FACULTATEA de PSIHOLOGIE şi ŞTIINŢE ale

EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE

Psihologia dezvoltării

Nume și prenume: Buzgau Giulia-Francesca

Anul II zi, sem 1
 ,,A face binele sau a te purta asa cum trebuie inseamna a respecta neconditionat natura
rationala intrupata in fiecare dintre semenii nostri”. Pornind de la citatul filosofului german
Emmanuel Kant, putem afirma ca moralitatea este o latura a naturii umane, fiecare dintre noi
nascandu-ne cu ea. Ea presupune dinamism, actiune umana mai mult sau mai putin constienta,
libera si responsabila in acelas timp. Indiferent de varsta, fiecare dintre noi dispunem de
moralitate in fiecare stadiu al vietii( bebelus, copil mic, prescolar,scolar,adolescent,adult
tanar,adult,varstnic).La bebelusi, functia moralizatoare este realizata de catre parinti de care
copilul va depinde mai multa vreme.Ei recompenseaza anumite comportamente ,confirmand
astfel sensul binelui sau pedepsesc comportamentele indezirabile confirmand sensul raului.
Dezvoltarea moralitatii la copii presupune o serie de analize a tuturor proceselor prin care copilul
reuseste sa adopte reguli interioare si standarde comportamentale acceptate unanim la nivelul
societatii. Valorile si comportamentele interiorizate vor prezenta ghidul de conduita al fiecarui
copil. Totusi, nu putem vorbi de moralitate,in sine,pana la varsta de 2 ani. Numeroase cercetari
si studii s-au finalizat cu rezultate care au mentionat ca atat partea biologica neurala, cat si
mediul sau comportamentul achizitionat contribuie si sunt parti importante ale dezoltarii
moralitatii la copii. Un articol care prezinta un studiu relevant in acest sens il
constituie ,,Precursors to morality in development as a complex interplay between
neural,socioenvironmental, and behavioral facets” Cowell,J.M& Decety,J.(2015).

1.Un precursor afectiv al dezvoltarii moralitatii la copii sub 3 ani mentionat in articol este
comportamentul prosocial, de ajutorare manifestat de o persoana fata de alta. In aceasta perioada
bebelusii tind sa prefere persoanele care manifesta comportamente prosociale, contribuind astfel
la dezvoltarea moralitatii acestora si mai tarziu chiar la abordarea unui comportament de
ajutorare. Pe langa dezvoltarea moralitatii din punct de vedere afectiv, copiii sub 3 ani se
dezvolta si in plan cognitiv. Un precursor al dezvoltarii moralitatii la nivel cognitiv il reprezinta
atentia copiilor la comportamentele parentale sau a celor din jur. Alaturi de aceste procese
implicate in dezvoltarea moralitatii, un proces cognitiv important bazat pe atentie il reprezinta
intelegerea din punct de vedere al dezvoltarii cognitiv simbolice. Copiii intre 1 si 3 ani opereaza
si inteleg partial simbolurile. Copilul spre exemplu, e capabil sa opereze cu imagini/fotografii si
sa le foloseasca pentru intelegerea lumii. Acest proces cognitiv s-a dezvoltat pe baza abilitatii de
procesare a atentiei (copilul fiind atent cand parintele ii vorbeste sau ii arata un obiect, el treptat
va incerca sa copieze acest comportament).
2.Consider ca este nevoie de o abordare integrativa in stadiul dezvoltarii moralitatii la copiii sub
3 ani, deoarece exista mai multe teorii referioare la dezvoltarea moralitatii care vizeaza abordari
diferite: Freud abordeaza dezvoltarea morala la copii din punct de vedere pshodinamic, Skinner
si Bandura se bazeaza pe cercetari care vizeaza invatarea sociala, iar Piaget si Kohlberg
analizeaza dezvoltarea morala din punct de vedere cognitiv. Considerand aceasta sfera larga de
abordari si interpretari, este nevoie de o abordare integrativa pentru a intelege pe deplin si acurat
dezvoltarea moralitatii la copii.

3.Rezultatele studiului au aratat ca din punct de vedere al comportamentului, varsta(in luni)

copilului nu este un indicator al preferintelor comportamentelor de ajutorare sau a
comportamentelor de impiedicare( copilul este capabil sa isi exprime preferinta pentru diferite
comportamente si la 3 luni si la 3 ani, metodele fiind diferite insa in esenta exprimand acelas
lucru). Cu privire la dispozitia parentala,studiile au aratat ca aceasta este pozitiv corelata cu
probabilitatea de manifestare a comportamentelor de ajutorare, iar suferinta parentala este invers
corelata cu probabilitatea de a manifesta un comportament de ajutorare. Referitor la densitatea
spectrala si aspectul preferential in evaluarea timpurie sociala,rezultatele au aratat ca
manifestarea comportamentelor de ajutorare sau impiedicare depinde de cele 2 parti ale
cortexului uman, de regiunile frontale si prefrontale, parietale si de conditile de mediu. Alte
rezultate au facut referire la starea de repaus in momentul evaluarii copilului cu EEG si
diferentele atentionale in corelatie cu comportamentul: in acest sens atat in starea de rapus cat si
in SET copii nu au artat preferinte nici din punct de vedereal ocmportamentului si nici din
perspectiva cognitiva. Rezultate uimitoare au fost descoperite si intre diferente individuale la
nivel neuronal temporal dinamicca predictor al preferintelor sociale: in partea frontal activitatea e
preferentiala pentru manifestarea comportamentelor prosociale. De asemenea dezvoltarea
moralitatii despinde si de valorile parentale:sensibilitatea parintilor pentru nedreptate
influenteaza direct perceptia acestora pentru manifestarea comportamentelor de impiedicare si
invers.

Experiment: La varsta de 4-5 ani copiii incep sa diferentieze intre regulile sociale si cele morale.
Ei sunt dispusi sa inteleaga intentiile din spatele cuvintelor, sa colaboreze, sa negocieze, sa ofere
recompense, sa faca compromisuri. De la varsta de 2 ani putem sa vorbimdespre moralitate la
copii. Astfel experimental propus de mine vizeaza observarea atitudinilor si comportamentelor
morale la copiii de 4-5 ani. Se va selecta in mod aleatoriu un judet din tara si se vor extrage 100
de subiecti atat de sex feminin cat si masculin (copii si parinti) care isi doresc sa participle la
studiu. Acestia isi vor exprima participarea la studiu in scris. Conditile de participare vizeaza:
copiii sa nu prezinte probleme de santate si sa aiba varsta intre1-5ani.

Ipoteza: Copiii de 4-5 ani sunt capabili sa negocieze pentru jucaria preferata in defavoarea celor
care au 1-3 ani.

Pentru realizarea acestei propuneri de cercetare vom utiliza un design de tip experimental
observational. Studiul va avea 2 grupuri: un grup de control de 50 subiecti (4-5ani) care vor fi
plasati pe rand intr-o camera unde un adult va avea jucaria preferata a fiecarui copil si io va da
doar daca copilul va negocia pentru ea si un grup experimental de 50 de subiecti (1-3ani)care vor
primi jucaria preferata doar daca vor negocia.

Rezultate: La finalul studiului a rezultat ca copiii de 4-5 ani au reusit sa negocieze si sa obtina in
proportie de 80% jucaria ceruta, pe cand copiii de 1-3 ani doar in proportie de 30%, in contextul
in care au si inceput sa planga copiii pentru a primi jucaria preferata. Ca si argumente teoretice

am avut la baza studiul prezentat in articol.!

Pliant informativ

Varsta (in luni) nu reprezinta un indicator al preferintei copilului pentru comportamente

sociale sau antisociale. Conform studilor, copiii prefera comportamente sociale, iar la
varsta de 1an chiar manifesta mangaiere pentru persoanele aflate in suferinta. De
asemenea, comportamentul de moralitate este puternic corelat si cu valorile parentale.
Copiii sunt dispusi sa ofere recompense sau pedepse in functie de contextul
favorabil/nefavorabil lor.Prefera sa adopte comportamente prosociale in defavoarea
celor antisociale. La nivelul cortexului, aria frontala si prefrontala care se dezvolta este
responsabila pentru preferinta comportamentelor sociale, de ajutorare.
Se dezvolta aria de empatie a copiilor. Implicarea parintilor este foarte importanta in
dezvoltarea ,,moralitatii” chiar si sub 3 ani.
Bibliografie
1. Blacker, J. (1991). Infant and child mortality: development environment and custom.
2. Geraci, A., & Surian, L. (2011). The developmental roots of fairness: Infants’ reactions to
equal and unequal distributions of resources. Developmental science, 14(5), 1012-1020.
3. Hoffman, M. L. (1975). Moral internalization, parental power, and the nature of parent-
child interaction. Developmental Psychology, 11(2), 228.