Cap III-Dezvolatrea psihologica

TEORIA COGNITIV A A DEZVOLTARII

In jurul varstei de 2 % ani Incepe un proces de conceptualizare a apartenentei sexuale, acesta fiind
punctul din care devine relevanta, pentru explicarea diferitelor fenomene, teoria cognitiva a dezvoltarii.
Aceasta teorie sustine rolul critic al identitatii de gen in cadrul procesului de preluare a
comportamentelor specifice unui anume sex; rationamentul care sta la baza acestui proces este
urmatorul: "Eu sunt fata (baiat) , din acest motiv, trebuie sa macomport ca o fata (baiat)" (Kohlberg,
1966). Cu alte cuvinte, motivul care sta la baza decizieicopilului de a se comporta adecvat este acela al
consistentei identitatii de gen. Caurmare, va aparea dorinta acestuia de a efectua acele activitati care
sunt considerate specifice sexului de apartenenta atat de catre el insusi, cat si de catre ceilalti copii de
aceeasi varsta.

Teoria cognitiva a dezvoItarii identitatii de gen si a preluarii modelului sexual promovatcultural este in
prezent cea mai influenta teorie in domeniul dezvoltarii psihosexuale. Limitele teorieipiagetiene se
pastreaza insa si in cazul celei a lui Kohlberg (o teorie care, asa cum s-a mentionat deja, abordeaza un caz
particular al teoriei piagetiene); criticile aduse probelor de conservare folosite de catre Piaget se aduc si
probelor de constanta a genului (Bem, 1 989). Spre exemplu, copiii care afirma ca genul unei papusi
poate fi modificat dupa dorinta este posibil sa nu fi inteles ca experimentatorul vizeaza de fapt
considerarea papusii ca o persoana reala. La drept vorbind, acesti copii au avut dreptate si
experimentatorul a gresit!

Teoria lui Kohlberg subestimeaza potentialul de intelegere al copilului de varsta preoperationala. Un alt
deficit semnificativ al acestei teorii este faptul ca nu reuseste sa explice de ce copiii achizitioneaza in
primul rand conceptul de feminitate sau masculinitate referitor la sine.

De ce sa aiba genul prioritate fata de alte categorii ale definirii sinelui? Aceasta este intrebarea la care
cauta sa raspunda urma toarea teorie (Sem, 1 985)

TEORIA SCHEMEl DE GEN

La fiecare pas, copilul este incurajat sa priveasca lumea prin lentilele apartenentei sexuale, Ientile
denumite de catre Bern schema de gen (Bern, 1 981, 1 985, 1 993 ).

Teoria schemei de gen a lui Bern este oteorie a preluarii modelului apartenentei sexuale promovat
cultural, pentru ca prin intermediul acestor Ientile copilul va invata sa evalueze altemativele
comportamentale. Asa cum au subliniat antropologii, nativii unei culturi nu sunt, in mod obi �nuit,
constienti de faptul ca poarta astfel de Ientile; lentilele sunt trasparente pentru cel care Ie poarta, acesta
priveste prin ele cultura si nu Ie priveste pe ele. Din acelasi motiv, parintii si profesorii nu dau copilului, in
mod direct, o lectie despre aceste Ientile; lectia este insa prezenta in toate practici le zilnice ale unei
culturi .

Sa luam in considerare un profesor care isi doreste sa trateze in acelasi fel baietii si fetele, ca urmare va
alterna copi ii la o fantana atunci cand vor sa bea apa, un baiat va fi de serviciu in clasa luni, iar marti o
fata, la jocurile didactice va participa un numar egal de fete si de baieti s.a.m.d. Profesorul va considera
ca invata elevii despre egalitatea intre sexe si are dreptate, dar, pe de alta parte ii invata, neintentionat
bineinteles, importanta sexului. Elevii vor invata treptat ca, indiferent de cat de lipsita de legatura cu
sexul ar parea, o activitate nu poate fi desfasurata fara a face apel la distinctia masculin-feminin; chiar
invatarea pronumelui

(el, ea, al lui, al ei etc.) necesita purtarea acestor Ientile ale genului. Asemanarea cu teoria invatarii
sociale este aceea ca teoria schemei de gen sustine ca un comportament spec ific sexului poate fi evitat
si modificat. Copilul devine un exponent al acestui model pentru ca, intamplator, sexul este cel mai
important criteriu ales de o cu ltura pentru a organiza realitatea. In situatia in care culturile ar deveni mai
putin orientate catre o ideologie ce promoveaza preluarea modelelor sexuale, atunci copiii ar avea un
comportament si o imagine de sine bazata pe altceva si nu pe diferentele sexuale.

Educatia sexualii poate preveni sexismul specific copilariei? (discutie critica)

Experimentele pe tema constantei aparte nentei sexuale, descrise in sectiunile anterioare, demonstreaza
di, incepand de la varsta de 3 ani, un copil este capabil sa inte1eaga faptul ca masculinitatea sau
feminitatea sa este 0 tra satura biologica, data 0 data pentru totdeauna si ca ea nu poate fi schimbata
prin simpla im bracare a unor haine specifice sexului opus. Sandra Bern, cercetatorul care a condus acest
studiu, si sotul sau (unul din autorii aces tei lucrari) sustin ca un copil care are o baza biologica pentru
definirea sexului are de asemenea o identitate sexuala stabila, adica este pe deplin constient de
apartenenta sa sexuala, pentru ca stie ca nu are de ce sa se teama ca-si va "pierde" masculinitatea sau
feminitatea daca ia parte la activitati specifice sexului opus. Un asemenea copil va fi astfel mai putin
conformist in ceea ce priveste specificul sexual al atitudinii �i comportamentului adoptat, mai rezistent
la presiunea sociala exercitata in vederea respectarii normelor culturale specifice sexului sau de
apartenenta �i mai tolerant fata de copiii care nu se comporta in conformitate cu aceste norme.

Cei doi eercetatori sunt de parere ca inva tarea cat mai de timpurie a faptului ca organele genitale sunt
caracteristica definitorie a mascu linitatii §i a feminitatii ar putea preveni preluarea necritica de catre
copii a regul ilor cul turale specifice genului. Realismul moral al copiilor, specific stadiului preoperational,
poate avea ca rezultat transformarea copiilor nu in adulti eliberati de orice prejudecati referitoare la
apartenenta sexuala, ci in adulti mult mai radicali dedit parintii lor feministi si mult mai stereotipi in ceea
ce prive§te stereotipurile

apartenentei la un anume sex.Diferentele existente intre copiii care dis pun de o argumentare biologica a
apartenentei sexuale si ceilalti copiii este destul de amuzant ilustrata de fiul celor doi cercetatori, Jeremy,
care a decis intr-o zi sa poarte agrafe de par atunci cand merge la gradinita; un alt copil a afirmat ca
Jeremy este fetita pentru ca "numai fetele poarta agrafe". De nenumarate ori Jeremy i-a spus acestuia ca
"agrafele nu conteaza; a fi baiat inseamna a avea penis si testicule", dar a trebuit ca intr-un final sa-si dea
jos pantalonii pentru a-I convinge. Colegul sau de gradinita nu s-a lasat insa impresionat §i a spus: "Toata
lumea are penis, dar numai fetele poarta agrafe !"

Freud afirma ca descoperirea timpurie a diferentelor dintre sexe detennina inexorabil un comportament
specific sexului. Exemplul de mai inainte este 0 delicioasa ironie fata de existenta unei asemenea
descoperiri t impurii a diferentelor genitale dintre cele doua sexe si poate deveni un solid argument
feminist impotriva preluarii modelelor sexuale conventionale.

Dezvoltarea in perioada adolescentei

Adolescenta, perioada de tranzitie de la copilarie la varsta adulta, nu are limite de varsta clar delimitate,
insa este acceptat faptul ca incepe de la varsta de 12 ani si dureaza pana spre 20 de ani, cand dezvoltarea
este aproape completa. In timpul acestei perioade, omul aj unge la maturitate sexuala si isi dobandeste
identitatea individuala, identitate aparte de cea familiala.

Dezvoltarea sexuala

Pubertatea, perioada maturizari i se xuale pe parcursul careia copi lul devine opersoana matura din
punct de vedere bio logic si apta de reproducere, se intinde pe un interval de 3--4 ani. Aceasta perioada
incepe cu o intensa crestere fizica (o ade varata izbucnire fizica) insotita de o dezvoltare treptata a
organelor genitale si a caracteristicilor sexuale secundare (dezvoltarea sanilor la fete, aparitia barbii la ba
ieti si a pilozitatii pubiene la ambele sexe).

Menarha, prima menstruatie, are loc relativ tarziu la pubertate, la aproximativ 18 luni dupa ce cresterea
fizica a atins nivelul sau maxim; primele menstre sunt de obicei neregulate, iar ovulatia (eliberarea unui
ovul matur) se produce la circa un an de la menarha. Prima ejaculare la baieti se produce la circa 2 ani
dupa ce ritmul de crestere fizica a atins apogeul, iar lichidul seminal eliminat prima data nu contine
spermatozoizi; numarul si fertiI itatea acestora creste treptat.

Se inregistreaza o variatie mare din punct de vedere al varstei la care incepe pubertatea si al ritmului
evolutiei . Unele fete au menarha la 11 ani, altele la 17 ani; media de varsta este de 12 ani si 9 luni.

Baietii inregistreaza un maxim al dezvoltarii fizice, in medie, cu 2 ani mai tarziu decat fetele (fig. 3.14).
Primele ejaculari de lichid spermatic ce contine spermatozoizi viabili au loc intre 12 si 16 ani; media de
varsta este de 14 ani si 6 luni. Variatii semnificative ale sincron izarii la pubertate au loc, in mod
surprinzator, in clasa a VII-a si a VIII-a; unele fete arata ca fe meile mature, cu sanii dezvoltati si coapsele
rotunjite, in timp ce altele isi pastreaza inca dimensiunile si formele de copil.

EFECTELE PSIHOLOGICE ALE PUBERTATII

Intelepciunea populara denumeste adolescenta ca perioada "furtunilor si stresului", fiind caracterizata

de dispozitii foarte schimbatoare, neliniste si razvratire. Cercetarile nu ofera insa argumente pentru
aceasta caracterizare destul de pesimista. Un recent studiu, efectuat pe

mai mult de 300 de tineri adolescenti, a vizat perioada d intre clasa a VI-a si a VIII-a si a constat din
evaluari ale elevi lor si familiilor acestora, prin intermediul a doua interviuri pe an si a testarii psihologice.
Subiectii au fost din nou testati la sfarsitul l iceului (Petersen, 1 988 a).

Rezultatele indica faptul ca pubertatea nu are influente semnificative asupra schemei corporale,
autoaprecierii si relatiei lor cu parintii sau membrii sexului opus. In orice caz, majoritatea adolescenti lor
traverseaza aceasta perioada fara a resimti nelinisti majore.

Faptul de a fi matur mai devreme sau mai tarziu (in medie cu un an) influenteaza insa satisfactia de sine a
adolescentului, in special in ceea ce priveste felul in care arata acesta. Maturizarea precoce a baietilor
duce la aparitia unei mai mari satisfactii (datorita greutatii mai mari si a imaginii lor in ansamblu) decat la
baietii mai putin maturizati; aceasta situatie este odovada a importantei acordate in societatea noastra
puterii fizice ca atribut al barbatiei .

In ceea ce priveste fetele, rezuItatele au fost tocmai inverse; fetele maturizate de timpuriu sunt oarecum
stanjenite de faptul ca aparenta lor fizica este mai femeiasca fata de a colegelor de clasa mai putin
maturizate, mai ales in conditiile in care standardele promovate de mass media sunt cele ale femeii
slabe.

Ca o concluzie generala se poate afirma faptul ca schimbarile caracteristice pubertatii sunt o experienta
pozitiva pentru baieti, insa negativa pentru fete; s-a constatat ca pentru ambele sexe, adolescenta
timpurie este relativ linistita pentru mai mult de jumatate dintre subiectii studiului. Numai 30% din
subiecti au din cand in cand probleme; 15% au prezentat ,,o spirala

descendenta a problemelor si a nelinistilor"; iar problemele emotionale si scolare care au fost evidente
pentru unii in clasa a VIII-a, continua sau chiar se accentueaza in clasa a XII-a (Petersen, 1 988 a). Autorii
acestui studiu concluzioneaza ca pentru cei a caror viata era deja tulburata, schimbarile survenite in
adolescenta constituie proble me supl imentare, astfel ca dificultati le intampinate vor persista.

Standardele sexuale si comportamentul

Ultimii 30 de ani au fost martorii unor schimbari profunde ale atitudinii fata de viata sexual a in
majoritatea tarilor vestice; luand in considerare existenta unei vieti sexuale premaritale, a
homosexualitatii si a unor acte sexuale specifice, se constata o mai mare permisivitate in zilele noastre
comparativ cu arice alta perioada din decursul istoriei recente. Suntem expusi

stimuli lor sexuali existenti in mass media mai mult ca niciodata, iar eficacitatea metodelor contraceptive
si posibilitatile de avort au micsorat teama de o eventuala sarcina. Toate aceste schimbari survenite
confera tanarului mult mai multa libertate in zilele noastre, insa provoaca conflicte mai frecvente intre
tineri si parinti, datorita divergentelor existente intre generatii referitoare la normele comportamentului
sexual "adecvat".

Pentru femei, prima schimbare majora in comportamentul sexual premarital a avut loc in anii '20. In
cadrul unui binecunoscut studiu efectuat in anul 1940, Kinsey constata ca, la nivelul esantionului studiat,
putin mai mult de un sfert din femei le casatorite inainte de anul 1 920 au avut relatii premari tale, fata
de aproximativ 50% din femei le casatorite dupa anul 1 920. Aceste cifre au ramas relativ con stante pana
la mijlocul ani lor '60, cand a avut loc o alta crestere semnificativa (Cannon �i Long, 1 971).

O data cu aparitia SIDA (Sindromul de imunodeficienta dobandita) si cu cresterea frecventei bolilor

venerice si a infectii lor genitale (cum ar fi herpesul), specialistii din domeniul sanatatii publice au sperat
intr-o mai mare precautie a ado lescenti lor in ceea ce priveste abordarea activitatii sexuale.

Conflictele dintre adolescenti si parinti

Pornind de la perspectiva traditionala ca adolescenta este, in mod inevitabil, O perioada de nel iniste, ar
fi de asteptat ca adolescentii si parintii acestora sa treaca printr-o perioada dificila, un hiatus intre
generati, caracterizat printr-o relationare "furtunoasa"; ca urmare, parintii se gandesc la perioada de
adolescenta a copiilor lor cu o oarecare anxietate.

Cercetarile efectuate nu aduc insa dovezi evidente in sprijinul existentei unui hiatus intre generatii.
Adolescentii au mai multe valori si atitudini comune cu parintii decat au cu prietenii (Lerner, Karson,
Meisels �i Knapp, 1 975) si chiar adera la principii comune (Youniss �i Smol lar, 1985); chiar daca isi
consulta prietenii de aceeasi varsta referitor la diferite domenii ale "culturii adolescentine", cum ar fi ves
timentatia, preferintele muzicale �.a.m.d., adolescentii continua sa ceara sfatul parintilor in problemele
importante.

Majoritatea parintilor i a adolescenti lor reusesc sa negocieze o noua forma de relatie familiaIa, o noua
forma de interdependenta, care sa-i confere adolescentului mai multa autonomie, egalitate in deciziile
familiale si mai multe responsabilitati.

Dezvoltarea identitiitii

o problema majora cu care se confrunta adolescentul este aceea a dezvoltarii identitatii individuale, a
aflari i raspunsului la intrebarile "Cine sunt eu?" si "Care este drumul meu In viata?" Un asemenea proces
presupune evaluarea propriei valori si competente. Cu toate ca dezvoltarea conceptului de sine incepe In
copilaria tim purie si continua pe tot parcursul vietii, adolescenta detine o importanta critica; consistenta
valorilor promovate de catre parintii si profesorii lor, pe de o parte, si colegii sau prietenii lor, pe de alta
parte, faciliteaza procesul de cautare a identitatii.

Graviditatea in adolescenta si folosirea contraceptivelor (discutie critica)

Copiii care cresc copii constituie un fenomen cu numeroase consecinte sociale. Mamele adolescente
adesea nu isi flnalizeaza studiile liceale si majoritatea traiesc sub nivelul de saracie, dependente de
bunavointa altora. Copiii acestora au o rata mare a imbolnavirilor si a mortalitatii si prezinta adesea
tulburari emoponale si probleme scolare; multi dintre ei devin victime ale abuzului, fiind crescuti de
catre parinti prea imaturi ca sa inteleaga de ce plinge copilul lor sau de ce copilul, care era pana la un
moment dat ,jucaria" preferata, devine brusc o persoana care are o vointa proprie.

Dezvoltarea ca proces permanent

Erik Erikson a propus o sistematizare a procesului dezvoltarii; pornind de la premisa ca dezvoltarea

psihologica a individului este dependenta de relatiile sociale specifice diferitelor etape ale vietii, acesta
sustine existenta a opt stadii, denumite stadii psihosociale. Fiecare asemenea stadiu ipotetic ar fi
caracterizat de existenta unor probleme si crize specifice (tabeluI 3 .4):

1. Primul an de viata

2. Anul al doilea

3. De la 3 la 5 ani

4. De la 6 ani la pubertate

5. Adolescenta

6. Adultul tanar

7. Varsta de mijloc

8. Batranetea