,

Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2014

Volum editat de către Institutul Național al Patrimoniului

Bucureşti, str. Ienăchiţă Văcărescu nr. 16, sector 4, cod 040157
tel. +4021 336.60.73; +4021 336.54.24;
fax: +0211 336 99.04; +4021 336.50.69;
www.patrimoniu.gov.ro

Colegiul de redacție: dr. Dana Mihai

dr. Raluca Iosipescu
Ruxandra Șerban
dr. Emilian Gamureac

Grafică, machetare, tehnoredactare: Ruxandra Șerban

Copyright ©autorii textelor și INP

Autorii textelor își asumă responsabilitatea conținutului rapoartelor publicate
Versiunea pe internet a Cronicii Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2014: www.patrimoniu.gov.ro

Coperta I: Valea Dâmboviței la Cetățeni. foto Dragoș Măndescu

Cavaler medieval descoperit la Cetățeni, foto Dragoș Măndescu
Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Cetate, Sector: Sud-Est. Ceramică

Coperta IV: Giurgești-Dealul Mănăstirii (Chetrosu.Sub Pădure). Plastică antropomorfă și ceramică pictată Cucuteni A3 (cercetare
Constantin Mihai, 1970; Colecția Liceului Ion Neculce Târgu Frumos)
Fulgeriș, com. Pânceşti, jud. Bacău, Punct: Dealul Fulgeriş /„La 3 cireşi” - Vas descoperit în inventarul gropii Gr. 53 A

Editat mai 2015

ISSN 2343 – 919X

ISSN-L 2343 – 919X

1
 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2014

MINISTERUL CULTURII

INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI

COMISIA NAŢIONALĂ DE DIRECŢIA GENERALĂ JURIDICĂ ȘI

ARHEOLOGIE DE PATRIMONIU CULTURAL

CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE

DIN ROMÂNIA
2015

CAMPANIA 2014

A XLIX-A SESIUNE NAȚIONALĂ DE RAPOARTE ARHEOLOGICE

PITEȘTI, 28 - 30 MAI 2015
MUZEUL JUDEȚEAN ARGEȘ

2
 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2014
până la adâncimea de cca. -1,00 m unde ne-am oprit pe un nivel
de dărâmătură din pietre de mari dimensiuni, nefasonate,
fragmente de chirpici, amestecate cu pământ cenuşiu, roşiatic şi cu
foarte puţin material arheologic. Zidul identificat este orientat NS şi
reprezintă foarte probabil continuarea spre N a edificiului A 17 cu
încă o camera, aşa cum de altfel, apare şi pe planul cercetărilor
magnetometrice realizate în zonă (2009).
Pe colţul de NE al basilicii era cunoscut din cercetarile
anterioare (2006, 2008, 2013) un zid adosat care mergea spre E.
În zona cuprinsă între acesta şi absida basilicii am procedat într-o
primă etapă la extinderea vechilor secţiuni (S 18 şi S 20) şi apoi la
lărgirea în suprafaţă a săpăturii. Au putut fi astfel observate mai
multe ziduri care aparţin anexei basilicii, care a avut două faze
constructive, dar şi un zid mai vechi, dintr-un edificiu aflat anterior
în această zonă.
În această zonă cercetarea a mers în adâncime
procedându-se la razuieli succesive, ceea ce a permis identificarea
mai multor nivele de distrugere marcate de prezenţa materialelor
de construcţii: tigle întregi sau fragmentare, cărămizi. Coborând
mai în adâncime sub materialele de construcţie menţionate au fost
puse în evidenţă două complexe distincte: primul este reprezentat
de o groapă foarte bine delimitată în grund, cu pamânt negru şi
puţine resturi arheologice, iar cel de-al doilea este reprezentat de o
zonă cu pamânt galben, deosebit de tare în care au fost
identificate resturile a cel puţin două schelete umane. Menţionăm
că acestea aparţin la cel puţin doi indivizi (craniu întreg şi
fragmente dintr-un al doilea craniu), însă oasele nu se aflau în
conexiune anatomică. Nu excludem, cu titlul de ipoteză – din
cauza tiglelor numeroase din zonă – existenţa aici a unor morminte
ce au fost răvăşite în momentul lucrărilor constructive legate de
ridicarea anexelor basilicii A.
Imediat la N de basilică se află un edificiu de mari
dimensiuni (12x5m), cu două încăperi, numit convenţional A 17. În
secţiunile practicate între cele două monumente s-a putut observa
mai clar anul acesta un nivel de călcare ce corespunde perioadei
romano-târzii de funcţionare a oraşului şi care reprezintă o cale de
acces între cele două. Edificiul A 17 reprezintă o construcţie anexă
a basilicii, care nu are legătură directă cu aceasta, din punct de
vedere constructiv. Între cele două, în secţiunea S 17 P a putut fi
identificat anterior un zid dintr-o construcţie mai veche, regăsit anul
acesta şi în zona cercetată în suprafaţă. În plus, anul acesta a
putut fi identificată foarte bine intrarea în prima cameră a acestui
edificiu.
La încheierea campaniei, pe zona anexelor basilicii am
procedat la acoperirea cu folie de plastic, iarbă uscată şi pământ,
astfel încât nivelurile arheologice pe care ne-am oprit să fie mai
bine păstrate şi conservate.
Materialul arheologic rezultat în urma cercetării este
reprezentat de ceramică, oase animale, fragmente de sticlă şi
obiecte de metal şi o monedă. Cu excepţia acesteia din urmă,
adusă şi predată spre analiză la Cabinetul Numismatic al
Institutului de Arheologie, tot materialul este depozitat la Muzeul
din Adamclisi, unde a început să fie prelucrat.
4. Comuna Adamclisi Jud. Constanța
Denumirea sitului arheologic: Tropaeum Traiani -
Sector C1
Punct: Cetate
Nr. Autorizaţiei: 100/2014
19
Cod RAN/Cod LMI: 60892.08/ CT-I-m-A-02567.01
Instituţia organizatoare a cercetării arheologice: Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan”
Numele responsabilului ştiinţific: Alexandru Barnea
Responsabil sector: Talmaţchi Gabriel Mircea (MINA
Constanţa); Colectiv: Talmaţchi Gabriel Mircea; Şova
Constantin (MINA Constanţa)
Perioada de desfăşurare: septembrie-octombrie 2014
Lucrările de specialitate din subsectorul C1 (sectorul C),
din cartierul romano-bizantin aflat în zona de sud a cetății
Tropaeum Traiani, s-au executat pe parcursul a două săptămâni,
concentrându-ne asupra secțiunii S15 și a interiorului unei camere
a edificiului descoperit în anii trecuți (domus), poziționată între
amintita secțiune și caseta 1 (ce cuprinde o porțiune a zidului
exterior de est a respectivului edificiu și o porțiune din cardo). În
S15 ne-am desfăşurat activitatea în zona carourilor 10-15,
adâncindu-ne aproximativ 0,30 m. Zona pare a aparține unei
camere mai mari a edificiului sau, oricum, a unui posibil spațiu larg
interior (încă nedelimitat în totalitate), marginit în apropierea
vestibulului de acces de o bază de coloană ce facea parte dintr-un
probabil portic. Din spaţiul amintit au fost extrase numeroase
fragmente litice cu urme puternice de arsură. Am remarcat în
grundul secţiunii o zonă aproximativ circulară, alungită uşor de la
sud la nord, de cca. 1,00 m în diametru. Este foarte posibil să fie o
groapă umplută în partea superioară cu cenușă (totul având o
culoare gri-cenușoasă). Ea este poziţionată în imediata apropiere a
bazei de coloane, alături de zidul de vest al vestibulului amintit.
Cel de al doilea obiectiv, camera amintită, ne-a relevat o
structură simplă (s-a păstrat doar o asiză) a unui probabil zid,
arcuit (de la est la vest), întrerupt de un bloc de piatră prelucrat (pe
interior), cu dimensiunile de 0,75 x 0,40 m. Acesta pare a fi, foarte
probabil, un fost jgheab destinat evacuării sau direcționării apei în
interiorul clădirii sau spre exteriorul ei. Este posibil, în acest stadiu
al cercetărilor, să considerăm că zidul împarte respectiva cameră
în două spații mai mici ca suprafaţă, fie fiind două spații de locuit,
fie două spații destinate păstrării unor provizii sau altor materiale.
Această recompartimentare aparține uneia din etapele ulterioare
de locuire (poate penultimul), respectiv de intervenție directă
asupra planului inițial al edificiului.
Din cele două zone cercetate au rezultat numeroase
fragmente de țiglă și olane (unele sparte, câteva aproape întregi
(căzute de la acoperiș), ca și materiale ceramice fragmentare
datate în secolul VI p.Chr.
5. Alba Iulia, jud. Alba
Punct: Cartier Cetate
Autorizaţie de cercetare arheologică sistematică nr. 12/2014
Cod sit: 1026.12
Colectiv: Aurel Rustoiu – responsabil (IAIA Cluj), Mariana
Egri, Silvia Mustaţă, David Petruţ, Andreea Drăgan (UBB
Cluj), Gabriel Rustoiu, Constantin Inel, Ovidiu Oargă
(MNUAI), Matthew McCarty (Princeton University, USA),
Michael Joyce (Marea Britanie), Beatrice Ciută, Tudor
Borsan (Univ. „1 Decembrie 1918” Alba Iulia), Alpár Dobos
(Univ. ELTE Budapesta, Ungaria), Csaba Szabó (Univ. Pécs,
Ungaria), Marius Stan, Răzvan Gaspar (studenţi, UBB Cluj),
 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2014
Rareş Bobăilă (student, Univ. „1 Decembrie 1918” Alba
Iulia), Erin Edwards (student, University of Maryland, USA),
Kathleen Ryan, Rebecca Lowy, Tess Bissell, Margaret
Spencer (studenţi, Princeton University, USA), Shaun
McKinnon, Gino Canlas (studenţi, University of Alberta,
Canada), Sabina Ion (student, University of Cincinnati, USA).
Cercetările arheologice din anul 2014 în punctul Cartier
Cetate, obiectiv Mithraeum III, din Alba Iulia, judeţul Alba, s-au
desfăşurat pe baza unui proiect multi-anual de cercetare, iniţiat în
anul 2013 şi dezvoltat de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în
parteneriat cu Universitatea Princeton (SUA), Universitatea Babeş-
Bolyai Cluj-Napoca şi Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-
Napoca. Principalul scop al campaniei din acest an, desfăşurată în
perioada iulie – august 2014, a fost continuarea cercetărilor din
anul 2013 prin extinderea spre sud a suprafeţei deja investigate,
pentru a dezveli integral clădirea sanctuarului lui Mithras
identificată în 2008. Cercetările s-au desfăşurat conform
autorizaţiei de cercetare arheologică sistematică nr. 12/2014, fiind
finanţate de către Universitatea Princeton şi Andrew Gardner
Magic Fund, USA.
Din punct de vedere metodologic, s-a optat pentru
cercetarea şi înregistrarea datelor arheologice pe baza sistemului
„single context recording”, care implică excavarea şi înregistrarea
geo-referenţiată a fiecărui context arheologic identificat în teren,
precum şi a elementelor arhitecturale, artefactelor şi ecofactelor
asociate.
Suprafaţa excavată în anul precedent, având dimensiunile
de 17 x 9 m, a fost extinsă spre sud printr-o nouă suprafaţă de 17 x
5 m. Scopul principal a fost de a dezveli latura sudică a
sanctuarului, care include fundaţia băncii sudice din sala centrală,
precum şi toată partea din stânga a antecamerei. Un alt scop a fost
de a rezolva problema extinderii spre sud a locuinţei medievale (12
– 13 p.Chr.) parţial identificate în 2013 în colţul sud-vestic al
sanctuarului.
Cercetările arheologice din 2014 au dus la dezvelirea în
proporţie de aproximativ 90% a planimetriei sanctuarului,
rămânând de rezolvat doar situaţia zonei din spatele sălii centrale,
în care prospecţiile geofizice din acest an par să indice prezenţa
unei abside. Starea de prezervare a laturii sudice a sanctuarului
este similară cu cea a restului structurii, în sensul în care doar
fundaţia s-a păstrat bine, fiind construită din piatră de râu legată cu
mortar. Din elevaţia propriu-zisă a zidurilor, precum şi din podeaua
confecţionată din elemente ceramice, s-a păstrat foarte puţin, dar
s-au putut recolta câteva fragmente de tencuială pictată, precum şi
multe fragmente din substrucţia podelei. Cercetarea integrală a
fundaţiilor sanctuarului a relevat şi maniera de amenajare a
terenului pe care acesta a fost construit. Astfel zona construcţiei,
care la origine era foarte înclinată, a fost sistematic nivelată cu
ajutorul unor umpluturi de sol lutos brun-gălbui, bine compactate,
care au compensat panta naturală în special pe direcţia nord-est şi
est. Tot pentru compensarea pantei naturale, fundaţiile
sanctuarului sunt mai înalte în aceste direcţii.
Aceleaşi cercetări din 2014 au identificat şi planimetria şi
fazele constructive ale antecamerei sanctuarului. Astfel, în prima
fază antecamera a constat dintr-o singură încăpere a cărei lăţime
corespunde cu cea a sălii centrale. În faza a doua, antecamera a
fost împărţită în două camere mai mici, inegale ca dimensiuni, prin
construirea unui zid interior, din care s-a păstrat doar fundaţia,
perpendicular pe zidul faţadei. În interior, camera mai mică din
20
stânga intrării pare să fi fost decorată cu semicoloane scunde din
calcar, adosate la zidul faţadei, având în vedere descoperirea
uneia dintre ele, căzută într-un colţ. Podeaua antecamerei a fost
puternic afectată de o locuire care a fost provizoriu datată în
secolele 10–11 p.Chr. pe baza materialului arheologic recuperat.
Tot în legătură cu antecamera, au fost identificate şi urmele intrării
în sanctuar aparţinând fazei a doua, respectiv un postament scund
rectangular, confecţionat din piatră de râu legată cu mortar, adosat
la faţadă.
Extinderea spre sud a cercetărilor a permis şi identificarea
mai multor urme aparţinând perioadei medievale. Astfel, în colţul
sud-vestic al sanctuarului s-a continuat dezvelirea locuinţei
aparţinând secolelor 12 – 13 p.Chr, identificată în 2013. Aceasta
are o formă cvasi-rectangulară, cu stâlpi de colţ şi intermediari din
lemn şi cu „fundaţii” din piatră de râu de dimensiuni mari, elemente
arhitecturale şi fragmente de monumente romane reciclate. Pe
lângă cuptorul pietrar identificat în 2013, pe latura vestică a
locuinţei a mai fost identificată în 2014 o groapă de provizii în
formă de clopot, având o deschidere ovală. Groapa de provizii
avea pe fund un strat din piatră de râu, iar partea inferioară a
pereţilor era căptuşită cu cărămizi romane întregi sau fragmentare
puse pe cant. Umplutura gropii a conţinut foarte puţin inventar,
constând din câteva oase animale şi fragmente ceramice mici.
În exteriorul sanctuarului, pe latura sa sudică, au fost
descoperite câteva grămezi de cărămizi şi ţigle romane, mai mult
sau mai puţin fragmentare, care par să fi fost sistematic colectate
şi reciclate după abandonarea construcţiei, în legătură cu
activităţile din perioada medievală târzie din această zonă. Ipoteza
este de asemenea susţinută de prezenţa unei alte structuri
rectangulare în colţul sud-estic al suprafeţei cercetate în 2014,
afectând puţin şi colţul sud-estic al antecamerei sanctuarului.
Această structură a fost construită din bârne de lemn şi a fost
înconjurată pe cel puţin două laturi de un „pavaj” din cărămizi şi
ţigle romane întregi. Având în vedere că această structură se
continuă în profilul sudic al suprafeţei excavate în 2014, funcţiile şi
planimetria sa exactă vor fi elucidate în campania din 2015, odată
cu extinderea suplimentară a suprafeţei spre sud. Este însă destul
de clar că în ultima fază, după abandonare, această structură a
fost folosită ca groapă de gunoi, conţinând mai ales numeroase
resturi animale, precum şi ceramică medievală târzie.
Inventarul arheologic recuperat în această campanie
constă din: elemente arhitecturale din calcar, gresie şi ceramică,
multă ceramică romană, medievală şi modernă, instrumente de
iluminat, vase fragmentare de sticlă, obiecte diverse din fier, bronz,
argint, os, cahle fragmentare, monede romane şi austriece,
precum şi o mare cantitate de oase de animale aparţinând
diferitelor perioade. Conform legislaţiei în vigoare, materialul
arheologic s-a predat pentru înregistrare, conservare şi restaurare
la MNUAI. S-au recoltat de asemenea mai multe probe de sol,
materiale de construcţii, palinologice, arheobotanice şi
arheozoologice care au fost predate pentru analiză la laboratoarele
de specialitate cu care s-au încheiat acorduri de colaborare.
Summary
The archaeological campaign of 2014 on the Cartier Cetate
site, Mithraeum III findspot, from Alba Iulia, Alba District, is part of
a multi-annual research project developed by the National Museum
of Unification Alba Iulia together with the Princeton University
(USA), Babeş-Bolyai University Cluj-Napoca and the Institute of
Archaeology and History of Art Cluj-Napoca. The main scope of
 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2014
this campaign, carried out in July – August 2014, was to continue
the investigations of 2013 by extending the already investigated
area to the south, in order to completely identify the entire structure
of the Mithras sanctuary. The investigations of 2014 led to the
unearthing of around 90% of the sanctuary’s structure, so the
single remaining question concerns the area behind the central
hall, in which the geophysical survey seems to indicate the
existence of an apse. Aside from the Roman remains, the
campaign of 2014 also completed the unearthing of the medieval
dwelling identified in 2013 in the south-western corner, also
identifying the nearby storage pit. Another late medieval timber
structure was identified in the south-eastern corner. The recovered
inventory consists of: architectural elements, pottery, objects made
of glass, iron, silver, bronze, stone, coins and a large quantity of
animal bones. Several palynological, archaeobotanical,
archaeozoological, soil and building materials samples were also
collected.
6. Comuna Albeşti, Jud. Constanţa
Punct: Cetate
Autorizaţie de cercetare arheologică sistematică nr. 46/2014
Codul RAN: 60954.01
Denumirea sitului arheologic: aşezare fortificată
Instituţia organizatoare a cercetării arheologice: Muzeul de
Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Numele responsabilului ştiinţific: Buzoianu Livia
I. Cercetare arheologică sistematică
Campania arheologică din 2014 de la Albești și-a propus o
cercetare în suprafață în zona de NV din sectorul A, prin
desființarea unor martori de săpătură. Au fost avute în
vederecarourile 63-62-55-56. Cercetarea trebuia să fie urmată de
lucrări de conservare primară.
Împingerea începerii campaniilor arheologice 2014 în a
doua jumătate a lunii septembrie a dus la imposibilitatea angajării
forței de muncă necesară pentru atingerea scopului propus în
proiectul de cercetare a sitului Albești - Cetate. Condiționată de
acest aspect campania s-a desfășurat între 17-30 Septembrie.
După 1 octombrie singura perioadă în care s-au putut desfășura
cercetări a fost cuprinsă între 13 și 15 octombrie, cu numai trei
muncitori, neangajați în aceste zile în muncile agricole.
Astfel, rezultatele obținute au fost următoarele:
Campania din toamna anului 2014 a început prin curățarea
de vegetație a unei suprafețe întinse (liniile corespunzătoare
carourilor 45-49, 52-56 și 59-63). Această arie a fost degajată de
vegetația bogată în vederea reluării cercetării în spațiul cuprins
între zidul Z și turnul incintei II, zonă de o deosebită relevanță
pentru înțelegerea modificărilor din topografia generală a așezării.
SA,c.63
Confruntarea cu vechile înregistrări din SA c.63:
- se păstrează ruptura de zid din profilul de N al caroului (L=0,65
m, l=0,45m, gr=0,30m);
- zidul care traversa caroul pe direcția N/S nu se păstrează.
Demontarea martorului dintre carourile 63-56 evidențiază
zidul cu direcția V/E (ușor deviat SV/NE). Zidul era înregistrat în
planul cetății în SA c.56. El continuă și în caroul 63). Zidul este
construit din blocuri de calcar relativ mari.
Dimensiunile păstrate: L= 3,70 m; l=0,70 m.
21
Dimensiunile blocurilor 0,80x0,45x0,20; 0,65x0,50x0,15.
Într-o ipotetică ordonare cronologică:
- zidul din profilul de N stă pe tasarea superioară;
- zidul care traversează parțial caroul pe direcția SV/NE este prins
între dalele unui pavaj. Este pavajul care corespunde tasării
inferioare din profilele mai vechi. În aceste condiții pavajul și zidul
deviat (dacă nu tot pavaj dinspre profilul de S) sunt contemporane.
- cea mai veche amenajare este reprezentată de câteva dale de
calcar păstrate în centrul caroului și spre latura sa de S, ce par să
stea peste tasarea inferioară (aceste.
SA, c.62
Cercetarea c.62 s-a oprit în campaniile anterioare la o
adâncime de aproximativ 0,20 m față de actualul nivel de călcare,
pe stratul superior de tasare. Adâncirea în c.62 s-a făcut până la
nivelul pavajului superior în partea sa sudică, unde a fost demontat
și martorul dinspre c.61. Martorul dinspre c.63 și o pătrime din
suprafața caroului nu au fost săpate, pentru a păstra o cale de
acces pentru evacuarea pământului provenit din demontarea
martorilor situați la est de acest carou. Pavajul superior s-a
conservat în partea de sud a c.62, pe toată lungimea sa și pe o
lățime de 1,5 m. Acesta continuă spre E și iese în c.55 cu încă
aproximativ 1 m. Pavajul este distrus din vechime. În centrul c.62
dalele lipsesc sau sunt deranjate. În colțul de sud-vest al c.62,
apare un strat de pământ roșiatic, tare, cu urme de arsură, ce ar
putea indica prezența unei vetre peste pavajul superior. Ne-am
oprit pe acest nivel, urmând ca în campania viitoare să verificăm
proveniența arsurii din această parte a cetății și dacă sub ea
pavajul superior continuă spre vest sau nu, precum și care ar fi
legătura între acesta și zidul orientat SE/NV ce a fost dezvelit în
campania din 2012 în c.66-69.
SA, c.56
În colțul de de SV al fostului c.56, după demontarea
martorului de S, au apărut în profilul de V, imediat sub pavajul
superior, două plăci de piatră așezate pe cant, una în continuarea
celeilale, pe direcția SV-NE. Spre N apare altă dală, la 0,25 m
distanță de celelalte. Înălțimea acestui aliniament de pietre este de
0,25 m și lățimea totală de 0,35 m. Ar putea aparține unui canal de
scurgere, dacă nu chiar legată de porțiunea de canal surprinsă în
c.69, în campania din 2012, pe direcția căreia se și situează.
De asemenea, pavajul inferior se continuă și în acest
carou, la - 0,40 m sub cel superior.
SA, c.55
În campania din 2014 s-a revenit asupra acestui carou
după demontarea martorului său de N. S-a curățat traseul unui zid
orientat NE-SV. Numai o parte din fața sa de S se mai conservă,
acesta fiind demontat din vechime. Zidul, lat de 0,70 m se
conturează la -0,70 m de la nivelul actual de călcare. Pare să fie
contemporan cu zidul din c.63-56.
Pavajul superior se continuă pe toată latura de vest a
acestui carou, pe o lățime de aproximativ 0,50m – 1m, intră pe sub
martorul de vest și se continuă în jumătatea sudică a c.62, unde
dalele de piatră au aspect diferit și dimensiuni mai mici.
Sintetizând, situația corespunzătoare carourilor 62-63 și
55-56 din SA, este următoarea:
- la -1 m adâncime apar câteva dale de pavaj, ce suprapun un
prim nivel de tasare, la care s-a ajuns, în zona cercetată în
campania 2014, numai în centrul c.63 și în colțul de SV al c.56;
- la -0,80 m pavajul superior și zidurile orientate SV/NE din c.63-
56 și c.55; cele două ziduri par să aparțină aceluiași complex;
 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2014

Fig. 1. Imagine de ansamblu a structurii sanctuarului la finalul campaniei

2014

Fig. 2. O parte a „pavajului” din cărămidă romană, reciclată, în jurul structurii

medievale târzii

5. Alba Iulia, jud. Alba, Punct: Cartier Cetate

260