Cercetare

arheologică de
suprafață

Codreanu Adina
Facultatea de Istorie Anul I grupa H111
 Cercetarea de suprafata, prin datele pe care le aduna, permite stabilirea colectivului de
cercetare în functie de natura obiectivului, epocile si materialele descoperite. Cercetarea de
suprafata trebuie sa adune date despre natura economica a zonei, demografia, ecologia
culturala. Datele adunate trebuie sa se refere la sistemul în care se dezvolta comunitatile
(geografia, geologia, flora, fauna, situatia pedologica), iar informatiile cuprind date despre
distanta pâna la un nou complex sau sit arheologic, date care permit arheologului delimitarea
spatiului unei statiuni.
Metode de cercetare:
Periegheza. Scopul oricarie periegheze este acela de a detecta, sesiza, delimita (in
masura posibilitatilor), obiective arheologice, sau urme, ramasite, care sa ateste existenta la
nivelul sau sub nivelul de calcare vestigii de interes arheologic, in vederea cercetarii lor
sistematice (prin sapaturi), ulterioare. Sunt abordate spre cercetare atat zone, puncte, in care
au mai fost realizate anterior semnalari de materiale arheologice (se recomanda ca
perieghezele sa abordeze in mod repetat o anumita zona!), in acest caz fiind vorba de o
reidentificare a unui punct, cat si zone necercetate anterior, care se constituie ca 'pete albe' pe
harta descoperirilor arheologice. Sunt precizate sistemele de referinta (punctele fixe: sosele,
poduri, stalpi de inalta tensiune, constructii, repere naturale stabile), precum si distantele
existente intre ele si punctul cu descoperiri, indicandu-se, cu precizie si orientarea geografica
(punctele cardinale).
Prospectiunea aeriana.( fig.2) Aerofotogramele permit sesizarea nuantelor de culoare
ale vegetatiei în conditii date de seceta sau umiditate. Bogatia în fosfati, azotati, carbonati ori
umiditatea din gropi, cu santuri si rambleuri favorizeaza cresterea vegetatiei sau determina
nuante mai închise ale ei. Prezenta pietrei, varului, a zidurilor sau lutului galbel din valuri
defavorizeaza cresterea vegetatiei ce apare de diferite înaltimi sau nuante de culoare, de obicei
mai deschise. Fotografiile aeriene presupun anumite conditii de fotografiere: sub un anume
unghi, sub unghi de lumina, filmarea de la diferite altitudini, executarea fotografiilor
stereoscopice s.a. Tehnica fotografiei aeriene trebuie adaptata la publicarea sau prelucrarea
imaginii pentru nespecialisti.
Georadarul. Este o metoda care foloseste instrumente specializate de detectie. Acesta
se realizeaza cu un aparat bazat pe principiul emiterii unor unde în sol care sunt reflectate si
receptionate de catre un receptor. Existenta unor anomalii în sol - determinate de densitatea
diferita a solului, de existenta unor aglomerari de materiale de constructii (aglomerari de
pietre, darâmaturi), constructii, ziduri grupari de chirpici (pamânt ars de la colibe sau
locuinte) sau aglomerari de materiale - sunt detectate si înregistrate numeric, sau pe un ecran

1
digitalizat. Datele obtinute sunt prelucrate matematic (prin diagrame sau modelari pe
calculator) obtinându-se harti ale solului.
Prospectiunile magnetice.Fig 3 Detectarea directiei liniilor de forta a câmpului
magnetic terestru actual sau a celui trecut se poate face prin masurarea cu ajutorul unei busole
a unor obiective. Acestea, prin ardere, au dus la remanenta câmpului magnetic din momentul
arderii si a orientarii spre N a particulelor cu continut feromegnetic (mecanism
termoremanent)1.
Prospectiunile electromagnetice. Magnetometria s-a dezvoltat pe baza
particularitatilor magnetice ale elementelor din sol (argile arse, pirotit, magnetit s.a). În
magnetometrie cu: protoni, cesiu si rubidium (este în spatiu experimental) si magnetometru
diferential. Masuratorile se realizeaza în linie, pe trasee, sau în suprafata, în sistem retea.
Magnetometria cu protoni. Magnetometrul cu protoni are la baza principiul comportarii
protonului ce se orienteaza dupa liniile de forta ale câmpului magnetic local2. Aparatul consta
dintr-o bobina de înalta tensiune cu curent alternativ, aflata într-un lichid: apa cu continut de
hidrogen-protoni sau lichid organic (alcool, hexan, heptan).
Detectoarele de mine sau metale.
Bucşani, com. Bucşani, jud. Giurgiu
Punct: Pod,
Colectiv: Cătălin Bem - responsabil, Cătălin Nicolae, Constantin Haită, Mihai Florea
(MNIR), Carmen Bem , Traian Popa , Andrei Asăndulesei.
Zona noastră de interes este delimitată spre S de confluenţa Neajlovului cu
Dâmbovnicul iar spre N de curba generală de nivel de 100 m. Fig. 1 Regiunea apare
geomorfologic excepţional de bine individualizată, alături de lunca şi terasele Neajlovului
dintre cele două limite naturale participând la conturarea unei zone unitare şi interfluviul
dintre Neajlov şi Dâmbovnic şi lunca acestuia din urmă, aproximativ pe 4 km în amonte de
confluenţă. Este singurul tronson de pe cursul mijlociu al Neajlovului care se prezintă sub
această formă, fiind diferit de întregul văii din aceste perspective.
S-a urmărit finalizarea cercetării nivelului superior din tell-ul de La Pod pe întreaga
suprafaţă, precizarea legăturilor dintre locuirile succesive din tell-uri şi lunca preistorică,
dintre mediu şi om.
Rezultatele esenţiale ale cercetărilor din microzona Bucşani se înscriu în cele trei mari
obiective propuse încă de la început :

1
Attila Laszlo „Introducere în arheologie” Editura Demiurg, Iasi, 2006, pg. 75.
2
Ibidem, pg. 80.

2
 - evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia cultural
- cronologică a microzonei ;
- evoluţia luncii preistorice.
Tell-ul de La Pod are trei niveluri de locuire gumelniţeană (separate între ele de depuneri
aluviale). Ansamblul de staţiuni Bucşani - Pădure ocupă întreaga terasă inferioară a
Neajlovului în dreptul satului Bucşani, relevând o succesiune verticală şi orizontală Boian-
Giuleşti - Gumelniţa - epoca bronzului - Latène - sec. I a.Chr.-I p.Chr. şi sec. III-IV p. Chr. -
perioadă medievală (sec. XIII-XVIII).
Totalul suprafeţei deschise cercetării in 2009 este de 1192 m2.
Cercetarea şi înregistrarea microstratigrafică este urmată de o perioadă de analiză
postsăpătură, continuată şi după încetarea campaniei.
Trierea sedimentelor sitate fig.3 (în albia Neajlovului) a condus la obţinerea unui
număr mare de artefacte milimetrice, dar şi de resturi osteologice de micromamifere, peşti sau
moluşte şi mamifere de talie mică. Ca şi în campaniile anterioare, au fost identificate o serie
de resturi osteologice de mici rozătoare (arse împreună cu Loc11, incendiată) - una din cele
mai vechi dovezi de comensualism din preistoria europeană.
Scanarea geomagnetică a treimii nordice a tell-ului a permis observarea contururilor celor
două şanţuri de drenare a apei cercetate anterior în suprafaţa gama (într-o secţiune de 16,5 x 4
m), fiind surprinse pe o lungime de numai 4 m.
Realizarea scanării geomagnetice fig. 4 a jumătăţii de N a tell-ului (70 x 50 m) a
permis sesizarea parţială a traseelor necercetate ale ambelor şanţuri.
Harta scanării geomagnetice, a jumătăţii de N a tell-ului de la Bucşani Pod. Citirea
rezumativă a hărţii, marcheaza elementele esenţiale. Astfel, banda semicirculară de o nuanţă
închisă de albastru corespunde interferenţei stâlpilor de metal ai gardului de protecţie a sitului.
Zonele roşii, cu diferite nuanţe, din nordul şi vestul gardului, corespund interferenţelor
cauzate de stâlpii şi firele de curent. Picurile roşii din zona gardului de protecţie corespund
unor fragmente metalice sau unor fragmente de chirpic ars provenite din cercetarea de
construcţii din tell. În sfârşit, mica zonă roşie din dreptul metrului sudic 40 corespunde
resturilor unei locuinţe in situ, a cărei cercetare a fost finalizată în campania 2009, şi care este
datată radiocarbon .
Evaluarea de teren a acestui ansamblu a inclus atât periegheze repetate, cât şi trasarea
şi cercetarea unor sondaje de informare în zona limitelor sudice (pe proprietatea Nefliu) şi,
respectiv, nordice (pe proprietatea Rădulescu).

3
 Stratigrafia ambelor sondaje este majoritar naturală. Probabil datorită deselor arături şi
a acţiunii fluviale, nu mai există nici solul contemporan, puţinele fragmente ceramice fiind
adăpostite în ceea ce, denota ca este steril din punct de vedere arheologic. În S2, nivelul în
care se regăsesc materialele Gumelniţa (fragmente ceramice şi de chirpic ars) este cel al
solului actual, care are o grosime ce nu depăşeşte 0,50 m.
Indicativele care se regăsesc pe desenele profilelor sunt următoarele:
1. Argilă nisipoasă cenuşie cu limită inferioară netă şi fisuraţie prismatică. Conţine
rare fragmente ceramice şi de cărbune.
2. Argilă nisipoasă brună cu limită inferioară netă şi fisuraţie prismatică. Este sterilă
din punct de vedere arheologic.
3. Argilă nisipoasă galbenă cu limită inferioară netă şi fisuraţie prismatică. Este sterilă
din punct de vedere arheologic.
4. Pietriş în amestec cu nisip într-o matrice argiloasă.
5. Sol nisipos brun-negricios cu limită inferioară difuză. Conţine fragmente ceramice
şi de cărbune.
În ceea ce priveşte sondajul (3,30 x 3 m) din zona nordică, situaţia nu este cu mult
diferită. Şi aici stratigrafia este majoritar naturală, materialele arheologice concentrându-se
numai în nivelul de sol.
Indicativele care se regăsesc pe desenele profilelor sunt următoarele:
1. Depuneri menajere contemporane.
2. Sediment nisipos brun-cenuşiu, organic, cu limită inferioară difuză. Conţine
fragmente ceramice şi de chirpic ars.
3. Argilă nisipoasă brună cu incluziuni rare de pietriş, limită inferioară netă şi fisuraţie
prismatică.
4. Argilă nisipoasă galbenă cu rare incluziuni de pietrăş şi 5% concreţiuni feruginoase,
cu limită inferioară netă şi fisuraţie prismatică.
5. Succesiune de lentile de nisip cu intercalări de lentile organice - un bun exemplu
pentru ilustrarea deselor inundaţii ale Neajlovului.
6. Pietriş în amestec cu nisip feruginos, într-o matrice argiloasă.

În nici unul dintre sondaje nu s-a descoperit vreun complex arheologic. Ambele indică
faptul că limitele ansamblului de staţiuni trec prin imediata apropiere a lor, confirmând faptul
că Bucşani Pădure are o suprafaţă considerabilă. [Cătălin Bem, Andrei Asăndulesei, Cătălin
Nicolae]

4
Bibleografie :

 Attila Laszlo „Introducere în arheologie” Editura Demiurg, Iasi, 2006.

 Cronicii Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2009:
http://archweb.cimec.ro, accesat 06.05.2018.
 http://cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2010/cd/index.htm ,accesat 06.05.2018.