See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/356907821

Ştefăneşti, com. Ştefăneşti, jud. Botoșani Punct: Hulboca II

Technical Report · October 2021

CITATIONS READS

0 64

3 authors, including:

Andreea Terna Knut Rassmann

Christian-Albrechts-Universität zu Kiel Deutsches Archäologisches Institut
30 PUBLICATIONS 74 CITATIONS 69 PUBLICATIONS 590 CITATIONS

SEE PROFILE SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Andreea Terna on 09 December 2021.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

CRONICA CERCETĂRILOR
ARHEOLOGICE
DIN ROMÂNIA
2021

CAMPANIA 2020
Volum editat de către:
Institutul Național al Patrimoniului
în parteneriat cu
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
și Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale

Bucureşti, str. Ienăchiţă Văcărescu nr. 16, sector 4,

cod 040157 tel. +4021 336.60.73; +4021 336.54.24
fax: +0211 336 99.04; +4021 336.50.69
www.patrimoniu.gov.ro

Volum editat cu consultarea Comisiei Naționale de Arheologie

Colegiul științific:
prof.dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române
conf.dr. Vasile Cotiugă
prof.dr. Florin Drașovean
conf.dr. Ioan Carol Opriș
prof.dr. habil Ioan Marian Țiplic

Colegiul de redacție:

Redactor responsabil: conf.dr. Ioan Carol Opriș

Redactori: prof.dr. habil. Ioan Marian Țiplic

conf.dr. Silviu Istrate Purece
lect.dr. Anamaria Tudorie

Secretar de redacție: Ruxandra Șerban

Grafică, machetare, tehnoredactare: Ruxandra Șerban

Copyright © autorii textelor, INP

Autorii textelor își asumă responsabilitatea conținutului rapoartelor publicate

Versiunea pe internet a Cronicii Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2020: www.patrimoniu.ro

Coperta I: Săpături la portalul de nord al Bisericii fortificate din Agnita, jud. Sibiu. Foto Ioan Marian Țiplic
Coperta IV: Urnă din necropola de incinerație Păuca, jud. Sibiu. Foto Ioan Marian Țiplic

ISSN 2343 – 919X

 MINISTERUL CULTURII

INSTITUTUL NAȚIONAL COMISIA NAŢIONALĂ DE UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

AL PATRIMONIULUI ARHEOLOGIE CENTRUL DE CERCETARE A PATRIMONIULUI
ȘI ISTORIEI SOCIO-CULTURALE

CRONICA
CERCETĂRILOR
ARHEOLOGICE
DIN ROMÂNIA
CAMPANIA 2020

a LV-a SESIUNE NAȚIONALĂ

DE RAPOARTE ARHEOLOGICE

29 - 31 OCTOMBRIE 2021
 Cercetări arheologice de diagnostic și evaluare
114. Ştefăneşti, jud. Botoșani
Punct: Ştefăneşti - Hulboca II
Tip sit: 11 – locuire civilă
Epocă: 141– eneolitic timpuriu
Cod RAN:
Autorizație nr. 310/24.07.2020
Colectiv: Andreea Țerna – responsabil de şantier
(Muzeul Judeţean Botoșani), Knut Rassmann (Römisch-
Germanische Kommission, Frankfurt am Main), Stanislav
Țerna (Universitatea „Școala Antropologică Superioară”,
Chișinău)
Perioada desfășurării cercetării: 27.07. – 14.08.2020
Situl se află la cca 150 m de așezarea datată în
faza B1 a culturii Cucuteni de la Ştefăneşti – Hulboca I, pe
un pinten de formă triunghiulară, în partea de nord-vest a
aceluiași promontoriu. A fost descoperit în anul 2019 odată
cu extinderea prospecțiunilor geomagnetice în zona din
afara șanțurilor aferente aşezării eneolitice târzii. Scanarea
geofizică, realizată de Römisch-Germanische Kommission,
a surprins pe o suprafaţă de cca 0,4 ha o aglomerare de
anomalii relativ circulare, cu diametrul variind între 1,5 şi 3
m, a căror intensitate maximă se situează între 3 şi 9 nT.
Limitele sitului sunt cunoscute doar în părţile de nord şi est.
Pe baza configurației promontoriului estimăm o suprafața
totală de cca. 0,8 ha.
Cercetările perieghetice efectuate în această zonă
nu au furnizat materiale pentru încadrarea cronologică a
noului sit. Mai mult, la suprafața proaspăt arată a solului,
nu au fost observate decât rare fragmente de lut ars sau
ceramică de dimensiuni mici. Aşadar, s-a impus realizarea
unor secțiuni stratigrafice manuale pentru stabilirea relației
cronologice dintre cele două situri şi a tipului de vestigii
arheologice care a produs amprenta geomagnetică.
În alegerea strategiei de săpătură am luat în
calcul caracteristicile geomagnetice ale obiectelor, dar şi
poziționarea acestora în relației cu drumul de acces la sit
şi parcelarea modernă a terenului. Astfel, au fost selectate
două anomalii din extremitatea nordică a sitului, aflate la o
distanță de cca. 10 m una de cealaltă (fig. 1).
Secţiunea 1, cu o suprafaţă totală de 14 mp a
fost plasată peste o anomalie geomagnetică circulară cu
intensitate maximă de 8 nT cuprinzând şi un spaţiu de cca 9
mp la vest de aceasta, acolo unde, pe planul geomagnetic,
se remarcă o zonă de formă neregulată cu amprentă slabă
(intensitate maximă 2 nT).
Stratigrafia secțiunii pe peretele de nord, de sus în
jos, se prezintă astfel:
- cca. 25 cm strat de sol negru arat, cu resturi vegetale;
- cca. 20-25 cm strat de sol cenușiu-închis cu materiale
arheologice sporadice aflate în poziție secundară;
- cca. 20-25 cm strat de sol brun-deschis în care se
găsesc complexele preistorice;
- sol galben lutos, reprezentând sterilul arheologic.
În cadrul secțiunii au fost surprinse două situații
diferite. Zona de vest se caracterizează prin prezența
unei cantități medii de material arheologic, răspândit pe o
585
suprafață de cca 4 mp, lângă profilele de nord şi de vest
(complexele 1003, 1004). Au fost descoperite fragmente
ceramice cu decor incizat şi, mai rar, pictat, resturi faunistice
şi un fragment de lut ars asemănător cu cel de la gardina
unei instalații.
În partea de est a secțiunii a fost cercetată o groapă
(complex 1005) care corespunde anomaliei geomagnetice
circulare cu valori mai înalte.
Groapa a fost conturată la adâncimea totală de 70
cm, avea formă aproximativ rotundă cu diametrul maxim
de cca 140 cm. A fost excavată pe planuri artificiale, cu
profil pe direcţia nord-sud, demontat şi retrasat în funcție
de caracteristicile nivelurilor de umplere.
La partea superioară, groapa conținea un sol închis
la culoare, semi-compact, lipsit de materiale arheologice
şi puternic afectat de neoformații biogene (de tipul
crotovinelor). Spre fundul complexului, la adâncimea de cca
140 cm de la suprafața actuală de călcare (90-100 cm de la
nivelul antic de călcare) a apărut un nivel caracterizat prin
prezența unei acumulări de lut ars, cu aspect dezorganizat
(fig. 2). De consistență friabilă, fragmentele de lut erau
arse neuniform, unele la roşu deschis, altele la negru, cu
o incidență mai mare a resturilor bine arse în jumătatea
vestică a gropii. O parte dintre resturile de lut ars prezentau,
la partea inferioară, amprente de nuiele; în colţul de sud-
vest al gropii unele amprente erau dispuse perpendicular.
Aspectul şi configurația masei de lut indică posibilitatea
ca aceste resturi să provină de la o instalație uşoară de
tip platformă/capac construită pe structură de nuiele, care
acoperea suprafața gropii aproape în întregime şi care
s-a prăbuşit în interiorul acesteia. La partea inferioară, la
contactul cu fundul gropii, masa de lut era amorfă, slab
arsă, de culoare brună sau neagră şi puternic deranjată de
crotovine.
În pătrimea nordică a gropii, fundul şi o parte din
peretele gropii erau căptușite cu fragmente de la un vas
ceramic de mari dimensiuni, dispus cu partea exterioară în
jos (fig. 3). Vasul era decorat cu motive spiralice prin teh-
nica inciziei asociată cu pictură cu roşu, iar la nivelul dia-
metrului maxim prezenta protuberanțe conice. Fragmentele
ceramice alcătuiesc profilul întreg al vasului şi reprezintă
mai puţin de jumătate din recipient. Extrem de fragil, vasul a
fost ars inegal: ardere slabă la negru în partea superioară,
care era amplasată în jumătatea estică a gropii şi mai bună,
oxidantă înspre bază, corespunzând cu jumătatea vestică
a gropii. Regimul de ardere este similar cu cel al instalației
alăturate, ceea ce ne determină să postulăm ideea că am-
bele au fost arse pe loc. Mai mult, fundul gropii prezintă
urme de arsură.
Secţiunea 2 a fost deschisă pentru a cerceta o
anomalie geomagnetică circulară, cu intensitate maximă de
3 nT. Amplasarea inițială a secțiunii a fost greșită, necesitând
extinderea spre sud pentru a surprinde întreg complexul
arheologic, aria totală a zonei excavate fiind de 7 mp.
Stratigrafia este aceeași cu cea din secţiunea 1.
Groapa (complex 2005) s-a conturat la adâncimea
de 75 cm, în secțiunea inițială fiind surprinsă mai puţin de
jumătate din suprafaţa sa. Complexul a fost excavat până la
 Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 2020
nivelul inferior, păstrând peretele sudic al secțiunii ca profil.
După documentarea integrală a acestuia şi recoltarea de
probe, secțiunea a fost extinsă 2 m spre sud pentru a
cerceta restul complexului.
Groapa, de formă aproximativ ovală, orientată uşor
NV-SE, avea la conturare dimensiunile de 90 x 80 cm.
La partea superioară, conținea un sol moderat compact,
brun-cenușiu, fără materiale arheologice. În apropiere de
peretele estic al complexului a fost surprinsă prezența unei
gropi de par (complex 2006), săpată ulterior, probabil tot din
nivelul cucutenian. Solul de umplutură, uşor mai închis faţă
de cel al gropii principale, conţinea fragmente mici de lut
ars, provenite din deranjarea părţii superioare a stratului de
lutuieli. Din umplutură a fost recuperată o figurină zoomorfă.
Asemenea complexului 1005, şi în groapa 2005
a fost identificat un nivel de lut ars cu aspect dezordonat
şi consistență friabilă (la adâncimea de cca. 130 cm de
la nivelul actual de călcare). Unele fragmente prezentau
amprente de nuiele. Majoritatea resturilor erau arse la roşu.
La partea inferioară (150 cm adâncime de la nivelul
actual de călcare, cca 90-100 de la cel preistoric), groapa
conținea două vase de tip pahar cu decor canelat și pictat și
o construcție de lut, de tip „cutie” (fig. 5). Unul dintre pahare
se afla în afara cutiei, iar celălalt la marginea ei. Construcția
avea formă rectangulară, cu colțurile rotunjite, prezentând
o întrerupere în partea de nord-vest. Pereții subțiri erau arși
la negru pe interior şi la roşu pe exterior, păstrându-se în
elevaţie cca. 20 cm (fig. 6). Cutia nu a fost construită după
configurația gropii, existând un spaţiu de cca 10-15 cm de
la pereții gropii la cei prezervați ai construcției (fig. 5). Astfel
s-ar putea explica şi regimul de ardere în mediu oxidant de
la exteriorul instalației de lut. Acest spaţiu a fost umplut cu
fragmente căzute din masa de lut ars de deasupra cutiei,
care ar fi putut juca rolul unui capac.
În timpul excavării, din zona de nord-est a gropii,
din apropierea pereților cutiei au fost recuperate câteva
fragmente osoase friabile, arse la negru. Identificarea
taxonomică nu a fost încă realizată.
Fundul gropii prezenta urme de arsură, asemenea
situației identificate în secțiunea 1.
La sud-est de groapă, pe aceeași direcție şi la cca
20 cm de groapa de par 2006 a fost identificată o altă
groapă de par, cu pereții drepți şi fundul convex (fig. 4).
În ceea ce privește materialele arheologice recupe-
rate din cele două secțiuni, cantitatea acestora este redu-
să. Cu excepția vaselor depuse în gropi, au fost recuperate
238 de fragmente ceramice, 92% din acestea provenind din
complexele 1003 şi 1004. Din total, doar 7% prezintă decor
pictat, simplu sau în asociere cu alte tehnici. Inciziile, im-
presiunile şi canelurile domină în registrul ornamental. Sti-
listic, sunt întâlnite elemente spiralice, elemente foliacee,
angulare, grupuri de linii scurte sau impresiuni ascendente,
linii orizontale ş.a. Morfologic, se întâlnesc fragmente de
străchini, vase cu picior, pahare, vase cu gât înalt şi corp
sferic, vase tip binoclu.
Analogiile cele mai bune se regăsesc în situl
Cucuteni A3 de la Truşeşti-Ţuguieta, care se află la cca. 10
km în linie dreaptă de situl de la Ştefăneşti.
O reconstituire a evenimentelor care au pro-
dus situațiile arheologice înregistrate, dar şi înțelegerea
586
semnificației lor sunt încă departe de a fi realizate. Din da-
tele disponibile până acum putem remarca câteva caracte-
ristici comune ale celor două gropi: prezența a cel puţin un
eveniment de ardere, dispunerea vaselor ceramice în zona
de nord a gropii, existența unei construcții de lut pe structu-
ră de nuiele prăbușită în interiorul gropii.
Activitățile desfășurate în cadrul sitului de la
Ştefăneşti-Hulboca II nu sunt cele specifice unei așezări,
ci mai degrabă acest loc îndeplinea un rol non-cotidian,
probabil legat de anumite practici sociale sau ceremoniale.
Pentru această idee pledează, deocamdată, lipsa de structuri
de locuire (conform planului geomagnetic), inventarul
neobișnuit al gropilor şi cantitatea redusă de material
arheologic, cunoscută fiind densitatea mare a acestuia în
așezările uzuale cucuteniene. Este necesar ca această
ipoteză să fie verificată mai departe prin datele furnizate
de analize interdisciplinare (arheobotanice, palinologice, de
geochimia solului etc.) dar şi prin continuarea cercetărilor
de teren. Finalizarea prospecțiunilor geofizice dar şi
excavarea unor suprafețe largi care să cuprindă şi spațiul
dintre complexele vizibile geomagnetic pot furniza date
noi despre funcționalitatea sitului. Până în acest moment,
nu cunoaștem analogii în arealul culturii Cucuteni-Tripolie
pentru situația identificată la Ştefăneşti-Hulboca II şi putem
vorbi despre un nou tip de sit pentru spațiul în discuției.
Abstract:
The Cucuteni A-Tripolye B1 site from Ştefăneşti-
Hulboca II was recently discovered by geomagnetic
prospections, while investigating the area outside the Late
Copper Age settlement of Ştefăneşti-Hulboca I (Cucuteni
B – Tripolye C1).
Measuring about 0.8 ha, the site consists of small
circular and oval pits with weak geomagnetic signal, two of
which were investigated by excavations. The researched
features displayed several common elements such as:
the presence of at least one firing event, ceramic vessels
arranged on the northern part of the pit and a heap of daub
with twig imprints which apparently covered the pit and later
fell inside. Additionally, one of the pits contained a clay box.
The absence of dwellings on the geomagnetic plot,
the very low density of finds and the uncommon inventory
of the pits may indicate that the activities performed here
were not the ones specific for a normal Cucuteni settlement.
The pits from Stefăneşti build a new kind of site, previously
unknown in the Cucuteni-Tripolye culture.
 Cercetări arheologice de diagnostic și evaluare

Pl. I. 1. Amplasarea secțiunilor şi poziționarea principalelor complexe arheologice investigate; 2. groapa 1005, nivel de lut ars; 3.
groapa 1005, vas ceramic ce căptușește partea nordică a gropii; 4. complexele 2005 şi 2007; 5. cutie de lut pe fundul gropii 2005;
6. perete în elevație a cutiei de lut.

587
View publication stats