Asistentul maternal

Suport de curs

INTRODUCERE
Potrivit Hotărârii de Guvern (H.G.) nr. 679/2003, Asistentul Maternal Profesionist este persoana fizică, atestată în
condițiile prevăzute de H.G. mai sus menționată, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul
său creșterea, îngrijirea și educarea necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primește în plasament
sau încredințare.
Prezentul curs de Asistent Maternal (AM) va dezvolta următoarele competențe,
conform Standardului Ocupațional Cod COR 531201:

TEMATICI COMPETENȚE
1. Nevoile de dezvoltare ale copilului, inclusiv modalități de 1. Formarea deprinderilor de viață
răspuns din partea Asistenților Maternali (AM) pentru
2. Supravegherea stării de sănătate a beneficiarului
realizarea acestor nevoi, adaptat vârstei copilului
2. Sănătate, igienă și nutriție, inclusiv modalități prin care 3. Asistarea copilului în procesul educațional
AM asigură o îngrijire corespunzătoare a copilului în aceste 4. Asigurarea unei relații armonioase cu familia
arii naturală sau de adopție
3. Nevoile specifice/vulnerabilitățile copiilor din sistemul de 5. Integrarea copilului în familia AM
protecție specială
6. Gestionarea actelor și documentelor copilului
4. Mutarea și îngrijirea copilului la AM
5. Plecarea copilului de la AM 7. Comunicarea cu copilul
6. Gestionarea conflictelor și a comportamentelor dificile/de 8. Asigurarea integrității copilului
risc 9. Urmărirea respectării drepturilor beneficiarului
7. Responsabilități și limite: deprinderea abilităților de viață
independentă vs. abuz/ neglijare/ exploatare (ANE)/ alte 10. Integrarea copilului în viața socială
forme de violență asupra copilului
8. AM – om și profesionist
Adolescența – vârsta schimbărilor profunde
Îngrijirea copilului cu dizabilități și/sau cerințe educaționale
speciale
CAPITOLUL 1. Nevoile de dezvoltare ale copilului, modalități de
răspuns din partea AMpentru realizarea acestor nevoi, adaptat
vârstei copilului
1. Nevoile generale de dezvoltare

Ce este copilăria?
Copilăria ca proces cultural;
Trei elemente cheie din mediul de viață al copiilor.
Copilăria este o perioadă de timp pentru:

• educare;
• îngrijire;
• Joacă;
• Învățare în familie și școală.

Ca și proces cultural,teoria dezvoltării copilului a evoluat în ultimii ani și este

adânc înrădăcinată în contextele -sociale
-economice
-diferite sisteme care influențează sau sunt
influențate de viața copilului.
 Trei elemente cheie din mediul de viață al copiilor:

Contextul: mediul fizic și social în care locuiesc copiii –

familia, colegii, modelele sociale și organizarea vieții lor de
zi cu zi,
Contextul Cultura: obiceiurile culturale și practicile de creștere a
copiilor – modalitățile de îngrijire și educație, atitudinile față
de joacă, de formare și de disciplinare,
Construcțiile sociale: interpretarea copilăriei și dezvoltării
din perspectiva părinților copilului și a altor adulți influenți în
Construcțiile viața lor - obiectivele și prioritățile ce se stabilesc pentru
Cultura dezvoltarea copiilor și opiniile adulților cu privire la modul în
sociale
care acestea pot fi realizate. (Super C and Harkness S,
Wagner D and Stevenson H (eds) W H Freeman).
Nevoile copilului pot fi astfel grupate în patru categorii:
1. Nevoi fizice: adăpost, asistență medicală, apă și salucurățenie), britate
(protecție împotriva poluării mediului, hrană adecvată, îmbrăcăminte adecvată și
protecție împotriva violenței, exploatării și abuzului, exerciții fizice pentru
coordonarea forței și rezistenței, oportunități de dezvoltare a potențialului atletic
(sportiv),

2. Nevoi sociale, economice și culturale: cunoașterea și respectarea propriei

limbi, religie și cultură, un mediu social și economic stabil, accesul la sfaturi și
sprijin potrivite, accesul la educație de calitate, joc și prietenii, libertatea de
exprimare fără discriminare și prejudecăți
3. Nevoi psihologice, inclusiv intelectuale, emoționale și volitive (determinate
de voință): un mediu familial stabil și iubitor, un sentiment de apartenență și
identitate, informații potrivite vârstei, stimulare și oportunități de a fi ascultat și luat
în serios, modele de rezolvare a problemelor și de gândire critică, un sentiment de
valoare, aprecierea celor din jur, capacitatea de a contribui la sau de a afecta
pozitiv lumea sa, oportunitatea de a face alegeri și de a-și dezvolta capacitățile
cognitive și potențialul creativ.

4. Nevoi spirituale: explorarea, înțelegerea și aprecierea naturii vieții, a naturii

umane și a universului – a ceea ce se află dincolo de timp și lumea materială,
precum și posibilitățile de conectare cu infinitul și divinitatea.
1. Nevoi de dezvoltare pe etape de vârstă

. Psihologul Erik Erikson a descris 7 etape de dezvoltare. În timpul fiecărei etape de dezvoltare,
consideră Erikson, copiii și mai târziu adolescenții și adulții trebuie să treacă prin diverse experiențe și
să rezolve sarcini specifice, adecvate vârstei sau stadiului lor de dezvoltare. Totalitatea modalităților în
care au fost rezolvate aceste sarcini, crize sau conflicte reprezintă personalitatea individului.

Între 0-18 luni - Încredere vs. Neîncredere. Copilul este

complet dependent de adulți, de îngrijire și asigurarea
nevoilor de bază.
Dacă prima persoană care are grijă de copil (de regulă mama) vine în
întâmpinarea nevoilor copilului, atunci copilul învață să aibă încredere în acea
persoană și acest fapt duce ulterior în capacitatea copilului de a avea
încredere în alții și în sine însuși

Este de dorit ca AM să înțeleagă că modul în care

satisface nevoile de bază ale bebelușului va avea
rezultate pozitive sau negative în dezvoltarea acestuia
ca viitor adult.
Rezultate comportament pozitiv, încurajator Rezultate comportament negativ

Dacă nevoile de bază sunt Lipsa satisfacerii acestor nevoi va

satisfăcute, aceasta duce la duce la sentimente de neîncredere,
dezvoltarea unei atitudini de nesiguranță, suspiciune, și teama de
încredere a viitorului adult, față de viitor, în general
prezent și viitor.
Între 1,5-3 ani - Autonomie vs. Rușine

-copilul este în relație de dependență totală față de adult,

-deci nu putem vorbi despre deprinderi de autoîngrijire,

-adulții sunt răspunzători în totalitate de îngrijirea copilului,

-către finalul acestei etape,copilul poate fi încurajat și sprijinit să se hrănească

singur și să folosească olița,

-a descuraja copilul să se hrănească singur pe motiv că nu poate sau se

murdărește înseamnă a-l menține într-o stare de dependență care îi va dăuna
mai târziu.
În jurul vârstei de 3 ani își cunoaște și își poate spune numele, vârsta, sexul,
numele unui prieten. Se implică în jocuri imaginare, folosește des adjective,
verbe, își periază dinții fără ajutor, se îmbracă singur, știe să explice
funcționalitatea obiectelor uzuale, se joacă joculețe (care implica reguli și
simboluri). La această vârstă, copilul are nevoie de atenția adultului (să îi
vorbească, să îi spună povești, să manifeste tandrețe față de el), îi place să
exploreze, învață, treptat, răbdarea. Are nevoie de un program pentru somn,
masă, joacă. Activitățile casnice ale părinților vor fi interesante pentru ei și se vor
implica, chiar dacă adulții nu vor fi încântați.
În jurul vârstei de 3 ani își cunoaște și își poate spune numele, vârsta, sexul, numele
unui prieten. Se implică în jocuri imaginare, folosește des adjective, verbe, își periază
dinții fără ajutor, se îmbracă singur, știe să explice funcționalitatea obiectelor uzuale,
se joacă joculețe (care implica reguli și simboluri). La această vârstă, copilul are
nevoie de atenția adultului (să îi vorbească, să îi spună povești, să manifeste
tandrețe față de el), îi place să exploreze, învață, treptat, răbdarea. Are nevoie de un
program pentru somn, masă, joacă. Activitățile casnice ale părinților vor fi interesante
pentru ei și se vor implica, chiar dacă adulții nu vor fi încântați.

AM să explice copilului motivul pentru care suspendă

jocul și faptul că poate reveni după îndeplinirea
celeilalte sarcini.
Jucăriile adecvate acestei vârste sunt cele care-i dezvoltă copilului
personalitatea și contribuie la dezvoltarea proceselor psihice (afective, de
cunoaștere, de relaționare).
Cărțile, instrumentele muzicale sunt și la această vârstă recomandabile ca
instrumente de descoperire a lumii din jur.
Jocurile în aer liber cu mingea, găletușe pentru nisip, apa,
bicicleta, tricicleta, teatrul de păpuși, animalele din pluș sau
Pentru copilul mic, a da o plastic, desenele animate, filmele cu animale, sunt toate
jucărie înseamnă a o pierde, indicate la această vârstă. Păpușile, mașinile, figurinele sunt de
astfel încât acesta nu dă jucăria asemenea utilizate în diverse scenarii de joc.
nu pentru că este egoist, ci
pentru că simte că o pierde. Programele de desene animate și filmele pot conține
violență și imagini necorespunzătoare dezvoltării copilului,
acestea fiind de evitat.
Rezultate comportament pozitiv, încurajator Rezultate comportament negativ

Încurajarea din partea adulților în această Dacă adulții manifestă dezaprobare în

etapă va dezvolta copilului sentimentul de ceea ce fac copiii, mai ales prin
siguranță și încredere în sine absolut ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu
necesare în viitoarele situații-problemă pe atunci când copiii mai fac în pat uneori și
care le pot întâmpina în viitor (în stadiile sunt apostrofați: „nu ți-e rușine, ești băiat
următoare). mare și mai faci în pat?" când acesta din
urmă va începe să se rușineze de propriile
acțiuni, dar va pierde și încrederea în
propriile decizii.
Copilul începe să se simtă incapabil în
capacitatea sa de a supraviețui, și apoi
poate deveni prea dependent de adult.
Între 3-5 ani - Inițiativă vs Vinovăție. Este pentru copil
perioada de cunoaștere de sine și a lumii înconjurătoare.
Rolul adulților este foarte important în această etapă. Copiii
pot învăța în timp că nu toate lucrurile le sunt permise.
Înțelege ușor lumea din jurul său prin joc: începe jocurile
simbolice: se
joacă „de-a
școala”, „de-a
Copiii au nevoie să ne vorbească mama”.
despre ceea ce simt și este
La 3 ani vocabularul copilului cuprinde între 700/800 și 1.000
important să îi lăsăm să se
de cuvinte, iar la 5 ani el ajunge să cunoască 2.500 de cuvinte;
exprime și să le arătăm că este
se bazează pe vocabular în comunicare.
important pentru noi ceea ce ei
simt sau cred. Copiii au nevoie să Crește autonomia copilului, îi plac jocurile de mișcare, de
se simtă parteneri și să fie ajutați construcție, desenul, modelarea plastilinei.
să își identifice sentimentele/ Are stări afective confuze (râde și plânge în același timp sau
emoțiile. râde cu lacrimi pe obraz), dar începe să-și poată stăpâni
Toate sentimentele sunt bune și emoțiile.
acceptate (comportamentul este
cel care trebuie modificat). Apar sentimentele și emoțiile estetice și morale (îi este rușine,
dorește să fie frumos).
Copilul simte nevoia să împărtășească experiențele și sentimentele atât cu
adultul, cât și cu egalii de vârstă. Pentru el, este foarte important să intre în
dialog, să poată avea ocazia să vorbească și să se exprime. De asemenea, are
nevoie de reacția adultului în raport cu toate acestea.
La începutul perioadei, de exemplu, nu poate face diferența între imaginar și real
(nu poate face diferența dintre poveste și realitate, nu poate face diferența între
vis și realitate). Doar în cazul unui dialog între adult și copil, în care copilul va
primi răspunsuri la toate întrebările pe care le are, acesta va dobândi abilitatea
de a diferenția imaginarul de real.
Comportamentul copilului la această vârstă este guvernat de setea de cunoaștere,
pune foarte multe întrebări de genul „DE CE?”, fapt pentru care este necesar
ca AM să dea dovadă de răbdare pentru a răspunde copilului potrivit vârstei
și nevoilor lui.

Rezultate comportament pozitiv, încurajator Rezultate comportament negativ

Dacă vor sprijini copilul, dar în acela și timp vor fi și Dacă educația este
constanți în măsurile de disciplinare (penalizări necorespunzătoare și este
verbale – li se explică ce este bine și ce nu), adul ții pedepsit pentru orice abatere,
îi vor educa pe copii fără să îi facă se simtă copilul va dezvolta o temă de
vinovați, copiii vor continua să exploreze fără să le pedeapsă exagerată; acesta va
fie rușine de ceea ce fac, iar asumarea considera pe viitor că orice
responsabilității va duce la dezvoltarea unui inițiativă personală este greșită.
sentiment de inițiativă. Dacă anumite acțiuni nu au fost
Adulții ar trebui, de asemenea, să arate în țelegere finalizate corespunzător se va
referitor la curiozitatea sexuală specifică la această dezvolta sentimentul de
vârstă. vinovăție.
Perioada 6-12 ani este marcată de criza competență/
hărnicie versus inferioritate.
Odată cu începerea școlii, copilul este nevoit într-o
oarecare măsură să-și asume mici responsabilități
– să aibă grijă de ghiozdănel, de pachetul cu
mâncare, să se spele pe mâini înainte și după masă,
să ceară voie la toaletă.
Copilul aflat în această perioadă de
dezvoltare are nevoie să fie
încurajat permanent în vederea
obținerii integrării și reușitei școlare.
Cele mai potrivite încurajări pot fi:
Am încredere că poți!
Sunt convins/ă că poți să...
Camera copilului reprezintă microuniversul său, echivalentul casei proprii la vârsta adultă. De aceea,
copilul poate fi învățat de mic cum să aibă grijă de spațiul propriu, și cum să-l prețuiască. Strângerea
jucăriilor după activitate, așezarea hainelor la locul lor, ordonarea obiectelor din cameră, sunt tot
atâtea activități care îl vor responsabiliza cu privire la a avea grijă de spațiul propriu. Dacă facem
această activitate plăcută, fără să o prezentăm ca pe o obligație, copilul va accepta cu ușurință
această responsabilitate.
Pentru început, putem ajuta copilul să-și ordoneze obiectele, pentru a-l învăța cum anume să o facă,
iar cu timpul, o dată ce învață, va putea să o facă singur. În plus, pentru a-i crea sentimentul că
este important și că se contează pe el în activitățile casei, îi putem atribui câteva sarcini
ușoare, care îi aparțin numai lui: hrănirea pisicii seara, împăturirea șervețelelor atunci când
așezăm masa etc.
Este important ca sarcinile alese sa fie simple, pe măsura vârstei, astfel încât el să reușească să
le îndeplinească cu succes, fără să îi creăm senzația că îl ajutăm sau că îl verificăm. În acest fel el va
căpăta sentimentul responsabilității și al importanței, va ști că este capabil și că adulții au încredere în
el.
Odată cu începerea școlii, apare prima comparație socială. O abordare corespunzătoare din partea
adulților, dar și a învățătorilor vor dezvolta la copil un simț al competenței sau dimpotrivă, printr-o atitudine
necorespunzătoare, vor dezvolta sentimentul de inferioritate. Cea mai frecventă greșeală a părinților/
îngrijitorilor este de a-și raporta permanent copilul la activitățile sau rezultatele școlare ale altor copii:
dacă a luat rezultate mai proaste ca ale vecinului sau prietenului, dacă și-a făcut sau nu temele. În
această perioadă copilul are nevoie de susținere și încurajare, nu de comparație cu alți copii.
Aceste încurajări sunt benefice din 2 perspective, și anume:
 se depășește perioada de adaptare la noul mediu școlar, care produce o oarecare insatisfacție
copiilor aflați la această vârstă, generată de teama de eșec;
 duce la dobândirea încrederii în forțele proprii (și în final la autonomie).
Rezultate comportament pozitiv, încurajator Rezultate comportament negativ

O abordare corespunzătoare, Comparațiile și reacțiile nefavorabile nu

încurajatoare, care arată fac decât să adâncească sentimentul de
încredere în abilitățile copilului inferioritate și inadecvare, deci o
din partea AM, dar și a nerezolvare corespunzătoare a acestui
învățătorilor vor dezvolta un stadiu va cântări decisiv în rezolvarea
simț al competenței, al satisfăcătoare a următoarei perioade de
hărniciei. crize, și anume, criza adolescenței.
Grupa de vârstă 12-20 ani (adolescența) evidențiază criza identitate de sine versus
confuzie de rol.
În tabloul amplu și complex al dezvoltării din acest stadiu sunt relevate următoarele
caracteristici:
 avans cognitiv remarcabil ajungându-se, în ceea ce privește inteligența și memoria,
la cele mai înalte cote;
 depășirea identificării cu părinții, ieșirea de sub tutela familiei și a școlii și
integrarea în viața socială și culturală a comunității;
 nouă intensificare a conștiinței de sine și o căutare asiduă a identității de sine (E.
Erikson), a unicității și originalității;
 parcurgerea unor faze decisive în cucerirea autonomiei și independenței, după ce
se trece peste perioada tensionată a „crizei originalității”;
 apariția conștiinței apartenenței la generație.
În acest stadiu apare confuzia de roluri și întrebarea frecventă a adolescentului:
„Cine sunt eu?”; adolescentul manifestă totodată și un comportament
indezirabil, prin însuși conflictul interior prin care trece: „să am inițiativa să fac
cutare lucru?”; pe de o parte, își dorește să aibă inițiativă într-o acțiune, pe de
altă parte, este inhibat de adulții care-i dirijează și limitează fiecare acțiune.
Nereușita în a defini o identitate clară, durabilă, duce la estomparea rolurilor și
confuzie între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie.
Educația în această etapă pune accentul pe autonomia copilului printr-un
grad de independență, controlat discret de părinți (E. Erikson).
Rezultate comportament pozitiv Rezultate comportament negativ

Capacitatea de a se percepe Confuzie în legătură cu

ca o persoană consecventă, cine este și ce reprezintă,
cu o identitate personală incapacitatea de a lua
puternică. decizii și a alege în mod
Explorează roluri, activități, special în privința vocației,
grupuri sociale. Face alegeri a orientării sexuale. Nu
privind viitorul sau explorează roluri si
activități, nu știe ce vrea.
Este perioada potrivită pentru :dezvoltarea abilităților
de comunicare,
- a autonomiei sociale (norme de politețe etc.),
- a deprinderilor de auto-protecție (evitarea
situațiilor de risc: abordarea persoanelor străine
etc.)
- auto-îngrijire (vestimentație, maniere la masă).
Această perioadă se caracterizează prin:
profunde modificări ale structurii personalității,
- trăiri emoționale intense și nevoia apartenenței la grup,
- este una dintre cele mai tensionate și mai pline de confuzie
perioade de dezvoltare umană,
- copilul se orientează, preponderent, către grupul de prieteni în
funcție de preferințe și interese comune,
- intră adesea în conflict cu adulții din familiile cu care
conviețuiesc,
- relațiile cu ceilalți se modifică,
- adulții devin agasanți,
- colegii, prietenii sunt indispensabili, fetele devin atrăgătoare
pentru băieți iar băieții devin interesanți pentru fete.
Dragostea și sexualitatea:
sunt o promisiune de fericire,
-este de dorit să fie trăite cu seninătate,
- fără complexe,
- fără ascunzișuri și fără rușine.
A discuta cu copilul despre acestea este un lucru firesc și sinceritatea noastră îl va
ajuta pe copil să înțeleagă această perioadă și să o accepte. Este necesar AM să
țină cont de faptul că în această perioadă de dezvoltare au loc transformări majore
legate de sexualitate și că este bine să fie discutate problemele legate de procesele
biologice normale pentru această vârstă, dar și cele privind siguranța unui raport
sexual.
Cuvintele cheie care descriu relația AM cu adolescenții sunt toleranță și
înțelegere.