TEMA: Modele de dezvoltare a programelor de educație sexuală pentru

adolescenți.

Cuprins:

1. Importanța educației sexuale.

2. Istoricul educației sexuale.
3. Vârsta și conținutul educației sexuale.
4. Concluzii.

1. Importanța educației sexuale.

Educația sexuală reprezintă totalitatea instructajelor despre anatomia sexuală

umană, vârsta consimțământului, contracepție, boli cu transmitere sexuală și
prevenția lor, reproducerea sexuată și sănătatea reproducerii, relații sexuale, și alte
aspecte ale comportamentului sexual uman. Principalii transmițători ai educației
sexuale sunt părinții, programele școlare și campaniile de sănătate publică.
În Republica Moldova, 27 de nașteri din 1.000 sunt reprezentate de mame
tinere de 15-19 ani, fapt ce reprezintă aproape de trei ori peste media europeană.
În Suedia:
- 7 din 1.000 de mame sunt minore.
- În această ţară a fost aplicat un program naţional de educaţie sexuală încă
din 1956, iar de la 14 ani elevii primesc prezervative.
În Franţa:
- se înregistrează 9 mame minore la 1.000 de naşteri.
- În 1973 a fost introdusă educaţia sexuală în toate şcolile.
- Programa şcolară include între 30 şi 40 de de ore de educaţie sexuală.
În Germania:
- 11 din 1.000 de naşteri au protagoniste minore.
- Există cursuri de educaţie sexuală în şcoli, ba chiar copiii pot participa la
"workshopuri" de masturbare, pentru a preveni contactele sexuale la vârste
fragede.

Daca vorbim despre factorii ce aduc la sarcini la vârste precoce, putem enumera:
- Familia, un filtru care nu funcţionează. Când o fetiţă devine mamă, ceva
nu funcţionează în casa în care a crescut şi în care ar trebui să fie ocrotită.
Părinţii sunt neatenţi, ocupaţi, stresaţi, nepăsători
- Sărăcia şi ignoranţa, o combinaţie nocivă. Tinerele care ajung să poarte o
sarcină la vârste fragede provin în general din familii dezorganizate, care
trăiesc mai ales în mediul rural. Psihologii spun că aceste sarcini apar pe
fondul ignoranţei. „O sarcină nedorită apare în mediile sărace şi acolo unde
e ignoranţă. Fetele devin mature din punct de vedere sexual cu 4-5 ani
înainte de a deveni mature din punct de vedere emoţional şi intelectual.
Acest lucru, coroborat cu lipsa educaţiei sexuale, duce la o sarcină nedorită“
- Lipsa unui program naţional de educaţie sexuală. Educaţia în şcoli e
deficitară. Demolat prin implozie necontrolată prin nesfârşite reforme,
sistemul de învăţământ a devenit poligonul de teste în care copiii sunt
răsuciţi până îi ia ameţeala, ca într-un joc. Şcoala din România nu reuşeşte
să-i pregătească pe elevi pentru viaţa adevărată atunci când aceştia au
nevoie, iar educaţia sexuală predată sporadic în şcoli nu este eficientă
- Promovarea sexului ca mod de reuşită în viaţă. E prea mult sex la
televizor şi în presă pentru ca părinţii să mai aibă vreo şansă în a-şi ţine
copiii departe de acest subiect. Cumva, de la părinţi sau de la colegi, copiii
află oricum cum stă treaba în această privinţă. Dar când sexul e prezentat
zilnic, an de an, ca o reţetă sigură de succes în viaţă, copiii şi adolescenţii
sunt expuşi unui drog mincinos. Tinerii sunt uşor de influenţat şi ajung să
creadă că e mai bine să faci sex pentru bani ca să răzbeşti în viaţă, decât să te
ţii de şcoală. Din păcate, modelul piţipoancei de tip Moni Gabor are succes
din ce în ce mai mare, pe fondul lipsei de educaţie. Un studiu din 2006 a
descoperit că adolescentele care au fost expuse la mesajele presei cu privire
la sexualitate îşi începeau mai repede viaţa sexuală decât alte fete de vârsta
lor.
- Presiunea anturajului şi a "modei" de a face sex cât mai
timpuriu. Virginitatea a ajuns o ruşine în România. Tinerii fac sex la vârste
tot mai fragede din spirit de gaşcă, dar şi din teama de a nu fi stigmatizat,
izolat şi umilit de cercul de prieteni. Societatea promovează libertinismul
sexual, iar adolescenţii resimt tot mai devreme impulsul de a-şi începe viaţa
sexuală, chiar dacă ei nu se simt pregătiţi pentru acest pas.
- O alta parte o reprezinta lipsa informarii corecte a copiilor si a
adolescentilor in legatura cu activitatea sexuala si, implicit, lipsa formarii
unei atitudini responsabile fata de aceasta. Primul pas pentru a contracara
efectul mass-media asupra deciziilor sexuale de mai tarziu ale copilului il
reprezinta educatia sexuala pe care părinții și pedagogii o pot oferi. Educatia
 sexuala trebuie să înceapă de la varste mici, din familie.

2. Istoricul educației sexuale

Istoria educaţiei sexuale (cel puţin în Occident) a coincis cu schimbarea
mentalităţilor. Astfel, normele sexuale evoluează de-a lungul timpului în funcţie
de valorile societăţii.
De la originile sale, Occidentul creştin s-a bazat pe reguli de morală
sexuală reflectate în prescripţiile şi interdicţiile biblice. Evul mediu a cunoscut
o mare varietate de atitudini faţă de sexualitate: de la cele rezervate la altele
aprobative, manifestate în sec. XI-XII în mod deschis printr-o conduită
curtenitoare care preamărea femeia şi tolera homosexualitatea.
La începutul sec. XX, medicul englez Ellis, care şi-a consacrat opera
multiplelor probleme vizînd sexualitatea infantilă, rolul mamei, instruirea
sexuală în şcoală etc., şi psihiatrul austriac Freud, care a fondat psihanaliza,
axată pe teoria psihosexuală a nevrozelor, propunînd o schemă a dezvoltării
pulsiunilor sexuale infantile, pun bazele unei psihologii sexuale inovatoare.
Participanţii la Congresul Federaţiei pentru Protecţia Maternă, desfăşurat
la Berlin în 1905, au votat în unanimitate o rezoluţie despre necesitatea
promovării cunoştinţelor de educaţie sexuală printre copii şi adolescenţi. În
Suedia educaţia sexuală a fost inclusă din 1942 în programele claselor primare
şi secundare, iar în Marea Britanie a fost integrată în învăţămîntul general în
cadrul mai multor discipline.
În Germania directivele pentru educaţia sexuală au fost aprobate începînd
cu 1949. După cel de-al doilea război mondial istoria cunoştinţelor sexuale a
fost marcată de două evenimente care au pus în modul cel mai real problema
introducerii educaţiei sexuale în mediul şcolar: inventarea de către Pincus a
pilulei anticoncepţionale (1956) şi acceptarea avortului (în situaţii concrete),
ceea ce a constituit o veritabilă eliberare sexuală pentru femeie şi cuplu.
În Moldova, în materie de educaţie sexuală, ar fi necesar de menţionat
aportul deosebit al Centrului pentru Programe Comunicative al Universităţii John
Hopkins (SUA), al Programului Educaţie pentru sănătate , care totuși nu acoperă
încă pe deplin necesitatea unui program separat de educație sexuală.

3. Vârsta și conținutul educației sexuale.

Conceptul amplu al educației sexuale la etapa timpurie, adică vârsta la care

este oferită educația sexuală diferă în fiecare țară din Europa. De exemplu
aceasta variază între 5 ani în Portugalia și 14 ani în Spania, Italia și Cipru.
 Cu toate acestea, o analiză mai detaliată va demonstra că diferențele nu
sunt atât de mari precum ar putea să pară la prima vedere. Acestea sunt
strâns legate de înțelegerea conceptului „educației sexuale”.

La vârsta preșcolară copilul poate întreba de locul din care vin copiii,
iar în acest context pe micuț îl intereseaza mai mult locatia decat procesul de
concepere. La aceasta varsta, copiii nu sunt pregatiti sa afle amanunte
concrete despre sexualitate. Atitudinea sanatoasa in privinta sexului incepe
de la sentimentele si de la modul de raportare al copilului la propriul sau
corp. La aceasta varsta, il poti invata despre partile anatomice ale corpului.
Chiar si copiii foarte mici pot invata care sunt atingerile nepotrivite, pentru a
sti cand anume sa-si ridice semne de intrebare privind statutul lor de
potentiala victima a unui abuz.

La vârsta primară, copiii incep sa înțeleagă la un alt nivel

aspectele sexualitatii umane. Pot aparea intrebari precum: “De ce nu am voie
sa ma uit la acest film?”, “De ce fac oamenii sex?” sau “Ce inseamna
homosexual?” Printre cele mai importante subiecte pe care este bine sa le
abordezi se numara: pubertatea, ce presupune dezvoltarea sexuala, cum sa
evite abuzul sexual si de ce relatiile sexuale presupun responsabilitatea.

Vârsta pubertară- la aceasta varsta, educatia sexuala nu se va mai

referi doar la cunostinte teoretice. Pubertatea este o perioada reprezentata de
schimbări fizice si emotionale, definitorii pentru dobandirea caracterelor
fizice sexuale ale unei persoane adulte. La fete, pubertatea incepe mai
devreme decat la baieti, undeva in jurul varstei de 8-13 ani si dureaza in
medie 4 ani.
Maturizarea sexuala si fizica care apare in timpul pubertatii rezulta ca
urmare a schimbarilor hormonale. Hipotalamusul si glanda pituitara care se
gasesc la nivelul creierului initiaza pubertatea la fete:
 Hipotalamusul secreta hormonul eliberator de hormon luteinizant (in engleza
Luteinizing-hormone-releasing hormone, prescurtat LHRH) care stimuleaza
hipofiza sa secrete hormonul luteinizant (prescurtat LH, din engleza
luteinizing hormone) si hormonul foliculostimulant (prescurtat FSH, din
engleza follicle-stimulating hormone)
 LH si FSH stimuleaza productia hormonilor sexuali, in special a
estrogenului, care vor determina dezvoltarea la fete a caracterelor sexuale
secundare si maturizarea organelor sexuale, cum ar fi sanii (glanda mamara),
ovarele, uterul si vaginul.
O serie de factori genetici si de mediu vor influenta momentul de
incepere a pubertatii si rapiditatea cu care vor aparea schimbarile fizice si
sexuale. Maturizarea sexuala incepe in zilele noastre mai devreme decat in
 secolul trecut, probabil datorita imbunatatirii nutritiei, a starii generale de
sanatate si a conditiilor de viata, insa acest trend pare sa se fi stabilizat.
Pubertatea apare de obicei inainte de medie la fetele cu obezitate
moderata si mai tarziu decat media la cele cu mult subponderale sau
malnutrite. Aceste observatii sugereaza ca trebuie sa existe o greutate critica
pentru instalarea pubertatii. De asemenea, pubertatea se instaleaza mai
devreme la fetele ale caror mame s-au maturizat sexual mai precoce.

Educația sexuală la această etapă ar presupune în primul rând

informarea fetiței despre schibările ce urmează să se producă în corpul ei.
Maturizarea sexuala se desfasoara intr-o anumita secventa. Schimbarea
poate sa produca teama, confuzie si curiozitate. Maturii pot ajuta puberii să
navigheze prin aceasta perioada, discutand din timp despre ce urmeaza sa se
intample în corp.
 Dezvoltarea sanilor - are loc intre 8-13 ani si este cel mai timpuriu semn al
pubertatii la majoritatea fetelor. Incepe cu „inmugurirea” sanilor, cand se
dezvolta sub mamelon umflaturi ferme, mici, de dimensiunea unei monede.
Uneori, inceperea cresterii sanilor poate fi inegala, aparand initial la un san
si apoi la celalalt. De asemenea, poate provoca o usoara durere. Aceste
aspecte sunt normale si se imbunatatesc cu timpul. Sanii vor continua sa
creasca si vor deveni mai putin fermi in urmatorii 1-2 ani. Sanii vor ajunge
la forma si dimensiunea adulta intre 12-16 ani.
 La scurt timp apare parul pubian si axilar (de la subrat). La 15% dintre fete
aparitia parului pubian poate fi primul semn al inceperii pubertatii. Initial,
firul de par pubian este lung si fin, localizat in jurul labiilor, pentru ca apoi
sa devina mai inchis la culoare si mai gros pe masura ce continua sa se
extinda. In cele din urma, parul pubian va arata ca cel al femeii adulte, insa
este raspandit pe o zona mai mica. Se poate intinde si pe coapse si, uneori,
pe abdomen.
 Tot atunci incepe cresterea in inaltime, de obicei in jurul varstei de 10 ani.
Cresterea este mai rapida relativ devreme in pubertate (inainte de inceperea
menstruatiei) si atinge un varf la aproximativ 12 ani. Apoi cresterea se
micsoreaza considerabil, oprindu-se de obicei intre 14- 16 ani, cand se va
atinge inaltimea de adult. In medie, fetele cresc in inaltime in timpul
pubertatii cu aproximativ 28 cm. Fetele vor avea puseul de crestere mai
devreme cu aproximativ 2 ani decat baietii, de aceea in clasele secundare, in
mod frecvent, vor fi mai inalte decat acestia.
 Menarha (primul ciclu menstrual) este punctul culminant al pubertatii.
Apare, de obicei, la 2 ani de la inceputul cresterii sanilor si dupa ce cresterea
in inaltime incetineste dupa atingerea maximului. Aparitia menarhei este
variabila ca moment: cele mai multe fete au prima menstruatie la 12-13 ani.
Perioada in care poate sa apara menstruatia este cuprinsa intre 9-16 ani.
 Menstruatia poate fi abundenta sau in cantitate mica, iar ciclurile menstruale
pot fi absente mai multe luni in primii 1-2 ani, aceste modificari fiind
normale. Daca totusi, sangerarea devine prea abundenta sau daca
adolescenta trebuie sa lipseasca de la scoala din cauza fluxului menstrual sau
a durerii, este important sa mergi cu ea la un consult la medicul ginecolog.
 Caracteristicile fizice se modifica: soldurile si pelvisul se latesc,
adolescenta capatand conturul corpului de femeie. Creste tesutul adipos care
se acumuleaza la nivelul soldurilor si coapselor.
 Pielea devine grasa si apare transpiratia. Poate sa apara acneea. Igiena
zilnica devine importanta.
La baieti maturizarea sexuala se desfasoara intr-o anumita secventa. La
baieti, este mai dificil sa se recunoasca exact momentul de inceput al pubertatii.
Exista modificari care se produc, insa acestea apar treptat de-a lungul unei perioade
de timp. La baieti, pubertatea apare de obicei intre 10-14 ani, putand insa sa
inceapa si la 9 ani si sa continue pana la 16 ani. Comparativ cu fetele, pubertatea la
baieti apare mai tarziu, in medie existand o diferenta de 2 ani.
Schimbarea poate sa produca teama, confuzie si curiozitate. Puberul trebuie
informat în prealabil despre modificările din corpul său:
Modificarea initiala consta in marirea scrotului si a testiculelor, care
aproape isi dubleaza volumul. In acest moment de inceput, penisul nu se mareste.
 Dupa cateva luni apare parul pubian care initial este lung si moale,
localizat doar intr-o zona mica din jurul organelor genitale. Acesta devine
apoi mai inchis la culoare si mai gros pe masura ce continua sa se extinda. In
cele din urma, parul pubian va arata ca cel al barbatului adult, insa este
raspandit pe o zona mai mica. Se poate intinde si pe coapse si, uneori, pe
abdomen.
 In timp ce testiculele si scrotul continua sa se mareasca, incepe si penisul sa
creasca, initial in lungime, iar apoi in latime.
 La 1 an dupa marirea in volum a testiculelor, apare saltul in dezvoltare.
Acesta incepe cu cresterea mainilor si a picioarelor, urmata mai tarziu de
cresterea bratelor si antebratelor, coapselor si gambelor si in final a toracelui
si abdomenului. Astfel, baiatul adolescent va avea initial un aspect al
corpului disproportionat, cu brate si picioare lungi in raport cu trunchiul,
ceea ce il poate face sa se simta stangaci. Baiatul va observa o crestere
semnificativa in inaltime. Daca era supraponderal, acum pare ca a slabit, pe
masura ce creste in inaltime. La sfarsitul pubertatii, baiatul va creste cu
aproximativ 30 de centimetri. Varful de crestere la baieti apare mai tarziu cu
aproximativ 2-3 ani comparativ cu fetele.
 La 50% dintre baieti poate aparea cresterea in dimensiuni a glandelor
mamare (ginecomastie). Frecvent, se remite in 1-2 ani.
 Vocea se modifica, pentru ca in final sa devina mai profunda si groasa.
Modificarea vocii se produce in jurul varstei de 11-14 ani, in timpul puseului
de crestere. Este o etapa normala in cadrul pubertatii ca urmare a faptului ca
laringele si corzile vocale se maresc. Inainte de pubertate, laringele si corzile
vocale sunt mici si subtiri, ceea ce face ca tonalitatea vocii unui copil sa fie
mai inalta decat cea a adultului. Aceasta modificare apare atat la fete, cat si
la baieti. Daca la fete se modifica doar cateva tonuri, la baieti vocea se
schimba semnificativ. Acest proces in care vocea baiatului poate trece brusc
de la tonuri inalte la tonuri joase, ceea ce poate fi deranjant, este o conditie
temporara, care se va imbunatati in cateva luni.
 La aproximativ 2 ani de la aparitia pilozitatii pubiene apare si pilozitatea
axilara (sub brate), faciala (pe fata), precum si la nivelul pieptului,
bratelor si picioarelor. Va deveni mai evidenta spre sfarsitul pubertatii.
 Pielea devine grasa si apare transpiratia. Poate sa apara acneea. Igiena
zilnica devine importanta.
 Prima ejaculare survine la 1 an dupa ce cresterea in lungime a penisului se
accelereaza. Varsta la care se produce prima ejaculare - intre 11-15 ani - este
influentata de factori psihologici, culturali si biologici. Pe masura ce penisul
se mareste, baiatul adolescent poate sa aiba erectie, cand penisul devine dur,
mai mare si se indreapta in afara corpului, deoarece se umple cu sange.
Erectia apare ca urmare a schimbarilor hormonale, fie spontan, fie
declansata de fanteziile sexuale. Uneori erectia este insotita de ejaculare,
cand se elimina sperma. Atunci cand apare in timpul noptii, baiatul poate
experimenta ceea ce se numeste popular „un vis umed”. Este o parte
normala a pubertatii.
 Incepe sa se produca sperma, care contine spermatozoizi si alte fluide.
Sperma poate fi eliberata in timpul unei ejaculari, astfel incat baiatul
adolescent devine capabil sa se reproduca. Cu fiecare ejaculare se elimina
aproximativ o lingurita de sperma care contine 200-500 milioane de
spermatozoizi.
 In final, umerii se latesc si musculatura se dezvolta. Chiar daca nu practica
exercitii de ridicare de greutati, adolescentul va constata ca are
o musculatura mai bine definita.
Adolescența- este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de
la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție
este ușor diferit de la un individ la altul și depinde de mai mulți factori: sex
(în general fetele intră în adolescență înaintea băieților), cadrul socio-
cultural etc.
Cu toate că pubertatea începe, în general, în jurul vârstei de 10-12
ani, ea poate începe și la orice vârstă cuprinsă în intervalul de 8-16 ani.
Această perioadă de tranziție presupune atât modificări la nivel fizic, cât și
modificări la nivel de comportament și personalitate. Adolescentul devine
mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur
(grupul de prieteni, colegii de școală). În același timp, copilul adolescent
tinde să se îndepărteze de părinți, în încercarea de a fi independent și de a
decide pentru el însuși. Nevoia părinților de control și de supraveghere
devine incongruentă cu noile nevoi de dezvoltare și comunicare ale
copilului, iar conflictele devin sursa permanentă a neînțelegerilor între
aceștia. Pentru a depăși dificultățile de relaționare, este util ca părinții să-și
stabilească strategii de comunicare în relaționarea cu copii bazate pe empatie
și înțelegerea nevoilor, încredere și respectarea intimității și a spațiului
privat.
Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai
multor arii în strânsă legătură cu activitatea lor. Un adolescent echilibrat
alege activități care contribuie la dezvoltarea caracterului, creșterea
încrederii în sine, dezvoltarea abilităților de socializare, identificarea
pasiunilor și luarea deciziilor. Părinții trebuie să încurajeze dorința tinerilor
de a-și descoperi propriul talent, fiindcă vârsta adolescenței este potrivită
pentru a începe o carieră în domeniul ales.
Incepand cu 12-14 ani, este foarte probabil ca minorul sa aiba o prietena,
respectiv un prieten. Prima relatie cu o persoana de sex opus poate aduce
curiozitatea fata de actul sexual. De aceea, este important ca pana la aceasta
varsta sa ii arati copilului faptul ca relatiile sexuale implica o
responsabilitate pe care si-o asuma persoanele adulte. O alta problema
frecventa la aceasta varsta este presiunea asupra fetelor de a incepe viata
sexuala, mai ales daca acestea ies in oras cu un baiat de varsta mai mare.
În lucrarea Educaţia sexuală în instituţii (1992), R.Tremblay
menţionează următoarele cinci aspecte ale sexualităţii: – biologic (anatomie,
fiziologie, reproducere, dezvoltare); – psihologic (maturizare psihologică); –
social şi cultural; – afectiv (emoţie, plăcere, dragoste); – moral (etică,
religie).
Actualmente există două modalităţi de profilaxie a problemelor ce
ţin de activitatea sexuală a adolescenţilor:
1) educaţia sexuală generală, care pune accentul pe “sexul protejat” (această
modalitate prevede predarea măsurilor de profilaxie prin utilizarea corectă şi
consecventă a prezervativelor şi a altor mijloace anticoncepţionale);
2) programele bazate pe principiul abstinenţei, care orientează elevii să
înceapă viaţa sexuală după majorat.
Una din concepţiile pedagogice vizînd educaţia sexuală este
fundamentată pe formarea caracterului, adică pregătirea tinerilor pentru
acceptarea unei atitudini responsabile faţă de relaţiile intime. Această
orientare încearcă să delimiteze responsabilitatea personală de cea socială şi
le oferă adolescenţilor posibilitatea de a simţi influenţa pe care o are
comportamentul lor asupra altora.

In perioada adolescentei, e esential ca metoda contraceptiva aleasa sa

asigure o protectie ridicata impotriva unei sarcini nedorite.

Sarcina la varsta adolescenta este o reala problema sociala: tinerele

mame se pot confrunta cu probleme de sanatate si pot intampina dificultati
in a-si continua studiile si a-si construi o cariera, dupa aparitia pe lume a
copilului.

De asemenea, o sarcina nedorita la o varsta frageda presupune un risc

crescut de abandon din partea adolescentei nepregatite pentru o astfel de
responsabilitate.

Prezervativul
Prezervativul poate fi folosit de adolescentele de toate varstele, chiar si de
cele care nu au avut prima menstruatie (desi nu este recomandat un raport
sexual atat de devreme).
Prezervativul nu numai ca previne o sarcina nedorita, insa ofera protectie si
impotriva BTS-urilor.

De altfel, ca urmare a tendintei de a schimba partenerii sexuali si de a avea

raporturi sexuale sporadice, prezervativul este considerat a fi metoda de
protectie cea mai potrivita pentru adolescenti.
Prezervativul are avantajul de a fi accesibil ca pret, usor de procurat, nu are
niciun fel de implicatii hormonale si este usor de folosit.

Trebuie acordata insa atentiei modului in care se foloseste, pentru a se evita

asezarea nepotrivita sau ruperea acestuia.

Contraceptivele orale combinate

 Contraceptivele orale combinate (COC), pe langa protectia sporita
impotriva unei sarcini nedorite, ofera si avantajul de a regla ciclul menstrual,
de a diminua simptomele dureroase si fluxurile abundente si sa de a ameliora
episoadele de acnee.
Un dezavantaj major este acela ca pilulele contraceptive nu ofera protectie
impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
Astfel, ar putea fi nevoie ca metoda sa fie folosita in combinatie cu
prezervativul.

Alte dezavantaje:

 adolescentele pot uita sa ia pastilele la timp sau chiar pot „sari” mai multe
zile peste pilule, din neglijenta, fapt care poate diminua drastic protectia
impotriva sarcinii;
 pilulele contraceptive orale trebuie administrate numai dupa o consultatie la
medicul ginecolog, care poate recomanda o marca sau alta. Unele
adolescente se pot jena sa mearga la ginecolog sau sa se adreseze parintilor
pentru a le insoti;
 pretul pilulelor contraceptive poate fi considerat prea ridicat pentru
posibilitatile financiare ale unei adolescente (mai ales daca decide sa le
procure fara stirea parintilor), cu toate ca exista posibilitatea de a primi
contraceptive gratuite de la centrele de planning familial sau de la medicul
de familie.
 pilulele contraceptive pot adevea diverse efecte secundare, care trebuie sa fie
cunoscute de la bun inceput.

Contraceptivele orale exclusiv cu progesteron
Contraceptivele orale ce contin exclusiv progesteron pot fi recomandate
de catre ginecolog in cazul in care contraceptivele combinate sunt
contraindicate pacientei respective.

De regula, este o metoda adresata femeilor peste 35 de ani, fumatoarelor,

femeilor cu boli cronice, insa se poate prescrie si adolescentelor ce prezinta
anumite probleme de sanatate, cum este cazul tromboembolismelor venoase.
Un avantaj major este acela ca pilula contine o cantitate mult mai mica de
cormoni decat contraceprtivele combinate.

Dezavantaje:

 pilulele trebuie luate cu o mare strictete; o intarziere chiar si de 3 ore le

poate scadea drastic eficienta.
  nu asigura reglarea ciclului menstrual si nici nu diminueaza durerile
menstruale, asa cum se intampla in cazul contraceptivelor combinate
 pot creste riscul aparitiei chisturilor ovariene cu aproximativ 30%

Retineti faptul ca atat contraceptivele orale combinate, cat si cele pe baza de

progesteron nu trebuie luate „dupa ureche”, la recomandarea unei prietene
sau a farmacistei.
Medicul ginecolog va stabili, in urma consultatiei, ce fel de pilulele sunt
indicate pentru adolescenta in cauza.

4. Concluzii
Cercetătorul Merton Strommen spune: „în limba chineză, cuvântul criză
este compus din două ideograme, unul ce înseamnă pericol, iar celălalt prilej.”
Acest lucru ne arată că, ajutând un adolescent nu îl ajutăm pur şi simplu să
depăşească o criză a vieţii lui, ci îl ajutăm să-şi descopere ceva mai bun pe scala
unde criza este o simplă treaptă. Adolescenţa se transformă astfel într-o ocazie
preţioasă de reorganizare a întregii vieţi, pe noi baze, mai sănătoase şi mai creative.
Criza adolescenţei poate fi transformată într-un dar şi tu îl poţi ajuta să perceapă
astfel această etapă.
Termenul „adecvat vârstei” este important în acest context. De fapt,
este mai corect să folosim termenul „adecvat dezvoltării”, deoarece nu toți
copiii se dezvoltă în același ritm. Cu toate acestea, termenul „adecvat
vârstei” este folosit în acest document ca indicator pentru „adecvat vârstei și
dezvoltării”. Termenul se referă la dezvoltarea treptată a ceea ce prezintă
interes, ce este relevant și ce nivel de detalii este necesar la o anumită vârstă
sau etapă de dezvoltare. Un copil de patru ani poate întreba de unde apar
bebelușii, iar răspunsul „din burtică de la mămica” este de obicei suficient și
adecvat vârstei. Doar peste ceva timp, același copil poate să înceapă să
întrebe „cum ajunge bebelușul în burtică la mămica?”, și la acea vârstă va fi
dat un alt răspuns adecvat vârstei. Răspunsul neadecvat este: „Ești prea mic
pentru astfel de întrebări!”. Termenul „adecvat vârstei” explică de ce
aceleași subiecte privind educația sexuală trebuie revăzute la diferite vârste;
odată cu creșterea vârstei, subiectele vor fi explorate mai pe larg. Beneficiile
educației sexuale, atunci când aceasta este una cuprinzătoare, depășesc cu
mult informațiile privind riscurile legate de reproducere și de sănătate
asociate cu sexualitatea.

Educația sexuală este esențială pentru prevenirea și combaterea abuzurilor

sexuale asupra copiilor, a violenței sexuale și a exploatării sexuale.
Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva
 exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (Convenția de la Lanzarote)
impune statelor să „se asigur[e] că toți copiii primesc, în cadrul
învățământului primar și secundar, informații cu privire la riscurile
exploatării sexuale și abuzurilor sexuale, precum și cu privire la mijloacele
prin care se pot apăra, în funcție de nivelul lor de dezvoltare”. Comitetul de
la Lanzarote, responsabil cu monitorizarea punerii în aplicare a convenției, a
subliniat, de exemplu, că mediul școlar este în mod special adecvat pentru a
informa cu privire la problema larg răspândită a abuzului sexual asupra
copiilor în cadrul familial sau în „cercul de încredere” al acestora.

Bibliografie:
1. Dragostea, Viaţa, Familia. Ghid pentru profesori, Editura Epigraf, Chişinău,
2000.
2. Ivanov, M., Dragoste şi înţelegere, Editura Timpul, Chişinău, 1985.
3. Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
4. Balint N.T.,Kinetoprofilaxie,2010;
5. Charles Y.P; Daures J.-P.& de Rosa, V., Progression risk of idiopathic juvenile
scoliosis during pubertal growth.Spine, 2006;
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pubertate
7. https://www.medlife.ro/articole-medicale/pubertatea-la-baieti
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolescen%C8%9B%C4%83