Sunteți pe pagina 1din 41

FUNDATIA COPIII NOSTRI

Cercetare de referinta (baseline) Rezumatul raportului

Studiu relizat cu sprijinul Reprezentanei UNICEF n Romnia, cu fonduri oferite de PETROM / Membru OMV Grup

Bucureti 2005

CENTRUL DE EDUCAIE I DEZVOLTARE STEP BY STEP

Autorii rezumatului: Carmen Anghelescu Ecaterina Stativa

Consultant stiintific: Ecaterina Stativa Esantionare si prelucrare statistica:Anca Vitcu Coordonator:Carmen Anghelescu

Cercetare de referinta (baseline) Rezumatul raportului

Studiu relizat cu sprijinul Reprezentanei UNICEF n Romnia, cu fonduri oferite de PETROM / Membru OMV Grup Bucureti 2005

INTRODUCERE

Este pentru prima oara in Romania cand se efectueaza un studiu pe un esantion reprezentativ pe mediu de resedinta a familiilor,privind competentele parentale ce includ cunostinte,practici si atitudini (KAP study) Acest studiu si-a propus sa identifice aceste competente la parintii care au copii pana in 7 ani. Subliniem importanta primei copilarii pentru evolutia individului si in special a primilor 3 ani in care se realizeaza structurile de baza ale dezvoltarii psihologice. Pentru a evolua ca primii educatori ai copiilor lor parintii au nevoie de informatii pertinente.Informatiile necesare parintilor sunt in domeniile sanatatii,nutritiei,crestere si dezvoltare intelectuala si emotionala a copilului si socializarea copilului. Datele obtinute in urma acestui studiu vor fi folosite in programele destinate cursurilor pentru parinti dar mai ales in elaborarea strategiilor privind educatia timpurie;programe ce vor fi intocmite de foruri guvernamentale si neguvernamentale in vederea reorganizarii serviciilor de educatie. Studiul va contribui la valorizarea copilului si copilariei timpurii in societatea romaneasca in care mai persista prejudecati cum estecopii mici griji mici,copii mari griji mari. Stiinta insa a dovedit ca neglijarea nevoilor afective si cognitive din prima copilarie duc la destructurari grave, care cu toata plasticitatea extraordinara a creierului uman lasa sechele pe viata(Megan Gunnar 1998). In decursul istoriei, cand nasterile erau necontrolate si cand multe femei mureau la nastere, a fi parinte precum si obligatiile parentale nu erau asimilate cu experientele pozitive. Mortalitatea infantila era foarte ridicata si obisnuita. Mai putin de jumatate din copii nascuti supravietuiau pana la varsta de 5 ani si un sfert din cealalta jumatate mureau pana la varsta de 10 ani. Speranta de viata era 30 de ani si copiii erau fortati sa intre intr-o viata prematura de adult in jurul varstei de 7 9 ani. In contrast cu aceasta realitate a evului mediu, la inceputurile sec XVI si apoi XVII ,Erasmus (1466-1536), Comenius (1592 1670), John Locke (1632 1704) au scris tratate importante ramase in istoria filozofiei si a pedagogiei prin care condamnau violenta si teroare exercitata asupra copiilor in procesul educational si promovau metode adaptate care sa respecte copilul. Dar schimbarea esentiala pentru recunoasterea drepturilor copilului in plan international a facuto Jean-Jacques Rouseau prin romanul, controversat in acea vreme ,Emil. In aceasta scriere Rouseau infatiseaza copilaria ca o existenta pura, ce merita sa fie pretuita si a carui potential de fericire si de joaca sa fie sustinut si valorificat. J.J.Rouseau a mers mai departe si a fost printre primii care a introdus diferite reforme in abordarea copilului si a educatiei ca pe un drept a acestuia. In timpul sec.XIX programe sociale au inceput sa remedieze situatia copilului, dar o schimbare totala nu s-a petrecut decat in sec XX dominat de preocupari sociale, in jurul Primului Razboi Mondial.In jurul anului 1920, interesul pentru psihologie aduce o revizuire a atitudinii fata de copiii si dezvoltarea lor. Cultul copilului si copilariei devine dominant in societate si educatia copilului este tendinta secolului ,deprinderile parentale incep sa fie deosebit de importante si apreciate. In Romania,copilul si copilaria a parcurs, istoriceste, aceleasi tendinte ca cele mentionate mai sus, cu o defazare a ritmul de pacurgere a traiectoriei si caracterizat de renuntarea mai lenta a unor traditii in familie si societate. In Romania zilelor noastre este pregnanta nevoia parintilor de a avea cunostinte adecvate despre ingrijirea copilului si despre copilarie si de a identifica canalele optime de informare. Pe langa progrese incontestabile in gandirea despre copil si copilarie marcate in principal de semnarea si sutinerea aplicarii Conventiei ONU pentru Drepturile Copilului, mai sunt inca aspecte ce ingrijoreaza, remarcate de studiile ultimilor ani (Cauzele mortalitatii copiilor sub 5

ani; Cauzele abandonarii copiilor in maternitati si spitale de pediatrie; Sanatatea reproducerii in Romania; Studiul integrat de nutritie materno-infantila si a copilului de 7 ani; Educatia timpurie in crese, Situatia actuala a invatamantului prescolar din Romania, Centrele de resurse pentru parinti, Educatia timpurie in Romania). Nevoia parintilor de informatie si de educatie in favorea copiilor lor este necesara pentru ca toti copiii sa se bucure de ingijiri corecte pentru sanatate si supravietuire, pentru o nutritie adecvata nivelului de dezvoltare fiziologica si psihologica, pentru evolutia proceselor intelectuale si afectiv emotinale care sa conduca la formarea unei persoane autonume. Toti copii au nevoia si dreptul de a fi ingrijiti si crescuti de parintii lor intr-o maniera competenta. Competentele parentale sunt vizibile in cunostintele si practicile alaptarii,nutritiei si alimentatiei, sanatatii si igienei, ingrijirii psihosociale care sa sustina atentia fata de copil,afectiunea si implicarea parintilor pentru prevenirea abuzului si neglijarii copilului si a discriminarii de gen. Datele obtinute in acest studiu vor contribui la schimbarea vechilor mentalitati si la dezvoltarea unor bune practici de ingrijire si educare a copilului, adecvate nevoilor lui de dezvoltare. De asemenea studiul ofera informatii clare despre specificul competentelor parentale a parintiolor din Romania. Studiul este focalizat pe patru categorii de varsta: nastere 1 an; 1 3 ani;3 6 ani; 6/7 ani. Scopul Scopul acestui proiect vizeaza imbunatatirea competentelor/abilitatilor parentale si prevenirea abandonului copiilor, a abuzului si neglijarii acestora ; imbunatatirea vietii copiilor in propriile lor familii prin dezvoltarea abilitatilor parentale catre o mai buna si mai autentica comunicare cu copiii; elaborarea de politici si strategii educationale destinate parintilor in favoarea dezvoltarii potentialului copiilor din grupurile tinta. Obiectivul general Obtinerea unor date cu referire la competentele si practicile parentale la familiile care au copii sub 8 ani in Romania ;intelegerea practicilor, modelelor, credintelor si valorilor care definesc(sau prin care se definesc) coordonatele copilariei in perioadele de varsta : 0-1 an, 1-3 ani, 3-6 ani , 6-7 ani. ;evaluarea unor aspecte de gender care orienteaza practicile parentale de educatie/socializare. . Obiective specifice Identificarea unor caracteristici demografice si socio-economice ale familiilor care au copii din grupul de tinta. Evaluarea unor practici de nutritie si de igiena generala la copiii de varsta mica; Identificarea asumarii diferitelor sarcini de catre mame si tati cu referire la ingrijirea si educarea cotidiana a copilului; Identificarea participarii tatilor la cresterea si educarea copiilor la diferite varste; Evaluarea cunostintelor atitudinilor si practicilor parintilor cu referire la importanta jocului in dezvoltarea copilului la toate varstele; Evaluarea unor comportamente de ecologie sociala la familiile copiilor sub 7 ani; Identificarea caracteristicilor mediului in care creste copilul sub aspectul dotarilor, igienei si sigurantei;

Identificarea unor modele comportamentale de gestionare a crizelor in relatia dintre parinti si copii la diferite varste; Evaluarea cunostintelor si atitudinilor parintilor care influenteaza procesul de socializare( diferentiata) a fetelor si al baietilor de la varsta mica; Metodologia Volumul eantionului: Studiul s-a realizat pe un eantion reprezentativ pe tara , estimat la 494 de copii 0-1 an, si de 549 de copii 1-3 ani..La calculul mrimii eantioanelor s-a utilizat metodologia OMS (Adequacy of sample size in health studies) . Tipul esantionului : stratificat, probabilistic, stadial-4-; selectia finala a unitatilor fiind clusterul de copii avand varsta intre 0-1 si 1-3 ani. Criteriul de stratificare: cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei si mediul rezidential urban, rural. Selectia unitatilor pentru esantion: Selectia a fost conceputa astfel incat sa se obtina un esantion reprezentativ de copii pentru Romania, avand varsta cuprinsa intre 0-1 ani si 1-3 ani. Acest esantion este probabilistic pana la nivelul clusterului. Intr-o prima faza s-a identificat populatia tinta, stratificata pe cele doua medii urban rural, pe baza datelor din Anuarul statistic din 2003. Copiii din fiecare mediu au fost distribuiti in cele 8 regiuni de dezvoltare a Romaniei. Din fiecare regiune s-a ales aleatoriu un judet. Din fiecare judet selectat s-au extras doua localitati urbane (dintre care una reprezinta orasul capitala de judet iar cealalta a fost extrasa aleatoriu) si 3 localitati rurale, alese de asemenea aleatoriu. In mediul urban, din fiecare localitate s-au extras 2 clustere, in cazul nostru strazi.Toate familiile aflate pe strazile extrase au fost vizitate pentru identificarea acelor familii care au in componenta lor copii din grupurile noastre tinta. Din fiecare familie a fost luat in studiu doar un singur copil apartinand aceluiasi segment de varsta din studiu. Intervievarea parintilor s-a facut la domiciliul acestora. Esantionul pe baza caruia sunt prezentate rezultatele si analizele in acest raport a fost obtinut in activitatea de teren, fara a se face ponderarea valorilor.De aceea, el este reprezentativ la nivel de tara. Reprezentativitatea: Eantionul este reprezentativ pentru populatia de 0-1 si 1-3 ani a Romaniei pentru un nivel de incredere de 95% i o eroare de esantionare de +/-6,23 si respectiv +/-5,92. Sursa datelor 1.Au fost realizate anchete/interviuri cu mamele si tatii copiilor intrati in esantion, in mod exceptional si cu alte persoane care aveau grija de copil zi de zi si cunosteau istoria ingrijirilor de care a beneficiat copilul.Anchetele s-au realizat la domiciliul copiilor. 2.S-au realizat focus-grupuri cu parinti ,profesionisti de la crese si gradinite,inspectori scolari si responsabili de la nivelul comunitatilor locale( primari, medici, cadre didactice). Instrumentele Pentru consemnarea datelor furnizate de persoanele mentionate mai sus au utilizate chestionare si respectiv ghiduri de focus grup. I.Chestionarul utilizat in ancheta cu parintii a avut ca punct de pornire un instrument similar aplicat in Turkmenistan in 2003, pentru realizarea aceluiasi studiu privind competente parentale.El a fost adaptat la realitatile si problemele tarii noastre. Intrebarile din chestionar au acoperit urmatoarele arii tematice: 1.Date demografice numarul membriilor de familie, varsta, educatia, ocupatia, sursa veniturilor etc. 2. Sanatatea si practicile privind sanatatea copiilor 3. Nutritia - alaptarea si practici privind nutritia copiilor 4. Sanatate si igiena

5. Traditii privind cresterea si socializarea copiilor 6.Aspecte cognitive de educatie timpurie dezvoltarea sociala si psihologica a copiilor, stimularea, interactiunea, jocul. 7.Evaluarea mediului inconjurator utilitati si facilitate domestice,carti jucarii siguranta. 8.Ecologie sociala responsabilitati familiale, conflicte din perspectiva de gen. Chestionarul utilizat a avut o parte comuna pentru toate segmentele de varsta( cu mici diferente intre 0-3 ani si 4-7 ani) si cate o parte specifica. II. Ghidurile de focus grup au fost axate cu deosebire pe aspecte de gen in ingrijiri, educatie si socializarea copiilor. Toate instrumentele de colectarea datelor au fost pretestate in mai multe randuri, pana la versiunea finala. Culegerea datelor Culegerea datelor a fost realizat de echipe formate din dou persoane. Selecia personalului pentru culegerea datelor s-a realizat dup profesie (medic pediatru, asistent social, psiholog, sociolog etc)si experiena relevant, pricepere i interes fa de tema proiectului. Inainte de realizarea activitii de culegere a datelor, echipele au fost instruite specific timp de dou zile. Instruirea a urmrit intelegerea filosofiei proiectului, deprinderea tehnicii interviului cu mamele copiilor din grupul int. Activitatea de culegere a datelor a fost supervizat de membrii grupului tehnic. Culegerea datelor cantitative si calitative s-a realizat n perioada iunie- septembrie 2005,. Prelucrarea si prezentarea datelor Datele au fost prelucrate cu programul SPSS.

Rezultate CAPITOLUL 1 : Copiii din grupul 0-1 si grupul 1-3 ani


Caracteristici ale parintilor/ familiilor/gospodariilor din care provin copiii din grupa de varsta 0 - 3ani Pe ansamblu, cele mai multe familii din grupul 0-1 an se compun din trei persoane(43,2%) in timp ce la grupul 1-3 ani, cele mai multe familii se compun din din patru persoane (39,2%), urmate strans de cele cu trei persoane(37,5%). Exista diferente semnificative intre mediul urban si rural la acest indicator. Astfel, daca in mediul urban, atat la 0-1 an, cat si 1-3 ani predomina familia cu 3 persoane (55,3 si 45,3%), in mediul rural predomina familia cu 4 persoane(34%).De asemenea, ponderea familiilor cu peste 4 persoane este cu 25% pana la 50% mai mare in mediul rural fata de mediul urban. Din informatiile culese s-a constatat ca intr-o pondere de cel putin 90% dimensiunea familiei este data de existenta copiilor si mai putin de prezenta unor membrii ai familiei largite precum bunici sau alte rude( datele nu sunt prezentate). In general,deci, in Romania, predomina familia nucleara si este mai putin prezenta familia multigenerationala. Din tabelul nr.2 rezulta ca cel putin 94 % dintre copiii din ambele grupuri provin din familii in care sunt prezenti ambii parinti, indiferent daca acestia erau sau nu casatoriti in momentul anchetei.Au fost considerati prezenti si acei parinti care temporar lipseau din familie, fiind plecati la munca in tara sau strainatate sau se aflau in sanatorii/detentie. Au fost considerate familii monoparentale acele familii care contineau doar un singur parinte, acesta fiind celibatar, vaduv, divortat sau separat de celalalt parinte. Din datele studiului a reiesit ca procentul familiilor

monoparentale este mai mare la copiii din grupul de 0-1 an ani decat la cei de 1-3 ani, ceea ce sugereaza o usoara crestere in timp a prevalentei acestui tip de familie. In raport cu mediul de rezidenta, se constata variatii mai mult sau mai putin importante la ambele grupuri. Ponderea familiilor monoparentale este egala sau mai mare in mediul rural decat in mediul urban. Datele mentionate cu privire la tipul de familie corespund cu cele existente in statisticile oficiale ale Romaniei. Spre deosebire de tari, din vestul sau nordul Europei, familia monoparentala in Romania se dezvolta de regula prin destructurarea familiei biparentale( formata initial din ambii parinti). Astfel, doar 2% dintre parintii intervievati au fost celibatari la momentul studiului.Pe de alta parte, familiile monoparentale contin de regula mama, doarece tatal este cel care pleaca sau paraseste familia. Din datele studiului a reiesit ca nu avem mame care au plecat din familie, in timp ce ponderea tatilor care au transformat familia biparentala in monoparentala depaseste 8% la grupul 0-1 an si 6% la grupul 1-3 ani. Starea civila a parintilor Asa cum se constata, exista diferente de stare civila atat intre cele doua grupuri cat si intre mediul urban si rural. Pe ansamblu, ponderea parintilor casatoriti inregistraza o usoara scadere in timp, dinspre trecut catre prezent, atat in mediul urban cat si in rural. Uniunile consensuale si divorturile inregistreaza cresteri pe acelasi sens ( trecut spre prezent) in ambele medii de rezidenta. In mediul rural, uniunile consensuale sunt mai frecvente la ambele grupuri iar divorturile sunt mai frevcvente la grupul 1-3 ani. Ponderea foarte mica a celibatului (intre 2 si 1,3%) nu permite aprecieri cu referire la structura dupa mediu sau evolutia in timp a acestuia. Prezenta parintilor in familie Indiferent de tipul familiei sau starea civila a parintilor asistam, in vremea din urma si in familia romaneasca, la fenomenul migratiei (parintilor) pentru munca atat in interiorul tarii cat si in afara ei.Pana in prezent, nu dispunem de date cu referire la amploarea acestui fenomen in familiile din Romania si la implicatiile multiple ale acestui fenomen asupra valorilor familiei si educatiei copiilor.In acest context, s-a considerat necesara introducerea in studiu si a acestui aspect. In cazul mamelor, s-a constatat ca prevalenta celor care lucreaza in strainatate este de 0,2% la grupul de 0-1 an si de 1,1% la 1-3 ani.Prevelenta cea mai crescuta s-a inregistrat in mediul rural la grupul 1-3 ani (1,95).Deci ( cel putin la prima vedere), varsta mai mica a copilului nu este un factor care sa franeze plecarea mamelor la lucru in strainatate. In cazul tatilor ponderea celor care lucreaza in strainatate este mult mai mare, 3,8% si respectiv 4 %.Ponderea cea mai marea a tatilor care pleaca la lucru in strainatate ( 5,7%) provine de la grupa 0-1 an din mediul urban. Varsta parintilor Analizand distributiile de frecventa din tabelul 5 se constata ca ponderea mamelor tinere din segmentul < = 24 cat este mai mare in mediul rural decat in urban la ambele grupuri.La celelalte grupe de varsta distributiile sunt destul de aleatorii, intre urban si rural, la ambele grupe de varsta.Cele mai multe mame sunt in grupa de varsta 25-29 de ani la ambele grupuri ( 35,7%). Aceaste caracteristici ale structurii de varsta se mentin si in cazul tatilor. Se remarca de asemenea faptul ca intre varsta mediana a mamelor si tatilor se mentine un decalaj de pana la 5 ani in in favoarea tatilor. Acesta diferenta este o caracteristica constanta a modelului nuptial din Romania. Nivelul de instruire Datele arata existenta unei similitudi accentuate mare intre mame si tati la acest indicator. La toate treptele scolare ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de scolarizare cel mai frecvent este liceul( cel putin 29%). Diferentele se constata la distributiile dupa mediul de rezidenta. Astfel, nivelele mai inalte de scolarizare, incepand cu liceul, sunt caracteristice populatiilor urbane. Ponderea populatiei cu educatie, cel putin liceala este semnificativ mai mare in mediul urban decat in rural, iar

ponderea populatiei cu studii universitare este de trei ori mai mare in mediul urban decat rural, la toate categoriile studiate. Etnia Etnia a fost consemnata pe baza declaratiilor respondentilor.Pe ansamblu, intre 71,3 si 81 % dintre parinti s-au declarat de etnie romana, intre 8 si 16,5%, de etnie maghiara si intre 7,6 si si 9,65 de etnie roma, ceea ce corespunde partial, cu datele din statisticile oficiale.etnicii maghiari si romi sunt supra-reprezentati. Intre etnia mamei si al tatalui exista o puternica homogamie, remarcabila atat la fiecare etnie in parte cat si in urban si rural Ocupatia parintilor In privinta ocupatiei se remarca faptul ca ponderea femeilor active economic se situeaza in jurul a 45% , iar a tatilor depaseste 80%. De asemenea, exista diferente importante intre urban si rural la acest indicator, in special la mame. Astfel, ponderea femeilor active economic in urban este de aproximativ 60% la fiecare grup de varsta in timp ce in rural aceasta pondere se situeaza sub valoarea de 30%. Atat la mame cat si la tati, in urban si rural, statutul de salariat predomina la distanta orice alt statut ocupational aducator de venituri. Nivelul socio-economic al parintilor Pentru aprecierea strii socio-economice a familiilor, a fost creat un indicator socio-economic, distribuit pe 3 niveluri scazut, mediu, ridicat- pornind de la posesia unor bunuri precum: aragaz, frigider, masina de spalat, televizor, radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism, locuinta proprietate personala si locuinta secundara. Nivelul socio-economic sczut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizeaz intre 18,2 si 19,9 % dintre familii, nivelul socio-economic mediu (posesia a cel putin 4 si cel mult 6 bunuri), intre 47,5 si 49,3 % dintre familii, nivelul socio-economic ridicat (posesia a cel putin 7 si cel mult 9 bunuri) intre 32,5 si 32,6% din familii . Nivelul scazut si mediu este dominant in mediul rural iar nivelul ridicat in mediul urban, dar numai la grupul 1-3 ani. Mentionam faptul ca ponderea familiilor care nu poseda nici un bun se cifreaza intre 0,4 si 6,5%.familiile care nu poseda nici un bun provin din mediul rural si ating prevalenta de cel putin 5 %.Mai putin de 2% dintre familii detin toate bunurile enumerate in studiu.

Capitolul 2 Nutriia copilului


Grupul 0-1 an Aspecte generale privind alaptarea Pentru evaluarea cunostintelor atitudinilor si practicilor in materie de nutritie au fost adresate parintilor un set de intrebari cu referire la alaptare. Peste 97 % dintre repondenii din ambele grupuri, consider c alptarea este un lucru esenial pentru copil. Diferentele dintre mediul urban si rural sunt neinsemnate la acest indicator. Cu toate acestea, doar 90,9% din grupul copiilor 0-1 an si 84,3 % din grupul 1-3 ani au fost alaptati perioade variabile de timp.Ponderea copiilor alaptati este mai mare in mediul urban fata de rural la grupul 0-1 an si, mai mica la grupul 1-3 ani 8,1% si respectiv 12,8% dintre copii nu au fost alaptati niciodata. Aceste date reflecta o usoara imbunatatire a indicatorului de alaptare in timp. Alimentatia exclusiva la san in primele 6 luni de viata OMS si Unicef recomanda alaptarea ca unica modalitate de hranire a copilului in primele 6 luni de viata. Indicatorul alimentatiei exclusive cu lapte matern ia in calcul numai copiii care in

momentul studiului erau alimentati exclusiv la san si aveau varsta pana la 6 luni. Conform acestei metodologii, in populatia studiata, doar 49,5% dintre copii erau alimentati exclusiv la san, in primele 6 luni de viata.( total copii sub 6 luni =234 ; total copii alimentati exclusiv la san in momentul efectuarii studiului 116). Durata medie a alimentatiei copiilor exclusiv cu lapte matern a fost de 9,5 saptamani, iar mediana de 8 saptamani. Se remarca faptul ca, in special la mediana, intre urban si rural se inregistreaza diferente importante (de 4 saptamani). Comparativ cu alte studii, pe esantioane nu neaparat reprezentative, aceasta pondere este mare. Alaptarea intre 6 si 9 luni Si dupa primele 6 luni, copiii ar trebui sa primeasca lapte matern ( pe langa alte alimente lichide si solide) . Indicatorul international se bazeaza numai pe copii cu varsta cuprinsa intre 6-9 luni. Dintre cei 149 de copii din aceasta grupa de varsta doar 57 de copii erau alaptati si in continuare. Deci, procentual ei reprezinta 38,2%.Aceasta pondere este mai mica decat in alte studii, anterior mentionate (41%). Durata alaptarii copiilor din intervalul 0-1 an Pe ansamblu, 59,5% dintre copiii sub 1 an erau alaptati in momentul studiului. Durata medie a alaptarii a fost de 23 de saptamani iar mediana de 20 saptamani.Altfel spus cel putin jumatate dintre copii au fost alaptati 4 luni, mediana fiind la 20 de saptamani in urban si de 24 in rural. Alaptarea la cerere Pentru stimularea si mentinerea lactatiei se recomanda alaptarea la cerere, adica ori de cate ori cere copilul, prin plans. Peste 84 % dintre copii 0-1 an si 81% dintre cei din grupul 1-3 ani au fost alaptati la cerere. Ponderea copiilor alaptati la cerere este mai mare in mediul urban decat in mediul rural la grupa 0-1 an si mai mica la grupul 1-3 ani. IOMC si UNICEF au investit mult, in ultimile 15 ani, pentru promovarea acestui model si situatia contiua sa se imbunatateasca . Tipul de lapte folosit in cazul copiilor care nu au fost alaptati niciodata Pentru cazurile in care copiii nu au fost alaptati niciodata parintilor le-a fost pusa intrebarea ce lapte ati folosit. Peste 86% si respectiv 76% dintre copii niciodata alaptati, s-au hranit cu lapte formula pentru sugari dar peste 33 % au primit si lapte praf integral sau lapte de vaca.

CAPITOLUL 3 Sanatatea copilului


Cunostintele, atititudinile si practicile parintilor privind sanatatea copilului Acestea au fost apreciate printr-o serie de intrebari care privesc : aprecierea starii de sanatate a copilului, sursele informatiilor despre sanatate, comportamentele in situatii de boala a copilului, medicatia si tratamente aplicate fara recomandare medicala,educarea copiilor in vederea prevenirii imbolnavirilor prin formarea deprinderilor de igiena,practici de igiena alimentara. 93,1% dintre parinti au apreciat ca au un copil sanatos, 5,5% destul de sanatos iar 1 % au afirmat ca nu este sanatos copilul lor. Doar 0,4% dintre parinti nu a stiut sa aprecieze starea de sanatate a copilului. 4% dintre parinti au afirmat ca copilul lor sufera de o boala cronica sau handicap. Peste 85% dintre parinti apeleaza un medic in caz de febra si 68,7% in caz de tuse . Pentru alte semne sau simptome de boala apelarea la medic este mai putin frecventa si nu exista diferente intre urban si rural pentru acest indicator.

Aproape un sfert dintre parinti afirma ca administreaza tratamente copilului si fara sa consulte un medic.Poderea lor nu difera in cele doua medii de rezidenta.Acestea se refera la : Siropuri medicinale (33.6% ) supozitoare de temperatura ( 47.4% ) calmante (21.6%) tratamente injectabile (1.7%) vitamine (3.4%) ceaiuri (12.1% ) antibiotice ( 0.9%) In privinta vaccinurilor doar 83,2% dintre repondenti au indicat corect scopul lor impotriva unor boli, prevenire, imunizari).Ponderea parintilor care au nu cunosteau scopul lor este sensibil mai mare in mediul rural decat in mediul urban. Celelalte persoane confunda vaccinul cu administrarea de fier, vitamine sau diferite tratamente specifice. Intre sursele de informatii pentru sanatatea copilului, medicii sunt cel mai bine reprezentati atat in urban cat si in rural ( 93 si 87,9 %). Pentru celelalte surse procentele ating cel mult 34% in urban si 29 % in rural. Merita consemnat faptul ca bunicii sunt citati de parinti intr-o pondere foarte mare in ambele medii, 21,4% in urban si 29,1% in rural, intre sursele de informare pentru sanatatea copilului. Peste 50% dintre parinti au afirmat ca sunt preocupati pentru formarea unor deprinderi de igiena la copii, atata in mediul urban cat si in rural. Este vorba de parinti care au copiii ce se apropie de varsta de 1 an. Cele mai utilizate deprinderi sunt cele de autoservire mancatul singur si spalatul .Spalatul pe maini dupa utilizarea WC este deprinderea cea mai putin formata atat in urban cat si in rural. Obiceiuri si practici in timpul sarcinei Cunostinte,practici si atitudini legate de starea de sanatate din timpul sarcinii si a copilului in primul an de viata s-au cules printr-un set de intrebari incluse in chestionarul specific pentru repondentii ce aveau copii de pana la 1 an. Se remarca urmatoarele aspecte: Conditia particulara determinata de sarcina a condus la schimbari in stilul de viata a viitoarelor mame la 50,2% in urban si in 32,1% in rural. Aceste schimbari au fost in special in alimentatie, cresterea numarului de ore de somn si renuntarea la fumat 13% Mamele au obtinut informatiile despre sarcina, in mare parte, de la cadre medicale (medic de familie, alt medic, asistenta medicala.). Mediatorul sanitar este mentionat ca sursa de informatie intr-o masura deosebit de redusa.(0.6%). Procentul mamelor care au un comportament interactiv consistent cu copilul in timpul alaptarii este de 90%. Alaptarea este nu numai cea mai buna hrana pentru bebelus, dar este si cea mai adecvata situatie de interactiune intre mama si copil. Reamintim ca atunci cand este la san, copilul are distanta optima de perceptie si investigare vizuala a figurii mamei. In timpul alaptarii in cele mai multe cazuri, bebelusul este atins si mangaiat de mama si stimularea tactila ca si caldura trupului mamei au o importanta deosebita in dezvoltarea cognitiv - emotionala a copilului.(B.Brazelton 1985; D.Stern 1994). O sarcina planificata semnifica faptul asumarii rolului de parinte in cunostinta de cauza si a unei pregatiri a cuplului pentru a face fata acestui rol in totalitatea dimensiunii acestui rol. Este de remarcat ca nu sunt diferente semnificative intre urban si rural in domeniul planificarii sarcinei 49,3%urban si 51,7% rural.

Capitolul 4 Igiena copilului


CUNOSTINTE PRIVIND IGIENA INTIMA A COPILULUI Doar 54% dintre parintii care au fetite cunosc modalitatea corecta de spalare a partilor intime al copilului. Ponderea raspunsurilor incorecte a fost mai mare in mediul rural decat in mediul

urban. In cazul igienei intime al baietilor raspunsurile incorecte dar si confuziile au fost mult mai frecvente. Cat despre frecventa cu care este schimbata lenjeria de corp al copilului se constata ca doar 23,7% dintre parinti practica acest lucru zilnic, fara ca sa existe diferente intre mediul urban si rural . Siguranta apei consumata de copil Parintii au fost intrebati despre sursa apei pe care i-o ofera copilului. Cu certitudine se poate afirma in 57,9% dintre cazuri ca apa este sigura fiind din sistemul public de alimentare (34,4%) sau imbuteliata ( 23,5%).In mediul urban, sursele nesigure sunt rare, in timp ce in mediul rural acestea sunt mult mai frecvente. Precizam ca fantana a fost trecuta la surse nesigure pentru ca majoritatea lor este neacoperita sau apa este scoasa in conditii neigienice Din acest motiv aproape jumatate dintre parinti au afirmat ca fierb apa inainte de a o da copilului. Practici de igiena alimentara Spalatul legumelor si al fructelor face parte din practicile elementare de igiena alimentara. Spalarea lor corecta presupune apa curgatoare in locuinta.In lipsa ei solutiile sunt mai mult sau mai putin adecvate.In mediul urban, aproape toti parintii spala corect aceste produse( 83,8%), si datorita existentei acestei utilitati in locuinta. In mediul rural, doar 37,4% dintre parinti practica spalarea sub jet de apa cel mai probabil din cauza lipsei de racordare a locuintei la o sursa de apa curenta

Capitolul 5 Starea psihic i fizic a copilului


Cunostinte privind aprecierea starii psihice i fizice a copilului Starea fizica si psihica a copilului vizeaza cresterea si dezvoltarea lui. Cresterea si dezvoltarea sunt procese complementare astfel, cresterea se refera la schimbarile fizice si denumeste in special schimbarile in marime/cantitative (greutate si inaltime). Dezvoltarea defineste schimbarea prin trecerea de la simplu la complex, de la reactia globala la cea specializata prin achizitii de cunostinte, comportamente si abilitati. Dezvoltarea este un proces specific calitativ. Calitatea dezvoltarii este corelata cu maturizarea fiziologica si cu maturizarea scheletului muschilor si a sistemului nervos. Vom prezenta rezultatele pe cele doua esantioane 0-1 an si 1-3ani. In cuprinsul chestionarului specific pentru cele doua intervale (0-1 an si 1- 32 ani) sunt incluse niste afirmatii prin care se apreciaza cunostintele si atitudinile parintilor raportat la crestere si dezvoltare. Afirmatiile sunt elaborate in asa fel incat numai persoanele care detin informatii sunt capabile sa dea raspunsurile corecte unele dintre aceste afirmatii au o formulare tehnica si controleaza foarte sensibil competentele parentale in domeniul cresterii si dezvoltarii. Intervalul 0-1 an 95,4% dintre parinti au putut aprecia daca copilul lor este sau nu bine dezvoltat din punct de vedere fizic. Doar 0,9 % au raspuns ca nu stiu sa aprecieze acest lucru. Criteriile acestor parinti pentru dezvoltarea fizica au fost inaltimea si greutatea copilului. Aprecierea dezvoltarii copilului este facuta de repondenti dupa criteriul :greutatii si comportamentului copilului. Astfel, 93,9 % in urban si 81,5 % in rural si respectiv a comportamentului acestuia(este vioi,este vesel 94,3 %si 86,4% rural si respectiv 94,3% si 86,4%), indicatorii respectivi sunt luati in seama si de personalul medical cand complenteaza anamneza. In ceea ce priveste dezvoltarea psihica corespunzatoare a copilului pana intr-un an,mai mult de 90% dintre parinti au apreciat acest lucru._Pe medii de rezidenta ponderea parintilor care nu au putut aprecia starea psihica a copilului este mai mare in mediul rural decat in mediul urban .

Argumentele cele mai frecvente pentru normalitatea psihica a copilului sunt cele de bun simt si mai putin cele medicale, in ambele medii. Majoritatea repondentelor detin informatii corecte legate de importanta punerii precoce la san a nou nascutului 90,3%. Dar in multe cazuri mamele renunta la alaptare cand considera ca laptele lor este insuficient pentru copil. Exista fluctuatii in secretia lactata iar pentru cresterea secretiei, specialisti recomanda punerea la san a copilului mai des si nicidecum o rarire a alaptarii.70% dintre repondenti cunosc aceasta practica, dar mai mult de un sfert din repondentii din rural nu sunt de acord cu acesta practica. Repondentii afirma ca sunt de acord cu ritmul rapid al dezvoltarii in primul an de viata si a influentarii acesteia de atmosfera de siguranata oferita copilului:76,3% din raspunsuri. Exista o disparitate importanta intre cunostintele parintilor din mediul urban si rural marcata de o diferenta de 10%. Diferenta de 25% (s-au sumat raspunsurile de dezacord + nu sunt sigur,nu inteleg + nu raspunde/nu stie) marcheaza insa nevoia de sustinere pentru difuzarea de informatii pentru o cunoastere consistenta a dezvoltarii precoce a copilului. Intervalul 1-3 ani Pentru intervalul de varsta 1 3 ani sunt in chestionarul specific un numar de itemi care evidentiaza cunostintele si practicile educationale ale parintilor si cunostintele despre dezvoltarea copilului carecteristice acestui interval. Se remarca in functie de raspunsuri: numai 41,9% din totalul parintilor afirma ca sunt de acord cuDezvoltarea creierului este completa la varsta de 2 ani in functie de mediul de resedinta : urban 38% dintre respondenti si 44% in rural. Repondentii afirma ca sunt de acord cu ritmul rapid al dezvoltarii in primul an de viata si a influentarii acestuia de atmosfera de siguranata oferita copilului:76,1% din raspunsuri,Exista o disparitate importanta intre cunostintele parintilor din mediul urban si rural marcata de o diferenta de 10%. Diferenta de 25% (s-au sumat raspunsurile de dezacord+nu sunt sigur,nu inteleg+nu raspunde/nu stie) marcheaza insa nevoia de sustinere pentru difuzarea de informatii pentru cunoasterea criteriilor de dezvoltarea precoce a copilului. Cunostintele despre achizitionarea limbajului de catre copil a fost marcata adecvat de 84% din cei din urban si 78% rural . Exista o serie de activitati pe care le realizeaza copiii si care au reala valoare in dezvoltare operatiilor gandirii. Exersarea in activitatile cotidiene a copiilor pentru a face sortari il pune in situatia de a analiza,compara si a lua decizii: acestea sunt operatii fundamentale in procesul gandirii si stau la baza formarii rationamentului logic abstract. Activitatile de sortare efectuate de copiii au fost recunoscute de parinti ca foarte importante in dezvoltarea gandirii acestuia in proportie de 73% de catre parintii din urban si 65,4% din cei din mediul rural. Raspunsurile la afirmatia prin care se stabileste nivelul de constientizare pe care il au parintii in rolul lor de primi educatori ai propriilor copii: Parintele desfasoara jocul in parteneriat cu copilul. Copilul necesita o interventie de sprijin din partea adultului,pentru a capata sensul lucrurilor si de asemenea pentru ca el,copilul, sa nu intre in situatie de esec. Esecul duce la erodarea stimei de sine. Stima de sine da copilului curajul de a risca in explorare si experimentare care este nucleul cunoasterii la varstele mici. Incurajarea parintilor si curiozitatea de cunoastere il face pe copil sa intreprinda explorari si experiente. Acestea stau la baza invatarii in copilaria mica si de aici se evidentiaza importanta raspunsurilor si aprecierea acestei componente a competentei parentale. 40% dintre parintii din mediul rural (s-au sumat rasp.nu sunt de acord+nu stiu+nu inteleg+nu sunt sigur) si 36% din urban se declara necunoscatori ai acestei fatete a parentingului.

10

Capitol 6 Elemente de ecologie social a familiei


Teoria abordarii ecologice a fost facuta de Super si Harkness(1997) dupa Modelul ecologic al lui Bronfenbrenner. Esenta acestei teorii consta in includerea microsistemului (copilul in interiorul familiei in care isi petrece viata cotidiana) in mezosistem :mediul de contact familie comunitate si acestea in macrosistem reprezentat de comunitate si social,care consta in obiceiuri si traditii, servicii si institutii. Din aceasta inntegrare rezulta modelele de cresterea si educatia copilului.Sistemul ecologic a fost initial abordat in medicina/pediatrie si extins in educatia si ingrijirea copilului. Ecologia sociala a familiei in studiul nostru vizeaza climatul familial, relatiile si interactiunile intre membrii familiei care sa favorizeze confort psihologic ( sanatatea mintala ), solidaritatea membrilor care sa garanteze evolutia fireasca a tuturor membrilor familiei dar in special al copilului in dezvoltarea sa normala. Ecologia familiara este sub determinari culturale, fiind stras legata de mediul , educatia parintilor si conditia socio-economica a familiei in contact cu comunitatea din care face parte. Referitor la certurile in familie, in jur de 6% dintre parinti nu au vrut sa raspunda la intrebarile investigatorilor. In rest, ceilaleti au afirmat ca apar certuri cu frecvente variabile de la o familie la alta . Familiile cu certuri mai frecvente ( cel putin o data pe saptamana ) au avut o pondere de 15,4 %. Au predominat familiile care afirma ca nu se cearta aproape niciodata (48,6%) sau cel mult o data pe luna (27,1%).Diferenta intre cele doua medii este data de certurile mai frecvente ( de cateva ori pe saptamana)unde ponderea familiilor din rural este dubla fata de cea din urban. Pe ansamblu, peste 42,6% dintre parinti recunosc ca se cearta in prezenta copilului ponderi foarte apropiate intre mediul urban si rural. Utilizarea pedepsei copilului : Pedeapsa intervine in dorinta de disciplinare a copilului si aceasta , dupa cum se contureaza si in acest studiu, parintii ,o stabilesc dupa varsta de 1 an. Dupa varsta de un an, parintii incep sa impuna reguli si incalcarea acestora este sanctionata prin pedepse. Nu se remarca o diferentiere a regulilor in functie de gen. 88% considera ca nu trebuie sa fie reguli diferite pentru baieti si in acest caz ponderea repondentilor din mediul rural este apropiata de cea din urban. La intervalul 1- 3 ani ,1/4 dintre parintii isi pedepsesc copii cu o pondere aproximativ egale in urban si rural, iar dintre acestia 48% aplica pedepse fizice. Mama este cel mai frecvent cea care are autoritatea aplicarii pedepsei 85% din totalul repondentilor in ambele medii de resedinta. Actiunile pozitive ale copilului sunt laudate de cele mai multe ori verbal si fizic atat in urban cat si in rural. Sunt parinti care ofera si cadouri pentru a recompensa/ sustine actiunile pozitive ale copilului. Ponderea acestora este similara in mediul urban si rural.

Capitolul 7 Tradiii
Probabil ca Romania este o societate traditionala daca peste 70% dintre familii afirma ca urmeaza traditiile in cresterea copilului, cu mici diferente intre urban cat si in rural Dintre acestea, unele ar fi la limita superstitiilor ( protejarea de deochi, sa nu-l arati in primele 40 de zile), iar altele marcheaza evenimente, altminteri marcate cvasi general in toate culturile europene si nu numai.Despre nici una din aceste traditii nu se poate afirma in mod absolut, ca ar afecta intr-un fel negativ dezvoltarea copilului. Mentionam ca frecventa cu care au fost mentionate aceste traditii difera de la o regiune la alta a tarii. Un obicei la limita traditiei in ingrijirea copilului mic este infasatul , practicat indeosebi in primele luni de viata al copilului. Infasatul isi avea rolul sau in societati in care nu se putea oferi grija si confort suficient copilului pentru a nu fi in vreun risc. In timp, cunostintele despre dezvoltarea fizica si psihica a copilului au evoluat si s-a demonstrat ca nu este necesara aceasta practica de ingrijire in viata copilului

11

oricat de mic ar fi acesta, dimpotriva.Aparitia scutecelor absorbante a oferit o si mai mare oprtunitate pentru parinti de a lasa in libertate copilul si de a renunta la legarea picioarelor si a manutelor lui. Din datele studiului rezulta ca aproape 60 % dintre parinti si-au infasat copilul, prioadioade variabile de timp. Infasatul este o practica mult mai frecventa in mediul rural unde ajunge la o pondere de peste 70 %.

Capitolul 8 Jocul copilului/educaia timpurie


Cei mai multi copii se joaca cu jucarii 69%( 71% in urban si 69% in rural),20,6 cu obiecte din casa (19%urban si 21% rural),iar cartea este prezenta numai la 16,8 %.(16%urban si 17%rural).Pentru copiii de peste 1 an cartea apre insa foarte frecvent 77% dintre parintii afirma cum copiii lor se uita la carti in proportie de 87% in urban si numai 69% in rural.Cumpararea cartilor este de asemenea pe un loc prioritar intre obiectele propuse de a fi cumparate copiilor indiferent de gen. Specialistii considera ca lectura si cartea pot fi prezente in activitatile cu copiii din primele zile de viata. Lectura, contribuid la o consolidare si diversificarea interactiunii emotionale adult-bebelus si sprijina si dezvoltarea limbajului Se remarca ca pentru 65,4 % dintre respondenti jocul copilului este foarte important si pentru 30,8 important.Neimportant si ignorand importanta jocului ca esentiala pentru copil sunt in mediul rural(5,3), si in urban (5,0) Intervalul 1-3 ani Jocul la copilul peste 1 an se diversifica o data cu achizitionarea uneie din cele mai importante activitati autonome capacitatea de a se deplasa si in acelasi timp a castigarii unei coordonari mana ochi mult mai sensibila si mai precisa decat in primul an de viata. Aceste achizitii il fac pe copil apt in a isi imbogati cunoasterea invatand prin explorarile spatiului si a obiectelor si de a face experiente diferite cu aceste obiecte si a actiona asupra mediului. Jocul copilului mic este ghidat de adult si o competenta o data obtinuta, copilul o repeta singur pana cand si-o perfectioneaza..Curiozitatea de a afla cat mai multe despre ce este in jur conduce copilul la a fi intr-o investigare permanenta si de aceea are o dificultate in a-si fixa atentia pe un singur aspect. Adultul, ca partener de joc are si rolul de a-l ajuta pe copil sa invete sa-si controleze atentia.Un alt rol al adultului este cel de arbitru care face aprecieri asupra performantelor copilului si a-i da acestuia un feed-back.Jocul in acest fel de desfasurare este o activitate de invatare deosebit de importanta si cu un rol educativ esential in procesul de dezvoltare a copilului. Jocul este marcat ca foarte important si importanta de 97% din respondenti, pastrandu-se o egalitate si intre urban si rural. Atat in urban cat si in rural jucariile sunt cel mai mult folosite in jocul copiilor 97%urban si 92%rural. Manipularea ,de catre copil a obiectelor de gospodarie care prezinta siguranta este un adevarat proces de invatare.Copilul imita si aceasta este cea mai raspandita forma de invatare.Imitand activitatile cu ustensilele din gospodarie,copilul cunoaste sensul si semnificatia obiectului ca si caracteristicile materilelor si a formelor. 27,8%dintre copiii din urban si 37% din rural nu se joaca cu obiecte din gospodarie. Nu mai 20% dintre copiii din urban intre 1 si 3 ani nu privesc la TV si 17,5% din rural si acesta pentru ca in gospodarie nu exista un aparat TV.Televizorul este foarte prezent in viata contemporana a familiilor si este incontestabil o sursa de informare importanta,poate utilizata inca nesemnificativ pentru informare in domeniul educatiei timpurii a parintilor si a socitatii romanesti in general.Acest fapt este vizibil prin mentinerea unor practici si atitudini fata de mica copilarie,.(vezi practica infasatului; planificarea sarcinei, etc).

12

Capitolul 9 : Structurarea identitatii de gen si discriminarea de gen


Chestionarul general cuprinde o serie de intrebari cu referire la gen, la care se adauga in chestionarul specific pe varste un numar de afirmatii, care au fost adresate parintilor. Identitatea de gen este un process prin care se dezvolta rolurile pe gen, in stransa legatura cu acele comportamente care sunt valorizate de societate. Identitatea de gen incepe inca din primul an de viata printr-un process care combina presiunea sociala si aspectele de invatare cognitiva. La varstele mici, copii raspund la cererea celor din jur imitand stereotipii de gen si comportamentele de gen. Astfel isi construiesc si isi organizeaza prin experiente propria lui schema de gen. Odata realizata identificarea de sex,copilul incepe sa selectioneze schemele comportamentale adecvate dupa modele pe gen si-si contureaza propria perceptie de gen, procesul continua si ghideaza comportamentele in functie de propria constiinta de gen. (specialistii o estimeaza in jurul varstei de 2ani constiinta de sex si 3 ani constiinta de gen care coincide cu constiinta de sine) Diferenta de gen are o parte sociala dupa cum s-a afirmat mai sus si o parte genetica si alta neurofiziologica. Aceasta a fost demonstrata prin studii de neuromorfologie si de fiziologie.Exista diferente anatomice a emisferelor cerebrale pe sexe si o specificitate hormonala. Exista si o diferenta a activitatii bioelectrice. Latura neurofiziologica si anatomica face si o diferenta pe tipurile de performante: motorii, de exprimare verbala si perceptie spatiala etc.Diferentele sunt la nivel statistic ceea ce este confirmat de performantele obtinute prin invatare pe fiecare abilitate in parte indiferent de gen. Aceasta remarca demonstrata stiintific avanseaza ideia sustinerii prin educatie ca si fetele sa se joace cu camioane si si baietii sa se bucure de jocul cu papusa de exemplu,pentru a incuraja dezvoltarea a cat mai multe competente fara a tine cont de gen. Discriminarea de gen face referinta la diferentele sustinute si intarite social prin care rolurile si statutele in familie si in societate sunt pre-alocate in functie de genul individului.(Anna Oakley 1970) Exista o evolutie istorica a discriminarii de gen care se evidentiaza pana in zilele noastre si care sunt combatute de conventii internationale ce promoveaza drepturile omului aprobate si sustinute de toate statele democrate. CDC se inscrie printre documentele internationale care are ca pricipiu fundamental ne discriminarea, inclusiv cea de gen. Discriminarea se exercita prin limitarea rolurilor atribuite femeii.Astfel exista limitari educationale si de scolarizare, de participare la viata sociala,de asociere.In schimb sunt sustinute rolurile femeii instrumental-intrafamiliale. Raspondentii studiului de fata pe ambele esantioane nu prezinta atitudini care sa evidentieze discriminarile de gen,remarcabil apare si faptul ca nu sunt notabile nici in mediul rural. . Roluri si gen Raportat la copiii, atitudinile de diferentiere pe gen sunt marcate de alegerea vestimentatiei in functie de culoare,de exemplu: dupa principiul albastru pentru baieti si roz pentru fete, ceea ce este acceptat de respondentii din rural in raport de 64,4% si in urban numai de 48,7%. In acelasi spirit sunt si afirmatiile legate de artributele traditional acceptate: forta si putere si barbatie+ independenta pentru baieti si sensibilitate si fragilitate +ocrotire pentru fete. Este de remarcat insa diferenta certa pe care parintii repondenti o fac pentru rolurile din familie a barbatului si a femeii in care transpare traditia cunoscuta:tata este sursa de venit pentru cresterea copilului si si mama este responsabila pe educatia si ingrijirea copilului.

13

In rural mentinerea traditiei este mai accentuata in ambele esantioane si subliniat pe rolul mamei (70,2% - o-1an si 81% 1-3 ani) de a indeplini sarcinile familiei trditionale. Tatii participa impreuna cu mamele la ingrjirea cotidiena a copilului: 37%urban si 38% rural (0 -1 an) si 32% si 38% in rural la 1-3 ani. Tati care au responsabilitatea zilnica de ingrijire a copilului ca persoane de referinta au fost numai prin exceptie intr-un numar de 2 la 0-1 an si 1 la 1-3 ani. Implicarea celor mai multi tati consta in jocul in aer liber 25,8% la 0-1an zilnic . si 34,2% din tatii cuprinsi in esantionul 1- 3 ani. Competentele parentale se dezvolta in interactiunile cotidiene a parintilor cu propriii copii ,process valabil atat pentru mame cat si pentru tati. Din aceasta perspectiva datele studiului releva ca mamele copiilor de pana intr-un an sunt in concediu pentru cresterea copilului intr-o proportie de 93,% atat in urban cat si in rural,iar mamele copiilor de varsta 1-3ani: au beneficiat de concediu pana la varsta de 2 ani a copiilor in proportie de 51%in urban si 28%in rural.Au inceput lucrul pana la varsta de 2 ani a copiilor 11,3% dintre repodente, si 30%in urban ,dintre acestea lucreaza mai mult de 8 ore/zi, iar in rural 33,3%. In urban,peste 76,4% dintre tati lucreaza si 70% stau la lucru mai mult de 8 ore, si in rural din cei 59% care lucreaza 31% sunt peste 8 ore de asemenea la munca. Asistam la o reducere a timpilor pe care parintii il petrec cu copiii lor si in contextul deja expus al tendintei emigrarii parintilor pentru munca in alte tari. Astfel, a aparut o situatie particulara in care bunicii isi iau concediul pentru cresterea nepotilor,acesta numai in urban ( 47% dintre repodentii esantionului de 0 -1 an). Pe ansamblu datele din acest studiu remarca o omogenitate a cunostintelor, practicilor si atitudinilor parentale din perspectiva mediului de rezidenta urban si rural in toate domeniile investigate nutritie si alimentatie,igiena si sanatate, educatie timpurie si dezvoltarea copilului, ecologia familiei si gen si discriminare de gen. De notat ca exista insa diferente specifice intre parintii din mediul urban si cel rural in special in ceea ce priveste dezvoltarea si educatia timpurie evidentiate de cunostinte si practicile de ingrijire,precum si joc copilul.ului. Traditiile nu sunt remarcabil mai prezente in rural ,cum s-ar preconiza la o prima estimare. Numim prin traditii nu numai obiceiurile ci si atitudinele fata de copil si fata de rolurile celor doi parinti ca parteneri de cuplu. Ne explicam acest fapt prin fenomenul de tranzitie in care membrii din populatia urbana a intrat in comunitatile rurale, in urma schimbarilor socio - economice din Romania, ca si a patrunderii a multor membrii din rural care s-au mutat in urban. Acest transfer a ultimilor 15 ani este diferit de cel petrecut in perioada comunista, cand fluxul transferului populational era in special din mediul rural in urban,o data cu industrializarea fortata, care a carecterizat epoca respective. Pe ansamblu aceasta miscare a populatiei explica relativa omogenitate din present.Desigur ca mai sunt si multi alti factori dintre care merita reamintit accesul la informatiile media, mai ales TV. Atat a membrilor comunitatilor urbane cat si rurale.

14

FUNDAIA COPIII NOTRI

Coordonator Martha Iliescu Consultant tiinific: Ecaterina Stativ, Eantionare i prelucrare statistic: Anca Vitcu,

Cercetare de referinta (baseline) Rezumatul raportului

Studiu relizat cu sprijinul Reprezentanei UNICEF n Romnia, cu fonduri oferite de PETROM / Membru OMV Grup Bucureti 2005

15

Prezentarea cunostintelor, atitudinilor si practicilor parentale pentru parintii cu copii prescolari : copilul 3-5 ani si 6-7 ani

Introducere
Cercetarile psihologice pun in evidenta importanta familiei, in special a relatiei mama copil, in invatarea limbajului si consecintele acestui proces asupra evolutiei intelectuale a copilului asupra capacitatii sale de comunicare, asupra construirii imaginii de sine. Este tot mai evident ca reusita scolara, puternic dependenta de performanta lingvistica, trebuie corelata cu particularitatile mediului, limbajul fiind nu numai un vehicul al informatiei care circula intre parinti si copii ci si un purtator al valorilor si atitudinilor, un instrument de construire a structurilor de profunzime ale personalitatii, a competentei interactionale care determina raportul general al individului cu lumea. Limbajul este utilizat ca instrument al controlului social in grade diferite: In unele familii el are o pondere redusa, fiind preferat controlul concretizat in forme lingvistice imperativ-categorice. In familiile orientate spre persoane, controlul social se bazeaza in principal pe optiuni personale, discursul parental prezentand copilului un numar oarecare de alternative cu motivatiile si consecintele lor posibile. Astfel, prin varianta ligvistica utilizata in cursul socializarii primare, familia orienteaza copiii catre tipuri diferite de raporturi sociale. Educatia este activitatea de facilitare a adaptarii la toate conditiile de mediu, deci la mediul total, cultural, stiintific, tehnic, artistic etc. Parintele se poate considera justificat in comportamentul sau in care cere copilul sa fie total supus adultului. Dar trebuie sa subliniem faptul ca dreptul celui mai tare este un drept primitiv, in plan evolutiv inca incipient. Copilul este astfel lipsit de spatiul de joc, alegere, exercitiul optiunii libere. In sine, constrangerea nu este morala. De cand incepe sa isi dea seama de situatia lui de subordonare el nu mai vrea sa o accepte. Se pare ca, in clasele mijlocii si superioare, sunt valorizate, autonomia si stapanirea de sine, imaginatia si creativitatea, in timp ce in clasele populare accentul este pus pe ordine, curatenie, obedienta, respect al varstei si al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a evita problemele. Destinul omului insa se hotaraste in primii ani de viata. Ceea ce invata mai tarziu este o suprastructura a carei baza consta in primele impresii si experiente. O excesiva supraveghere din partea mamei va face copilul sa uite sa se ocupe de el insusi: fantezia copilului mic nu are nevoie de nici un sprijin din partea realitatii. Copilul va sti sa isi ocupe singur timpul, el nefiind o jucarie pentru adulti. Ianosi (Varstele Omului, Editura Trei, Bucuresti, 1998) afirma ca doua atitudini sunt periculoase in viata: sentimentul superioritatii si al arogantei (copilul minune, geniul) ca si al inferioritatii si insuficientei (copilul permanent certat, mustrat). Arta educatiei copilului consta in a nu impune, ci a lasa copilul sa creada ca el consimte la cerintele culturii, ca si cum ar fi de buna voie. O alta atitudine nociva fata de copil este minciuna, daca iti minti copilul te va minti si el. Copilul lupta pe ascuns impotriva constrangerilor educatiei. Arta educatiei consta in educarea copilului prin dragoste si cu dragoste fara ca dragostea insasi sa impuna constrangeri. Omul are copilaria cea mai lunga. Aceasta prelungire a copilariei este de fapt legata de treapta de evolutie. Judecata in aceasta lumina, ea este etapa vietii in care la mostenirea biologica,

transmisa prin gene se adauga mostenirea culturala transmisa prin societate cu ajutorul limbajului. Dragostea peste masura, acordata copilului strica, face din copil un egoist, care nu are sentimentul reciprocitatii ei si crede ca toate i se cuvin fara a datora nimic. Masura in dragoste si reciprocitatea daruirii consolideaza atat bucuria de viata cat si puterea de iubire si intelegere a semenilor. Dragostea nu este desigur numai in vorbe ci si in fapte. Ea nu este numai un proces interindividual ci si unul social. Ea depinde in fond de intreaga atmosfera a familiei. Parintii trebuie sa aiba in vedere ca viata lor este invatamant intuitiv pentru copii (nu vorbele conteaza ci faptele). Familia functioneaza ca un complex educativ unitar pentru fiecare dintre membrii sai. Atata timp cat educatia este interactiune si raporturile de putere nu urmeaza clasica disjunctie autoritate parentala obedienta infantila, ci se construiesc continuu in schimburile simbolice parinti copii, istoria comuna ii obliga pe parinti la reconsiderarea propriilor pozitii. Copiilor li se acorda treptat dreptul la replica si are loc o redefinire a notiunilor comune de parinte si copil. A fi parinte inseamna nu numai a transmite un sistem de competente si abilitati, a actiona in calitate de intermediar intre societate si copil, in timp ce a fi copil nu mai inseamna numai a recepta aceste mesaje. Treptat se va ajunge practic la o definire flexibila a parentalitatii si copilariei. Aspecte referitoare la metodologie, esantion si analiza Pentru aceasta grupa de varsta analiza s-a realizat diferentiat pentru copilul de varsta 3-5 ani si pentru cel de 6-7 pornind dela ideea ca, desi ambele grupe se refara la perioada prescolaritatii, ele prezinta aspecte specifice determinate de dezvoltarea diferentiata a copilului la aceste varste. Chestionarul general folosit pentru copilul 0-3 ani a fost aproape identic si pentru cele doua subgrupe de varsta prescolara ( 3-5 si 6-7). In consecinta, partea generala a problematicii referitoare la nutritie, sanatate, igiena, ecologia familiei, dezvoltarea copilului si joc va fi analizata impreuna pentru ambele subgrupe de varsta prescolara (3-5 si 6-7), pe toate capitolele, urmand apoi analiza unor elemente specifice fiecarei subgrupe de varsta, corespunzatoare chestionarelor specifice, in care s-au avut in vedere prioritatile varstei respective. Astfel, in timp ce pentru copilul 3-5 ani s-a pus un accest mai important pe dezvoltarea personalitatii si formarea unor deprinderi specifice varstei, la copilul de 6-7 s-a pus accentul indeosebi pe pregatirea pentru scoala, integrarea sociala si relatia cu mediul inconjurator. Metodologia si etapele de lucru au fost identice ca si cele pentru copilul de varsta 0-3 ani. Esantionul de parinti a fost ales dupa aceleasi metode si a cuprins exact aceeasi arie geografica (judete, localitati urbane si rurale), cu deosebirea ca pentru copilul 3-5 ani marimea esantionului a fost de 817 familii cu copii intre 3-5 ani, iar pentru subgupa 6-7 ani esantionul a cuprins 771 de familii cu copii de aceasta varsta. In total esantionul pentru grupa de prescolari a fost de 1588 cazuri. Eantionul este reprezentativ pentru populatia de 3-5 si 6-7 ani a Romaniei pentru un nivel de incredere de 95% i o eroare de esantionare de +/-4,85 si respectiv +/-4,99.

CAPITOLUL 1

Caracteristici ale parintilor/ familiilor/gospodariilor din care provin copiii din grupa de varsta 3-7 ani
1.1 Marimea familiilor pentru esantionul analizat: familii cu copii prescolari Pe ansamblu, la ambele grupuri, cele mai multe familii (circa 40%) se compun din patru persoane, urmate indeaproape de cele cu trei persoane (in medie 35%). Exista diferente semnificative intre mediul urban si rural la acest indicator. Astfel, daca in mediul urban predomina familia cu 3 persoane, in mediul rural predomina familia cu 4 persoane. De asemenea, ponderea familiilor cu peste 4 persoane este cu 25% pana la 50% mai mare in mediul rural fata de mediul urban. Din informatiile culese s-a constatat ca intr-o pondere de cel putin 90% dimensiunea familiei este data de existenta copiilor si mai putin de prezenta unor membrii ai familiei largite precum bunici sau alte rude. Cel putin 93 % dintre copii din ambele grupuri provin din familii in care sunt prezenti ambii parinti, indiferent daca acestia erau sau nu casatoriti in momentul anchetei. Au fost considerati prezenti si acei parinti care temporar lipseau din familie, fiind plecati la munca in tara sau strainatate sau se aflau in detentie. Au fost considerate familii monoparentale acele familii care contineau doar un singur parinte, acesta fiind celibatar, vaduv, divortat sau separat de celalalt parinte. Din datele studiului a reiesit ca procentul familiilor monoparentale este mai mare la copiii din grupul de 3-5 ani decat la cei de 6-7 ani, ceea ce sugereaza o usoara crestere in timp a prevalentei acestui tip de familie. In raport cu mediul de rezidenta, se constata variatii mai mult sau mai putin importante la ambele grupuri. Ponderea familiilor monoparentale este putin mai mare in mediul rural decat in mediul urban 1.2. Starea civila Structura esantionului de familii pe criteriul starii civile a fost urmatoarea : 86,5% dintre parinti erau casatoriti , 7% erau in uniune consensuala , 5.1% divortati, 1% vaduvi, si 0,4 % celibatari. Ponderea persoanelor care traiesc in uniuni consensuale si a parintilor singuri (in speciali divortati si celibatari) este mai mare in mediul rural decat in urban. 1.3. Prezenta parintilor in familie Aproximativ 95% din copiii prescolari locuiesc impreuna cu mama, dar numai 86 % locuiesc cu tatal. Studiul confirma faptul ca multi parinti, in special tati, mai ales din mediul rural, pleaca in strainatate pentru lucru (6,5 %). Ponderea mamelor plecate in strainatate la lucru este, de asemenea, mai mare in cazul celor care provin din mediul rural, respectiv ( 4,3% fata de numai 2,2 % in urban).

1.4. Varsta parintilor Analizand distributiile de frecventa din tabelele 5 si 6 se constata ca ponderea mamelor tinere atat din segmentul < = 24 cat si 25 29 este mai mare in mediul rural decat in urban la ambele grupuri. In schimb, mamele de peste 40 de ani sunt mai frecvente in mediul urban decat in mediul rural. Aceaste caracteristici ale structurii de varsta se mentin si in cazul tatilor. Se remarca de asemenea faptul ca intre varsta mediana a mamelor si tatilor se mentine un decalaj de pana la 5 ani in in favoarea tatilor. Acesta diferenta este o caracteristica constanta a modelului nuptial din Romania.

1.5. Etnia Etnia a fost consemnata pe baza declaratiilor respondentilor. Pe ansamblu 87,6% s-au declarat de etnie romana, 9,5%, de etnie maghiara, 1,5% turca , 1,2% roma 1,1% de alta etnie. Atrage atentia faptul ca etnicii romi sunt sub-reprezentati, iar etnicii maghiari suprareprezentati in raport cu datele statisticilor oficiale. Dupa observatiile investigatorilor cea mai mare parte a romilor heteroidentificati s-au declarat fie romani fie maghiari. In unele zone chiar ei si-au explicat declaratiile spunand ca sunt rudari nu romi , pocaiti , nu stiu tiganeste sau sunt botezati in diferite culte neo-protestante si deci nu se considera a fi romi. Din declaratiile respondentilor a reiesit ca multi confunda etnia cu nationalitatea, religia, cetatenia etc. 1.6. Limba vorbita in familie In majoritatea familiilor care au compus esantionul pentru grupa de varsta 3-7 ani se vorbeste limba romana (87,8%), iar in rural ponderea acestora este mai mare : 92% A doua in ordinea ierarhica a esantionului a fost limba maghiara pe care o vorbesc 8,7 % din familiile intervievate din mediul urban si mai mult (13%) in mediul rural. Explicatia consta in faptul ca pe de o parte esantionul a cuprins judetul Harghita unde ponderea populatiei vorbitoare de limba maghiara este mai ridicata decat in restul tarii, si pe de alta parte, in mediul urban in unele familii de etnie maghiara se vorbeste limba romana in vederea pregatirii unei bune integrari sociale si scolare a copilului. (declaratiile unora dintre parinti) 1.7. Nivelul de instruire al parintilor Exista o similitudine foarte mare intre mame si tati la acest indicator. La toate treptele scolare ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de scolarizare cel mai frecvent este liceul ( cel putin 33%). Diferentele se constata la distributiile dupa mediul de rezidenta. Astfel, nivelele mai inalte de scolarizare, incepand cu liceul, sunt caracteristice populatiilor urbane. Poderea populatiei cu educatie cel putin liceala este aproape de doua ori mai mare in mediul urban decat in rural, la toate categoriile studiate. 1.8. Ocupatia parintilor In privinta ocupatiei se remarca faptul ca, ponderea femeilor active economic se situaza in jurul a 60 %, iar al tatilor depaseste 90%. De asemenea, exista diferente importante intre urban si rural la acest indicator, in special la mame. Astfel, ponderea femeilor active economic in urban depaseste 75% la fiecare grup de varsta in timp ce in rural aceasta pondere se situeaza in jurul valorii de 35%. Atat la mame cat si la tati, in urban si rural, statutul de salariat predomina la distanta orice alt statut ocupational aducator de venituri. 1.9. Nivelul socio- economic al parintilor Pentru aprecierea strii socio-economice a familiilor, a fost creat un indicator socio-economic, distribuit pe 3 niveluri scazut, mediu, ridicat - pornind de la posesia unor bunuri precum: aragaz, frigider, masina de spalat, televizor, radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism,locuinta proprietate personala si locuinta secundara. Nivelul socio-economic sczut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizeaz intre 1,6 si 8,3 % dintre familii, nivelul socio-economic mediu (posesia a cel putin 4 si cel mult 6 bunuri), intre 19,7 si 41,6 % dintre familii, nivelul socio-economic ridicat (posesia a cel putin 7si cel mult 9 bunuri) intre 50,1 si 78,7% din familii. Nivelul scazut si mediu este dominant in mediul rural iar nivelul ridicat in mediul urban.

CAPITOLUL 2

Cunostinte, atitudini si practici parentale privind NUTRITIA


Desi raman importante pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului la orice varsta, in cazul copilului prescolar aspectele referitoare la nutritie sunt mai putin complexe si cu implicatii mai putin grave decat la copilul mic. De aceea in cazul copilului prescolar vom prezenta mai putine elemente referitoare la nutritie, analizand indeosebi practicile si cunostintele parintilor (celui intervievat) referitoare la perioada cand copilul a fost alaptat. 2.1 Alaptarea

Majoritatea covarsitoare a parintilor cu copii prescolari intervievati, atat in mediul urban cat si in mediul rural (peste 97%) consider c alptarea este un lucru esenial pentru copil ; cca 1% in mediu urban si cca 2% in rural au declarat ca nu stiu. Cu toate acestea doar 92,2% dintre copiii care la momentul interviului aveau 3-5 ani au fost alaptati vreodata, pondere usor mai ridicata (93,4 %) pentru copiii de 6-7 ani. Considerand intreg esantionul de copiii prescolari subiecti se constata ca aproximativ 7 % din acestia nu au fost alaptati deloc. 2.2. Alimentatia exclusiva la san in primele 6 luni de viata,

Doar 30% dintre respondenti stiu acest lucru. Ponderea mamelor cu copii de varsta 3-5 ani care au cunostinta despre acest model este de 32,9% in urban si doar de 25,8 % in rural, in timp ce in cazul mamelor cu copii de 6-7 ani nu exista diferente intre cele doua medii de resedinta. Este ingrijorator faptul ca peste 17% dintre mame copiilor prescolari intervievate au declarat ca nu au nici un raspuns la aceasta problema. Desi mai mult de din mamele intervievate au stiut ca alimentatia copilului exclusiv la san este necesara pana la 6 luni cel mai frecvent copiii au fost alaptati exclusiv la san doar pana la 3 luni (10 % la copiii 3-5 ani si 12 % la copiii 6-7 ani). Totusi aproape 2/3 din copii au fost alaptati pana la 8-9 luni. 2.3 Frecventa si regularitatea meselor Aproximativ 70% dintre parinti cu copii prescolari afirma ca nu le organizeaza un ritm de hranire ci le dau sa manance dupa cum cere copilul. In mediul rural ponderea copiilor prescolari care mananca fara program este mai mare (76 % la copiii 3-5 si 80 % la copiii 6-7 ani). Acest model poate afecta normalitatea vietii copilului din mai multe perspective: sanatate, disciplina, relatii intrafamiliale. In urban se pare ca exista un program de mese mai bine conturat. Cel mai frecvent copiii prescolari mananca de 4 ori pe zi. Concluzii la capitolul nutritie : - Peste 98 % din parinti considera ca alaptarea este esentiala pentru dezvoltarea ulterioara a copilului. La aceasta afirmatie nu exista diferente intre parerile parintilor din urban si rural - Doar 93 % dintre copiii prescolari subiecti au fost alaptati vreodata - 7 % din acestia nu au fost alaptati deloc. - Mai mult de din mamele intervievate au stiut ca alimentatia copilului exclusiv la san este necesara pana la 6 luni - Cel mai frecvent copiii au fost alaptati exclusiv la san pana la 3 luni, dar aproape 2/3 din copii au fost alaptati pana la 8-9 luni. - Cel mai frecvent copiii prescolari mananca de 4 ori pe zi, dar 70% dintre acestia nu au un program orar pentru mese ci sunt hraniti atunci cand cer de mancare.

CAPITOLUL 3

Cunostinte, atitudini si practici parentale privind SANATATEA copilului


3.1. Parerea parintilor asupra starii de sanatate a copilului.

Aproape 90 % dintre parinti au fost capabili sa aprecieze starea de sanatate a copilului lor. Sub 1% au declarat ca nu stiu. Pentru ambele subgrupe de varsta prescolara cca 89 % dintre parinti au apreciat ca au un copil sanatos, cca 9% destul de sanatos. Din esantionul de 1588 familii cu copii prescolari 68 de parinti intervievati reprezentand 4,1 % la grupa de varsta 3-5ani si 4,5 % la grupa de varsta 6-7 ani au declarat ca nu au un copil sanatos, acesta suferind de o boala cronica sau de o disabilitate. Cele mai frecvente deficiente mentionate de parinti au fost : dificultati de vorbire 18,2 % din cazuri la copilul prescolar mic si 2,9 % la copilul de 6-7 ani. In circa 85 % din cazurile de copii declarati bolnavi parintii au mentionat un diagnostic. Cel mai frecvent a fost citate alergiile, mai frecvente la copilul prescolar mai mare (cca 6%, fata de 2% la cei de varsta 3-5 ani) Analiza pe medii denota ca frecventa cazurilor de boala declarate de parinti este mai mare in mediul rural decat in cel urban. 3.2. Frecventa imbolnavirilor copilului

Din declaratiile parintilor a reiesit ca majoritatea copiilor s-au imbolnavit o data la 6 luni sau o data in tot anul. Constatam ca factor de influenta varsta copilului, confirmate de faptul ca in cazul copiilor de 3-5 ani incidenta imbolnavirilor o data pe luna sau o data la 2 luni este ceva mai ridicata. Exista usoare diferente care justifica afirmatia ca in rural copii se imbolnavesc ceva mai frecvent, mai ales la grupa de varsta 3-5 ani, fara ca aceasta sa constituie un fenomen determinant. 3.3 Situatiile in care parintii apeleaza la doctor pentru copilul bolnav. Cele mai frecvente situatii in care parintii merg la medic, atat pentru copiii de 3-5 ani cat si pentru cei de 6-7 ani sunt febra, tusea si accidentele. Peste 93% dintre parinti apeleaza la un medic in caz de febra, peste din respondenti duc copilul la doctor in caz de tuse, dar in caz de accidente doar aproximativ 60 % dintre acestia. Aceste cifre reflecta pe de o parte ca parintii se preocupa suficient de sanatatea copilului, adresandu-se unui profesionist, dar pe de alta parte ca nu stiu sau nu acorda suficienta atentie riscului in caz de accidente ci prefera sa nu duca copilul la medic in 40 % din cazurile de accidente. Pentru alte semne sau simptome de boala apelarea la medic este mai putin frecventa. Este interesant de remarcat ca in cazul copilului de 3-5 ani intre atitudinea (si practica) parintilor din urban si a celor din rural cu privire la aceste aspecte exista o diferenta; desi destul de mica, ea reflecta faptul ca parintii din rural merg mai mult la doctor cu copilul bolnav decat cei din urban, atunci cand copilul are febra, tuseste dar si in caz de accidente. In cazul copilului de 6-7 ani situatia este oarecum inversa ; se constata ca parintii din mediul urban apeleaza mai des la doctor decat cei din rural, in toate cazurile de boli, inclusiv accidente. Putem oare afirma ca in mediul rural, odata cu cresterea in varsta a copilului parintii il considera mai calit si nu ii mai acorda aceeasi grija ca la varstele fragede ? 3.4. Analiza practicilor parentale referitoare la utilizarea tratamentelor empirice

Aproape jumatate dintre parinti afirma ca administreaza tratamente copilului prescolar si fara sa consulte un medic. Ponderea parintilor din mediul rural care folosesc tratamente empirice este mai mare cu 4-5 % pentru copilul 3-5 ani dar usor mai scazuta in cazul copilului 6-7 ani. Cu alte cuvinte parintii copiilor mai mari din mediul urban ii trateaza mai mult dupa cunostintele

lor proprii. Totusi este de remarcat ca marea majoritate a parintilor (45 % in medie) au raspuns negativ, ceea ce inseamna ca indeobste parintii consulta un medic inainte de a da copilului un tratament. Tratamentele empirice cel mai frecvent utilizate sunt ceaiuri, comprese (cataplasme), frectii cu alcool, medicamente simple (aspirina, paracetamol). 3.5. Vaccinarea

Un indicator important al cunostintelor si practicilor paretale privind sanatatea copilului se refera la vaccinuri. Studiul releva urmatoarele : 98.6% din totalul copiiilor au fost vaccinai 99% din copiii din mediul urban au fost vaccinai 98, 3% din copiii din mediul rural au fost vaccina Aproximativ 83 % dintre parintii copiilor la ambele grupe de varsta au declarat ca stiu scopul vaccinurilor, cu o usoara superioritate numerica a celor din mediul urban. Totusi, cunostintele parintilor despre scopul vaccinurilor sunt mai limitate, doar 70 % dintre respondenti indicand corect scopul lor. Celelalte persoane confunda vaccinul cu administrarea de fier, vitamine sau diferite tratamente specifice 3.6. Sursele de informatii utilizate de parinti referitor la sanatatea copilului

Intre sursele de informatii pentru sanatatea copilului medicii sunt cel mai bine reprezentati atat in urban cat si in rural (peste 96,5 % in cazul parintilor cu copii 3-5 ani si 97,8 % in cazul parintilor cu copii de 6-7 ani). Ponderea parintilor care obtin informatii din mass media este de cca 30 % in urban si doar 20 % in rural. Desi aceste cote atrag atentia asupra faptului ca mass media joaca inca un rol secundar in informarea parintilor este totusi laudabil ca un sfert dintre parinti cauta surse de informare in afara familiei, vecinilor, rudelor si se indreapta catre informatii care poarta girul unor specialisti in domeniu. Numai 19 parinti (13 parinti cu copii 3-5 ani si 6 parinti cu copii 6-7 ani) din esantionul de 1588 familii au declarat ca iau informatii despre sanatatea copilului din carti. Concluzii la capitolul sanatate In general parintii sunt capabili sa aprecieze starea de sanatate a copilului, atat in mediul urban cat si in rural In 93% din cazurile in care copilul este bolnav parintii se adreseaza medicului. Motivele principale fiind febra, tuse, diaree si accidente. Nu exista diferente remarcabile intre starea de sanatate si preocuparea parintilor pentru starea de sanatate a copilului de varsta 3-5 fata de copilul de 6-7 ani. Pentru copilul 3-5 ani parintii din rural se duc ceva mai mult la medic; odata cu varsta copilului frecventa scade astfel incat pentru copilul de 6-7 ani parintii din rural se duc mai putin la medic. Medicii reprezinta sursa de informatie prioritara in domeniul sanatatii copilului, aproximativ 97 % din parinti avand ca sursa de informatie despre sanatatea copilului medicul sau asistenta medicala. Mass media nu detine decat o pondere de cca 25 % ca sursa de informare cu privire la sanatatea copilului, iar bunicii detin cca 10 %. Frecventa imbolnavirilor este in raport invers proportional cu varsta copilului, confirmat de faptul ca la grupa de varsta 3-5 ani frecventa cea mai mare a fost o data la 2 luni in timp ce la 6-7 ani incidenta imbolnavirilor a fost la 6 luni sau 1 an Exista usoare diferente care justifica afirmatia ca in rural copii se imbolnavesc ceva mai frecvent, mai ales la grupa de varsta 3-5 ani, fara ca aceasta sa constituie un fenomen determinant. Cele mai frecvente boli mentionate de parinti sunt deficiente de vorbire, boli cronice sau disabilitati diagnosticate, anemii si alergii.

Cca 50 % din parinti folosesc pentru copii si tratamente empirice, dintre care cel mai frecvent au fost mentionate ceaiuri, comprese, frectii, aspirine/paracetamol 98 99 % din copiii prescolari sunt vaccinat, atat in mediul urban cat si in rural. 92 % din parinti au declarat ca stiu semnificatia vaccinului dar numai 70% din acestia au raspuns corect.

CAPITOLUL 4

Cunostinte, atitudini si practici ale parintilor privind IGIENA copilului


Formarea deprinderilor de igiena ale copilului prescolar reprezinta un capitol desebit de important in educatia acestuia. La acesata varsta se initiaza si se formeaza deprinderi cu care copilul va creste. Ele constituie baza unei educatii sanatoase din punct de vedere fizic si reprezinta o componenta esentiala a unei bune integrari sociale. De asemenea copilul incepe sa constientizeze competitia cu alti copii din mediul social in care traieste, incepe sa-i placa sa arate bine. La prescolarul mai mare incep sa apara, pe langa placerea de a fi curat, si preferinte cu privire la imbracaminte, care, pana la o anumita masura trebuie incurajate, acestea contribuind la dezvoltarea increderii in sine, a gustului estetic si a personalitatii copilului. 4.1. Formarea deprinderilor de igiena

Din analiza datelor culese de la parintii avand copii prescolari a reiesit ca majoritatea covarsitoare a parintilor formeaza copilului lor deprinderi de igiena. Aceasta preocupare creste odata cu varsta copilului: In cazul copilului de 3-5 ani a reiesit ca un numar ceva mai redus de parinti sunt preocupati de formarea deprinderilor igienice la copilul de aceasta varsta: 98.5% din respondeni formeaz copilului deprinderi de igien 99.8% din respondenii din urban formeaz copilului deprinderi de igien 97.3% din respondenii din urban formeaz copilului deprinderi de igien Din afirmatiile parintilor s-a constatat ca diferitele deprinderi de igiena elementare sunt utilizate in proportii diferite atat in functie de varsta copilului cat si in functie de mediul de resedinta. Cele mai utilizate practici sunt spalatul pe maini si fata si spalatul pe maini inainte de masa atat in urban cat si in rural. Spalatul pe maini dupa utilizarea WC este deprinderea cea mai putin formata atat in urban cat si in rural. In grupa de varsta 6-7 ani parintii insista mai mult pentru crearea deprinderilor igienice la copil, aceasta fiind si o conditie pentru viitorul scolar. De asemenea numarul copiilor care merg la gradinita la aceasta varsta este mai mare decat al celor de 3-5 ani, iar gradinita este un loc in care aceste aspecte ale educatiei prescolare se consolideaza. Ca urmare se constata ca ponderea parintilor care declara ca au creat copilului deprinderi igienice este mai crescuta, mergand chiar pana la 100% in mediul urban. 99.4% din respondeni formeaz copilului deprinderi de igien 100% din respondenii din urban formeaz copilului deprinderi de igien 98.7% din respondenii din rural formeaz copilului deprinderi de igien

4.2. Cunostinte privind igiena intima a copilului Doar ceva mai mult de doua treimi dintre parintii (69% la copiii 3-5 ni si 67,9% la copiii 6-7 ani) care au fetite cunosc modalitatea corecta de spalare a partilor intime ale copilului. Ponderea raspunsurilor incorecte a fost mai mare in mediul rural decat in mediul urban. In cazul igienei intime a baietilor raspunsurile incorecte dar si confuziile au fost mult mult mai frecvente

4.3. Schimbarea lenjeriei de corp Referitor la frecventa cu care este schimbata lenjeria de corp a copilului prescolar se constata ca aproximativ 65 % dintre parinti practica acest lucru zilnic, dar aproape un sfert declara ca fac acest lucru de cate ori este necesar. Din declaratiile parintilor reiese ca la copilul mai mic lenjeria se schimba mai frecvent ( 65,2% din parintii copiilor de 3-5 ani schimba lenjeria zilnic si 24, 8% schimba de cate ori este nevoie, in timp ce pentru copilul de 6-7 ani aceste cote sunt mai mici, in favoarea celor care schimba lenjeria copilului de 2-3 ori pe saptamana sau o data pe saptamana). Ponderea parintilor care schimba lenjeria copilului doar o data pe saptaptamana este de cca 1%, ca medie intre cele doua grupe de varsta. La acest indicator se constata diferente remarcabile intre practicile din urban si rural in functie de varsta copilului. In timp ce pentru copilul de 3-5 ani in urban peste 70 % din copii primesc zilnic lenjerie curata, in rural ponderea acestora este de doar 57,3%. La aceeasi grupa de varsta numarul copiilor care sunt schimbati de 2-3 ori pe saptamana este dublu in rural fata de urban, la fel ca si al celor carora li se schimba lenjeria doar o data pe saptamana. In cazul copilului de 6-7 ani asistam la o tendinta de egalizare a practicilor intre sat si oras, cu privire la acest aspect, determinate, probabil, de faptul ca integrarea copilului in gradinita si scoala ii determina pe parinti sa fie mai atenti cu igiena copilului fata de atunci cand copilul sta numai acasa. Concluzii referitoare la capitolul igiena copilului - Marea majoritate a parintilor formeaza deprinderi de igiena copilului prescolar, cu accent mai mare la copilul de 6-7 ani, in urban - In rural, indeosebi pentru copilul 3-5 ani aceasta procupare este mai slaba - Cele mai frecvente deprinderi de igiena sunt spalatul mainilor si fetei si spalatul pe maini inainte de masa, iar cele mai putin frecvente sunt spalarea mainilor dupa folosirea WC ului. - Doar 60 % dintre parinti cunosc modul corect in care se spala partile intime ale fetitelor si mult mai putini in cazul baietilor - Aproximativ doua treimi dintre parinti schimba lenjeria de corp a copilului zilnic, mai cu seama in urban unde acest procent depaseste 75 % In rural lenjeria de corp a copilului este schimbata deobicei de 2-3 ori pe saptamana. - Frecventa schimbarii lenjeriei de corp este mai mare la copilul de 6-7 ani atat in urban cat si in rural

CAPITOLUL 5

Cunostinte, atitudini si practici privind IGIENA ALIMENTARA


5.1. Calitatea apei consumate Parintii din esantionul analizat au fost intrebati despre sursa apei pe care o ofera copilului. Se poate afirma ca in 76,2% dintre cazuri apa este sigura fiind obtinuta din sistemul public de alimentare (44,9%) sau imbuteliata (31,3 %). In cazul copilului de 6-7 ani ponderile sunt apropiate ceea ce denota ca acest indicator nu este influentat de varsta copilului decat in mica masura, fiind determinat mai degraba de nivelul socio-economic si cultural al familiei, gusturi, obiceiuri. In mediul urban sursele nesigure sunt rare (fantana sau apa statatoare insumeaza sub 5 %) Precizam ca atat in urban cat si in rural fantana este considerata o sursa nesigura pentru ca majoritatea fantanilor sunt neacoperite sau apa este scoasa in conditii neigienice.

Diferente semnificative apar intre cele doua medii de resedinta.In mediul rural aproape 62 % dintre copiii de 3-5 ani si peste 75 % dintre cei de 6-7 ani beau apa din fantana, deci o apa necorespunzatoare calitativ, implicand multe riscuri de imbolnavire. 5.2. Igiena prepararii alimentelor

In mediul urban, aproape toti parintii spala corect aceste produse ( 96,6%), probabil si datorita existentei acestei utilitati in locuinta. In mediul rural, circa jumatate din parinti spala fructele si legumele in lighean cu apa rece, deci intr-un mod mai putin adecvat, iar mai putin de 50% dintre parinti practica spalarea sub jet de apa cel mai frecvent din cauza lipsei de racordare a locuintei la o sursa de apa curenta. Concluzii la capitolul igiena alimentatiei - In medie peste trei sferturi din copii beau apa corespunzatoare din punct de vedere a calitatii (din sistemul public si imbuteliata) - In mediul rural aproape 62 % dintre copiii de 3-5 ani si peste 75 % dintre cei de 6-7 ani beau apa din fantana, considerata necorespunzatoare calitativ, implicand multe riscuri de imbolnavire. - Doar 6% dintre parinti fierb apa inainte de a o da copilului sa o bea. - Intre 75 80 % din parinti au declarat ca folosesc la gatit aceeasi apa pe care o bea copilul. - In mediul urban marea majoritate (96,6 %) dintre parinti spala corect legumele si fructele (la apa curgatoare), in timp ce in mediul rural numai jumatate fac acest lucru, cealalta jumatate spalandu-le in lighen cu apa rece. - Respectarea regulilor de igiena alimentara este mult influentata de conditiile economicosociale, de mediu si de nivelul cultural al familiei.

CAPITOLUL 6

Cunostinte, atitudini si practici privind DEZVOLTAREA PSIHIC I FIZIC A COPILULUI


6.1. Aprecierea dezvoltarii fizice a copilului Aproximativ 99 % dintre parinti au fost capabili sa aprecieze dezvoltarea din punct de vedere fizic a copilului lor prescolar. Doar 1 % nu au putut sa isi spuna parerea declarand ca nu stiu. 94 % dintre parinti considera ca au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, iar circa 5 % declara ca dezvoltarea fizica a copilului nu este buna. In mediul rural ponderea copiilor pe care parintii ii considera dezvoltati necorespunzator este mai mare (6 % pentru copiii de 3-5 ani dar 4,5 % pentru cei de 6-7 ani) 6.2. Aprecierea dezvoltarii psihice a copilului In ceea ce priveste dezvoltarea psihica circa 88 % dintre parintii copiilor prescolari au apreciat ca au un copil bine dezvoltat, o parte infima sub 1% au declarat ca nu, dar peste 10 % din parintii de copii 3-6 si peste 12 % din cei cu copii de 6-7 ani nu au stiut sau nu au raspuns. Aceasta apreciere este insa relativa, deoarece argumentele cele mai frecvente pentru normalitatea psihica a copilului sunt subiective si mai putin medicale. Parintii considera un copil bine dezvoltat din punct de vedere psihic atunci cand acesta comporta normal, intelege ce i se spune, memoreaza prin observare etc. Multi parinti considerat copilul normal deoarece este la fel cu ceilalti. Circa 4 % din totalul parintilor copii prescolari au raspuns ca nu stiu. Doar 5% dintre parinti au facut aceasta declaratie baze obiective, plecand de la un control medical sau teste medicale. se au de pe

10

Din analiza pe medii de resedinta se evidentiaza unele diferente intre declaratiile parintilor, respectiv ca in urban ponderea parintilor care declara copilul lor sanatos este ceva mai mare decat in mediul rural, iar ponderea celor care isi exprima parerea in mod obiectiv (prin control medical) este usor mai ridicata in orase. Ponderea parintilor care nu au putut aprecia starea psihica a copilului este de doua ori mai mare in mediul urban decat in mediul rural. Concluzii la capitolul dezvoltarea fizica si psihica a copilului - Aproximativ 99 % dintre parinti au fost capabili sa aprecieze dezvoltarea din punct de vedere fizic a copilului lor prescolar - 94 % dintre parinti considera ca au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, iar circa 5 % declara ca dezvoltarea fizica a copilului nu este buna. - In mediul rural ponderea copiilor pe care parintii ii considera dezvoltati necorespunzator este mai mare - Motivul cel mai frecvent pentru care parintii considera copilul subdezvoltat fizic este greutatea mica (75-76 % din parinti au luat in considerare acest criteriu) - Inaltimea mica a fost mentionata indeosebi de parintii copiilor de 6-7 ani. - In ceea ce priveste dezvoltarea psihica circa 88 % dintre parintii copiilor prescolari au apreciat ca au un copil bine dezvoltat, dar peste 10 % din parinti nu au stiut sau nu au raspuns. - In marea majoritate a cazurilor parintii considera un copil bine dezvoltat din punct de vedere psihic bazandu-se pe aprecieri subiective, empirice (se comporta normal, intelege ce i se spune etc - Doar 5% dintre parintii intervievati au facut aceasta declaratie pe baze obiective, plecand de la un control medical sau teste medicale. - In urban ponderea parintilor care declara copilul lor sanatos este ceva mai mare decat in mediul rural, iar ponderea celor care isi exprima parerea in mod obiectiv (prin control medical) este usor mai ridicata in orase. - Ponderea parintilor care nu au putut aprecia starea psihica a copilului este de doua ori mai mare in mediul urban decat in mediul rural. CAPITOLUL 7

Elemente de ecologie social a familiei


In cadrul acestui studiu, ecologia sociala a familiei vizeaza climatul familial, relatiile si interactiunile intre membri familiei, influenteaza confortul psihologic ( sanatatea mintala), solidaritatea membrilor si evolutia fireasca a acestora, inclusiv dezvoltarea normala a copilului in mediul familial. Ecologia familiala se afla sub determinari culturale, fiind stras legata de mediul, educatia parintilor si conditia socio-economica a familiei. Atragem atentia asupra faptului ca datele prezentate in acest capitol pot sa nu reflecte realitatea obiectiva, ele fiind consemnate ca atare in procesul de culegere a datelor, conform declaratiilor parintilor. 7.1. Certurile intre parnti Referitor la certurile in familie foarte putini parinti au afirmat ca se cearta. Peste 60% dintre ei au afirmat ca nu se cearta niciodata sau aproape niciodata. Ponderea familiilor in care parintii se cearta cel putin o data pe luna este intre 22 30 %, fiind, se pare, in descrestere odata cu varsta copilului. Totusi nu se poate afirma ca exista o corelatie clara intre varsta copilului si frecventa certurilor; la ambele subgrupe de varsta prescolara ponderea parintilor care au declarat ca nu se cearta aproape niciodata este foarte apropiata. (peste 51 % - 52%)

11

Studiul a enumerat cateva motive posibile de cearta intre parinti: banii, din cauza rudelor, din cauza copilului, consum de alcool, gelozie, neglijarea familiei. Din analiza datelor rezulta ca motivele care declanseza certurile sunt in principal banii (in 45 % din familiile cu copii prescolari), copilul ( 36% -38%), rudele (8.5 -10 % cu o pondere ceva mai ridicata in familia cu copii de 6-7 ani), consumul de alcool (cca 6-7 %), gelozia si neglijarea familiei (8,3 % la familiile cu copii de 3-5 ani si 9,3 % la familiile cu copii de 6-7 ani). Banii, rudele si consumul de alcool constituie motive mai fecvente de certuri in mediul rural fata de mediul urban, iar disputele din cauza copilului sunt mai frecvente in mediul urban. Un element important analizat in cadrul prezentului studiu cu privire la practicile parintilor si la grija acestora pentru asigurarea unui climat familial adecvat dezvoltarii normale a copilului il constituie contextul in care apar certurile intre parinti. La intrebarea daca se cearta in prezenta copilului aproape 30% dintre parinti au raspuns afirmativ, mai frecvent in mediul rural. 7.2. Pedepsirea copilului Exista teorii care spun ca pedeapsa otraveste si intimideaza; de fapt este educatie prin teama. Copilul este batut pentru ca sa il doara si astfel sa inteleaga ce a gresit. De fapt el este pedepsit pentru neascultare si nu pentru gresala pe care a facut-o. In acceptiunea multor parinti copilul trebuie pedepsit pentru lipsa de obedienta. Dar copilul nu intelege acestasta vina decat daca i se explica. Cel care pedepseste parinte sau alta pesoana ar trebui sa stie ca nu are ce pedepsi, deoarece copilul nu intelege vina si deci el se considera nevinovat. De aici suferinta, frustrarea pe care copilul o resimte si care va avea o puternica influenta negativa asupra personalitatii lui. Copilul suporta raul in necunostinta raului. De multe ori parintii incearca sa ii explice dar il considera adult. De multeori el nu poate intelege explicatiile savante sau repetate mecanic ale parintilor. Trebuie sa acceptam ca si copilul poate avea, ca si adultii, comportamente incarcate de valori pozitive, dar si o multime de reactii negative.. Ce este important este sa acceptam aceasta idee si sa ajutam copilul sa creasca in spiritul valorilor pozitive fara a dori sa facem din el un model de etica. Nu toate familiile sunt orientate de aceleasi valori si atitudini in cresterea si educarea copilului. Diversitatea rezulta in parte din: Structura sociala: Apartenenta socio-profesionala Nivelul de instruire Mediul de rezidenta Traiectoria familiei Ideologia familiei Tipul de interactiune familiala. a) Frecventa pedepselor Pedeapsa este una dintre masurile educationale cel mai frecvent folosite de parinti. Acceptiunea de pedeapsa este, insa, foarte larga. Din interviurile si discutiile purtate cu parintii a reiesit ca unii parinti inteleg prin pedeapsa masuri punitive drastice cum ar fi pus la colt in genunchi. Pornind de la aceasta viziune, destul de multi parinti au declarat ca nu-l pedepsesc deloc pe copil, desi poate ca in practica zilnica folosesc, ca pedepse, metode mai putin traumatizante cum ar fi interdictia sau confiscarea temporara a unei jucarii (obiect) etc. Se pare ca varsta copilului intervine ca factor de influenta in cazul acestui indicator. Din analiza datelor culese reiese ca in cazul copiilor de 3-5 ani pedeapsa este mai des folosita; mai mult de 72 % dintre parintii acestor copii au afirmat ca s-a intamplat sa-l pedepsesca pe copil. Copiii de 6-7 ani sunt pedepsiti mai putin, doar 44 % dintre parinti afirmand ca aplica pedepse copilului lor. Se constata ca mediul de resedinta nu este un factor de influenta pentru frecventa cu care parintii aplica pedepse, intrucat se observa ca intre declaratiile parintiilor din mediul urban si rural nu exista diferente la acest indicator.

12

b) Tipuri de pedepse practicate de parinti pentru copilul prescolar Copilul 3-5 ani Din cei 590 de parinti cu copii 3-5 ani respondenti majoritatea declara ca aplica copiilor lor pedepse verbale dintre care cele mai frecvente sunt ridicatul vocii , insulte injurii, sarcasme, care impreuna acopera aproximativ 90 % din tipurile de pedepse aplicate copiilor de 3-5 ani. In acelas timp, insa, pedepsele fizice (batai, palmuire, tras de urechi, tras de par, zgaltaire) reprezinta peste 2/3 din pedepsele aplicate de parinti copiilor de 3-5 ani, fapt ce denota ca inca sunt putenic inradacinate modelele de educatie vechi, bazate pe impunerea disciplinei prin metode dure. Majoritatea parintilor au afirmat ca trag o palma copilului fara sa-si dea seama sau ca nu considera ca aceasta constituie un abuz fizic asupra copilului. De cele mai multe ori parintii nu cunosc alternative la astfel de pedepse pe care le considera necesare atunci cand copilul face ceva rau. Educatia parentala care sa ofere parintilor alternative, sa sugereze solutii si sa-i invete pe parinti sa abordeze problemele de disciplinare a copiilor dintr-o perspectiva pozitiva sunt disponibile in foarte mica masura in Romania si acest lucru se reflecta clar in informatiile culese cu ocazia prezentului studiu. Pe de alta parte a reiesit pregnant ca parintii nu cunosc (nici nu au auzit) de Drepturile Copilului si sunt inca foarte departe de a le insusi. Este, totusi, un fapt pozitiv ca interdictia, ca metoda de disciplinare bazata pe reguli si comunicare cu copilul este utilizata de mai mult de jumatate din parintii copiilor de 3-5 ani, dar considerand datele statistice este clar ca acesti parinti utilizeaza, pe langa interdictie si alte metode de disciplinare. Exista diferente destul de importante intre atitudinile si practicile parintilor din mediul urban si din mediul rural in ceea ce priveste pedepsirea copilului prescolar. Copilul 6-7 ani In cazul copilulului de 6-7 ani se constata, de asemenea, ca ridicarea tonului este pedeapsa cea mai frecventa; dar celelalte pedepse verbale (neadecvate) sarcasme si insulte/injurii sunt mai mult utilizate de parintii acestor copii, acestea aparand cu o pondere de aproape 12 % (fata de numai 8 % in cazul copiilor de 3-5 ani) Insumate, pedepsele fizice(zgaltait, tras de par, tras o palma, bataia, tras de urechi) detin o pondere ceva mai mica in esantionul parintilor copiilor de 6-7 ani (65,8%) fata de cei cu copii 3-5 unde detin 68,3%. Totusi diferentele nu sunt semnificative si denota, si la aceasta grupa de varsta lipsa unor abilitati parentale adecvate. Referitor la interdictie, se pare ca este mai mult folosita ca metoda de disciplinare in cazul copiilor de 6-7 ani, comparativ cu cei de 3-5 ani, ponderile respective fiind de 61,2 % comparativ cu 56 %. Realizand o analiza incrucisata bazata pe coroborarea datelor referitoare la utilizarea de catre parinti a pedepselor cu nivelul socio-cultural al familiei, mediul, dimensiunea acesteia (numar de copii, etc) precum si cu sexul copilului subiect, putem face afirmatia ca utilizarea diferitelor tipuri de pedepse este influentata de urmatorii factori: - gradul de cultura si educatie a parintilor - mediul - obiceiurile si modelele familiale - numarul de copiii in familie - sexul copilului - varsta copilului In general, baietilor li se aplica mai degraba pedepse fizice cum ar fi bataia, tras o palma, tras de urechi, unde incidenta este ceva mai ridicata decat la fetite. 84 % din parintii baietilor ridica tonul la ei, dar numai 81% ridica tonul la fetite si 59,1 % aplica interdictia la baieti fata de doar 53 % la fetite.

13

7.3. Relatia copilului cu parintii: cine aplica pedepsele, de cine asculta copilul Una din greselile parintilor, afirma Stekel, (Recomandari psihanalitice pentru mame, Editura Trei, Bucuresti, 1998) este ca asteptam de la copii sa ne faca fericiti, in timp ce datoria noastra este de a-i face pe ei fericiti. Deci nu asteptati prea mult de la copii!......Copilul va fi om cu toate calitatile si slabiciunile unui om. De aceea atitudinea de supra protectie, supracontrol si de subordonare neconditionata pe care multi parinti o practica pot conduce la distorsiuni grave in dezvolatrea normala a personalitatii copilului. Majoritatea studiilor din domeniu sustin importanta mamei ca factor educational in familie. Relatia mama-copil a fost transformata in cheie a intelegerii procesului de umanizare si socializare a copilului (Pourtois si Desmet). In anii 1950 1960 modelul de familie in care mama este acasa si se ocupa de copii iar tatal este cel care asigura existenta familiei a fost mult propagat. Catre finele mileniului trecut rolul tatalui ca element de participare egala in educatie a fost din ce in ce mai mult subliniat, iar filozofia moderna asupra familiei insista din ce in ce mai mult pe necesitatea echilibrarii acestor roluri. Din analiza datelor culese in prezentul studiu se constata ca in cazul copilului prescolar (la ambele subgrupe de varsta) mamele sunt cele care aplica cel mai frecvent pedepsele (in aproape 80 % din cazuri) atat in mediul urban cat si rural. In cazul copilului de 3-5 mama intervine mai des in pedepsirea copilului decat la copilul de 6-7 ani. Ambii parinti detin impreuna peste 90 % din cazurile de pedepsire a copilului. Un rol secundar revine bunicilor (cca 5-7 % din cazuri). La copilul de 6-7 ani mai apare ca factor de disciplinare bona, dar numai in urban. Se remarca, de asemenea, faptul ca ponderea tatilor care aplica pedepse copiilor este de doua ori mai mare in urban fata de rural, fapt explicat prin aceea ca, asa cum reiese din analiza datelor cu privire la implicarea tatilor in cresterea copilului, in urban tatal se implica mai mult decat in rural si nu numai in ceea ce priveste pedeapsa dar si in alte activitati de crestere si educatie a copilului. O analiza mai detaliata a acestor aspecte este redata in capitolul Implicarea tatalui in cresterea si educatia copilului prescolar Desi mama pedepseste cel mai frecvent, cu toate acestea copilul asculta mai ales de tata intr-o proportie care depaseste 40%, iar de mama doar in 32 % din cazuri, la ambele subgrupe de varsta a copiilor prescolari. 7.4 Lauda si incurajarea copilului Pentru evaluarea abiliatilor parentale s-a pus parintilor intrebarea cum laudati actiunile pozitive ale copilului. Din raspunsurile parintilor a reiesit ca actiunile pozitive ale copilului sunt laudate de cele mai multe ori verbal (peste 90 % din cazuri )si fizic (peste 75 % din cazuri). Oferirea de cadouri este mai putin frecventa. Din esantionul de 1588 de parinti cu copii prescolari, 1439 au declarat ca apreciaza cel mai frecvent in mod verbal realizarile copilului, iar 1164 au declarat ca apreciaza fizic copilul (mangaieri, pupici, strans in brate sau un mic gest amical) in mod frecvent. Acest lucru se intampla in aproape egala masura atat in urban cat si in rural. 7.5 Implicarea parintilor in alegerea prietenilor copiilor lor Un procent relativ mic de parinti (16, 8% pentru grupa 3-5 ani si 14 % pentru copiii 6-7 ani)) au afirmat ca au intentia de a alege prietenii copilului lor. Parintii din mediul urban se implica mai mult in alegerea prietenilor copiilor lor decat parintii din mediul rural. In rural interesul pentru alegerea prietenilor copilului scade odata cu cresterea in varsta a acestuia. Criteriile indicate pentru alegere au fost, in ordinea frecventei, cunoasterea familiei prietenilor, vecinatatea si comportamentul prietenului copilului. Concluzii la capitolul ECOLOGIA FAMILIEI Peste 60% dintre parintii intervievati au afirmat ca nu se cearta niciodata sau aproape niciodata Certurile intre parinti sunt mai frecvente in mediul rural

14

Motivele care declanseza certurile sunt in principal banii, copilul, rudele, consumul de alcool, gelozia si neglijarea familiei. Aproape 30% dintre parinti se cearta in prezenta copilului, mai frecvent in mediul rural Peste 44 % dintre copiii prescolari sunt pedepsiti de parintii lor; 72 % dintre parintii copiilor de 3-5 ani si 44 % dintre parintii copiilor de 6-7 ani au declarat ca aplica pedepse copilului lor. Pedepsele verbale (ridicatul vocii , insulte injurii, sarcasme) totalizeaza peste 80 % din tipurile de pedepse aplicate copiilor prescolari Pedepsele fizice (batai, palmuire, tras de urechi, tras de par, zgaltaire) reprezinta peste 2/3 din pedepsele aplicate copiilor prescolari Sunt putenic inradacinate modelele de educatie vechi, bazate pe impunerea disciplinei prin metode dure, mai ales in mediul rural unde ponderea pedepselor fizice este mult mai mare decat in mediul urban. Majoritatea parintilor au afirmat ca trag o palma copilului fara sa-si dea seama sau ca nu considera ca aceasta constituie un abuz fizic asupra copilului. De cele mai multe ori parintii nu cunosc alternative la tipuriletraditionale de pedepse Interdictia ca metoda de disciplinare este folosita de mai mult de jumtate din parintii copiilor prescolari, indeosebi pentru copiii de varsta 6-7 ani In marea majoritate a cazurilor mama este cea care pedepseste copilul prescolar, dar peste 44 % din copii asculta de tata. Actiunile pozitive ale copilului sunt laudate de catre parinti cel mai frecvent in mod verbal, peste 90 % din cazuri, dar si fizic in peste 75 % din cazuri; oferirea de cadouri este mai putin frecventa, mai ales in mediul rural Peste 4/5 din parintii copiilor prescolari au declarat ca nu au intentia de a alege ei prietenii copiilor. In mediul urban 16% din parinti au declarat ca vor sa se implice in alegerea prietenilor copilului, iar cele mai frecvente criterii sunt cunoasterea familiei prietenilor si vecinatatea.

CAPITOLUL 8

Cunosinte, abilitati si practici parentale determinate de TRADIII SI OBICEIURI


8.1. Influenta traditiilor si obiceiurilor asupra practicilor parentale 90% din parintii intervievati au raspuns ca respecta traditiile si obiceiuri referitoare la cresterea copilului. Gama de traditii, obiceiuri mentionate de parinti este destul de larga. Dinre traditiile mentionate cel mai frecvent de parinti sunt serbarea zilei de nastere a copilului (97 % din parintii copiilor de 3-5 ani si 92 % dintre parintii copiilor de 6-7 ani au declarat ca respecta aceasta traditie) si pastrarea sarbatorilor traditionale care indeobste sunt legate de sarbatori religioase (Craciun, Anul nou, Mos Nicolae etc) dar si Ziua mamei, Ziua copilului etc Tot cu frecventa destul de mare au fost mentionate diverse obiceiuri (gauri in urechi la fetite si luarea motului). Nu se remarca diferente semnificative intre respectarea acestor traditii la oras si la sat, cu exceptia protejatului de deochi care in rural este mai frecvent. 8.2. Practici parentale trditionale a) Infasatul Din datele studiului rezulta ca aproximativ 60 % dintre parintii copiilor prescolari si-au infasat copilul, perioade variabile de timp. Infasatul este o practica mult mai frecventa in mediul rural

15

unde ajunge la o pondere de peste 70 %. Din numarul total al parintilor care au infasat copilul mai mult de 50 % au infasat copilul pe tot corpul, aceasta practica fiind mai frecventa in mediul rural. De asemenea, apoape de jumatate au unfasat copilului doar picioarele (60 % in urban si 40 % in rural) b) Purtatul caciulitei sau al caciulitelor in casa este de asemenea un obicei bazat pe practica traditionala care considera ca astfel copilul este ferit de a se imbolnavi, desi s-a dovedit ca acesta nu are nici o legatura cu sanatatea copilului. Jumatate dintre familiile din mediul urban si aproape 70% din rural au tinut in permanenta copilului caciulita pe cap. Concluzii la capitolul respectarea traditiilor si a practicilor traditionale - Respectarea traditiilor si a practicilor traditionale de ingrijirea copilului sunt puternic inradacinata in conceptiile parintilor - Peste 90% dintre familiile copiilor prescolari intervievate, atat in urban cat si in rural, afirma ca urmeaza cel putin o parte din traditiile in cresterea copilului - Cele mai frecvente traditii sunt serbarea zilei de nastere a copilului, respectata de cca 95 % dintre parinti si pastrarea sarbatorilor traditionale. - Tot cu frecventa destul de mare au fost mentionate diverse obiceiuri: gauri in urechi la fetite si luarea motului - Aproximativ 60 % dintre parintii copiilor prescolari si-au infasat copilul, perioade variabile de timp, mult mai frecvent in mediul rural - Cele mai frecvent justificari pentru infasat sunt pentru a avea picioarele drepte, aa m-a sftuit familia si copilul este mai linistit . - Aproape 80 % din parinti in mediul rural considera ca infasatul este bun pentru copil ; in urban doar 50 % din parinti au aceasta parere. - Cele mai frecvente justificari pentru infasat au fost: pentru a avea picioarele drepte, aa m-a sftuit familia si copilul este mai linistit - Jumatate dintre familiile din mediul urban si aproape 70% din rural au tinut in permanenta copilului caciulita pe cap ( tabel). - Ponderea parintilor care cunosc ca practici traditionale precum infasatul sau purtatul caciulitei sunt daunatoare sanatati copilului este foarte redusa: doar 10 % in urban si numai 5 % in rural CAPITOLUL 9

IMPORTANA JOCULUI N DEZVOLTAREA COPILULUI


Jocul, att n formele lui incipiente, specifice copilului mic, ct i n formele lui organizate, evoluate, ca activitate integrat n grdini sau ca activitate de tip pluri-, inter- sau transdisciplinar n coal, este vzut ca una dintre cile principale ale devenirii, fiind orientat spre viitor. Ceea ce jocul poate oferi copilului la timpul potrivit rmne o achiziie preioas toat viaa acestuia pentru c: Jocul creeaz un climat de ncredere, o atmosfer plcut i stimulativ; Jocul nltur disconfortul generat de efortul de adaptare la un nou regim, la sarcini i provocri noi, precum i pe cel generat de ambient, de starea de oboseal, de incongruena psihic; Jocul angajeaz intens, mobilizeaz forele psihice de cunoatere i de creaie ale copilului, asigurndu-i acestuia pregtirea psihologic pentru nvare; Jocul ajut copilul s asimileze noi informaii prin aciune nemijlocit, s-i dezvolte capaciti volitive, cognitive i afective, s asimileze modele de relaii interpersonale, si formeze atitudini i comportamente. De asemenea, surpriza, ineditul situaiilor i al conexiunilor create, ateptarea, aciunea, momentele de disjuncie dintre ateptrile copiilor i deznodmntul jocului sensibilizeaz i stimuleaz participarea. Astfel, e bine s reinem faptul c, reuita stimulrii copilului depinde de dispoziia de joc a adultului, care nu poate fi supus unor reguli sau norme, dar poate fi rezultatul unui exerciiu repetat. De asemenea, nu trebuie s uitm faptul c, jocul sprijin copilul n efortul su de a

16

ntlni realitatea i rmne cheia oricrui demers didactic, chiar dac, pe msur ce copilul se dezvolt, rolul su este acela de a-l ajuta s evadeze din realitate. Dac vorbim despre joc n cadrul acestui studiu i de modul n care este el perceput n familie, trebuie, mai nti, s prezentm exact coordonatele-cheie ale eantionului nostru. Aadar, majoritatea persoanelor intervievate au fost mame cstorite, care locuiau mpreun cu copilul i aveau responsabilitatea zilnic a ngrijirii acestuia, cele mai multe dintre ele cu studii medii i salariate. 9.1. Importana jocului n dezvoltarea copilului Dac analizm rspunsurile primite din partea persoanelor cu copii n vrst de 3-5 ani intervievate, constatm c marea majoritate, respectiv 71%, declar faptul c jocul este foarte important pentru dezvoltarea copilului i numai 0,2% declar c este neimportant. Procentul favorabil se menine i atunci cnd se face distincia ntre declaraiile persoanelor din mediul urban (76,5%) i a celor din mediul rural (65%). Acelai lucru se constat i din declaraiile persoanelor cu copii n vrst de 6-7 ani intervievate (66% declar c jocul este foarte important, din care, 70,6% sunt declaraii ale persoanelor intervievate din mediul urban i 61,7% sunt declaraii ale persoanelor intervievate din mediul rural). Procentul crescut de persoane care declar c jocul este foarte important pentru dezvoltarea copilului se justific prin nivelul de educaie al persoanelor intervievate (majoritatea au cel puin liceul) i, n contextul n care, prin tradiie, mama se ocup de educaia copilului, prin faptul c procentul cel mai semnificativ al persoanelor intevievate a fost cel al mamelor. De asemenea, este de apreciat faptul c nu exist diferene semnificative ntre declaraiile celor din urban i a celor din rural (ntre 8,9-11,5 procente, n contextul n care diferena procentual dintre cazurile de mame intervievate este de 6-6,2 procente din start). Faptul c marea majoritate a prinilor intevievai consider jocul ca fiind foarte important pentru dezvoltarea copilului este confirmat i de datele privitoare la importana pe care o acord acetia studiilor copiilor lor. Astfel, pentru grupa copiilor de 3-5 ani, un procent de 88,7% cazuri declar c acetia merg la grdini i n procent de 86,9% o frecventeaz regulat, iar pentru grupa copiilor de 6-7 ani, un procent de 76,9% dintre intervievai declar c propriii copii merg la coal, considernd totodat, n 98,1% dintre cazuri, c este important s urmeze coala. De asemenea, pentru grupa copiilor de 6-7 ani, prinii intervievai consider, n procent de 61,4%, c e important ca ei s parcurg i studiile universitare. Tot n contextul n care prinii declar c jocul este foarte important pentru dezvoltarea copilului, putem analiza i declaraiile celor cu copii din grupa de vrst 3-5 ani care consider c personalitatea copilului poate fi influenat n bine, iar modalitatea aleas pentru acest lucru este recompensarea cu jucrii n 65,3% dintre cazuri. Se constat, aadar, un interes crescut pentru educaia copilului i o preocupare constant pentru intrarea copiilor ct mai de timpuriu n sistemul de educaia i pentru parcurgerea studiilor pn la cel mai nalt nivel, ndeosebi din partea prinilor cu studii 9.2. Cum se joac copiii i cu cine O analiz a rspunsurilor primite din partea persoanelor intervievate (att din categoria celor cu copiii cu vrste ntre 3-5 ani, ct i dintre cele cu copii cu vrste ntre 6-7 ani) cu privire la acest aspect, implicndu-le intrinsec i pe ele, ne arat faptul c primele trei locuri sunt deinute de jucrii (96,7% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 97,9% pentru grupa de vrst 6-7 ani), jocurile n aer liber (95,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 93,9% pentru grupa de vrst 6-7 ani) i de activitile de desenat/colorat (88,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 91,1% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Ordinea se menine chiar i atunci cnd se analizeaz rspunsurile provenite din cele dou medii de referin: urban i rural. ngrijortor este locul ultim ocupat de jocurile/sporturile n cadru organizat care, indiferent de vrsta copilului i de mediul de provenien, nregistraz un procent sczut de interes att din partea copilului, ct i din partea prinilor (7,7% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 8,4% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Totodat, un penultim loc este ocupat de jocurile pe calculator (23,1% pentru grupa de vrst 35 ani i 27,5% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Procentul se njumtete la grupa de vrst 35 ani (11,8% din 21,1%) sau scade considerabil la grupa de vrst 6-7 ani (14,6% din 42,2%)

17

atunci cnd este vorba de cele dou medii de reziden i, acest lucru este explicabil, pe de o parte prin faptul c aceast unealt a tehnologiei moderne are un impact crescut n mediul urban i, pe de alt parte prin faptul c diferena urban-rural este cel mai adesea justificat de diferena veniturilor familiei. Un aspect pozitiv, scos n eviden de acest studiu, este faptul c jucriile i jocurile n aer liber primeaz n viaa copilului precolar. Din nefericire, nu acelai lucru putem afirma despre jocurile/sporturile n cadru organizat ctre care ar trebui orientai copiii, nc de la vrstele mici, cunoscnd importana acestora pentru dezvoltarea fizic armonioas, pentru socializarea i disciplina copilului. Un alt aspect pozitiv este i acela c, ntr-un procent considerabil de cazuri, att pentru grupa de vrst 3-5 ani ct i pentru grupa de vrst 6-7 ani, mama i tata (37,6% i 32,4%) sau mama, tata i fraii (25,1% i 31%) se joac cu copilul. Acest lucru este benefic pentru dezvoltarea copilului, innd cont de ambiana pozitiv familial i, totodat, stimulativ creat n mediul apropiat al acestuia, care favorizeaz apariia comportamentelor pozitive, dezvoltarea ncrederii n forele proprii etc. Cu toate acestea, este de remarcat faptul c, n diferenierile pe medii de reziden, procentele sunt relativ apropiate la grupa de vrst 6-7 ani (38,6% n urban i 26,7% n rural pentru tandemul mama i tata) i mai pregnante la grupa de vrst 3-5 ani (48,4% n urban i 26,3% n rural pentru acelai tandem menionat anterior). Interpretnd aceste date, putem spune c, n mediul urban, att mama ct i tatl acord o atenie deosebit jocului cu copilul, ndeosebi pentru grupa de vrst 3-5 ani. n rural nu sunt diferene pe grupe de vrst. O justificare a procentului crescut de rspunsuri care atest interesul tandemului mam i tat sau al formulei mama, tata i fraii n interaciunea cu copilul, respectiv n joaca cu acesta, ar putea fi aceea legat de nivelul de educaie al persoanelor intervievate (majoritatea au cel puin liceul) i, n contextul n care, prin tradiie, mama se ocup de educaia copilului, prin faptul c procentul cel mai semnificativ al persoanelor intevievate a fost cel al mamelor. 9.3. Cnd s-a jucat printele ultima dat cu copilul i ce anume Majoritatea rspunsurilor primite la acest item au fost, fr diferene prea mari pe cele dou medii de reziden i pe cele dou grupe de vrst, cum era de ateptat, pentru ziua anterioar (ieri). De asemenea, n topul tipurilor de joc abordat, figureaz, ca i n cazul declaraiilor privind felurile de joc preferate de copil (itemul: cum se joac copilul), fr diferene semnificative pe medii de reziden, joaca cu jucriile (42,2% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 20,7% pentru grupa de vrst 6-7 ani) i jocurile n aer liber (36,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 55,4% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Aspectul este mbucurtor n contextul n care se constat faptul c, familia din Romnia nelege i apreciaz importana jocului n dezvoltarea copilului i i acord, n majoritatea cazurilor, o atenie deosebit. Interpretarea datelor de mai sus ne ofer i o perspectiv a gradului de implicare a printelui n jocul copilului, n funcie de vrsta acestuia, fapt care confirm i o oarecare cunoatere a nivelului de dezvoltare al copilului n raport cu vrsta, dar i o flexibilitate a prinilor fa de nevoile i solicitrile exprimate de copil n acest sens. Astfel, joaca cu jucriile deine primul loc la grupa de vrst 3-5 ani, aa precum jocurile n aer liber dein primul loc la grupa de vrst 6-7 ani. Surprinztor i plcut este i faptul c, n ceea ce-l privete pe tat, ca persoan care se joac cu copilul, procentele sunt relativ asemntoare cu cele declarate de totalitatea persoanelor intervievate, dintre care, aa cum am prezentat n debutul analizei, majoritatea erau mame (ieri 31% cazuri pentru grupa de vrst 3-5 ani i 32,9% cazuri pentru grupa de vrst 6-7 ani; cu jucrii - 24% cazuri pentru grupa de vrst 3-5 ani i 20,7% pentru grupa de vrst 6-7 ani; jocuri n aer liber 57,5% cazuri pentru grupa de vrst 3-5 ani i 55,4% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Interesant i, totui, justificat este aici faptul c taii prefer/ncurajeaz jocurile n aer liber ale copiilor i acest lucru pare s fie agreat deopotriv i de copii, asociind printele de sex masculin cu joaca n aer liber. Exist o justificare suplimentar a acestei asocieri prin faptul c, adesea, printele de sex masculin se simte n largul lui ntr-o activitate care implic micarea, ndeosebi micarea n aer liber, n timp ce mama, de regul, prefer o activitate mai linitit, n interiorul cminului.

18

9.4. Ce tipuri de jucrii prefer prinii s cumpere Datele culese arat c prinii au, de regul, preferine n legtur cu tipurile de jucrii cumprate copiilor lor, n funcie de genul i de vrsta acestora, fr diferene remarcabile pe cele dou medii de reziden. Astfel, jucriile-ppui sunt n top pentru cazul n care au copii de sex feminin (99,4% pentru grupa copiilor de 3-5 ani i 95,7% pentru grupa copiilor de 6-7 ani). Acelai lucru l remarcm i la jucriile-maini pentru cazul n care copiii sunt de sex masculin (98,5% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 97,9% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Un aspect pozitiv este faptul c, att pentru biei ct i pentru fete prinii prefer, n procente relativ apropiate, indiferent de mediu sau de grupa de vrst, crile de colorat (98,3% pentru fete din grupa de vrst 3-5 ani i 98,4% pentru biei din grupa de vrst 3-5 ani), crile de citit (97,6% pentru fete i biei din grupa de vrst 3-5 ani) i CD-urile cu muzic sau poveti (95,3% pentru fete din grupa de vrst 3-5 ani i 95,5% pentru biei din grupa de vrst 6-7 ani). Acest lucru se datoreaz, n mare parte, nivelului de educaie al prinilor intervievai, interesului lor pentru educaia copiilor, dar i veniturilor familiale situate, n multe dintre cazurile intervievate, n intervalul 600-1000 RON. O situaie asemntoare o ntlnim i n cazul jocurilor de construcie sau al jocurilor tip puzzle, jocuri care antreneaz musculatura fin a minilor, gndirea copiilor i care stimuleaz dezvoltarea relaiilor sociale, dezvoltarea rbdrii, a deprinderii de a duce la bun sfrit lucrul nceput etc. n privina jocurilor rzboinice care, dei ocup ultimele trei locuri din list, n funcie de vrsta sau sexul copilului, situaia prezint procente ngrijortoare ndeosebi la copiii de sex masculin i din mediul rural (58,8% pentru grupa de vrst 3-5 ani i 57,2% pentru grupa de vrst 6-7 ani). Acest lucru poate constitui punctul de plecare pentru ipoteza conform creia comportamentul violent/agresiv al copilului/tnrului are rdcini i n educaia primit. n acest context, prinii sunt primii vizai, n calitate de persoane care rspund de educaia copilului. De asemenea, faptul c procentele cele mai mari se nregistreaz la bieii din mediul rural ne ndreptete s credem c la sate nc se mai pstreaz mentaliti care in de tradiii i de o istorie zbuciumat a ranului romn i c acesta ar putea fi un punct de interes i o provocare, totodat, pentru cei care proiecteaz curriculumul colar. 9.5. Activitile de timp liber ncurajate de prini n ceea ce privete timpul liber, indiferent de sexul copilului, se remarc o tendin dominant a prinilor de a-i ncuraja copiii s-i petreac timpul liber n compania altor copii (98,1% n cazul fetelor i 98,8% n cazul bieilor din grupa de vrst 3-5 ani; 98,6% n cazul fetelor i 98,5% n cazul bieilor din grupa de vrst 6-7 ani). Interesant este i faptul c nu exist diferenieri majore pe cele dou medii de reziden, dar ordinea preferinelor rmne foarte strns legat de sexul copilului, respectiv: la fete, pe ultimul loc sunt activitile sportive, iar la biei, pe ultimul loc sunt activitile casnice. Cu toate acestea, dei poate c ne ateptam s gsim diferene majore ntre ncurajarea activitilor artistice i a celor casnice, fie pe cele dou medii de reziden, fie n funcie de sexul copilului, datele culese nu confirm acest lucru. Mai mult, constatm procente aproape identice pentru aceste dou tipuri de activiti n urban, att pentru fete ct i pentru biei (95,8% - ncurajri pentru activiti artistice i 96,3% - ncurajri pentru activiti casnice la fete, pentru grupa de vrst 3-5 ani i 97,5% - ncurajri pentru activiti artistice i 97% - ncurajri pentru activiti casnice la biei din aceeai grup de vrst). La grupa de vrst 6-7 ani, procentul pentru ncurajarea activitilor casnice, indiferent de sexul copilului, nregistreaz diferene sensibile (2-3 procente) pe cele dou medii de reziden (99,5% n urban i 96,2% n rural pentru fete i 92,7% n urban i 94,4% n rural pentru biei). Aceste date ne confirm preocuparea mai mare a prinilor de biei din mediul rural i a prinilor de fete din mediul urban pentru acest tip de activiti, chiar dac ele nu sunt o preocupare de top pentru prinii de biei, n general.

19

Capitolul 10

Participarea tatalui la ingrijirea si educatia copilului prescolar


In general, implicarea tatalui in cresterea si educatia copilului este de data mai recenta in Romania. Traditional, mama este cea care isi asuma atat raspunderea cat si derularea efectiva a activitatilor de crestere si educatie a copilului. In familia romaneasca patriarhala mama creste copiii, iar tatal munceste pentru a aduce mijloacele materiale necesare. Evident, evolutia socioculturala a determinat modificari in aceasta atitudine, iar practica dovedeste ca participare tatalui in cresterea si educarea copilului a crescut in ultimii ani, desi se manifesta inca in mod timid si sporadic. In cele mai multe cazuri tatal participa alaturi de alt membru de familie (cel mai frecvent mama sau bunica) la cresterea copilului. De pilda cand mama are responsabilitatea cresterii copilului tatal intervine in mai mult de jumatate din cazuri (in proportie de cca 55 %) in cresterea copilului prescolar, la ambele subgrupe de varsta. Totusi din interviurile realizate a reiesit ca putini tati isi asuma singuri responsabilitatea copilului. Din totalul esantionului de parinti cu copii 3-6 ani (n=817) doar in 10 cazuri, reprezentand 1,2 % tatal are responsabilitatea ingrijirii copilului, din care 7 cazuri in urban si 3 in rural. Din aceste 10 cazuri tatal imparte responsabilitaea ingrijirii copilului cu mama in 60 % din cazuri, respectiv 6 , cu bunica in 4 cazuri, cu bunicul intr-un singur caz. In esantionul de familii cu copii de 6-7 ani intervievate doar in 7 cazuri tatal are responsabilitatea totala a ingrijirii copilului din care in 5 cazuri o imparte cu mama. Din datele prezentului studiu se poate afirma ca implicarea tatalui, alaturi de alti membri de familie, in cresterea si educarea copilului sporeste odata cu varsta acestuia. Prezentul studiu arata ca in cazul copilului in varsta de 3-5 ani in aproape jumatate din cazurile intervievate (49, 2 %) tatal a participat cel putin odata pe luna la ingrijirea sau educarea copilului. In cazul copilului de 6-7 implicarea tatalui este mult mai mare, ponderea tatilor care sau ocupat de copil cel putin o data pe luna crescand la aproximativ 85 %. La ambele grupe de varsta prescolara se observa ca participarea tatalui in ingrijirea si educatia copilului creste odata cu gradul de pregatire si educatie al parintilor: cu cat acesta este mai inalt cu atat si participarea tatalui este mai importanta, atributiile parintilor in cresterea si ingrijirea copilului tinzand catre un echilibru intre cei doi parinti. Lucrul in ture al unuia sau al ambilor parinti este, de asemenea, un factor important care determina participarea mai accentuata a tatalui care, in acesata situatie preia atributiile mamei intr-un program de complementaritate cu aceasta. Mediul influenteaza si el gradul de participare a tatalui la ingrijirea copilului, fiind mai ridicat in mediul urban decat in rural, pe intreaga perioada de prescolaritate a copilului. Implicarea tatalui in activitatile de ingrijire si educare a copilului : Activitatile la care participa tatal in cresterea copiilor de varsta prescolara au fost grupate pe mai multe categorii si subcategorii care se refera atat la nevoile fizice ale copilului (hrana, spalat, vizite medicale etc) cat si la aspecte legate de educatie (joc, discutii cu copilul privind activitatile acestuia sau probleme ale copilului etc) De asemenea analiza are in vedere si frecventa cu care se face simtita participarea tatalui in diverse activitati, oferind o imagine mai clara asupra aspectului de consecventa sau de participare intamplatoare. Activitatile cele mai frecvente la care participa tatal in educatia si ingrijirea copilului sunt hrana si jocul, cu mentiunea ca in timp ce la prescolarul mic hranitul copilului este predominant, la copilul de 6-7 ani tatal devine partener de joc pentru copil atat in afara casei cat si in casa. La toate activitatile implicarea tatilor in ingrijirea copilului este mai frecventa in mediul urban fata de cel rural. Concediul de crestere a copilului Un indicator care poate reflecta intr-o anumita masura interesul tatalui pentru cresterea copilului este concediul pentru cresterea copilului. Desi determinata de cele mai multe ori de ratiuni economice (de pilda in cazuri in care tatal este mai putin calificat decat mama care are un serviciu stabil pe care nu vrea sa-l piarda sau alte cause similare) participarea tatalui la

20

cresterea copilului in cadrul concediului legal de 2 ani este un factor favorizant pentru consolidarea legaturilor afective intre tata si copil precum si pentru cresterea abilitatilor parentale ale tatalui, cu urmari benefice pentru etapele ulterioare de dezvoltare a copilului. Totusi incidenta acestui indicator este mica. Nu credem ca in cazul copilului prescolar exista o relevanta a influentei varstei acestuia la momentul interviului. Participarea tatalui la pedepsirea copilului Un alt indicator care poate reflecta implicarea tatalui in educatia copilului este masura in care tatal participa la pedepsirea copilului, desi aceasta depinde in foarte mare masura si de o serie de alti factori cum ar fi educatia si nivelul de studii al parintilor, modelele familiei, numarul de copii, daca subiectul este cel mai mare sau cel mai mic dintre frati, felul in care tatal, la randul lui a fost crescut si alte consideratii antropologice. Pedeapsa in sine poate fi perceputa diferit de catre fiecare parinte in functie de abilitatile parentale ale acestuia. Un deficit de cunostinte referitoare la dezvoltarea copilului poate conduce la aplicarea unor pedepse neadecvate varstei si nivelului de intelegere a copilului. Din analiza datelor disponibile s-a observat ca tatal pedepseste mai frecvent baietii, iar implicarea lui este mai mare in mediul urban (17,8 %) fata de rural (9,1%). Din 590 de familii cu copii 3-6 ani care au raspuns la intrebarea cine il pedepseste, in general, pe copil doar in 80 de cazuri acesta a fost tatal (13,5 % din respondenti). In cazul copilului de 6-7 ani numarul si ponderea tatilor care pedepsesc copilul este mai mic (57 de cazuri reprezentand 9,3 % din totalul familiilor care au declarat ca pedepsesc copilul (n=613) Concluzii : Din analiza implicarii tatalui in ingrijirea si educatia copilului se pot sintetiza urmatoarele concluzii : - Marea majoritate a tatilor locuiesc cu familia - Implicarea tatalui in ingriirea copilului este relativ restransa in Romania. - Foarte putini tati isi asuma intreaga responsabilitate a ingrijirii copilului si aceste cazuri sunt determinate de situatii speciale - In cazurile in care tatal participa la cresterea copilului el face acest lucru in colaborare cu mama (si in mai putine cazuri impreuna cu bunica) - Masura in care tatal participa la educatia copilului este influentata de o serie de factori precum : o mediul de resedinta al familiei o nivelul socio-cultural al familiei o activitatile parintilor : daca lucreaza in ture, daca mama are sau nu serviciu, daca unul dintre parinti lucreza in alta localitate sau in alta tara, daca tatal este liber profesionist sau somer etc o varsta copilului In general tatii se implica in egala masura si in activitati de ingrijire cat si in activitati de educatie (joc, conversatii/dialog cu copilul etc) Activitatile cele mai frecvente in care se implica tatii in cresterea copilului sunt hranirea, imbracarea si jocul Activitatile in care se implica cel mai putin sunt cela legate de ingrijirea sanatatii (mers la doctor) unde mama detine locul prioritar.

21

Capitolul 11

Influenta diferentelor de gen asupra cunostintelor, atitudinilor si practicilor parentale ale parintilor cu copii prescolari 3- 6 ani
Egalitatea de gen este un deziderat relativ nou in conceptiile sociale din Romania iar influenta lui in cresterea si educatia copilului este inca foarte putin constientizata de parinti. Unul din aspectele importante pe care le abordeaza cursurile de educatie parentala este tocmai acesta. Necesitatea de a informa, educa si sensibiliza parintii referitor la egalitatea de gen constituie o prioritate. Desi din analiza datelor disponibile in prezentul studiu nu am putea declara ca familiile intervievate au conceptii discriminatorii cu privire la gen, totusi exista unele tipare care par a fi inca bine inradacinate in atitudinile si practicile parintilor, ca de pilda cele referitoare la jucarii, haine sau activitati preferentiale. Cunostinte si atitudini ale parintilor referitoare la nevoile copilului La intrebarea Considerati ca fetita dumneavoastra are nevoi diferite fata de cele ale unui baiat ? 62,3 % din parintii de fetite respondenti au declarat ca NU dar mai mult de o cincime (22,9 %) au raspuns DA , iar cca 15 % nu au stiut sau nu au raspuns. Aproximativ 90 % din parintii respectivi au considerat ca fetitele nu au nevoi diferite fata de baieti cu privire la educatie, dar au considerat ca hainutele pot fi diferentiate ceva mai mult pe cele doua categorii. Atitudini si practici ale parintilor in legatura cu pedepsele diferentiate in functie de gen Exigentele parintilor cu privire la disciplina copilului sunt ceva mai mari in cazul baietilor. Din totalul de 401 parinti de baieti prescolari mici intervievati un numar de 182 (45,4 %) au declarat ca ii pedepsesc pe copii, pondere ceva mai mica in cazul parintilor de fetite (respectiv 39%). In general, baietilor li se aplica mai degraba pedepse fizice cum ar fi bataia, tras o palma, tras de urechi, unde incidenta este ceva mai ridicata decat la fetite. Totusi, majoritatea pedepselor raman ridicatul tonului sau interdictia atat la fetite cat si la baieti, dar si aici exista o prevalenta pentru baieti : 84 % din parintii baietilor ridica tonul la ei dar numai 81% ridica tonul la fetite si 59,1 % aplica interdictia la baieti fata de doar 53 % la fetite. Atitudini si practici ale parintilor referitoare la joc si jucarii determinate de diferentele de gen Atitudinea si practicile parintilor raman inca destul de mult cantonate in sfera diferentelor de gen atunci cand e vorba de jucarii, mai ales cele traditionale (papusi, masini, jocuri razboinice etc). Intrebati ce tipuri de jucarii ar prefera sa cumpere pentru copiii lor, parintii au fost de parere in marea lor majoritate ca ar cumpara papusi pentru fetite si masinute pentru baieti, desi aproape 29 % din parinti au declarat ca ar cumpara masinute si pentru fetite si peste 15 % au declarat ca ar cumpara papusi si pentru baieti. Deosebirile de optiuni au fost mai importante in cazul jucariilor care reprezinta obiecte din casa sau din bucatarie unde parintii au considerat ca ele sunt potrivite indeosebi pentru fetite (91%, fata de doar 42 % pentru baieti). Referitor la eventualitatea de a cumpara truse de machiaj pentru copiii lor parerile parintilor au fost mult mai categorice : aceste jucarii sunt adecvate fetitelor (79% ) si in foarte mica masura baietilor (10%) In cazul jocurilor de tip puzzle, jocuri de construit , carti de colorat, carti de citit, ,mingii sau alte jocuri sportive, CD uri etc parintii au fost de acord in cvasitotalitate ca nu exista diferente, optand pentru cumpararea unor astfel de jocuri atat pentru fetite cat si pentru baieti. Analiza pe medii de resedinta arata ca nu exista deosebiri importante intre parerile parintilor din urban si din rural, toate declaratiile acestora situandu-se pe aceleasi coordonate ca si tendintele generale.

22

In ceea ce priveste activitatile de timp liber parintii sunt, de asemenea, de acord ca acestea pot fi asemanatoare atat pentru fetite cat si pentru baieti. Desi diferentele de opinie sunt nesemnificative in functie de genul copilului totusi se remarca inclinatia parintilor pentru a canaliza mai mult baietii catre activitati sportive (97,8 %) fata de fetite (92,5 %). De asemenea ceva mai multi parinti din mediul rural considera ca fetele trebuie sa aiba preocupari casnice (97,8 %), procent care in cazul baietilor scade la 92 %. Majoritatea covarsitoare a parintilor (aproximativ 98 %), atat in mediul rural cat si in urban, considera ca atat baietii cat si fetele trebuie incurajati sa se joace in grupuri mixte. Intrebati ce argumente utilizeaza pentru a explica copilului diferentele dintre fetite si baieti doua treimi dintre parintii intervievati au declarat ca fac appel la aspectele biologice specifice celor doua sexe, 55 % din parinti au spus ca se refera la comportamente diferite, aproape 40 % explica prin roluri si responsabilitati diferite si 25 % prin abilitati diferite. In mediul rural ponderea parintilor care isi bazeaza explicatiile pe abilitati diferite este de peste 75 %, explicatiile bazate pe aspectele biologice diferite fiind mai redusa decat in urban (55%). De asemenea, in rural ponderea celor care au declarat ca nu au discutat aceste subiecte cu copiii este mai mare (6,8%) Deducem deci ca modelele traditionale de educatie continand unele subiecte tabu sunt inca prezente in practicile parintilor. Evident ca aceste aspecte sunt influentate si de nivelul sociocultural al familiilor respective. Parerile parintilor referitor la comportamentul in societate al copiilor in functie de gen Intrebati daca considera ca nu este masculin ca baietii sa planga in public cca 2/3 din parinti au declarat ca nu sunt de acord cu acesata afirmatie : totusi aproape un sfert au declarat ca sunt de acord, marcand, astfel, o atitudine diferentiata in functie de gen. De asemenea mai mult de un sfert din parintii intervievati considera ca baietii sunt mai obraznici decat fetele, desi aproape 60 % sunt de parere ca nu se poate face aceasta discriminare Referitor la comportamentul fetelor mai mult de jumatate din parinti considera ca ele sunt mai sensibile decat baietii si aproape 40 % din parinti opteaza pentru ca fetele sa fie educate mai ales pentru a deveni mame si sotii bune, desi peste 50 % din parinti nu sunt de acord cu acesata afirmatie.

23

Autorii isi rezerva dreptul de a opera eventuale revizuiri la redactarea raportului final al cercetarii.