ANUARUL

INSTITUTULUI GEOLOGIC
AL

ROMÂNIEI

1910

FASO. 1-a.

22 FIGURI TEXT, 7 HARTI, 4 TABLE 3 TABELE).

I
Inst. de GÖBL S-r I. St. Rasidesou
16, Strada Doamnei, 16.
1911

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATURALE DE SOLURI

(Cu 3 TABELÄ DE SOLURI CLIMATOLOGICA)

de

G. MURGOCI
Agrogeologice

Solul este o formatiune naturalä la suprafata pämântului,

sub climatologice prin procese fizico-chimice (se
biologice) pe contul rocelor din straturile cele mai de deasupra sau a celor
desubt, ce se ivesc la suprafatä regiune anumitä.
Astfel considerat solul, fie el de originä pur mineralä, ca nisipul
pustiiler, sau de ca turbäriele cultivate ale Suediei,
sau soluri mixte, ca cele mai multe, de ex. cernoziomul; fie el compact
afAnat, fix sau mobil, fie el arabil sau nu, purtând vegetatie sau
cu totul sterp, solul este cea mai geologicä con-
tinentalä, pätura cea mai superioard care acopere uscatul care
a se sub ochii azi. Solul este un corp viatä el,
nu numai cä el este locul de petrecere a felurite fenomene fizice,
chimice, biologice, dar el suferä schimbäri continue, are chiar un schimb
regulat de materii (metabolism) ca viu corp organizat, aceastä
formatiune este o punte de trecere domeniul rocelor inerte intre
lumea indivizilor organizati cu o viatä ei (1).

Aceasta a fost conceptiunea lui DOKUCIAEF când a pus bazele ace-

stei noi ramuri stiintelor naturale pe urmele lui a urmat o pleiadä

In timpul din s'a constatat HALL colaboratorii chiar un

fel de sol: bacteriile nitrifiante (in special acele producltoare de
niac) sunt consumate de protozoare (mai ales amoebe), cum bacteriile
din sange sunt distruse de fagocitele British Association Reports 1910.
al Vol. Fasc.

www.dacoromanica.ro
 2

numeroasä de savanti, cari au sä progreseze acolo mai ca in

ori ce parte solurilor, sau pedologia. ani de studii
s'a ajuns a se alcatui de elevii colaboratorii o
a solurilor din Rusia Europcana scara 1: 2.500.000 aprox.) unde
nalitatea solurilor este si legaturde între sol
acestea sunt usor de urmarit, fapt stabilit mai ales in numeroasele
publicatiuni ce au precedând chiar, Dependinta
solului de a fost stabilita amanunte si de
GARD America, mai ales in zona
Cu conceptiune naturalistä asupra solului am pornit
noi in pe drumul de savanti alte la stu-
diul solului afará pe camp; prezentäm prima a
zultatelor agrogeologice obtinute cuprinsul României
imediate in decursul celor 4 ani dela Institutului geologic (1).
Harta acum In scara 1: 1.000.000 (cea publicata
e in scara 1: 2.500.000 ca si harta Rusiei) nu trebue conside-
deck ca o orientare solurile o de studiu
pentru problemele de ce ni le oferä solul cari
vor pe viitor laborator la fata locului Noi ne-am
propus chiar am a ne cu deosibit interes de problemele
practice cu solul in special cele ce le
tura, viticultura silvicultura ; dar acestea vor urma mai ales ce
vom cunoaste bine solurile din toate Romniei, ce vom fi
adunat date precise asupra agriculturei la noi, dupa ce rezul-
tatele practicei pe solurile noastre ce vom fi
intreprins un studiu comparativ cu clima, solul agricultura
vecine Ungaria Rusia. Regula ar trebul fie pentru ori cine, ca
ceeace priveste agricultura viticultura silvicultura ne con-
ducem de ce trage din studiul climei, solului
getatiei din cuprinsul noastre.

ZONALITATEA SOLURILOR IN ROMANIA

Ceeace de asteptat, in urma lucrarilor asupra solului din Rusia,
zonalitatea solurilor se si (vezi harta nu
numai atât, dar zonele de soluri din sunt continuarea
a zonelor din Rusia meridionalit Excursiuni intreprinse in vara trecuta
Basarabia Podolia ne-au stabilit chiar
dice, unde harta din lipsä de nu le-

(1) Membrii ,sectiunii agrogeologice sunt : G. MURGOCI,

PAKF, P. colaboratori: R. C. GR.

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATURALE

a zonelor. De aceea in clasificarea nomenclatura diferitelor soluri

ce se intâlnesc pe teritoriul României, am adoptat normele
naturale a pedologilor unde numirea lipseste am
trebuintat chiar numirea ruseasc5, cum s'a urmat alte pärti (1).
Studiile publicatiunile noastre (ca harta Bäräganului, 1907) au
fost bazate numai pe cunoasterea literaturii rusesti; când am avut ocaziunea
vizitez regiunile Rusici cu soluri similare celor din România, am con-
statat cu satisfactie complecta corespondenth de numiri tipuri a solu-
rilor noastre, fuseserä ele stabilite de rusi in cuprinsul
Rusiei. Aceasta ne-a convingerea noasträ in unitatea solurilor din-
tr'un tip generalitatea caracterelor zonä am aichtuit,
harta alilturatä cu principalele zone naturale de soluri; timpul din
ne-am procurat un bogat material de comparatie din Rusia meridionalä
si din Caucazia.
Din consultarea härtii solurilor constatäm in cuprinsul României,
Dunäre, Mare, Prut si Carpati, sunt urmritoarele feluri de soluri ce
se dispun ca zone naturale ca cele ale vegetatiei spontane:
ale stepei ale demipustiilor: nisipuri zburätoare,
fine brune, soluri castanii;
Soluri de stepa: diferite feluri de cernoziom (päniânturi negre);
de : cernoziomul degradat, solul brun roscat
cret), podzol (pämântul rendzinh;
Soluri turbárii din regiunea muntilor (2).
Din singurä enumerare de tipuri zone de soluri se poate
cä in România, Dunhre pe o de 150 km.,
toate solurile Rusiei dintre Marea Neagr Marea fapt
ce se in vedere conditiunile geografice si in clima-
tologice in care cade Rornânia. Cred chiar, studiul zonelor de
ce priveste factorii ce iau parte la formarea solului, este mai intere-
sant poate mai fecund in România, unde totul este concentrat dar
dividualizat pe mici suprafete, alte unde zonele se extind
colosal, numai anumite zone sunt reprezentate.
(1) Pentru nomenclatura solurilor a se consulth: Les
sols arables la Russic par N. SIBIRTZEW géol. intern. 1897. St. Peters-
burg) Schematische Bodenkarte der Erde von K. D. GLINKA (Annuaire géologique
et minéralogique de la Russie 1908, Nowo Alexandria). D. T. a publicat
articole de popularizare asupra solurilor in anul HI. D. EM.
PROTOPOPESCU-PAKE acum o descriere a acestor soluri literatura
ruseascd. A se consulta Rapoartele anuale de acum ale membrilor Sectiunei
agrogeologice.
(2) Pe harta nu-i reprezentata prin culori din cauza
micilor Intinderi; ea a fost pe o manuscris 1: 1.000.000 ce s'a
prezentat la Expozitia din Odesa din 1910.

www.dacoromanica.ro
4 G. MURGOCI

Din cauza orografiei regulate a Romaniei, conform arcului Carpa-

tilor, de soluri se dispun regulat continuu dela cap la altul
al tärii; dar harta nu este o
zonele de soluri. Faptul este mai evident Moldova de
Est in Muntenia, unde de padure disputa domeniul im-
preunä cernoziomul, indiferent pe sau pe (1).
Nici cu formatiunile geologice nu se o strânsä a
zonei soluri; nu se poate acel fapt, cä numai un anumit
sol sä pe de loess ce acopere din podisul Moldovei,
campia romanä podisul Dobrogei. Cu toate astea pe ici pe colea se
poate stabili cä orografia natura rocei mume au exercitat o
formarea solurilor pe unele locuri sunt foarte evidente
caracterele cari decurg din una sau alta. Exernplul cel mai evident
dau bandele de nisipuri cernoziomuri nisipoase din lungul
câmpiei, sau insulele peninsulele de soluri de padure din
brogea Moldova, sau zonele verticale de pe dealurile Moldovei.
In aceastä ordine de idei retelele hidrografice, in special terasele
ce importante, aduc o variatiune In raspândirea
solurilor si in intinderea zonelor naturale. Pe harta nu s'a putut
acest fenomen deck pe largi: Siretul Moldova, Oltul, Jiul,
Gilortul, Argesul, Prahova, Teleajenul chiar dealungul Dunärii, etc.;
dar studii intreprinse in (2) (vezi harta solurilor
raganului Tabela I) special la Bistritei cu Siretul (Fig.
Tab. II), in valea Dunärii la S. de T.-Severin Oltenia, in depresiunile
subcarpatilor etc. au confirmat noastre zonele
pe terase susul râurilor.
Valea Dunärii ca toate vaile râurilor din in
giunea colinelor, a podisului a 5 terase bine indivi-
dualizate, dintre cari cel cele 3 din jos sunt cuaternare. Pe
pe terasa podzolul, pe cele inferioare sunt soluri de
padure sau cernoziomuri.
Din studiul solurilor consideratiunea climatologice
a formelor de vegetatie se neindoios Romania
a zonelor de soluri cu clima zonele vegetatie.
Vom insista un moment asupra acestora

(1) Pentru geografke caracterile reliefului a se consulta:

România si vccine, de G. MURGOCI I. ; mai special pentru Mun-
tenia : La Valachie par DE MARTONNE, 1902; pentru Moldova : Desimea
pulatiunii in Moldova de AL. DEMETRESCU, Minist. Agriculturei Dome.
niilor, 1909.
(2) A se din Raportul asupra scctiunii agrogeologice
din vara 1906. Anuarul Institutului geologic.

www.dacoromanica.ro
 NATURA LE DE SOLURI IN 5

Consideratiuni climatologice asupra României.

Din punctul de vedere climatologic intr5, dupä DE
MARTONNE (1), in regiunea danubian care cuprinde Valea
limitrofe dela Viena la vale; in unele privinte, mai
ales in sud-vestice se apropie de medderancan, alte
privinte, si mai ales in regiunei, trece la ucrainian
In general vorbind caracterele climatului danubian
sunt urrn5toarele (2):
Precipitatiunile atmosferice in mediu 600 mm. pe an; regiunea de
a câmpului a Moldovei de E., ca in Dobrogea mai putin,
regiunea cu pAduri a colinelor a se mai mult.
Peste toat tara este caracteristic un maximum de precipitatiuni atmos-
lunile iernile sunt lungi
; s5race in reci
relativ bogate ; scurtA, variabild, multe perioade
; verile foarte cälduroase, cátre secetoase ; toamna de
obicei frumoas5, dar cu secete Media temperatur5
pentru câmpie si este cam aceea a primáverii in special a lunei
Apriie (vezi tabela explicativ5 a Mersul temperaturei in decursul
anului se face aproape dupá o sinusoid5, cu inteo parte sau
alta ; abaterile din Maiu sunt in genere plus pe aba-
din Septemvrie sunt in minus.
ParticularitAtile locale se pot pe schita climatologicä
laturata schitei agrogeologice din tabela sa explicativä. In genere
(1) EM. DE MARTONNE Geographic physique, 1908.
(2) Este impropiu a vorbi in general de clima unci com-
plexe cum este teritoriul romanesc; obiceiul este introdus dc mult.
Din punctul nostru dc vedere ar rcgimul caracterele climci speciale
regiuni, cari ni le-au mai ales in intinderea zonelor
nu este tocmai usor dc lucrdrile me-
teorologic sunt numai de gencralitati, nu sunt dc inregistrare mai
acum 3 ani observatiunile se 3 ani Observatorul astrono-
mic lunare cu iLolerme pentru intreaga
incercarc dc a clima diferitelor regiuni ale a
fost intreprinsd tot pe care \V. PRAGER in Landwirtschaftliche
Klimatologic Rumaniens Noi -am ca mai amänuntit
asupra Solului Vegetatiei in ne de problema
in toatc amänuntele ci. climatologica, rezultat al analize asu-
pra regimului ploilor in a fost cu solurilor a
la Expozitia Odessa din se acum la
Institutul geologic.
In ale noastre dintre sol pentru
nc-am servit de datele Obscrvatorului astronomic (fost Institutul meteorologic) ce
fost puse la dispozipe o amabilitate de cea veche
pentru le noastre.

www.dacoromanica.ro
6 G.

regiunea (Muntenia de E, Dobrogea Moldova de E) primeste

relativ ploae, sub 500 mm. anual, care se concentreaza mai
cu seamä prima de varä (Iunie), de vreme, pe când restul anului
este secetos ; limitele largi intre cari oscileazA temperatura, secetile lungi
atmosfera uscatä face ca aceast regiune intre in regimul ucrainian.
De o cu precipitatiuni putine inainteazä dela E spre V, in
Oltenia, totusi precipitatiunile sunt mai abondente, cam 600 mm.
mai ales in primävarä (Maiu cu incä o
semnatä de ploi in toamnä (luna Octomvrie); fatä cu temperatura mai
a acestei regiuni umiditatea mai mare, regiunea aceasta se
apropie de regimul mediteranean. Dobrogea de asemenea, ales in
apropierea märei, aratä o oarecare uniformitate mersul precipitatiunilor
(mai bine zis seceta ei) cât al temperaturei; aceasta se poate
prin apropierea märei.
Temperatura merge descrescând de la SE spre NV atât in Mol-
dova si in Muntenia de E; Oltenia temperatura descreste dela
SV spre NE. este la un oarecare punct in
altitudinea,-0,5° la sutä de metri, dar locale se
cä schimbä mersul.
Pentru a acestea toate las sä urmeze o tabelä de caracte-
risticele climaterice (temperatura precipitatiunile atmosferice) a celor
5 regiuni geografice naturale ale României :

i Pod. Dobrogei Pod.

. . 34 52 35 27 40
Fevruarie . 28 44 28 33
Martie . . . 38 54 38 37 41
. . . 49 72 37 47 70
Maiu . . . 55 96 47 81
. . . . 92 121 80 80 169
lulie . . . . 56 71 70 65 101
August . . . 35 46 29 44 67
Septemvrie . 55 34 33 63
Octomvrie . 45 70 43 38 56
Noemvrie 40 64 41 36 49
Decemvrie . 43 65 35 29 52
Media anualä 550 700 510 529 805

Primavara . 10.4 9.4 .4

Vara . . . .,
21 .5 19
Toamna .
. .
.
. - 11., 12.4
1., - 9.3
-
6.7

Media 10.5 11.0

Dacä avem vedere numai regimul pluviometric al diferitelor

localitäti, independent cantitatea de precipitatiuni anuale, Ro-

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATURALE DE SOLURI IN ROMANIA 7

mânia se imparte in vreo 12 compartimente, un regim ca-

racteristic de ploi in genere al climei (1). Variatiunea mare este in
repartitia ploilor in timpul de toamnä In lunele Septemvrie
Fevruarie e aproape peste tot minimul de ploi; in unele locuri
minimul Fevruarie incepe din sau Martie.
De asemenea cel din Septemvrie poate incepe din August. Toamna
pe une locuri destul deosebire mai poate
relativ la volumul repartitia dc din Mai -Julie ; in
se concentreazä ; din Oltenia Moldova se reparti-
relativ celelalte luni, trecerea de la o la alta ;

ba in Oltenia maximul pe une locuri este Mai. E interesant de amin-

tit aceste compartimente se caracterizeazd si prin anumite tipuri de
soluri vegetatie predominantä ne toate neuni-
zonelor de soluri din harta României.
relativa a atmosferei in România, ca peste tot Europa,
are un maximum iarna dar cu douä minime pronuntate pri-
mäverei (Aprilie) verei (August). Aceste minime provin din
cauza interpunerei unui maximum nu tocmai pronuntat in Mai -
din cauza ploilor abondente peste tot in aceastä a anului. E ca-
racteristic cä minimul din Aprilie pe une locuri este mai pronuntat
ca cel din August anume regiunele de pädure ; acolo prin
evaporatiune transpiratiune face ca atmosfera sä nu August
de uscatä, ar decurge din temperatura cea ridicatä ; stepä lipsa
vegetatie, dejä arsä in August, nu poate nimic umiditätei.
Afarä de activitatea vegetatiei, de aer starea
higroscopicA a atmosferei, casi temperatura ei. România in aceastä pri-
vintä este bântuitä de curentii a douä de cicloni primävara ciclonii
trec pe la N. Carpatilor (prin Banat Transilvania de N); toamna din
conträ ciclonii urmeazä un drum peste peninsula BalcanicA peste Bul-
garia. Cäutând ne de variatiunea curentilor din România
ce provoacá acesti cicloni (din depresiunile Mediteranei sau anticiclonul
NV Europe° seamä de felul acestor regiunile de
uncle vin, ne putem caracteristicele climaterice ale noastre
si : Vânturile mai frecuente sunt din NE austrul din WSW
si si rece (austrul este adesea cald) uscat; prinlävara (Aprilie-
Mai) bältäretul SE-SEE destul de frecuent când crivätul
si se mai domolesc. Acesti curenti umezi calzi explicá
ratura a Mai, dcsi precipitatiunile mari, precum
(1) lucrarca asupra Climci, Solului Vcgctatici, voiu
amánunte discutii asupra accstci chestiuni.
Dr. D. a cuprinsul 6 circumscriptii climatcricc
(vezi Conspectul Românici p. 702.)

www.dacoromanica.ro
 G.

scaderea prea mare a temperaturii din Septemvrie. Ei ne

conditiunile de urniditate regiunea dintre Carpati Mare.
Umiditatea atmosferei este unul din elementele climatologice cele
mai importante pentru formarea metamorfozarea solului lmportanta
acestui element in formarea subterane a fost temeinic
de un mare numär de hidrologi germani in frunte cu VOGELER ;
rolul in formarea solului a fost dezvoltat altii de P. TREITZ
I-a Conferintä de agrogeologie (1).

Vegetatia. aceastä privintä casi e locul

de a forme principale de vegetatie : stepa Rusiei meridio-
nale se atinge pe acest teritoriu cu carpatice (2).
Partea de E a Moldovei, dar in special Dobrogea ro-
de Est Sud, nu-i deck continuarea spre SW a
din Rusia meridionalä, acea mare de erburi luxuriante in primävara, arse
uscate de Stepa ca o dela SV la NE
tot continentul eurasian, pe soluri formate pe loess depozite cua-
ternare, pe depozite tertiare variate pe roce mai cristaline.
se ridicä Carpati pe aproape de 2.000 m.; de aci in sus
golul muntelui e läsat stapânirea itrburilor regiunei alpine, a stepei
reci. are ea mai zone bine distincte: de conifere
acopere in numai regiunea cea mai a pela
nivelul de 1.000 in. In pädure numärul este mic,
esentele sunt foarte bogate indivizi.
Pädurea de foioase acopere poalele muntilor, dcalurile,
chiar o parte din acolo unde se constatá
stepa. In zonä de pädure numärul speciilor este mult mai mare
sunt putin numeroase in indivizi.
Pädurea de esente cu foi se imparte ea in zone:
1. Zona in care predoming fagul mesteacanul, regiunea dealurilor
umede mai racoroase chiar pe clinele de N, NE NV ale dea-
lurilor din regiunea Olteniei centrale. (3) Aceste esente mai ales fagul
Comptes rendus de la I-ère Conf&ence agrogóologique 1909.
(2) lui O. DRUDE din Atlasul BERGHAUS sunt in multe privinte
nate pentru regiune. DR. D. a dat mai complectä
de a (Introducerea de la conspectul României
1898). oarecare adâogiri A. a
cátuit o a vegetatiei Daciei (in de G. MURGOCI I.
1902 in Chestiunea de D-I D. 1909). a fost
acum complectatä indreptatá pe une locuri D-1. P. figurat la
Expozitia de la Odessa din 1910.
(3) Linia fagului harta e insemnatá numai acele unde
fagul reprezintä cam un sfert din inferioard in Oltenia el trece
-

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATURALE SOLURI IN 9

o intindere mare in Moldova, acoperind aproape regiunea de

dealuri cu paduri din podisul Moldovean, scoborându-se la altitudi-
nea de 200 m. chiar mai ; in parte fagul este amcstecat
proportiuni egale stejarul pedunculat sesilillor. Mesteacanul se
mai ales pe cele mai ale dealurilor, nu se sco-
boarä mai jos de 300 munti el ocupä locurile goale rimase
prin retragerea fagului. Ambele aceste esente suprafete din
ce in ce mai intinse, arborii o desvoltare din ce ce mai mare,
cu Oltenia spre spre Nordul ei.
2. Zona in care predorninä stejarul, care se din depresiunile
subcarpatice pe care chiar a invadat-o timpurile noi
(vezi harta). Inaintarea s'a pe une locuri mai
repede, sudul Munteniei, pe alte mai Nordul Moldovei.
In zona Argesului din câmpie, cu numerosi, a fost
pe une locuri totdeauna decursul epocei cuaternare ;
de pädure din Bârnas sunt inaintári recente. Faptul
impádurirei zonei acesteia centrale trebue pus pe de-o parte pe seama
numeroaselor largi cu lunci de aluviuni pe care au
naintat din dealuri; pe de alta variatiunilor cli-
materice datorite unui fascicul de importante chiar existentei
durei. Schita climatologica ea parte o de
cipitatiuni mai abondente evident celelalte elemente
gice aci o deosebire de restul temperatura mai
umiditatea mai etc.
E interesant faptul de se peste
Bulgar Rusciuc Rasova, unde de as2menea
stejarul. Nu avem la toate datele pentru a
deosebirea de climä in acea de restul podisului bulgar stepos; dar
pe deoparte vegctatia, pe de alta natura solului ne aceasta acolo
Faptul umiditatea parte a Românici este
mai mare (minimul ei nu coincide cu maximul de temperaturä nici
cu un minimum de ploi) cä clima fie prin natura ei, din cauza
este mai umeda. Atingem aci chestiunea dacä
rea are asupra climei ori nu. Noi credem
durea solul, tot asemenea clima pentru pros-
perarea ci.
Muntii podisurile din Nordul Dobrogei sunt acoperite de ase-
menea constituind un izolat complect de padurilor
carpatine sau balcanice. Aci predomina stejarul cu esentele
fagul rar din Nordvest dar a fost
citat pädurile din Dobrogei (Brânza). La contactul
pädure, Muntenia, Moldova in Dobrogea, semncle

www.dacoromanica.ro
10 G.

lupte cele de vegetatie, cu pe de o

parte a copacilor räriti a palcurilor de step5, pe de
alta a ocliiurilor de nu-i priieste clima locul,
cum acest fenomen a fost descris Rusia de G. si alti
geo-botanisti (1)

Pentru a sistematizA ideile voiu peste tot

unde s'au studiat factorii ce iau parte la formarea transformarea
lurilor, in primul se pune clima ca un factor precumpänitor In
darea tipului, apoi roca cu animalele
microorganisrnele) care se resimt in caracterele fizice birnice ale
diferitelor varietäti de soluri de un tip anumit.
Aläturea de acesti factori separati, a cäror influentä manifestare
este usor de priceput când studiem un sol, va trebul sä avem vedere
sä cäutäm sä pätrundem sau stabilim integrala decursul
timpului. nu este adevär un factor la formarea solului, dar
este un element ce ne poate intensitatea de inaintare
al proceselor datorite celorlalti factori. trebue avut in vedere
pentru aceea clirnaterice de vegetatie cu timpul
putem gäsi in caractere ce nu mai sunt compatibile cu
conditiunile actuale care se gäseste solul. Sunt multe caracterele, mai
cele iluviale, care ne pot unui sol.
In descrierea solurilor ce urmeazä voiu indic
cutärui sau cutärui factor, dupä cum el e mai evident mai important.

SOLURILE ROMANIEI (2).

1. Zona cea mai de Sudest este zona solurilor de sau
a stepelor uscate, ce cuprinde soluri bälane sau brune (de tipul
seraziomului sau bielaziornului rusesc). Aceste soluri in Rusia constitue o
zonä foarte latä, mai ales intre M. M. de Azov. In România
este foarte se intinde mimai partea a
stepei, dealungul Dunärei partea de mijloc a Dobrogei.

(1) Vezi «Granita step de G. MURGOCI. Revista pädurilor

1908 Sept.
(2) zicem tot complexul, formatiunca supra-
la roca dintr'o Intr'o sectiune de sol pedologii rusi di-
sting trei orizonturi: A, sau solul propriu zis, orizontul bogat humus; subsolul
sau orizontul de tranzitie intre sol roca care se recunosc mai ales
nomenele iluvionare transportul materiilor in sol); C, roca Un sol
caracterizeazd prin totalitatea caracterilor celor 3 orizonturi in cari de altfel putcm
deosebi suborizonturi. In deosebi tipul unui sol tot de bine caracterizat
prin orizontul B orizontul A cc constitue solul sensul vulgar.

www.dacoromanica.ro
 ZONE NA I I IN ROMANIA 11

Nasterea acestui sol alcalin, bogat in säruri solubile, dar in

humus, explicarea nu in aceea cá urniditatea aerului in
timpul cald dealungul Dunärei in Dobrogea ar ca in alte
pärti ale câmpiei, din cauza ternperaturei mai ridicate, dar in
aceea cá vântul aduce mereu substantä mineralä din aluviunile
afluentilor pe care o pe câmpul vecin. In adevär solurile
acestea se terasele cele mai tinere sau loessul nisipul
recent ; cäldurile mari din timpul secetelor indelungi, lulie tempera-
tura ajunge 22° descompunerea
derea humusului, cu atât mult solul este mai nisipos. Trecerea
solului din orizontul A la roca (orizontul C), se face pe
site, orizontul B redus lipsit de caractere proprii (fig. 1, Tab. III).
Sunt numeroase centrele din Judetele Dolj, Tecuci etc.,
unde nisipurile aläturea de lacuri särate, accentuiazä mai
mult caracterul de semipustiuri.
Dupá analizele ce posedän-r pânä acum de aceste soluri (1) ele
un continut insemnat (pânä la 0,15°/e) Az (0,26°N desi
humusul este redus la si desi majoritatea sunt nisipoase
sau argilonisipoase. Calcea se gäseste ca CO3Ca toate aceste soluri
fac efervescentá chiar dela suprafatä. ca este
mare cantitate (5,5-70/0). Fosforul de asemenea se presintä in propor-
tiune cam
Aceste soluri aride dau productiuni frurnoase in anii ploiosi.
2. A doua zonä de soluri de stepe uscate o constitue numitele
caslanii, cari au relativ o mare räspândire România.
zonä acopere o parte din Bärägan, si-si are prelungirea spre
apus prin Burnas câmpia din sudul Olteniei. Acest fel de sol se
si zonele de cernoziom soluri de pädure de mai la Nord
West, dar numai pe terasele mai tinere pe câmpiile
vechi, uneori chiar pe aluviuni tinere.
Aceste soluri argiloase argilonisipoase, nisipoase numai
propierea antedunelor, s'au format mai ales pe pe nisipul loes-
soid al stepelor ierboase, dealungul rhurilor. Regiunea acestui tip de sol
casi a solului precedent, nu primeste anual la 500 mm.
precipitatiuni; dar uscáciunea cea mare a aerului provocatá din de
vapori din temperatura cea ridicatá (pânä la activeazä
combustiunea humusului (ce se la si acu-
mularea unora din särurile solubile in orizontul superior, care adesea
o structurä stratificatä in páturi orizontale.
V. CARNU-MUNTEANU C. ROMAN: Le sol arable dela Roumanic. 1900.
Analizele acestea au fost metoda de agronomice
germane.

www.dacoromanica.ro
 G.

Din cauza ploilor rari evaporatiunei puternice, jocul särurilor are

numai la o anumitä adâncime. este in sol chiar dela
suprafatä sau dela 10-15 cm., jos. Trecerea orizontului A, al solului,
la roca mumä se face pe nesimlite ; orizontul B se deosebeste prin
stare mai compactä in humus: pe ici pe colea in subsol se
mici concretiuni pulverulente de carbonat de calciu (Fig. 2 Tab. Ill).
Structura solului la 30 cm. este genere in rupturä
proaspätä aratä produse de râme. Analizele le aratä ca soluri
destul de bogate substante nutritive :
Azotul 0,15-0,20°,0; Potasiul 0,10 ; fosforul

0,11- Sesquioxizii de Fer Aluminiu mai redusi ca in solurile

; humusul in mai mare cantitate (pânä la culoarea
solului. Casi solurile precedente anii dau productie

Pe acest sol casi pe precedentul nu pädurea, fapt constatat

in Rusia meridional. Numai in Dobrogea de sud in
ale (Jud. Romanati-Dolj) se poate deduce cä pdurea a
peste aceste soluri, chiar peste solurile
lane. Caracteristicele movile Tropaeum dela Adamklisi se afr acum
in unei regiuni cu pâlcuri de ; e tiut
sunt tipul de constructii vechi ale stepei, Tropaeum, când a fost
ridicat, a fost ca s se de departe, nu mijlocul
dt.rilor. Aceasta ne spune chiar din timpul Scitilor Romanilor
clima acestor regiuni a variat o indulcire, devenind mai
mai priincioasä vegetatiunei.
Movilele casi valurile traiane ce sunt raspândite in ambele aceste
zone de soluri din D3brogea de sud, manifestäri foarte interesante:
zona solurilor castanii, ele un sol când in zona
solurilor p5tura de deasupra poartá azi caracterul rocei
(la o de loess acum 30 ani nici nu se
poate o p5turä de sol). Aceasta ne deducem procesul
de formarea de acumularea särurilor humusului merge
; variatiunile conditiunile climaterice dela o regiune la alta sunt
mult mai importante pentru sol deck scurgerea de timp.
Solul castaniu este solul caracteristic al podisului bulgar dealungul
când Dobrogea bulgáreascá de solurile bälane
predominä, casi in Dobrogea româncascä.
3. sau pämintul negru propriu zis al Rusiei, nu se
intlnWe la noi deck câtevä petice, stepa din Moldova de Nord,
in jud. ca o dintre Focsani dealungul
marginci spre dealuri ; pe largi (ca Bistrita, in
pärti ale dealurilor se pe de cerno-

www.dacoromanica.ro
 DE 13

ziom. El are pe unele locuri culoarea ca icrele structura

; adesea bate putin in cafeniu ; orizontul B are carac-
tere distincte de sol de roca mum5, brun sur rari
cretiuni ce se roca mumA. (ag. 3 Tab. HI).
Solul mai rAspndit României, este un cernoziom
sau (fig. 4 Tab. Ill), care se intinde peste Munteniei
de Est Olteniei de Sud; in Moldova se numai stepa
ca zone dar foarte importante dealungul vdilor Prutului si
ladului ; in Dobrogea acest sol se numai ca petice putin im-
portante in regiunea ca cea SudvesticA. arie destul de
se la S de Pitesti intre zona podzolului din N a
din S. Cernoziomul solul castaniu acopere o mare
parte din podisul Bulgar in regiunea stepei de West, pe stepa
din Est, se solul castaniu ; pe câmpia

din jurul Vidinului ca pe terasele loess tot cernoziomul

socolat; pe podisul Kula avem o de cernoziom in mijlocul
unei regiuni de soluri pâdure podzol.
Cernoziomul s'a format Sudul României pe loess sau pe aluviuni
vechi ; in Moldova in alte ale dealurilor el a n5scut pe alte
roce, ca nisipurile levantine, marnele sarmatice Tranzitia lui spre
roca se face p5strând mereu structura
a cernoziomului sau cea poroasä a rocei murne. Concretiuni
calcaroase se mai jos, chiar la contactul roca iar
mai in adânc roca mumä se concretiuni de gips.
Acestea sunt solurile renumite pentru fertilitatea ales pentru
cereale. Analizele de pânä acum foarte bogat in materii nutri-
tive: humusul ajunge la 7-8%; Potasiul 0.13-0.56°/e;
Azotul 0.18-0.35°/e, iar Fosforul (P20,) 0.10-0.46°/e. Carbonatul de
Calciu este levigat la -70 cu toate astea se
la aceste soluri (0,40 minimum). E excelent pentru
cultura cerealelor, ce se poate pe harta unde se
grânele de calitate sunt aproape exclusiv märginite la partea
a acestei zone de soluri (1).
Aceste soluri se câmpie de obiceiu 50-200m.
d. m. regiuni cari primesc 500-600 m m. precipitatiuni atmos-
o de 9-10°, verile destul de
calde la media lui Julie, iernile foarte reci, media lui Ianuarie.
In Moldova de Nord intlnim pe mai mari, dar acolo pre-
cipitatinnile sunt mai scäzute, la 500mm., iar temperatura anualä de

(1) Limita este prime ale d-rului A. ZAHARIA.

publicntie: Romanesc. Publicatiunea Ministerului de Agriculturd, 1909.

www.dacoromanica.ro
14 G. MURGOCI

8-9°c. Unde roca este ca acolo cere pre-

cipitatiuni mai multe ca se formeze (1); pe nisipurile este
foarte deschis la culoare putin (5g. 5. Tab. III).
Factorii timpul aratá mult
mai evident cuprinsul acestei zone. Movilele valurile romane
au un sol mult asemenea cu al stepei; valurile movilele mai noui
un sol mai deschis sau chiar castaniu; pe terasele tinere
numai pe acesta din urma, chiar când câmpia este acoperitä cu
cernoziornul cum este jurul Buzäului al Mizilului. In
sebi de evident se vede acestor factori secundad in zonele
inai bogate precipitatiuni cum sunt cele din Sudvestul Nord-
estul din Sudul Olteniei, unde in zona stepei cu
sau chiar marginea regiunei de compacte se pot
azi caracterele morfologice ale stepei ale solului, ca: crovurile
toapele caracteristice ale stepei, crotovini subsol datorite animalelor
de conservarea de structura in soluri subso-
etc.
La marginea de Nord West a zonei cernoziomului a
vadat o relativ tânárä, timpul acela când s'au ridicat
vilele lunga a lui NOVAC din Oltenia si Muntenia de apus.
Sub s'a intâmplat la noi ca Rusia cernoziomul
si-a pierdut din caracterele sale spre un sol ce se poate
numi un cernoziom sau chiar un brun de pädure.
In cuprinsul acestei zone depresiunile câmpiei sau in anumite
pärti ale väilor ce adesea sunt scobite sub nivelul apelor freatice
ale câmpiei, au pe aluviuni vechi noi soluri alcaline, soluri
rate chiar lacuri särate. Am (2) cä lacurile
dela noi ca toatä stepa sunt depresiuni mai mici sau mai
mari ale câmpiei, in cari se aduna apele de ploi, dar mai ales apele sub-
terane freatice cari se concentreaza säruri prin o evaporatiune con-
Uncle din aceste depresiuni sunt väi vechi, albii intre dunele vechi,
acoperite de nisip loess ; altele sunt limane marine sau fluvi atile, a
strânsä cu variatiunile de nivel ale
si cu aluvionärile väile câmpiei. lacurilor casi a solurilor
rate provine din solurile subsolurile regiunei Invecinate virtutea pro-
ceselor de formarea solului.
In peticele acestea de diseminate adesea o
se soluri cu structura sau
(1) Se ar mai nemerit sä considerare umiditatea
mosferica, dar aceasta nu o avem pentru putine localitäti din
pentru una din regiunile cu cernoziom.
(2) Raportul sectiunei agrogeologice pe 1906.

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATURALE DE SOLURI IN

la dar in coloane mai in adânc, soluri podzolite la

soluri nici o structurä, etc. 6, 7, Tab. Ill).
Solurile alcaline de acesta sunt foarte avute in substante nu-
tritive; de prin irigatii drenaj vor o fertili-
tate exceptionala.
In uncle ale jud. au fost puse in culturä (valea
tuiului, Encei etc.), cele prea pronuntat s'au im-
propii agriculturei, cum sunt acum nici o pregatire
4. Zona cernoziornului se subtiazä mult Muntenia si chiar
dispare in Oltenia unde in partea de Sud predomina solurile castanii
sipoase. In restul Munteniei in Oltenia centralä, se intinde zona
mintului roscat sau brun de acest sol este mai
am zice este caracteristic Munteniei dealurilor. El
nu este cunoscut in Rusia, sau este cuprins zona cernoziomului
gradat; in Ungaria cunoscut sub numele de Nyrog; in Serbia de Est
Bulgaria de Nordvcst in Europa occidentald
regiuni 8, Tab. In).
Sub numele de brun sau brun
numim cu E. RAMANN un sol de brun sau brun
roscat, care se deosibeste de podzolul Rusiei de terra rossa al
rilor din apropierea Mediteranei. In Moldova se numai ca o
intre zona cernoziomului a podzolului din Basarabia ;
mai putin in Muntenia de Est, dar se intinde peste regiunea dealurilor din-
spre prin largi, se la câmpie din regiunea
aproape de Dunäre, partea de apus a
niei. In Dobrogea mnalte ale Dobrogei nordice
de vest, ca o continuare a limbei ce dela Bucuresti
spre largindu-se in Bulgaria Turtucaia Razgrad.
brun roscat e peste tot acoperit de de
pe Moldova este acoperit de
pocizolul de fag
mesteacän, in Oltenia de stejar fag.
Acest sol brun sau brun roscat confine dela humus; are o
structura gräuntoasä (de aceea vulgar i se zice
solubile chiar carbonatii sunt levigati ; coloarea din ca-
uza humusului se pierde cu incetul in cea a subsolului
la 2 in. mai jos. Structura sa pe une locuri chiar
se mai in subsol (orizontal B) unde totdeauna
domneste o coloratiune din cauza depozitelor de hidrati de fer
ca pojghite sau ca mici concretiuni diseminate in sol. Concretiunile de
carbonat de calciu de loess) adâncime de 2 m. mai

(1) E. RAMANN. Bodenkunde 1905, 405.

www.dacoromanica.ro
16

mult sunt foarte bine desvoltate, ajungând dimensiuni de 2-3 in

lungime, uneori interiorul gol sau de septarie 8).
acesta de pädure s'a format pe loess, pe nisipuri, pe
gile marne tertiare are o grosirne pe aluviuni vechi ca
pe terase aluviuni mai noui. Ceva mai roscat naste el pe roce
eruptive, pe calcar ca pe dolomit, pe cristaline etc. Tranzitia
roca se face totdeauna bancul roscat mai mult sau
mai putin concretionat prin carbonati hidroxizi; unde roca e
loessul sau marne se de vine sau centre brune
sau sure de cernentatune.
Prezenta acestui brun roscat in se explica
prin nuanta mediteraneanä a climei in aceastä parte. Precipitatiunile
mosferice ajung o medie de 650 m. m. pe an, maxime unul
Mai altul in Octomvrie minime ca de obiceiu August-Septemvrie
Fevruarie.
Temperatura este mai potri 9 10.°5 limite de oscilatie
de extreme. flora acestei regiuni puncte de flora
; Gorj la la Varciorova etc. s'a gasit smochinul
spontan. Cu drept cuvânt dar am socotit pämântul brun roscat ca un
sol intermediar intre podzolul ce fag, mesteacan conifere
terra rossa mediteranean ce hraneste arbori frunzele totdeauna

In Oltenia, apropierca masivelor calcare din podisul Mehedinti

Gorjului in unele din poalele dealurilor Munteniei
Dealu mare), un de pädure roscat, de pe calcare
chiar terra rossa. Pe ici pe colea chiar pe câmpie (Peri.s, Pucheni etc.)
mai frecuent in relief pronuntat, de petice de
roscat, care provine din oärnântul de brun, unde stratul
inchis humus a fost alterat prin aräturä adâncä, lucrare sau
mecanicA, cä stratul roscat de dedesupt se pune la
Mai arnintesc cä pe locuri din podisul Mehedintului din Dobrogea
de Nord, petece de un sol roscat de tipul podzolului, näscut
pe gresiile verrucanoului ; Oltenia soluri se
apropierea bancurilor de lignite cari au suferit o aprindere spontanä
au transformat rocele vecine fel ; in aceste cazuri

rosie vine dela roca

In solului brun de pädure, se poate pune
intrebarea: pentru ce partea a Munteniei solul brun
s'a departe spre ? Relieful roca
muma, sunt aproape aceleasi ca stepele vecine. Schita climatulogica
aratä o oarecare deosebire de celelalte regiuni : precipitatiuni
atmosferice mai bogate, temperatura medie mai scazutä de

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATUR ALE DE SOLURI 17

a stepelor vecine Burnas. De sigur existenta fascicolului

in aceste variatiuni ale trebue sä stea explicarea a
de pädure din câmpie si a primântului ; sä precizäm

putin climaterice ale regiuni ce pare a se

Bulgaria.
in Curentii aeriani cari aduc ploaie
Muntenia, sunt cei de SE., in cazul ciclonul trece peste Bulgaria:
curentii plecând din Marea Mediteranä Egee, in miscarea
ocolesc pe la räsärit, pdn depresiunea Märei de Marmara peste
Marea Neagr5, ajung cu directiunea Sudesticä, pentru Oltenia Serbia
chiar Esticg. Tot acest drum, in directiune se
largi ale Carpatilor dealurilor curenti reci, cari ajung
câmpie ridicarea higroscopicitätii aerului chiar
condensarea vaporilor. E cunoscut in popor faptul cä dupä ce vântul
bate dela SE ca vie ploaie, trebue se schimbe vântul ca sä vie
dinspre munte sau lumea mari din
partea muntilor.
Stabilirea parte din timpurile vechi e o urmare
a acestor conditiuni climaterice a prezentei fascicolului de largi
ce câmpia dela NV-SE., cari pe luncile aluvionare au
oferit de un drum prielnic scoborârei inaintärei pädurei din
regiunea dealurilor in (1). Clima vegetatia au lucrat apoi
mânä'n mânä decursul pentru a naste solul brun ;

se pare cä mersul climei a fost mereu inspre intinderea ve-

getatiei arborescente, ce a venit omul, care a zdrentuit mantaua
aceasta naturalä. Solul ne pästreazä semnele domniei i a

felului climei, chiar acolo unde pádurea se stabilise timpurile relativ

apropiate de noi (dupä epoca Romanilor).
Desi acesta (numit de popor sau tot pä-
negru), este foarte cäutat de agricultori, cu toate cä se gäseste
regiune mai care nu suferä de
de des ca Bäräganul, totusi acest nu ajunge productivitatea cer-
noziomului. In Oltenia de ex. nu se pomenesc secete teribile culturi
compromise din lipsa de ploac, dar nici grâne cari steâ aläturea de
ale Bäräganului sau ale Moldovei de Nordest, cum se poate pe
harta de D-1. Prof. A. ZAIIARIA (2). E lesne de dedus din
conditiunile climaterice caracterele iluvionare ale solului, aceste soluri

(1) Dela publicarea acestei lucrári Rendut-ul I-ei Conferinte

grogcologice d. LSAN a in discutic chestiunc in din
punct de vedere Anuarul de Antropogeografie 1910.
(2) A. ZAHARIA, 1909. Publicatiunea Ministerului de Domenii

Vol. 2

www.dacoromanica.ro
18 G. MURGOCI

sunt adânc spálate de särurile solubile cä materiile nutritive sunt sub

forme mai greu accesibile plantei. Printre analizeie fäcute acum
din solurile Romaniei, foarte multe se referä la acest tip de sol, mai
ales din jud. Ilfov si de s'a zis solurile sunt
mediocre analiza chirnicä. Ele aratä o mare variatie canti-
de determinate in de timp 40 ore:
0,07 ; 0,05 0.20 ; de
0.11 si 0.24. Multe din aceste soluri se aratá mediocre, mai ales
in ceeace priveste acidul fosforic. In Azot sunt relativ bogate (humusul
probabil de aceea cele mai bune tutunuri se
cultivä pe acest sol, mai ales partea a zonei. Aceasta ar
arätä si mai mult inrudirea solului brun roscat cu terra rossa.
5. (Podzol Rusia Bleisand sau I3leichsand in
Germania) este foarte räspândit mult mult de cum
ne-am fi asteptat, pozitiunea geograficä apropierca cu Rusia.
Dealurile Moldovei centrale de apus (unde-i zice hleiu) ale Munteniei
Olteniei, precum depresiunile subcarpatice, sunt acoperite aproape
numai de acest sol. insule mai mari ori mai mid
regiunea pädurilor; Dobrogea de nord se cunoaste numai o insulá
partea de N., (dupä d-l. G. GR. GARBOVEANU). Podzolul din regiunea
de chiar a dealurilor unde a näscut pe loess sau depozite
argiloase, are un orizont superior cenusiu caracteristic; orizontul B, con-
cretionat prin hidrati humati de fer, este transformat
brunä cu mici concretiuni sau feruginoase 9. Tab.
In regiunea dealurilor a teraselor se aratä podzolul carac-
teristic al Germaniei si Rusiei centrale cu 2 suborizonturi nete: A, sur, cu
ceva humus de 8-12 cm.; A, sur albicios, complect levigat, de 10-20
cm.. Concretiunile fero-manganeziane din subsol (orizontul B incepe pe la
30-40 cm.), ajung alunelor, sau se cimenteazA ade-
conglomerate feruginoase (Oltenia).
In dar, alte podzolul s'a format regiunile
mai reci umede, cu o temperatura anualä de max.
peste 600 mm., precipitatiuni atmosferice secete mari ; deci umi-
ditatea atmosfericä destul de podzolul naste pe loess
depresiunile scurgere din cuprinsul zonei de cernoziom sau a
solului roscat de pädure. care in primävarä stau sub in
urma topirei zäpezilor. Roca in celelalte regiuni, este
nisipul pietrisul teraselor superioare, nisipurile argilele tertiare, etc.
Podzolurile o suprafatä foarte au fost mai rar
analizate ; dupä ceea ce avem acum, chiar podzolurile
la noi nu sunt soluri prea sárace. K20 variazá 0.14 0.23;
0.08 si 0.13 Az intre 0.09 0.22. Humusul este foarte redus 2

www.dacoromanica.ro
 SOLURI

Clima noasträ ajutä acestui sol.

(chiar numai cu bäligar) au dat bune rezultate pe acest se reco-
mandl Trebue mentionat poclgoriile cele mai importante ale
noastre sunt asezate mai ales la limita zonei podzolului zona
roscat de In partea Moldovei sunt mai ales pe soluri

constituite din argile marne compacte

negru de rendzina, subsolul bogat in concretiuni
feromanganoase.
In regiunea dealurilor mari din Oltenia, Muntenia Moldova pe
pantele repezi, solul dela un la : brun de
podzol se de nici o regula,
ficate natura rocei mume a conditiunilor orohidrografice.
In zona de pädure a podzolului, unde roca este argiloasä
drenarea apelor insuficientä, se constatá un negru argilos bogat
in materii organice, cäruia popular i se zice (Moorboden). In
stare uscatä este sur cu o nuantä vinetie, in stare este
negru, gräuntos colturat lucitoare, cari par a fi unse cu grafit.
In subsol chiar in stratul negru cu humus se constatä concretiuni ferugi-
noase de diferite In unele privinte se leagä aceste soluri
la säräturile zonei cernoziomului (mai ales regiunile aluviunilor vechi :
Cähnätui, valea Burdufului etc), alte ori se leagä la mocirlele la
solurile (podzoluri) mai ales Nordul Moldovei). Caracterul lui de sol
bältos de mocirlä, este foarte mai ales cä regiunea dealurilor
el nu se decât locurile unde stagneaza apele sau unde se
ivesc apele subterane sunt färä scurgere de tufuri calcaroase
(Fälticeni, Onesti, etc).
In regiunea muntilor, pe pantele mai acoperite de pädure,
se prinde un sol de podzolului, cu un strat de gunoiul pädurilor
adesea foarte gros, mai ales tn pädurile de fag. Mai sus de zona
rilor tntMnim soluri turboase, iar prin väile largi, pantä, prin
gele vechilor ghetari, avem turbárii de plante acuatice.
de baltä sunt putine România ; pe valea Dertca
(Dorohoi) altele invecinate s'au semnalat turbärii de Carex (Flachmoore)
ce sunt chiar exploatate utilizate ca combustibil.
In zona inundabilä a Dunärii si in deltä nu se adevärate
turbärii. Pe insä au fost descrise de D-1 DR. GR. ANTIPA (1), un
sol vegetal näscut prin amestecul detritusului organic de tot felul alu-
viuni minerale, depus la marginea bältilor bratelor de apä, numit

(1) DR. GR. ANTIPA. Zona inundabild a DunArii 1909. Referatul d-lui L.
in Revue des Sciences Bucuresti 1910.

www.dacoromanica.ro
20

plavie; sau un sol vegetal format de o de trunchiuri, rizome,

etc., de trestie papurä etc., cu prea numit
plaur. Grindurile bältilor deltei, sunt constituite din aluviuni nisipoase
sau chiar nisipuri zburätoare.
Luncile riurilor mari a Dunärei, sunt constituite din aluviuni
sau argilonisipoase (in amonte nisipoase, regiunea dealuri-
chiar pietroase), de tipul de constituind un sol foarte
bun pentru agriculturä.
- expuncre n'a fost
practice pentru agriculturd,
cu ideea de a da formule
ele lipsesc; acel ideal ce in
cul studiilor noastre, nu poate atins deocamdatd Destul s'a
acum greseala de a prescrie rctete másuri, când nici o idee nu se
despre natura solurilor, climei vegetatiei noastre copiind normele din
alte cu totul deosebite de România. Noi ne-am pus studiem aceste elemente
naturale amänuntele cele mai metode
va terminatd ani), atunci vom cu sfaturile
märile practice, cari vor fi de sigur eficace.

CONCLUZIUNI
Din aceastä expunere asupra zonelor naturale de soluri in
România rees totusi concluzii de ordin pe cari vom
:

Solurile apartin la putine tipuri sunt dispuse zone

naturale cari merg mânä'n mânä cu zonele climaterice.
Consideratia tipului unui sol ne dä o primä idee de calitatea
acelui sol, ne unele din raporturile solului cu vegetatia spon-
tanä sau cultivatä, (stepa, pädurea, de vie, tutunul, etc.).
Roca mumä vegetatiunea nu de mult ca sä
schimbe complect natura unui sol ce ar decurge din conditiunile
terice ; variatiunile cuprinsul tip se pot prin
terventia unuia sau altuia dintre acesti doi factori
Din punctul de vedere al etätei (timpului), solurile sunt
parte tinere, parte Tinere sunt pämäntutile de stepä, cari au
näscut pe loess urma variatiunii climei din perioada postglacialä
sunt solurile de pädure, cari s'au format pe depozitele cuater-
nare chiar tertiare ce n'au fost acoperite de deposite eoliane sau alu-
vionare postglaciale. Solurile tinere sunt cele bogate humus materii
nutritive sunt recunoscute ca productive ; solurile sunt
levigate mare mäsurä de materiile nutritive sunt soluri
Solurile tinere supuse mereu climei, precum influentei
factorilor (mai ales vegetatia arborescentä), se sä-
atre tipul solurilor Cernoziomul este un stadiu

www.dacoromanica.ro
 ZONELE NATURALE DE SOLURI IN ROMANIA

intermediar in desvoltarea unui sol, sub conditiunile temperate de

continentalä ce la ; podzolul este tipul final al solurilor

evolutia chiar cazul constantei conditiunilor climaterice.

Pädurea nu terenul pentru Inaintare in stepä,
dar foarte probabil, ea asupra climei.
Din punctul de vedere al solului, al vegetatiei poate chiar al
climci, România are o situatiune printre Europei ;
desvoltând o agricultura acestor elemente naturale
se va renumele de pe care 1-au avut
din timpurile cele mai vechi.

www.dacoromanica.ro
 DIE BODENZONEN ÄNIENS
(MIT BODENKARTEN, EINEM TAFEL UND EINER KLIMATOLOGISCHEN SKIZZE)

VON

G. MURGOCI (1).

Von geophysischem Gesichtspunkt aus kann man in

fünf orographische Einheiten deutlich unterscheiden, nämlich (siehe
die Karte):
1. Die Region der Hochkarpaten, welche aus älteren geologischen
Formationen, bis zum neogenen Tertiär, aufgebaut ist. Diese Region er-
streckt sich vom Grenzkamme des Karpatenbogens bis herab zu ca. 700
m ü. d. M. Im westlichen Teile der Oltenia liegt das Plateau von
hedinti, welches seinem geologischen Aufbaue nach zur Gebirgsregion
gehört.
2. Die karpatische von Muntenia und Mol-
dova, welche stratigraphisch und tektonisch in engem Zusammenhang
mit den Hochkarpaten steht, und an deren Aufbau tertiäre (neogene)
und quaternäre Ablagerungen teilnehmen. Diese Region reicht bis 200
m. über d. M. und selbst noch weniger herab.
In dieser Region individualisiert sich stellenweise, und zwar im
neren der Oltenia, ein von tiefen durchfurchtes Plateau, an dessen
Talabhängen Schichten fast horizontal anstehen. Längs des
birgsrandes entstanden, zwischen den Falten der neogenen Ablagerungen,
breite Depressionen, alte grosse subsequente Flussläufe, die sogenannten
subkarpatischen Depressionen, reich an breiten Wiesen, weiten Feldern
und charakteristischen Terrassen. Sie treten von Baia de Arama bis
rezu auf, ferner bei Câmpulung, Vrancea, und Nemtisoru.
An einigen Stellen treten in der Oltenia auch intercollinare Sen-
kungen auf (Tiorgujiu, Govora u. s. w.). In diesen Depressionen findet
man Plateaus und Terrassen, die mit quaternaren Sanden und Kiesen
bedeckt sind.

(1) Dieser Auszug wurde in ersten internationalen Konferenz Agrogeo-

in Budapest, 1909, vorgelesen und in dem «Compte-rendua Konferenz
veröffentlicht,

www.dacoromanica.ro
 DIE BODENZONEN ÄNIENS 23

3. Die moldavische wird von schwach nach SE geneigten

miocänen und plionnen Schichten gebildet. Die Abhänge der zahlreich
eingeschnittenen Täler sind grossenteils mit Löss bedeckt. Im südlichen
Teil, wo sich das Plateau allmälig in die Ebene verliert, herrschen
pliocäne und quaternäre Ablagerungen vor und der Löss erstreckt sich
darüber in einer zusammenhängenden, mächtigen Decke. Auf dem Pla-
teaurücken stösst man oft mächtige quaternäre (wahrscheinlich auch
auf ältere) Sand- oder Kiesablagerungen.
Im N. das Plateau ebenfalls gegen eine Ebene ab,
welche teilweise von Löss bedeckt ist, so dass die Zone der
tendsten Erhebungen des Plateaus sich ungefähr in der Mitte der Moldau

4. Die Ebene ist eine Niederung, welche sich im süd-

lichen Teil des Landes von Ost nach West erstreckt. In der Oltenia
ist sie nur schmal, verbreitert sich in der Muntenia und verbindet sich
in der südlichen Moldava mit dem Bugeac und mit der pontischen Ebene
des südlichen Russ lands. In diesem ganzen Teile trifft man nur quater-
näre Ablagerungen, namentlich alluvialer Ton, le, Sand, Flugsand
und Löss an (Taf.
5. Die Dobrogea, eine sehr interessante Gegend zwischen der
naubiegung und dem Schwarzen Meere, welche in ihrem nördlichen
Teile dem Rest einer Pénéplaine entspricht, in welcher vortertiäre Schich-
ten auftreten, während der südlichen Teil die Verlängerung des Kreide-
sarmatischen Plateaus von Bulgarien darstellt. Fast überall bedeckt eine
dicke Lössdecke das anstehende Gestein, das daher nur auf den Berg-
rücken und an Steilabhängen, namentlich wo diese gegen N exponiert
sind, sichtbar wird.

Die Flussläufe der Gebirgsregion Rumäniens fliessen in felsigen

Tälern mit sehr engem, mit Blöcken und Kies bedecktem Talweg,
obwohl die Flussläufe alle sehr alt sind. Nur im Plateau von Mehedinti
werden die bewohnt und die Bergrücken beackert. In der Hügel-
region sind die Täler breit, mit sanften und für die Agrikultur geeigneten
Gehängen, obwohl das Muttergestein fast überall ansteht. Ihr Talweg
ist breit, aber mit Blöcken und Schotter bedeckt. In der Ebene sind die
Täler sehr breit, obschon die Flüsse in jüngeren Betten fliessen. Sie haben
kleine Terassen, sehr wenig Gefälle und sind in der Nähe des Hügel-
lande mit Schotter und Kies bedeckt, während im unteren Teile sandige
und tonig-sandige Ablagerungen auftreten.
Das Donaubett ist aber sehr breit, da die Donau, wie alle Flüsse
der nördlichen Hemisphäre eine Verschiebung des Flusslaufes rechts

www.dacoromanica.ro
24 RGOC

aufweist. Diese Verschiebung wird durch den Einfluss der nördlichen

Nebenflüsse und durch von N kommende Luftströmungen noch verstärkt.
Das Donautal, wie auch alle Täler der grösseren rumänischen
Flüsse, zeigt im und in den höher gelegenen Teilen der
Ebene drei ganz deutliche Terrassen, von denen wenigstens die zwei
unteren quaternär sind. Alle diese Terrassen, sowie die grösseren älteren
Schuttkegel, sind mit Dörfern stark bevölkert und intensiv
bebaut. In der Ebene aber und auch im ist die Agrikultur
mehr extensiv.
Das ganze Donautal ist fast nur in quaternäre Ablagerungen ein-
gegraben ; hier und da, besonders am Ufer wird das unterlie-
gende Gestein blossgelegt. Die Balta (Oberschwemmungsgebiet) und Delta
bilden, ihrer Flora und Fauna zufolge eine besondere Region in
mänien.
Von klimatischem Standpunkte gehört dieses Gebiet dem
genannten Donauklima an (E. de Martonne), welches in einigen Beziehun-
gen dem mediterranen, in anderen hingegen dem ukrainischen Klima
ähnlich ist. Seine Merkmale sind : die durchschnittlichen ,Niederschlags-
mengen sind, ausser im Gebirge, sehr gering, 600 mm. im Jahr. Ein
Maximum der Niederschläge fällt auf den Monat Juli und zwei Minima
auf August-September und Januar-Februar. Der Winter ist lang und
manchmal kalt; es schneit viel. Der Frühling ist kurz, veränderlich und
manchmal kalt. Der Sommer ist sehr heiss, der Spätsommer regenarm.
Der Herbst ist gewöhnlich schön ; es kann aber sehr zeitlich kühl
werden.
aus der klimatologischen Karte, welche der agrogeologischen
beigefügt ist, zu ersehen ist, fällt im östlichen Gebiet (Dobrogea, östl.
Muntenia, östl. Moldova) sehr wenig Regen (weniger als 500 mm.).
diesem Gebiete nimmt die Jahrestemperatur von Süden nach Norden ab,
ist der Regen im Sommer häufiger und herrscht im Herbste Dürre, so
dass das Klima sich sehr wenig oder gar nicht von dem der Ukraine
unterscheidet. In der Oltenia hingegen sind die Niederschläge sowohl
bedeutender, wie auch regelmässiger als im Osten ; die durchschnittliche
Jahrestemperatur ist ziemlich hoch ; die stärkeren Regen treten im Frühling
so dass das Klima dem mediterranen nahe kommt.
Um Obiges klar zu machen, füge ich die nachstehende mit
den klimatischen Merkmalen der Temperatur und der Niederschläge
alle 5 Gebiete Rumäniens bei.

www.dacoromanica.ro
 DIE EN ÄNIENS 25

Walachische, Hochebene Die

EGION EN Gebirge
Ebene ilgelland Moldava

Januar. . 34 52 35 27 40
Februar . . 28 44 28 23 36
. . 38 54 38 37 41
April . . 49 72 37 47 70
5 Mai . 55 96 47 60
Juni . . . 92 121 80 80 169
Juli . . . . 56 71 70 65
August. . . 35 46 29 44 67
Septemb. . 35 55 34 33 63
Oktober . . 45 70 43 38 56
. 40 64 41 36 49
. 43 65 35 52
Summa. . . 550 700 510 520 805

Í Frühjahr. . 5.5
Sommer . . 21.5 14
Herbst. . . 11. 12.4 6.7
Winter. . . -3.4
Jahresmittel. 10.5

Ausserdem sieht man die Eigentümlichkeiten der verschiedenen-

Gebiete auf der Karte ausgedrückt ; besonders auffallend ist das regen-
reiche Gebiet von Mittel-Muntenia und das regenarme von Nordost-
Moldava
Vegetation. In Rumänien berühren sich zwei Vegetationsformen,
die der südlich-russischen Steppen und die der karpatischen Wälder,
so dass dieses Gebiet vom biologischen Standpunkt sehr interessant ist.
Die östliche Moldova und insbesondere die Dobrogea, nebst der ostru-
mänischen Ebene, sind nichts anderes als die südwestliche Fortsetzung
der südrussischen Steppe, welche im Frühjahr so reichlich mit Gras
bedeckt, Sommer so ausgedörrt ist, und welche das ganze eurasische
Festland von Südwest nach Nordost durchzieht.
Nur die Kämme des Gebirges (von 1000 m. Seehöhe aufwärts bis
zur alpinen Region) sind in Rumänien mit Nadelholzwäldern bedeckt;
der Gebirgsrand, die Täler, die Hochebenen und sogar ein Teil der
Ebene, wo einst die Steppe dominierte, sind mit Laubwäldern bedeckt,
Die Laubwälder sind zweierlei Art :
1. Wälder, die hauptsächlich aus Buchen und Birken bestehen.
Solche kommen in Tälern vor, wo es ist und die Niederschläge
grösser sind. Diese Waldart hat eine grosse Verbreitung in Moldova.
wo fast das ganze Gebiet damit bedeckt ist.
(1) Siehe die Erklarung der Karten und die Tabellen welche diese begleiten.
In Vorbereitung befindet sich eine spezielle Monographic über das Klima, den
Boden und die Vegetation Rumaniens.

www.dacoromanica.ro
26 G.

2. Wälder, die der Hauptsache nach aus Eichen bestehen ; solche

findet man in den subkarpatischen Senkungen bis zur Steppe, wo sie
nachweisbar in jüngerer Zeit eingedrungen sind. Eine Fortsetzung des
Waldes findet sich sogar jenseits der Donau, wo er sich auf die bulga-
rische Hochebene, zwischen Rusciuc und dem Süden der Dobrogea
erstreckt. In der Dobrogea findet man sowohl in dem nördlichen wie in
dem südlichen Waldgebiet nur isolirte Buchenhaine.
In der Berührungszone des Waldes mit der Steppe treten uns auf
dem Steppenboden alle Erscheinungen eines Kampfes zwischen den beiden
Vegetationsformen, mit der Einschiebung von Staudenwäldchen ent-
gegen, wie dies von Tanfiliew und anderen Geobotanikern beschrieben
wurde.
Die Bodenklassifica Hon. In der Nomenklatur und Klassification
der Bodenarten, sowie auch in der Methode ihres Studiums im Felde, folge
ich den Normen und der natürlichen Klassification der russischen
dologen, wie von Dokutschaef und Sibirtzef etc. und Profesor
Glinka (2) begründet worden ist.
Meine ersten Studien auf diesem Gebiete und meine erste Boden-
karte (von Baragan, Taf. I) waren nur auf der Kenntnis der russischen
teratur begründet und danach Ais ich dann später Reisen in
Russland machte, gewahrte ich zu meiner Freude, dass die rumänischen
Bodenarten mit den russischen übereinstimmen und dass die Bodenzonen
des Baragan die direkte Fortsetzung der Zonen im südwestlichen Russ-
land bilden. Bei der Zusammenstellung nebenstehender Skizze der
Böden Rumäniens habe ich eine reiche Vergleichs-Sammlung zur Ver-
fügung gehabt und diese war mir von noch grösserer Hilfe als die
Literatur.
Die Bodenzonen Rumäniens. In Rumänien treffen wir die fol-
genden Bodenarten als zonale Böden :

die Böden der trockenen Steppe und der Halbwüsten (hellbraune

und kastanienfarbige Böden) ;

(1) N. Etude des sols de la géol. 1897. St.

Petersbourg.
(2) K. D. Glinka : (russisch) 1908. Now. Alexandria. Schema-
tische Bodenkarte der Erde. Annuaire géologique et minéralogique de la Russie. 1908.
Für die Böden von bediene ich mich derselben Namen, welche H. Prof.
Glinka auf die beiden Internationalen Konferenzen für Böden Sibiriens ange-
wendet hat. Dass beide mit denselben Namen, : Tschernosjom, kastanien-
farbiger Boden, Podzol usw. genau dieselben Bodenarten bezeichnen, davon konnte
sich jeder überzeugen, der meine auf der I-ten Konferenz der Agrogeologie ausgestellte
Sammlung von Bodenproben aus der Ecke der eurasischen Ebene
mit der daselbst befindenden Sammlung Herrn Glinka's aus der nordöstlichen
derselben, bei einer Entfernung von 10.000 Kilometer verglichen hat.

www.dacoromanica.ro
 DIE BODENZONEN RUMÄNIENS 27

die Steppenböden, verschiedene Arten von Tschernosjom ;

die Waldböden (brauner Waldboden, grauer Waldboden, Podzol
oder Bleichsand) ;

Schon aus dieser blossen Aufzählung kann man ersehen, dass wir
in Rumanien, zwischen der Donau und dem Gebirge, in einer Erstrec-
kung von nur 150 km., alle die Bodenarten antreffen, die in Russ land
zwischen dem Kaukasus und dem Weissen Meere liegen. In dieser
sicht sind wir in so begünstigt, dass wir an einem Tage, zu
Wagen, die ganze Reihe der russischen Bodenzonen kennen lernen, wozu
man in Russ land mehrere Tage und den Schnellzug braucht. Ich glaube
auch, dass das Studium der Bodenzonen, was die Bodenbildner anbe-
langt, in interessanter und lehrreicher ist, als in vielen anderen

Dank den Beobachtungen und Arbeiten unserer meteorologischen

und geologischen Anstalten, haben wir jetzt zahlreiche Daten über die
klimatologischen Verhaltnisse Rumaniens und gute Kenntnis von dem
geologischen Bodenbau unseres Vaterlandes, so dass wir den Einfluss
der verschiedenen klimatischen Faktoren, sowie des Muttergesteines und
der Vegetation auf die Bodenbildung und Bodenumwandlung verfolgen
können. Denn ich, so wie alle, die der natürlichen Bodenklassification
nachspüren, nehme an, dass der wichtigste Faktor der Bodenbildung
(Verwitterung der Gesteine und Verwesung der organischen Substanzen)
das Klima im Allgemeinen und in erster Reihe die Durchfeuchtung ist.
Aber ich noch Herrn Glinka 's folgende Worte hinzu : Der
Grad der Anfeuchtung dieses oder jenes Teiles der Erdoberflache
nicht nur von der Menge der atmospharischen Niederschläge, sondern
auch von der Temperatur, der Feuchtigkeit der Luft, dem Relief, dem
Charakter des Muttergesteines und der Vegetation (1. c.)
aus der Bodenkarte ersichtlich, existiert kein strenger
sammenhang zwischen den Bodenzonen und den geographischen
genden Rumaniens. Ein Vergleich mit einer geologischen Karte zeigt
gleichfalls keinen strengen Zusammenhang zwischen den Bodenzonen und
den geologischen Formationen. Das Gestein erklärt uns nur die
riationen des Bodencharakters innerhalb ein und desselben Typus. Ein
strengerer Zusammenhang ergiebt sich zwischen den Bodenzonen und den
Vegetationsformen. die Ideen zu systematisieren, werde ich
nächst als Bodenbildner das Klima dann das Multergestein und die
Vegetation (mit Einbegriff der Microorganismen) bezeichnen; dazu möchte
ich noch den Factor Zeit hinzufügen die eine Erklarung einiger Nicht-
übereinstimmungen zwischen den Charakteren des Bodens und dem
heutigen Klima geben könnten. In der nachfolgenden Beschreibung der

www.dacoromanica.ro
 G. MURGOCI

Bodenzonen Rumäniens werde ich versuchen, den Einfluss und die

Bedeutung dieses oder jenes Faktors für die Bodenbildung zu bestimmen.
I. Die südlichste Bodenzone ist die erste Zone der
böden oder der trockenen Steppe (Bialasjom u. hellbrauner Boden), welche
in Russ land sehr breit ist, besonders zwischen dein Azowischen und
dem Caspischen Meeren ; in Rumänien ist sie aber sehr schmal und
zieht sich im südlichen Teil der Steppe, der Donau entlang bis in den
tiefergelegenen Teil der südlichen Dobrogea (Karasu-Gebiet). Die Ent-
stehung dieses hellgrauen Bodens, der arm an und reich an
löslichen Salzen ist, findet ihre Erklärung nicht darin, dass die
tigkeit der Donau entlang geringer als in der Ebene, sondern in
der fortdauernden Zufuhr durch den Wind von neuen mineralischen
Substanzen aus den Donaualluvien. So findet man diesen Boden auf
recenten Löss, in der Nähe des Flugsandes und auf den jüngsten Terrassen.
Ausserdem ist die Temperatur dieser Region die höchste in Rumänien,
über 22°.5 im Julimittel, und durch die sandige Beschaffenheit des
dens wird die Verwesung und Verbrennung der organischen Substanzen
sehr befördert (Fig. 1. Taf. III).
II. Die zweite Zone der ist die der sogn. kasta-
nienfarbigen Böden, welche in Rumänien eine grössere Verbreitung haben.
Diese Zone bedeckt einen grossen Teil des Baragan und hat ihre Fort-
setzung gegen West der Donau entlang, über den Burnas bis in Oltenia.
Man findet diesen Boden auch in der Zone des Tschernosjom und des
Waldbodens, aber nur auf den jüngeren Terrassen und auf Altalluvium,
manchmal sogar auf recenten Alluvium. Er hat sich auf Löss oder
artigen Sand der rumänischen Steppe, auf den Vordünen der Ebene
längs der Nebenflüsse der Donau, in Gebieten mit 500 mm. Nieder-
schlägen, unter einer mittleren Jahrestemperatur von 10°5 C.Juli 20 22°
gebildet (Fig. 2). In Dobrogea sowie in Oltenia waren die klimatischen
Verhältnisse während der letzten, historischen Zeit für die Vegetation so
günstig, dass der Wald, welcher schon in spätquaternärer Zeit in die
rumänische Steppe eingedrungen ist, sich nun auch bis in die Zone der
Halbwüstenböden erstreckt hat. So finden wir in Süd-Dobrogea den
Wald auf kastanienfarbigen Böden und die Staudenwäldchen sogar in
der Zone des hellgrauen Bodens. Die charakteristischcn Hügelchen der
Steppe und das berühmte Tropaeurn Trajani von Adamklissa liegen
jetzt inmitten des Waldes. Die sowie die römischen
welche sich in den beiden Bodenzonen vorfinden, zeigen ganz
würdige Erscheinungen : in der Zone der kastanienfarbigen Böden haben
sie einen ähnlichen Boden, in der Zone des Bielasjoms hingegen tragen
sie noch jetzt den Charakter des Muttergesteines zur Schau. Alles spricht

www.dacoromanica.ro
 DIE BODENZONEN

dafür, dass in dieser Region klimatischen Verhältnisse für die

von viel grösserer Bedeutung sind, als der Faktor Zeit.
Der echte russische (Fig. 3) findet sich nur an
einigen Punkten der nordmoldavischen Steppe, im Covurlui-Bezirke der
Südmoldava und als schmale Zone zwischen Focsani und Ploesti längs dem
lügellande, Der gewöhnliche Boden Steppe in Rumänien ist ein
Tschernosjom (Fig. 4), welcher sich die ganze Ebene
der Ost-Muntenia und ausbreitet ; in der Moldova kommt
er in der nördlichen Steppe und als schmale Zone, den Flüssen Prutu
und Barlad entlang vor. In Dobrogea sind nur einige kleine Flächen
im Norden sowie im Südwesten von dieser Bodenart bedeckt.
Der Tschernosjom ist in nur auf Löss und Alt-
alluvium entstanden; in der Moldova und im Hügellande hat er sich
auf anderen Gesteinen gebildet. In der Ebene trifft man ihn gewöhnlich
auf Gebieten von 200 m. absoluter mit 600 mm.,
jährlichen Niederschlägen und einer Mitteltemperatur von 9-10°C. im
Jahre an. In der nördlichen Moldova kommt dieser Boden auch auf
höhergelegenen Hügeln vor, aber dort betragen die jährlichen Nieder-
schläge nur 500 mm. und die Jahrestemperatur erreicht nur 8-9° C.
Wo der Untergrundsandig ist, dort erfordert er mehr Niederschläge (Fig. 5).
Die sekundären Faktoren und die Zeit Einfluss in dieser
Zone viel deutlicher erkennbar. Die alten Tumuli und römischen Wälle
haben einen Boden, der dem der Steppe viel ähnlicher ist; die neueren
Wälle und Hügelchen zeigen nur einen kastanienfarbigen Boden. Auf den
jüngeren Terassen finden wir den letzteren immer, wenn auch die Ebene
mit Tschernosjom bedeckt ist. Besonders deutlich gewährt man den
Enfluss der sekundären Faktoren in den regenreichen Zonen südwestlich
und nordöstlich von Bucuresti und in Oltenia, wo man viele Beweise
einer vormaligen Steppe noch heute findet (die charakteristischen
sionen der Steppe, die Wohnungslöcher der Steppentiere usw.). einer
ganz jungen Periode hat sich der Wald aus dem und von
den Flussläufen weit über die Ebene gezogen; unter dem Einflusse
Waldvegetation hat aber der Tschernosjom hier, wie seine
charakteristischen Merkmale verloren und so ist ein degradierter Tscher-
nosjom oder sogar ein brauner Waldboden daraus geworden.
In den tieferen Depressionen der Ebene und in manchen Teilen
der Steppentaler welche auf oder noch unter das Niveau des Grund-
wassers eingeschnitten sind, entstehen Alkaliböden, Salzböden und sogar
Salzseen. Die Salzseen der eurasischen Steppe sind kleinere oder grössere
Vertiefungen der Ebene, in denen sich die Grundwässer sammeln und
durch Verdunstung immer mehr concentrieren. Manche dieser Vertief-
ungen, inmitten der sind alte Täler und Dünenmulden, von Löss

www.dacoromanica.ro
30

und Sand verschüttet; andere sind Fluss- und Meer-Limane, deren Entste-
hung mit den Schwankungen des Meeresniveaus in engem Zusammenhang
steht. Der Salzgehalt der Seen, sowie der Alkali- und Salzböden, stammt
aus dem Boden und dem Untergrund der Ebene. In dieser Zone findet
hie und da Representanten aller Arten von salzhaltigen Böden sowie :
sauliger, geschichtet-saulenartiger, bleichsandiger, strukturloser Salzboden
u. s. w. (Fig. 6 u 7, III).
IV. Die Zone des Tschernosjorn wird in der Walachei sehr schmal
und verschwindet in Oltenia; an ihrer Stelle verbreitet sich die Zone des
Waldböden. Die Braunerde der verbreitetste Boden Rumaniens.
Unter Braunerde, so wie sie von Herrn Prof. Ramann (1)
ben wurde, ich einen braunen oder rötlichbraunen Waldboden,
welcher, von dem russischen Podzol und dem deutschen Bleichsand
verschieden ist. Bei der Klassifikation der rumanischen Böden und der
Zusammenstellung meiner Karte habe ich versucht die Bodenklassifi-
kation Ramanns mit der russischen zu vergleichen und in
einstimmung zu bringen: dabei wurde es mir klar, dass Ramanns Braun-
erde in Russland keinen typischen Vertreter hat. An manchen Orten,
wo sie wahrscheinlich vorkommt (West-Russland) wurde sie als degra-
dierter Tschernosjom beschrieben. Auch in der Moldova tritt die Braun-
erde nur als eine sehr schmale Zone auf, verbreitert sich aber gegen
Süden und herrscht in der Umgebung von Bucuresti sowie auch in
tenia vor, wo sie dann nur an einigen Stellen durch Podzol unterbro-
chen erscheint (siehe die Karte).
Die Braunerde ist hier überall durch uralte Eichenwaldungen, mit
einigen anderen Baumarten, charakterisiert, indess der Podzol in Mol-
dova mit Buchenwaldern, in Oltenia und der Walachei mit gemischten
Buchen und Eichen bedeckt ist.
Dieser braune bis rostbraune Boden (Braunerde)
Humus, hat eine körnig-eckige Struktur; die löslichen Salze und sogar
die Carbonate sind in ihm bis auf m und tiefer ausgelaugt. Seine
eckige Struktur (din aber keine sogen. nussRirmige tritt im Unter-
grund deutlicher hervor und hier auch die durch kleine
Konkrezionen und von Eisenoxyd etwas rötlicher. Carbonat-
konkrezionen (Lösspüppchen) sind in einer Tiefe von ca 2 m., schon in der
des Muttergesteines oft sehr gross und reichlich vorhanden (Fig. 8).
Die Braunerde bildet sich auf Löss (wo dieser eine Schicht
bildet und dann ein ganz charakteristisches Aussehen hat), auf Sand,
auf Ton, auf Mergel (in dünnen Schichten), auf altem Alluvium und
auch auf Terrassen und jüngeren Alluvionen. Etwas rötlicher kommt

S. auch E. Ramann, Bodenkunde, S. 405.

www.dacoromanica.ro
 BODENZONEN 31

er auch Eruptivgesteinen, auf lk und Dolomit, auf krystallinischen

usw. vor. Den Übergang in das Muttergestein bezeichnet eine
cementierte Zone mit lk und Eisenkonkrezionen ; wo Löss oder Mergel
den Untergrund bildet, zeigen diese graue und braune Schnüre und
Cementirungszentren.
Das Auftreten der Braunerde in Rumänien erklärt sich aus dem
mediterranen Klima dieser Gegenden. Die Mitteltemperatur derselben
beträgt (bei kalten Wintern) -10.5° C. Die atmosphärischen Nieder-
schläge erreichen einen Durchschnitt von 650 mm., im Jahre (mit einer
Regenperiode im Juni und zwei Trockenheitsperioden im Februar und
September). Auch die Flora dieser Gegend weist in West-Rumänien
eine Neigung zum mediterranen Klima (spontane Feigen usw.).
1. Die Brannerde also ein Zwischenglied der Waldbüden
zwischen dem nördlichen Podzol (Bleichsand mit Buche, Birke und Coni-
feren, und der mediterranen Terra rossamit immergrünen Laubwäldern.
2. Die Roterde (terra rossa) ist nur in West-Oltenia bekannt, in
der der Kalkrnassive von Gorjiu und des Plateau von Mehedinti.
und da trifft man in der Ebene und mehr noch im Hügellande
einen rötlichen Boden mit den Charakteren des Waldbodens, dessen
durch tiefe Beackerung oder durch mechanische Abtra-
gung zerstört wurde und die Schicht B hervortreten lässt. Ganz spärlich
findet man in West-Oltenia und in Muntenia ein Art von Roterde, einen
rötlichen, podzolartigen Waldboden, welcher auf Verrucano oder auf
natürlich gebrannten (in der Nähe von Lignitilötzen) vorkommt ;
in diesen ist die rote Färbung dem Muttergesteine zuzuschreiben.
Im Zusammenhang mit der Verbreitung des braunen Waldbodens
stellt sich die Frage : Warum hat er sich in der Region von Bucuresti
so weit südlich entwickelt ? Das Relief der Ebene und das Muttergestein
sind dieselben wie im Norden. Die meteorologische Skizze zeigt einen
Unterschied in den klimatischen Verhältnissen : reichlichere Nieder-

schläge und eine niedrigere Temperatur im Vergleich zu den zwei

bensteppen, dem Baragan und Burnas. Man könnte glauben, dass der
Unterschied in den klimatologischen Verhältnissen gerade dem Einflusse
des Waldes zuzuschreiben sei. Hier berühren wir eine andere interessante
Frage : ob der Wald einen Einfluss auf das Klima hat, oder nicht ? Es
ist zwar hier nicht der Ort, diese Frage zu erörtern, doch sei es mir
erlaubt bei dieser Gelegenheit meine Ansichten kurz zu erwähnen.
Die in Muntenia regenbringenden Luftströmungen sind die
östlichen, welche vom Schwarzen und Aegeischem Meere kommend über
das östliche Bulgarien und die Dobrogea den Karpaten streichen.
Derselben Richtung entgegen, und wahrscheinlich als eine Folge davon,
fliesst auf der walachischen Ebene eine Reihe von bedeutenden Flüssen,

www.dacoromanica.ro
durch deren die kalten Luftströme von dem Gebrige in das
gelland und schliesslich in die Ebene gelangen. Die Flüsse haben sehr
breite alte Betten, die mit Kies und Sand bestreut sind. Der Wald hat
sich nun zuerst in diese Täler, den Flussbetten entlang gezogen und
schliesslich bis in die Ebene hinein erstreckt. Dies muss gleich nach oder
auch schon während der Ablagerung des Lösses, geschehen sein, denn
der Boden der nördlichen Teile der Bezirke Ilfov und Teleorman ist ein
echter Waldboden, kein degradierter Tschernosjom. Der Einfluss des
\Valdes sich nun einerseits in den klimatischen Verhältnissen,
anderseits in seiner Wirkung auf den Boden, dessen Tschernosjom er
nach seiner Art verändert. Und da das Klima während der Zeit-
periode dem Umsichgreifen des Waldes nicht hinderlich war, hat derselbe
grosse Fortschritte gemacht. Im Süden der Dobrogea und im Osten
Bulgariens ist der Wald in höher gelegenen Gebieten in der Neuzeit,
d. seit der Zeit der Römerherrschaft bis auf den kastanienfarbigen
Boden vorgedrungen.
V. Der Podzol (Bleichsand) ist in Rumänien mehr entwickelt, als
man nach der geographischen Lage des Landes erwarten sollte (Fig. 9). Die
Hügel der mittleren und westlichen Moldava, der Walachei und Oltenia,
sowie die subkarpatischen Depressionen sind fast ausschliesslich mit die-
ser Bodenart bedeckt. In der Ebene bildet er kleinere und grössere
Inseln im Waldgebiete ; in der Dobrogea kennt man nur eine derartige
Insel.
Der Podzol hat sich in kälteren und regenreicheren Gebieten
bildet, wo die Niederschlagsmenge bis gegen 800 mm. im Jahre beträgt
und die Jahrestemperatur unter C. steht. In der Ebene entsteht er aus
Löss in den Depressionen, welche im Frühjahre unter Wasser
stehen ; sein gewöhnliches Muttergestein ist aber Sand, Kies und Schot-
ter der höheren Terrassen. Auf dem Iliigellande, die verschiedens-
ten geologischen Ablagerungen zutage treten, ist auch der Boden von
Ort zu Ort verschieden. Skelettboden, brauner Waldboden, Podzol und
Rendzina kommen da regellos durcheinander vor.
In der Waldbodenzone, wo feuchtere Stellen mit tonigem Mutter-
gestein sind, findet man einen schwarzen Boden, der in Rumänien
covisk genannt wird. Dieser Boden ist im trockenen Zustand dunkelgrau
einem Stich in's Bläuliche, in nassem Zustand ist er schwarz, körnig,
mit glänzenden Flächen, die wie Graphit aussehen.Im Untergrund (Schicht
B), doch auch schon in der Schicht A, finden sich Bohnerze von
schiedener Grösse. In mancher Beziehung schliesst sich diese Bodenart
den salzhaltigen, in anderer den podzalartigen Böden an. Der Lacoviste
kommt auf vor, im Hügellande auch an Stellen das
Wasser stagnirt wo das Grundwasser zum Vorschein kommt.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
G. : ZONELE NATURALE DE SOLURI IN TAB. I.

. I
I
Sol castaniu
111

Cernoziom Ile

Sol castaniu pe
aluviuni
Sol castaniu
nisipos
zburgtoare

Schelet

VA

111MINIMIVAINIII

z....:,..::mc

.. .

Harta solurilor arabile din

de Dr. G. M. MURGOCI,
cercetärile sale, ale d-lor R. RUSESCU, Silvicultor-sef, EM. I. PROTOPOPFSCU-PAKE
P. ENCULESCU, Geologi asistenti.

al IV, Fasc.

www.dacoromanica.ro
G. MuRcoci: ZONELE NATURALE DE SOLURI IN TAB.

a. Almiuni ay. Aluviuni Sol de Podzol

nisip Sol locolat brun terasele
nisip. terasa pe
zi conuri pe
de dejectie)
a. Alluvium ay. Altalluvium Braunrödicher Podzol
Kies, sand, Kasta- Bleichsand
toilig. Chocolad- t, t, auf t,
brauner Boden
Kies auf iigeln

Scara 1: 200.000.

agrogeologicä a Imprejurimilor
dupa 1:50.000
P. ENCULESCU.

I.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 AGROGEOLOGISCHE SKIZZE DES KGR. RUMÄNIEN

beiliegende agrogeologische Skizzei st Reduktion nach der Auf der Karte wurde ausserdem das Eindringen Waldes in die
Rumäniens, welche bei der I-te Intern. Bodenkonferenz im Steppe eingezeichnet, ein der uichtigsten biologischen
Massstabe 1:1.000.000 vorgelegt wurde. ist das Unter- scheinungen in der rumänischen Ebene ist. In estlicher Muntenia und
suchungen von 1906-1908 der Mitglieder der agrogeologisehen Oltenia ist dieses Eindringen scharf ausgeprägt, da ihm die klimatischen
des «Institutul geologic al G MURGOCI, Sektionsvors- Verhältnisse günstig waren. In vielen sind die der Vor-
tand (verschiedene Teile des Landes und die I. PRO- steppe sehr alt so dass der Tschjornosjom gänzlich ist.
TOPOPESCU-PAKE (westliche Muntenia und ein Teil der Oltenia), P. EN-
(vorz. Moldova). Ausser den Mitgliedern der Landesanstalt Die klimatologische Skizze stüzt auf Angaben von
functionierte als Mitarbeiter Herr C. GREG. welcher die dem astronomischen Observatorium, das frühere tneteorologische In-
nördliche Dobrogea (Distr. Tulcea) aufnahm. Die Aufnahmen sind unter stitut, 15 Jahren, von bis 1905, in Tabellen zusammenge-
der Aufsicht von G. und nach seinen Instructionen ausgeführt. stellt sind. I. MURAT (gewesener Direktor des meteorolo-
Ausführung dieser Karte die Nomenklatur der Russen gischen Institut) hat ebenfalls eine klimatologische Karte Rumänien
die Böden gebraucht, deren Principien voraussichtlich für (ausgestellt als Manuscript in der Jubiltiumsausstellung von
die Studien des Bodens als Grundlage die Zukunft 1906) auf Grund dieser Tabellen zusammengestellt. Unsere unter-
gelten wird. Unter der Namen Boden (franz. le sol) werden alle scheidet sich von der seinigen in folgenden Hinsichten:
dungen zasammengefasst, welche natürlicherweise zum Boden unserer Skizze sind wirklichen Isotherrnen, nicht zum Meeresniveau
von der an bis zum Muttergestein, d. b. der ganze Complex reducirt. Die Isohieten sind so eingezeichnet dass sic dem Bodenrelief und
der Horizonte (Ackerkrume), A, (Untergrund) und B (Uebergangs- der Ausdehnung der Wälder folgen, mit welchen sie engen Beziehung
zone zum Muttergestein). stehen.
Die Bestimmung der Bodentypen urde auf Grund des morpholo- Es wurde auf dieser klimatologische Skizze noch eine sehr interessante
gischen Charakters der verschiedenen Horizonte gemacht, nach der Natur Beobachtung eingetragen, nämlich die Zeit des Minimums der relativen
und beiläufigen der verschiedenen in der Schichte A vorkom- Feuchtigkeit verschiedene welche aus den für 10 Ja-
menden organischen Stoffe und Mineralien, in Bctrachtung und auf Grund hren zusammengestellten Tabellen des astronomischen Observatoriums
des Facies des Untergrundes, auf Grund des der illuvialen ausgezogen wurden.Wenn wir für die verschiedenen Gegenden Rumä-
Erscheinungen sowie der spontanen Flora und der Für die niens die klimatologischen Erscheinungui mit der Art der Vegetation
Identificierung der Bodentypen diente noch reiche Sammlung von und der Beschaffenheit des Bodens vergleichen, so treten einige wichtige
Böden. Schlussfolgerungen heraus, welche aus der beiliegenden etwa 60 Loka-
Die Umrisse der verschiedenen sind, dem Massstabe der litäten umfassenden Tabelle ersichtlich sind die Fol-
Skizze gemäss, approximativ. Die I3odenzonen der Ekne und der gende Schlussfolgerungen scheinen aus der auscheinenden Regelrhäs-
Plateaux können als richtig angenommen werden; im Hügellande sigkeit hervorzugehen:
die Böden sehr gemischt sind, ist eine Umzeichnung Fast alle Gebiete sind durch zwei Epochen von minimaler relativen
möglich Feuchtigkeit charakterisiert und mar: sich im Frühjahr (April-
Auf der Karte auch einige wirtscliattlich wichtige Gegenden Mai) ein, die zweite, in der viel ausgesprochenere
eingezeichnet, um den Zusammenhang ischen den Böden und den im Sommer (Juli- August) Spontane fehlen jenen
Ackerbauproduktcn hervortreten zu lassen. Es sind dies Gebiete des bieten der minimale Feuchtigkeit mit
guten Weizen und Tabak sowie die ichtigsten von den Niederschlägen zusammenfallen. Wald im gegenteil ist dort eingedrungen
Weingegenden. diese zwei Minima nicht zusammenfallen. Dichtbewaldete
Es ist sichtbar dass Weinbau im allgemeinen im Ge- sind durch ein absolutes Minimum im April und ein zweites im August
der Waldböden und nur im Osten in der der Steppe getrieben charakterisirt. Es tritt demnach ein enger Zusammenhang Ve-
wird, mit Ausnahme vom Districte Gorj Weinberge auf Podzol oder getation und relativen Feuchtigkeit hervor. In der Steppe fällt das Feu-
Terra rossa sind, und abgesehen von einigen Weinbaugugenden der chtigkeitsminimum im Juli, im Monate in dem die Vegetation aufhört.
Steppe, welche auf Sandböden zu liegen kommen. Tatsache Laubwaldgebieten das Minimum auf dem Monate April, also um die
gilt auch für den Tabakbau : Tabak wird gebaut auf der Roterde der Zeit die Entwickelung der Blätter in ihrem Anfangsstadium ist.
oder auf degradierten Tschjornosjom. Der beste Weizen (nach Man kommt also zu der Schlussfolgerungen dass im Allgemeinen die
den Studien von Prof. Dr. A. ZAHARIA) kommt im gegenteil auf den Vegetation, und der Wald, einen grossen Einfluss nicht nur
verschiedenen Arten von Tschjornosjom der Steppe in der östlichen Mol- dem Boden, sondern auch auf das Klima einer Gegend haben können.
dau und Muntenia vor.
(Auszug aus: Vegetation d. Kgr. von

www.dacoromanica.ro
 T1AFEL
DER VEGETATION, KLIMA UND BODENARTEN VERSCHIEDENE LOKALITÄTEN
ATMOSPHERISCHE NIEDERSCHLÄGE RELATIVE MECHANISCHE
tur in C. in mm. FEUCHTIGKEIT ANALYSE
mid STELLEN
LOKALITÄTEN
E in Minimum in
Monaten in Monaten
Alonate

2
Sulina . .
Constanta
. .
. .
2 11.1

- - 21.2
Jun 52
Jul
Ia 23. 20.
F 34. Jun 32. S 21
19. N 22
2 - -- -- --- --
- 1.02
0.16 0.493
0.18
-
0.26
0.440
0.12
4
5
Tulcea . .
Isaccea . . .
. . . .
.
.
. 20
+ 20 11.0
10.7
22.1
22.1
468
431
441
Jun 48
Jul 47
Jun 60
F
F 26. Au 34-S
31. Au
N
25. N 29
F 21-Mr 31. S 30. N 26. D 26
Mai +
- 4
Tschjornosjom
-- 0.28
0.16 57
31.40
42.71
6 98
4.75
5.22 - 0.61
1.67
0.2
0.077 0.146
0.14 0.242
0.57
0.138
0.153
6 . . . . 28 10.9 22.3 406 Jim 56 28. S 24. N 27 Mai
7 Viziru . . . . 20 - 545 Jun 79. Au 59 S 29 7 Kastanienfarb.
- -
8
9 Ciulnita
.
. .
. .
.
23
63 - -
11.0 21.6
427
Jun
Jun 73
F 35 Mr 36. 82
F 28. Ap. Mai -+ (Socariciu)
schjornosjoin
0.38 44.60 0.54 0.106 0.229 0.223
10
11 Slobozia
Oltenita .
.
. .
.
.
.
70
50
30
-- ---
10.2 21.3 449
549
Jun 72
Jun 73
Jun 74
Ia 28-F 30. S 30. N
F 24.
Ia 37. Mr
26. D 26
S
11
12
i

Boden
en 0.21 1.72 54.8 43.21 4.53 1.51 2.52 0.779 0.332 0.445

13
14 Mizil
. . . 103
-
10.5 21.4 512
518
Jun
Jun 97
Jun 103
Ia 28. S N 22
27-F 22. S 28. N 22
31. N
13
14
Chokoladf. Tschjornosjmn
- - 7.89 - 1.18 0.068 0.268 0.560
16
17
Tecuci . . .
118
40
76
10.3
10.0
9.7
21.3
22.2
20.9
677

428 Jun 62
61 F 26. S
F 17. S 28. N
N
26
15
16
17
Boil n (Matca
(Zorleni)
-
0.12
0.1 3.58
64.86
-
30.86
-
20 22
5.17
6.10
0.78
--
2.08
1.58
0.61
0.098
0.2
0.075
0.118 0.126
0.250 0.17
219
18 Vaslui . . . 9.3 20.4 511 Jun 80 F 25. S 31. N 32 Mai 18 Chokoladf. Tschjornosjom
Jun 75 F
+100
9.7
9.6
481
481 Jun
S 29. N 31-D 30
F 23 N - 19
20 Chokoladf.
(Drinceni) 0.9 39.54 59.5 8.25 0 63 0.1 0.263

50 10.8 21.8 Jun 23-F 21 S 22 April Chokoladf. Tschjornosjom

. 72 10.8 22.0
465

513
Jun 93
Jun 75
Mr 31. S 24
34. Mr 33. S 29
Jul-Aug - 21
22
23
(Arsache) 0.18
0.2
5.50 51 39.70
0.6 44.54 54.26
5.11
6.89
2.8
0.87
0.25 0.178 0.227
0.194 0.210
24
25
ede
T.-Magurele .
12107
40 11.4 22.5 524
Jun 83
Jun 18
Mr 28. S 28
la 36, Mr 34. S - 25
Thelijor. (Peretu)
--
2.4 8.30 47.40 41.40 2.35
-
1.95 0.6

27
Corabia .
Zimnicea .
. .
.
50
58 - -
10.9 20.1
633
Jun 78
Jun 90
Ia 30. 29. S 29
F 42.-Mr 44. S 26
21;
27
(Orlea)
Kastanienfarb. Boden
0.40 69.50 30.00 5.63
--
0.56 0.112 0.198 0.241

28
29
30
Caracal . .
Calafat . .
Babaclag .
.
.
.
.
.
95

+ 50
- --
10.5

10.7
21.8 556
556
M 73-Jun 76
M 59-Jun 56
Juli 73
Ia 33. 30. 33
39. Mr 36. S 26
F 30. Au 27 Mai
Jul-Aug
Jul-Aug
29
(Cezieni)
Kastanienfarb.
2.4
0.1
13.20 41.80 42.20
12.90 55.70 :11.20
4.3 0.42
2.02
0.066 0.164 0.191
0.166 0.107

31
32
Turnu-Severin
.
70 11.6
9.9
22.4
20.1
696
626
M
M 82-Jun 74
F 40, S
Mr 42. S 25 April Jul-A ug
- 31
32
Terra rossa
(Prunisor) 8.4 14,50 38.79 39.51 4.85 0.83 0.15 0.078 0.186 0.162
33 Craiova . : 11.0 21.3 636 M 86-Jun 88 F 36. 38. S 33 (Breasta) 0.36 12.70 49.35 37.49 5.13 0.78 0.137 0.157 0.162
34
Slatina .
.
. .
160
150 -
10.6 21,0 483
551
72
Jun 80
Jun 97
26. S
Mr 21.
Ia 42-F' 40. S 36. N 39
April 34

(Leordeni)
4.20 20.10
2.00 7.30 43.70
33.90
46.8
4.72
6.29 - 0.37
0.5
0.142
0.05
0.187
0.325
0.204
0.090
0.194
36
37
38
. . .

. .
.
. 175
300
-9.6
9.6
18.8
-
20.3
685
612
668
Jun 87
Jun 105
Ia Mr 38. S 32.
F 36-M 37. S N 37 April
37
8.4 13.2 34.44 43.80 4.74 0.77 1.52 0.115 0.166

Ia
89
40
41
. .
Corbii-mari
. .
.
185
112 -9.8
10.3
- 21.6
21.7
Jun 79
Jun 100
Ia 38.
F 37. 5 39. N
39. S 33. N
F 35. S 28 Mai
40
41 de agricul.
0.96
0.80
0.42
6.4
5.20
3.32
58.68
55.40
45.60
39.47
38.59
50.50
3.63
4.47
-
0.91 0.42 0.113 -0.124 0.377
0.76 0.046 0.225 0.156
0.32 0.070 0.146 0.435
- 42
43
. .
.
.
.
.
.
.
.
154
+150 - -
10.4 21.0 594
571
Jun 99
Jun 91
F
F 20. S
35. N
N 30
42
Waldboden
- 44 . 9.1 19.8 504 Jun 76 F 20. S N 23 Mai + 44 \Valdboden
45
46
47
Focsani
Adjud
Cotnari
. . .

.
.
.
.
.
60
10
+390
-- --
9.9 20.0
505
492
Jun 78
Jun 79
Jun 72
20. N 29
F 27. S 25. N 23-D 27
F 22. 26. N 24
Mai
April
45 Degrad1erter Tschjornosjom
46
47
(Sascut)
Braunerde
- 7.62 - 0.73 0.15 -
+180 Jun 87 N 91-D 21 August
48
49
50
Dorohoi
. . .
. . .
. .
+172
166
8.5
8.1
8.0
19.0
18.9
18.8
527
536
486
Jun
Jun 90
17. N
F 16. N 20
Mai
Mai
August
-- 48
49 Degr. (Vorniceni)
Bleisand Podzol)
0.1
0.08
0.6 48.90
47.57
50.4
50.25
7.39
7.47 2.20
1.46
0.62
0.077 0.252 0.149
0.079 0.252 0.169

51 Pancesti-Drag. 190 8.0 18.7 507 Jun 71 la 28-F 24. N 28 Jill-Aug 51 0.3 23.00 76 6 9.50 2.04 0.69 0.307 0.126
52 Falticeni . . . 7.9 18.3 617 Jun F 25. 29 Jul-Aug 52 (Baia 1.4 4.00 52 50 6.67 1.90 0.58 0.206 0.077
53 Neamtu . . . +353 8.3 18.1 Jun 109 F 21. 25 53 Podzol
z Piatra-Neamt. +324 Jun F 30. N 25 August
. +273
83
8.7
18.0
18.7
630
693 Jun 102
829 M 131-Jun 143
F 26. N
F 37. N 34
27 April - 54
55
Bleisand (Podzol)
Bleisand (Podzol)
Bleisand (Podzol)
Z
56
57 Câmpu-Lung
. . . 430
593
9.1
8.2
19.1
17.7 762 M 109-Jun
779 M 109-Jun 122
F 31.. N 35
F 31. N 35
April - 56
57 Wallmden (Podzol) 1.32 53.39 5.76 0.08 0.037 0.164 0.150

59
60 Taigu-Jiu. - +210
630
280
6.8
9.3
11.0
15.9
19.7
20.2 745
M 94-Jun 98
M 94. Jul 78 F
F 37. 48
40. N 47
Ap. - 58
59
60
(Podzol
Bleisancl Podzol)
61 Baia-de-Arama 360 9.3 19.0 987 M 123 F 58. 57. N 70 61 Terra
62 . . . . 6.0 14.8 768 Jun 127 F 30. D 37 -
Die Höhenzahlen sind die Höhe der meteorologischen mit + bezeicheten Zahlen bedeuten dass die Stadt und unter Zahl sich erstreckt.
Jählicher Durchschnitt alle Stationen gleich dem Frilhjahrs-Durchschnitt und speciel dem April.
Die Monate wurden durch: Fe, Mr, Ap, M, Jun, Jul, Au, S, N, I) angedeutet; die nebenliegende Zahl stelt Niederschlagsnlenge vor.
4) Die fettgedruckten Monate sind die Monate mit absoluten Minimum für Feuchtigkeit.
Die Analysen wurde nach Le arable' von V. CARNU-MUNTEANU und C. ROMAN (1900) genommen.

www.dacoromanica.ro
 0 26 28

KLDIATOLOGISCHE INETITUTUL GEOLOGIC AL

nach
48 DER ASTRONOMISCHEN OBSERVATORID BODENKARTE DES RUMANIEN
GRUND DER ZONALEN
Dr. G. MURGOCI
VON
Dr. G. MURGOCI
der agrogeologischen Sektion
Niederschläge
Temperatur EM. I. und P. ENCULESCU
300-400 m.
der Feuchtiglteit
400-500
500-600 einem
600-700
700-900
± Min. der und. d.
zusammen.
900 Richtung der vorhersch.
Winde. sand. tonig. Boden der trock. Steppe
Hastanienbr. ton. der trock. Steppe
Chokoladbr. Tschjornosjom der
(mit

Sandige Hastanienbr. u. sand. Tschern

(braunrótlicher Eichenwaldboden)
Podzol (Bleisand der Eichen-u.
Region der und
Terra rossa (Roterde)
Salzböden und
Rezente
Sande: sandige Tone; Dünen
floorböden
des in die Steppe eingedrung. Wal-
Grenze der Buche (des 46
peberschwernrnungsgebiet der Donau
Tabakbau
Weinbaugegenden
Westgrenze der guten Weizentegion

ROMA ATI

13 A a

24 26 28

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 ERLAUTERUNGEN ZUR TAFEL DER BODENTYPEN AUS
EM. PROTOPOPESCU-PAKE

Medjidi
auf
Felde im Mil a,
- im W des
- - Gut B t - Buchenwald
Genommen P.
I.
Henn T. rechten A. A. aus A,
A. Kastanien- A. Genommen P. T. die angenommen hat; mit
der ; T. A. A. die
Ge. Medjidia) die gegen die A. cm. mit A. 60 Mit mit .4, und geht in die A, mit
ringe Zahlreiche gehalt, mit kleinen und
gemachte mit einer der ein B. ; mm)
Tiefe ; -30 cm. krommelige mit A, dun. B, sich in
in bei er und weist und
B, ein B. Der 40 donne hellt gegen mit mit hohem ihm Aussehen in Adern
B. heller Gelbbrann, die Farbe wird (In der Fi- um B leiht; kleine
A,mit denen B ; B, mit Teil B
Adern, mit Schicht. A, A,, aluminium und
B. mm. B. dem braun mit tonig, B. gebildet B,
und mit
eisenhaltig
mit Adorn mit des hell. C. Teil und
Adern. mit B, mit die im Teil
Würmern den
und weissen und gegen Tiefe in abergeht.
C. geht C A den B, den B. hell.
denen gebildet Gegen die der (A) A B. 16-200 B, nu B, S. (S,)
C. hell,
gebildet C. im mit
mit der und hellfarbiger. C. A nu B Mit den
Man B, B, 100 cm.
kleinen mit C. Gelber mit B, mit
nicht sichtbar). und gelben Flechen, ;
bon.. In gunmen
einen
L. Nets kalkigen Ader. breite 60
mit gut ; mit C
gelber durchangen. L. Der gent kleinen Punkten und
mm. hell. (S,) ohne C.
L. Der mit mm. ne mit gelben C B,
blaugrauen und mit
die und in der
tied; bildet
und in in C
der Spalten, Teile. im
der gleicher, mit m.
laufende
end mit
Unter kommen Linien
und (M)

gende Tiefe
100
cm.) mit

mit

mit und mit

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 NATURALE ROMANIA.

0.60
-60 0.60

9.
FIG. FIG.
4. 5. BOBCAT
3. SOL
2. Do So

Do oho'.

PODZOL
00
auf l.
M

T.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 DIE BODE ZONEN RUMÄNIENS

VI. Der Boden der Hügel und der Berge ist auch Podsol
mit viel Waldstreu in der Region der Buchenwalder und mit weniger in der
Region der Nadelhülger. Über dem Niveau von 1800 m. finden sich im
Hochgebirge ein torfhaltiger Boden, und in den der ehemaligen
Gletscher, grosse, charakteristisch entwickelte Hochmoore mit Torfbil-
dung. Flachmoore giebt es nur wenig in in einigen
der N.-Moldau. Im Donautale und im Donaudelta hat Herr Antipa (1)
rezente alluvionale Böden mit viel organischer Substanz (Vegetationsde-
tritus) beschrieben, die unter dem Namen Plavie oder bekannt
sind; der Letztere ist eine im Entstehen begriffene Torfart.

Aus dieser kurzen Schilderung Bodenzonen Rumaniens geht

mindestens die eine allgemeine Tatsache hervor, die wir in folgenden
formulieren können:
Die Böden Rumaniens sind teils jung, teils alt: jung sind die Step-
penböden, welche auf Löss, als Nachspiel der quaternaren eolischen
dung entstanden sind; alt die Waldböden, welche sich auf tertiären
und altquaternären Ablagerungen langer Zeitraume gebildet
haben.
Die jüngeren Böden werden den klimatischen Aenderungen
und unter dem Einfluss der sekundaren Bodenbildner (besonders die Ve-
getation), allmahlig umgewandelt und den gemacht.
Der Tschernosjom ist ein Zwischenstadium und der Podsol ist das
Endglied der Bodenentwickelung, unter dem gemassigten Klimat welches
jetzt bei uns herrscht.

Dr. G. ANTIPA. inundabilá a Ounärei 1909. Referirt von L.

Revue de sciences pures et appliquies. Paris 1910.
Anuarul al Vol. IV, Fasc. 3

www.dacoromanica.ro
 COMUNICARE
ASUPRA

MASIVULUI ERUPTIV DELA GRECI

DOBROGEA DE NW
HARTA STATULUI MAJOR; I, E II, E III : 50.000
de

D. ROTMAN

In regiunea inundabilä, cotul pe face

In NW Dobrogei, de a se pdn cele trei brate ale
sale, se brusc dintr'un teren de depozite aluvionare loes, rámá-
unor catene foarte vechi. Ele se ivesc din malul
unde dealurile izolate dela-C et at e cali u, Jgli a,
Blasova si Dealul Carol deal).
La spre interiorul Dobrogei se
de acestea, catena
op an are directiunea NNW-SSE se
dela S de satul ila la N de satul Grec i unde se pierde pentru
a se ivi din nou, la 7 km spre S de numitul sat, masivul p-
e a -M e gina. In urmele unui al treilea masiv catena ci, -
paralel cu Pric de care se desparte prin valea Greci, incepe
dealul Bugeac, care se din baltä in fata se con-
printr'un de dealuri cari de aluviuni de loen
la distante mari anume dealul Monument, dealul osu,
dealul lor dealul dela care o catenä
in spre SSE la 2 km la N de satul Cern a. Catena care
din lungimea acestui masiv e cu un platou
usor ondulat ce se in spre N E pe o de vreo 200
si se pierde Dunärii limanurile Märii Negre la N de
d g. Acest din urmä platou e separat de catena Greci prin Lun-
vita si Taita.
prezent s'a studiat catenä afará de dea-
lurile precum prelungirea
dintre Greci a, de dealurile Raman

www.dacoromanica.ro
 CÓMUNICARE PRELIMINARA ASUPRA MAS/VULUI ERUPTIV ELA -GREI 35

Caracterul morfologic al pärtii de N din regiunea studiatä -B

geac u-este acela al unor dealuri rotunzite, izolate ele
parte acoperite cu pämânt afarä de dealul B ug ea c,
mai din spre N, care prezintä caracterul stâncos al dealurilor de cuartit.
Cea mai mare dealurile din parte este 197 m.
catenei i, cu ul Rosu la N
cu dealul alia la S, un caracter morfologic distinct.
In jurul celor mai mari cari formeazá partea a
catenei - vârfurile a, Ghiun u, se de o
parte de alta a culmei numeroase ogase. Pe de W,
sunt adânc cu malurile drepte stâncoase, värfurile au carac-
terul muntilor Pe culme e un platou lung de vreo 6.000 m
látime de 1500 m, usor inclinat spre NE. Acesta pare a fi urma
unei din timpul tertiarului superior. pe de E a
catenei sunt numeroase adânci, malurile pierd caracterul
stâncos al versantului de W.
Atât la N la S de acest masiv principal, catena
de Mittelgebirge. Cea mai mare mnältime din regiunea studiatá este
de 456 m G hi un t u, cel mai din Dobrogea);
celorlalte variazá mai sus si 300 m.
Masivul care cuprinde dealurile a, Megina, man
Bair e format dintr'un platou usor spre NE. Platoul e Intretäiat
pe coastele de NE si SW de largi este intrerupt de douá creste
mai puternice de roce eruptive: una prin care se spre
NNW dealul Boldea alta la marginea de WSW culmea
ei. Ambele creste au directiunea NNW-SSE.
Din punct de vedere geologic regiunea dealurile
s Rosu si m a formeazä o individualitate distinctä. Rocele
cari constituesc regiune se pot clasifica precum urmeazä:
A. Roce eruptive:
I. de adâncime: granit cufaciesurile sale marginale;
granit epidotic; granit piroxenic; gabbro.
filoniene:
1. nediferentiate: profir cuartifer
2. diferentiate:
a) leucocrate: pegmatit; aplit,
b) melanocrate: diabazporfirit.
B. Roce sedimentare paleozoice metamorfozate:
I. tipul corneenelor:
II. tipul filitic: strate de Carapelit; conglomerat.
C. Roce sedimentare pleistocene: loes.

www.dacoromanica.ro
 datele pe cari le avem astäzi masivul eruptiv pare a
avea formä lacoliticä.
Regiunea aceasta este formatä dinteun de roce eruptive
inconjurat de un de roce sedimentare. Rocele eruptive ocupá in
partea o suprafatä in intindere de km lungime
si 1-3 lätime.
Partea de N a samburelui de roce eruptive culmea dealului
teaj a, movila Cäuticiu, piscul Rakelu, fundul ocil or dealul
a cu prelungirile in partea de E a catenei - pe o intindere
de aproape 2 km lungime in mijlociu 1.000 m lätime, este
dintr'un granit pegmatitic potasic compus din ortoz ca mineral principal,
- mai putin - incá mai putin plagioclaz (oligoclaz-
andesin). Elementul negru lipseste cu totul. Granitul e separat in bancuri
de grosime de 2 m, dirigeate N 40° W NE e pe alo-
curea sträbätut de filoane de gabbro.
La S de acest pegmatit se iveste un gabbro o de apro-
ximativ 3-4 km lungime 1-2 km Gabbroul din vale,
apropierea movilei u, in directiunea SE spre cul-
mea catenei, dealungul cäreia merge pânä deasupra väii abalu, de
unde in spre E SE pe esticä a formând in parte
dealul cul alt o parte din dealul dela c (Tenor). Acest
gabbro märgineste spre SW granitul pegmatitic de granitul
amfibolic care restul masivului eruptiv in spre S.
Gabbroul are structura gabbroidä este format dintr'un piroxen
(diopsid-augit) in parte uralitizat, hornblendä verde si feldspat
plagiociaz (andesin-labrador) inarcat cu incluziuni de zoizit.
Acest gabbro prezintä partea din spre valea lo r numeroase
separatiuni mai salice formate din feldspat plagioclaz (andesin -ande-
sin-labrador) foarte bogate epidot. Foarte dese sunt si niste
ratiuni granitice cari, dupä cum se va mai jos, se presupune
provin din asimilarea unui conglomerat cuartos intercalat in pâtura de roci
sedimentare ce acoperä roca eruptivä ale cárui urme se pe
chiar cu gabbroul. Aceastä regiune din gabbro este
vädit o regiune de asimilatiune o sedimentare de magma eruptivá.
Gabbroul e separat in bancuri la 3 m lätime, in directiune
N 40° W, 70° NE este pe alocurea sträbätut in
nea bancurilor de diabazporfirit.
Pegmatitul trece la gabbro printr'un granit epidotic de compozi-
tiunea separatiunilor salice de mai sus. In apropierea gabbroului epidotul
(1) Scparatiuni salice in cari predomind silico-alumi-
noase W. Cross, J. P. Iddings, L. V. Pirsson H. S. Washington: Quantitative
Classification of Igneous Rocks. Chicago 1903.

www.dacoromanica.ro
 COMUNICARE PRELIMINARA ASUPRA ERUPTIV DELA 37

devine mai frequent e de o hornblenda verde, roca

se transforma granit amfibolic cu epidot (vezi profilele
trecere tot de interesanta se la contactul dintre
gabbro granitul amfibolic din S. Aceastä trecere (vezi profilele
se face printr'un granit piroxenic cu putin ortoz mult plagioclaz ceva
mai bazic (oligoclaz-andesin), cu structura foarte
Granitul amfibolic tot restul masivului eruptiv in spre S,
pe o Intindere de aproape 4 km lungime 2 km este con-
stituit din feldspat potasic mai cantitate feldspat plagioclaz
acid (albit-oligoclaz); mica foarte intens e abun-
frequent concrescuta cu o hornblenda verde.
In acest granit amfibolic se de roce melanocrate
(diabazporfirit) la 4 m dirigeate NNW-SSE precum
meroase filonase de epidotit cari par a planurile de diaclaze ale
rocii. In partea de E a catenei, granitul amfibolic prezintä dungi in cari
elernentul negru este mai concentrat. Roca e separatä in bancuri de o
grosime la 5 m cu directiunea N40°W, 50°NE.
Pe latura sa de la contactul cu rocele sedimentare, granitul
un facies marginal porfiric in de mult 500 m. (vezi
III). Roca este dintr'o masä microcristalina de
cuart, ortoz plagioclaz, cu fenocristale de cuart, oligoclaz urme de
lamele de oligist.
In partea sa de - dealul a, dealul
propierea gabbroului, cu facies porfiric este sträbätutä de
nurneroase filonase de cuart; partea de S trecerea acest facies
la granit se face uneori printr'un microgranit, cu structura micropegma-
format special din ortoz foarte putin plagioclaz.
la N, dela dealul Piscu u, rocele sedimentare cari
masivul eruptiv dela Greci sunt reprezintate prin strate de
Carapelit, cari dealul osu din fundul estul
dealul a din vestul numitei Aceste strate de Carapelit,
la contactul cu roca filoanele eruptive cari le sträbat, sunt
cornificate. Partea cornificatä are concoidalä, structura caracte-
risticä a corneenelor e in special din cuar un plagioclaz
recristalizati masä criptocristalina magnetit. Cu 4-5 km
mai la S, din Morz u, corneena - acest facies cornificat
al stratelor de Carapelit - reapare mai vânätä mai compactä, (vezi
profilele III-VII), formând o lungä de 8-10 km dela 500-
1000 m care, dela Cetate in spre devine, pe
ce se de roca eruptivä, mai ce trece
la faciesul filitic pe care prezintä stratele de Carapelit la Piatra a-
dealul Se caru (vezi harta). Corneena are directiunea N40°W

www.dacoromanica.ro
38 D.

si 60°NE. Ea e sträbätutä de numeroase filoane de granit aplitic

arar de câte un filon de pegmatit.
In partea de E a catenei, corneena se poate urmäri din distantä
distantä, pe se poate observa in solul dealungul
secundare cari dau si a. Pretutindeni
in aceastä parte a catenei ea are texturä, este mai sistoasä.
Pe alocurea se poate aci treceri in spre faciesul filitic al
stratelor de Carapelit (dealul osul c, coasta Pietr osul ui
ar e).
Stratele de Carapelit cari dealul Pi osu din estul
väii Jijila dealul din vestul acestei väi, sunt formate din
roce sedimentare gresoase, din verzui sericitoase laminate (fili-
toase) uneori din roce tufogene. Intercalat in aceste strate de Cara-
se pe alocurea un conglomerat. Aceasta se poate
mod evident dealul a format aproape in din
conglomerat valea dului la E de dealul Secar u, pe de
W a catenei (vezi profilele I VIII). Pe versant conglomeratul se
mai poate intre aceste douä puncte extreme, in prinse in
pegmatit pe Piscul u, intre acesta movila iu
gabbro, pe dintre värfurile ta aR (valea
M or in granit pe Dealul Rada (valea Mor z u) tot
granit. Pe coasta de E a catenei conglomeratul se iveste rar.
Conglomeratul are compozitie variatá. Pe alocurea se observä
bucáti de cuartit alb sau negru cimentat inteo masá compactá
de culoare verde a cärei compozitie n'a fost determinatä. In alte
locuri este format din mari rotunzite de pegmatit sau granit cu
muscovit, cu totul diferite di rocele eruptive din aceastä parte a catenei,
apoi rotunzite de violaceu precum de
metamorfozate (filite). In un al treilea facies al conglome-
ratului, mai ales al acelui prins in granit, este reprezintat printeo rocá
formatä din bucáti mici rotunzite de corneenä
Conglomeratul e strabätut dealul movila
u-
ticiu scu u de filoane de gabbro.
Intre movila tici u scu u, de conglomeratul
vine in contact cu gabbroul, se formeazä acesta din urmä dungi mari
de o rocá graniticA in care predominá cuartul. Fenomenul acesta se
mai poate si in V - unde incá un petec de
conglomerat -pe linia care uneste conglomeratul dintre movila
iu cu u cu de pe dintre varfurile a
iatr a e; probabil aceste dungi provin din digerarea de
gabbro a páturii de conglomerat cuartos.
In partea de E a catenei, conglomeratul - acolo poate fi

www.dacoromanica.ro
 COMUNICARE PRELIMINARÁ ASUPRA MASIVULUI ERUPTIV DELA GRECI 39

semnalat - este exclusiv cuartos: de de cuartit

compactä cuartoasä. Directiunea conglomeratului este peste tot
N40°W inclinatiunea variând dela 50°NE la si la 85°SW.
dela a a ei in spre S stratele de Carapelit
la o oarecare depgrtare de roca eruptivä - cum s'a spus mai
sus - un caracter filitos. Ele iau o desvoltare mai mare formând in in -
tregime dealurile a Marie Seca ru de nestu-
diate la S de acestea. In aceastä parte stratele de Carapelit sunt
formate din verzui sericitoase pe suprafetele de sistuo-
zitate si sant strgbätute in directiunea acestora de filoane de
de slabe de minereuri cuprifere (malachit)
oligist. Directiunea stratelor de Carapelit in aceastä parte este de N40°W
85°NE. facies filitic al stratelor de Carapelit se mai
precum s'a mai spus, in partea de E a catenei unde
dealul Pietro mic si coasta de W a dealului mare
Directiunea N40°-45°W 50°-80°NE.
In partea de sud a catenei Greci paralelä dânsa pe distanta
dealul i a, este un masiv format din dealurile Pri ea
a, ma n r despre care, din cauza si-
tuatiunii sale geografice, s'a spus mai sus ar fi o continuare a
co p an u i in directiunea SSE, in directiunea orografice a
de dealuri din NW Dobrogei.
Rocele cari constituesc acest masiv se pot clasifich in modul
:

A. Roce eruptive:
L de granit gräuntos fibros (micaceu gneisic)
II. loniene: pegmatit; porfir.
B. Roce sedimentare metamorfozate: diverse amfibolite; cuar-
tite; corneene; calcar dolomitic cristalin.
Regiunea este formatä dintr'un granit fibros pe care se
strate de Carapelit (faciesul filitic) - pe de NE - care
la SW se la rândul pe amfibolite. Sisturile
si sunt strgbätute de filoane de granit, pegmatit
porfir, probabil cu granitul iar acesta din
urmä este de filoane de gabbro, pegmatit porfir.
Granitul tot dealul Megina la
ce trece prin dealul a satul a. El se prezintä sub
faciesuri. Unul cu textura pronuntat format in
pärti din neagrä feldspat plagioclaz (albit-oligoclaz) alte
pärti din mica un feldspat foarte alterat; roca cu acest facies

www.dacoromanica.ro
40 D. ROTMAN

partea de NE a dealului M a. Celälalt facies, cu

tura mai putin este format din
care local fibre ondulate, putin epidot, feldspat
reprezintat prin ortoz albit-oligoclaz, in cantitate. Toate
elementele aratä puternice influente mecanice. Acest granit
creasta dealului a la contactul cu filitele amfibolitele precum
din dealul a in linie NNW-SSE; el e
sträbätut de numeroase filonete de pegmatit.
Intre creasta aceasta dealul Priopce a, pe toatä valea dintre
dealul old e a prelungirea dealului i ea spre NNW
Put o a a, dealul P oasa etc.) apoi pe coasta de SW a
dealului Priop a la Mäci Cerna avem un complex
de roce de tip filitic cu intercalatiuni puternice de amfibolite (pe partea
dintre linia olde a dealul iopce Amfibolitele sunt
de filoane mai mici de granit profir directiunea NNW-
SSE. Granitul din filoanele mici cari are textura mai
compactä iar local se poate epidot.
firul, format din cristale de feldspatia de culoare roz, e
laminat. masivul gräuntos fibros rocele sedimentare metamor-
fozate sunt sträbätute de filoane de pegmatit. Acesta este format
numai din feldspat ortoz când numai din
sau numai din cuar feldspat sau in numai din cuart.
Printre aceste filoane sunt filoane de mai mari. Unul consti-
tueste culmea dealului a (lätime de 10-20 in.) se
la marginea de NE a dealului Megina. Acesta urmä nu se poate
observâ pe mare intindere se pierde inspre an in
giunea nestudiata. Primul are directiunea N 40° W 60° NE e
rupt din transversal pe directiunea sa, iar
deplasate paralel intre ele perpendicular pe directiunea NNW SSE.
lonul de gabbro celelalte filoane pegmatitice granitice au directiunea
generalä a tuturor rocelor din regiune:
60°-70° NE.
Filitele cari cad sub granit partea de SW a acestuia sunt foioase
intens cutate. Ele un complex care argiloase
metamorfozate propriu zise) cenusii verzui spre violaceu, cu sepa-
ratiuni de sericit pe suprafata sistuozitatilor, cu intercalatiuni - probabil
secundare -de cuart, apoi cuartoase foarte sistoase-laminate uneori-
cu pielite sericitoase pe suprafata sistuozitätilor, corneene, rezultate
probabil contactul filitelor cu filoanele eruptive le sträbat.
tarea este paralelä cu directiunea stratelor N 30°-50° W este pe alo-
curea foarte Complexul filitic este foarte dislocat. El
rupturi, aproape perpendiculare pe directiunea cutelor, cu tendinta

www.dacoromanica.ro
 COMUNICARE PRELIMINARA ASUPRA ERUPTIV DELA GRECI 41

de a rupe de a paralel sisturile. Se reaminteste aceastä

pere se la filonul mare de pegmatitic de pe culmea
Priopcei.
In sunt intercalate- precum am mai spus - puter-
nice cu structura in mänuchiu, feldspatizate, apoi mica-
sisturi calcare dolomitice. Arnfilobilitele cu structura mänuchiu sunt
formate amfibolit neru pe ale cärui se dis-
ting ace de amfibol izolate sau grupate mänuchiu.
patizat este format din feldspaticá injectatä tntr'un amfibolit
ale cärui cristale de amfibol grupat pete negre-verzi
uneori substanta feldspaticä injectatä e de epidot,
capätä unei piei de pete negre masä
verde epidoticA.
In partea de SW a dealurilor opcea Curt Bair (o
lungire SSE a primului) ca NNW al dealului
a pe coasta de W se calcarele dolomitice cristaline negre
albe intercalate in Ele sunt mai mult sau mai putin au
directiune ca filitele. Acestea din se intind in partea de SW
a masivului dincolo de na. partea
a acestei se gäsesc intercalate calcare identice. Intregul
complex de calcare se pe stratele devonice dela Buj or
(vezi profilul Priopcea-Muntii Greci) (1).
Partea de N a catenei Greci -Bugeac-Kitläu cu
dealul Gogoncei zis Pietrosul mare- poate fi consideratä din
punct de vedere geologic, ca o a treia regiune de prima parte
a catenei Greci scu mali asemänátoare cu masivul
Priopcea-Megina.
Rocele cari o se pot printre rocele din
masiv si sunt:
A. Roce eruptive:
I. de granit : gräuntos.
II. filoniene: profir;
A. Roce sedimentare rnetamorfozate: corneene, cuartit.
Granitul de strábate prin sisturile filitoase dealul
Gogoncei (Pietrosul mare, la väii Luncavita),
Cärärilor (Väcäreni), dealul Pietrosu si cu Monument
n delusor izolat la de dealul ug ea c
ginea bältii. Granitul, pe se poate afirm pe baza examenului
(1) sedimentare metamorfozate din a au
fost studiate de Dr. sunt descrise lucrare acuin subt tipar.

www.dacoromanica.ro
42 D. ROTMAN

macroscopic a unui examen microscopic in generale e acelas,

ca ca compozitie mineralogicl cu granitul din masivul
Priopcea egina cu cel care se ca material in conglo-
meratul din dealul a din ea Radului. Granitul din
dealul Gogonc ei (Pietrosu mare) este de un porfir format
din fenocristale de ortoz pasd microcristalinä de cuart, ortoz
plagioclaz acid. Acest porfir se poate mai departe la S
afloriment pe dealul Teilor (la c). este sträbätut de
rare de microgranit. Granitul din dealul Pietro su n)
prezintä dintr'un porfir care pare a fi impregnat cu mag-
netit care injectat in directiunea bancurilor pe diaclaze formeazä
oglinzi de alunecare. Granitul dealului Gogoncea ietrosu e)
roca sedimentad la contact ; contactul nu se
poate in rare iviri. Granitul din tot restul regiunii
bate prin cu intercalatiuni de cuartit, cutate intens, de aspect
compozitie mineralogia cu filitele din masivul a.
Roca nu se poate urmäri mai departe imprejur, de oarece dealurile sunt
acoperite cu p5mânt arabil aproape in intregime. Bugea dealul,
cel mai de N al regiunii este format dintr'un masiv de cuartit zaharoid.
Directiunea a tuturor acestor roce este N
natiunea 60° NE.
Loesul intermitent intreaga regiune studiad
pe culme o grosime maximä de 5-6 m.
Concluziune. In general se pot scoate urmätoarele incheeri:
tura de roce sedimentare paleozoice dintr'un complex de roce
filitice, formate din propriu zise, corneene, cuartite filitoase cuar-
tite cari sunt intercalate calcare si amfibolite deasupra arora vin
stratele de Carapelit intercalatiuni de conglomerat, este sträbätud de
douä de roce eruptive.
Una formatä dintr'un granit cu textura gräuntos fibroasä, acid in
cea mai mare parte cu continut muscovit, care formead masivul Me-
opcea partea a catenei Greci
dealul e), cealaltä formad
dintr'un complex de roce in general mai bazice (granit amfibolic, piro-
xenic, epidotic, pegrnatitic, gabbro) cu textura pronuntat gräuntoasä.
Faptul rocele eruptive cu textud gräuntos fibroasä prezind urme
neindoielnice de metamorfism de dislocatiune, pe când cealaltä venire
nu, faptul cä filitele cari formeazä invälisul imediat al celor dindi sunt
intim cutate stratele de Carapelit cari formead celor de al
doilea si sunt acelas timp mai de oarece cuprind material din
masiv, nu prezind astfel de fenomene, impreunä cu faptul cäsunt
Metarnorfozate de aceastä venire mai baziO, ar puta

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
D. ROTMAN: COMUNICARE PRELIMINARA ASUPRA MASIVULUI ERUPTIV DELA GRECI. AD

Icce

\\ \\\\

GEOLOG[C,4 -

a
MUNTILOR GRECI
de
D. ROTMAN
1:100.000

micaceu

Granit
piroxenic

epidotic
Sisturi
Strate de
Gabro kc Strate metamorfozate
Greci
Carapelit
Filoane de diabas kcg Con9lomerat V
f

granit gräuntos mai compact ; y" granit fibros ; filoane de granit.

granit pegmatitic ; =granit amfibolic ; =granit cpidotic; y4=granit piroxenic.
granitporfir gabbro de gabbro ; diabasporfirit ; strate Carapelit.
strate de Carapelit cornificate ; kcg= conglomerat Carapclit.
; fq mit cuartos ; q cuartit; a amfibolit; calcar dolomitic; al='aluviuni.
Instil. al Vol.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 COMUNICARE PRELIMINARA ASUPRA MASIVULUI ERUPTIV DELA GRECI 43

ziunea venirea caracterizatà granitele gräuntos fibroase si mai

ar fi celeilalte.
Roce utile minereuri. Granitul ainfibolic se
rierile din valea Morzu Carabalu pentru de pavagii borduri.
Iviri neinsemnate de fier oligist se intâlnesc porfir din dealul
i drumul care suie prin valea ilor spre
; deasemenea pe dealul Megina partea de NE, valea
Copiilor valea lui Dobre, in partea de SSW deasupra Me-
na se ivesc filoane slabe de porfir de fier oligist.
Malachit in iviri neinsemnate se in stratele de Carapelit dela
Piatra Mariei Secaru in partea de SSW a dealului Megina
deasupra nume.

LABORATORUL DE MINERALOGIE PETROGRAFIE

AL UNIVERSITATII DIN BUCURE§TI

www.dacoromanica.ro
 VORLÄUFIGE MITTEILUNG

DAS ERUPTIVMASS1V VON GRECI

(NW DOBROGEA)
VON

D. ROTMAN

Aus dem Überschwemmungsgebiete der Dobrogea, welches durch

die Donau von rumanischen Ebene und von Bess abien getrent
erheben sich unvermittelt die Überreste eines alten Gebirges. Ein
westlicher Hügelzug streicht dem alten Donauarme entlang (Donauarm
o a-Mäci a) und wird von den Hügeln ate (bei
Karkaliu, Jglita,Blasova und Jacob Deal gebildet.Vierbis
fünf km. weiter östlich streicht NNW-SSE Richtung die Bergkette des
op an's welche sich vom Dorfe Jij a im N-bis zum Dorfe ci
- im S - erstreckt. Bei Greci diese Kette auf 7 km
terbrochen und erscheint dann von neuem in der Hügelreihe iopce
M n a. Eine dritte noch östlichere Kette erhebt sich aus der Donau-
niederung gegenüber Galati und bildet im nordlichen Teile eine reihe
isolierten Hügel,irn sudlichen Teile eine Kette, welche
von einem schmalen schwach gegen NE geneigten Plateau gekrönt
wird. An diesen Teil der Kette schliest sich gegen Osten ein
geweltes Plateau welches im N von der au und ihren a, im
E von den Limanen des en Meer es begrentzt wird.
Bis jetzt wurde die mittlere Kette von Greci und der im S von
Greci liegende Teil der Pricopankette (Megina-Priopcea)
untersucht.
Der mittlere und südliche Teil der Kette von ci bildet eine
geologische Einheit. Sie wird von einem lakolitischen Eruptivgesteinskern
an welchen sich die zum Teil kontaktmetamorphen Sedimen-
tarhülle anlegt.
Samtliche Gesteine welche am Aufbau des untersuchten Teiles der
NW obroge a teilnehmen, streichen und falle.im all-
gemeinen unter einem ziemlich grossen Winkel -90'NE) ein.

www.dacoromanica.ro
 VORLÄUFIGE MITTEILUNG 45

Die Erstahrungsgesteine bilden ein Massiv von 8-10

km lange und 1-3 km breite und werden von einer Zone von
rapelitschiefer mit zwischengelagerten Konglomeraten umgeben, welche
am Kontakt in Hornfelse übergehen.
Der nordliche Teil des Eruptivkernes besteht aus einem pegmati-
tischen Granit, welcher zur Hauptsache aus Kalifeldspat (Ortoklas), wenig
Quarz und noch weniger Plagioklas (Oligoklas-Andesin) besteht. Farbige
Mineralien sind nicht vorhanden. Im S grenzt an diese
Fazies des Granitmassives ein Gabbro. Derselbe besteht aus zum Teil
uralitisierten Pyroxen (Diallag-Augit), grüner und brauner Hornblende
und Andesin-Labrador vollgespieckt mit Zoizitmickroliten. Den Übergang
zwiscken Gabbro und pegmatitischen Granit bildet ein Amphibolgranit
mit Epidot, welcher gegen den Pegmatit zu einen Epidotgranit übergeht
(Andesin-Labrador + Epidot). Der Gabbro ist schlierig, enthalt Epidot-
reichere Partien und granitische Ausscheidungen, wahrscheinlich in Folge
Assimilation der konglomeratischen Hülle.
S schliest sich an dem Gabbro ein Amphibolgranit an, der den
centralen und sudlichen des Eruptivmassives bildet. Der Übergang
zwibchen diesen beiden Gesteinen wird von einem Pyroxengranit
bildet, welcher neben wenig und mehr saurem Plagioklas
(Zonarstruiter Oligoklas-Andesin) einen augitischen Pyroxen Der
im S sich anschliessende Hornblendegranit, dessen des
Ausbisses der Eruptivgesteine beansprucht, besteht aus einem Kalifeldspat,
etwas weniger Albit.Oligoklas, wenig sehr stark pleochroitischen braunem
Glimmer und einer grünen Hornblende. In vielen Gegenden durchsetzen
das Eruptivmassiv Diabasporphyritgange und der local schlierige
phibolgranit mit basischen Putzen wird ausserdem von zahlreiche Epi-
dotschnüren durchzogen. Randlich nimmt der Amphibolgranit porphy-
rische Struktur an: in einer mikrokrystallinen Grundmasse von Quarz,
Kalifeldspat und Plagioklas liegen Phenokrystalle von Quarz und Oli-
goklas die Hornblende zurücktrit. Alle diese granitischen Ge-
steine zeigen keine merkliche Spuren einer mechanischen Einwirkung.
Die Gesteine des Sedimentarmantels, welcher den Eruptivkern umgiebt,
sind am Kontakte mit dem Eruptivgestein in kompakte Hornfelse
gewandelt. Dieselben bestehen zur Hauptsache aus Quarz und einem
welche in einer magnetitreichen kryptokrystallinischen Masse
Die obenerwahnte konglomeratischen Zwischenlagen sind zum
Teil vorherschend quarzig (Quarzgerölle in quarzitischer Grundmasse oder
die Gerölle bestehen aus Phyllitstücke und aus Pegmatit oder einem
fremden Granit im Massiv von Greci niergends ansteht).
Die Hornfelse gehen gegen aussen allmahlig in die sogenanten

www.dacoromanica.ro
46 b. OTM

Karapelitschiefer über, ein Komplex grünlicher phyllitischer zum Teil

serizitischer Schiefer.
Am Aufbau des nördlichen Teiles der Kette von Greci c-
Kitläu) sowohl als auch am demselben der Kette egin a
nehmen intensiv gefaltete Phyllite Teil. In den Phylliten finden sich
Einlagerungen von Quarziten, Feldspatamphyboliten und Garbenamphy-
boliten, von Hornfelsen und krystallinen Kalken.
Diese Gesteine liegen in der Pr i op ce a-M Kette auf einem
körnigflaserigen Granit. Derselbe besteht zum grösten Teil aus einem
ausgesprochen körnigflaserigen Biotitgranit, nur die schmale NE Randzone
wird von einem etwas massiger struirten Muscovitgranit eingenommen,
an dessen Zusammensetzung hauptsachlich Ortoklas, wenig Albit-Oligo-
Quarz, Muscovit und sehr wenig Epidot teilnehmen. Alle diese
lemente sind mechanisch beeinflust.
Dieser körnigflaserige Granit ist identisch mit dem als Gerölle im Kon-
glomerat des Sedimentärmantels des Eruptivmassives von Greci gefundenen.
Sowohl diese körnigflaserigen Granite als auch ihr Schiefermantel
werden von Granit, Granitporphyr-, Gabbro -, und Pegmatitdange
durchbrochen.
Aehnliche Verhaltnisse zeigen die isolierten Hügel des nördlichen
Teils der Kette von Greci ugea u) mit des
Hügels Bugeac welcher aus Quarziten besteht.
ge r n: Im Untersuchungsgebiete konten zwei
verschiedene Tiefengesteinsmassive ausgeschieden werden, deren Sedi-
mentarhülle ebenfals karakteristische Verschiedenheiten aufweist. Der
mittlere und südliche Teil der Kette von Greci wird von einem stark-
diiTerentierten granitischkörnigem Massiv eingenommen und von einer
Karapelithülle mit Konglomerateinlagerungen umrandet. Gegen dem
Kontakt werden die Karapelitschiefer kompakter und gehen
zu einem Hornfels über.
Die körnigflaserige ziemlich einheitliche Granit des
opcea und des Bugea es wird von einer Phyllithülle umgeben, welche
zum grösten Teil aus graugrünlichen tonigen Phylliten mit Quarzzwischen-
lagen und mit Einlagerungen von Quarzit, Garbenamphybolit und Felds-
patamphybolit besteht. Diese Schieferhülle ist im gegensatz zu derjenigen
des Eruptivmassives von Gr eci gefaltet und auch der körnig-
flaserige Granit zeigt starke mechanische beeinflussung. Es liegt deshalb
die Annahme nahe das der körnigflaserige Granit ein höheres Alter hat
wie die Gesteine des Eruptivmassives von Greci.
MINERALOG. U. PETROG. LABORATORIUM
DER UNIVERSITÄT BUKAREST.

www.dacoromanica.ro
 PRELIMINARÄ
ASUPRA

GRANITULUI RIEBECKIT EGIRIN

LA

MUNTELE CAROL PIATRA

TULCEA) (1)

DE

ST. CANTUNIARI

Regiunea studiatä D3 ale härtii Statului Major 1:50.000)

poate conturatä de un trapez neregulat, drept la N,
Blasova intretäierea Mäcin-Cerna drumul Greci-Turcoaia,
la S, Corn. Cerna Corn. Traian (Satu-Nou), coprinzAnd: Muntele Carol
cu Dealul lui Manole spre S, Iglicioarele Gorgova, Muntele Piatra-
Rosie, Colinele Bujorului (Bujorul românesc Bujorul bulgaresc), Cher-
vantul, Cetal-bair, Chior-tepe in Balta Dunärii, Blasova.
Locurile cercetate de noi, au mai fost studiate treacät partial,
K. F. PETERS (2), de : profesor L. MRAZEC (3, 4), inginer

R. PASCU (3, 6), profesor G. MUNTEANU-MURGOCI (5), profesor I. SIMIONESCU

D. (7), de ale cäror lucräri ne-arn cäläuzit.
PrezentatI la 1 1910.
(2) K. F. PETERS.-Grundlinien der Geographic und Geolo der Dobrogea. 1867.
(3) L. MRAZEC ET R sur la structure géologique des environs du
village 1896.
(4) L. MRAZEC.- Note préliminaire sur un granite riebeckite et aegyrine des en-
virons de Turcoaia (Dobrogea). Bull. Soc. de No. 1-2. 1899.
(5) G. MUNTEANU-MURGOCI. Ridic5ri geologice in N. vara anului
Minerale din Dobrogea. 1901.
(6) R. PASCU.-Geologische Studien über Erzlagerstätten im Bezirk Tulcea.-Wien
1908.
(7) PROF. I. D. preliminard asupra straturilor
silifere devonice din Dobrogea. Anuarul Institutului geologic 1908.-Vol. I
pag. 361.
PROF. I. ET sur la présence du paléozoique en
brogea.-Annales Scientifiques de l'Université de 1908.

www.dacoromanica.ro
 ANTUNIARI

Pentru studiul microscopic al rocelor, ne am folosit de o parte din

materialul adunat de d. D. 1907 1908, material
Institutului Geologic. D-sa a binevoit a ne o
aproximativ locurile de origine ale esantioanelor.
Afará de bratul navigabil al Dunärii vechi, care márgineste regiunea
despre apus Cerna, afluent al Dunärii, despre SSE, nu mai gá-
sim alte cursuri de apá, din pricina cantitätii mici de precipitäri atmos-
din lipsa unui basin de alimentare.
Clirnatul Dobrogei, cu de temperaturd foarte mari
turile puternice de obicei dinspre N, explicá dezagregarea a
celor, eroziunea transportul de detritus pe 1ntinderi mari depär-
tate, topografiei regiunei un aspect neoblcinuit: sub care
toatá Intinderea, se de dealuri ondulate, singuratice
sau imbinate indreptate general dela spre SE, cele mai
multe acoperite astázi cu o vegetatie de stepä-pe când erau
acoperite de páduri pe cari le-au distrus locuitorii dând la unde
unde, creste conturate bizar, de aflorimente ce au putut pute-
rile distrugätoare ale naturii.
Observatii fácute asupra puturilor de dela Turcoaia,
Cariera Iacob-Deal si Cariera P,atra Rosie, aratá pozitia nivelului
hidrostatic al regiunei la nivelul Dunärii.
Rocele coprinsul regiuni, se pot astfel:

Pleistocen : loess.
nemetamor fosat: Suaturi de Carapelit (conglo-
merate, gresii cuartoase, arcoze).
Perm (?) amor fo s : Straturi de Carapelit metamor-
fosate (conglomerate cornefiate, corneene).
eme t a or fosat: calcaroase, argi-
loase, cuartite, calcaroase.
Devon metam s a t: corneene, sericitoase,
calcare dolomitice cristaline.
porfire granitice,
Roce eruptive matite.
de adâncime: granite.

www.dacoromanica.ro
 GRANITUL CU EGIRIN DELA M. CAROL 49

Roce sedimentare.
Stratele de Carapelit. Acest complex de roce caracteristice, a
fost semnalat in Blasova din 1896 de dd. profesor L. MRAZEC
R. PASCU (2). In sedimentarä, rämasä singuratic5 pe malul
stang al Dunärii, gäsim o alternantä de strate constituite din
e, gresii cele mai la cele mai grosolane
la in care gäsim bolovani mai mult sau mai
rotunjiti in dimensii la 5-6 cm.
Aceste strate a putere intre 1-3 m. o directie
generalä N 47°-50° W, o inclinare de 50°-52/NE.
Materialul sedimentat, e constituit din plagioclasi acizi, micro-
clin, ortoz foarte mult, epidot calcit
magnetit.
Bolovanii din conglomerate constau din cuart, cuartite si calcare.
Pe cräpäturi depus cristale bipiramidate lungi
5 cm., precum frumoase geode de calcit, uneori tnsotind cuartul. Pe
alocuri oligistul strate in grosime la 2-3 mm. depuse pe
deseori
Continuarea acestor strate de Carapelit o gäsim peste Dunäre, for-
mänd o culme ce prelungeste Muntele Carol spre NE, märginind
NE valea zisä a Mágäritei».
Gresiile conglomeratele ce strate cu directia N 67° W
mult inclinate spre SW, au fost metamorfozate la contactul cu granitul
din Muntele Carol.
Studiul microscopic al acestor roce, ni le aratá constituite din
magnetit, microclin, plagioclazi, epidot, hematit, având structura
hornfelsitia; pe aceasta, prezenta mineralelor de contact caracte-
ristice : cordierit, andaluzit, grenat, ne confirmä existenta metamorfozei
de contact, ce ne permite aprecierea stratelor de Carapelit fatá
de a granitului.
Ar de cä granitului din Muntele Carol, a gäsit
formate stratele de Carapelit, pe care le-a ridicat metamorfozat la
contact.
Rocele din Devon Dealurile Bujorului, Chervantului,
Chior-tepe, alcatuind un arc, convex spre NE, care märgineste eruptivul
din Muntele Carol, Gorgane Muntele Piatra-Rosie care NE.
Strate Inguste la m. de vinete, adesea rubanate
gälbui, alternând argil ase negre, cu intercaläri de cuartite
vinete lentile de e gresoase, le gäsim in colina din capätul
vestic al Bujorului românesc, având directia N W, cu o cädere de
84° spre SW. Aceste strate le putem urmäri in ale
al Vol. VI, Fasc. 4

www.dacoromanica.ro
50 ST. CANTUNIARI

jorului romänesc, unde o incovoiare spre E, iau directia N 84° W,

apoi W-E, spre S de aproape 90°. Pe dina vesticä a acestui
deal, aproape de gäsim strate de calcare cuartoase, vinete
gálbui, cu pete ruginii, care sunt fosilele devonice gäsite de d.
D. (7).
Pe dina a Bujorului românesc, stratele se incovoaie din nou
SE, cä in Bujorul bulgäresc acestea merg in directia N 65° W,
o mare inclinare spre SW. Incovoierea aceasta a stratelor, a
fost dusä la rupere in a doua culme din acest deal, unde
o linie de falie in directia NE-SW. In aceleasi relatii
gäsim aceste roce alatuind douä culmi mici dintre Bujorul bulgäresc
jumätatea a Chervantului, precum capätul vestic al
Chior-tepe aflorimentele din NE muntelui Piatra-Rosie.
In deosebi pe vesticä a Bujorului bulgäresc, gäsim sisturile cu
fosilele cele mai bine pästrate. Aceste se inteo stare
inaintatä de decalcificare, o rocä neagrä-ruginie, durä, care
cu ciocanul se desface lesne in care pe ambele suprafete poartä
urme de fosile. Asemenea fosilifere gäsim pe
a Bujorului românesc pe micile culmi invecinate spre räsärit, precum
in partea apusanä a colinei Chior tepe, uncle au o directie de
N 56° W, inclinate mult spre SW, alternând cu vinete roze.
Dealul Chervantului in intregime, culmea a dealului Ceta
partea de din Chior-tepe, sunt constituite din calcar dolomitic
cristalin, alb, negru, ori adesea cu pete feruginoase,
pronuntat silicioase. Stratele care in N Chervantului au directia N 42° W
inclinarea 63° spre NE, apoi mai jos N 60° W directie 78° inclinare
spre NE, spre S acestui deal iau directia N 20°-30° W,
spre NE de 65-84°; in Cetal-bair, de unde la N au directia N 10° W,
cäderea spre se incovoaie apoi spre S land directia 35°-44°W
crescând inclinarea; in Chior-tepe, au N 42° W directie, cu o mare
inclinare spre SW.
Pe dina de räsärit a Chervantului, de acesta se
binä pe sub Mäcin-Cerna cu Priopcea, un banc gros
pe alocuri de 3 m de cuartit ruginiu cu urme de crinoizi (7), pä-
truns de filoane de läptos. acesta de cuartit se
fragmentat, concordant cu stratele de calcar in care e prins, ca-
pätul sudic al coamei, de unde dispare Chior-tepe, a cärui parte
o alcätueste cu sisturile argilo-calcaroase fosilifere.
Cätre räsärit, calcarele dolomitice cristaline sunt märginite de
galbene-verzui, cu aspect satinat, care pätrunse de filonete de cuart,
directia N 20° W, la N cäzând sub calcare, apoi se Incovoaie
spre NE. In Cetal-bair ele mai multe cu directia

www.dacoromanica.ro
 GRANITUL CU RIEBECKIT EGIRIN DELA M. CAROL 51

N W, intrerupte de vreo trei creste de groase de

2-4 m. de de calcaroase glbui. Un filon fragmentat
de cuart ruginiu le pätrunde valea ce desparte cele cocoase
ale dealului. Aceste se pot urmäri si in marginea de E a colinei
Chior-tepe.
In fine la N Chervantului la o departare de vreo 20 m., e o
constituita din strate cu directia N W si inclinarea 38°/NE de sisturi
albe sericitoase, de un filon de de cuart, cu directia
N 45°-50° inclinat spre NE, care se prin de
(un afloriment Cantonul 11 al Mäcin-Cerna) la «Podul
de unde in dreapta Calistrei, e un mic afloriment identic
constituit.
e en vinete, uneori galbene cu pete mici verzi-inchise,
alteori rubanate, sunt alcAtuite din cuart, epidot, mult clinozoizit, având
structura
Cuar tele vinete sau cenusii, sunt constituite aproape numai din
cuart, cu foarte putin clinozoizit magnetit, sau, când sunt roze,
cu hematit, structura in (Pflasterstruktur). Cuartitul galben-
ruginiu cu urmele de crinoizi, pe aproape in
intregime, mai hematit. Aceiasi structura «in pa-
vele o are acest
sturile negre argi loase foarte rar de albe
de calcit, sunt bogate in epidot, mici agregate de zircon, calcit,
materie cärbunoasä mici cristale de hematit. Uneori aceste sisturi
contin feldspat au culoarea si sunt mai
pacte (Bujorul bulgäresc), alteori au ca element predominant cuartul
(Cetal-bair).
sisturile fosilifere vinete, cu pete gälbui sau negre-roscate, sunt
formate din mult calcit materie carbunoasä, ceva mai putin hematit
mai putin clinozoizit cuart.
Calcarele dolomitice cristaline un tip alb, de
obiceiu cu bob grosolan, uneori fin cristalizat, alcätuit din dolomit ce dä
cristale dimensii de 4-5 mm si din hematit; un alt
tip pe alocuri negru, aceleasi texturi, in care se ca
element negru grafitul pulbere toatä roca sau in
pete accesorii, cuiburi de clinozoizit cristale mici de hematit, acest
din constituind dungile feruginoase ce se intAlnesc des
Cel mai frecvent e un calcar alb cu pete neregulate vinete
negre.
Aceste calcare stint disjuncte strate groase la 75 cm,
trunse de diaclase ce determinä blocuri mici, neexploatabile. Acolo unde
au suferit mai mult presiunei, au devenit sistoase.

www.dacoromanica.ro
52 ST. CANTUNIART

Destul de frecvent gäsim in aceste calcare cuartul, care cu deo-

sebire abondent e in calcaroase din Cetal-bair. Acestea
sunt formate din mult calcit, mici cristale de mult hematit in
microlite pulbere ce comunia rocei culoarea ruginie. Filonase de
calcit roca in toate directiile.
isturile seric se albe dela N Chervantului, mult
sericit, precum hematit, uneori materii crbu-
noase, petele vinete din roa. Pe
epidot.
Fili tele galbene-verzui de care se reazemä calcarele dolomitice
cristaline spre E, sunt formate de epidot, calcit, sericit, putin magnetit,
hematit si
Stratele devonice din Bujorul bulgäresc sunt bräzdate de trei filoane
eruptive, mergând aproape paralel, directia NE-SW.
Cel mai nordic, format de un micr gran it sur, alatuit din mag-
netit, zircon, amfibol, epidot, ortoz, microclin porneste din partea
nordia a ce Bujorul Chervant, continuandu-se
fragmentat ca cele urmätoare directia N E cu inclinarea
68°/SE peste deal, pe vestia a acestuia. Lätimea lui, ca a
celui urmátor, nu 2 m.
Aproape acelasi de pornire il are al doilea filon de r
alb gälbui, cu pete ruginii, constituit din mici fenocristale de cuart,
feldspat (albit, microclin) hematit, la care se mai adaog5
acestor elemente epidot depus mai mult pe crápäturi. Acest filon se
spre SW in linie dealul aproape la
mai la S de cel
In fine, al treilea filon, de un porfir cu mici pete rotunde
albastre, o de aflorimente, latá de vreo 3 m. care merge
serpuind taie dealul diagonal mai la S de precedentul, tot cu directia
generalä NE-SW. Pe pe are N 62°E
narea 78° spre S, pe de are N 32° E, de
65° spre SE, pe apusanä, directia N 24°
de 70 spre SE. Fragmentat ca celelalte, e pätruns adesea de filoane
de
Sub microscop acest porfir se aratä format din ortoz, microclin,
zircon, ce cu pegmatit grafic alcätuesc pasta porfirului,
care apar sferolite constituite din microlite de feldspat, magnetit
riebeckit dispuse structurä centria, adesea in jurul unui cristal de
magnetit (Kugelporphyr?).
La cu sedimentarul, structura porfirului devine orientatii.

www.dacoromanica.ro
 GRANITUL CU RIEI3ECKIT I EGIRIN M. CAROL 53

Roce eruptive.
Granitul Muntele Carol (zis
incurcat, apoi Muntele Piatra-Rosie Gorganele dintre
acestia, precum o parte din culmea din Dealul lui Manole.
Partea a Dealului lui Manole, precum
rile: Iglicioara, Iglicioara Gorgova, sunt constituite din porfir.
Limitele granitului nu decât partial descoperite. Astfel NE
Muntelui Carol ea tei, V. or), dupä un filon de
granit roz pegmatitic cu directia NW SE, apar corneene rubanate
verzi cu dungi alburii, apoi verzi, filitoase ne depärtäm de con-
tact spre NE. Aceste corneene formeazä strate cu directia N 60-66° W
inclinarea medie 75° spre SW, deci sub granit.
de verzi, la o lätime de 300 m, o
gäsim granit, pe sud-vesticA a acestui munte. In aceste
se pärti mai putin metamorfosate, gresoase, moi, colorate
cenusiu. Numeroase iviri ale unui filon de porfir vânät inchis,
stratele acestor ce au N 40-55° W inclinarea
80-62VNE. Pe acest porfir, identic cu acel din Dealul lui Manole,
filonete neregulate de pegmatit roz läptos, toate
pärtile aceste cornefiindu-le la contact.
Banda aceasta de de iviri porfirice, se urineazä spre
SE printre Muntele Carol Dealul lui Manole, perzAndu-se sub loes. Ea
reapare ultimele culmi ale acestui din latä de aproape 200 m.
formatä din strate ce urmeazä directia N 62-76° W inclinate de 40° spre
SW, pe când in chiar ultima culme, o (2-4 m) de aceleasi
filite o bräzdeazá in directia NW-SE inclinatä spre NE, trimitând spre
W o ramurä aproape verticalä.
Mai gäsim apoi un brâu ingust la 4 m.) de care pornind
din valea Bursucilor, la poalele clinei vestice a lui Manole
urcându-se pe la jumätatea clinei cu directia N 59° W inclinarea 56°/NE
pânä aproape de vârful 187 m, trece pe sub vârful 172 m pe deasupra
Väii lui de se uneste filitele din banda de 200 m. lätime.
aflorimentele intrerupte ale unei fäsii ce márgi-
neste porfirul la poalele clinei vestice S-vestice a Dealului lui
care filite se ascund cätre S sub loes.
In fine un strat lätime de vreo 20 m de Mite identice, gäsim
prins porfirul din Iglicioara, in coasta abruptá dinspre Balta Turcoaiei
(SW), având directia N 27° W inclinarea 56°/NE, sub al cäror capät
S-estic apar aflorimente de minereuri cuprifere.
Corneenele rubanate arätate mai sus, formate din páturi verzi
albe, late la 1 cm, sunt constituite din epidot abondent in

www.dacoromanica.ro
54 ST. CANTUNIARI

verzi. de obiceiu epidotul, hematitul piritul

se des, dar in mici. In vecinatatea granitului, aceste
corneene contin mici fragmente din cristale de feldspat, ce dispar pe
masurä ce ne depärtam de contact.
Corneenele filitele verzi, sunt alcatuite numai din epidot.
Intreaga a Muntelui Carol, ocupä o suprafatä de
peste 2 km. p., alcätuitä dintr'un de granit cu element negru
predominant piroxenic (egirinul), ce se poate urmari din Valea Neagrä,
peste vârfurile m 316m V. Oilor V. omir, pe când
partea de N NE e constituitä din granit cu amfibol (riebeckitul, insolit
uneori de egirin), partea de W SW, din micropegmatitic.
Acest granit micropegmatitic Gorganele dintre M. Carol
M. Piatra-Rosie.
Culmea vesticä a Dealului lui precum poalele clinei sud-
vestice a M. Carol, constau din granit cu riebeckit egirin.
granite le gäsim in M. Piatra-Rosie, distribuite la fel :
partea nordicä constituitä din granit cu riebeckit, o la mijloc de
granit cu egirin, pe când partea sudicä e din granit micro-
pegmatitic.
Aceste granite sunt disjuncte in bancuri de grosimi variind dela
cm la aproape 2 m, urmând directiunea predominanta in toate
aceste dealuri N W. Pe in partea de N a M. Carol, ban-
curile inclinate in mediu de 78° spre SW, la aproape verticale,
in partea de S cad spre NE, un profil NE-SW ar bancu-
rile dispuse evantail, in M. Piatra-Rosie bancurile cad aproape numai
spre NE, de 80°, rar verticale.
Toate aceste fapte aratä cä M. Carol, Gorganele Piatra-Rosie, ar
face parte din aceiasi ivire a unei singure magme, formând un enorm
dyke directia NW-SE, laccolitic putin de NW.
In afarä de granit, mai constatam M. Carol existenta a
mari de granit porfiric: unul se poate din valea lui Dra-
gomir, pe deasupra carierei principale Iacov-Deal a erpilor
prin Valea la corneenele verzi; din Vale a
Burla ului, continuat pe la S vârfului 328 m, prin mijlocul carierei
se terminä lângä com. Turcoaia, 100 m spre N de
ambele mergând directia a bancurilor: NW-SE.
Un filon identic, la fel orientat, gäsim in M. Piatra-Rosie, intre
granitul cu egirin acel micropegmatitic.
Numeroase oglinzi pe diaclaze alea erpilor, V.
deosebi, V. Oilor, sunt dovada alunecarii bancurilor aceste locuri.
Granit ul riebecki t, cel mai e care
cele mai multe varietäti.

www.dacoromanica.ro
 GRANITUL CU RIEBECKIT DELA M. CAROL 55

Constituit din feldspat (ortoz albit) riebeckit, dintre care

ultimul cel mai redus, acest granit e de culori deschise : cenusiu, roz,
uneori aproape alb, când riebeckitul e putin.
Privind de aproape un granit cu riebeckit, recunoastem lesne cuartul,
incolor, cu luciul säu gras, feldspatul alb läptos, adesea roz, cu clivajul
caracteristic riebeckitul, negru mat, cu clivaj destul de pronuntat. Pe
lângä acestea zirconul, care nu lipseste in aproape toate tipurile, e de
obicei in rosu de incluziile continute, se distinge
de asemenea cu usurintä.
Dupä deosebim 3 tipuri: un granit cu bob in care
elementele constitutive ating dimensii de 5 mm, un granit cu bob märunt
care elementele nu 2 mm singur feldspatul depäsind
uneori aceastä un granit cu bobul fin, in care färä
se deosebesc unele elemente, riebeckitul special formând
cristale sub 1 mm dimensii.
In afarä de tipul normal de granit cu riebeckit, in care elementele
sunt deopotrivä de mari, o de varietäti localizate nere-
gulat. Astfel, o varietate rarä, e aceea in care feldspatul ating
dimensii la 15 mm pe când riebeckitul arata prisme lungi de aproape
15 cm lui Dragomir, M. Carol). Alteori cuartul riebeckitul au
mgrimi reduse, pe când feldspatul alcätueste plägi mari albe (de diametru
la 2 cm), zirconul constitue pete mari roscate (Cariera
Iacov-Deal). varietate frumoasä, e formatä de cristale mici de
feldspat prisme lungi pânä la 2 cm de riebeckit, de agregate
pete ruginii de zircon (aceiasi carierä). In altä varietate, riebeckitul
numai ace lungi de 2-4 mm mici prisme de egirin (Cariera
deasupra Väii Oilor, M. Carol), pe elementul devenind
orientat (V: M. Carol), Mai rar gäsim in acest granit portiuni
cari s'au acumulat prisme mari (2-4 cm lungime) de riebeckit, ce se
tntretaie, de care predominä asupra feldspatului.
In M. Piatra-Rosie, pe coasta de räsärit, am gäsit granit cu
uniform rocä, cuburi mici de 1-2 mm lature. Aceastä
varietate nu lipseste in M. Carol, unde uneori cuburile de ajung
dimensii de cm (cariera principalä Iacov-Deal).
In partea de S a carierei mari Turcoaia (M. Carol), precum
cariera din coltul sudestic al M. Piatra-Rosie, am un granit ce-
foarte greu de exploatat din pricina duritätii mari. In acest
granit elementul negru nu se distinge cu lupa, dar se väd mari pete
albe formate de feldspat.
Granitul cu egirin e de obiceiu roz, adesea verzui,
elementul negru e mult fin roca, cä nu se poate
distinge nici cu lupa, e verde inchis.

www.dacoromanica.ro
56 ST. CANTUNIARI

Egirinul din acest granit, se recunoaste culoarea sa verde

ca iarba.
acest granit un tip cu bob mijlociu format din elemente
de la 5 mm dimensii (Cariera V. Burlacului, M. Carol) alt tip cu
bob märunt, cel mai des in care cuartul constitue cristale
runte ca feldspatul, pe când egirinul se prisme necom-
plecte la 5-6 mm. In alte egirinul
ca riebeckitul de care e adesea.
Pe granitele bob mijlociu constitue interiorul masei gra-
nitice, celelalte douä tipuri cu textura mai alcatuesc partea exte-
sau alterneazä bancuri cu cel sau, foarte adesea, for-
meazä separatii unul
Granitul porfiric, pe care 1-am gäsit formând separatii dispuse in
in cel normal, e mai des negru, constituit dintr'o
neagra-verzue rezolubila lupei, care cristale de feldspat in lun-
gime la 6 mm. Acesta e aspectul filonului din Valea lui Dragomir-
in care elementul negru compus din arfvedsonit
biotit, pe când acel din V. Burlacului-V. Cosärului, are pasta alburie.
Cuiburi mari de un granit negru, foarte bogat magnetit cri-
stale mari de dodecaedri pentagonali), se ivesc deseori ca
paratii in granit
de läptos se ivesc pretutindeni in crapäturile grani-
tului, mai abondent anumite regiuni: astfel deasupra lui Drago-
mir a Carierei principale Iacov-Deal, vecinatatea vârfului de m,
coasta pânä la V. Oilor e de de dispuse
neregulat, grosimi la 20 cm pe lungimi la 10-15 m. Tot
astfel la jumatatea clinei sudice a Väii Burlacului pe Valea
aproape de vârful de 343 m.
Elementele constitutive ale acestor granite, sunt, in ordinea crista-
lizärii: magnetitul, zirconul, ortozul albitul,
riebeckitul, apoi epidotul, ul, fluorina, il-
enit ul, piritul, calcitul, oligistul ca accesorii.
ul e foarte in tot granitul, formând octaedri
ori gäsindu-se inclus riebeckit, ori, cel mai des, ca pulbere im-
in toate elementele, comunicand rocei culoarea sa Can-
titatea mare de magnetit din unele blocuri granitice (Vârful de 187 m
Dealul Manole), mi-au fäcut de multe ori imposibilä tntrebuintarea
al ac deviat in apropierea de pânä la dela N-S.
c on aflat in aproape toate sectiunile studiate apare

*) Un de m. c. asemenea granit, s'a exploatat in

riera Iacov-Deal, primávara anului 1909.

www.dacoromanica.ro
 GRANITUL RIEBECKIT EGIRIN DELA M. CAROL 57

stale mari la 3 mm lungime (Cariera principalä Iacov-Deal), dar

mai des in agregate microlitice, cu incluzii feruginoase.
mai rar idiomorf, prisme izolate, ori asociate in macle
de Karlsbad, e de obicei concrescut cu albitu care de asemenea se
singur. Din cresterea acestor doi feldspati, rezultá indivizi
caracterizati prin ,Schachbrettstruktur., mai des prin structura microperti-
ori asociatii dupa legHe: Karlsbad, Baveno si rar, Manebach. Macla
legea Albit, e tot de frecventä ca dupa Karlsbad, cu care
se adesea.
Uneori jurul unui cristal de feldspat, gäsim acumulatä materie
feldspaticä dispusä radiar, formând plägi albe mai mult sau mai putin

Egirin ul prezintä sub microscop prisme necomplecte policroice:

galben-verde, verde-mäsliniu, albastru-verzui cu relief
puternic, cu clivajul caracteristic piroxenilor. Alungirea birefringenta
negative.
formeazä prisme i fibre, uneori prisme foarte lungi
(4 -5 cm), negre, clivate lesnicios dupä (110), intens policroice, cu =
verde-galben, verde-brun, albastru indigo, având foarte des
pete negre opace in interiorul cristalelor; face un unghiu de 4-7° cu
Z in (010). Pe acestea, birefringenta pozitivä alungirea negativä
ne-au permis a-1 gäsim deseori si ca separatii mai mari in
granit, de obicei de cuart.
se prezintä cristale des cräpate, de obicei cu extinctii
ondulatorii. Alteori prezintä varietatea granuliticd. Foarte frecvent
e concrescut cu feldspatii, formând pegmatite grafice.
Se mai gäseste druze, formând cristale in lungime dela 1 cm la
5 cm, precum pe cräpäturile blocurilor pe diaclase, mici cristale
de 1-3 mm lungime, acoperite de un strat foarte subtire de hematit.
se in granit in cuburi de pânä la
1 cm lature sau dodecaedri pentagonali câteodatä abea deosebiti cu
lupa, fie ca separatii bogate de magnetit.
Oligist ul in cristale märunte rosii, e foarte räspândit in toate
granitele, provenind din descompunerea amfibolului piroxenului. Se gä-
seste uneori pe diaclasele granitelor strate de mm. grosime.
Ilmenit ul ca separatii granitul cu egirin, il gäsim
foarte des pe diaclasele granitului micropegmatitic strate pânä la 1 cm
grosirne, prezintând sub microscop structura caracteristic5 bastonase
grupate câte trei. E de anit provenit din transformarea acestuia.
se gäseste mai rar, de obicei in toväräsia cuartului,
a riebeckitului ilmenitului, ca incluzii albastre violete. Mai des o
tâlnim pe diaclasele granitului cu egirin (V. Oilor, M. Carol).

www.dacoromanica.ro
58 ST. CANTUNIART

Epidotul primar e rar in granit, pe calcitul

ca cloritul granitele zdrobite, pe crapaturi, ca produse secundare.
. In fine, ca separatii in granitul cu riebeckit, apropiere de
marginea (V. M. Carol) egmatit roz, de
vine bogate in epidot cuart. Pegmatitul e constituit din cristale de
de feldspat märimi la 2 mm din concresterea acestora
ca micropegmatit grafic in structuri foarte variate.
Granitul micr tic e roz, sau roz cu pete cenusii,
de obicei compact numai rar fin gräuntos, când se pot deosebi
din elementele constitutive.
E din feldspat, ce mai rar indivizi sepa-
rati, cel din maclati, a märimi nu trec de 3 -4 mm, dar
cel mai des sunt concrescuti structura pegmatitica cea mai
Culorile acestui granit se datoresc prezentei magnetitului, riebeckitului,
egirinului oligistului, ici-colo in microlite i cristale mici.
Porfirul. In porfir, a cärui tntindere am mai sus, ca for-
mând partea de S E a Dealului lui Manole, Dealul Gorgova in pre-
lungirea acestuia mameloanele Iglicioara Iglicioara se deosebesc
dela prima vedere varietäti: un rosu-ruginiu,
proaspätä galben-rozat, care poalele clinei sudice a Dealului
lui Manole altul negru-albastrui, pe alocuri cenusiu, ce restul
dealurilor.
Trecerea dela granit la porfir se face pe nesimtite, printr'un tip
de granit porfiric.
Tipul cel mai prezintä o structura hollocristalinä porfiricä,
in care fenocristalele de feldspat nu intrec 3 mm dimensii,
tând neagrä sau cenusie, din magnetit, zircon tot
de frecvent ca in granit, feldspati cuart, din egirin ce comunicä
rocei culoarea verzue, ori din riebeckit, sau ambii prisme mici in
fibre. Pe gäsim epidot calcit.
In tipul ruginiu, singurul element colorant e hematitul.
Feldspatii sunt aceiasi ca in granit: ortoz mult albit,
leasi concresteri.
Cuartul aratä in fenocristale extinctii ondulatorii si nu rar e con-
crescut cu feldspatii In pegmatit grafic.
In multe locuri, la contactul cu filitele, porfirul iea o structura
orientata, iar pasta are aspect fluidal.
Am amintit mai sus despre existenta celor trei filoane eruptive din
Bujorul bulgaresc. Judecând dupä constitutia ele sunt
in strânsä cu venirea masei eruptive descrise in urmä.
* *
*

www.dacoromanica.ro
 GRANITUL CU RIEBECKIT EGIRIN DELA M. CAROL 59

Din cele väzute credem a conchide, cä:

1. Intreg complexul din roce din Dealurile Bujorului (corneene cli-
nozoizito-epidotice, argiloase negre, cuartite, gresii calçaro-silicioase
fosilifere), din D. Chervantului (calcare dolomitice cristaline, de sub care
apare bancul de cu crinoizi, galbene-verzui, sericitoase,
din Cetal-Bair Chior-Tepe, putem considerà pe de a
devonic, ce partea a
eruptivului sedimentarului din N Dobrogei.
2. Blasova poalele colinei nordestice a Muntelui Carol
Valea Serpilor) sunt formate din strate de Carapelit.
Dupa faciesul acestor strate de Carapelit, asemänätor cu al stratelor
de Verucano (perm) relatiile de cu stratele devonice,
cu care se decât care sunt mai tinere le putem provi-
zoriu in perm
3. Rocele eruptive, acide, care formeaza Muntele Carol, Gorganele
Muntele Piatra-Rosie, alcatuesc un mare dyke granitic, intrus, in
NW-SE, in rocele sedimentare vechi mai sus pe care le-a
metamorfosat la contact in corneene.
In Muntele Carol stratele sedimentare dinspre NE SW cad sub
granit, determinându-i astfel forma lacoliticä.
4. Acest mare dyke datorit diferentierii unei magme de adâncime
e constituit din granit amfibolic (cu riebeckit), cu sâmburile piroxenic
(cu egirin), de granit micropegmatitic partea sudestic de
ivirea de adevärate porfire, ce alcAtuesc Dealul lui Manole, Iglicioarele
Gorgova, ivire sincronä cu a granitului.

LABORATORUL DE MINERALOGIE PETROGRAFIE

AL UNIVERSITÁTII DIN BUCURES,TI

*) D. Rotman a gäsit in multe locuri stratele Carapelit peste

Devon. Akiazil (Cerna) coasta nordesticd a Dealului Petrosul
(Luncavita).
**) E. lucrarea sa: aBeiträge zur der Triasbildungen der
nordöstlichen Dobrudschap (Denksch. Mat. Nat. Cl. d. k. k. Akad.-LXXL-Wien,
1908) crede asemenea cá: »dad man wohl die Carapelit-Konglomeraten als etwa
permischen Alters ansehen» (pag. 30).

www.dacoromanica.ro
 VORLÄUFIGE MITTEILUNG
DEN

RIEBECKIT- UND AEGYRINGRANIT

DES MUNTELE CAROL DEAL)

UND DER (DISTRIKT TULCEA, DOBROGEA)

VON

STEFAN CANTUNIARI

Das untersuchte Gebiet (Blätter und E3 der Karten 1:50.000 des

rumän. Generalstabs) umfasst die Hügel der Umgebung von Turc a,
Cerna und Satu-Nou und liegt im W Teil des Distriktes Tulcea,
in unmittelbarer Nähe der u.
Die klimatischen Verhältnisse bedingen eine rasch fortschreitende
Erosion.
Die untersuchten Gesteine können folgendermassen eingeteilt werden:

Pleistocän : Loess.
nichtmetamorphosiert: Konglornerate,
Quarzsandsteine, Arkosen (Karapelitschichten).
Perm (?) metamorphosiert: Konglomerate, Hornfelse
(metam. arapelitschichten).
nichtmetamorphosiert: kalkige Sandsteine
Tonschiefer, Quarzite, Kalkschiefer.
Devon : : Hornfelse, Phyllite, Sericit-
schiefer, kristalline dolomitische Kalke.
Erguss- und Ganggesteine: Granitporphyr,
Eruptiva: Pegmatite.
Tiefengesteine: Granite.

Sedimentärgesteine.
Der Löss bildet eine meistens ziemlich dicke Schichte und lässt
nur stellenweise das anstehende Gestein hervortreten.

www.dacoromanica.ro
 RIEBECKIT- UND AEGYRINGRANIT VON M. CAROL 61

Perm (?). Der Hügel von a (ungefähr 2 km im NW von

Turcoaia, jenseits des Donauarmes) und der Fuss des NE dem Jacob-
deal vorgelagerten Hügels (zwischen Valea-Mägäritei und Valea-Serpilor),
werden von alternierenden Arkosen und grünlichgrauen Sandsteinen
gebildet, letztere in übergehen können, deren
mente 5-6 cm Durchmesser erreichen. An der Zusammensetzung der
Arkosen nehmen namentlich Quarz, ferner Mikroklin, Ortoklas, saurer
Plagioklas, Epidot, Chlorit, wenig Kalzit und Magnetit teil. Die Gerölle
der Konglomerate sind aus Quarz, Quarzit oder Kalkstein gebildet.
Die Schichten streichen NW-SE und fallen an der
gen NE, im NE des Jacob de al hingegen gegen SW, unter den
Granit, welcher diese Schichten in Hornfelse umgewandelt hat. Diese
Ablagerungen wurden von MRAZEC und PASCU Karapelitschichten ge-
nannt. Ihrer Facies nach und zufolge ihrer Lagerung gegenüber den
devonischen Ablagerungen kann für die Karapelitschichten vorläufig ein
permisches Alter angenommen werden.
Devon. Die ch en Ablagerungen bilden die Hügel
(Bujorul românesc und Bujorul bulgáresc Caracicula),
Chervant, Cetal-Bair und Chior-Tepe.
Die Hügel Buj or werden einem Schichtenkomplex gebildet,
an dessen Zusammensetzung 1-3 m mächtige Bänke von Epi-
dothornfelsen, schwarzen Tonschiefern, roten und grauen Quarziten,
grauen und gelben kalkigkieseligen Sandsteinen teilnehmen. Die Sand-
steine enthalten devonische Fossilien (nach SIMIONESCU und CADERE:
Chonetes, Strophomena, OrMis, etc.). Der Hügel t,
im W des B uj o r, wird von kristallinen, dolomitischen Kalken gebildet
in deren Liegenden eine bis 3 m mächtige Quarzitbank mit Fossilien-
spuren (Krinoidenstengel) auftritt. Diese Schichten liegen gegen E auf
grünen seidenglänzenden Phylliten.
Im allgemeinen streichen diese Schichten NW-SE. Im nördl. Teile
fallen sie gegen SW, im südl. gegen NE. Sie bilden weiter im S die
Hügel von al-B air und Chior-Tepe und umranden in einem
gegen SW konkaven Bogen die Granite der Hügel des M un

Eruptivgesteine.
Die Hügel Muntele Carol, Gorganele und Piatra Rosie,
bilden einen granitischen Dyke, welcher zwischen die oben
Sedimente eingedrungen ist und dieselben metamorphosiert und im Kon-
takt in Hornfelse umgewandelt hat.
Am Munt ele Carol fallen diese Sedimentärgesteine an der

www.dacoromanica.ro
62 ST. CANTUNIARI

NE, und SW Flanke unter den Granit, welcher also hier einen Lak-
kolit bildet.
Dieser Dyke besteht im NE Teil aus einem Riebeckitgranit und
hat einen Kern von Aegyringranit, der SW Teil von einem
mikropegmatitischen Gestein eingenommen wird, in welchem sowohl
Aegirin als auch Riebeckit auftreten, fálls überhaupt
teile vorhanden sind. Zwischen diesen Gesteinen bestehen natürlich
Übergange.
Die mineralogischen Elemente dieser oft mikropegmatitischen
nite sind: Mikropertite, und Albit. Der Kalifeldspat zeigt
linge nach dem Karlsbader., Bavenoer- und seltener Manebachergesetz,
der Albit nach dem Albit- und Karlsbadergesetz verzwillingt
ist. Der Quarz ist granulitisch ausgebildet. Der Aegyrin und
beckit bilden Fasern, und Prismen ohne kristallographische Endflachen
welche eine von bis 5 cm erreichen Zirkon ist sehr ver-
breitet, in makroskopischen Kristallen, der nie fehlende Magnetit
nur mikroskopisch entwickelt ist. den akzessorischen Gemengteilen
finden sich Pyrit und Hämatit sehr verbreitet, Ilmenit, Titanit,
Fluorit, Epidot und Orthit weniger verbreitet sind. tritt hie
und da Chlorit und Kalzit auf.
Die en place» des Granites ist von Ergüssen begleitet
den; so entstanden die Porphyrdecken des lu ole, icio a,
Iglicioar Deal ul rgov a, welche auch Hornfelsschollen
enthalten. Diese schwarzen oder rötlichen Porphyre, welche
ben Mineralien gebildet werden, wie die Granite, bilden auch schmale
Gänge, welche Hornfelse und Granite durchsetzen.
Die Sedimentschollen, welche im Granit oder an seinen Flanken
auftretten, wurden in grüne gebanderte Epidothornfclse umgewandelt.
Die stark gefalteten Devonablagerungen werden ihrerseits auch von
Eruptivgangen transversal durchsetzt (Mikrogranite und Granitporphyre
des Bujorul-Bulgaresc).
MINERALOG. U. PETROG. LABORATORIUM
DER UNIVERSITÄT BUKAREST

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI PREL1MINARE

ASUPRA LACULUI TECHIRGHIOL

(JUD. CONSTANTA)
UN PLAN 0 CU PROFILE)

RADU PASCU
Ingineref

Lacul (turceste Techir = nume propriu, lac)

aghiol (dupa satul Tusla), este cunoscut de pe cnd
brogea sub dominatia turceascg, pentru efectele terapeutice ale apei
lui a nomolului säu negru.
In timpul din a devenit o In care particu-
ladi Eforia spitalelor civile, prin instalatiuni de bai, au
tribuit mult din ce in ce renumele acestei
pe an un numär tot mai mare de suferinzi.
Situatia favorabilg care se gäseste acest lac, fiind despärtit pe
deoparte partea sa de NE de Marea numai prin un grind
subtire de nisip (o pe de'altä parte fiind
numai de 15 km. de Constanta, cu care
prin Constanta-Mangalia Constanta-Tusla,
face ca reputatia acestei localitgti creascä din ce ce mai mult,
astfel este de prevgzut timp nu prea Indelungat, aduan-
du-i-se ce se cer pentru o statiune sä
una din statiunile cele mai importante de pe litoralul Märii Negre.
Regiunea in care se lacul Techirghiol se ca un
platou putin si usor undulat, cu deprésiuni largi adânci,
unui sistem de ce se revgrsau in Mare. Platoul
care se 70 80 m. se lin spre mare trecând in apro-
pierea aproape horizontal, care se brusc prin
o de loess de 30 m.

www.dacoromanica.ro
64 RADU PASCU

I. Privire geologica a supra regiunei.

Dobrogea este considerata ca un Horst ce se in fata Car-
al cärui este format din cute varisce (devon perm)
acoperite de o mezozoicil (trias cretacic superior), care in partea
de NW este cu totul erodatä. paleozoice triasicul sunt
parte mai mult sau mai putin metamorfosate prin intrusiuni de granite,
porfire roci diabasice (1).
In spre miazazi stratele vechi dispar sub o a cretacicului
superior, care umple o depresiune larga de aproape 14 km. ce se
in directia SE dela Dunäre lagunele Märii Negre.
La S de aceastä depresiune reapare funclamentul con-
stituit din zona sisturilor verzi, formate din un complex roci com-
pacte, gresoase conglomeratice, peste care se intind in transgresiune
calcaruri gresii ale jurasicului superior.
Ceva mai la N de o schimbare
orograficä a regiunei. de dealuri mai mult sau mai putin ridicate
(Alah-bair 204 m). trec lin inteun platou din care ici colo se
de largi lipsite de apä. manta de
loess este peste aceastä regiune. Rocele subsolului se
ivesc numai in sau pe coama colinelor unde loessul este mäturat prin
Sub loess se o sarmatica din bancuri
aproape horizontale de calcare compacte oolitice, din marne calcaroase,
alternand in unele locuri cu strate de o argilä galbue-verzue. Aceste
bancuri contin de obicei nenumärate tiparuri de variabilis, iar
unele din ele sunt formate numai din aceste Mactre.
In täeturile ale väilor ce in toate directiunile partea
de SE a Dobrogei de meazäzi, se iveste la baza sarmaticului
formatiunea cretacica pe care se reazämä miocenicul deobicei concor-
dant, cu toate in realitate este transgresiune. Cam la mijlocul
de frontiera Dobrogea Bulgaria tntre sarmatic cretacic se mai
interpune o horizontalä de un calcar numulitic (Techichioi) care
se de sigur in Bulgaria.
Tot aceastä parte a Dobrogei apropiere de Dunäre (Oltina)
in sarmatic, deposite pliocene (strate cu Psilodonti, ale
Dacicului), cari pe deoparte sunt continuarea pliocenicului care se
tinde de a lungul in Bulgaria Turtucaia Silistra, iarä pe
de parte ne jaloneaza coasta de a marelui lac dacic, ce
regiunea colinelor apusene
apoi spre in depresiunea
(1) L. et W. Teisseyre: Esquisse tectonique de la Roumanie.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LACULUI TECHIRGHIOL

Trecând la regiunea dinprejurul lacului Techirghiol, constatäm cä

ea este formatä din strate sarmatice aproape orizontale inclinate
spre SE in partea cea mai mare acoperite de o päturä relativ subtire
de loess. Sarmaticul este format din bancuri de calcar compact sau
litic, alternând cu bancuri de marne calcaroase. Toate aceste bancuri
sunt de tiparuri de Mactre, unele sunt formate de Mactre.
disolvarea testului fosilelor a calcarului, suprafata bancurilor
acestor roci un aspect cavemos cu totul caracteristic.
Cele iviri ale sarmaticului imprejurul lacului, le in
depresiunea dela Agigea, unde apar bancuri horizontale de calcar cu
Mactre, apoi in valea Techirghiol unde ele apar in malurile väii unde
constituesc, mascate de o cuverturä subtire de loess, versantele din
prejur. Malurile relativ ridicate ale lacului sunt formate numai din ase-
menea calcaruri marne calcaroase, cari partea de N
SW a pe o lungime de peste m. chiar lac. In punctul
numit «la situat partea de N a lacului se poate un banc
de 1,50 m. de un calcar putin marnos, care este format aproape
exclusiv din Mactre spre deosebire de bancurile ce apar pe marginea
de SW a lacului unde Mactrele mai rare calcarul are o consistentä
mai mare, din care este foarte mult pentru constructii.
Aceste bancuri de calcar alterneazä la baza cu strate de argilä gälbue
rosieticä. Prin sondaje s'a constatat prezenta unor argile analoage chiar
lac, care trebuesc considerate ca apartinând stratelor de argile sar-
matice.
Sarmatiicul este acoperit de o päturä de Loess care la baza ei
aratä o structurä mai nisipoasä in superioare mai tre-
când pe nesimtite pämântul dela suprafata solului. La baza
loessului se intercaleazä intre el calcar straturi neregulate de o argilä
cu concretiuni si petricele calcaroase, ce undulatiunele
suprafetii calcarului. Aceastä argilä este consideratä de D-nu
MURGOCI ca o veche formatiune preloessianä de Terra-rossa la suprafata
calcarului sarmatic. Astfel de strate de Terra-rossa se chiar
alternând cu loessul, mai ales la baza lui. Unul din aceste '1 gäsim câte
odatä in partea sa mai superioarä. Ele sunt semne invederate de
schimbärile de climä, ce au avut in decursul epocii cuaternare
depunerii loessului.
Pe sus mai ales pe cele mai mari dela Urlichioi,
deposite aluvionare, argile nisipuri fine, constituind terenurile de laco-
viste caracteristice tuturor väilor din aceastä regiune.

Anuarul Geologic al IV, Fasc. 1. 6

www.dacoromanica.ro
 II. Descrierea lacului.
Forma lacului ca a tuturor limanelor Marii Negre este neregulatä.
Partea se prezintä ca un dreptunghiu, din care se despart 3
anume: spre W Techirghiol, spre SW bratul
spre S bratul Tusla.
Suprafata lacului este de 1.270 hct. 2.500 mp. din cari bratul Urlichioi
ocupä singur o suprafatä de 519 2.500 mp., iar Tusla 188 hct.
5.000 mp. lacului din malul Techirghiol in bara care
lacul de mare este 2.750 m. distanta pe aceastä linie este
de 2.000 m. Malurile lacului relativ abrupte, afarä de pärtile
cari corespund la gura ce se varsä in el de partea dinspre
bara de nisip.
forma neregulatä a lacului a fost prin
unor vechi, cari din diferite directiuni se revarsau in mare.
Cei mai sunt:
1) Techirghiol, care vine direct despre W care mai este
alimentat astazi de putinä din isvoarele ce
in susul lui in dreptul satului Techirghiol. Acest are o
lungirne de aproape 2
2) Valea Orman- dere ce se deschide partea de SW a bratului
Techirghiol. Aceastä este seac nurnai dupä ploi, adunând apa
ce se scurge depe maluri, o revarsä lac.
3) Muzurat, mai important din toti afluenti lacului,
voreste din dealul Muzurat, trece prin comuna acelasi curge in
directia SE prin Urlichioi, unde unindu-se cu Urlichioi varsä
astäzi dreptul cätunului Urlichioi o cantitate destul de considera -
de lac. El parcurge o lungime de aproape 7 km.
4) V. Carlichioi isvoreste din poalele D. Meragi-bair, se indreapta
spre E un drum de 5 km. se V. Ceamalar care vine
direct despre S cu acesta se lac.
5) V. Tusla se deschide la S de satul Tusla si se lacul
Tusla care este despärtit prin o de pämânt de lacul Techirghiol.
In afará de acesti afluenti, se mai observä pe malurile lacului, mai
ales pe malul de N al lacului cel de NW al bratului Urlichioi o
time de isvoare mici cari incä contribue intrucâteva la alimentarea lacului
cu apä. Este foarte de isvoare se pe fundul
lacului, deoarece o de se cum am putut
mai multe la baza bancurilor de calcar sarmatic. la
marginea se multe puncte, unde bancurile de calcar se
in lac la 100 m. mai mult, este posibil ca
de dela baza calcarurilor lac, alimentandu-1 proportiuni

www.dacoromanica.ro
 PRELIMINARE ASUPRA LACULUI

destul de considerabile. Numai se poate mentinerea nivelului

de apä relativ ridicat al lacului, care ar fi trebuit timpul sä
fi fost foarte redus prin evaporatiune, mai ales precipitatiunile
mosferice sunt destul de rare aceastä regiune.

III. fäcute pentru determinarea suprafetei

nomolului din lac.
Pentru determinarea intinderei grosimei nomolului din am
executat in lunile Septemvrie Octomvrie 1909 un numär de 206 sondaje,
folosindu-ne in acest scop de o sondä de mânä in diametru de 5 cm. Scopul
lucrärii a fost la inceput de a determinh Intinderea grosimea nomolului
numai pe bratului Techirghiol in urmä, profitând de
timpul favorabil am aceste cercetäri pe suprafatä a lacului.
Lucrarea a executatä modul urmätor :
Din promontoriul dela Vii, am jalonat o linie dreaptä in directie
N E care un punct din marginea acestui promontoriu cu malul
opus de unde bratul Urlichioi. Paralel cu aceastä linie am
in distantä de 100 m. ele, pe toatä suprafata bratului Techir-
ghiol. din aceste s'a executat mai multe sondaje,
din malul SW al lacului, sondaj distantä
de 50 m. mal, iarä celelalte câte 100 m. ele.
In modul acesta s'a executat numai bratul Techirghiol un
mär de 117 sondaje. Pentru restul lacului Urlichioi Tusla, s'a
dat liniilor alte directiuni, iar distanta intre ele a fost 250-
500 m. pun ctele de sondaj 200-340 m.
Adâncimea fiecärei sonde este intre 1-6 m., dupä cum s'a dat de
piaträ sau argilä compactä gälbuie. In linie s'a mai fäcut un
sondaj de 10-12 m. La sondaj s'a mäsurat cu cea mai mare
exactitate adâncimea apei grosimile negru
feniu, a argilei a argilei Deficultatea cea
mai mare la mäsurarea nomolului negru din cauza lui.
Totusi pentru ca grosimea lui sä poatä determinatä mai aproape
de exactitate, am preväzut un tub de 75 cm. diametru clapetä usor
de demontat, care introdus negru cafeniu dupä
depunerea pärticelelor suspendate in apa din tub, mi-a dat mod
se poate de exact grosimea acestor feluri de nomoluri. Grosimea
celorlalte strate mai consistente s'a mäsurat direct prin lingura sondei.
Intinderea nomolului negru cafeniu, liniile de aceeasi grosime de
nomol negru fundul lacului sunt reprezentate prin curbe de nivel arätate
pe de situatie al lacului. In a 2-a plan$ sunt reprezentate pro-
sondajelor.

www.dacoromanica.ro
 A. Date le relative la adâncimea lacului. Dacä urmärim adâncimea
apei din malul de W al bratului Techirghiol, in acest
brat fundul lacului se lasä spre mijloc. este intrerupt numai
prin 3 depresiuni usoare locale, care probabil sunt produse artificial prin
scoaterea nomolului. Se mai observä pe malul spre Sud adân-
creste mai repede pe malul opus, ceeace poate in
cu cursurile vechi ale din parte. Adâncimea cea mai
mare acest brat a fost timpul lucrärii de 5 m. Cu ne
de malul de in directia märii, adâncimea creste la mai lin,
pentruca dreptul promontorului Tusla, acolo unde se
babil cele trei brate principale, sä ajungä la m., cea mai mare
adâncime constatatä lac. De fundul lacului se tot de
repede atât spre N spre S E, astfel pe o distantä de 750
900 m. ajunge la suprafata apei.
In bratul Tusla fundul lacului formeazä mai mult o albie cu fundul
larg päreti ridicati. Adâncimea cea mai mare este de 5 m. care scade
lin spre Sud.
Aceasi a terenului o Urlichioi, o albie a
cärei margine orientalä se repede, pe malul opus este slab
ridicat. Adâncimea cea mai mare a acestui brat este 6 m., care se
treptat cu mai mult spre coada lui, unde trece lacoviste.
Nivelul este variabil cam cu 1.50 m. mai jos al
Negre. El depinde de precipitatiile atmosferice. la
Septemvrie, in timpul se la sondaje, o ploaie torentiala ce a
durat mai multe ore, a ridicat nivelul cu 15 cm.
B. Compozitia apei. Apa lacului este limpede, cu reflecte
rosiatice, produse de nenumarate organizme microscopice con-
centrate la un Gustul este särat amar. Densitatea este 1,060
sau 10°-11° Baumé la 15° C.
Dupä analiza de SALIGNY GEORGESCU, apa lacului
contine de 4 ori mai multä sare ca apa 55 grame la Sulfatul
de magneziu se apa lacului la 8,150 gr. la hi comparatie cu
1.481 din apa bromura de magneziu este de 22 ori mai
ca Marea Compozitia ei este:

Säruri continute litru de

Cloruri de sodiu 55,39722
potasiu 2,00462
amoniu 0,00366
» magneziu 4,46890
Bromurä de magneziu 0,13574

www.dacoromanica.ro
 1

Radu Pascu

LAC

Sondage Loes
- Calcar sarmatic
cu sarmaticg

D.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Geologic al

PLANUL

TECHIRGHIOL
IN ANULUI 1909
de nivel ale Eehidistanta 5
din lac
RADU PASCU de ale
INGINER4EF Limita
de grosime ale

SCARA 21.000
Sate comune
Vie

de

Oes

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 PRFLIM1NARE ASUPRA LACULUI 69

Nitrat de 0,00523
Sulfat de magneziu 8,14798
de . 0,60013
Carbonat de magneziu 0,00287
Oxid de si aluminiu 0,02084
lice 0,00720
Total . . 70,87719
sau semicombinatä . 0,28416
Idrogen sulfurat urme
Materii organice 0,596000 aproximativ (1).
C. Sedimentele
Sedimentele se compun din: 1) o cenusie nisi-
sä peste care 2) un afeniu peste
aceasta 3) un negru.
Aceste sunt intinse pe un strat de gälbue-rosiaticä,
uneori de vine negre. Puterea acestei argile nu a putut de-
(1) Fauna lacului este dupt studiile Prof. E.
din: Protozoare viermi, crustacei, insecte miriapode.
Protozoare. Insecte:
Amoeba Duj. Coleoptere : Phylidrus grisescens
Clamydomonas pulviscu- GYLL.
EHRBG. Phylidrus bicolor,
Oxyrrhis marina, BEDEL.
Colpidium cucullus, 0. F. M. Phylidrus halophilus
Leucofihrys spatulla. BEDEL.
Euplotes O. F. M. Phylidrus parocymus
Paramecium bursaria EHRBG. aeneus, GERM.
Prorodou EHRBG. Phylidrus hydroporus
Condylostoma CL. et L. Cerisyi, AUBE.
Bursaria vorticella. Diptere: Chironomus.
Losaphyllum rostratum, COHN. Ephydra
Vaginicola cristalina,
Epistilis plicatilis, EHRBG. Ortoptere: Forficulidae: Labidiria
Uronema marina, PALLAS.
Gryllidae: Gryllotalpa vulgaris.
Rotifere: Mastigoceras, EHRBG. nassuta.
Planarii: Macrostoma hystrix.
Anelide oligoshete: Pachydrillus en- Scolopendridae: Scolopendra
chydroides. LATR.
Crustacei: Geophiliade: Geophilus subtilis.
Phyllopozi: Artemia salina. Microflora :
Copopezi: Mesochra Blanchardi. Cladophora cristalina.
Ostratide: Hormiscia speciosa.
Gammarus riparirum.
Orchestia littorea.

www.dacoromanica.ro
70 RADU SCU

terminatä prin sondaje. Ea face probabil parte din argilele care alter-
cu bancurile de calcar sarmatic.
1. Marna cenu§ie nisipoasá. Ea contine numeroase concretiuni de
marne calcaruri, este de culoare cenusie odatä aproape
neagrg. In unele locuri ea trece in argilä sau verzue care
se gäsesc de de de sodiu in cristale mid.
Marna nisipoasg o in de albie,
pe la mijlocul lacului o grosime de 7-9 m. In Urlichioi
simea ei se cu cât ne apropiem mai mult de coada lui
ajunge in pärtile acestea la 4 m. grosime.
Este foarte probabil nisipoasä este un deposit al
nisipurilor amestecate cu marnele care s'a depus ca lacul sä fi
fost cu totul despgrtit de mare depunerea ei coincide cu formarea barei
de nisip ce inchide lacul.
2. Nomolul cafeniu. Peste marna nisipoasä cenusie este asternut
un strat de nomol unsuros de culoare cafenie, cu conchilii. Acest
nomol se deosibeste de cel negru prin viscositatea lui mai mare prin
lipsa mirosului sulfuros-amoniacal, caracteristic nomolului negru. Acest
nomol pare s'a depus ce bara de nisip a ajuns la o desvoltare
pentru a comunicatie cu marea. Apa lacului
mai concentratä, materiile suspensie s'au depus sub o mai
coasg, depunerea nefiind intreruptä prin curenti mai puternici.
Inteadevgr evaporatia apei mare sub clima de' stepg, alimentarea
lacului din isvoare precipitatiuni atmosferice neputând contrabalansa
perdute, apa devine tot mai concentratä Fauna
care acest mic golf, ggsindu-se la un moment dat tntr'un mediu in
care numai a pierit, dupä cum ne aratä scoicile din nomol.
Nomolul cafeniu nu trebue privit deci ca un negru degenerat,
cred unii ci-1 putem considerà ca un depozit primordial.
Dintre conchiliile adunate prin sondaj din acest nomol, d-nu IONESCU
ARGETOAIA a determinat urmätoarele specii:
Cardium edule, L.
edulis, L.

TeUina Tenuis DACOSTA

Nassa reticulata, L.
Risoa sp.
Gas t o p o de: Hidrobia (Palucinela) diferite specii
Paludestrina acuta, DRAP.
Certhium, sp.
Cytere sp
Ostracode:{ .
BAIRD.

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI PRELIMINARE ASUPRA LACULUI TECHIRGHIOL 71

Toate aceste specii träesc actual in Marea nu se gäsesc

tn lacul actual.
Suprafata acoperith de nomolul cafeniu este mai mare ca aceea a
nomolului negru. Peste tot el se pänä in apropierea de malurile
lacului, intrerupt acolo unde bancurile de calcar inträ in apa lacului. In
partea de E a lacului dinspre probabil el este acoperit de nisipul
sburhtor, care de vântul din spre mare fundul lacului pe
o destul de mare. Intinderea mai mare a nomolului cafeniu
se poate prin faptul, el mai viscos, nu a putut
sportat de valurile lacului de usor ca nomolul negru, care tocmai prin
structura lui afanatä este luat usor de valuri depus in locurile mai li-
nistite si mai adânci.
In acestea nomolul cafeniu un strat care
o suprafatä de 840 hct. 9.000 mp. sau cifrä rotundä 841 hct.
Grosimea acestui nomol variazä intre 0,20-1,40. Cea mai mare
grosime peste m. s'a constatat pe la bratului Techirghiol, ea
se mentine intre 50 cm. 60 cm. aproape pe intreaga suprafatä a
lacului nuinai in apropiere de marginile lui grosimea se trep-
tat. Calculand media ce din grosimile constatate sondaj, ea
ajunge la 54 cm. cantitatea kilograme, luând greutatea
1,5, este 6 miliarde 812 milioane klg.
Acest cafeniu, experientele de nul Dr. Dona,
desi nu este de eficace ca nornolul negru, totusi el se poate intre
cu succes pentru anumite maladii.
3) negru este asternut peste nomolul cafeniu. Formarea
lui este rezultatul unui proces complex bacterian chimic provenit din
alteratiunea materiilor minerale din discompunerea plantelor a orga-
nismelor animale, ce träesc mase mari aceastä El un
strat gros de 5-50 cm. a parte superioarä are o culoare
albästruie, lucioash, este difluent unsuros. Prin el se observä resturi
de alge de alte organisme. Pe la lacului grosimea lui este
mai uniformä el este mai consistent de culoare neagrä. In partea
inferioarä consistenta nomolului creste, cu o argilä neagrä
Toate aceste trei varatiuni de nomol trec pe nesimtite una in alta.
este scos de curând degajeaza un miros foarte dezagreabil care se
distinge mirosul Hidrogenului sulfurat.
Compozitia a nomolului negru. analiza
de d-1 Dr. M. GEORGESCU a luat nomol din partea satului la o
de 20-30 m. sub acesta confine:

www.dacoromanica.ro
 RADU PASCU

a) 1000 grame nomol umed:

substante volatile 300,300
Substante organice 181,400
Substante anorganice fixe 518,300
Hidrogen sulfurat.
Acid carbonic cantitate
Hidrocarbure usoare
in 1000 pärti nomol uscat la 125°:

Substante solubile apä.

Clorurä de sodiu 62,85830
. potasiu 2,42310
Clorurä de magneziu 9,67350
Bromurä de magneziu 0,03371
Sulfat de magneziu 2,69825
» calciu 0,59967
Carbonat de calciu 4,53407
magneziu 0,17696
Acid de amoniu 1,13927
lice 0,00913
Oxid de fier si aluminium urme
Azotat de amonium
Substante organice, acizi, volatilii, perderi, etc 3,34864
Suma 87,49460
Hidrogenul sulfurat liber aproximativ 0,1700
Anhidritä carbonicä liberá si semi-combinatá 10,53454

H. Substante insolubile apá.

Sulfat de calciu (gips) greu solubil in apá 10,95070
lice ...... 442,40000
Oxid de aluminium 85,60000
Oxid de fier 8,91735
de fier 7,74169
Fosfat de calciu 3,05810
Calciu (combinat cu acid carbonic, acid humic, silice) . 66,53820
Magneziu (combinat cu acid carbonic humic) . . 12,76870
Substante de natura gräsimilor cerei 5,35000
Substante resinoase 3,80000
Substante organic, resturi de plante r ci etc . 255,38066
Suma . . . 912,50540

www.dacoromanica.ro
 CERCETÁRI PREL1MINARE ASUPRA LACULUI TECHIRGHIOL 73

Din punct de vedere practic mai importante sunt desvoltarea

grosimea nomolului negru. in general acest nomol
se numai Techirghiol, deoarece toate cercetärile s'au
numai in acest de unde nomolul se scoate cu mai multä
usurintä. Prin numeroasele sondaje ce s'au executat pe
a lacului s'a putut constatà, cá nomolul este repartizat pe fundul lacului
pe o suprafatä de 552 hct. 7997 mp. sau in numär rotund 552 hct.
Din planul respectiv se poate nomolul negru se
bratul Techirghiol malul de W chiar pe suprafata de
mal, care numai rareori este acoperitä de apä. Aceasta se poate
depunerile recente provenite din scurgerea nomolului a apei intre-
buintate pentru bäi poate din depunerile aduse de valuri, apa
lacului este mai puternic agitatä de De nomolul descrie o
curbä ondulatä, care se intinde pe NE lacului, ocoleste la o
cam de 375 m. promontoriul dela Vii, se apropie apoi putin de
mal se usor apoi repede spre Sud, intinzandu-se
ralel cu malul de E al lacului in fata promontoriului dela Tusla;
de se spre W, la o medie cam de 200 m. de mal,
apropindu-se din ce ce de capul vestic al promontoriului, apoi la o
distantä 100- 200 m. de mal trece spre Sud-Est in bratul Urlichioi
unde sinuozitätile malului, apropiindu-se la 50 m. de malul
NE al bratului. Trece apoi spre N apropiindu se tot mai mult de mar-
ginea lacului astfel cä dreptul pontonului de descärcare a nomolului
acopere suprafatä a bratului Techirghiol.
no este foarte diferitä, ea in
general intre 5 cm. 50 cm., cum se aratä curbele de nivel din
planul de situatie al
Din examinarea acestor curbe rezultä cä in bratul Techirghiol
simea nomolului cu ne mai mult spre
cului, cu toate cä in acest ochiuri de nomol cari ajung
la grosimea de 40 cm. 50 cm. provenite probabil din
sate scoaterea nomolului umplerea nomol adus de valuri.
Grosimea cea mai mare de 40-50 cm. o gäsim la lacului.
Dela lacului spre malul de E grosimea nomoiului treptat
ce se perde cu totul.
Tusla este lipsit de nomol negru. La gura bratului Urlichioi
nomolul are o grosime de 40 cm. apoi se cu ne apropiem
de coada lui, unde el pe o suprafatä are grosimea constantä de 10 cm.
ea olului. Calculand media ce rezultä din grosimile
constatate sondaje, ajungem la grosimea medie de 25,9 cm. pe care
voim a o reduce la cifra rotundä de 25 cm.

www.dacoromanica.ro
 74 RADU PASCU

Suprafata nomolului cu grosimea lui ne cantitatea

molului in metri cubi, astfel 552 hct. X 10.000 X 0.25 = 1.380.000 m.
cubi kilograme socotind 1,2 greutatea a nomolului ne
1.380.000 X 1,2 X 1.000 = 1.656.000.000 adecá 656 milioane kg.
de nomol.
Admitând cá pentru o baie se intrebuinteazá maximum 50 kg.
nomol, atunci din depozitul de nomol aflätor in lac se pot face 33.120.000
treizeci trei de bäi. Presupunând pe an se
fac 100.000 nomolul actual ar ajunge pentru 331
Desi cifrele dela care a pornit acest calcul nu se pot ca
matematiceste exacte, totusi ele deduse din mäsurátorile exe-
cutate cred ele sunt mai jos de realitate. Dacä luärn in considerare
origina acestui nomol, vedem pe cât timp sunt aceleasi conditiuni
pentru desvoltarea faunei lacului, nomolul negru se va reproduce
si cutn cantitatea actualä a nomolului asigurá pentru un viitor indelungat
intrebuintarea lui, ori ce de epuizarea acestuia este exclusä.
D. Origina lacului. Originea lacului Techi.rghiol, trebuie s'o atribuirn
acelorasi cauze care au dat nastere limanurilor Negre din Sudul Ru-
siei. Din studiile fAcute de geologii rusi asupra limanelor, (1) reese acestea
sunt unor care se revársau la inceputul cvaternarului in mare,
când nivelul cu mult mai jos de cum se Cu
ridicarea nivelului märei väile au fost inundate prin ingresiune
iar prin erosiunea s'a lärgit suprafata de transformandu-le
in golfuri.
o privire asupra lacului Techirghiol, vedem dupá
cum am espus mai sus, acest lac este format realitate de mai multe
brate, urmele unor väi estuarii preexistente. Din spre W valea
Techirghiul, albia ei pe malul de W al lacului,
pe acolo unde astäzi adâncimea lacului creste foarte repede. Dela NW
Muzurat, care adunând apa tuturor riurilor ce din SW
säpat drumul prin bancurile de calcar ce constituesc malurile
bratului Urlichioi. Ingustimea relativá a acestui brat, se prin faptul
cá el este táiat In bancurile de calcar sarmatic. Valea Tusla care vine
dela S sä ca un brat larg, deoarece albia sa este escavatá in
argile sarmatice.
Aceste väi impreunânduse se deschideau foarte
singur estuar in mare. Locul de se pare a fi fost in dreptul
promontoriului Tusla din lac, acolo unde lacul are cea mai mare largime
adâncime. Cu ridicarea nivelului märei, apa patrunzAnd talvegul

1) N. die Enstehung der Limane

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI PRELIMINARE ASUPRA LACULUI TECHIRGHIOL 75

râurilor, l'a lärgit din ce in ce mai mult, dându i conturul sub care se
prezint astäzi. cu aceasta, s'a format bara dela gura
care separi astâzi lacul cu totul de mare.

cele arâtate mat sus reese:

1) Depresiunea de lacul Techirghiol se datoreste váilor,
care se deschideau spre mare, ca lacul fi fost de
mare prin barâ.
Concentrarea apei, datoritä faptului cä cantitatea de
mai mare cea prin precipitatiunile atmosferice
voare, a dat din punct de vedere biologic al sedimentatiunei nastere
la 2 fase bine distincte:
a) Prin concentratiunea apei lipsa de curenti,
primordiall a fost distrusá. In acest timp depunerile materiilor in
suspensiune a dat nastere nomolului cafeniu.
b) S'a fixat in lac fauna flora specialá, lacurilor
sârate; iar prin descompunerea acestora, fenomen produs
parte prin bacterii, s'a format nomolul negru.
Aceste sunt constatärile deductiunile ce se pot face din
rile intreprinse pânä acuma asupra acestui lac. Ele sunt insä departe a
constitul un studiu complect al lacului. In acest scop mai este nevoie de
studii observatiuni indelungate la fata locului, intre care cred cele
mai necesare ar :
1) Mäsuräri zilnice a nivelului apei, prin care s'ar puteâ
oscilatiunile lacului, provenite fie din evaporatiune, fie din pre-
cipitatiuni atmosferice.
2) Mäsuräri asupra temperaturei apei la diferite adâncimi, a aerului
a curentilor lui, a precipitatiunilor atmosferice, etc.
3) Analize ale apei din diferite puncte, dela diferite adâncimi in
diferite anotimpuri.
4) Studii bactereologice.
5) Analiza nomolului negru cafeniu urmirirea pe se poate
a procesului de formatiunea nomolului negru, mai ales a timpului nece-
sar pentru putrefactia organizmelor. In acest scop ar fi de a se
construl un baraj adApostit in care sä nu fie impiedicatä actiunea
agentilor cari contribuesc la formarea nomolului negru.
6) A se prin observatiuni influenta nomolului negru asupra
celui cafeniu, anume nomolul cafeniu sä transformä nomol
negru prin depunerile directe a substantelor organice.
Aceste ar principalele studii ce cred necesare a se intreprinde
pentru a puteâ face un studiu complect asupra lacului.

www.dacoromanica.ro
76 PASCU

Terminând trebue d-lui C. G. GARBOVEANU oco-

lului minier care fiindu-mi la lucrarea din partea Serviciului
nelor, carierelor apelor minerale, a pus cea mai mare
pricepere ca aceastä lucrare sä se termine scurt
De asemenea trebue multumesc Directiunei portului Constanta,
care cu cea mai mare bunAvointä mi-a pus la dispozitie materialul de
care avut necesitate.

www.dacoromanica.ro
 VORLÄUFIGER BERICHT

DEN TEKIRGHIOLSEE
DISTRIKT CONSTANTA (DOBROGEA)
(MIT EINEM PLAN UND EINER PROFILTABELLE)
von
RADU PASCU
Chef ingenieur

(Résumé)

einer Entfernung von 15 von der Hafenstadt Constantza

und durch die Hauptlandstrasse Constantza - Mangalia mit der erste-
ren verbunden, liegt der See Tekirghiol (Türkisch Tekir =
name, Ghio1=See) der durch eine schmale vom Schwarzen Meere
getrennt
Dieser See, bekannt durch seinen heilbringenden schwarzen Schlamm,
wurde in der letzten Zeit mehr und mehr von Kranken besucht und
auf dem Punkte, durch stets wachsende modernere Wohn- und Bade-
Einrichtungen zu einem erstklassigen Badeort sich zu entwikeln.
Die umliegende Region hat den Karakter eines gewellten wenig
hohen Plateau's, durchschnitten von nicht tiefen, weiten welche
einem System von alten Flüssen, die vor Zeiten in das Schwarze Meer
sich ergossen, entsprechen. Das 70-80 m. hohe Plateau neigt sich sanft
gegen das Meer zu, ist fast horizontal in der desselben und endet
plötzlich durch einen 30 m. hohen Absturz.
*

Geologische Uebersicht. Die Dobrogea wird als ein Horst, welcher

gegenüber den Karpathen sich erhebt, angesehen, dessen Kern aus
cisch gefalteten palaeozoischen (Devon u. Perm) Schichten gebildet wird.
Dieser Horst ist umgeben von mesozoischen (Trias und Kreide)
Mantel, in seinem nordwestlichen Theil vollstandig erodirt
wurde. Sowohl die palaeozoischen wie auch die triasischen Schichten

www.dacoromanica.ro
 PACIJ

sind mehr oder weniger metamorphosirt durch die intrusiven Massen

von Graniten, Prophyren und Diabas desteinen (1).
In ihrem südlichen Theil verschwinden diese Schichten unter einer
14 breiten Oberkreidedecke, welche eine Depression zwischen
der Donau und den Lagunen (Lacuri, ghiol) des Schwarzen Meeres
An der südlichen Grenze dieser Decke, erscheint wieder das alte
Grundgebirge, gebildet aus Grünschiefern welche aus einem Komplex
von compacten, sandigen und konglomeratischen schiefrigen Gesteinen
bestehen, die im südlichen Theil desselben transgressiv von oberjuras-
sischen Sedimenten überlagert werden.
der Linie Cernavoda-Constantza verandert sich
die Orographie des Terrain's. Die relativ hohen Gebirgszüge gehen lang-
sam in ein hügeliges, durch weite, wasserlose durchschnittenes
Hochplateau über, dessen von einem fast ununterbrochenen
Mantel von Loess bedeckt ist. In den Einschnitten der sowie
des Kammes der Hügel, dort wo die Loessdecke durch Erosion oder Defla-
tion weggeräumt wurde, kommt die Unterlage zum Vorschein, welche aus
fast horizontalen lk- und Mergelbanken, manchmal mit gelblich
lichen Thonschichten wechsellagernd, besteht. Diese der sarmatischen
Stufe angehörende sind grösstentheils aus Schalen und Steinkernen
der Mactra iabilis zusammengesetzt, welche durch die Auslau-
gung der Schalen und des Kalkes ein sehr eigenthümliches zelliges Aussehen
annehmen. kann man in tieferen unter der sarmatischen
Stufe, die Kreideformation bemerken, auf welche die erstere anschei-
nend concordant liegt.
in mittlerem Teile der rumaenisch-bulgarischen Grenze,
schiebt sich zwischen der sarmatischen Stufe und Kreideformation
ein horizontaler Nummulitenkalk ein, der in Bulgarien sich weiter fortsetzt.
Ausserdem findet man an der Donau bei ina pliocaene Schich-
ten als Ingression auf der sarmatische Stufe. Diese setzen sich einerseits
der Donau nach Bulgarien fort andersseits umranden sie den
südlichen Strand des grossen dacischen Sees, welcher das westliche
Hügelland Rumaniens bedeckte urn von da gegen Osten in der euxi-
nisch-caspische Depression sich auszubreiten.
Die Umgebung des Techirghiolsecs wird zum grössten Teil von
Loess gebildet, welcher in seinem unteren Teil eine sandige, gegen die
Oberflache feiner werdende Beschaffenheit hat. An seiner Basis, zwischen
ihm und den darunter liegenden Kalkbanken, bemerkt man des öfteren
eine Einlagerung von einem röthlichen Thon mit kalkigem Schotter
und Konkrezionen, die von Herrn MURGOCI als eine alte praeloessiane
Formation angesehen wird.
(1) L. Mrazec und Teisseyre. Esquisse tectonique la Roumanie.

www.dacoromanica.ro
 VORLÄUFIGER BEICHT 6BE DEN

Unter dem Loess erscheint die sarmatische Stufe, welche aus mehr
oder weniger machtigen dichten oder oolitischen Kalken besteht, wel-
che mit mergeligen wechsellagern, von denen einige fast aus-
schliesslich von Schalen und Steinkernen von Mactren zusammengesetzt
sind. Der ganze Schichtenkomplex ist im allgemeinen horizontal oder
leicht gegen SE geneigt. Sie sind am besten aufgeschlossen des
steilen Ufers des Sees, von wo sie sich an manchen Punkten fast bis
hundert Meter im den See hinaus erstrecken den Boden desselben bildend.
Gewöhnich wechsellagern diese Kalkbanke mit gelblich-grünlichen
Thonschichten. Durch im See gemachte Tiefenmessungen wurden auf
dessen Boden gelbliche Thonschichten angetroffen, welche man durch
Analogie zur sarmatischen Stufe einreiben könnte.

Beschreibung des Sees. Die Form des Sees ist die, karakte-
ristische aller Limane des Schwarzen Meeres, eine unregelmassige. Der
mittlere Theil bildet ein Rechteck, dessen Langsseite 1270 m., die kurze
Seite 2000 m. misst, von welchem gegen W, und S drei Arme aus-
gehen, welche den Namen: i und Tusla führen.
Diese drei Arme entsprechen dem Lauf von alten Flüssen, Welche
in der Mitte des Sees sich vereinigten um von da in das
Schwarze Meer sich zu ergiessen.
Der Flachenraum des Sees ist 1270 Ht. 2500 qm., von welchem
der Arm Urlikioi 519 2500 qm. einnimmt.
Vorgenommene Arbeiten für die Bestimmung der
nung und Machtigkeit des schwarzen Schlammes. Der Zweck
dieses Studiums war die genaue Verteilung und die Machtigkeit des
schwarzen Schlammes auf dem Grund des Sees zu bestimmen. Es wur-
den desshalb 206 Tiefenbestimmungen mit einem Bohrapparat ausgeführt,
welche auf Profillinien in Entfernungen von 100-250 m. auf die ganze
Oberflache des Sees verteilt worden sind. Zwecke sind
sie bis in die liegende thonig-sandige Schicht worden und einige
durchteuften diese Ablagerungen bis in jene unterlagende gelbliche
Thonschicht.
In beiliegenden Plan und den Profilen sind genau die Höhenkur-
ven des Wassers, die Grenzen des braunen und schwarzen Schlammes,
sowie die Machtigkeit des lezteren eingetragen.
Tiefe des Sees. Das Seebecken neigt sich sanft vom nordwestlichen
Ufer gegen die Mitte, wo es die grösste, 10 m. messende Tiefe erreicht,
von hier steigt er rascher gegen Osten, um in einer Entfernung von
750-900 m., die Oberflache zu erreichen. Die mittlere Tiefe schwankt
zwischen 2-5 m.

www.dacoromanica.ro
 PASCU

Das Wasserniveau ist hauptsachlich von den atmospharischen Nie-

derschlagen abhangig. Eine völlige Austrocknung des Sees ist bis dato
nicht bekannt; es dies wahrscheinlich mit dem Zuflusse des Was-
sers aus unterirdischen welche auf seinen Grunde zum Vor-
schein kommen, zusammen, und von dem Zuflusse der und den
Randquellen, welche sich in den See ergiessen.
Das Wasser ist klar, manchmal mit gelblichen und röthlichen
welche von den an einigen Orten konzentrierten unzahligen
Mikroorganismen herrühren. Der Geschmak ist salzig und bitter.
Die Dichte betrAgt 1.060 oder 10-11° bei 15° C. Nach
der chemischen yse von Dr. SALIGNY und Dr. GEORGESCU
das Seewasser 4-mal so viel Salze wie das des Schwarzen Meeres
55°/. Es besonders schwefelsaures Magnesium Ver-
gleich mit 1.481 0/00 des Meerwassers und Magnesiumbromid 22-mal
mehr als das Meerwasser (1).
Die Fauna des Sees, wurde von Herrn Professor dr. P. BujoR
studiert. Sie Arten von Protozoen, Würmern, Krustaceen, Insec-
ten und Miriapoden (2).
Die Flora wurde von E. TEODORESCU bestimmt.
Man fand :
Cladophora cristalina
Hormiscia speciosa
Rhisoctinum riparirum.

Bodenbeschaffenheit des Sees. Der Untergrund des Sees wird

von folgenden Schichten gebildet (im Liegenden angefangen):
1. Gelblic her n, manchmal von schwarzen Adern durch-
setzt. Die Machtigkeit dieser Schicht konnte nicht festgestellt werden,
es ist aber sehr wahrscheinlich, dass dieser Thon unterhalb der Kalk-
vorkommt und somit der Sarmatischen Stufe angehört.
2. Grauer ergeltho n, mehr oder weniger sandig, mit Kalk-
konkretionen und von grauer bis dunkler Farbe. Er erreicht in der Mitte
des Sees eine Machtigkeit von 7-9 m. und keilt sich gegen den Rand
desselben, wo er im Mittel 4 m. erreicht, aus. Manchmal geht er in röth-
lich-grünlichen Mergel in welchem Nester von schwefel-
saueren und chlorsaueren Salzen sich finden.
3. Der e m. Dieser ebenfalls therapeutisch mit
Erfolg verwendete Schlamm ist fast die ganze Bodenflache des Sees
verbreitet und weist im Mittel eine Machtigkeit von 50 cm. auf. Er ist

(1) Details des Analyse siehe rumänischen Text.

(2) Die bestimmten Species siehe rumänischen Text.

www.dacoromanica.ro
 VORLÄUFIGER BERICHT OBER DEN TEKIRGIOLSE 81

von brauner Farbe, fühlt sich fettig an und unzahlige Schalen.

von Muscheln (1), die heute nur im Schwarzen Meer leben.
Was die Ursprung dieses Schlammes anbelangt, so scheint derselbe
eine specielle Ablagerung zu sein und namentlich könnte man seine.
Entstehung in der Weise erklaren, dass, nachdem der See durch die
vollkomen vom Meere getrennt wurde, der im Wasser sus-
pendirte thoniger Detritus sich langsam absetzte. dieser Zeit
war die Verdunstung eine grössere als der Zufluss aus Quellen und
mospharischen Niederschlagen und es fand eine Konzentration des Was-
sers statt, in welchem die lebenden Organismen nicht mehr fortbestehen
konnten. Die Schalen der abgestorbenen Tiere sanken zu Boden und
wurden in dem braunen Schlamm begraben. Durch die Verfaulung der
Weichteile derselben scheint zum Teil der fettige Zustand desselben
bedingt worden zu sein.
dem braunen Schlamm liegt
4. er schwarze m. Er verdankt sein Entstehen einem
komplexen bacteriologischen und chemischen Prozesse, hervorgerufen
durch die Umwandlung mineralischer Substanz, durch Verfaulung der
Pflanzen und der animalischen Organismen, welche in grosser Menge in
diesem Wasser leben.
Er hat eine schimmernde blaulich-schwarze Farbe, ist dünn und
fettig und bemerkt man darin Reste von Algen und anderen
Organismen. Im frischen Zustand entwickelt er einen unangenehmen
Geruch, in dem man den Schwefelwasserstoff gut unterscheiden kann.
Seine Verbreitung auf dem Grunde des Sees ist geringer als die
des braunen Schlammes und seine Machtigkeit variirt zwischen cm.,
wobei die grösste Machtigkeit gegen die Mitte des Sees zu finden ist
Im Mittel kann man 25 cm. Dicke annehmen.
Die chemische Analyse wurde von Dr. M. GEORGESCU (2)
Da die Verbreitung schwarzen Schlammes, für die Zukunft dieses
im Entstehen begriffenen Badeortes, die bedeutendste Rolle spielt, so
war es namentlich wichtig, durch Bohrungen seine Machtigkeit und Aus-
dehnung festzustellen, um aus diesen Daten die vorhandene Menge
rechnen zu können. So wurde nachgewiesen, dass die eute
erende Quantitat 1,380,000 cbm. die einem Milliarde
656 Millionen Klgr. entsprechen, also eine Menge, welche,
abgesehen von seiner fortwahrenden Bildung, für unab-
sehbare Zeit ausreichen wird.

Die von IONESCU-ARGETOAIA bestimmten Arten siehe rumänischen Text.

(2) Siehe Text.
Anuarul Rowdniei, IV. Fasc. I. 6

www.dacoromanica.ro
 Die Entstehung des Sees müssen wir denselben Ursachen
schreiben wie diejenige der Limane des Schwarzen Meeres in Süd-Rus-
sland. Nach russischen Autoren (1) stellen die Limane die Thaler der
Flüsse dar, welche im Posttertiar sich in's Meer ergossen, zu einer
Zeit, wo das Niveau des Schwarzen Meeres ein viel niedrigeres als das
heutige war.
Im Folge des Steigen des Meeresniveau's, wurde das Bett dieser
Flüsse vom Meereswasser überschwemmt und durch den Wellenschlag
immer mehr erweitert, bis die ursprünglichen Thaler in Buchten umge-
wandelt worden sind.
Wenn wir einen Blick die Lage unseren Sees werfen, so merkt
man, dass von Westen gegen das Meer zu der Bach Tekirghiol floss,
sich an das westliche Ufer des heutigen Sees haltend und markirt durch
das Ufer des Sees. NW floss der Fluss Muzurat i),
der seinen Weg durch die Kalk- und Mergelbanke bahnen musste, was
seine geringe Breite Von Süden endlich der
Bach a, welcher, da er nur weiche Schichten zu überwinden hatte,
sich mehr und mehr erweiterte zu einer breiten und kurzen Bucht Alle
diese strömten dem Meere zu und mussten sich demnach in einem
Punkte vereinigen, der die Mitte des Sees, wo die grösste Tiefe herrscht,
zu sein scheint. Durch das Steigen des Meeresniveau's, drang das Meer-
wasser in dem Thalweg der ihn mehr und mehr erweiternd, bis
er die heutige Form erreichte ; zugleich setzten sich bei ihrer
dung die von Wellen mitgeschleppten Sande und Schotter ab und so
entstand die Düne (Perisip), die heute den See vom Meere trennt.
Urn ein vollstandiges Studium des Sees zu erhalten, müssten diese
Untersuchungen stark erweitert werden und namentlich müssten genaue
Beobachtungen gesammelt werden über den täglichen Niveaustand des
Wassers, Messungen der Temperatur zu verschiedenem Jahreszeiten,
Wasseranalysen in verschiedenem Tiefen, bakteriologische Analysen und
Beobachtungen über dem des schwarzen Schlammes, etc.

(1) N. Sokolow: die Entstehung der Limane

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA MOGO$ESTI
DIN

NORDUL
CU SCHITA GEOLOGIGA 4 PROFILE
(FOAEA MOGOE§TI, SERIA VIII, COLOANA V)
de

R. SEVASTOS

Regiunea se la S de cuprinde culmea

nova, prin un tunel de calea feratá Aceastä culme
prezintä o la Poiana Ulmului, care e intrebuintatä atât de calea
ratä si de soseaua nationalä.
Linia de creastä o semicirconferintä, care desparte spre
No din teritoriul judetului Iasi, drenatä de Bahluiu;
toatä suprafata foaei, de aceastä apartine basenului
Bärladului.
Din culmea se despart spre Sud dealuri cu creste ce ating
400 m. Ele se scoboarä cevâ mai jos de jumätatea foaei formând
touri ca cel dela Scheia Ipate, unde se isprävesc brusc dând
nastere la poalele unei dulci, pe cari vin sä se lipeascä din-
spre miazä-zi depozite cu Congerii (Pontice). Aceastä linie de term se
vede mai lämurit la satul astfel avem limitä cea mai nor-
a depozitelor pontice. Väile ce tae relieful sunt: a Rebricei, a Stay-
nicului si a
Valea Rebricei este ea se scoboarä adânc la
200 m. chiar mai din sus de Grajduri, deci la vre-o trei km.
de isvorul cu de sub dealul Bordea.
Valea Stavnicului are mai o directiune dela Vest la Est
la Hadärnbu, unde se lärgeste aluviunile; de are
directiunea NS, sugrumat din distantä are douä
dilatatiuni: una Ciuroaia Gäunoasa, alta dela Sendreni
la Frânciugi. Aluviunile acoperite cu un mil argilos se crapä
foarte adânc timpul cäldurilor mari ale verii.

www.dacoromanica.ro
84 R. SEVASTOS

Sacovätul are tot lungul acestei foi aluviuni. In dreptul Tibänestilor

aluviunile sunt desgolite pe o grosime de 6 metri. Ele sunt partea
jos nisipoase, deasupra un lehm cu numeroase Gasteropode.
Pentru a foaia Mogosesti vom deocamdath in douä
regiuni naturale :
1°. Partea superioari din depozite sarmatice ce tot
nordul foaei la latitudinea satului Scheia.
Partea inferioará sau dela aceastá in jos, a
subsol e reprezentat prin depozite cu Congerii (Pontice).
Partea de Nord are dealuri ce se la 400 m. formând
pe culmea largi podisuri cum e de deasupra gárii
unit Poiana cu Cetate Poiana Schitului, podisul Hadâmbului, apoi
podisul mai lung de 10 km., ce dela Cheia Domnitei prin
fundul Ursitei, pe la Arman, Partea de Sud are un relief mult
mai cáci mägurile sale se la 250 m. nu-
mai puncte aceastá cifrä, anume pe dealul Fagului
pe al Tatomirestilor. Dar aceste cred avem a face cu nisi-
puri purtate de vânturi, mai cu ne la poalele dealurilor
ce formau odinioarä litoralul lacurilor pontice.
Regiunea sarmatich cuprinde culmea BArnova-Mogosesti din care
se desparte spre : a) la stânga väei Rebricea dealul Schitului cu

ramificatiunile sale, ce ajung la ; b) iar pe dreapta

dealul Mogosestilor, Carbunarilor, Movilitei,Faurul Muncelu-
Cauesti. Spre Vest aceste dealuri sunt despärtite prin valea Stavnicului.
Intre Stavnic avem la N dealu Hadâmbu, care prin cul-
mea Comorei se spre cu culmea ce pravalul
al Sacovätului, al se o parte pe linia de
despärtire foaia Mogosesti
In descrierea noastrá vom incepe mai cu dealul
Mogosesti vom rând pe rând toate ramificatiuniIe cum sunt
mai sus.

DESCRIEREA GEOLOGICA

1) Depozite
Dealul
páräseste Iasul
cam pe la cota 180 pe
platformá ce se poate urmári pe o
cu un subtire strat de loess,
fântânile, ce se pot
trenul de Vasluiu, spre
satul Curáturi va o
spre räsárit. Ea e aco-
apa nu e la adâncime mare
chiar terasamentul C.

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA REGIUNII MOGO$ETI 85

F. R. Dupä momente un drum, ce trece la nivel cu

sinele, apoi inträm transee. Aceastä platformä este aIcatuitä din o
cafenie, ce o putem bine pe drumul präpästios al Bordei
ce se dela calea feratä spre Bordei (250 180 m.).
Argila e cafenie, nisipoasä stratificatä päturi subtire aproape ori-
zontale. Ea se crapä directiune perpendicularâ pe stratificarea sa
nastere la maluri verticale präbusiri curioase. Apele ploilor, pätrunzând
prin cräpäturi la adâncimi destul de mari, subte-
rane, a cgror bola scobitä necontenit cu prin
interne, ajunge sä se cele din urmä atunci ca
nalul se la suprafatä sub forma adânci präpästii, de aceia
drumul e peste putintä de nu e practicabil deck in timp
frumos mai cu cu desertul. In aceastä argilä este säpat tunelul
Pe la cota 230 m. in argilá cafenie nisipoasä am gäsit fosile
sarmatice : Solen subfragilis In gara existâ un
apä la 8 metri adâncime, cea ce cä la nivel argila e
mai compactä impermeabill
Din garä suind spre poiana la Bordea mergem pe loess cafeniu,
pämânt vegetal nu existä. Dela cota 310 sus apare in aceastä poianä
calcarul oolitic sarmatic, El a fost exploatat pe tapsanul, unde se
astäzi cantonul Eforiei Sf. Spiridon. Calcarul din acest are
podolica subtire Cardium. Acest nivel se mai vede in carierele de
lespezi de lângä isvorul la Uluce, unde bancuri de grezie groase
pânä la 2 m. din care se cioplesc lespezi lungi. Ad gäsim : Cardium ir-
regulare, podolica, Modiola navicula; deasupra nisip
vânât marnos cu: podolica, Bula Lajonkajreana, Hydrobia
ventrosa.
La Pieträria din sus de valea Sähästriei, oolitul devine masiv din
el se cioplesc pietre de morminte treuci. La Duruitoare lespezele de
oolit trepte de 1.70 -2 despärtite prin o ce
unei cascade de unde numele de Duruitoare. Dela pie-
trária Bordea spre -noapte acest nivel dela cota 300 -360 m.
pe coasta d. Rusului a d. Nisipului. De asemenea acest nivel nisi-
pos formeazá culmea dealului dela Sperieti dela 290 m. in sus
reste nivelul pe muchea dealului deasupra gärei gäsim
marne vinete alternând cu marne inrosite cu impresiuni de bivalve, intre
care se poate distinge : podolica, Cerithium rubiginosum,
drobii si Planorbe. Aceste marne nivelul marnelor impermeabile
superioare, care acum nu am gäsit fossile pe
Codäesti. Aceste marne le la cariera de lespezi dela Uluce
deasupra nivelului arenaceu. Ele au o grosime de 4 metri. De ase-
meni la pietraria din sus de valea Sähästriei. Le afläm la

www.dacoromanica.ro
86 R. SEVA STOS

toare, unde nivelul de apä, din care ese isvorul. Ele se

in Poiana Cailor, spre Poiana cu Cetate, pe de altä parte spre Sud
Poiana Schitului.
Deasupra marnelor superioare urmeazä nisip, ce se vede pe muchia
dealului ce dominä gara El confine fosilele urmätoare :
Cardium irregulare f. des des
,, Fitioni Trochus biangulatus
podolica Hydrobia
Tapes gregaria ventrosa.
Faptul cä aceste nivele din marnele superioare
nisipul, prezintä aci fosile are o insemnätate particularä pentru
tigrafie, pe foaia Räducäneni in ele nu am resturi
de organice, totusi condus numai de considerente stratigrafice le
am raportat la depozitele sarmatice ; acum mnsä pe baza fosilelor gäsite
nu mai nici o privinfa acestor douä nivele.
Marnele nisipurile superioare forrneaza nivelul de apä superior
existenfa pufurilor de pe platou, deci a locuinfelor, a schi-
turilor de odinioarä a satului Poiana cu Cetate.
Cu ocaziune, cred folositor a si a in acelas
timp aserfiunea ce s'a emis de hydrologi in privinfa ori-
ginei isvoarelor dela Repedea-Barnova in studiile de Comuna
Poeana Cailor pentru alimentarea apä a ora-
E
; anume s'a interpretat isvorul dela
Repedea de ca isvoare ce
ese din calcaruri sub formä de vine de
apä formate in interior, ca isvoare
sifonamente. In urma celor expuse
mai sus, rezultä cä deasupra marnelor
Fig. 1. superioare impermiabile se formeazä
Sectiune prin Dealul Bordea o de apä având ca strat filtrant
1) argila cafenie, 2) nisip, 3) calcar oolitic, orizontul al sarmatic de nisip.
4) marne 5) nisip supezior
de apä nastere la
deasupra banctrilor de calcar oolitic dupä cum se la Duruitoare,
sau poate sä prin bancurile de grezie la ivealá sub
ele, cum se cu isvorul dela Uluce, unde deasupra bancurilor
carierei de lespezi, acoperite de nisipuri marnoase vinete, urmeazä marne
argiloase vinete grosime de 4 metri.
Figura reprezintä o sectiune dealul Bordea, pe coasta cäruia
e asezatä gara sus e platforma dela Poiana Cailor, iar jos e
soseaua nafionalä de sub Bordea. Argila (1) cea mai mare
-parte a dealului urcandu-se la 310 m. apoi zona

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA MOGO;ETI 87

arenacee (2) terminatä bancuri de oolit (3) sau grezie masivä din care
se cioplesc lespezi ; apoi pätura de marne argiluase superioare (4)
deasupra avem nisipul superior (5).

Dealurile

culme este o ramificatiune cu directia NS din dealurile

mari ce se inaltä la miazä-zi de Iasi. Pe pravalul nordic e asezat satul
Mogosesti, ce se vede chiar din cu bunä lunetä.
Coasta la 280 m. este alatuitä din argile cafenii, ce se
pe drumul Sub-Bordea, acoperite de loess. In pärtile de jos
la nivelul satului se vede chiar argila Intreaga coastä e bräzdatä
de adânci de 6 8 m., care aproape toloaca locuitorilor,
permitând lupilor din codrii nepätrunsi, ce creasta dealu-
rilor, se apropie lângá sat atace diferite animale domes-
tice. Alunecärile de pe coaste formeazá scobituri, ce se
lacuri une ori foarte adânci cum e lacul care
avea o adâncine mare dar care acum e aproape sec. Alte
ori aceste lacuri sunt datorite unei scobituri formate la origine din.
tr'un canal intern a cärui s'a näruit, dupä cum se sub
Bordea.
Urcându-ne pe piscul Stanistei de lângä vom vedeâ zona
arenacee alcatuitá din nisipuri sure färä fosile deschise mal prä-
pästios. Ea zace peste argile vinete impermeabile, ce un mic
isvor. Nisipul dela cota 280 m. sus se prin straturi de
grezie la 330 m. Sus pe marnele superioare.
La Cárbunari coasta Mesteacanului e in partea de jos de
numeroase hârtoape rectilinii, adânc loessul, sä se vazä in
el numerosi bolovani de grezie sarmatia arbunari are albia pe
huma ese din pádure, pânä aproape de cota 300 m.
De aci in sus pe coasta acoperitä de un gros strat de loess
bolovani de grezie sarmaticA de calcar foarte duri; pela 300 m.
gäsit un bloc de 9 m. c. Peste argila de nisip, ce
zona a doua arenacee. Ea se ridicä pknä la 340-350 m.
e de un loess roscat, ce se crapä dupä linii paralele cu
si alunecä dar continuu.
La ajduri argila impermiabilä se ridicä la 290 m.
du-se in partea de NV a satului. Mai de aceastä curbä sub-
solul este din argila sarmaticA acoperitä de loess. Pe
locuri avem nisipuri quaternare acopdrite de un subtire strat de
loess. Acest fapt se vede chiar sat la cota 280, unde loess am
gäsit un cutit de cremene cioplitä.

www.dacoromanica.ro
88 R. SEVASTOS

Succesiunea stratelor sarmatice am urmgrit-o fundul lei,

este 2.
Deasupra argilei (5) urmeazá nisip (4) ce maluri vertical
pe laturile pârâului. In el se : Cerithium disjunctum, Solen sub
Modiola,
Pe alocuri se formeaz5
straturi de grezie. Ceritii
acopär päturä ca-
fenie ca putredä
de ; alte
patiná se
pe suprafete de mai
multi decimetri patrati.
Nisipul se la
Fig. 2.
335 m. se terminä
Sectiune In fundul Grajduri. straturi de grezie (3);
1) Bolovani din 2) argila superioarS, 3 grezie, apoi un strat de
4) nisip din zona a II-a, 5) argila inferioar5, 2 metri de mar-
6) argila cu '7) loess.

deschisä (2) cu scoici sarmatice : Cardium irregulare, Modiola navicula,

mare, Trochus sp., Hydrobia ventrosa. Deasupra de tot argilele
sunt acoperite páturä de un metru constituitá din bolo-
vani remaniati din gresii sarmatice.
la Cheia ului al Movilitei e din marne
cari dela cota 340 m. se la 380 m.; mai sus se
nisipuri având in interior bolovani neregulati sau lespezi de grezie foarte
tare, silicios, scoici. In unele locuri grezie se exploa-
teazä, cum se vede de pe vârful de deasupra satului Grajduri,
pe hartá cu PT. Scheia 402, de unde se scoate piaträ pentru
fundul pe coastä la 320 m. gäsit straturi de
gilä albästrie verde (6) de sfärämáturi de scoici, care
am putut recunoaste :
Planorbis cornu var. Manteli Melanopsis Sinzowi BRUS.
Congeria Neumayri var. moldovica Hydrobia.
Desgolind malul de nisip pe o intindere oare care m'am putut
convinge, argila verde zace prin o linie de contact neregulatä peste
nisipul sarmatic alterat ruginit, väditä cä a fost odinioarä expus
agentilor atmosferici. Bazat pe faptul, cä fauna argilei verzi este cu totul
deosebitä de cea a depozitelor sarmatice pe considerentele stratigra-
fice de mai sus, pe de altá parte comparând acele
ale depozitelor pontice, ce le am descoperit la azänesti pe foaia
däesti ne va fi permis a le pe aceste la Pontian.

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA 89

La ea ui are albia säpatá pe o adâncime de

6 metri si se observá succesiunea urmätoare :
1) La este argila vânätä, descoperitä pe 1.20 m. Ea este
cu vermiculare.
2) Deasupra un alt strat de argilä cafenie loessoidä,
având verticale din distantä si terminându-se sus prin
un strat de vegetal, ce se in jos. Origina sa e de aluviuni.
3) Un al doilea strat de argilä nestratificat, dar isprävindu-se de
asemenea sus printr'o päturá de pämânt vegetal.
4) In fine un strat 2 m. de argilä cafenie deschisä scoici sarma-
tice remaniate Hydrobii, având la suprafatä foarte pâmânt vegetal.
Päturile 2, 3 4 sunt de originä aluvionarä formate pe comptul
loessului remaniat. De aci putem deduce alatuirea
Urand din Valea Satului pe ur constatäm cä coasta este aco-
peritä de loess, ce coprinde sfärmäturi de scoici bucäti de piaträ din
grezia sarmaticä. Pe la 280 m. gäsim un fel de terrasá din
lovani blocuri de grezie sarmaticá. La 290 m. argila inferioara sarma-
ticä inceteazá si este acoperitá de zona a douä arenacee, ce constá din
nisip curonat de grezie. Ea de stânci puternice
numeroase fosile bine pästrate. Am extras din el urmätoarele :
irregulare variabilis
Fittoni D'ORB Sow
Tapes gregaria PARTSCH drobia ventrosa
Modiola DUB Trochus biangulatus
Donax lucida
Sus pe tapsan se rnarnele superioare.

Dealul Scheia
In spre sud creasta dealului se intinzându-se spre
Vest un numit general dealul Scheia dupä
satul ce-si resfirá casele pe costisa sa de miazá-zi special Muncelul
Muncelul deasupra sa odinioarä lacuri, cari astä-zi
nu mai sunt.
Nivelul arenaceu din dealul Muncelu studiat mod incidental
o altä ocazie 1903 am descris päturile cu Congerii din j. Vaslui (1).
De asemenea in an d. I. SIMIONESCU (2) dá o sectiune pe vârful
Muncelului si o listä de fosile.
(1) Les couches Dreissensia du Depart. de An. Univ. 1903.
(2) SIMIONESCU, Contributiuni la geologia Moldovei Siret
1903 p. 22 23.

www.dacoromanica.ro
90 R. SEVASTOS

Dealul Scheia ajunge de 360-400 m. e täiat in mod

brusc de trei laturi ; la poalele meridionale ale acestui deal se
regiunea ponticä, cât aci avem litoralul de
a märei respective.
Argila de baza aci se pânä la 280 m.
se poate pe Humäriei. La pod
peste acest pe drumul principal al satului
se aflä o fântânä cu apä la 3 m., deci
miabilul este aproape de suprafatä. Urcând pe
pârâul Humariei chiar in sat pe la 280 m. gäsim
nisip grezii, cu care incepe nivelul arenaceui
iar coronamentul acestuia se vede descoperit
tot pe právalul sudic muchia dealului,
Fig. 3. unde e cota geometricä 329 m., drumul, ce
pe pär. duce din cotuna Basarabia Floresti.
la Scheia. : (Fig. 3).
Aci vedem urmátoarele de sus in
Un metru loess inegrit la suprafatä intrând sub forma de
in nisipul de sub ; 2) Cerithium Mac-
podolica cam 1.50 m.; 3) alternante de marne nisip m.
4) grezia masivä de 1.50 m. grosime ; 5) In cele din un strat de
argilä.
Deasupra Satului Scheia pe muchia dealului aceste päturi sunt tä-
iate brusc la poalele acestui mic escarpament de câti-va metri
ies numeroase isvoare, ce se
pe coasta acoperitä de
locuintele sätenilor. (Fig. 4).
celul deasupra
poartá marne acoperite
un subtire strat de loess ca-
feniu cu 30 pämânt
vegetal la suprafatä. Aceste 4.

marne impermia- Sectiune prin Dealul la nord de Scheia.

bilul de sus al podisului, care argila de 2 din zona a II-a 3 grezie,
4 marne 5 superior.
a
de odinioarä. Marnele loessul se pot in de ape sälbatice,
ce se de pe Movila dealului cätre Humariei.
Suisul pe Movila Cauesti a fost greu de tot, drumul
desfundat solul de apá in urma abundentelor ploi din vara
1908, ce au holdele in cläi pricinuind o
atât de mare agriculturei. Dar sus un spectacol ni se
desfásuräinaintea ochilor. De aci aruncându-ne privirea spre sud panorama
este frurnoasä interesantä. Ochiul pätrunde valea Bârladului,

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA MOGOE,5TI 91

desi Negrestii sunt adumbriti de cätre micile pontice.

Pentru moment uiti din Negroaia spre miazä-zi ai päturi de nisip cu
pare o mare sau un lac care-si valurile de
poalele dealului Scheia. Atât de puternic de se evocä trecutul.

Versantul occidental al dealurilor Mogosesti - Movilita este mai

regulat decât oriental si e alcätuit in general in cea mai mare parte
din suprafata sa din argile sarmatice inferioare acoperite de

Valea Stavnicului
Stavnic intrând in foaea Mogosesti prezintä un mic lung
de vre-o 2 km. mai in sus de Hadâmbu, aluviuni argiloase. In dreptul
acestui sat valea se putin. A doua dilatatiune se in dreptul
Ciuroaei si a Gäunoasei având un inundabil. In fine se lärgeste
din nou foarte mult dela la Fränciugi. are un
ingust albie minorä in el, iar deasupra se o terasä
de 10-15 m. alcätuitä. dintr'un lut cafeniu. Ea ocupä toatä partea
largitä a väei.
Dealurile dintre Stavnic si Sacovät.Dealurile dintre Stavnic
se in partea vesticä a foaei Mogosesti. La miazánoapte
avem culmea Comorei, ce tine dela Cheia Domnitei (apus) pânä la
Schitu Hadâmb (räsärit). Dela acest Schit se spre sud d. Ponoa-
relor al Capotestilor ; iar dela Cheia Domnitei o altá culme
precedenta despärtitä de ea prin pârâul Ursitei. Ea e for-
matä din d. ce se leagä prin o curmätura dreptul
Mironesei, cu dealurile, ce se isprävesc deasupra Tungujeilor a
tului Ipatele.
sarmaticA este de o monotonie obositoare din punct
de vedere geologic, numai in rari locuri am gäsit fosile
aceste de importantä, afarä de Ipatele asupra vom reveni.
In general argila de basa se pânä la 300 m.
Zona arenacee se poate constatä la Hadâmbu, unde gäsim grezii
si calcare oolitice cu tiparuri de o mare alte bivalve mici.
Aceastä zonä se la 350 m. se terminä printr'un calcar
oolitic Hydrobii mici Lamelibranchiate.
Peste precedenta urrneazä marnele superioare alcätuite din argile
vinete alterne cu marne gälbii. Le-am putut lângä Poiana lui Miron
inteo säpäturä de care nu s'a de apä.
Mai sus nisipul din zona superioarä, ce creasta
dealului atât la Schitu-Hadâmbu la Ezeru (390 m.). Nisipul este
alb, fin la fir cu foite de mica, de aceia apa din puturile säpate

www.dacoromanica.ro
 92 R. SEVASTOS

el Ezeru) este mâloasä. Ezerul este un lac lung mai bine de 500 m.
foarte asezat lungul curmäturei Cheia Domnitei d.
Comorei zona marnelor superioare. Originea sa se. datoreste unei lu-
in lungul coastei, ce a determinat scobitura lacului. Datoritä
lului impermeabil, el a putut se pästreze.
n dul zona arenacee se la m. ieste
din nisip fin cu Mactra Modiola foarte fragede. Nisipul se
printr'un banc de gres dur. Dela 355-365 m. nu marnele
fossile. Deasupra este nisip.
Pe coasta de Tibana argila de baza se pânä la m.
ceeace se cunoaste si prin nurneroasele izvoarc ce iau nastere la aceastä
cotd. Argila se vede sat, de un strat de loess. Mai sus
solul e nisipos având bolovani de grezie cu bivalve Apoi
urmeazä marne albicioase deasupra lehm. Sus de tot transeu
al gäsim descoperit pe mai multi metri de un nisip alb,
ce straturi de molasä foarte moale
micä, Solen subfragilis, Cardium
Dacä urmärirn culmea dela Cheia Domnitei spre Sud, vom
cä este alcdtuitä din nisipurile superioare nefosilifere la Arman.
De pânä la Greaca e din marnele superioare. In aceastá din
localitate odinioarä un mic lac cu numele de Ezeru. Vârful
dealulul Ch*rei e din nisip, pe când al Humäriei e din marne vinete
loessificate la Coborându-ne atre Recea, un berglehm
foarte frumos la culoare, cafeniu-roscat. Prin Recea trecem zona arenacee
inferioarä ce jos la 280 m.
Zona arenacee se aratä bine desvoltatä in satul Ipate, unde
lele de bazá ajung lä 250 m. Ea se prin un nivel de
care alimenteazä isvoarele puturile din sat. Deasupra urmeazä nisip
alb cu rari fosile grosime de 70 m., iar in partea de sus gäsim gre-
calcar scoicos, ce se exploateazä mare activitate pentru pie-
truirea soselelor. Act gäsim : obsoletum. C. d'ORB. Mac-
var. subtire. Modiola dis-
junctum. pictum, Trochus biangulatus EIcHw. Sus pe avem
marnele superioare.
de miazä-zi a dealului Ipate nu are aceiasi directie. Dela
dealului la nivelul argilelor avem suprafata foarte
datoritä nisipului uncle erosiunea s'a inlesnire ; iar dela
250 m. in jos dina e dulce si cea de sus act solul
e pe argila de Avem un profil heterogen cu totul
Cast la Scheia, avem un vechiu al Pontic.
Coasta orientald a dealului Holciu dintre Ipate este
alatuitä din argile vinete acoperitá cu bolovani de grezie sarmaticä cu

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA REGIUNII 93

mici bivalve ; 190 200 loessul e foarte gros 7-8 m. Mai sus e un
loes cafeniu 1-2 m. Apoi argile marnoase gälbii amestecate cu blocuri
mari de grezie sarmaticd. Nisipul incepe pe la cota m. se terminä
prin grezii nisip cu de scoici. platou sunt cu apa
la metri, impermeabilul e la o adâncime.
Mai spre N pe coasta Doschina 120-180 am aflat chiar
la argile verzui cu Congeria Melanofisis cari apartin
babil la Pontian, precum mai spre S la marginea pädurii Babii
transea drumului la cota 250 m. avem cu Congeria. De asemenea
la P. T. 291 m. am gäsit Unio Hydrobii. Prezenta
telor cu Congerii in jurul dealului Slobozia-Holciu s'au
tins depozitele pontiane, mai cu seamä pe coasta dela am
mari bolovani de grezie sarmaticd, care ne apropierea unui

In ce priveste loessul in regiunea examinatä, extensiunea sa este

foarte mare. pretutindeni pe coaste pe deasupra
argilelor inferioare chiar deasupra zonei arenacee inferioare ; peste
marnele superioare se mai rar, de exemplu pe dealul dela Scheia,
dar e foarte De ordinar el deasupra acestor marne
precum a nisipurilor superioare.
In pádurea de a satul Recea, am gäsit un
berglehm cu firul mare de un cafeniu roscat foarte frumos.

2) Depozitele Pontice.
Depozitele pontice de pe foaia Mogosesti le-am descoperit cu
mult mai de a articolul asupra päturilor cu Dreissensia
din jud. Vaslui (1). In acel articol mentionez dela Cázanesti,
Frasin Boresti, unde am gäsit fosile. In ultimele excursiuni cercetand
cu deamänuntul am aflat mai multe puncte fosilifere, ce mi-au permis a
limita .bizenului päturilor cu Dreissensia a mai mult
suprafata ocupatä de ele. Mai cu ce prives.te Frdnciugi,
ce o consideram in 1903 ca alcätuitá din depozite sarmatice, m'am
convins apartine tot depozitelor cu Congerii. Cercetand satul
FrAnciugi am aflat o fontânä in lucru din materialul scos din
am gäsit argile galbene vinete cu Congerii. Pe de parte, la Halita
dela cota 140-160 m. este un mal desgolit, care am gäsit scoici de
Unio Hydrobii, cari apartin tot la acest etaj.
In timp in multe puncte pe coasta dela am
de mari bolovani de grezii sarmatice,
R. SEVASTOS Les couches Dreissensia du dept. de Vaslui, 1903.

www.dacoromanica.ro
94 R.

in argilä acoperiti dc loess, cari nu pot fi interpretati ca un fel

de cordon litoral, de oarece malul de grezie este foarte sus departe
de acest punct.
La vest de pe coasta de S a dealului Grindu la cota
260 m., am o de argilä, ce se poate urmari o dis-
tanta lungul dealului la la poalele ei o de
blocuri de grezie sarmatica, cari le interpretez, cu probabilitate, ca cordon
litoral al lacului pontic. Aceastä am pe versantul
vestic al Ivaneasäi. Desi acest cordon de blocuri se pe foaia
gâta (imediat urmatoare spre V de f. mentionez spre a-mi
servi de comparatie de spre a convin-
gerea asupra originei sale.
Astfel punctele ce le-am gäsit acum permit a limita
de N a depozitelor in mod limpede neindoelnic.

detaliu regiunea dela

särit la apus.
Valea rice i. Partea superioara a acestei la latitu-
dinea comunei Valea Satului are ambele sale prevaluri Mate in depositele
Sarrnatice de aceia ele au fost tratate regiunea respectivä ;
portiunea mai jos de acest sat inträ regiunea cu oarecare
restrictiuni, ce le vom
Coasta de Borosesti este din Sarmatic. Argila
nätä se la 270 m. acoperita de loess nisip alunecat ; mai
sus zona de nisip de astä fosile, sus pe muchia dea-
lului argile marnoase cu vegetal. Pe de livada
Borosesti (Dealul Viei) gäsim numerosi bolovani sfärämaturi de grezie
amestecati vegetal negru foarte
productiv. Spre Bodesti loessul se suie pe coaste ; in partea de sus
amestecat cu sfärämäturi de grezii ; iar sus pe marginea vesticA
a podisului Bodesti 260-270 m., avem nisip gres scolcos cu
sp. o dis-
juncturn. Fosilele sunt foarte reu pästrate.
Dela Rediu Dâmäcuseni spre miazäzi, pe la Sasova mar-
ginea de jos a foaiei Mogosesti in d. Perienii al Sasovei, avem nisip
cu congerii. La nisipul se vede coasta de Sud a satului incepe
dela m. sus. La Sasova spre sud de sat pe muchia dealului
peste argile marne cenusii alterate, la 210 m. un strat de nisip cu
lovani Sarmatici. In nisip am aflat Congerii, iar deasupra acestuia prund
la 220 m. Coasta e acoperitä de loess. Spre Sud de Sasova coasta
blocuri mari de o grezie foarte moale

www.dacoromanica.ro
 95

natura nisipului din care ele sunt formate, trebue le

raport5m tot Pontian.

Regiunea dintre Rebricea Stavnic la Sud de Scheia.

Partea cuprinsä valea si cea a Stavnicului din
valea Neguroaei spre miazäzi, este constituita din depozite cu Congerii.
Ele sunt reprezintate prin nisipuri galbene calcaroase micacee, pe
alocuri alterneaza cu päturi de nisipoasä sau marne; alte ori dau na-
stere la concretiuni de grezie chiar lespezi destul de mari, ce constitue
de cioplit pe vremuri (1895 96). Uneori e prea
tare ciocanul ea, din cauza cimentului silicios. Aceste
zac pe argila albastra, cu suprafata neregu-
indice neindoelnic argila a fost odinioarä la aer,
de apele selbatice.
Stratele cu Congerii o aproape orizontala
au o grosime aproximativa de 40 m. Le putem lângä
In mica a peste argila sarmaticä, fosile cu o
stratificare aproape la suprafat5,
odinioará a fost o se la de 190 m.
succesiunea :

Un strat de nisip de 50 m cu de care

sunt reprezintate cu profuziune stratele de mai sus.
2° Acest nisip este acoperit cu subtiri de
colorate deosebit, brun albastriu cu galben fosile.
Dacä trecem drumul ce din duce spre pe
coasta din stânga acestuia, vedem nisipuri dela 219-230 m.
ce brazdeaza sätenilor. Nisipul e galben, calcaros micaceeu
in partea inferioara lespezi de grezie, care a fost exploatata in
1895, dar care nu se poate pentru cariera a fost
au acoperit poalele Lespezile de grezie foarte dure
galbene la partea de sus albastrui läuntru contin un nivel de
meroase Dreissensia Gnezdai BRUS. variatiuni
ca acele dela Czernomerec, dar totusi mai mici. Pe caeasta
se mai
Limnium moldavicum SABBA.
roumanum TOURN.
laevis FUCHS.

Peste grezie se alt nisip calcaros la pipäit, bogat mici foite

de mica, cu linii de stratificare orizontale. El cu subtiri de
marne nisipoase dela 0.1--0.2 Pe peretii verticali ai carierii
numeroase la distante de aproape un metru denivelatiuni putin

www.dacoromanica.ro
96 R. SEVASTOS

importante. Mai sus numai nisipul concretiuni calcaroase

albe de diferite forme dimensiuni asezate dupä orizontale.
gäsim pe ici colo aceiasi Dreissensia Gnezdai BRUS. a e
foarte fragedä la suprafatä cät päteazä degetele.
In timp cele douä specii de Limnium
cum SABBA L. TOURN., care se gäsesc in greziea
desubt, dar de fragede de atacate de atre apele de
cât nu le putem extrage decât mici fragmente. Probabil cä
odinioarä fosilele au fost mai numeroase in aceastä dar au fost
dizolvite. dealul, peste nisip vom marne cenusii deschise,
care reprezintä cel din urmä termin al päturilor cu Dressensia sunt
la acoperite de cätre loess.
Sud straturile cu Dreissensia se
ivesc dela 210-230 m. pe coasta colinei Chetrusu asezatä la miaza-zi
de satul Cäzänesti, unde se vedeâ 1896 exploatarea unei grezie
foarte dure cenusie care a furnizat o piaträ de cioplit, de
unde am extras un frumos SABBA cu valve,
Dressensia Gnezdai BRUS., Pleurocera laevis FUCHS. Nisipul impreuna
cu gresul o clinä mai povarnitä, pe când argila sarmatica aco-
peritä de loess are o inclinare dulce.
Urmärind coasta miazä-zi, aproape de Glodeni
nisip Dreissensia la aceiasi
Dela Cäzäneti spre apus trecem Stavnicului cu aluviuni
Aproape de marginea a foaei, malul drept al acestui
aratá descoperit cu prund nisip sub el, aluviuni vechi.
La Frânciugi pe la cota 175 m. am unui in lu-
crare, care pätrunsese in loess nisip 3.30, apoi in marne cu Congerii
la 10.60 m. adâncime. Congeriile bine pästrate o determinare
specificA este imposibilä ; localitatea aceasta este foarte apro-
piatä de Cäzäne§ti, e cä avem aface cu aceleasi ce le gäsim
la Cázänesti. Dealul dela FrAnciugi desi se aflä in continuitate topo-
cu cel dela este din depozite cu Congerii,
pe localitatea mai sus amintitä, mai gäsirn depozite cu Congerii la
apoi nisip lângä pädurea Babei i mult mai spre N dealul
Doschina.
La a la cota m. ponoarele insemnate pe harta
1/50.000 gäsirn :
1) La argile vinete
2) nisip cu de mica cu Hydrobii
3) loess grosime de 2 metri si vegetal 0.50 m.
Pädur a ei. Pe drumul, ce urcä din Babei spre
SV mai argile galbene, care trebue sä fie conhinuarea

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGIA REGIUNII 97

celor dela Frânciugi, unde ele sunt fossilifere. Deasupra nisip

acoperit in lungul clinei cu o subtire de marne vinete albicioase
sub un metru de loess. Nisipul se continuä la marginea podisului,
unde e cota m. Pe ici si colo se formeaz straturi de o molasä
abia cimentat5. Pe la cota 250 m. am gäsit Hydrobii Congerii, a cäror
scoici foarte fragede nu se pot extrage
Din valea Babei cätre N adunätura de bolovani de
ce am interpretat-o ca un cordon litoral, iar mai spre
noapte in d. Doschina dela 280 m. in jos scoborând spre Cioca-Boca,
am gäsit argile verzui cu Melanopsis Congeria.
Dupä cele ce am väzut acum depozitele cu Congerii in
giunea din sud-vestic al foaei
(Sasova, Rediu) sub Ipate sunt constituite general de ni-
sipuri. Cu spre vest partea profundä devine argiloasä.
constatare este cä lärgirea väei Stavnicului sub Scheia pare greu de
explicat dacä aceastä portiune ar fost ocupatä odinoarä de
pozite sarmatice la tertiarului. De aceia mai a
crede cä toatä a fost ocupatä de nisip cu Congerii la
poalele Scheiei, numeroasele isvoare ce ies de sub muchia Mun-
a auestilor din Neguroaia au usurat gräbit transportul
desgolind päturile pontice la substratul argilos sarmatic.
Dealul dintre este alcätuit tot din dep. pontiane.
Pe costisa räsäriteanä a dealului Boresti, ogoarele sätenilor din
sat plugul la suprafatä fragmente de grezie scoicosä silicificatä. In
asemenea bolovani am gäsit : mici Cardiacee, Dreissensia polymorpha
PAL. Melanopsis Bouei FÉR. pygmea, Neritina danubialis PFEIF.,
Hydrobia BRUS. o varietate de Neritina Constantiae SABBA,
care se deosebeste de aceastä specie prin aceia cä bandele lineare brune
de a fi continue, Intrerupte formeazä puncte alterne.
Pe numeroase exemplare, ce le-am scos din grezie acest caracter este
constant.
In partea de N a dealului Boresti scoboränd Griesti gäsim o
argilá cafenie stratificatä färä fossile. Este aceastä argilä de
pozitelor cu congerii sau a sarmaticului? Mai a crede,
pärerea este cea adeväratä, cäci pe de o parte spre räsärit avern
dealul FrAnciugi alcätuit din argile cu Congerii, a continuitate
poate si cea dela Boresti, iar pe de altä parte spre vest la sud de
bänesti (pe foaia Dagâta) biserica Jigorani argilä cu ace-
iasi pentru care avern oarecare probabilitate a o la
Pontic.
Spre sud de Tibänesti dealurile Hilisiveni, Cogälniceanu Miera
sunt alcätuite din nisipuri galbene, acoperite cu o de argilä
Anuarul Instil. Geologic al Vol. Fase. 7

www.dacoromanica.ro
 .
apoi loess. Nisipul se vede atât râpele dealul
cului. El trebue raportat tot la Pontic.
In ce priveste vrâsta depozitelor cu Congerii de pe foaia Mogosesti,
ea trebue fie aceiasi ca a celor de pe foaia Codäesti dela Täcuta,
Dumasca, Rediu Galian Suränesti, cäci aceste depozite de pe ambele
foi se aceleasi conditiuni stratigrafice formele diferitelor loca-
litäti se ele prin specii comune. Toate au o faunä de apä
dulce linistitä. Vorbind de päturile cu Congerii am intrebuintat in ge-
neral numirea de etaj Pontic in sensul vechiu, larg al cuvântului am
evitat o discutiune asupra acestor depozite in sens
mai strâns, ca sä gäsesc alte fossile mai caracteristice
aceste pâturi spre a se stabili mod De aceia
pe foaia Dagâta am gäsit nisipuri cu o faunä asemänätoare
cu cele de pe foaia Mogosesti Codäesti discutiunea spre a o
face odatä pentru toate foile.
Deocamdatä pot spune cä päturile cu Congerii de pe foaia Mogo-
par a reprezintà partea superioarä a vechiului Pontic, etajul
Dacic cu un facies de apä dulce linistitä.

3) Plistocen aluviuni.
Plistocenul pe foaia Mogosesti este reprezintat pdn loess, care se
aplicá direct pe diferite terenuri sau prin intermediul unui nisip, arare
ori cu prund. El presintä caracterele generale bine cunoscute ale acestei
roci eoliene.
Extensiunea loessului este foarte mare, el se sus pe coaste
acoperind chiar zona arenacee, mai rar il gäsim peste argilele marnoase
superioare, de exemplu pe dealul Muncel de Scheia, dar atunci
el este foarte numai la metru; peste nisipul
sarmatic superior nu 1-am gäsit nici odatä.
Uneori am aflat in loess bolovani de grezii sarmatice cu sfärämä-
turi de scoici, o adunáturá de material cärat de de pildä pe coasta
dreaptá dela Valea Sacä. Alte ori la baza loessului el am gäsit bo-
blocuri mari de grezie sarmaticg (la Sendreni). In unele locälitäti
loessul e de foarte tânärä, acopere o terasá, ultima a
Stavnicului.
La Recea am un berglehm cu firul mare de culoare ca-
fenie roscatä.
de a aceastä foaie trebue sä spunem
vinte despre aluviunile Sacovät, al cäruia o bunä
parte din marginea occidentalä a
are un inundabil general cu o lätime mai bine

www.dacoromanica.ro
 LA

de un km. totusi prezintä gâtuituri la 600 m. Acesta e albia

majorä. Albia minorä e adâncä de 6 metri pe ea avem alte
crâmpeie de sinuoase urmele altei vechi albii. Aluviunile sunt
alcátuite partea de jos din nisip pe o grosirne de 4 metri, peste nisip
doi metri de argilä ori lehm gasteropode numeroase. De
am cules determinat urmätoarele specii :
Helix (Tachea) austriaca MOHLF. Vallonia pulchella
Helix (Fruticola) hispida Succinea oblonga DRAP.
Helix vicina Hyalina
Campilea cyngulatta ZIEGLER.

DESCRIPTION GEOLOGIQUE
DE LA

RÉGION MOGOESTI
(N. DE LA MOLDAVIE).
par
R. SEVASTOS

Résumé
La feuille Mogosesti se trouve dans le plateau sarmatique de la
Moldavie vers le sud de Jassy. Le relief est constitué par la colline
Bknova et ses ramifications méridionales. Elle est traversée du N. au
S. par le chemin de fer qui pénétre la de par
un tunnel.
Le ligne de faite forme une semi-circonférence, qui sépare au Nord
une petite surface drainée par le Bachlui appartenant au &pt. de
tandis que vers le Sud de celle-ci toute la feuille appartient au bassin de
Barlad.
La sarmatique de vers le Sud donne des ramifications
(environ de 400 m.) qui descendent un peu plus bas de la moitié de la
feuille engendrant les hauts plateaux des Scheia et Ipate, ils
ssent brusquement, formant leurs pied une pente douce, sur laquelle
viennent s'appliquer les dépôts Congéries (Pontien).
L'ancienne ligne de rivage se voit clairement Scheia, et nous
avons ici la plus septentrionale limite du dépôts pontiens de la Moldavie.

www.dacoromanica.ro
 R. SEVASTOS

Les vallées qui drainent le relief sont : la de la Rebricea, la

du Stavnic, et celle du Sacovetz.
Pour étudier cette feuille nous allons la diviser en deux : 1° la
partie supérieure constituée par le Sarmatien qui occupe le nord
la latitude de Scheia : 2° la partie inférieure partir de cette limite dont
le soussol est représenté par les couches Congéries.

Le Sarmatien.
Le Sarmatien nous montre quatre horizons pétrographiques :
L'argile inférieure. 2° Le niveau Les marnes ou
argiles marneuses. 4° Les sables supérieurs.
On peut voir la constitution géologique de la colline dans
la 1. Le premier horizon est représenté par une argile sableuse de
couleur marron avec Solen subfragilis et A partir de
310 m. dans la clairière de Bordea on trouve le calcaire oolithique ou
de bancs de grés 2 m. épaisseur avec irregulare, EICHW,
podolica Modiola DUB., ensuite des sables gris
avec podolica Bulla Lajonkajreana B Hydrobia
Mcwrr. Aux carrières de Sähästriei, devient
massif servant pour faire d'abreuvoirs et de tombes.
Sur le niveau oolithique audessus de la gare on trouve
les marnes grises alternant des rouges avec : podolica,
Cerithium rubiginosum, Hydrobia, Planorbis.
Enfin le IV-me niveau Sarmatien se rencontre vers le sommet
de la colline qui domine la gare, il est représenté par des sables avec :
Cardium iregulare, C. Fatoní podolica Tapes gregaria.
rithium Trochus biangulatus, Hydrobia Frauenfeldi, H

A Grajduri l'argile impermeable du premier niveau se léve

290 m. On peut la voir au NV de cette village. Plus bas de cette cote
l'argile est recouverte par le La figure 2 Fundu-GArlei
nous montre la succession des couches. Sur l'argile inférieure sans fossiles
on trouve du sable, qui forme les rivages pic du petit ruisseau. On y
trouve : Cerithiumdisjunctum, Sow. Solen subfragilis, Modiola,
Par place le sable donne naissance aux couches de grés ; les
Cerithium sont recouvertes d'une patine de CoTe, et par fois celle-ci
présente une surface de plusieurs decimtres carrés.
3. L'argile marneuse gris-jaunkre avec Cardium iregulare,
diola navicula, des grandes Trochus ?, Hydrobia ventrosa.
Tout est recouvert par une couche de gros galets remaniés du grés
sarmatien.

www.dacoromanica.ro
 DESCRIPTION GÉOLOGIQUE DE LA RÉGION

La collide Faur présente l'argile sarmatienne la cote 290 m.

plus haut nous avons du sable couronné par le avec :
Cardium irregulare variabilis
Sow.
Tapes gregaria Hydrobia ventrosa.
Trochus biangulatus
Donax lucida
Au dessus y a les marnes supérieures.
La colline Scheia ateint la hauteur de 360-400 m. Elle est coupée
d'une brusque de trois côtés et au pied méridional nous ren-
controns les dépôts pontiens, de sorte que nous sommes ici en présence
de l'ancien littoral.
L'argile de base se trouve la cote de 280 et on peut
la voir sur le ruisseau de Hurnärie, nous trouvons du sable et du
grs, par lesquelles commence le niveau arénacé tandis que son couron-
nement se montre la cote 329 m. tout du chemin, qui de Bassa-
rabi conduit vers Floresti.
En sur le Muscel nous rencontrons des marnes recouvertes
par le loess. (Fig. 3 et 4).

Les collines situées entre le Stavnic et le

Cette region sarmatienne présente une obsedante monotonie au
point de vue géologique, car seulement dans des rares endroits j'ai trouvé
quelques fossiles, surtout dans la partie septentrionale de cette feuille.
La deuxième zone sarmatienne, arénacée, se montre bien développée
au village l'argile de base se trouve 250 m. Elle se
trahit par un niveau d'eaux qui alimente les sources et les puits du
village. Ensuite nous trouvons du sable blanc avec des rares fossiles,
epais de 70 m., qui se termine par une couche de grs ou par un calcaire
coquillier, qu'on exploite avec grand activité pour l'empierrement des
routes. On trouve : Cardium obsoleturn. C. D'ORB.
podolica DUB., Cerithiurn Sow.,
Trochus biangulatus Sur le plateau nous avons
les marnes supérieures.
La pente méridionale de la colline Ipate ne présente pas la méme
inclinaison, car partir du sommet jusqu'au niveau de l'argile, y a
une grande déclivité, tandis que depuis 250 en bas la pente est douce.
De méme Scheia nous sommes ici en présence d'une ancienne ligne
de rivage du lac pontien.

www.dacoromanica.ro
102 R. SEVASTOS

Le Pontien.
Les dépôts pontiens de la feuille de Mogosesti firent l'objet d'une
communication antérieure o j'ai décrit les couches de CAzänesti,
Boresti et Frasin. Dans les dernières excursions j'ai trouvé plusieurs
calités fossilifères, qui nous ont permis de corriger la limite de ces dé-
pôts. Ainsi la colline Franciugi, que j'ai considéré en 1903 comme sar-
matienne appartient aussi au dépôts Congéries.
Dans la vallée de la Rebricea (la col. Perieni et la col. Sasova) il
y a des sables Congéries. Les collines situées entre Rebricea et le r.
Stavnic partir de Neguroaia vers le Sud sont constituées par des couches
Congéries représentées par des sables calcaires, micacés, jaune, alter-
nant par place avec de lits d'argils sableuses ou marneuses, autre fois les
sables donnent naissance des concrétions de grés ou des
dalles, qui constituent une bonne pierre de taille. Ces couches Congéries
gardent un stratification presque horizontale et ont une épaisseur de 40 m
Nous avons trouvé ces couches et Chetrusu avec :
Dreissensia Gnezdai BRUS. Limnium roumanum TOUR
Limnium moldavicum SABBA Pleurocera FUCHS.

A Franciugi dans le village on a rencontré des marnes Congéries

un profondeur de 10 m. dans un puit.
A j'ai trouvé des sables avec Unio et Hydrobia, plus au
Nord dans la forét de Baba des sables Congéries et Doschina une
argile avec Congeria et Melanopsis.
Prés de sur la terre des paysans on trouve des fragments
d'un grés avec des coquilles: Melanopsis Bouei FER., pygmea,
Neritina danubialis PFEIF., BRUN., Constantiae
SABBA var. et des petits Cardiacées.
On doit rapporter de méme cet étage les collines Hilisiveni,
Cogalniceanu et Miera ainsi que le sable de Drägiasa et la de Mucu.
Les couches Congéries de la feuille de Mogosesti doivent
présenter la partie supérieure de l'ancien étage Pontien, donc le Dacien
avec un facies d'eau douce et tranquille.

Le Plistocène.
Le Plistocène sur la feuille de est représenté par le
loess, qui est appliqué directement sur les divers étages ou par
méde d'une couche de sable, rarement par du gravier. Il présent le
ractére général bien connu de cette roche éolienne.
(1) R. Sevastos. Les couches Dreissensia du dipt. de Vaslui 1903.

www.dacoromanica.ro
 DESCRIPTION GEOLOGIQUE DE LA 103

L'extension du loess est tres grande, car il se lve sur les coteaux
recouvrant la zone arénacée, quelque fois on le trouve sur les argiles
marneuses de la z. sarm. par ex. sur la colline Muncelu de
Scheia; mais alors il est trop mince (1 m.); tandisque sur le sable su-
Sarmatien je ne l'ai jamais rencontré.
A Recea a un berglehm granuleux rubéfié.
La plaine du ruisseau est formée d'alluvions sablonneuses
(4 m.), recouvertes par 2 m. de lehm avec de nombreux gasteropodes:
Helix (Tachea) Vallonia pulchella
» (Fruticola) hispida Succinea oblonga DRAP.
» Vicina Hyalina FER.
Campilea cyngulatta ZIEGLER

www.dacoromanica.ro
104 R. SEVASTOS

al

a regiunei

de

5EVA5TOS
Scare

inferióare Loess

Marne super.ioare

www.dacoromanica.ro
 CERCETtkRI TN PARTEA ORIENTALA
A

MUNTILOR
STAT(JLUI MAJOR AUSTRIAC 1: 67.600 51 52)

de

M. REINHARD

In vara anului 1908 s'au continuat studiile cristalin al

Leaotei al Päpusei.
a) Observatituni geografice.
Pe Argeselului, de se constatä terase,
cea inferioarä se aflä cam 10 m. deasupra talwegului actual e
mai ales pe malul drept väiei. Un petec al acestei terase pe
se la locul unde poteca ce duce dela Nämäesti la Dragoslavele
päräseste Argeselului. Terasa a doua e formatá de plaiurile väiei
ce se vârful Aceastä terasä are o
cam de 50 m. deasupra talwegului. E slab inclinatä spre S säpatä
gresiile conglorneratele cenomaniane, roce, care de sunt acope-
rite locuri de depozite fluviatile (bolovani rostogoliti).
b) Observatiuni geologice.
Ca anul precedent, s'a putut din nou intinderea mare
a rocelor din tipul filitic. Micasisturile pronuntat cristaline ale grupului
sisturilor skepptihigene lipsesc cu chiar apropierea ivirilor
gneisului de Cozia. Foarte in masivul Leaotei sunt sisturile
sericitice cenusii, cate-odatá negricioase, porfiroblaste de un albit.
Ele se ivesc pe plaiurile dintre Stoenesti muntele Rosu
intre muntele Rosu Leaotei, in Bädeanca dedesubtul
calcarelor din Ialomitei. Aceaste lipsesc pe de altä parte
aproape cu totul complecsul sisturilor cristaline ce alcAtuesc Muntii
Fägärasului din Dâmbovitei Oltu. altä räspänditä
care se gäseste identicá printre sisturile filitice dela Negoiu, este un
sist sericitos cloritos cu nodule straturi de cuart. (In Argeselului

www.dacoromanica.ro
106 MAX REINHARD

la pe plaiul Dâmbovitei in
jos de Rucäru, in valea Bädeanca, Muntele Rosu-Leaota, valea Ialomitei).
rocä aproape nemetamorfozatä, incretitä
(Holzschiefer) se iveste pe plaiul dintre Nämäesti-Mosoroaia
in sus de Mosoroaia se continuä spre E in Argeselului.
Acest argilos sericitic este asociat cu un sericitos cuartitic de
culoare care s'a mai constatat la Bughea, la W de
pulung care este foarte probabil o rocä sau laminatä.
Roce amfibolice sunt putin räspAndite in masivul Päpusei. Se ivesc la
N de Mosoroaia, in Argeselului se continuä in valea Dâmbo-
vitei, in sus de Rucär. In masivul lipsesc aproape cu totul.
Cuartite micacee, verzui, sericitice grafitoase s'au
constatat Dâmbovitei cevâ mai sus de Stoenesti, pe malul drept
al väiei.
Roce gneisice apar bancuri sau lentile, la S de Cläbucet
(plaiul Nämäesti-Päpusa), in Argeselului, putin
in jos de Dragoslavele mai la vale, cam in fatä de Piatra Nämäestilor
pe Plaiul dintre Muntele Rosu, la (gneis de Cozia).
Directiunea straturilor este cam NE-SW partea occidentalä a
regiunii studiate. Cu spre E se apropie de o directiune
N-S, este deobiceiu slabä spre SE E. Deseori, straturile
sunt aproape orizontale.

Comparatie cu muntii cu masivul

cristalin din Suceava-Bucovina.
Sisturile cristaline din regiunea Päpusa-Leaota se aflä in directä
continuare cu acelea din Muntii Asemänarea ce existä intre
diferitele din ambele regiuni este naturalä. Se constatä
oarecari deosebiri care pe de altä parte conditioneazA o apropiere cu
sisturile cristaline din Bucovina.
Sisturile sericito-cloritoase din masivele Leaota-Päpusa se gäsesc la
fel in regiunea Negoiului, precum s'a amintit. Ele apar din nou in
sisturilor cristaline din Suceava-Bucovina se contina
Maramures. Cuartitele cArbunoase si sericitice incärcate cu sub-
grafitoase s'au constatat in regiunea Negoiului. Aceste roce for-
un orizont constant complexul cristaline din Suceava
Bucovina au probabil o vârstä paleozoicä. Ele nu sunt identice cu
formatiunea de Schela care se iveste acolo unde ezistä grupul
al sisturilor cristaline.
Sisturi sericitice cuartitice albe ce se ivesc la Bughea, la Mogosoaia
in Argeselului care reprezintä porfire strivite sunt foarte

www.dacoromanica.ro
 GEOLOGISCHE AUS DEM ÖSTL. TEILE DES ERGEBIRGES 107

pândite Bucovina, nu s'au nici in Muntii

Sisturile sericitoase cu porfiroblaste de albit, de caracteristice

pentru regiunea Päpusa-Leaota lipsesc in Muntii sunt rari
in Suceava si Bucovina ivirile de gneis de Cozia in lentile desrädä-
cinate cu feldspatul roz, fibre mici urme evidente de strivire din
regiunea Päpusea-Leaota sunt foarte analoage acelea din
turilor cristaline ale Carpatilor orientali.
cristaline din regiunea Päpusei-Leaota astfel petro-
tectoniceste o pozitie intermediarä intre sisturile cristaline
din Muntii pe de o parte acelea din Suceava Bucovina
pe de parte.

GEOLOGISCHE BEOBACHTUNGEN
AUS DEM

ÖSTLICHEN TEILE DES

(KARTEN 51 U. 52 DES GENERALSTABS ; 1: 57.600)

von

MAX REINHARD

Im Sommer des Jahres 1908 wurden die im kristallinen Massiv der

Leaota und unternomrnenen Untersuchungen fortgesetzt. Von
neuem konnte, wie im Vorjahre, die Vorherrschaft des phyllitischen
Typus der Schiefer der skepptychigenen Gruppe konstatiert werden. Die
typischen, hochkristallinen Glirnmerschiefer fehlen, auch da wo Cozia-
gneiss auftritt.
Das charakteristischste Gestein des Leaotamassivs ist ein grauer
Serizitschiefer mit etwa FIanfkörner grossen Albitporphyroblasten. Ver-
breitet sind ferner auch ziemlich kristallin entwickelte Serizitchlo-
ritschiefer, wie sie sich auch im Negoir er identisch finden. Ein
fast unumgewandelter toniger Schiefer, seidenglanzend und feingefaltelt
(Holszchiefer) tritt zusammen mit weissen serizitischen Schiefer
(gequetschter Porphyr) im tale und an der osur a
Amphibolitische Gesteine treten nur im und obe-
ren Dâmbovitatal auf; im Leaotamassiv scheinen sie zu fehlen.

www.dacoromanica.ro
108 MAX REINHARD

Ein grünlicher, serizitischer in Gemeinschaft mit kohligen

Serizitschiefern, steht am rechten ufer, etwas oberhalb
Stoenesti an.
Coziagneislinsen von geringer Machtigkeit, sich da und
dort, namentlich den Serizitchloritschiefern eingeschaltet.
Die Schichten streichen im W Teile des untersuchten Gebietes
im allgemeinen NE-SW und sich, je mehr man gegen den
E Rand der kristallinen Decke vorrückt, einem N-S Streichen. Vor-
herrschendes Fallen ist SE und E, meistens unter einem kleinen Winkel
und sehr oft sind die Schichten auf Strecken fast horizontal.
Ein Vergleich des Massivs der eaota mit dem westlich
uumittelbar anschliessenden einerseits und der
winaer Decke von a und der a andernseits zeigt, dass
die untersuchte Gegend tektonisch und petrographisch eine vermittelnde
Stellung einnimmt zwischen der skepptychigenen Gruppe der Südkar-
paten und derjenigen von Suceava, der Bukowina und Ostsie-
benbürgens.

CERCETARI
IN

REGIUNILE SISTURILOR CRISTALINE

ALE

CARPATILOR MERIDIONALI OCCIDENTAL!

DE

MAX REINHARD

In campania anului 1909/910 s'au cercetat urmatoarele regiuni:

Masivul cristalin Papusa-Ezcru-Tarnasu catena a gneisului
de Cozia; Persani; Herkulesfürdo-Mehadia ; cu
SCHAFARZIK regiuni ale Banatului ; o parte din
nea sisturilor cristaline din Suceava Bucovina, partea din
Poiana Ruska.

A) Masivul Päpusa-Ezeru-Oticu-Tamäsu catena

a gneisului de Cozia. Statului Major Austriac
1: 57.600 No. 42; 51 si 52).

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI IN REGIUNILE CRISTALINE 109

Escursiileregiunile acestea au avut ca scop de a se mai

exact intinderea gneisului de Cozia a granitului de Albesti. Tot
s'a putut mai departe eruptivä a gneisului de
spre E.
Granitul de Albesti apare blocuri dealungul marginii externe
a sisturilor cristaline din masivele PApusa-Leaota. Astfel de
curi, prinse sisturile cristaline sau izolate din cauza eroziunei, apar
calcarului numulitic dela pe malul drept al
riului pe coasta Leresti valea Bädeanca,
pe plaiul Stoenesti-Muntele Rosu Dragoslavele-Muntele-Rosu
propierea intre valea Ialomitei valea Raciului.
Aceste iviri de granit sunt deseori de lentile lame des-
rädäcinate de gneis de Cozia. (Valea riului Târgului, Bädeanca,
Leaota).
Impreunä cu d-1 am put constatà,
ridionalä a gneisului de Cozia se la E de cheile VAlsanului. De
aici räsärit, de Cozia este acoperit de cristaline,
tot de grupul skepptihigen care trebuesc probabil considerate
ca o lamä superioarA desfAcutä din rocelor skepptihigene.
Intre gneisului de Cozia sunt prinse unele locuri
roce gresoase-marnoase, cretacice superioare sau poate eocenice. Un
fel de sinclinal a constatat pe plaiul intre
Nämäesti Meresti. Pe plaiul Nucsoarei marnele gresoase gresiile cre-
tacico-tertiare supoartä un petec izolat de micasisturi, iar scoborAnd din
acest plai spre capätul de sus cheilor VAlsanulului se pot
aceleasi roce prinse gneisul de Cozia la S sisturile cristaline
la N. Drept dovadä, cristalinul este impins peste marginea
telor cretacicotertiare ar considerat isvorul sulfuros dela Bu-
ghea, care din micasisturi verzui, cu 40° spre N 30° E. Din
Valea VAlsanului Valea Doamnei räsärit, gneisul de Cozia a fost
parte desrädäcinat prin lama sisturilor cristaline, care a alunecat peste el.
Astfel gäsim prins aceste sub de lentile desrädäci-
nate, pe alocurea de blocuri de granit de provenind
el tot din prin desrädäcinare.
* *

sisturile masivelor Leaota Papusa sunt puternic dislocate ne

aratä si observatiunile fäcute la Albesti la marginea cristaline,
Bughea Leresti.
La N de carierele dela Tigänie (Albesti), pe malul drept al oga-
sului lui Torni, se observä sisturile cristaline o zonä de främântare,
formatä din o brecie de frictiune din un albästrui micaceu.

www.dacoromanica.ro
110 MAX

Capätul meridional al plaiului dintre Leresti Bughea e alcátuit

din o alburie, aplitic care se constatä pe plaiul tntre Leresti
Nämäesti. La N de o zonä de främäntare, desvälitä
prin ogase mici, mai pe malul drept al väiei Targului, cam dosul
fabricei de härtie. Micasisturi, odatä cu grenati, cuartitice,
sericitice, argiloase, (Holzschiefer) calcare micacee, sunt puternic
cutate contin blocuri de granit, de cuartite micacee lentile
de gneis. La partea inferioarä a unui mic, la S de fabrica de
am un banc de un conglornerat grosolan, cu bolovani ce
märimea unui cap de care trece spre
merat breciform.
Partea superioarä a väiei Dâmbovita, dela izvoarele sale
tul la N de trebue sä zona de injectiune a
gneisului de precum de din ridicärile anterioare.
Lucrul acesta s'a verificat. Bancurile de gneis eruptiv stau aici aproape
in picioare alterneazä, ca in väile Buda Capra, micasisturile
cu mari de muscovit cari sunt odatä grenatifere.
In partea mijlocie a väiei (in sus de
rile sunt injectate de pegmatitice ultraacide, alcätuite aproape
exclusiv de Ele sunt pe alocurea grenatifere neomogene, având
intercalatiuni de amfibolite cu fluidalä. Directiunea straturilor
este cam N S, cäderea este deseori foarte mare. In partea superioara
a väiei straturile aratä o spre NW. Cristalinitatea
descreste cu consideratä, astfel inat din fun-
dul väiei sunt cele mai cristaline, pe acelea din au
un aspect filitic.

B) Munti (harta Statului Major 1: 75.000, foaia

XXXII, 23 Lisa u. Zernesti).
Precum se muntii Persani directä continuare a mun-
tilor Fágärasului spre NE. Spre a puteâ urmäri aceastä regiune
rocele tntAlnite pe a muntilor s'au
escursii väile Bârselor valea Poiana Märului.
väile Bârselor valea Poiana Märului, sus
de Sinca nouä, se ivesc de gneis de Cozia, ce sisturile
taline ale grupului skepptihigen.
In valea Ferului se pot iviri de o graniticä
In vale micasisturile sunt sträbätute de un filon de
un andezit piritifer. Aceastä aminteste foarte mutt andezitele din
muntii Rodnei cu cari are comun geologice de
Pe dina de räsärit a Fagetului alb (la SW de apare
un conglomerat märunt, alatuit din materialul grupului skepptihigen

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI IN REGIUNILE CRISTALINE 111

(micasisturi, cuart) care aratä urme de strivire. Aceastä roca

anumite conglomerate eocene .din basinul Brezoiului. avem de
a face aici un petic de eocen, rämâne de stabilit. La Piscul
Sägturii, la apus de nouä, micasisturile contin o de un
calcar alb cristalin.
Demult sunt cunoscute gräturile din satul Sinca nouä. Pare a
necunoscut faptul, cä mai din aceste izvoare de apä
ratä ies din cristaline. La capätul de sus al satului izvoreste din
micasisturi mari de muscovit care cad slab spre N W, o apä
gratä. Mai la deal, pe malul al väiei se mai constatä isvoare de
cam dealul Ruda mica. Aceste ape izvoresc din un
cuartit micaceu, sub un unghiu mare spre S W. Cevâ mai la
vale apare in micasisturi o lentilä de gneis de Cozia, strivit. Ultima
aparitie de gratä se afiä cam la 4 km. la E de marginea crista-
linä, in interiorul zonei cristaline. Nu putem trage astäzi
nici o concluzie geologicä precig din aceste observatiuni asupra izvoa-
relor grate. Se pare cä formatiunea miocenicA ar
un unghiu sub cristaline dela
cä avem de a face aici cu regiune puternic dislocatä ceia ce reiese
din urmatoarea observatiune.
Pe malul stâng al väiei, se observä la nouä urm5torul profil:
NNW SSE
2 3 3 3

Fig. 1.-Sectiune in Poiana Márului.

Scara 1:50.000
1) Calcar dolomitic breciforrn; brekziöser dolomitischer Kalk. 2) Brecie diabazicä; Diabazbrekzie
3) Mica§isturi; glimmerschiefer. 4) micaceu; glimmeriger Quarzit.
Gneis de Cozia; Cozia gneiss. X Salzquellen

Micasisturile grupului skepptihigen la S; peste ele se reagmä o

brecie de frictiune verzue, ; urmeag la N un calcar dolomitic
cenusiu breciform, identic cu «Verucanodolomitul, lui UHLIG din
ginea externä a cristaline din Carpatii rägriteni. Pe malul drept
se poate cum acest calcar dolomitic e prins micasisturile
brecia diabazic5. Lentilele blocurile rotunzite sunt cräpate cräpäturile
umplute cu materialul din

Herk ulesfürdä-Mehadia-Toplee (Harta statului Major austriac

1:75.000, foaia XXVII 26. Mehadia).

www.dacoromanica.ro
112 MAX

Escursia la Mehadia lec s'a intreprins im-

preunä cu ST. CANTUNIARI, pentru a cunoaste de rocele
grupului ptihigen mai ales pentru a Verucanoul din
giuni. Rezultatul a fost cel asteptat cunoscut dinainte, anume
materialul ce verucanoului provine ori din
porfirele rosii verzi, ori din grupului ptihigen. Lipsesc
am putut in regiunea aceasta, rocele din grupul
skepptihigen.
E aceastä parte a comitatului Krasso-Szöreny a fost in
deamanunt de SCHAFARZIK. Fie-ne totus permis de a
mai observatiuni, acute cu prilejul acestei escursiuni pe care
le arätarn prohlul Herkulesfürdii-Vf. Perilor-Valea mare-Mehadia-Parau
Sverdinului 2).

VS NNW

SW

Fig. la Herkulesfürdö-Mehadia.
Scam
= Micasisturile grupului skepptyhigen; Glimmerschiefer der skepptychigenen Gruppe
strivite ale grupului ptyhigen; eisse schieferige Porphyre der ptychigenen Gruppe
a = Amfibolite; Amphibotite =Porfire verzi din Verucano: rote u. grüne Verucanoporphyre.
= Verucano conglomeratic; conglomeratisches Verrucano. lissice; Liasçuarzite.
negre liasice; schwarze Liasschiefer. d = Lias dogger Lias + Dogger
a = Tuf diabazic; Diabastuff. c = Calcar jurasic; Jurakalk.

Pe creasta Seseninului anume pe Vf. Perilor se constatä blocuri

de micasisturi. Ele n'au fost gäsite nicäeri in Ar fi important
de aceste micasisturi, cari seamänä mult cu cele din grupul
skepptihigen, fac parte din acest grup sau dacä sunt numai
un facies al grupului ptihigen, cu care vin de in contact. In
Valea mare, la E de Mehadia se observä o discordantä bine pronuntata
porfirele Verucanoului cuartoase liasice. negre
liasice din valea Sverdinului, la W de Mehadia, alterneazA cu marne
gresoase gresii micacee brune, cu vine de calcit cari apartin
doggerului. Rocele marnoase-argiloase din valea Sverdinului sunt
cu cristale de gips, lungi la 3 cm, deseori
dupä fata (100). Rozete de gips mai mici se pot de altfel
sisturile negre liasice lângä calea feratä la Mehadia malul
Bela reka.

www.dacoromanica.ro
 IN 113

Ceva jos de Prosecu, pe malul stâng Bela reka se poate

dealungul unei urmAtorul
(Fig. 3).
Acest profil aratä avem de a
face aici cu o linie de dislocatiune, 3
toate rocele puternic strivite Fig. 3. - Ripa ceva mai jos de
Prosecu sang al Bela reka
främântate. apropierea acestei (Mehadia); Linkes Bela reka Ufer etwas
granitul ce se ivete pe unterhalb Prosecu (Mehadia)
2.000
Bela reka aratä si el cloritoase brek-
strivirei care descreste, cu ziöse Chloritschifer mit Pyrit.
2. gresie verucano Verrucano-Sandstein.
spre S. Granitul e micaceu atunci 3. negre, ?) de un calcar
alb descompus; arze liassische Schiefer
e deobiceiu gneisic, sau e lipsit de micä mit zerfallenden Kalkbröckcpen
albä. In unele locuri e strábiltut de 4. Calcar dolimitic cristalin breciform cu lentile
de cloritoase de granit; brekziöser
de o rocä porfiricä microcrista- krystall- dolomit-Kalk mit Chloricschiefer
u. Granitlinsen.
linä de culoare brunroscatá.
Pe valea Sacherstita, la W de lec, este urmätorul
la confluenta cu râul Lncidol). (Fig. 4).
Regiunea sisturilor cristaline din Bucovina
meridionalä. le statului Major 1: 50.000; VI N Dorna;
VII N Drägoiasa; V Chirilu;
VI VII Neagra
(intitulatä
Neagra Sarului); härtile Statului
Major austriac 1:75.000 : XXXIII
15 Kimpolung in der Bukowina;
Fig. 4.- prin valea Sacherstitei
Profil des Sacherstita baches (Toplec). XXXIII 16 u. Jakobeny
Sara 20.000 XXXIII 16 Dorna-Watra).
e. Calcar jurasic ; Jurakalk; = lias dogger
Lias Dogger (?); a = Diabaz; Diabas ; T = Granit, In anului 1909 am
nmfibolite, pegmatite, calcare cristaline, strivite; zerdrückte studiat profilul Bistritei
Granite, Pegmatite, Amphibolite und krist. Kalke;
T = Granit verzui strivit; zerdrückter Granit, = Roce dela Pucios Bucovina
verzi extrem strivite; grüne Gesteine, ganz zerdrückt.
la Brosteni (Suciava), pre-
profilul Pucios ampulung (Bucovina). Ne vom
de a aici numai rezultatele generale ale acestor cereetäri, rezer-
vându-ne de a reveni asupra detaliilor notä preliminarä asupra
tregului cristalin al carpatilor orientali.
*isturile cristaline ale Carpatilor orientali o Ele
apartin grupului skepptihigen anume orizontului superior,
tamorfozat, de tipul filitic, al acestui grup. In acest complex de
mai mult sau mai putin metamorfozate, urmätoarele roce se pot urmäri
o intindere mai mare, formând deci orizonturi constante.
a) Roce de consolidare:
1. Gneisul de Cozia, care se iveste la marginea exterioarä a
Anuarul Geologic al 8

www.dacoromanica.ro
cristaline, insotit de micasisturi mai pronuntat cristaline, deseori
grenatifere.
2. Roce porfirice, cari probabil apar in douá fasii, una orientalá,
care se poate dela cheile Zugreni peste Pietrosul,
Grintiesu in valea Negrii, in apropierea una mai spre
Apus, care se iveste in valea Neagra Brostenilor, Gura Glodului
Poiana Vinului. Dr. ATANASIU a semnalat pentru
existenta acestor roce, pe care le-a considerat ca roce
b) Roce sedimentare metamorfozate.
1. Calcare dolomitice cristaline, alocurea cu tremolit. aceastä
se iveste din care cea orientald este spintecat
cheile Bärnarului ale cea occidentalä dela
goiasa este prelungirea fasiei calcaroase dela Borszék-Bilbor. In afará de
aceasta, mai apar lentile mai mici de calcare cristaline in diferite locuri.
2. Cuartite negre, cärbunoase, alocurea ferifere manganifere.
Aceste roce sunt mai intotdeauna strâns legate de cele precedente ele
corespund unui orizont inferior rocelor calcaroase. E natural, ele
vor apare, ca cele precedente, tot in douä fasii, din care cea orientalä,
care trece pe Brosteni, este mai puternicá.
3) cloritoase, cleseori piritifere.
aceste sunt desvoltate pe o-ntindere mare. Caracteristic
pentru ele este continutul sulfure calcopirit).
Tot restul complexului sisturilor cristaline este alcátuit din mica-
sisturi putin cristaline, sericitoase-cuartoase cuartite micacee, roce
prea putin caracteristice pentru a puteâ servi la stabilirea tectonicei
cestei regiuni.
Rocele amfibolice sunt foarte reprezentate printre sisturile
cristaline.
In unele locuri, cristaline sunt sträbátute de filoane de roce
melanocrate (D. ex. : Osoiu, Ortoaia, Pältinis).
In privinta clasificatiei cristaline e de observat
tirea cele grupe ale lui PAUL este justicatá. Tot complexul
cristaline apartine, cum s'a indicat mai sus, grupului skepptihigen.
Aceste metamorfozate suportá la marginea roce
sedimentare nernetamorfozate: conglomerate cuartitice, calcare dolomitice
cenusii, rosii cu silex negre. Aceleasi roce se ivesc
Putna, intre statia dela Putna, serie
sub cristaline. Ele apar aici ca o fereastrá.
Orizontul negre este caracterizat aparitia
lentile de roce melanocrate, puternic strivite care apar aici probabil
o linie importantä, probabil pe o de

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI IN REGIUNILE *ISTURILOR CRISTALINE 115

E) Poiana Ruska (Härtile Statului Major Austriac. : 75.000, foaia

XXVII 23, Ruszkahegy).
Muntii «Poiana Ruska > sunt cuprinsi intre la apus,
Streiu la Räsärit, Béga Muresul la N Bistra Balta la S. La alcá-
tuirea sisturile cristaline rolul mai important. Aceste roce
sunt separate de cristaline ale muntilor Sebesului prin golful
tertiar dela Hatzeg, rocele ce alcdtuesc muntii Sebesului se aflä in
directä continuare a muntilor Fägärasului Lotrului. Erâ de pre-
väzut, cä sisturile cristaline ce alcätuesc Poiana Ruska vor apartine ele
grupului skepptihigen, ceeace s'a adeverit.
Pentru a cunoaste desvoltarea acestor sisturi in
ceasta regiune s'au escursii in valea Cernei, pânä la Lunca
Cernei, la Mesteacän, Rochiser, Demsus Stei, in
partea räsäriteanâ a masivului Poiana Ruska.
Plaiurile acestei regiuni au o aproape constantä care
riazä in 900 1000 m. Ele astfel o peneplenä
tipicl Pe când sunt deseori strâmbe nepracticabile, plaiurile se
pe distante mari aproape orizontal si se preteazä astfel mai bine
de a locuite.
Rocele granitice de injectiune joacá un rol destul de insemnat.
Cheile Cernei, Häsdeu Lunca Cernei, (Fig. 5) sunt säpate
gneis de Cozia tipic. La marginä, acest gneis alterneazA cu in-

SSE
Cernei Hàsdeu
Rakitova
cr

Fig. 5. - Sectiune Cernei - Hâsdeu - - Rakitova.

Scara 1:75.000
T = gnek de Cozia; = Amphibolite Amphibolschiefer
= micaOsturi cristaline; hochkristalline Glimmerschiefer. p, sericitoase;
Serichschiefer. c = calcar crktaliu; kristalliner Kalk. q = conglomerat cuarptic; Quarzkonglomerat.
R = brecie de frictiune; Reibungsbrekzie. = cretacic (cenoman); Kreide
t= (miocen). Tertiär

jectate cu amfibolite. La Lunca Cernei, acolo unde gneisului

dispare sub depozitele cenomaniane Ursului, glandulele de
Microclin ajung la märimea unei ou de gäinä. Aceasta zonä de
injectiune dispare spre apus. In ogasul din dosul satului Häsdeu se mai
lentiliforme de gneis de Cozia, prinse in niste mi-
casisturi puternic cristaline, tipice pentru grupul skepptihigen. Pe plaiul
intre Häsdeu mai apare micasisturilor o de
un gneis aplitic.

www.dacoromanica.ro
116 MAX REINHARD

altä o de Demsusului, in
de Roca e aici mai mult de tipul gneisului de e
alocurea de filoane de pegmatit. (Fig. 6). Intre aceste gneise care cad
spre marginea depozitelor cenomaniane dela Stei, se intercaleaza o
zonä de o verzue aproape compactä, cu de o
fenocristale de un feldspat. care e probabil un porfir
strivit, cade spre E sub gresiile marnele cenomaniane.
Valea Cernei

NNW

Lunca Cernei
5tei
SSE
2 2 cr

Odaia Criva
Fig. 6. - Sectiune Meria-Lunba Cernei-Stei
Scam 1:75.000
gneis de Cozia; Coziagneis. = Gneis de Cumpanagneis. = Pegmatite
= zerdriickter Porphyr. T = Granit-Diabaz brecie; Granit-Diabm.brelczie. Celelalte
ca in Fig. 5.

Printre sisturile cristaline, cele mai sunt micasisturile

putin cristaline sisturi sericitoase cuartoase cu intercalatiuni de calcare
cristaline. Mai putin frecvent sunt rocele amfibolice micasisturile cu
mari de muscovit, alocurea grenatifere. Aceste reprezintä prin
urmare partea superioara, mai putin metamorfozat5, a sisturilor skep-
ptihigene.
Un profil interesant se poate pe Rechisorului, putin
sus de sat. Pe complexul sisturilor cristaline (sisturi sericitoase cuar-
amfibolice calcare cristaline), spre S, se
un banc gros de 25 m. de un conglomerat fin cu boabe de
bästrui cu un ciment calcaros. rocä este la bazä
cu sisturile sericitice-cloritoase suportä un complex de roce breciforme,
filite calcaroase, amfibolice diabaze strivite, peste care transgreseazA
depozitele cenomaniane (vezi profilun. S'ar acest conglomerat
cuartos sä reprezinte echivalentul conglomeratelor cuartoase ce se rea-
la marginea externá, pe rocele transilvanice in Moldova
Bucovina care se considere ca permice.

www.dacoromanica.ro
 BERICHT DIE GEOL. DER KRIST. SCHIEFER

La odaia Criva, la S de s'au gäsit, pe malul al

roce strivite granitice, porfirice diabazice.
S'ar cum cä aceste roce, care au un facies exotic, de
rocele grupului skepptihigen, s'ar räzäma pe depozitele cenomaniane
conjurätoare.

BERICHT ÜBER DIE GEOLOGISCHEN AUFNAHMEN

IM

GEBIETE DER KRISTALLINEN SCHIEFER

DER

SUD- UND OSTKARPATEN

von

MAX REINHAR.

Jahre 1909 wurden folgende Gebiete begangen : die Gebirgs-

gruppe Päpusa-Ezeru-Támasu (östlicher Teil des Fägärasergebirges) und
die südliche Randkette desselben Gebirges, vom bis Valea
Doamnei ; der südöstliche Abschnitt des Persanygebirges ; die Gegend
von Herkulesfürdö, Mehadia und Toplec ; ein des Gebietes der
kristallinen Schiefer von Suceava (Nordrnoldau) und der südlichen Bu-
kowina und der östlichen Abschnitt des Poiana Ruska-Gebirges.

A) Gebirgsgruppe und südliche

Randkette des Fägtraergebirges (Kartenblätter 1:57.600 No. ;
; 51. und 52 des österreichischen Generalstabs).
Die Begehungen dieses Gebirgsteiles verfolgten den Zweck, die
Ausdehnung des Coziagneisszuges gegen E und diejenige des
nagneisszuges gegen NE genauer festzustellen, ferner die verschiedenen
Vorkommen von zu kartieren. Da die Resultate dieser
Untersuchungen z. T. schon in einer Arbeit über die kristallinen Schiefer des
Fägärasergebirges (1) verwertet wurden und die Vorkommen granitisch-
körniger Gesteine der Decke der skepptychigenen Schiefer dem-

(1) M. REINHARD. Die kristallinen Schiefer des FlgArarrgebirges-Anuarul

Institutului Geologic al Vol. III, 1909.

www.dacoromanica.ro
 118 MAX REINHARD

in Zusammenhang behandelt werden, so mag hier von einer

Wiedergabe des rumanischen Textes abgesehen werden.

Persanyer Gebirge (Kartenblatter 1:75.000 XXXII, 23 Lisa

und Zernesti der österr.-ungar. Generalstabskarte).
Das Persanyergebirge bildet die direkte Fortsetzung des
sergebirges gegen NE und am Aufbaue desselben nehmen deshalb, in
seinem südlichen Abschnitt, ebenfalls die Gesteine der skepptychigenen
Gruppe teil. Der charakteristische grobilaserige Injektionsgneiss wurde
in der Bârsa und oberhalb nouá gefunden. Im Tal der
Bârsa Ferului steht auf eine kleine Strecke ein granitisch körniges
stein und unweit davon die Glimmerschiefer von einem pirithaltigen
Andesit durchbrochen, welcher sehr an die Andesite des Rodnaergebirges
erinnert.
Am Ostkamme des Fagetu alb, (SW von nouä) erscheint
ein Konglomerat, dessen bis Faustgrosse Gerölle aus Gesteinen der
ptichigenen Grupe gebildet werden (Quarz, Glimmerschiefer). Dieses
Gestein erinnert an die konglomerate dess Brezoibeckens (Olttal).
Schon lange bekannt sind die Salzquellen von noug. Unseres
Wissens scheint aber noch nie worden zu sein, dass verschiedene
Salzquellen aus den kristallinen entspringen. Die oberste Salz-
quelle im Tale Poiana Märului dürfte an der linken Talseite, gegenüber
des aus glimmerigen Quarziten entspringen, also in
einer Entfernung vom etwa 4 km. vom Rande der kristallinen Schiefer.
Welchen Ursachen diese Verhaltnisse zuzuschreiben sind, konnte nicht
festgestellt werden und es dürfte verfrüht sein daraus tektonische Schlüsse
ziehen zu wollen.
Am linkseitigen Talgehange kann man bei nouä das
(Fig. pag. 111 des rumanischen Textes feststellen.
Der brekziöse gelblichgraue Dolomit scheint cVerrucanodolomit»
der Ostkarpaten zu entsprechen, der hier aber durch eine
basische* Reibungsbrekzie von den darunterliegenden Glimmerschiefer
getrennt ist. An der rechten Talseite sind gerundete Dolomitblöcke
mit Glimmerschiefern und zerdrückten Diabasen verknetet.

C) Herkulesfürdö-Mehadia-Toplec (Kartenblalt : 75.000

. VXXII, 26, Mehadia, der österr.-ungar. Generalstabskarte).
Gelegentlich dieser Exkursion konnte festgestellt werden, dass die
Verrukanokonglomerate der begangenen Gegend keine Gesteine der
skepptychigenen Gruppe enthalten, sondern dass dieselben auf kosten der
roten und grünen Porphyre und der Gesteine ptychigenen Gruppe
gebildet wurden. Die sonstigen Resultate dieser Exkursion sind in den

www.dacoromanica.ro
 DER

Profilen Fig. 4 pag. 112-113 des rumanischen Textes verzeichnet. Es

mag hier nur noch werden, dass auf dem Vf. Perilor Glimmer-
schiefer gefunden wurden, welche wir als des skepptychigenen Gruppe
gehörig betrachten. Wir würden es also auch hier mit einer synklinal
Schuppe der transylvanischen Decke zu tun haben, wie sie von
SCFIAFARZIK auch an linken Talgehange der Cerna nachgewiesen worden
ist. Noch nicht scheint zu sein, dass die schwarzen
hie und da voll Gypskristallchen sind, die nach (100) verzwillingt
sind und welche bis 3 cm. lange erreichen.

D) Untersuchungen im Gebiete der kristallinen Schiefer

der Moldau und der südlichen Bukowina. (Kartenblatter 50.000
VI N Dorna ; VII N Dragoiasa ; V Chirilu ; VI und VII
Neagra Brostenilor der rumanischen Generalstabskarte und 000
XXXIII 15 Kimpolung in der Bukowina ; XXXII 16 Ujradna u. Jakobeny;
XXXIII 16 Dorna der österr. Generalstabskarte).
Da über geologischen Verhaltnisse der kristallinen Schiefer
der Ostkarpaten bald ausführlicher berichtet werden soll, so können
uns hier kurz fassen.
Unter den kristallinen der Moldau und der Bukowina,
welche dem oberen Horizonte der skepptychigenen Gruppe angehören,
sich folgende Gesteine auf grössere Distanzen verfolgen : kristal-
line dolomitische kalke, hie und da mit ; kohlige Quarzite, in

welchen die Eisen-Manganerzlager aufzutreten pflegen und Chloritschiefer,

in welchen kupferhaltige Kiese auftreten. Diese Geseine
den in Suceava zwei Züge, welche sich auf weite Strecken verfolgen
lassen und die deshalb zur Festlegung der tektonischen Verhaltnisse
mit Vorteil benutzt werden können.
Die Quarzkonglomerate und roten Sandsteine, der graue
canodolomit UHLIG'S die roten Jaspisschichten und schwarzen Schiefer,
welche nach UHLIG ebenfalls der oder transylvani-
schen Decke, wie wir sie genannt haben, angehören, erscheinen im Vale
Putna, unterhalb der Bahnstation gleichen Namens in verkehrten Lagerung
unter den kristallinen Schiefem und bilden also hier ein Fenster.

E) Poiana Ruska (Kartenblattl: 75.000 XXVII 23 Ruszkahegy

der österr-ungar. Generalstabskarte).
Das setzt sich gegen W im Sebesergebirge fort,
welches seinerseits von Gebirge der Poiana Ruska nur durch den engen
Golf tertiarer Ablagerungen des Hatzegertales getrennt wird. Es war des-
halb vorauszusehen, dass auch am Aufbaue des Poiana-Ruska Gebirges
die Gesteine der skepptychigenen Gruppe teilnehmen werden. Der

www.dacoromanica.ro
120 MAX REINHARD

Charakter, welcher bei den kristallinen hier

vorherrscht wird durch die geringe Verbreitung der lnjektionsgesteine
und die deshalb geringere Metamorphose erklarlich.
Die Cernaschlucht zwischen Hasdeu und Lunca Cernei verdankt
ihr Dasein einer machtigen Linse von typischem Coziagneiss. (Fig. 5). Am
Rande der Linse wechsellagert der lnjektionsgneiss mit hochkristallinen
Glimmerschiefern und Amphiboliten. Bei Lunca Cernei, da wo der
gneiss unter den cenomanen Ablagerungen verschwindet und in Valea
Ursului erreichen din Mikroklinaugen Faustgrösse.
Eine südlichere Injektionszone wird vom Demsusbache oberhalb
Stei Dieser Gneiss eher dem Cumpänagneiss
sieht wird von Pegmatitgangen durchbrochen. Gegen das Cenornan
wird dieser Gneiss von einem grünen, leicht geschieferten Porphyr
begrenzt.
Ein interessantes ist in Rakitova, etwas oberhalb des
Dorfes sichtbar (Siehe pag. 115 des rumanischen Textes). Auf den
kristallinen Schiefem (Glimmerschiefer. Serizitchloritschiefer, Amphibol-
schiefer, kristalline, dolomitische Kalke) liegt eine etwa 25 m. mächtige
Bank eines feinen Quarzkonglomerates mit reichlichem kalkigen Binde-
mittel. Dieses Gestein ist an seiner Basis mit den chloritischen Amphi-
bolschiefern verknetet. Das Hangende kalkig-quarzigen Konglome-
wird von einer Brekzie gebildet, in welcher serizitische Kalke,
Amphibolite und Diabase zu erkennen sind. dieses Gestein
gredieren die cenomanen Ablagerungen.
Bei Odaia Criva, (Fig. 6) im. S von Stei, wird das linke Gehänge des
von mechanisch stark hergenommenen grobkürnigen granitischen
Gesteinen, Porphyren und Diabasen gebildet, welche den Anschein haben,
wenigstens teihlweise, auf dem Cenoman zu liegen. Auf jeden Fall haben
diese gesteine ein der skepptychigenen Gesteinsgruppe fremdes Aussehen.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A
DE LA

FAUNE DU CALCAIRE NUMMULITIQUE

D'ALBESTI (MUSCEL)
(AVEC 4 PLANCHES)
par
DR. I. POPESCU-VOITESTI

INTRODUCTION

Le calcaire nummulitique du type d'Albesti est assez riche en

fossiles, au moins en ce qui concerne les Foraminifères, les tchinodermes
et les Brachiopodes, et on pourrait y ajouter comme assez abondants
les restes de Crustcées et de Poissons. Ce calcaire se trouve divisé en
Hots, l'érosion et des mouvements tectoniques
et c'est qui a fourni présent le plus grand nombre
de restes fossiles déterminables.
Les listes des fossiles publiées présent par MM. GREGORIU
(1), (2), (3) et par l'auteur (4)
(1) GREGORIU STEFANESCU. - Relatiune de lucrárile Biuroului Geo-
logic in campania anului 1884. Anuarul Biur.
Geol. anul II-lea 1884; No. 1. 1885.
(2) HATZEG. - Couches nummulitiques (Roumanie).
B. S. G. Fr. 3 e série, t. XXIV, pag. 247-249.
Paris 1896
- géologique des environs de Campulung
et de Sinaia (Roumanie), Thése. Paris 1898.
(3) SABBA STEFANESCU. - sur les terrains tertiaires de Roumanie.
Contribution stratigraphique.Thse.
1897.
(4) POPESCU-VOITE§TI. - Contributiuni la studiul geologic i
tologic al regiunii Muscelelor dintre
bovita i Anuarul Inst. Geologic al
mâniei Vol. II, 1908. Bucureqti 1909.
- Contribution stratigraphique du Num-
mulitique de la Dépression Gétique.
Anuarul Inst. Geologic al Rominiei,
1909, Bucureqti 1910
*

www.dacoromanica.ro
 bR. I.

de cette publication, sont bien nombreuses. Dans la présente note je me

propose d'y ajouter la description quelques formes d'Fchinides et
Brachiopodes qui me paraissent particulièrement intéressantes pour la
faune de ce calcaire.

CONOCLYPEUS (LESKO *)

Pl. 1-1-a.

AGASSIZ. Description des Fchinides foss. de la Suisse. Mém. de la

Soc. helvétique des Sc natur., pag. 64, pl. IX, fig. 14-16.
Neuchâtel 1839.
COTTEAU. Paléonfelogie Française. Fchinides Tome II, pag.
200-210, pl. 256. Paris 1889-1894.
C'est l'Échinide le plus équemment rencontré dans le calcaire
nummulitique
L'exemplaire que nous figurons, coriespond exactement la des-
cription donnée par Agassiz (1839). 11 a la forme haute, conique et un
peu allongée dans le sens du diamtre antéro-postérieur. Face inférieure
plane ou presque plane, excepté la zone de l'aire interambulacraire pos-
térieure qui présente un faible bombement, un peu plus fort autour du
périprocte. Sommet ambulacraire central. Aires ambulacraires **)
droites, s'élargissant peu peu vers le bord, d'o cessent d'étre
pétaloYdes. Pores internes petits et ronds; pores externes grands, allongés
et unis aux pores ronds par des sillons subflexueux. Péristome central,
stelliforme, entouré de cinq protubérances interambulacraires, entre
quelles viennent se perdre les zones ambulacraires. Périprocte infra-
marginal, tout prés du bord et elliptique dans le sens antéro-postérieur.
Tubercules petits, scrobiculés, plus serrés sur la face inférieure que
sur la face supérieure.
DIMENSIONS:
Long. 112 mm.
Larg. 107 mm.
Haut. 81 mm.
Pour la synonymic compléte de cette voyez COTTEAU op. cit.
que nous figurons présente une anomalie de l'aire ambula-
craire antéro-laterale droite, manifestée par une anastomose des deux zones poriféres
dans leur partie superieure figure).

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A DE LA FAUNE DU 123

M. sTEFÄNESCU *) en 1884 une forme gigantesque

de cette espce, provenant d' qu'il appelle C. AG. var.
**) dont les dimensions sont les suivantes:
Long. 135 mm.
Larg. 120 mm.
Haut. 120 mm.
Dans la collection de M. de l'Institut Géologique
de Roumanie y a un exemplaire incomplet dont les dimensions con-
servées sont les suivantes:
Long. 114 mm.
Larg. 112 mm.
De ce qu'il vient d'étre dit, on déduit que cette espéce est rep.ré-
sentée dans le calcaire nummulitique d'Albesti par des individus de
grande taille, et spécialement par des individus de taille haute, car, le
plus grand exemplaire cité par M. COTTEAU ***) et provenant du Nummu-
litique de la province de e, une longueur der plus de 150
mm., mais une hauteur qui ne &passe pas 100 mm.
LOCALITÉ. Calcaire nummulitique, lutétien, d'Albesti usce l)

AMBLYPYGUS CFR. DILATATUS AGASSIZ.

Pl. 1, 1-a, 1-b.

AMBLYPYGUS DILATATUS AG. - AGASSIZ. Catal. systematique Ectyp.

foss. Mus. neocom., pag.
1840.
3- Descr. des tchinides tertiaires
de la Suisse. Mém. Soc. Pal. Siusse,
Vol. II, pag. 44, pl. III, 8 et
- pl. V 1. - 1875.
Petr. remarq. des Alpes
suisses. Synopsis des foss des
Alpes Suisses, pag. 65, pl. 11, 7.
et Bâle 1865.

GR. Anuarul Biuroului Geologic. Anul 1884, No. 1, pag. 35

pl. I. Bucuresti 1885.
L'exemplaire de M. Gr. STEFÂNESCU sc trouvcc dans la collection du
boratoire de Géologie de l'Université de Bucarest.
COTTEAU. Op. cit., pag.

www.dacoromanica.ro
124 D. I.

AMBLYPYGUS DILATATUS AG. - COTTEAU. Paléont. Frangaise.

nides Tome I, pag. 488-
492, pl. 130, 1-6 et pl. 131
fig. 1-3. Paris 1885-1889.
- POPESCU-VOITETTI. Contrib. l'étude
stratigr. du Num. de la Dépression
Gétique. Anuar. Inst. Geol.,
Vol. III., pag. 351 (77), 1909. Bu-
curesti 1910.
Forme de grandeur moyenne, contour peu
circulaire, un peu plus longue que large.
Bien que la face supérieure ne soit pas entiérement conservée, on
peut distinguer qu'elle est assez épaisse, régulièrement convexe, mais
d'un faible bombement et arrondie sur les bords. La face inférieure
est pulvinée et trés enfoncée autour du péristome. Pourtour de l'Échinide
arrondi et épais.
A cause de l'état incomplet de la face supérieure l'appareil apical
n'est pas conservé, mais on distingue que le sommet est un peu rejeté
en avant. D'aprs deux des aires ambulacraires qui sont mieux con-
servées, on distingue qu'elles sont pétaloYdes et assez larges; zones
et larges peu la moitié de l'espace interpo-
Les pores des rangées internes arrondis, ceux des rangées externes
et unis, par paires, aux pores des rdngées internes par des sillons
transverses.
Au commencement du dernier quart de a distance du sommet
l'ambitus les zones poriféres cessent d'étre pétaloides, les pores se rap-
prochent en paires obliques vers l'ambitus, puis deviennent simples
en se continuant en série linéaire, suivant un sillon étroit et distinct,
jusqu'au péristome.
Péristome oblique, en forme de pentagone côtés inégaux,
déprimé et excentrique un peu en avant.
Périprocte grand, ovale-allongé, occupant la plus grande partie
de l'espace compris entre le péristome et le bord postérieur et un peu
plus de celui-ci que de celui-la.
RAPPORTS ET DIFFERENCES. L'exemplaire lb i présente plus de
ressemblance avec Ambl. dilatatus AG., dont il seulement par le fait
que ses zones porifères cessent pétaloYdes une plus grande distance
de l'ambitus, qu'avec Ambl. patellaeformis DUNCAN et SLADEN (*), dont il
par son pourtour arrondi et épais et par sa face inférieure concave.

Mongr. of foss. Ech. of Sind. Paleont. Indica, Vol. I, ser. VII et XIV,
pag. 144, pl. XXVII, fig. 1-30. Calcuta 1884.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A L'ÉTUDE DE LA FAUNE DU NUMMULITIQUE D'ALBESTI 125

DDIMENSIONS de l'exemplaire figuré :

Long. 61.5 mm.

Larg. 57.3 mm.
Haut. 21.5 mm.

LOCALITÉ. Calcaire nummulitique Câmp ul n g,

Distr. de Musc el (Roumanie).

En considérant la grande extension de l'espéce Amblypygus

AG. dans moyen, comme i et Ib e r g en Suisse ;
Gran Croce di San Giov. et Verona en Italie; Aragon en
Espagne; Biarritz, Monze, Saint-Martin, Montagne d'Alaric
(Aude) en France; imée en Russie et Mokatt am en Egypte, c'est
une des espéces les plus caractéristiques pour l'âge lutétien du calcaire
nummulitique d'Al i.

CASSIDULUS CFR. FABA DEFRANCE

II, 2, 2-a, 2-b.

Cassidulus faba Defr. - DEFRANCE. Dict. des Sc. nat., t. VII, pag.
227. - 1817.
» - COTTEAU. Paléont. Frangaise. Tome I,
éoc., page 510, 139. Paris
1885-1889.
POPESCU-VOITEM. Contrib. â Pétude
stratigr. du Nummulitique de la
pression Gétique. Thése. Anuar Inst.
Geol., Vol. III., pag. 351 (77). 1909.
Bucuresti 1910.
Malheureusement notre exemplaire est d'une assez mauvaise con-
servation pour nous permettre une &termination plus précise. En tout
cas, excepté les dimensions, il présente presque exactement tous les
autres caractères de Pespce Cassidulus faba. DEFR.
DDIMENSIONS de l'exemplaire figuré :
Longueur . . . 33 mm.
Largeur.. . 23 mm.
Hauteur aproxim. 13 mm.
LOCALITÉ. Calcaire nummulitique, lutétin, d' Alb i.

www.dacoromanica.ro
 DR. I. POPESCU

ECHINOLAMPAS SILENSIS DESOR.

Pl. 3, 3-a, 3-b, 4, 5 et 5-a.

Echinolampas silensis DESOR. - LORIOL. Descr. des Échin. ter-

tiaires de la Suisse. Mem. de la
Soc. Paléont. Suisse, Vol. III,
page 73, X, fig. 1-4. Basel
1876.
- COTTEAU. Paléont. Française.
éoc., Tome page 139, Paris
1889 -1894.
Je trois exemplaires provenant du calcaire nummulitique
un de taille moyenne, et deux de taille plus petite, dont les
caractères correspondent parfaitement aux descriptions de EchinoamPas
silensis données par et par COTTEAU (op. cit.).
Ils présentent une forme ovale-allongée, arrondie en avant, un peu
élargie vers le tiers posterieur, rétrécie et nettement rostrée en
Face supérieure renflée, mais faiblement convexe; l'aire interambu-
lacraire postérieure renflée, fait saillie sur toute sa longueur, épaississant
ainsi l'Echinide dans sa moitié postérieure. Face inférieure pulvinée et
concave autour du péristome.
Sommet trés excentrique en avant. Aires ambulacraires étroites et
inégales. Zones porifères inégales et légérement enfoncées, celles
de l'ambulacre antérieur plus courtes que celles des aires ambulacraires
postérieures. Dans la aire, la zone la plus courte est en
méme temps droite, tandis que la plus longue est un peu courbe.
Dans l'aire ambulacraire antérieure c'est la zone porifére droite qui
est la plus longue, dans les aires antéro-latérales ce sont les zones
rifres postérieures qui sont plus longues et dans les aires ambulacraires
postérieures ce sont les les zones poriféres antérieures qui sont les plus
longues.
Péristome peu excentrique en avant, subpentagonale et transverse.
Ploscelle peu apparent. Périprocte ovale transverse et tout prés du
bord postérieur. Tubercules petits, plus grands sur la face inférieure que
sur la face supérieure. Granulations intermédiaires fines et homogénes.
DIMENSIONS des l'exemplaires figurés
Exemplaires de taille moyenne :
Fig. 3, 3-a et 3-b.-Long. 36,5 mm.
Larg. 30 mm.
Haut. 20,5 mm.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A L'ÉTUDE DE LA FAUNE DU NUMMULITIQUE D'ALBETI 127

Fig. 4.-Long. 22 mm.

Larg. 18 mm.
Haut. 14 mm.
Exemplaire de petite taille :
Fig. 5 et 5-a.-Long. 17 mm.
Larg. 15 mm.
Haut. 10 mm.
Les dimensions donnies par LORIOL (op. cit.):
Long. 27 -46 mm.
Larg. 21,6-36,8 mm.
Haut. 13,5-14,85 mm.
Calcaire nummulitique, lutétien, (M

PCHINODERMES DU CALCAIRE

NUMMULITIQUE D'ALBETTI

1. LES ÉCHINIDES décrits ou cités présent appartiennent aux

formes suivantes:
Ord. Irregulares.
Subord. Gnathostornata
Conoclypeidae
Conoclypeus conadeus AGASSIZ.
Conoclypeus conoideus AG. var. giganteus
FÂNESCU (GREG.)
Leymeriei
Subord. Atelostornata
Farn. Cassidulidae
Cassidulus faba
Pyrina Mrazeci **)
Amblypygus dilatatus AGASSIZ.
Echinotampas silensis DESOR
Fam. Spatangidae.
cfr. Vilanovae COTTEAU.

*) GR. STEFÄNESEU. Op. cit., pag. 34 et 35, Tabla

) I. Anuarul Inst. Geol., Vol. 1909.

www.dacoromanica.ro
128 DR. I. POPESCU-VOITE§TI

2. ASTERIDES: Rumanaster VOITE§TI.

Cette espce se rencotre fréquemment dans la partie gréseuse

périeure du calcaire **) et seulement sous forme d'ossicules.
3. CRINOIDES: Conocrinus (Rhizocrinus) pyriformis. GOLDF. ***).

BRACH ODES

TEREBRATULA HILARIONIS MENEGHINI.

fig. 1-11 et Pl. IV, fig. 1--3.

Terebratuta subnumismalis. d'ARCH. - D'ARCHIAC. Histoire des

progrès de la Géologie,
Vol. III, pag. 276.-1850.
pida - SCHAFHAULT.S.-Bayern's
Lethaea geognostica.
1863.
GALEOTTI (pro parte). - OOSTER. Brachiopodes
fossiles des Alpes Suis-
ses, pag. 24, pl. IX,
2, 3, 5, 6, 7 et 8.
néve et 1863.
Hilarionis MENEGH. - BAYAN. de la Soc.
Géol. de France 2-e
série, Vol XXVII, pag.
459. Paris 1870.
- DAVIDSON. Tertiary Bra-
chiopoda. Geological
Magazine, pag. 401, pl.
XVII, 4 et 5.

Ilarion MENEGH. - don 1870.

(GREG.)
nuarul Biur. Geol. Anul
II, 1884 No. pag. 34.
1885.

I. Op. cit.
") Cette forme m'a été communiquée pour la premire fois par M. Ing. VIRGIL
ALIMANISTEANU, que je prie de recevoir mes remerciements.
POPOVICI-HATZEG. Op. , pag. 134.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A L'ÉTUDE DE LA FAUNE DU NUMMULITIQUE D'ALBE§TI 129

Terebratula Hilarionis MENEGH. - ATHANASIU

eine Eocanfauna aus
der nordmoldauischen
Flyschzone. Verhand-
lungen, pag. 260, fig. 1.
Wien 1899.
- VOITE§TL Contributiuni la
studiul geol. paleont.
al regiunii Muscelelor
dintre Dâmbovita si Olt.
Anuarul Institut. Geo-
logic, Vol. pag. 229.
Bucuresti 1909.
Coquille de forme variable, ronde ou allongée, en général
renflée, suffisamment épaisse, de couleur corne claire et translucide. Sur-
face lisse, couverte de fines stries de croissance, plus visibles dans la
région frontale de la coquille. Dans la région médiane et autour du
chet les stries sont presque éfacées, ne se distinguant que quelques
stries plus espacées.
Valve dorsale régulièrement convexe, bomb& dans région
diane-postérieure et un peu dans la région médiane-frontale.
Valve ventrale régulièrement convexe, bomb& dans le région
diane, déprimée dans la région médio-frontale, crochet petit, rond,
recourbé et muni d'un petit trou.
Les 26 exemplaires que je posséde du calcaire nummulitique
b esti peuvent étre groupés, d'aprs leurs contour et dimensions, en six
formes ,variations, plus ou moins liées par des intermediaires.
FORME A. Subrotundata. (Pl. III, fig. 1-4). Forme de taille
moyenne ou grande et ; contour rond ou ayant un faible
différence entre longueur et largeur. Type de la forme est la fig. 4, pl.
XVII de (op. cit.), qui figure) les dimensions
suivantes: long. 31 mm., larg. 31 mm., épaisseur 15 mm.
DIMENSIONS des exemplaires figurés:
Fig. 1 et 1-a.-Long. 31,6 mm., larg. 31 mm., épais. 16,9 mm.
Fig. 2.-Long. 28 mm., larg. 27,5 mm., épais. 13,1 mm.
FORME B. Subpentagonalis. III, 5-9). On peut prendre
comme type de cette forme la 5., pl. XVII de DAVIDSON (op. cit.),
qui (d'après figure) les dimensions suivantes:
Long. 28 mm., larg. 25,3 mm.
Anuarul Geologic al Vol. IV, Fase. 9

www.dacoromanica.ro
130 DR. I. POPESCU-VOITE*TI

Forme de taille variable, bombée, allongée, contour sensiblement

subpentagonal. Ligne du maximum de largeur déplacée vers le crochet.
DIMENSIONS des exemplaires fiigurés:
Fig. 6.-Long. 21,4 mm. larg. 19,5 mm. epaisseur 12 mm.
Fig. 7.- 27,5 mm. 24 mm. 15 mm.
Fig. 8.-- 31,4 mm. 29,5 mm. 15,7 mm.
Fig. 9.- 37 mm. 33 mm. 21 mm.

FORME C. Applanata. (Pl. HI 10-11 et OOSTER, op. cit., pl. IX

2, 3 et 5).
Comme type de cette forme la 2, pl. IX, (op. cit).
Forme peu bombée, plus large que longue, contour
ment maximum de largeur au milieu de la longuuer.
DIMENSIONS des exemplaires figurés.
Fig. 10.-Long. 26,5 ?) mm., larg. 28 mm., épais. 11,3 mm.
Fig. 11.-Long. 45 mm. larg., 50.5 mm.
Dimensions figures) des exemplaires figurés par OOSTER
(op. cit., pl. IX):
Fig. 2.-Long. 56 mm., larg. 58,4 mm.
Fig. 3.- 17 mm., 18,7 mm., épaisseur. 17,5 mm.
Fig. 5. - 47,4 mm., 54,8 mm., 23,8 mm.

FORME D. Subtriangularis. (Pl. IV, 1). Type de la forme, fig

6, pl. IX D'OOSTER (op. cit.), qui (d'aprs figures) les dimensions
suivantes: long. 36,6 mm, larg 52,7 mm., épais. 22 mm.
Forme plus large que longue, maximum de largeur dans la partie
frontale de la longueur. Les flancs des deux tiers postérieurs s'unissent
au crochet sous un angle plus ou moins obtus donnant la coquille,
avec la ligne frontale, un contour
de l'exemplaire figuré :
Long. 28,5 mm., larg. 30 ) mm., épaiss. 14,5 mm.

FORME E. Truncata. IV, fig. 2). Type de la forme fig. 8, pl.

IX (op. cit.), qui figures) les dimensions sui-
vantes: long. 49,4 mm., larg. 49,4 mm., épaiss. 26 mm.
Forme peu bombée, la valve ventrale moins bombée que la dorsale.
Ligne cardinale (sauf la partie médiane) presque perpendiculaire sur le

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A L'ÉTUDE DE LA FAUNE DU NUMMULITIQUE D'ALBE§TI 131

plan de symétrie de Ia coquille. Flancs droits et peu prs parallles

au plan de symétrie. Bord frontal régulièrement courbe.
DIMENSIONS de l'exemplaire :

Long. 31 mm., larg. 28 mm., épaiss. 16,5 mm.

FORME F. Élongata.. (Pl. IV, 3). cette forme je rattache un

exemplaire unique, qui présente une croissance toute particulière.
Il est et plus longue que large. Ses zones de croissance
mésure qu'on les considére plus prés du bord frontal, elles aggren-
dissent la largeur en méme temps que la longueur de la coquille ; ainsi que
le maximum de largeur de la coquille se trouve deplacé vers l'extrémité
frontale. Le bord frontal est régulièrement courbe.
DIMENSIONS de l'exemplaire :

Long. 32,5 larg. 26,5 mm., épaiss. 17,5 mm.

RAPPORTS ET DIFFÉRENCES. Cette espce, les nombreuses

variations de formes que nous avons indiquées, sera wujours
sable par sa coquille genéralement renflée, de couleur corne claire
translucide; par sa surface lisse et par son crochet petit, rond, recourbé
et muni d'un petit trou.
Elle se distingue: de rovasendiana SEGU. var. rotundella
SACCO par une difference de développement plus prononcée entre ses
deux valves et par son crochet ; de Tereb. Kickxii GALEOTTL par ce
que cette espce-ci a une forme plus allongée, un crochet plus grand et
plus courbe et des ailes plus développées.
D'ailleurs présente des ressemblances frappantes
avec Ter. et
Sow. Ter. numismalis QUEN. ***) du Liasien,
comme il a eté remarqué par DAVIDSON (op. cit.) et par
(op. cit.).
LOCALITÉS. Cette est commune dans le calcaire nummuli-
tique d'Albesti, de Bogatesti et de Corbisori, dans les Districts
de el et et Sasca dans le N de la Moldavie ****),

SACCO I Brach. terz. del Piemonte e della Liguria. SACCO-BELLARDI I.

Moluschi, XXX, tav IV, 28. Torino 1902.
G. GEYER. Liasische Brachiop. von Hierlaz. Abhandl. d. k. k. Reichsanstalt,
Bd. XV, Pl. 1, 1-7. Wien 1889.
OUENSTEDT. Petrefaktenkunde Deutschlands, H, Brachiopoden, Pl. 46
fig. 51. Leipzig 1871.
ATHANASIU. Op. cit.

www.dacoromanica.ro
132 DR. I. POPESCU-VOITETTI

En dehors de la Roumanie, elle est citée : Dans le toufe inférieur

de San Giovani Ilarione, par Val di Ciampo,
Croce Grande, Pozza, Gichelina prs Malo, par DAVIDSON ;
dans les Alpes,â: Gross, Trittflue, Schwendberg, Stachbach,
Sonnenberg, Blangg, Hohe Gütsch, Sauerbrunnen,
Schöneck, Schw di, par et en Hongrie Urkut dans le
District de Bakon y.
Il est intéressant remarquer que, en Transylvanie cette espéce n'est
citée que dans le calcaire nummulitique de i ortsche d,
ée de l'Oltu) par M. A. *) sous le nom de Terebr. cfr.
picta SCHAFH., calcaire qui, excepté la faune des Gastéropode qui y pullule,
est idendique comme faciés lithologique â celui d 'Alb et

TEREBRATULA GALEOTTI

(Pl. IV, fig. 4).

Terebratula Kickxii GALEOTTI. - GALEOTTL Mém. sur la constit.

géognost. de la province de
Brabant. Mérn. couronnés par
des Sciences de Bru-
xelles. Tome XII, pag. 61, pl.
4, fig. 15. Bruxelles 1837.
trilobata GALEOTTI. - Idem, fig. 16.
GALEOTTI. NYST. Sur les coquilles et
de Belgique.
couron. etc. Tome VII, page
335, pl. XXIX, fig. 4. Bruxel-
les 1845.
laevis - Idem, pag. 334.
trilobata NYST. - Idem, page 334.
GALEOTTI. OOSTER. Brachiopodes fossiles
des Alpes Suisses, page 24,
pl. IX, fig. et 4 (et non 2,
3, 5, 6, 7 et 8). Genéve 1863.
DAVIDSON. On tertiary Brachio-
poda of Belgium. The Geol.
Magazine, Vol. 1. London
1874.

ANTAL KOCH. Die Tertiärbildungen des Siebenbürgischen Beckens. Jahrb

der ung. Geol. Anstalt, Bd. X, pag. 287. Budapest. 1892-1894.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A DE LA FAUNE NUMMULITIQUE D'ALBETI 133

Terebratula Kickxii GALEOTTI. - DAVIDSON. Sur les

tertiaires de la Belgique (tra-
duit de l'anglais par Lefévre et
publié par la Soc. malacolog.
de Belgique), page 12, pl. III,
5, 6 et 7. Bruxelles 1874.
Contribuliuni la stu-
diul paleontol. al
giunii Muscelelor dintre
bovita si Anuarul Inst.
Geologic al României. Vol.
II, pag. 230. Bucuresti 1909.
Cette espéce se distingue de Terebr. Hilarionis MENGH., avec
laquelle a été en partie confondue par OOSTER (op. cit.), par sa forme
allongée, par le bombement de ses valves prononcé dans la région
médiane-postérieure, par des ailes plus grandes et plus fiens, et par son
crochet plus long, plus fin et plus recourbé. Le maximum de largeur est
troujours dans la région postérieure de la coquille, prés de la ligne cardi-
nale. Ligne frontale accuminée, bords en général fins tranchants et fragiles.
DIMENSIONS de l'exemplaire figuré
Long. 35 mm. ?), 29,5 mm. (?), épaiss. 16,5 mm.
nummulitique et de Corbisori.
En dehors de la Roumanie, on la cite Gand et Di eghens prés
Bruxelles; Cassel, e etc. et presque partout elle accompagne
Terebr. Hilarionis, comme en Italie, en Suisse et en Roumanie,

EBRATUL A FUMANENSIS MENEGHIN1

Terebratula Fumanensis MENEGH. - Tertiary Brachio-

poda. The Geolog. Maga-
zine, Vol III, pag. 366,
pl. XVII, 6, 7 et 8.
London 1870.
(SAvA). eine
Eocanfauna aus der nrod-
moldauischen Flyschzone.
Verhandlungen der k. k.
Reichsanstalt, pag. 261,
2. Wien 1899.

www.dacoromanica.ro
134 I.

Je ne qu'un seul exemplaire provenant du calcaire

mmulitique d'Albe i, mais qui présente tous les caractères de cette
espce. Dans les Carpathes elle est encore citée S a *), dans le N de
la Moldavie, et a **), de (Marmarosch), dans le N
de la Transylvanie.

(RFIYNCHONELLA) POLYMORPHA MASSALONGO

(Pl. IV 5)

Terebratula - MASSALONGO. Schizzo geo-

gnostico sulla Valle del
Progno o Torrented'Illassi,
etc., pag. -Verona 1850.
» contorta - SCHAUROTH. Verzeichniss
zu
Coburg, pag. 165.-1865.
Rhynchonella polymorpha MASSAL. - DAVIDSON. Tertiary Brachio-
poda. Geolog. Magazine,
Vol. pag. 461, XX,
fig. 14 - 19. - London
1870.
Hemithyris polymorpha MASSAL - F. SACCO. I Brachiopodi ter-
ziarii del Piemonte e
Liguria. SACCO-BELLARDI.
I Moluschi, Bd. XXX, pl. I,
fig.47-50.---Torino 1902.
De cette espéce variable comme forme je ne possde qu'un seul
exemplaire. est de grandeur moyenne, cinq petites côtes nettement
marquées sur chaque aile, en se prolongeant vers le crochet sur les
antérieurs de coquille. Par ce caractère, notre exemplaire différe un
peu des formes du Vicentin, qui ont plus de mais trés
faiblement marquées ; par contre ce caractre le rapproche beaucoup de
la forme citée par PAUL et TIETZE**) Trebusz a dans les Carpathes de
(Marmarosch), dans le N de la Transylvanie.
LOCALITÉ. Calcaire nummulitique d'

ATHANASIU. Op. cit..

**) PAUL UND TIETZE. Neue Studien in der Sandsteinzone der Karpathen.
Iahrbuch. der k, k. Reichsanstalt, Bd. XXIX, pag. 206-207. Wien 1879.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A LA NUMMULITIQtJE D'ALBE*TI 135

HEMITHYRIS (RIIINCHONELLA) CFR. EOCOMPLANATA SACCO

(Pl. IV 6, 7 et 8)

F. SACCO. I Brachiopodi dei terreni terzarii del Piemonte e della

Liguria, pag. 8, pl. fig. 41, 42 et 43. Torino 1902.
Cette forme est trs fréquente dans une couche de calcaire gréseux-
conglornératique de nurnmulitique de Elle présenteles
caractères suivants : Forme applatie, contour cordiforme, specialement
chez les exemplaires jeunes et géneralement plus large que longue. Bords
tranchants, un peu dans la et dans la
latero-frontale, vers la valve ventrale.
Valve ventrale faiblement bombée dans la cardinale et
déprimée dans la partie médiane frontale. Cette depression commence sous
forme de sinus peu profond dans le voisinage du crochet. Crochet petit,
peu aigu et petit trou.
Les valves de la coquille sont régulièrement convexes, la valve
dorsale un peu plus que la valve ventrale.
des exemplaires :

Fig. 6.-Individu jeune.---Long. 12 mm., larg. 13,5 mm., épais. 4,5 mm.
Fig. 8.-Individu -» 15,5 mm., » 18 mm., 5 mm.
Chez les exemplaires (fig. 7 et 8), on observe une difference
assez nettement entre le corp de la coquille et ses bords,
quels, dans ce cas, sont plus ellargis, fragiles et plus ou moins
Calcaire de nummulitique de i (Mus-
el). En dehors de la Roumanie cette forme est citée par SACCO (op.
cit.) dans le Bartonien : Cava Giannon e, C. ei, V. naudi et C.
Gerbassa, et Trebusza dans le N de la Transylvanie.

HEMITHYRIS CFR PLICATODENTATA COSTA VAR. PSEUDOBIPARTITA SACCO

(Pl. IV 9, 10 et 11).

F. SACCO. I Brachiopodi terziarii del Piemonte della Liguria,

pag. 6, fig. 13, 14 et 15.- Torino 1902.
Espéce de taille plus large que longue, plus ou moins bombée,
flancs arrondis et bords nontranchants.
Valve ventrale faiblement convexe dans les 3/4 postérieurs et
déprimée dans la frontale, &versant ainsi le bord frontal vers la

www.dacoromanica.ro
136 DR. I.

face dorsale. Cette dépression commence près du crochet sous forme de

sinus peu marqué et est bordée jusqu'aux extrémités du bord frontal
par deux crétes arrondies et faiblement marquées.
Valve dorsale un peu plus bombée que la valve ventrale, régu-
lièrement convexe, ayant les bords latéro-frontaux infléchis vers la valve
ventrale et bord frontal escavé. Crochet petit, peu courbé et petit trou.
La forme que nous venons de décrire étre une forme
termédiaire entre plicatodentata COSTA, var.
dont elle par un plus petit crochet, par ses bords plus arrondis
et par le fait qu'elle est un peu plus large que longue, et H tauroparva
SACCO *) dont par son plis frontal nondentelé. En tout cas,
elle parait étre plus proche de la que de la seconde.
M. SACCO cite la de ces deux formes comme trés fraquente
dans la de Rivarone a» et la seconde dans la
(rare) de «Val Salice sui Colli torinesi».
M. MACOVEI cite cette vans le calcaire de Cru-
dans le bassin de Bahna (Distr. de i).
des exemplaires figurés:
Fig. 9. Lang. 13,5 mm., lorg. 14 mm., épais. 6,5 mm.
Fig. 10. 13 5 mm., » 6,9 mm.
Calcaire nummulitique de i
Coltii lui Bälan»-accompagnée de H eocomplanata; Conoclypeus
- a

conoideus, etc.

TEREBRATULINA STRIATULA

Terebratulina striatula Sow. - SOWERBY Min. Conch., VI pag. 69,

pl. 356
-- DAVIDSON. Britisch Tert. Brach. ;
Paleontographical Society, pag.
14, pl. fig. 16.-1852.
- Tert. Brach., pag. 400,
pl. 19, fig. 21.-1870.
- OPPENHEIM. Priabanaschichten und
ihre Fauna. Paleontographica
Bd. 47, pag. 258, pl. XV, fig.
15.-Stuttgart 1900 - 1901.
cit. pl. I, fig. 20.
") Gh. MACOVEI. Basenul tertiar de la Bahna. Anuar. Inst. Geol. al
Vol. pag. 141, fig. 1. Bucuresti 1909.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTION A L'ÉTUDE DE LA FAUNE DU NUMMULITIQUE D'ALBETTI 137

Cette se trouve rarement représentée dans le calcaire

nummulitique de de ti *) et dans le bloc calcaire de i-
por*) (Area.
Bogátesti (Muscel) et Pripor-Aref (Arges).Le
genre Terebratulina n'est plus en Roumanie S a, dans la
Moldavie, par ATHANASIU **).

BIVALVES
GRYPHEA BRONGNIARTI BRONN.

K. F. FRAUSCHER. Das untere der Nordalpen. Denkschriften

d. k. Akad. der Wiss., Math. Nat. Cl., Bd. 51, pag.
51, pl. I, fig. 11 (a-b), 12, 13, 14, et pl. II, fig. (a-b).

Je quelques exemplaires provenant de i, qui,

d'aprs toutes les probabilités, appartiennent cette espèce, malgré leur
mauvais état de de conservation.
En Roumanie, cette espce se trouve encore citée par ATHANAS1U
Sasca dans le N de la Moldavie.
LOCALITE. Calcaire nummulitique de

PoPEscu-VoITEVI. Contributiuni la studiul geologic paleontologic al

regiuni dintre Dâmbovita Anuarul Inst. Geol. II, pag. 231-
232. Bucuresti 1909.
ATHANASIU. Verhandlungen 1899, pag. 261.
Uber eine Eocanfauna etc. Verhandlungen 1899, pag. 266.

www.dacoromanica.ro
 LA STUDIUL

FAUNEI CALCARULUI NUMULITIC

DE ALBESTI
(CU 4 TABELE)
de
POPESCU-VOITESTI

INTRODUCERE

Calcarul numulitic de tipul celui de Albesti este destul de bogat

resturi fosile special in resturi de Foraminifere, de Echinoderme
de Brachiopode, la care se mai pot addog ca destul de bogat
prezentate resturile de Crustacee de Pesti.
Calcarul acesta se in insule, prin eroziunea
apelor miocene, fie din cauza tectonice, dintre aceste insule,
cea dela este acea care a procurat cel mai mare numär de
resturi fosile determinabile, cunoscute acum din Numuliticul nostru.
Listele de fosile publicate pânä de GREGORIU
NESCU (1), POPOVICI-HATZEG (2), SABBA (3) de autorul (4)
(1) STEFÄNESCU. - Relatiune sumarä de Biuroului Geo-
logic campania anului 1884. Anuarul Biur.
Geol., an II, 1884, No. 1. 1885.
(2) POPOVICI-HATZEG. - Couches nummulitiques (Roumanie)
B. S. G. Fr. 3-e série, t. XXIV, pag. 247-
249. Paris 1896.
- géologique des environs de
et de Sinaia (Rournanie). Paris 1898.
(3) SABBA §TEFÂNESCU. - sur les terrains tertiaires de Roumanie.
Contribution l'étude stratigraphique.
1897.
(4) POPESCU-VOITESTI. - Contributiuni la studiul geologic i
tologic al regiunii Muscelelor
bovita Anuar. Instit. Geologic, Vol.
II, 1908. BucurWi 1909.
- Contribution l'étude stratigraphique du
mulitique de la Dépression Gétique. Thse.
Anuar. Instit. Geologic al României Vol. III
1909 Bucureti 1910,

www.dacoromanica.ro
 LA STUDIUL FAUNEI NLMULITICULUI ALBETTI 139

acestor sunt destul de bogate de numeroase. Prin prezenta

lucrare imi propun a acestora, descrierea forme de
nizi de Brachiopode, forme cari par prezintá o deosebitá im-
portantä pentru calcarul numulitic dela

ECHINODERME
CONOCLYPEUS CONOYDEUS (LESKO

Pl. I, 1-1-a

AGASSIZ. Description des Echinides foss. de la Suisse. Mém. de la

Soc. helvétique des Sc. natur., pag. 64, IX, fig. 14-16.
Neuchâtel 1839.
COTTEAU. Poléontologie Frangaise. tchinides Tome pag.
200-210, pl. 256. Paris 1889-1895.
Specia aceasta este echinidul cel mai des calcarul numu-
litic de
Exemplarul pe figurez corespunde exact descriptiunei date
de la 1839. e conic putin alungit In sensul
trului antero-posterior.
Fata inferioará planä sau aproape planä, de zona corespun-
zátoare arii interambulacrare posterioare care e putin bombatá mai ales
in jurul periproctului. Crestetul arnbulacrar ambulacrare
taloide, drepte, 1Argindu-se putin putin spre marginea din spre
fata ventralä de unde Inceteazä de a mai fi petaloide. interni mici
rotunzi, cei externi mari, transversal uniti cu rotunzi
prin putin flexuoase **).
Peristom central de stea cinci raze, din cauza a cinci
turi corespunzatoare celor cinci zone interambulacrare care finesc
in adâncaturi, mai de timpuriu, ambulacrare. Periproct eliptic
submarginal, foarte aproape de margine alungit in sensul antero-posterior.
Tubercule mici, scrobiculate, mai dese fata inferioarä dect pe
cea superioará.
DIMENSIUNILE exemplarului figurat :
Lungime 112 mm.
107 mm.
Inältime 81 mm.
Pentru sinonimia complectd a acestei specii a se COTTEAU op. cit.
Exemplarul ce o anomalie la zona ambulacarrd antero-laterald
consistând anastomozd zonele porifere.

www.dacoromanica.ro
140

$TEFÄNESCU *) descrie 1884 din calcarul dela Albesti

o giganticä, pe care o denumeste C. conadeus var gigan-
tens STEFÂNESCU **) si care urmätoarele dimensiuni :
Lungime 135 mm.
120 mm.
120 mm.
In colectiunea d-lui POPOVICI-HATZEG dela Institutul Geologic al
României se gäseste un exemplar necomplect, care are urmätoarele
rimi pentru dimensiunile conservate :
Lungime 114 mm.
112 mm.
Din cele expuse se poate deduce specie este
reprezentata calcarul dela Albesti prin indivizi destul de mari mai
ales prin indivizi de cel mai mare exemplar citat de
***) care provine din Numuliticul din provincia .Muricie»,
are o lungime de peste 150 mm., totusi ca nu trece de
100 mm.
LOCALITATE. Calcarul numulitic, lutetian, dela Albesti usce

AMBLYPYGUS DILATATU9 AGASSIZ

Pl. II, 1, 1-a, 1-b.

ddatatus - AGASSIZ. Catal. system. Ectyp.

foss. Mus. neocom. ;
pag. 5 1840.
- Descr. des Echinides
tiaires de la Suisse. Mém. Soc.
Pal. Suisse ; Vol. pag. 44,
pl. Ill, fig. 8 et pl. V, fig. 1.-1875.
- OOSTER. Petr. remarq. des Alpes
Suisse. Synopsis des foss.
des Alpes Suisses, pag. 65,
11, fig. 7. Genve et 1865.

GR. STEEÄNESCU. Anuarul Biur. Geologic, An. II, 1884 No. 1, pag. 34-35
tabela 1885.
") Exemplarul citat de GR. STEFÄNESCU se colectiunca Laborato-
rului al Universitátii din Bucurqti.
COTTESCU. op. cit. pag. 209.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA FAUNEI NUMULITICULUI DELA ALBESTI 141

Amblypygus dilatatus AGAS. - COTTEAU. Paléontologie Française.

Echinides Tome I, pag.
488-492, 130, fig. 1-6 et
fig. 1-3. Paris 1885-

- POPESCU-VOITESTI. Contrib.
tudes, tratigr. du Nummulitique
de la Dépression Gétique. Thse.
Anuarul Inst. Geol. al Romaniei
Vol. III, pag. 351 (77), 1909.
Bacuresti 1910.
de mijlocie, subdiscoidalä, cu contur aproape rotund
mai lung ca lat.
Cu toate a exemplarului ce nu-i este bine
conservata, se poate totusi distinge este destul de groasä, cä e de
o convexitate perfectä, foarte putin bombatä cu marginile
zite. Fata inferioarä pulvinatä foarte mult adâncitä in jurul peristomului.
Marginea echinidului e
Din cauza necomplecte a fetii superioare, aparatul apical nu
s'a conservat bine, dar totusi se poate distinge crestetul apical este
putin deplasat spre partea anterioara.
douä din zonele ambulacrare mai bine conservate, se
ele sunt petaloide destul de largi, au zone porifere petaloide
departate una de alta cu aproape jumatatea spatiului interporifer.
seriilor interne sunt rotunzi, acei ai seriilor externe sunt alungiti
uniti in perechi perechi cu ponii interne prin adâncäturi transversale.
inceputul ultimului sfert al distantei de la centrul apical la
margine (ambitus), zonele porifere de a mai petaloide,
se apropie alcatuind, la margine, perechi foarte oblici, apoi devin
simple si liniare, urmändu-se astfel in lungul unei fine adâncaturi
la peristom.
Peristom oblic, in de pentagon cu laturile foarte neegale, cu
marginile adâncite ceva excentric innainte.
Periproct foarte mare, oval alungit, majoritatea spatiului
dintre peristom si marginea posterioara, mai aproape de
gine de de periproct.
RAPORTURI DIFERENTE. Exemplarul dela Albesti ce figuräm, se
mai mult Ambly. dilatatus AG. de care se deosebeste numai prin
cä zonele sale porifere inceteazd de a fi petaloide dela o mai mare
de DUNCAN SLADEN (*),

(*) Monogr. of the foss. Ech. of Sind. Paleont. Indica, Vol. ser. VII VIII
pag. 144, pl. XXVII, fig. 1884.

www.dacoromanica.ro
142 DR. I.

de care exemplarul nostru diferä prin marginlle sale rotunde groase

concavitatea fetii sale inferioare.
DIMENSIUNILE exemplarului figurat :
Lunginea 61,5 mm.
Lätimea 57,3
Inältimea 21,5 »
LOCALITATEA. Calcarul numulitic dela Al besti, aproape de
pulung, Muscel.
Considerând marea extinclere a speciei Amblypygus dilatatus
in Eocenul mediu ca: la al g in Elvetia; Gran ce
di San Giov. ona in Italia ; Aragon in Spania; Biarritz,
Monze, Saint Martin, Montagne d'Alarie (Aude) Franta;
Crimea Rusia katt am in Egipt, echinidul acesta este
derat ca una din cele mai caracteristice forme pentru paralelizarea Lu-
tetianului mediu.

CASSIDULUS CFR. FABA DEFRANCE

Pl. fig. 2, 2-a, 2-b.

Cassidulus faba DEFR. - DEFRANCE. Dict. des Sc. , t. VII,

pag. 227. 1817.
COTTEAU.PaléontologieFrangaise.Tome
I. éoc., pag. 510, pl. 139. Paris
1885-1889.
POPESCU-VOITE§TI. Contrib. l'étude
strat. du Num. de la Dépres. Gétique.
Thse. Anuar. Inst. Geol. al Rom.,
Vol. pag. 351 (77). 1909.-Bucu-
resti 1910.
Din nefericire exemplarul ce posedärn e stare de conservare
nu ne permite o determinare precisä. In tot cazul de dimensiuni,
exemplarul nostru prezintä aproape exact toate celelalte caractere ale
speciei Cassidulus faba DEFRANCE.
DIMENSIUNILE exemplarului figurat:
Lungimea 33 mm.
23 »
Inältimea aprox. 13
LOCALITATEA : Calcarul numulitic (lutetian) dela A lb (M

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL FAUNEI NUMULITICULUI 143

ECHINOLOMPAS SILENSIS DESOR

Pl. II, fig. 3, 3-a, 3-b, 4, 5-a.

Echinolampas silensis DESOR. Descr. des tert

de la Suisse. Mém. de la Soc.
Poléont. Suisse, Vol. III, pag. 73,
pl. X, fig. 1-4. Basel 1876.
COTTEAU. Paléontologie Frangaise.
éocnes. Tome II, pag.
139. Paris 1889 -94.
Din aceasta posed trei exemplare, unul de mai mare
mai mici, ale caractere corespund descrierilor
date de COTTEAU (op. cit.).
Ele prezintä o ovalg-alungitg, rotunzitä Inainte, putin
regiunea (1/3) posterioarg, rostratä la partea posterioarä.
Fata superioarg dar slab zona interambulacrarg
posterioarg ceva se ridicä ca o dungä in toatä lungi-
mea sa, astfel echinidul in partea sa posterioarg.
Fata inferioarg jurul peristomului. Crestetul
apical este asezat foarte excentric innainte.
Arii ambulacrare Inguste neegale. Zone porifere foarte neegale
adâncite. Zonele ambulacrului anterior mai scurte ca acele ale
celorlalte. In aceiasi arie chiar, zonele porifere nu sunt égale cea mai
e dreaptä, pe când cea lungä e putin Astfel, la aria
ambulacrarä anterioard zona e mai ; la

tero-laterale, zonele porifere posterioare sunt mai lungi, la

bulacrare posterioare zonele porifere anterioare sunt cele mai lungi.
Peristom foarte putin excentric subpentagonal asezat trans-
versal. Floscele foarte putin aparente. Periproct oval, transversal foarte
aproape de marginea posterioarg. Tubercule mici, ceva mai pronuntate
pe fata inferioarä ca pe cea superioarg. Granulatiunile intermediare fine
omogene.
DIMENSIUNILE exemplarelor figurate :
Fig. 3)-Lungime 36,5 mm.
30,0
Inältime 20,5
Fig. 4) -Lungime 22,0
Lätime 18,0
14,0

www.dacoromanica.ro
144 DR. I. POPESCU-VOITE§TI

Fig. 5)-Lungime 17, mm.

Lätime 15,
10,

Dupä (op. cit.), dimensiunile formei acestia ar :

Lungime 27 -46 mm.

21,6-36,8 »
13,5-14,85
LOCALITATEA. Calcarul numulitic (lutetian) dela Alb (M c el).

ECHINODERMELE DESCRISE SAU CITATE ACUM DIN CALCARUL NUMULITIC

DELA ALBE§TI.

Ele apartin la urmätoarele trei grupe :

1. ECHINIDE. Dintre echinizi, pânä acum s'au descris citat urmä-
toarele forme :
Ord. Irregulares
Subord. Gnathostomata
Fam. Conoclypeidae
Conoclypeus conoideus AG.
Conoclypeus conoideus AG. giganteus
(GR.).
Conoclypeus Leymeriei **)

Subord. Atelostamata
Fam. Cassidulidae
Cassidulus cfr. DEFRANCE.
Pyrina Mrazeci VOITE§TI ***)
Amblypygus AGANIZ
Echinolampas silensis DESOR.
Fam. Spatangidae.
cfr. Vilanovae. COTTEAU

GR. SEFÄNESCU. Op. cit., pag. 34 35, Tabla I.

I. POPESCU-VOITE§TI. Anuarul Inst. Geol. Vol. III, pag. 352 (78), pl. XIX
(II), fig. 3. 1910.
L Idem, pag. 353 (79), pl. XX (III), fig. 1.
Idem, pag. 354 (80), pl. XX (III), fig. 2.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA FAUNEI NUMULITICULUI DELA 145

2. ASTERIDE : VOITETI *)
Forma aceasta este mai des partea superioarä a calca-
rului numulitic de Albesti si numai sub formä de osicule **).
3. CRINOIDE : Conocrinus (Rhizocrinus pyriformis GOLDF ***).

BRACHIOP ODE

MENEGHINI

Pl. III, 1-11 Pl. IV, fig. 1-3.

Terebratula subnumismalis D'ARCH. - D'ARCHIAC. Histoire des

progrés de la géologie,
Vol. pag. 276. 1850.
SCHAFHAULT. - SCHAFFIAULT. S.-Bayern's
Lethaea geognostica.
1863.
GALEOTTI pro parte). - OOSTER. Brachiopodes
fossiles des Alpes Suis-
ses, pag. 24, pl. IX,
2, 3, 5, 6, 7, 8. Ge.
néve et 1863.
Hilarionis. MENEG H. - BAYAN. Bull. Soc. Géol.
de la France, 2-e série,
Vol, XXVII, pag. 459.
Paris 1870.
- DAVIDSON. Tertiary
chiopoda. Geological
Magazine, pag. 401 pl.
XVII, 4 5. Lon-
don 1870.
MENEGH. - ,TEFÄNESCU GREG.). Anua-
rul Biuroului Geologic,
An. II, 1884, No. 1, pag.
34 Bucuresti 1885.

I. Idem, pag. 355 (81), XX (III), 3.

") Forma mi-a fost comunicati prima de VIRGIL
ALIMANI§TEANU, pe rog a alduroasele mele
") Op. pag. 134.
al Vol. Fasc. 10

www.dacoromanica.ro
146 DR. I.

Terebratula Hilarionis MENEGH. - ATHANASIU

eine Eocânfauna aus
der nordmoldauischen
Flyschzone. Verhand-
lungen, pag. 260, fig. 1,
Wien 1899.
Con-
tributiuni la studiul geo-
logic al regiunii
celelor dintre Dâmbo-
Anuarul
Inst. Geolog. al
niei, Vol. pag. 229.
Bucuresti 1909.
Specia aceasta, foarte variatä ca formä, prezintä in general o
rotundä sau rotundä-alungitä, bombatä, destul de groasä translucidä
coloarea cornului limpede.
Suprafata sa e netedä, având strii fine de mult mai vizi-
pronuntate pe regiunea frontalá in regiunea medianá a cio-
cului, unde sunt vizibile numai strii mai spatiate.
Valva dorsala are o convexitate regulatá, este bombatá regiunea
mijlocie-posterioara putin turtitá in regiunea mijlocie-frontalá.
Valva ventran aceleasi caractere ca cea dorsalá, cu
deosebirea un cioc scurt, mic, rotund, curbat cu un foarte
mic orlficiu Aparat brachial scurt pl. HI, 3 4).
Cele 26 exemplare ce am din calcarul numulitic dela Albesti,
variatiunile de contur ce pot despártite in forme de
variatiuni, legate ele, mai sau mai putin, prin forme inter-
mediare.

FORMA A. Subrotundata. (Pl. III, 1, 1-a, 2, 4). Ca tip

al acestei forme poate fi fig. 4, pl. XVII, a lui DAVIDSON (op. cit.),
care (dupá prezintá urmátoarele dimensiuni:
Lungime 31 mm., lätine 31 mm. grosime 15 mm.
In general formele subrotundate sunt de mare sau mijlocie,
bombate, cu contur perfect rotund sau cu o foarte micá diferentá
lungime
DIMENSIUNILE exemplarelor figurate :
Fig. 1 1-a.-Lungime 31,6 mm., látime 31 mm., grosime 16,9 mm.
Fig. 2.- 28 mm., 27,5 mm., 13,1 mm.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL NUMULITICULUI DELA ALBE§TI 147

FORMA B. Subpentagonalis. (Pl. III, fig. 5-9). Ca tip al acestei

forme poate fi luatä 5, XVII, a lui DAVIDSON (op. cit.), care
(dupä figurá) prezintá urmátoarele dimensiuni:
Lungime 28 mm. läfime 25,3 mm.
In general formele subpentagonale ale acestei specii sunt variate
ca prezintá un contur alungit de regulá subpentagonal, cu linia
de maximum al deplasatä spre partea cardinalá.
DIMENSIUNILE exemplarelor figurate :
Fig. Lungime 21 mm., 19,5 mm., grosime 12 mm.
Fig. 7.- 27,5 » 24 15
Fig. 8.- 31,4 » 29,5 15,7
Fig. 9.- 37 33 21

FORMA C. Applanata. (Pl. III, fig. 10-11). Ca tip al acestei forme

poate fi luatä figura 2, pl. IX, a OOSTER (op. cit.).
In general applanate diferite dar au de
obicei un contur cu o regulatä, sunt foarte putini bombate, mai
largi decât lungi maximul de lärgime la lungimii cochilii.
DIMENSIUNILE exemplarelor figurate:
Fig. 10.-Lungime 26,5 (?) 28 mm. grosime 11,3. mm.
Fig. 11.- 45 » 50
Dimensiunile exemplarelor figurate de (op. cit.) cari pot
fi acestei forme (luate sunt:
Fig. 2.
Fig. 3.
Fig. 5.
- »
56
17
47,4
mm., látime 58,8 mm., grosime
18,7
54,8
17,5
23,8
Din dimensiunile figurilor lui vedem cä, exemplarele sale de
prezintä toate Caracterele formei applanata, totusi sunt mai bom-
bate ca exemplarele figurate de noi.
FORMA D Subtriangularis. (Pl. IV, fig. 1). Ca tip al acestei forme
poate fi luatá fig. 6, pl. IX a lui OOSTER (op. cit.), care (dupa are
urmátoarele dimensiuni.
Lungime 36,6 mm., 52,7 mm. grosime 22 mm.
In general are o
mult mai mare
lungime, maximum de in regiunea frontalä. Liniile
flancurilor se unesc in regiunea posterioarä, la cioc, sub un unghi mai

www.dacoromanica.ro
148 DR. I. POPESCU VOITE§TI

mult mai obtus, dând cochilii, cu frontalä, un

contur subtriangular.
DIMENSIUNILE exemplarului sunt :
Lungime 28,5 mm., 30 ?) mm. grosime 14,5 mm.

FORMA E. Truncata. (Pl. IV, fig. 2 2-a). Ca tip al acestei forme

poate servi 8, pl. IX, a lui OOSTER (op. cit.), care (dupä flgurä) pre-
zintä urmatoarele dimensiuni:
Lungime 49,4 mm. 49,4 mm. grosime 26 mm.
In general forma aceasta e putin cu valva ventralä mai
putin bombate decât cea dorsalà. Linia cardinali, afarä de ei
medianä, este aproape perpendicularä pe planul de simetrie al cochilii.
Flancurile sunt drepte aproape paralele cu planul de simetrie.
rginea frontalä curbä in mod regulat.
DIMENSIUNILE exemplarului figurat :
Lungime 31 mm., 28 mm. grosime 16,5 mm.

FORMA F. Elongata. fig. 3). Formei acesteia atribui un

singur exemplar care un mod de totul particular.
Exemplarul acesta are o formá mult mai ca
Zonele de crestere pe mäsurä ce le consideräm mai in apropierea
ginii frontale, pe ce märesc corpul scoicii in lungime, i-1 märesc
in cä maximum de lätime al scoicii se gäseste inpins care
regiunea ei frontalä. Marginea frontalä este mod regulat.
DIMENSIUNILE exemplarului

Lungirne 32,5 mm., lätime 26,5 mm. grosime 17,5 mm.

RAPORTURI DIFERENTE. Specia aceasta, unind

sele variatiuni de formä ce am indicat mai sus, va intotdeauna
noscutá : prin cochilia sa in general de coloarea
cornului limpede, prin suprafata sa netedä prin ciocul mic, curb,
rotund si cu un foarte mic orificiu
Ea se deosebeste de Terebr. rovasendiana SEGU. var rotundella
SACCO prin o deosebire de desvoltare mai pronuntatä a celor douä valve
prin cioc; de Kickxii GALEOTTI, specia aceasta are

SACCO: I Brach. terz. Piemonte e della Liguria. SACCO-BELLARDI. I

Moluschi, XXX, tav. IV, fig. 28. Torino 1902.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA STUDWL DELA 149

o mai alungitä, un cioc mai mare, mai subtire mai curb, precum
aripi mult mai desvoltate. De Terebr. Hilarionis, cum a fost
semnalat mai dinainte de DAVIDSON (op. cit) si de (op. cit.),
are asemänäri uimitoare cu Terebratula Sow. *) cu Ter.
numismalis **), forme speciale ale Liasului.
Specia aceasta e foarte in calcarul numu-
litic Albesti, Corbisori (Muscel Arges)
la Sasca in nordul Moldovei
In de România ea este citatä: in tuful inferior dela S an
Giovani IlarionedeMENEGHINI;la Val di Ciamp.o,Croce Grande,
Pozza, Gichelina Malo, de DAVIDSON ; Alpi la: Gross,
Trittflue, Schwendberg, Stâckbach, Sonnenberg, Blangg,
Hohe Gütsch, Sauerbrunnen, Fälnen, Schöneck, Schwendi,
de OOSTER in Uungaria la Urkut (Bak ny) unde am avut ocaziunea
a o observâ in prersoanä, una din excursiunile din 1908
Profesor L. VON
Interesant de amintit gäsesc cä este faptul cä, specia aceasta nu
este citatä in Transilvania deck in calcaru' numulitic dela cesti lângá
Turnu Rosu. ea Oltului) de d-1 A. Koch ****) sub numele
de Terebr. SCHAFII, calcar care, exceptând multimea gasteropo-
delor, este identic ca facies, mai ales cel litologic, cu cel de

TEREBRATULA KICKXII GALEOTTI

IV, 4, 4-a

Terebratula GALEOTTI - GALEOTLI. Mém. sur la constit.

geognost. de la du Bra-

des Sc. de Bruxelles, Tome

XII, pag. 61, pl. 4, fig. 15.
Bruxelles 1837.
GALEOTTI - Idem, Idem, fig. 16.

G. GEYER Liasische Brachiop. von Hierlaz. Abhandl. d. k. k. Reichsanstalt,

Bd. XV, pl. 1, 1-7. Wien 1889.
QUENSTEDT. Petrefactenkunde Deutschlands. pl. 46,
fig. 51. Leipzig 1871.
ATHANASIU. (op. cit.).
ANTAL Die Tertiarbildungen des Beckens.
d. ung. Geol. Anstalt, Bd. X, pag. 287. Budapest 1892-1894.

www.dacoromanica.ro
 DR. I.

Terebratula Kickxii GALEOTTI NYST. Sur les coquilles et

lipires de Belgique. Mém.
couron. etc, Tome VII, pag.
335, pl. XXIX, fig. 4. Bruxel-
les 1845.
NYST - Idem, Idem, pag. 334.
NYST - Idem, Idem, aceiasi
» Kickxii GALEOTTI - OOSTER. Brachiopodes fossiles
des Alpes Suisses, pag. 24,
pl IX, fig. 4 (nu
2, 3, 5, 6, 7, 8). Genéve
1863.
DAVIDSON. On tertiary Brachio-
poda of Belgium. The Geol.
Magazine, Vol. 1, London
1874.
» DAVIDSON. Sur les Brachiopodes
tertiaires de Belgique (tradus
din englezeste de Lefèvre
publicat de Soc. malacolog.
de Belgique) pag. 12, pl III,
fig. 5, 6, 7. Bruxelles 1874.
- stud. geol.
Contrib. la
pal. al reg.
Muscelelor dintre
Anuar. Inst. Geol. al
României. Vol. II, pag. 230.
Bucuresti 1909.
Specia aceasta se deosebeste de Terebr. Hilarionis MENEGH,
care a fost confundatg in parte de OOSTER (op. cit.), prin forma sa alun-
prin o mai pronuntatá bombare a valvelor in regiunea medianá pos-
terioark prin aripi cu mai desvoltate mai subtiri prin un doc
mai lung, mai curb mai fin. Linia de maximum de látime a cochilii
se gäseste intotdeauna aproape de regiunea cardinalä. Linia frontala este
acuminatä are margini täioase, subtiri fragile.
DIMENSIUNILE exemplarului figurat:
Lungime 35 (?) mm., 29,5 (?) mm. grosimea 16,5 mm.
Calcarul numulitic dela Alb t i usce or
bisor (Arg es). In afará de România este citatá la Land e ns
aproape de Bruxelles; la el, Assche, etc., ca Romä-
nia, in toate pärtile de Terebr. Tfilarionis.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA FAUNEI NUMULITICULUI DELA ALBE 151

TEREBRATULA FUMANENSIs MENEGHINI

Terebratula Fumanensis MENEGH. - DAvmsoN. Tertiary Brachio-

poda. The Geolog.
gazine Vol. III, pag. 366,
pl. XVII, fig. 6, 7 8.

» » - London 1870.
eine
Eocänfauna aus der nord-
moldauischen Flyschzone.
Verhandlungen der k. k.
Reichsanstalt, pag. 261,
fig. 2. Wien 1899.
Din specie nu posed un singur exemplar, care pro-
vine din calcarul numulitic dela usce l), care
toate caracterele ei
In Carpati specia aceasta mai este citatä la Sasc a *) in nordul
Moldovei la Trebusz a **) Maramures.

HEMITHYRIS (RHYNCHONELLA) MASSALONGO

Pl. IV, 5, 5-a i 5-b.

morpha MASSAL. - MASSALONGO. Schizzo geog-

nostico Valle
Progno o Torente d'Illassi,
etc., pag. 19. Verona 1850.
contorta SCHAF. - SCHAUROTH. Verzeichniss
Verstein.Herzogl.Natur.zu
Coburg, pag. 165. 1865.
Rhynchonella MASSAL. - DAVIDSON. Tertiary Brachio-
poda. Geological Maga-
zine, Vol. III, pag. 461,
pl. fig. 14-19. Lon-
don 1870.

ATHANASIU Op.
PAUL UND TIETZE. Neue Studien in der Sandsteinzone der Karpathen.
Iahrb. d. k. k. Reichsanstalt, Bd. XXIX, pag. 206-207. Wien 1879.

www.dacoromanica.ro
152 DR. L POPESCU-VOITETTI

Hemithyris polymorpha MASSAL. - F. SACCO. I Brachiopodi ter-

ziarii Piemonte e della
Liguria. In: SACCO-BEL-
LARDL I Moluschi, Vol.
XXX, pl. I, 47-50.
Torino 1902.
Din aceastä specie de variabilä ca formä, nu posed deCât un
singur exemplar. El este de märime cu cinci coaste mici
care se prelungesc pe aripä, in spre cioc, cam pe din regiunea
frontalä a cochilii. Prin caracterul acesta, exemplarul nostru se deosebeste
de formele costate din Vicentin, care desi au un numär mai mare
de coaste, acestea sunt foarte slab pronuntate, tot prin acest
racter el se aproprie mult de forma citatä de PAUL TIETZE *) la e-
a in nordul Transilvaniei, Carpatii Maramuresului.

LOCALITATEA. Calcarul numulitic a i, el.

HEMITFIYRIS (RFIYNCHONELLA) CFR. EOCOMPLANATA SACCO

Pl. IV, fig. 6, 6-a, 6-b, 8

F. SACCO. I Brachiopodi dei terreni terziarii del Piemonte e della

Liguria, pag 8, pl. I, 41, 42 43. Torrino 1902.

Specia aceasta se foarte des strat de calcar gre-

sos-conglomeratic din insula numuliticá dela lângä m-
ulung.
Ea urmátoarele caractere: Are o cu contur
cordiform, special la exemplarele tinere ; in general cochilia este
mai decât lungá cu marginile subtiri, täioase, putin scobite
regiunea resfrante cätre valva regiunile latero-
frontale.
Valva ventralä este slab bombatä in regiunea cardinalä
matá regiunea medio-frontalä.
Depresiunea aceasta incepe de sub cioc sub forma unui sinus foarte
slab pronuntat, lärgindu-se adâncindu-se treptat spre mijiocul linii
frontale. Ciocul este scurt putin curb, ascutit cu un orificiu foarte mic.

PAUL UND TIETZE. Neue sludien In der Zandstenizone der Karpathen. Iahrb.
d. k. k. Reichsanstalt, Bd. XXIX, pag. 206-207. Wien 1879.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA FAUNEI NUMULITICULUI DELA ALBE$TI 153

Valva este mai deck cea ventralä, ambele

valve prezentand o convexitate regulata.
La exemplarele adulte 7 8) se observa o deosebire destul
de regiunea centralä a cochilii marginile ei, care in cazul
acesta devin largi, subtiri mai mult sau mai putin ondulate.
exemplarelor figurate:
Fig. 6.-Individ tânär: Lung. 12 mm., 13,5 mm., gros. 4,5 mm.
Fig. 8.-Individ adult. 15,5 mm., » 18 mm., » mm.
LOCALITATEA. Calcarul nurnulitic insulei numulitice dela B og
i, aproape de Campulung (Muscel).
In de forma aceasta este citatä de SACCO (op. cit.),
Bartonianul dela: Cava Giannone, C. Fei, V. Donaudi C.
Gerhassa la a in Maramures, Transylvania.

HEMITHYRIS CFR. PLICATODENTATA COSTA VAR. PSEUDOBIPARTITA SACCO

Pl. IV, fig. 9, 9-a, 9-b, 9-c, 11

F. SACCO. I Brachiopodi terziarii Piemonte e della Liguria, pag.

6, I, 13, 14 15. Torino 1901.

Specia aceasta are o cochilie mai largä lungä, mai mult

mai putin bombatä, cu flancuri rotunzite cu margini netäioase.
Valva ventralä putin partea mijlocie posterioara, este
mult deprimatä regiurrea din care marginea
este valva
Depresiunea aceasta de cioc, casi la specia precedenta,
sub forma unui slab sinus ce merge adâncindu-se lärgindu-se
marginea frontalä, pe ambele laturi de câte o
rotunzita slab pronuntatä.
Valva dorsalä mai ca cea ventralä, convexä mod
regulat, cu marginile latero-frontale resfrânte spre valva cu
marginea frontalä putin scobitä.
Cioc scurt, putin curbat orificiu mic.
Forma ce descriem, pare a fi intermediarä H. plicatodentata
COSTA var. bipartita SACCO, de care se dovedeste prin un mai mic cioc,
prin margini mai rotunzite prin aceea cochilia sa este cu ceva

SACCO. cit., pl. 20.

*

www.dacoromanica.ro
154

deck tauroparva SACCO *) de care se deose-

beste prin faptul cä nu are indoitura dintatä. In tot cazul forma
noastrá pare cu mult mai apropiatá de cea de cea deadoua.
SACCO pe prima din aceste douä forme ca foarte des
Pliocenul dela varone lessan pe pe cea
de a doua ca mai rar Miocenul dela «Val Salice sui Colli
torinesi».
G. MACOVEI specia aceasta ca foarte rar (un
singur exemplar) miocen dela Cruchia, Bahna-
DIMENSIUNILE exemplarelor figurate:

Fig. 9.-Individ Lung. 13,5 mm., 14 mm., gros. 6,5 mm.

Fig. » 13,5 mm., - 6,9 mm.

LOCALITATEA. Calcarul numulitic dela Bogätesti. Coltii ui

aproape de Câmpulung (Muscel), cu: H.
eocomplonata SACCO, Conoclypeus conoideus numuliti mici.

TEREBRATULINA STRIATULA SOWERBY

striatula Sow - SOWERBY. Min. Conch. VI, pag. 69,

pl. 356, fig. 5.-1829.
DAVIDSON. Britisch tert. Brachiop.
Paleontographical Society, pag.
14, pl. I, 16.-1852.
- DAVIDSON. It. Tert. Brachiop., pag.
400, pl. XIX, fig. 21.-1870.
- OPPENHEmPriabonaschichtenund
ihre Fauna. Paleontographica,
Bd. 47, pag. 258, pl. XV, fig.
15. Stuttgard 1900-1901.
Specia aceasta se gäseste foarte rar reprezentatä in calcarul nurnu-
litic dela **) (Muscel) dela Pripor, Aref

Gh. MACOVEI. Basenul tertiar dela Bahna. Anuar. Inst. Geoleg. al

României, Vol. III, pag. 141, XI, 1. Bucuresti 1910.
POPESCU-VOITESTI. studiul geologic
regfunii Muscelelor dintre Anuar. Inst. Geol. al României,
II, pag. 231-232. Bucuresti 1909.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI LA FAUNEI NUMULITICULUI ALBETI 155

Ungaria am calcarul dela ut in Districtul

Bakony.
LOCALITATEA. La din Muscel la Pripor-Aref--in
Arges.
Genul Terebratulina nu mai este citat România la S a
In Moldova de ATHANASIU

BIVALVE

GRYPHEA BRONGNIARTI BRONN.

K. F. FRAUSCHER. Das untere der Nordalpen. Denkschriften

der k. Acad. der Wiss., Math. Nat. Cl., Bd. 51,
pag. 51, pl. I, 11 (a-b), 12, 13, 14 pl. II.
1 (a-b).
Din calcarul dela ogätesti am numai câte-va exemplare, nu
de bine conservate, care toate probabilitätile apartin specii
cesteia.
Speciaaceasta a mai fost citatá România de ATHANASIU **)
dela a din nordul Moldovei.
LOCALITATEA. Calcarul numulitic dela lângä Câmp
lung, Muscel.

eine Eocanfauna, etc., Verhandlungen, 1899 pag. 261.

Idem, Idem pag. 266.

www.dacoromanica.ro
 TABLE DES
AVEC ARANGEMENT ALPHABETIQUE DES DECRITES

Pages.
INTRODUCTION 121
ECHIDODEREMES 122
Amblypygus 123
Cassidulus faba 125
Conoclypeus 122
Echinolampas silensis 126
tchinodermes decritesjusqu'à prósent du calcaire nummulitique
BRAGHIOPODES 127
(Rhynch.) cfr. eocomplanata 135
var. pseudobipartita . 135
polymorpha 134
Fumanensis 133
Hilarionis 128
Kickxii 132
Terebratulina striatula 136
BIVALVES 137
Gryphea Brongniarti 137

TABLA DE MATERIE
ARANJAREA ALFABETICA A SPECIILOR DESCRISE)

Pag.
INTRODUCERE 138
ECHINODERME 139
Amblypygus cfr, 140
Cassidulus cfr. faba 142
Conoclypeus conordeus 139
Echinolampas silensis 143
Echinodermele descrise pänä acum din numulitic de . 144
BRACHIOPODE 145
Hemithyris (Rhynch) cfr. eocomplanata 152
var. pseudobipartita 153
polymorpha 151
Terebratula Fumanensis 151
Hilarionis 145
Kickxii 149
Terebratulina striatula 154
BIVALVES 155
Gryphea Brongniarti 155

www.dacoromanica.ro
PLANCHE
- Nummulit,ique.

www.dacoromanica.ro
 Explications de la planche I Explicatiunile tabelei I
Fig. CONOYDEUS (pag. 122 (2) 139 (19).

1. Vue de profil, grand. nat., partie ante- 1. Vedere de profil in märime naturall,
rieure droite; partea spre dreapta.
a. Vue de la face ventrale, grand. nat. a. Fata ventrald, in naturall.

www.dacoromanica.ro
J. Popescu-Voitesti. Nummulitique. I.

Institutului Geologic al României. Vol. IV. 1910.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 PLANCHE (TABELA) II
POPESCU-VOITE§TI. -

www.dacoromanica.ro
 Explications de la planche II Explicatiunile tabelei II
Fig. 1. - AMBLYPYGUS CFR. DILATATUS AGASSIS (pag. 133 (3) 140 (20)

Vue de la face supérieure; a, vue de Fata superioarl; a, fata

la face ventrale, et, b, vue de pro- b, de naturalä.
fil. Grand. nat.

Fig. 2. - CASSIDULUS CFR. FABA DEFRANE (pag. 125 (5) 142 (22).

2 Vue de la face supérieure; a, vue de 2 Fata superioarä.; 2 a, fata inferioard

la face inférieure, et 2 b, vue de pro- 2 b, de profil. naturald.
fil. Grand. nat.

Fig. 3-5. - SILENSIS DESOR (pag. 126 (6) 143 (23).

3 Exemplaire de taille moyenne, vue de 3 Exemplar de mijlocie pe

la face supérieure; 3 a, vue de la fata superioard; 3 a, fata inferioard,
face inférieure et 3 b, vue de profil. b, de profil.
Grand. nat.
4 Exemplaire de petite taille, vue de la 4 Exemplar mic väzut pe fata inferioard.
face inférieure. Grand. nat. naturald.
5 Exemplaire de petite taille, vue de la 5 Exemplar pe fata inferioard
face inférieure, et 5 a, vue de la face 5 a, pe fata superioard.
supérieure. Grand. nat. rime naturalä.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 PLANCHE (TABELA) III
-

Anuarul Romciniei,

www.dacoromanica.ro
Explications de la planche III Explicatiunile tabelei III
Fig. 1-11. (pag. 128 (8) 145 (25).

Fig. 1- 4 Forme Fig. 1- 4 Forma Subrotundata.

D 5- 9 Subpentagonalis. D 5- 9 B.
10-11 C. Applanata. C. Applanata.
Grand. nat.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 PLANCHE (TABELA) IV
I. - Nurnmulitique

www.dacoromanica.ro
 Explications de la planche IV tabelei IV
Fig. 1-3. TEREBRATULA HILARIONIS (pag. (8) 145 (25)

Fig. 1. -Forme D. Subtriangularis. Fig. 1. - Forma D.

2. E. Truncata. 2. - » E. Truncata.
3. - F. Elongata. 3. - » F. Elongata.
Grand. nat. naturald.

Fig. 4. - TEREBRATULA GALEOTTI (pag. 132 (12) $ 149 (29).

Grand. nat. naturald.

Fig. HEMITHYRIS (RHYNCII.) POLYMORPHA MASSALONGO (pag. 134 151 (31)

Grand. nat. naturald.

Fig. 6-8. - HEMITHYRIS (RHYNCIL) cfr. EOCOMPLANATA SACCO

pag. 135 (15) 152 (32).

Grand. nat. Märime naturaid.

Fig. 9-11. - HEMITHYR/S (RHYNCH.) PLICATODENTATA COSTA

VAR. PSEUDOBIPARTITA SACCO (pag. 135 (15) 153 (33).

Grand. nat.

www.dacoromanica.ro
 JURASICUL DELA CÂRJELAR
(DOBROGEA)
de

Prof. I. SIMIONESCU

Obisnuit cu sceneriele geografice legate de sisturile verzi paleozoice

de grezurile fragile cretacice, cälätorul ce vine dinspre Peceneaga
este suprins de creasta de calcar ce se cu
peri orografice, Caprei, pe o distantä liniearä cam de
8 km. contrastând prin vegetatiunea ei de impädurite
ale masivului porfiric dela Carjelar. E una din petele mozaicului geo-
logic al Dobrogei nordice, se se poatä observâ legätura ei strati-
ori tectonia cu rocele invecinate. Rupturi nu existä, afara
gropilor dinspre säpate pentru fabricarea varului. Toatä suprafata
e acoperitä cu un strat de verdeatä, prin care se deschid locuri
desgolite, mici, tndeajunse pentru a continuitatea rocei, neindes-
tulätoare tnsä chiar pentru cercetarea fosilelor. aceastä calcaroasä,
ca mai toate celealte din partea Nordesticl, poartá pecetea vechimei
Dobrogei a relative a desagregärei. Cu atingerea stadiului de
Peneplaine» care se o bunä parte din Dobrogea cu
clima secetoasá, suprafata Dobrogei este scoasä de sub influenta puter-
a macinärei rocilor. Pe malul Dunärii, dela la unde
e sub domnia variatiunei intense a agentilor atmosferici, calcarul
jurasic dä nastere la forme asemenea acelor cari se gäsesc ori unde
aceastä e in luptä strânsä cu unii factori externi. calcar, in
interiorul Dobrogei, netezite, cu profilul rotunzit, la
prafata desagregarea a permis sä se aseze imbräcämintea
vegetatiunei säräcicioase. Aceastä stare de fosilizare a formelor geogra-
fice, dateazá probabil de dinaintea asezärei Loessului, vechiu
al calcarurilor - in multe pärti de pe Dunärii -e foarte putin
schimbat de acel actual, deoiebindu-se doar prin cevá rupte,
liniile curbe apärând värful colinelor unde Loesul a fost ul-
terior ori chiar nu a fost asezat primitiv.
paleogeografice actual deslegarea tectonica
a Dobrogei, dupä cum lámurirea stratigraficä a terenurilor.

www.dacoromanica.ro
158 PROF. SIMIONESCU

Ceeace se poate spune cu oare care sigurantä asupra crestei de Calcar

dela arjelar, e ea se pe sisturile verzi paleozoice, care
nu numai dealuile dinspre dar vine in atingere cu calcarul
inspre Caprei, unde profilurile geografice se unesc, astfel
putinta - regiunea - sä se observe raportul aceste
feluri de strate. Faptul sisturile verzi alterate apar partea nord-
a crestei, in coada satului Hasanlar ca in apropiere de Carjelar,
aratä ea e restul unui petic de transgresiune sau de alunecare, peste
sisturile verzi ce formeazä suportul calcarurilor jurasice de la Alah-
Tichilesti.
De asemenea e greu de precizat dacä porfirul dela arjelar strä-
bate In tot nu am de porfir
in calcar. Roca eruptivä vine apropierea calcarului, e pe
drumul ce duce dela arjelar la Canat-Calfa, a el,
e pe harta geologicA a D-lui PASCU. Inteun singur punct,
in drumul dela arjelar la Atmagea, prin Topsan, blocuri de porfir sunt
amestecate cu altele de calcar, apropiere,
sä pot descoperi - regiunea fiind impäduritä - adeväratul raport,
care ar fost important pentru precisarea vremei de eruptiune a por-
firului, Carjelar Aiorman, printre sisturile verzi, arse
regiunea de contact. De asemenea mai in spre nord, porfi-
rurile dela Sämova terenurile triasice. Dacä vremea eniptiunei
este postjurasicA, calcarurile de nu ne dau nici o
dezlegare.
Asupra acestor calcare, cred posed indeajunse probe,
pentru a o putea PETERS, bazändu-se numai pe unele brachiopode
determinate de ca Rhynchonella concinna Sow. le considera ca apar-
tinând la Dogger, desi caracterul petrografic, mare de crinoizi,
de Pecten, Lima etc. i-a sugerat pentru o paralelisarea cal-
carurile jurasice superioare de pe Dunärii. Mai
V. ANASTASIU, R. PASCU, a aduce nimic pentru sustinerea pä-
rerei lui PETERS, le considerl tot doggeriene. Esceptie face numai
care färä sä citeze vre-o specie hotärttä ci numai dupä natura
melor observate, calcarurile dela cu cpäturile cu Te-
siciliene (1).
Natura a calcarului e asämänätoare acea a

(1) I. F. POMPECKI. Paleontologische und stratigraphische Notizen aus.

Anatolien. Zeitschr. d. deutsch. geol. Gesels. 1897, pag. 808. eine Fundpunkt
bei dem Dorfe Cárjelar gehört einer langgezogenen Klippenreihe an, in deren
Kalken ich neben Ellipsactinien und Korallen, Lamellibranchiaten und Brachiopoden
fand, welche letztere vollkommen mit der Arten des sicilischen a T. j.
übereinstimmerns.

www.dacoromanica.ro
 JURASICUL DELA

rocelor ce constituesc Dunärii mai ales Calcarul

e dur une ori silicios, cenusiu deschis, asezat in päturi groase, dia-
clasate, cu directia NW--SE. In calca-
rurile sunt oolitice, boabele meiul, alte ori chiar conglomeratice,
dar cu elementele tot calcare mai, rar cu de verzi»
alterate, Origina o rocei e arätatä nu numai prin
numeroasele mai ales fragmentele imentate de teste
spini de echinoderme, prin coralii relativ mai mic numär
jurasicul dela
Fosile sunt in mare numär, dar starea de pästrare lasä de
in mare parte cimentate de bine
rarea e anevoioasä.
sunt:
CORALI
HYDROZOA
Ellipsactinia
ECHINODERME
Spini de Cidaris-
CRUSTACEE
sp.
LAMELLIBRANCHIATE
Ostrea cfr. Ermontiana ET. Exemplar curbat, cu suprafata
de lipire largä, cu scoica subtire cu o pro-
nuntatá pe valva mare, ce un soiu de aripä ca
la unele Gryphee.
sp. Forme mici, tipul Al. gregaria Fow.,
neputintä de scos din piaträ.
Lima (Plagiostoma) cfr. Pratzi BOEHM. Fac parte neindoios
din grupa L. fragilis, deosebindu-se de formele
numai prin conturul mult mai mai circu-
lar, ca Lima aciculata MNSTR., de care se deosibeste
prin scoica mai boltitä. Toate aceste caractere o apro-
pie mai mult de forma din jurasicul superior dela Kehlheim.
Lima cfr. Salzgoviae Linguiformä, cu o ornamentatiune
foarte finä, din costule subtiri, dese,uneori ondulate.
Lima sp. Un exemplar ornamentatiunea unui Pecten, cu
coaste pronuntate, solzoase insä curbate, ca la L.
antiguata MNST.
Lima (Ctenostreon) colossea PER. Un mare fragment, ce ar
luat ca apartinand la mult L. pro-
boscidea. Comparand forma dela cu dela
se vede deosebirea. Coastele sunt mai rari,

www.dacoromanica.ro
160 PROF. I. S1MIONESCU

rotunzite, spatiuri largi ele lipsite de cel mai

slab de ceeace se observä pe ori care frag-
ment de L. proboscidea.
Pecten subarticulatus Cele mai multe forme apartin la
aceastä specie, in jurasicul superior, care se
deosebeste de P. articulatus formä ceva
mai lungitä prin coastele alipite douä,
aparenta de bifurcare. 20 ex.
Pecten Guyoti LOR. Particularitatea separatrice e intercalarea
coaste subtire, cele principale valvele
mai boltite.
Pecten Nicoleti ET. Formä netedä, conturul
gulat, slab inequilateral cu umbonele ascutite.
Pecten sp. Un fragment cu coaste rari, largi, cu suprafata
acoperitä de fine costule dese. Aduce aminte
de P. astartinus ET. sau mai bine de P. nebrodensis GEM.
sp. Fragmente.
Opis goldfussiana un exemplar bine pästrat.
GASTEROPODE.
Urme.
BRACHIOPODE.
Rhynchonella corallina. LEYM. HAAS, Krit. Beitr. z.
Kenntniss d. juras. Brachiopoden etc. 1889, p. 23, pl. 1.
fig. 3-21). De sigur formele cuprinse sub aceastä de
numire, PETERS le-a identificat cu Rh. concinna. In afarä .
de fragmente inglobate in mi-a fost cu putintá sä
prepar exemplare isolate. Toate se deosebesc de
formele tipice de Rh. concinna, cum sunt figurate
de QUENSTEDT (Brachiopoden, pl. 38 fig. 36) mai ales
de SZAJNOCHA (Brachiopoden-fauna der lithe von
lin, pl. VI, fig. 10-13). Mai toate formele dobro-
gene sunt mai late caracter remarcat de PETERS mai
groase. Numärul coastelor este mult mai mic (22
fata de 26-32 la Rh. concinna), iar sinuositatea valvei
mari este mult mai Deosebiri existä regiunea
pliscului. Acesta e mai lungä nu e de ascutit, nici
curbat ca la Rh. concinna. In totul exemplarele intregi
observate sunt mult asämänätoare formelor de Rh. cora-
figurate de HAAS (I. c. fig. 3. 4. 8), deosebindu-se
caracterele principale (plisc, sinuositate) de formele
tipice apartinând la Rh. concinna.

www.dacoromanica.ro
 JURASICUL DELA 161

Terebratula aff. formosa SUESS. Forme mari; de corpul

e bine pästrat arätând sinuositatea valvei mari
bine pronutatä, constrastând cu depresiunile laterale ale
valvei mici, pliscul fiind rupt
pläcile deltidiale, determinarea nu poate sä fie
cu aproximatie.
Terebratula din gr. bisuffarcinata Sow. Exemplare mari, cu
sinuositatea inferioarl simplä sau putin din cauza
a douä falduri slabe de pe valva micä. Restrangându-se
numirea de T. bisuffarcinata numai la exemplarele mici,
formele dobrogene s'ar apropiâ mai mult de Ter. far-
cinata iar acele lipsite de falduri de Ter. Zie-
LOR. de comunä in jurasicul dela Hârsova.
Aceasta e fauna gäsitä. Lipsa amonitilor sä simte, pentru cä ei ar
decide cu sigurantä asupra calcarurilor despre care e vorba. Totusi
o examinare a formelor specific determinate e indeajunsä pentru
a hotäri nu avem a face cu o faunä doggeriana. de toate dog-
gerul nu se Dobrogea. PETERS dupä el mai toti
ceilalti cercetätori considerau ca atare, stâncele pe care se mnaltä ruinele
cetätei dela Enisala. Am arätat aiurea (1) cä presupunerea lui
PECKJ este adeveritä prin fosile acele breccii sunt de
vârstä cretacieä superioarl. Doggerul nu apare nici mai spre sud, cäci
la seria straturilor mult cu päturi Calloviene (2). In
schimb natura precum totalitatea faunei, aratä o afinitate
väditä a stancelor dela Carjelar cu calcarurile superioare din regiunea
Topalului. Forme comune nu lipsesc. Numeroasele urme de echinoderme,
dar mai ales marele numär de Pecten Lima, Terebratule mari (forme
comune: Pecten subarticulatus, Guyoti, Lima cf. Salzgoviae, Terebra-
formosa) e un indiciu de continuarea calcarurilor jurasice
perioare peste zona sisturilor verzi. E dreptul sunt unele afini-
täti formele specificate aici cele dogeriene. Astfel Opis goldfus-
siana are echivalentul ei in Opis similis din Doggerul superior.
exemplarele din Valea Lupului din Carpati cu acela din
Dobrogea, indentitatea este inläturatä. De asemenea Lima colossea
are echivalentul ei in Lima (Ctenostreon) Hector d'ORB. din infe-
rior. In schimb culcusul principal al Allectryonielor e in jurasicul supe-
rior, ca al Pectenilor din grupa P. vimineus articulatus. Crustaceul

(1) I. SIMIONESCU Note sur le neocretacée des environs de Baschkioi (Do-

brogea). Anuarul Institutului Geologic al României. Vol. p. 265. 1909.
(2) L Sur le jurassique de HAr§ova-Boasgic ibidem et. Annales
de l'univ. de 1910.

www.dacoromanica.ro
162 PROF. I. SIMIONESCU

Prosopon isi are el desvoltarea cea mai mare in päturile superioare

ale malmului. Pe de altä parte Rhynchonellele colectate nu pot fi con-
siderate ca la Rh. concinna.
In
a) Natura faciesalä a calcarelor dela arjelar
e asemenea celor din imprejurimile Topalului.
b) Totalitatea faunei cunoscute poartä tiparul faunei malmului.
c) Determinärile intregi stabilesc urmätoarele forme jurasice
superioare :
Prosopon Pecten Nicol& ET.
Lima colossea PER. Opis goldfussiana
Pecten subarticulatus d'ORS. Rhynchonella corallina LEYM.
Pecten Guyoti LOR Terebratula formosa Sss.
d) In Dobrogea acum, nu päturi
dogeriene.
Pe baza acestor consideratiuni creasta dela
jelar trebue luatá ca apartinând la anume la orizontul
superior, echivalent päturilor de

RÉSUMÉ. Sur le versant nord des .schistes entre ceux-ci et

le massif porfirique de arjelar, apparaissent des calcaires gris, quelques-
fois siliceux, qui forment quelques klippes arrondies et couvertes en
grande partie par une couche végétale. PETERS et d'aprs lui, TOULA,
ANASTASIU et PASCU les considéraient comme appartenant au Dogger,
en se basant seulement sur Rhynchonella concinna, determinée par PETERS.
En 1897, POMPECKJ, visitant la localité a trouvé des des
coraux, des lamellibranches et Rhynchonelles qui seraient* semblables
aux formes du calcaire Terebratula Janitor de Sicilie. Il n'en cite
aucune espéce precise.
Le calcaire, quelques fois oolithique, est assez fossilifère, mais les
fossiles sont trés difficile ä préparer. Tout-de-meme il ma été possible
de recolter une faune (voir la liste ci-dessus) qui ne laisse aucune doute
l'equivalence des calcaires de arjelar, avec ceux de
dire qu'ils appartiennent au supérieur et non au Dogger, qui
n'a pas été trouvé nul part, présent, en Dobrogea.
LABORATORUL DE GEOLOGIE PALEONTOLOGIE
UNIVERSITATEA DIN IA§I

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA

GRANITULUI DELA MECIN

FOAIA MECIN : 50.000 AL ST. MAJ.
de

M.

Granitul dela Mecin se pe malul Dunärei la locul numit

Cetatea, cam la 1 km. spre SW de Mecin.
situat pe malul drept al bratului Dunärea Veche, este cam de
50 m. deasupra fluviului este acoperit cu loess, masivul granitic
subjacent nu este descoperit spre W SW prin erosiunile
närei pe o lungime de 1100 m., un versant abrupt
forma de arc, a coardä are directia N. W. El apare prin
loess unele puncte dela Cetatea Mecinului.
Granitul este exploatare pe frontul descoperit, dela ca-
zarma pontonierilor la gura privalului, atacat (in 1908) in 18
puncte sau ochiuri de exploatare, dintre care unele (1).
timea paretelui de granit atinge maximum 45 m. deasupra nivelului apelor
Dunärei. Suprafata ochiurilor de exploatare mult, atingând apro
ximativ 1200 m', in cariera mare.
Existenta granitului dela este semnalata in lucrarea lui
PETERS (2) de acurn 45 ani; apoi pe mentionat de Gr.
de R. (3). L. MRAZEC (4) mentioneazä pentru prima ca un
alcali-granit gesentialmente potasic»; deasemine e mentionat de
G. MURGOCI (5).

Concesionar este Lambrino din Bucures.ti.

(2) Grundlinien der Geographic und Geologie der Dobrudscha. Denkschr. K.
Akademie d. Wiessenschaften. Bd. XXVII p. 2-15.
(3) Studii geologice miniere in jud. 1904.
(4) Note prliminaire sur un granite riebeckite et aegyrine Soc. Ing.
de mine. 1889.
(5) Ridiari geologice in nordul Dobrogei. 1898.

www.dacoromanica.ro
164 D. M. CADERE

Priviri generale. Roca este un alcali-granit cenusiu sau

roz la ros-brun cu bobul mare ori mijlociu; iar pe alocurea cu
paratiuni mai acide cu bobul Granitul este dintre cele mai
acide, cu Si dar se intglnesc separatiuni mai acide
la Si 02 altele mai acide la Den-
sitatea 2.63 2.65. de pärtile puse in exploatare,
roca este complect acoperiti cu loess, in pärtile descoperite nu pre-
zintä fenomene de contact cu alte roce.
Masivul granitic pare a face parte dinteun laccolit, ce a suferit
ternice actiuni dinamice, numeroasele diaclaze ce prezintä,
ori dispozitia ce se observä in unele mai ales care
marginea nordicä a carierei care dau granitului pegmatitei aspectul
de gneiss. Chiar unele melanocrate, bogate amfibol, devin
turi sau amfibolite gneissice. Tot actiunilor dinamice se poate
atribul faptul roca prezintá directii bine pronuntate de diaclaze,
dintre care unul constant NEE aproape vertical in ochiurile
din carierei, ori spre sud la 42e) in partea
sau spre nord la 65°) partea sudicg. Cuprinzand privire
treaga acest sistem de clivaj aspectul unui evantail. Se
mai observä unele ochiuri de - anume cele mai
tante pentru exploatare - un al doilea sistem de diaclaze, cam N-S
cele doug sisteme de diaclaze fac ele un unghiu cam de 60°, iar
blocurile ce se scot, din ochiurile ce prezintä ambele directii de diaclaze,
iau uneori forme aproape paralelipipedice. Din cauza diaclazelor pronuntate
granitul dela Mecin nu se poate ciopli, ci serveste numai ca blocuri brute
(libage) mai ales ca foarte apreciat (1). le de diaclaze sunt
adesea acoperite de frumoase dendrite fero-manganezifere, ori de epidot.
Sunt diaclaze mari cari sunt ocupate de roci filoniene, cea
mai mare parte melanocrate: piroxenite, diabaze, diabaz
rite sau amfibolite gneissice ; ori de roci acide: cuart
filonian ; ori de depuneri pneumatolitice vechi

meroase de cuart, epidot, mai rar de oxizi de fer de manganez.

Rocile ce masivul dela Mecin sunt:
Roci de profunzime acide: granit gneiss-granit
pegmatitice, aplitice.
Roci filoniene a) acide: cuart; b) azice: abaz e,
nite, diabaz-porfirit, atnfibolic.
(1) determinärile dela Sc. de Poduri granitul de Mecin
rezistenta la sfär5.rnare e proaspät, de 2748 K. gr. pe cm', actiunea
repetatä de 25 ori a si desghetului tot rezistenta de 2454 K. gr.
pe cm'. La Dovry, 1000 rotatiuni, sub 250gr. a pierdut
pe 8.2 gr.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 NOTA ASUPRA DELA MECIN 165

I. Rocile de profunzime
Roca este un alcali-granit roz la ros-brum,
bobul mare ori mijlociu, compact, densitatea 2.63 - 2.64, dur. E
format uneori din c u ar roca este dintre cele mai acide
(75.04-76.43% Si Os); apoi din feldspat n, in unele separatiuni
ca cristali mari la 1/2 cm. diametru) dintr'un plagioclos
in cristali mai mici; elementele colorate sunt in cantitAti mai mici
anurne muscovit uneori asociat biotit, dot, sfen, oxizi de fer.
de ultima consolidare pare a microclinul, ori separatiuni gra-
mai ales in ce se apropie de tipul pegmatitic.
Sub microscop se observá cele mai multe mai
probele luate dela carierei, slabe urme de strivire; in
rile din carierei nu este de strivit.
e transparent, prezintá numeroase inclusinni solide ori
gazoase ; ca cristalizare e anterior ori simultan microclinului.
Feldspatul predominant e caracteristicul «Gitter-
struktur,, aproape peste tot cristalizat albitul, prezintá
structura microperthitia; rareori se macla de Carlsbad. Mai
abondent e un as, in cristali mai mici dar mai bine dezvoltati ca
indivizi, maclat albitului, de macM foarte fine, ara-
reori combinat macla periclinului dupá unghiul de stângere de maximum
14°-15° fatá cu liniile de maclá, in perpendiculare pe dupá
faptul cá metoda BECKE la acesti cristali in raport cu
am putem presupune avem de-a face cu un
foarte aproape de albit. Uneori cristalii de
macla polisintetia combinatá cu macla de Carlsbad.; acest caz
ghiul de al indivizilor dupá legea de Carlsbad e de
sectiuni perpendiculare pe g'. Zona de alongatie a cristalilor de
gioclas, dupá liniile planurilor de maclá, e negativá. Cristalii de plagioclas
cuprind abondente inclusiuni de epidot bine cristalizat prizme scurte
dezvoltate putin stângerea in asemenea sectiuni.
Ei sunt galben-verzui policroici spre incolor; deasemenea se gäseste
ca inclusiuni foite de o rar biotit.
o tul e aproape constant granitul dela nu-i ornogen
se gäseste abondent ca inclusiuni plagioclas, mai des in
terialul de cimentatie al elementelor granitului mai rar in ori

(1) Probabd microclin ce se in pegmatitele din N. Mecinului

care a fost analizat de L. MRAZEC. Vezi G. MURGOCI : Minerale din Dobro-
gea. Soc. Naturalistilor 1901.

www.dacoromanica.ro
166 D. M. CADERE

microclin ; se ca produs pneumatolitic, mai ales

in diaclasele
Muscovitul este abondent in mici, incolore, sträluci-
toare, incluse de obiceiu in feldspat ; se uneori asociat cu b i
titul epidotul.
Biotit ul se mai rar brun-verzui, foarte pleucroic.
Sfen ul destul de rar, se sub forma de gräuncioare
Orate, cu relief puternic; uneori se prezintá sectiuni rombice.
Apatit bastonase foarte rar. con in foarte mici cristale.
In sectiuni se Informe de un mineral izotrop,
clivaj, cu relief pronuntat.
Ca produse secundare se observá pe lángá epidot, mici
de sericit (In varietätile e mai abondent) minerale opace de
fer (ilmenit).
Granitul descris se prezintá sub faciesuri, unul, ace! obisnuit
bobul mijlociu ori mare, are compozitie chimicá (1).
moleculare
dozate calculate la p. calculate la 100 p.
Perdere prin calcinare (H, 0) 0.25 ..... 0.25 . 0.014 . . . 0.90
01 75 04 1.251 . . . 80.92
urine arme . . urme .
Al, 0, 12.97 80 0.128 . 8.19

Fe
Mn
....... .
47
1.14
urme
46

urme
O. 0.019 .
urine .
. . 1.23

Ca
Mg 0
........... 0.48 urine
0.47
urine
0.009 .
urrne .
.
. 0.58

K, 0 5 72 5 65 0.060 3.89
Na, 0 , 4.25 ..... 4.20 0.065 4.29
101.29 100.00 1.546 100.00

Sau dupä ar .

A 8.18 ; C = 0.01 ; F - 1.80 ; 5,3

s 80.92 ; 16.05 ; c 0.00 ; 3.5

(1) Analizele ale rocelor au fost fácute dupá indicatiile din

DIETRICH aAnleitung zur Gesteinsanalysea, de separarea Fc de
pe am un Procedeu, ce dat totdeauna rezultate satisfdatoate
anume, clorurilor de Al de Fe am despárpt-o in párti egale,
una am dozat la un oxizii de Fe de Al, a doua am dozat solutie
de cameleon Fe dupá ce am redus tot ferul ; o Incercare am
dozat prin dezagregarea rocei tub cantitatea gásitá am sazut-o
Fe total, restul reprezintd Fe redus din Fe, O se roa.
Alcalinele au fost dozate procedeul Lawrance Smith, descris tractat.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA GRANITULDI DELA 167

Un alt facies al granitului 1-am numai la baza ochiului al

11-lea al carierei; acesta e mai brun, mai compact cu densitatea 2.65
mai dur ca precedentul, cu bobul mijlociu, o structura granito-
format din cristali mari de micro li n pl a gi o as
cristalizata alcatuitä din cristale mici de r
at, as, tit brun foarte pleucroic, pe unele locuri trans-
format in o ; apoi mus co t mar ; ul de asemenea
rar numai ca inclusiuni in plagioclas; sfen ul foarte rar. Fenomene
de strivire nu se Acest granit s'ar apropia de gr a n i ti t
al petrografilor germani. Compozitia e :

dozat calculat la 100 p. calculate la 100 p.

Perdere prin calcinare . 44 0 44 0.024 . . . 1.56

Si 76 04 1.255 . . 80.43
Ti urine .
Al, 15 02 0.128 . . . 8.26
0, 13 13
0.98 Fe 0. 0.014 . . 0.88
Fe 0 92
Mn urine urme . urine
Ca 0 0 57 0 56 0.010 . . 0.66
Mg urine ure . . urine
K, 0 5 09 5 04 0.055 . . . 3.48
....... 4.66 4.62 . . . 4.73
101.00 100.00 1.560 100.00

Sau OSANN :

A 8.21 ; C = 0.05 ; F = 1.49 ; n = 5.7

; c=0; ; s=80.43

Prin masa granitului se gäsesc numeroase separatiuni magrnatice

(Schlieren) mai ori cu totul lipsite de ; unele adevarate a-

i t e au o abia se pot distinge cu ochiul liber

talii de feldspat; altele sunt adevarate e mai ori mai
putin gneissificate. .

A tel e sunt compacte, o roz (microgranite), ori albe

(rnicropegmatite), ori slab verzui, sunt puternic epidotizate ; unele
mai acide (76.43°A Si altele mai putin acide (66.52°/0).
Mineralele constitutive sunt cam cavi granit, ori in peg-
matit se in caractere petrografice,
de care e mai de cantitatea mai a elementeler
Dau mai jos compozitia a tipuri de .

www.dacoromanica.ro
168 M. CADERE

a) Aplit :
moleculare
dozat calculat la p. calculate la 100 p.
Perdere prin calcinare 0) . 0 36 0.020 . . . 1.29
Si 0, 05 43 1.274 . . 81.82
Ti urine urine urme . . . urme
Al, 12 81 12 72 0.125 . . . 8.05
40 40
Fe 0 1 07 06
Fe 0 1.25. 0.017 1.10
Mn

Mg
......... urme
0.58 .....
urme
0.57 . . .
urme .
0.010 .
.
.

.
.
.
.
urme
0.67

K, 4 88 4 83 0.051 . . . 3.28
3 67 3 63 0.059 . . . 3.79
100.81 100.00 1.556 100.00

Sau ;

81.82 ; 7.07 ; C 0.98 ; 0.79

a=16; -2; f=2; n 5.4

b) Aplit cu epidot :
moleculare
dozat calculat la 100 p. calculate la 100 p.
Perderea prin calcinarc . 0.29 0 30 01..010197 . 1.12
65 66 52 73.39
Ti 0, urme urme urme
Fe 1 55 1 60
0, 0 44 45
0 1.81. 0.026 . 1.73
Al, 0, 92 18.11 11.71
Ca 2 34 2 37 00..014737 .. 2.85
Mg 0 18 0 19 4 0.005 . 0.33
K, 6 6 38 0.068 . 4.50
Na, 4 06 4 08 0.066 . 4.37
98.92 100.00 1.511 100.00

OSANN :

= 8.87 ; 2.84 ; 2.07 ; 73.39

a=13 ; c=4; f=3 n= 9

Pegmatitele decoloare rar slab rosietic, cu bobul mare, mij-

ori chiar mic; cu densitat ea 2.63-2.64, cu tendinta pro-
nuntatä spre structura sunt alcAtuite aproape din felds-
pate quart.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA GRANITULUI DELA

Sub microscop se cu aceleasi caractere

cu incluziuni de epidot rar de muscovit. gneissice
se structura clasticä, pe care am väzut-o la probe de
granit. Deasemenea microclinul,plagioclasulsi epidotul se pre-
cu aceleasi caractere, acest din urmä e mai rar; mus-
vitul sfenulde rari. varietäti foarte acide pre-
zentând masa rocei chiar mici de ; altele
sunt mai putinacide. mai jos compozitia chimica a ambelor tipuri:

a) Pegmatitä cu de quaritz:
Greutitti moleculare
dozat calculat la 100 p. calculate la 100 p.
prin calcinare . 0.33 0.32 . . 0.018 . . . 1.18
Si 82.28 80 91 1.349 . . . 85.48
Ti 03 0 25 0 0.002 . . . 0.12
49 31 0.101 . . . 6.40
Fe203 10
. 0.83 0.87. 0.012 . 0.77
. 0.82 Fe0

Mn 0 0 07 0 07 0.001 . 0.07
Ca 048 0 47 0.009 . . 0.58
Mg urme urme urme . . urme
0 4 51 4 44 0.048 . 3.04
Na2 0 2 36 2 0.038 .
101.70 100.00 1.578 100.00
OSANN :
A 5.45 ; ;F 0.47 ; 85.60
a 16 ; c 2.5 ; 5 ; n - 4.4

b) mai putin
Greutqi moleculere
dozat calculate 100 p. calculate 100 p.
0.30 ....... 0.016 .
Si
Ti
...........
Perderea:prin calcinare (H20)

...........
0.31 .
68.55 .
0.26 .
.
.
.
. 67.99
0.25 .
1.132 .
0.002 .
.

. .
. 1.07
76.18
0.13
04 17 73 0.174 . 11.60
Fe + Fe 4.32 . 4.29 sau 1.95 In Fe 0. 0.027 . 1.79
Ca 0
Mg ...... 1 10
0.09
1 09
0.09 .....
.....
0.022 .
0.002 .
1.62
0.15
K3
........ . .
4.99
3.37
101.03
4.94
3 32
100.00
0.055 .
0.056 .
1.486
. 3.71
3.75
100.00
dupä OSANN :
A 7.44 ; C 4.14 ; 0.58 ; s '76.31
13.5 ; c ; 0. =5
Geologic al IV.

www.dacoromanica.ro
170 . CADERE

II. Roci bazice

Granitul este pretutindeni strabätut de numeroase filoane de roci
melanocrate de profunzime, care au umplut o parte din diaclazele
duse masivul granitic ; ele au directii diferite uneori digi-
tatii. Uncle dintre sunt sistosizate, sau suprafete de
necare. Se putine fenomene de influenta reciproca cu granitul
si acelea sunt putin interesante ; se bucäti de
granit cuprinse in roca ; iar granitul pe o foarte mica
este impregnat cu minerale de fer. Grosimea dela
cm. la 3-4 m.
Ca tipuri de asemenea roci bazice diabaze, piroxeni t,
diabaz pofirit un
Cea mai mare parte a acestor filoane sunt puternic alterate
apele de infiltare, complect uralitizate cloritizate.
ul e de culoare vânätä omogen, cu densitatea 2.94
format din cristali mici, dintre care distinge cu ochiul ds-
ul yrox ul. Sub microscop structura caracteris-
ticä. Mineralele predonlinante sunt : Au ul in placi mari care
plagioclasul, cristalii sunt de coloare putin pleucroic, cu
mare, având unghiul de stângere pe la Pyroxenul e
in mare parte alterat nastere la cloritä verde; iar uneori e
tizat nastere la o albästrue
a sul sub de betisoare, cu macla polisintetica; mai mari
sunt saussuritizate. Se mai observä numeroase minerale de fer opace,
netite in octaedri informe probabil cromit; arareori se ob-
bio ti t ori mici gräunte de cuart. Compozitia chimicä e urmätoarea:
H, 0 1.09 Fe 0
C 1.12 Mn
Si 0 48 09 Ca 8.93
0, 14 76 Mg 0 8.09
0, : 4.06 Alcalile (prin diferentä) . . 6.35
100.00

Unele separatiuni din aceste filoane merg la gabbrouri; dar

separatiuni aproape lipsite de fedspat, prezentand o
constituitä din t cu rari dar mari pete de cloritä verzue
multe de sfen.
a z-p ul e de coloare densitatea 2.92; e format
din mici cristali, printre care se lesne cristali mari de feldspat
la 4 mm. diametru). Sub microscop masa structura
cu cristali mai mici ca precedentul, iar phenocristalii de feldspat

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA DELA MECIN 171

(probabil andesin) sunt in mare parte alterati, dând nastere la caolin,

muscovit, epidot. Restul e formatä din aceleasi elemente ca pre-
cedentul. Compozitia chirnicl
0 . . . 1.70 Fe 0
0.69 23
Si 47.91 Ca 8.98
Q 17.29 Mg 6.29
3.13 Alcalile (prin . 7.11
100.00

In partea sud-esticä a carierei, in locul masivul formeazä un

proeminent in Dunäre (la gura Privalului), se gäsesc cele mai
ternice de roci melanocrate, cu multe separatiuni de roce
deosebite de diabazele descrise mai Tipul mai bazic
(42.12°/0 Si 02) este o rocä de coloare brunä-verzue, in care se disting
cristali fibrosi de clorite si de hornblendä. Sub microscop se observä
cä roca e holocristalinä esential din un augit policroic, slab
zatru, dând colori vii de interferentä, foarte alterat dând nastere
- uralitizare-unui amfibo l, care a devenit astfel mineralul pre-
dominant; deasemenea prin alterare produs clorite. Amfib olul se
gäseste ca element ; el pläci mari de coloare verde-pa-
lidä, pleucroic, cu urmele caracteristice de clivaj formând unghiul de 55°
cu stângerea de maximum 12° sectiuni paralele cu gE; am
de-aface cu Atât pyroxenul hornblenda prin
alterare au produs verde fibroasä. Biotit micä cantitate. Feld
p atul e foarte putin si mai ales ca inclusiuni in horublendä; s fe n foarte
rar. Se mai numeroase separatiuni opace de oxizi de fer. Roca
poate fi privitá ca un fibolit ; greutatea specificä 3.04.
Analiza nu s'a fäcut complect ; sau determinat :

Si 0, 42-12 8.21

...... 16 75
6.02
Ca 0
Mg 0
10.87
6 07

In apropierea acestui filon, se un altul deasemenea bogat

hornblendä, puternic metamorfozat prin actiuni dinamice, cá
roca se prezintá cu structura sistoasá, cristalii de hornblendá de
gioclas lungiti orientati, ceeace rocei aspect fluidal. Roca e de
coloare verde-brunä are densitatea 3. Sub microscop prezintá aspectul
fluidal caracteristic ; cristalii de plagioclas de hornblendä unduleazä
jurul unor nodule formate mai ales din hornblendä cu putin amfibol
feldspat. Se observä rar mici (microscopice) de felds-
pat, ce sträbat roca aproape perpendicular pe directia

www.dacoromanica.ro
172 D. M. CADERE

Feldspatul e in mai mult sau mai putin zdrobite când e mai

mare e saussuritizat. Siruri de sfen cu nuclee de lt cuart, care
marcheazä mai bine sistoiditatea rocei. brunä putin policroic5,
rezultatä din alteratiunea amfibolului. IIornblenda comun verde, ung.
de ext. 18. de clinozoizit de feldspat.
Feldspatul e un s cu macla polisinteticä.
H n en a foarte abondentä verde, policroicä, cu aceleasi
tere ca in roca precedentä; prin alterare a dat nastere la clori t Ca
accesorii se observä biotit, mici gräuncioare de sfen n, py-
en minerale opace de de fer.
Roca poate consideratä ca un eis mfib o ce a putut pro-
ven! din un diabaz prin dinamometarnorfism. Analiza chimicä nu s'a
fácut complect; s'au determinat numai
C 0, 0.68 7.83
47.27 9.34
0, 16 24 Mg 0 7.06
0, 3.61 Alcaliile 7-48

Ca minerale, in afara de acele cuprinse constitutia rocelor se

gäsesc la Mecin :
Cuar t ; apoi epidot pe suprafetele de diaclaze in
filonase ce ating uneori grosimea de 2 ; in asemcnea epi-
dotul este compact, de coloare verde-palidä format din cristali ce nu
se pot distinge cu microscopul ; cristalii sunt prizmatici, lun-
giti dupä cu stângerea dreaptä in asemenea sectiuni; având si cli-
vage dupä Pe geodelor am cristali mai mari aciculari
de epidot.
Pe fetele de clivaj ale granitului se gäsesc numeroase frumoase
dendrite fero-manganezifere. Am gäsit un mic filonas, gros de 05 cm
de oli t. Pe probe de ,albe se observä pete de
t. Prin alterarea feldspatului rezultä uncle pärti ale masivului
cantitäti apreciabile de olin.
Incheere. Masivul granitic dela Mecin pare a fi un mamelon din
masivul granitic de sub intreaga Dobroge de NW, acoperit in cea mai
mare parte cu loess, descoperit numai cätre malul Dunärei a Priva-
nu prezintä nicäeri fenomene de atingere cu alte roci. Roca esen-
tialä este un alcali-granit ros, foarte bogat microclin, albit
elemente colorate, printre se gäsesc aproape constant
muscovit epidot, rar biotit. Prezintä numeroas in care au

www.dacoromanica.ro
 NOTE SUR LE GRANITE DE MACIN 173

strnAtut roci filoniene, acide, ca filonien ; bazice ca

diabaze, diabaz porfirite, gneise amfibolice se filoane de
formate din cuart, epidot, impregnatii
ganezifere. Prezintä o tendintä spre structura la
granit, cât la pegmatit filoane melanocrate. granitul, cât
mai ales pegmatitul separatiuni magrnatice cu bobul foarte fin
compacte, care pot fi considerate ca adevgrate
Nu putern a aduce mele D Dr.
V. BUTUREANU, Dr. Dr. G M. MURGOCI pentru indi-
pretioase ce mi-au dat.

NOTE SUR LE GRANIT DE

par

D. M. CADERE

Dans les environs du village Macin, sur la rive droite du bras du

Danube qu'on appile Dunarea Veche, l'endroit Cetatea, on
trouve un massif granitique, recouvert par le loess et découvert vers
l'Ouest et le Sud Ouest par l'action des eaux du Danube, sur une lon-
gueur approximative de 1100 c'est ici qu'on l'exploite mime.
:

L'existence de ce granite est mentionée par PETERS (1) GR.

FÂNESCU (2) R. PASCU (3); tandis que L. MRAZEC le cite pour le pre-
mière foi comme un alcali-granit avec des feldspath potassiques (4); de
mime il est mentionne par G. M.
Le massif granitique de présente des nombreuses diaclases
remplies par des roches rnélanocrates, par des filons acides
ou par des depôts pneumatolitiques. On reconnait deux clivages bien
prononces, constant dans la direction NEE, et un autre moins bien
dans la direction N ; dans quelques points de carrire ces deux

(1) Grundlinien der Geographic und der Dobrudscha. Denkschr. K.

Akademie d. Wissenschaften. Bd. XXVII p. 2-15. 1867.
(2) Geologia Romaniei.
(3) Studii miniere judetul Tulcea 1904.
(4) granit et Aegyrine des environs de Turcoaia. 1899.

www.dacoromanica.ro
174 D. M. CADERE

systémes de clivage donnent naissance des blocs presque parallelipi-

pediques. A cause du clivage, les blocs qu'on extrait ne peuvent pas
travaillés au marteau, mais ils sont mis dans le commerce sous
forme blocs sans forms regulire ou sous forme de pierre concassée
très apiéciée. Dans certains endroits le granit et méme certains
présentent une structure gnéissique prononcée. Sous le microscope on
remarque partout dans le granit des faibles influences dynamiques ca-
racterisées par des cristaux cassés, brisás, par l'exstinction onduleuse du
quartz ainssi que par la cassure ou simplement par le plissement des
lignes de macle dans les feldspaths.
Les roches qui composent le massif de MAcin sont :
a) Roches de profondeur acides granit et gneiss granit
avec pegmatites et
b) Roches filoniennei: 1) acides: quartz: 2) basiques:
Diabase, Diabase porphyrite, gneiss amphibolique.
c) Roches filoniennes d'origine pneumatolitique: des
petits filons de quartz et

a) Roches de profondeur
Le roche predominante est un alcaligranit de rose ou
rouge brun, gros grain ou grain moyen, de 2.63 2.64 ; dur,
trs acide Si presque de: quartz et
feldspath.
Le quartz présente une tendance vers idiomorphisme surtout dans
les variétés pegmatitiques.
Le feldspath este en majorité un microclinemicroperthite
consolidé en partie dans le temps avec le quartz; en petite
quantite se trouve une te.
Comme éléments on trouve en petite quantité: la musco-
vite au biotite et presque toujours petits cristaux
tiques id o te surtout comme inclusions dans les plagioclases.
Comme éléments accessoires nous rencontrons le sphne et comme
produits secondaires: la séricite surtout dans les types gneissiques
et l'épidote.
Dans un seul endroit, au milieu de la carriére, on rencontre un
type de granit brun de densité 2.65, compact, dur, structure granito-
porphyrique, par des gros cristaux de microcline et albite, ensuite
des petits cristaux de quartz, albite, biotite et muscovite rarement du
sphne et de l'épidote.
Les deux types de granits sont rélativernent riches en alcalis (8.45-
9.85% K2 Na2 le K2 O étant une fois et demie autant que

www.dacoromanica.ro
 NOTE LE GRANITE DE MACIN 175

0; et l'oxyde d'aluminium variant entre 12.12 13.02

tandis que les oxides de fer exprimés par Fe representent peine
0.97 1.34°4
Elles se présentent comme des séparations magmatiques dans la
masse du granit avec passages entre le granit et la pegmatite,
lite. Leur acidité varie beaucoup ; en général les pegmatites sont plus
acides 80.91 010 Si 02) tandis que les aphtes moins acides (l'aci-
dité diminue 66.510/0 Si 02). Ce sont des roches blanches, ou
faiblement rosâtres, excepté quelques qui sont faible-
ment verdâtres. Les pegmatites coté de la structure graphique pré-
sentent quelquefois des petits filons de quartz eg ique dans la
masse de la roche. Quelquefois les pegmatites ont l'aspect gneissique
et avec une tendancc marquée vers la caolinisation. Les éléments de
consolidation : le quartz, le microcline, et l'albite, se présentent avec
les mîmes caractères que dans le granit ; l'élément coloré est rare et
nous rencontrons peu d'épidote et muscovite, rarement le
L'épidote se trouve quelquefois en quantités plus grandes, mais comme
produit secondaire ; toujours comme produit secondaire se trouve quel-
quefois de l'hematite et dans les types gneissiques de la séricite.
La composition chimique se rapproche de celle du granit ; mais
la proportion de et des alcalis est un peu plus grande.

b) Roches mélanocrates.
Des nombreuses diaclases, qui ont des directions differentes et
irregulières, sont occupées par des filons de roches mélanocrates venues
des profondeurs et qui présentent peu de phénomènes d'influence
ciproque avec le granit ainsi qu'on n'observe que par ci par des
ceaux de la roche granitique compris dans la masse du filon. Les filons
ont des épaisseurs qui varient depuis quelques 3 ou
mètres. En majorité ils sont propilitisés par les eaux d'in-
filtration. Celles qui ont changé Faction d'altération sont : ou des
Diabases structure ophitique caracteristique formés par des baguettes
de plagioclase (oligoclase par des gros cristaux de x e en
grande partie transformé en chlorite vert e ou en a Amphybole; comme
produits accessoires des minéraux opaques d'oxydes de fer, plus
ment du Biotite et de petites grains de quartz. Quelques fois on trouve
un ayant des grands cristaux blancs de feldspath,
en partie caolinisés, compris dans une pâte cristallisée structure
tique et composée : feldspath, augite, muscovite et chlorite. La

sité de la roche et de 2.94 2.97; couleur gris-bleuâtre, ayant : 47.91-

www.dacoromanica.ro
176 M.

48.09 14.76-17.29 9.80-11.33 Fe203. 15.65 17

et 6.50-7.20 Alcalis.
Dans la proeminence de S W de la on trouve un filon
d'A mph ib oli e. Densité 3.04, presqu'entièrement par de l'arn-
phibol e, biotite, pyroxne avec un peu de plagioclase, oxy-
des de r etc. ayant seulement : 42.12 Si 16.25 14.77
oxydes de fer et 16.89 O.
Dans les environs de ce filon on trouve un gneiss amphibo-
â structure gneissique caractéristique, par des longs cris-
taux de plagioclase (oligoclase?) et commune, présentant
une structure et orientés coté petits grains de hornblende
avec un peu de plagioclase ; comme produits accessoires e,
y des de fer, e, rarement du et des petits
grains de La densité de cette roche est de 3.05. L'Analyse
chimique donne.
47.27 Si
16.24
11.44 03
16.60 O.

c) Filons d'origine pneumatolitique.

On trouve seulement des petits filons de et d'p
Les filons du dernier ayant une epaisseur 7 cm, sont de couleur
verte, les cristaux d'épiclote ne se reconnaissent que sous le microscope.
Ouelquefois on trouve des petites dont les parrois sont tapissés
de petits cristaux prismatiques d'épidote suivant
De on trouve des nombreuses impregnations ferro-mangane-
siennes d'origine ; elles forment des jolies dendrites sur

les faces de clivage des granite.

LABORATORUL DE MINERALOGIE PETROGRAFIE
AL UNIVERSITATII DIN

www.dacoromanica.ro
 Vederea a Carierei Cetatea granitul de la

Structura geologicä a masivului de la Mecin.

= Granit de diferite varietäti; T Zone pegmatitice aplitice; -Filoane de roce melanocrate;
Q - Filoane de cuart ; L = Pätura de loess.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR
AL

CALMATUIULUI (CU 11 FIGURO

DE

AUREL PANÄ

Descrierea generalá
Câmpia cuprinsä Mostiste Siret e udatá de
tine Unul din aceste putin important ca curs
de apà, e foarte problernele geofizice ce ridicä, dupä
cum a fost indicat de d-1 G. ta raportul asupra lucrárilor
agrogeologice din 1906-7.
Cälmátuiul la S. din mlastinile ce se
In la E. $ la N. de pädure. Se mai
spre SSE., apoi spre SE. Smeeni descriind un arc de cerc deschis spre NE.
Dela Smeeni Calmätuiul se dirige spre E. la LiFoteanca, descriind de
asemenea, pe o foarte mare intindere, un arc de putin pronuntat
spre N.
Un alt arc de cue, de data asta deschis spre NE.,
LiFoteanca i Cornul Malului de lita.
In fine dela Cornul Malului se dirige spre S., apoi spre SE. descriind un ultim
arc cu deschiderca spre E N E.
Arcul descris la e prelungirea arcului format
de isvoarele arnbele nu formeag un singur arc mai mare. Arcul
dcla la Malulu i, din contrá, se arcul
cedent precum i acela dintre ul Malului i privalul care ii

In afarä de isvoarele sale proprii,Cälmä'tuiul mai primeste între

i, pe o distantä, un mare numär de pâraie; cu mult
mai la vale, apropiere de Ciresu, primeste apä din Buzäu
privalul numit Buzoelu. afluenti pe partea
pe partea dreaptä nu prezintä nici unul.
*

www.dacoromanica.ro
 AUREL PANÁ

Aproape in tot parcursul curge in cu

nurne ; nurnai portiunea dintre Cornul Malului de pri-
Gârlutii curge in valea Dunärii.
Malul drept al väii Cälmätuiului e pretutindeni bine insemnat, malul
stâng, din nu bine marcat, deck intre Ionesti, mai jos de
Ciresu, Cornul Malului de Pârlita. Din malul
stâng e slab desvoltat, dela originä la valea
se confundä aproape cu aceea a Buzäului. doua nu sunt des-
in partea superioarä, deck prin o luncä, mai mult sau mai
dupä
Inältimea relativa a malurilor creste cu coborâm. Malul
atinge cea mai mare relativ de nivelul luncii la
drept la Insurätei.
Dupä caracterele cursului, ale väii, ale putem deosebi in
descrierea patru :

1. 0 parte superioarà, dela Isvoare la Albesti, in care

mätuiul se formeaza, fie prin isvoarele sale proprii, fie prin primirea de
pâraie indenpendente de ori-ce alt curs de apá. In parte malul
drept e jos net intreg, sa e de a
prin o lunc latä.
2. 0 parte dela Albesti la Ciresu, care Cälmätuiul,
format prin isvoarele precedente, se dirige dela E. la V. descriind
meroase arcuri. Malul drept foarte mâncat, prezintä nenumarate inträturi
popini, cel stâng e format de buza unei lunci inguste care
de Lunca joasä cuprinsä maluri e inundabilä si
prezintä säraturi. In aceastä parte e pus
cu Buzäul prin Buzoel tot pe gäsim vechi urme, foarte nurneroase,
de comunicatiune aceste douä
3. 0 parte inferioarä care prezintä
meroase virogi lacuri ; sa posedä, pe cea mai mare
maluri bine definite, de numeroase popini.
4. Conul de dejectiune al Cálmätuiului, format in Dunärii, cu
caractere proprii situatiunii sale.

cursul superior
CAlmätuiul e reprezentat partea sa superioarä prin mai multe
pâraie, de obiceiu cari se reunesc, sau se unul de altul
mai multe formând o foarte neregulatä. La Gheräseni
aceste pâraie se despart douä. parte malul drept al väii,
arcul de care am vorbit, cealaltä parte se spre
E. apoi spre SE. prin aceastä schimbare de directie, In dreptul

www.dacoromanica.ro
 CURSUL SUPERIOR AL CALMATUIULUI 179

Smeenilor, o ingenuncheturä. Ambele pärti se reunesc la a putin

mai sus de Albesti.
In aceastä portiune, Cälmätuiul primeste un mare numär de pâraie,
care, ca el, iau nastere in câmpia la S. de feratá Mizil-Buzäu,
pädurea Spätaru pädurea Frasinu pädurea Frasinu
satul Tintesti.
Aceste pâraie se pot deosebi 2 grupuri (vezi harta geologicá la fine).
Un prim grup e format pâraiele Viforita. nastete
pädurea Gomoestii din reunirea a mai multor
alte Viforita nastere la S. de din
se mai spre SE. descriind arc deschis sprc NE. ca
apoi spre S. formând o de asemenea la fel cu a
Arnbele pâraie se reunesc intr'unul singur de a se in
lucru ce se mai sus de Smeeni.
Al grup e format de Negreasca Tiganilor
Strâmba Mäncasca. Negreasca rezultä din a altor trei
Primul V. a pädurii Frasinu ; al doilea al
la E. de care rezultä se spre SE. in arc
de apoi spre S. la sa in in dreptul Albestilor.
rijindu-se spre S. el o ingenuchetura la fel cu cele ce am mai
mai in jos de Maxenu, Negreasca primeste pe dreapta pâräul Tiganilor,
pe stânga Maneasca. Tiganilor natere intre pädurea
si Frasinu, se in arc de spre S. SE., trece pe
Gomocstii prin §tiuculcasa se in Negreasca la
locul am aratat. Strâmba se apropiere de orasul
se apoi spre SE. pe valca Buzäului se varsä Negreasca
mai jos de precedent.

Cele grupe de pâraie ce am distins, Rusavätu de

o parte, Negreasca cu afluentii de alta, sunt separate unul de altul
prin malul de dune ce se intinde dela pädurea sa spre
SE., pe o intindere de aproape 5 km. Acest mal descrie un arc de
cerc deschis spre NE. Marginea sa e continuä', mai
cealaltä margine, care e mai Dunele ce for-
meazä sunt dirijate NS. Cele laturi diferk din cä cea nordicä
e formatä de o linie concav ca cum ar fi fost mâncatä de
un vechiu curs de cäruia de mal drept, pe când latura
e formatä de värfurile intacte ale dunelor.
de acesti In timpuri ploioase, in timpul topirii
zápezilor, mai apele ce-i aduce un alt tot cu
numele de care nastere din primele dealuri ale Buzäului.
Acest alm5tui, rezultat din reunirea pâraelor Belcioiu Nenciu,
se dirige spre E., pe spre S. trece prim satul Lipia
ceva mai la vale, pe subt feratä Buzdu-Mizil, mai la S. de care, se
rezolvä mlastinile pädurii Spätaru.

www.dacoromanica.ro
180 AUREL PANA

cum am spus, in parte,

un mal drept foarte net. Acest mal, continuarea alt mal, cum
vom mai departe, se ne In total
luat, el descrie aceeasi ca De obicei se ridicä
deodatä pentru a se uni cu de d'asupra ; alte ori prin
dune joase se urca pe nesimtite o mai mare. Acolo unde
incepe mai abrupt totusi sectiune transversalä, un profil de
echilibru stabil, o linie câmpul superior prin
o linie convexa. Arcul pe care il descrie nu e absolut con-
tinuu ; el e format din mai multe alte arcuri, foarte putin accentuate
de o foarte mare.
Câmpul care malul spre V. spre S. e nedet
dulatiuni in dreptul Grosanilor, de cu
ondulatiuni din ce in ce mai nete, un relief, care, prin confu-
siunea ce presinta, nu poate fi deck eolian (1). dar malul drept
putin in parte, e de origine eolianä.
Malul aceastä parte nu existä. Malul dintre Negreasca
sau dunele ce observäm pe lunca Smeenilor au, dupa curn
mai târziu, o altä semnificare. Intre
dreptul acesta, se o latä de bine de 10 km., mai ri-
d'alungul linii ferate, coborandä in spre
aceastä inclinare, apele din ploaie zäpadä, ce se
scurg pe ea, ajung in Aceste ape scurgându-se, au säpat pe
intreaga intindere a luncii nenumärate In din aceste
turi, albii de mai adânci, iesä la de subterana,
care alimenteaza ce am descris.
In aceastä parte si sunt in
permanent prin de subteranä mod accidental, de apele
de ploaie de care, anumite timpuri, märesc considerabil
debitul. In timpul topirii zapezilor, intreaga parte joasä a luncii devine
tot o seninare de Aceastä improprie culturii furnizeaza
o päsune pentru vite.
Malul drept pe muchea sa numeroase movile, pe
sunt asezate foarte multe sate. Pe lunca dintre
cultivabilä in locuitä, e aceea mai ridicatä din vecinatatea

A. PANA, Relieful Bäräganului. Comunicare III-a adunare a

ciatiei pentru inaintarea Craiova toamna anului 1905.
Dr. G. M. EM. PROTOPOPESCU PAKE P. ENCULESCU. Raport
asupra lucrArilor facute de scctia agrogeologica anul 1096-07, in Raportul anual
asupra activit5tii institutului geologic pe 1906-07 pag. CI.

www.dacoromanica.ro
 CURSUL MULOCIU AL CALMATUIULUI 181

cursul mijlociu
Arcul descris de Albesti la Ciresu, nu e simplu, ci
e format de o serie de alte arcuri mai toate deschise spre N.
care se intretaie cu altul. Astfel avern arcul dintre Albesti Udati,
dintre Udati (Caragelile), sau acelea din dreptul Corn.
Largu, sau acela, foarte mare, dintre Ulrnu, sau in fine acela
dintre Ciresu si Ulmu.
Aici nu mai avem reteaua aceea de pe care am descris-o
in partea superioarä; aici e rnic, n'are deck o albie.
Aceastä albie e foarte latá in partea de sus (65 in dreptul
se pe mäsurä ce coborâm. Astfel
eatu nu mai are decât 40 m., jar, mai la vale, mai putin. P'alocuri
putem existenta unor terase ; spre ex.
gueata putem terase in albie. Adâncimea albiei e diferitä,
cea mai mare o in partea de jos, la Ulmu la
Ciresu (aproximativ 4 m).
In aceastä parte a se observ5, pe partea
virogi putin care nu sunt decât vechi paturi päräsite
ale CAlmätuiului. Asemenea virogi se aflä Caragele,
Caragele Luciu, intre Luciu Largu (pe partea dreaptä), Largu
Scärlätesti (tot pe partea dreaptä), intre Rusetu Ulmu.
Pe apa ce primeste din sus rnijlociu are isvoare
proprii, datorite pânzii subterane in albia sa. In afarä de aceste
isvoare, incidental mai primeste ape din râul prin Buzoelu.
Buzoelul e o albie de directiune N. - care pune
lunca inundabilä a Buz5u1 cu
debordeazd pela Vizireni, pela E. mai ales V. de acest
sat. Apele esind din albia inundeazä lunca la de acest sat, ajung
in albia Bilhacu (o albic a Buzäului), apoi albie pela satul
pela N. dc balta Negrii, se in balta prin balta
Stravolca ajung pe subt linia feratá in Buzoel.
Cantitatea de apá vine din pe cale poate fi de
mare trece peste albiele ce am descris acoperind suprafete in lâturi.
Astfel in iarna anului 1899, in urma mai jos de Vizireni, pdn
ce producandu-se ceea ce se numeste zäpor, satul Surdila
asezat pe a fost totul drum fer Fáurei-Ciresu in
multe distrusä. In urma acebtei mari inundatii satul S.-Gäiteanca a fost mutat
din locul indicat pe harta St. Major 1:50.000, mai la N. in apropicre de
ratá Asemenca se pot primdvara,
.timpul viiturilor mari ale Buzáului. Suprafata prin apelc tri-
mete in e spre S. terasa pe a margine sunt situate sa-
tele Fäurei, Surdila-Greci, Bratesu, Stravolca ; spre V., pe dreapta Buzoelului,
aceeasi spre E., pe Buzoclului, de terasa câmpici Bräilii.

www.dacoromanica.ro
182 AUREL PANA

Marginile acestor terase insemnate de numeroase movile ca Stancu,

Faurci, Burici, Gorgan, Bivolu, Ochean etc. pentru terasa dintre
Mortilor, Babonet, Oghealele pentru terasa Terasa Fáurei-Bra-
tesi o spre pe care e movila Bivolu, terasa
o SE. pe care situate movilele Oghiala.

Intre suprafata inundabilä descrisä, in de punctele

joase pe unde debordeazä (la E. V. de Vizireni), avem
ridicate prin potmolirea vechi albii de reunire intre Buzoel.
Astfel satul Vizireni e asezat pe o asemenea albie prin
tare, viroaga Notarului. Gara S. Galteanca in locul unde se
acum, asijderea, (viroaga Surdilii). le Buzäului care actualmente ur-
locul jos dintre aceste albii malul terasii Faurei-Bratesi, debordau
prin viroaga Surdilii mai prin viroaga Notarului.
ca vre-una din aceste virogi existe, curentul de apä pe
ce din Buzau, domolindu-si viteza, imediat, ca ori ce
curs de apä, partea cea mai mare din materialele ce transportà, partea
in deosebi. Acest lucru repetindu-se un mal a luat nastere, mal
care s'a inältat din ce in ce mai mult. Pentru a a fost
sä acest mal, cä dela un timp nu s'a revärsat, deck
acea rupturä, inceputul unei virogi. Curentul apii care se
prin scäderi de intâi atunci, când in
viroagä si al doilea atunci când peste malurile acestei virogi.
nu numai malurile virogii se ci fundul, in
in imediata apropiere a ce dat nastere. repetarea
a fenomenului a sosit un moment când viroaga, in partea sa superioara
a fost complect potmolitä. Cu ne de râu, cu pot-
molirea, in special a fundului, a fost mai slabä viroaga
se adânceste. Adâncirea nu se face in mod uniform in tot lungul
virogii; fundul virogii, p'alocuri e mai jos, p'alocuri e mai ridicat. Toate
aceste corespund la tot ale curentului de
apä provenite din cauze locale, ca un cot de o particulara proprie
a cursul apei etc. Ori unde curentul viteza,
aluviuni producând ale fundului.
Pe ce o albie se potmolià, cu debordarea
ea mai la urma urmelor opereze o
nouä altä parte a malului, care cu timpul se transforma o
albie potmolitä. Viroaga Notarului a Surdilii sunt astfel de albii
molite. Ele sunt inaccesibile Buzäului, cäruia e mai usor a trimete
apele sale prin locurile mai joase dintre aceste virogi.
viroaga Notarului vedem mai se spre
S. se pe spre E. subt numele trece pela N. de
Negrii descrie apropiere de linia un

www.dacoromanica.ro
 CURSUL MIJLOCIU AL 183

cot convexitatea spre N. un altul cu convexitatea spre S., acest din taiat
de aceeasi linie Finalmente se pierde aluviunile virogii
e situat satul SurdilaGditeanca.
Viroaga Surdilii din Buzoelul situat la N. de Gara se
spre S., spre E. la spre S. la unirea
sa care conduce (1). Parcursul e locuri
de ferata. acolo unde se linia Faurei-Braila
Fetesti ceva mai la vale. Cursul e foarte sinuos, descrie o
serie de coturi ; faptul prin aluviunile sale viroaga Notarului, ne
demonstreazI e mai decât din Din albii din care
una pe cealaltä vom de cele mai multe ori, acesta, pe
care e ralativ mai noul.
Fenomenele de potmolire ce am descris se observa in total la
aceste douä virogi. Odinioarä, pretind batrânii,e probabil sä fi fost
aceste virogi un mal care debordarea Buzäului.
a stricat acest creeat rupturile largi prin care debor-
in ziva de azi. Cu timpul va locul pe unde
acum, va malul o rupturä, pe care mai
o va transformA altä albie, care va aceeasi soartä
congenerele sale. Rezultatul final va fi intreruperea comunicatiilor
Buzäu Cälmätui, cauzatä de depunerea de aluviuni din ce ce mai pu-
ternice prin albii printre albii. De asemenea putem deduce cä in trecut
comunicatia Buzäu mult mai usoarä de fapt. Mai
sus de Buzoel gäsim virogi urme de virogi care par, prin directiunea
ce au, a fi avut acelasi rol Buzoelul. dela V. avem :
Imprejurul movilii Ciovlicu, intre aceastä movilä movila Popii, la
S. de tufele lui Lupascu, gäsim crâmpeie de albii cari au putut
o aparte, sau pot fi resturi din prelungirea unei albii situate
mai la V. si numitä Hatnäul Strâmbu.
Strâmbu acest e de intortoc heat
Partea din apropierea a dispärut cu totul prin potrnolire, conform princi-
piilor ce am stabilit a de virogile de ale Un supe-
rior acum ceva mai la S. cam la jumatatea Cilibia-Caragélile. De
aici se spre SE. descriind un nurnär considerabil de coturi se uneste
cu intre Luciu Largu. Casi viroaga Notarului a Surdilii,
partea sa de potmolitä la disparitie, precum
mai ridicate decât lunca de prin prejur, ceea ce le face apte pentru agricultura.
Prin directia ce o are, prin faptul partea sa superioara e complect
potmolita, e incontestabil o veche albie de intre
altä e Strâmbu. Numele e datorit, ca cazul Hatnáului,
foarte sinuos. dela gara Cilibia de un

Multe din virogile cari sunt poporul le numeste

Buzoele sau Astfel care se imediat la N. Gara acela
care Buzaul Calmätuiul etc. altele partea de N. a Buzäului chiar cele
dela gura la N. de satul Romanu etc.

www.dacoromanica.ro
 184

Mac, se spre SE. prin Movila d'a ajunge la se

o mai directiunea SE. la unirea sa cu
tuiul in sus de Largu, o altä cu mult mai lungâ, se spre
E. cam paralel Cälmätuiul, trece pela S. de Bälteni, S. de satul Strâmbu
pela S. de le Mortului apropiere de Buzoel, se deodatâ
spre S., urmând directiune cu Buzoclul, pânä In
Strâmbu e mai pu/in potmolit decât el se apropie mai
de Buzau. Cu toate capätul superior e acoperit aici prin
aluvionare, pe o mai scurtä. Restul caracterelor e acelasi
la Pentru aceleasi motive e probabil
trecut nu tocmai al
pentru parte ape in
In rezumat, partea sa mijlocie, a primit primeste
ape din râul dela V. la E. am 4 virogi cari
au servit sau servesc la acest scop. Din cea de movila
Ciovlicu, nu mai avem resturi foarte reduse; din a doua,
s'a conservat o parte mai mare ; a treia, e aproape
gime conservatä, in fine prin a patra, cea mai putin potmolita, se
face ziva de azi. La din cum de
ori superior a fost potmolit Virogile Notarul
Surdila nu aceste capete printre care se face
acum comunicarea. Potmolirea acestor virogi e cu atât mai
plecând din câmpia spre V.
Revenind la punctul de plecare, constatam prin urmare
mijlociu primeste apele sale din superior, din isvoarele
ce se gäsesc in peretii albiei sale, din ceea ce trimete râul
Buzoel fine din ploaie ca toate celelalte pärti.
Valea si aceastä parte, ca partea precedenta,
nu are decât un singur mal bine desvoltat, malul drept.
Acest mal nu e continuu, prezintä din numeroase mâncaturi
concave, foarte desvoltate care corespund arcurilor ce cursul
tuiului descrie. dreptul tutulor acestor scobituri, cursul
se spre S., pentru a malul, descriind arcurile ce cunoastem.
Singura esceptiune ce se poate in dreptul Corn. Luciu, unde
un arc cu deschiderea opusä arcului descris de mal.
Aproape pretutindeni malul panta sa nu e de tot
-abrupta, ci e accesibila plugului ca in parte precedenta. Numai
Caragele Luciu malul se formeazä pe nesimtite prin dune joase.
care malul un relief eolian foarte net. Se gäsesc chiar
la Largu, la Rusetu suprafete de nisipuri zburätoare amintite de
P. BUESCU (1) descrise pentru prima de D MURGOCI (2).
(1) P. BuEscu. Agronomia, jurnal de Agriculturá 1861 pag, 114.
(2) Dr. G. I. PROTOPOPESCU-PAKE i P. ENCULESCU, Raport etc.

www.dacoromanica.ro
 ORSUL ALMATUILUÍ

Ca partea superioarä dunele de pe acest mal ne fac sä pre-

supunem origina eolianä, mânaturile foarte mari ce prezintä n'au
putut formate prin erosiunea ce a exersat asupra malului,
andrele unui curs de apä.
Din malul drept mâncat, gäsim vale numeroase resturi cunoscute
subt numele de popini. Asupra modului de formare al popinilor, asupra
caracterelor ce prezintä, vom vorbi ulterior. De popinile
lipsesc In partea a Cälmätuiului unde malul drept e aproape
regulat erodat; sunt numeroase partea de cea
inferioarg, unde malurile sunt foarte mâncate.
Malul stâng e reprezentat prin lunca aici dintre
Cálmätui. Pe aceastä luncä se gäsesc virogile de care am vorbit
precum mici depresiuni circulare numite coscove (1).
Malul e presärat de nenumärate movile tot lungul lmä-
tuiului. De asemenea aehiale, cea mai mare parte,
tot pe acel mal se gäsesc. Movilele se aflä pe muche, satele pe pantä.
Aceastä dispozitie se poate observä tot lungul malului drept. Pe lunca
dintre Buzäu Cálmätui se gäsesc de asemenea movili (Ciovlicu,
Popa) sate (Movila numär mult mai mic.
Intre lunca malul drept se lunca inundabilä a Cäl-
mätuiului, ocupatä, cea mai mare parte, de säräturi. Vom citä
in deosebi dintre Ulmu Jugureanu, dintre
ocupate esclusiv de ghirin (Obione portulacoides). Aceastä luna
e improprie, ca si aceea din partea superioarä culturii cerealelor si nu
poate de cele mai ori, deat o slabä päsune pentru oi.
Asupra acestor popini, movili, coscove, siräturi, comune intregului
almätui, vom insistâ mai la vale.

ätuiul inferior
Malurile.

Dela pânä la Pârlita, Cálmätuiul curge vale proprie, bine

Cälmätuiului inferior se confundä in sus de SI.-Albotesti
cu aceea a Cälmätuiului iar in jos de Pârlita cu aceea a Dunärii.
vale se dirige, mai pe o distanta, la LiFoteanca,
sprc E., pentru tot restul parcursului spre SE., descriind,
din directiune, un arc indreptat cu concavitatea spre NE. Prin urmare in cea mai
mare parte a sa are o directiune NV.-SE. Fapt remarcabil directiune, pe
vreme celelalte care portiunea terminala,

(1) Dr. G. I. PROTOPOPESCU-PAKE P. ENCULESCU, Raport etc.

Anuarul Instil. Geologic al Vol. IV Fasc. 3

www.dacoromanica.ro
186

corespunidtoare portiunii ce examindm, au de o directiune cu totul : E.

ENE. pentru Ialomita, E. NE. pentru NNE. pentru aproape
N. pentru Râmna.
Valea inferior e mai partea sa superioar5,
acolo unde se deschide valea Astfel dreptul
tilor o de 7 km. pe dreptul PArlitei, la
extremitatea opusä, n'are 3 km. Trecerea dela de 7 km.
la aceea de 3 km., se face treptat, pe intinderea (A se vedeâ
harta la fine).
Malul drept al väii cu totul de stâng.
Intâi prin la care ajunge. In dreptul ex.
malul stâng nu se decât la 6 m. d'asupra fundului väii 28 m.
d'asupra nivelului märii) pe timp drept ajunge la o de
31 m. d'asupra fundului väii (la 53 m. d'asupra nivelului märii). Malul
stâng atinge de 6 dintr'o dat5, pe când malul drept
nu atinge mai mare de 31 deca treptat pe o lungine de
mai bine de 3 km.
Profilul malului stâng sectiune ne apare de o
gularitate perfectä, e o linie concava la baza unitä suprafata
câmpiei o altä
Profilul malului drept e mai complicat, de o regularitate cu mult
mai variabil. In punctul nostru, am
säturi generale trei convexe, reunite prin alte 2 concave o linie
mai sau mai putin de directiune dând nastere,
prin dispozitie, la inceputuri de terase dintre care, cea
ferioarä, e cea mai netá.
Continuând la ambele profilul mai departe, am
atât rnuchea malului drept cât aceea a malului e mai sus
restul cu care e legatá printr'o usor scoborândá. E o
de nivel intre crestele malurilor restul câmpiei de 2 -3 m.
Relativ de malul e bombat.
Dacá sens longitudinal malul stâng, el ne apare format
o serie de mâncäturi bine pronuntate, toate de
cele mai multe sernicirculare. Aceste scobituri sunt datorite
meandrelor cursului de care a dat nastere väii. Unele din ele, cum
e Satravanul de Ercii, sunt de o rotunzime aproape per-
fectä. Acest mal aproape pretutindeni de echilibru pe
care väzut dreptul Insuräteilor, in sectiunea ce am examinat ;
rare-ori se pereti vertical, am
din dreptul PArlitei.
Foarte rar, la distante mari, malul stâng e intrerupt de crestáturi
numite suvite. Aceste suvite sunt mici torente formate numai dintr'un

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL

canal de scurgere un con de dejectiune foarte net. Ele sunt prin

mare torente nedeplin dezvoltate meritä numele de torente embrionare
pe care D-I E. HAUG aplicä torentelor lipsite de un basin de recep-
tiune desvoltat (1).
E interesant modul de formatiune. La Inceput sunt un fund de sac
vertical, deschis spre i situat muchea Micile de
api de ploaie, sau de concentrandu-se spre un punct oare-care al muchii,
au format un singur mai mare care a dat nastere acestei neinsemnate
turi initiale, origina unei Esind din apele sivoiului se scurg pe
peretele vertical al malului la baza malului un foarte con de
jectiune. de continuand actiunea sa, in
spre Crestatura se ea tot aceste sensuri. Conul de dejectiune
progreseazd, din sus spre Ajunge un moment
nivelul de atinge conului, suprafata conului fundul cresc se
treptat, pe o relativ, muchii. Partea mai
repede un de echilibru stabil.
Ajungänd la Slujitorii.Albotesti, lucrurile se schimbi. De aici
la Caragica, malul nu mai pe o lungime, pe alocuri de
4 km. El incepe printr'o bandi de dune foarte joase, cari pot apar-
tot de bine ca Ele formeazä ca un fel de
tinsi terasi joasi a malului, de naturi eolianä.
Pe cea mai mare parte din intindere, trecerea dela aceasti
de dune, la malul propriu zis, se face pe nesimtite, dunele par a
treptat pe muchea dealului. dreptul lacului Traian banda se
gusteazi, se pe intrerupe cu restul
malului prin interpunerea acestui lac. Aici malul foarte abrupt
e reprezentat prin douä mari concavitäti, din care una, aproape circularä,
e ocupati de lacul Traian. malului in acest punct, faptul e
abrupt, face ca el si fie täeat de o multime nenumäratä de pre-
lungite prin mici conuri de dejectiune care se unul cu altul,
contribuind a da malului un aspect caracteristic.
In dreptul Insuräteilor, malul drept se prezinti astfel cum
am sectiunea ce am dat.
la extremitatea estici a concavititii numitá
la malul abrupt profilul format din con-
cave unite prin alte linii convexe, toate ondulate. Scobiturile
concave sunt numeroase. Una din ele, slab accentuati, sub o
foarte mare se in dreptul satului Lacu-Rezi, alte reunite,
bine pronuntate, se gäsesc punctul numit la aceasti
parte, coasta malului prezintä nurneroase cu conuri de dejectiune.
In dincolo de la Cornul malului, coasta bräz-

EMILE Traité de Géologie, I, pag. 409.

www.dacoromanica.ro
188 AUREL PANÁ

asemenea de nurneroase suvite, e de un profil mai simplu, o con-

vexitate foarte prelunga, e reunitä fundului väii prin o linie
mai scurtä. Malul nu nici o scobitura, nici o concavitate.
Prin urmare examinate sens longitudinal, malul ne
un profil, acelas lungimea lui, foarte simplu, scobituri concave
numeroase, suvite putine. Malul drept, profil variabil, complicat,
scobituri concave putine, unele slab accentuate, numeroase.
dar drept e mai putin mâncat de meandrele cursului
de ce curge prin vale. In schimb mai e mai mult
atacat de apele de ploaie, profilul e mai stabil deck
acela al malului
E de retinut faptul malul stâng e foarte erodat pe cel
drept se mai
care malul mai ridicat putin apropierea
nu e ondulatiuni, ridickuri (grinduri)
toate de directiune N S. Aceste ondulatiuni sunt putin accentuate
mai toate au o foarte largá (fig. 1).

Dune

La malul drept atât pe pante dincolo de muche,

care continua, ca partea a
tuiului, ondulatiuni, de aceeasi directiune N S. mai
mai pronuntate, adevärate dune. De pe muchea malului nu vedem de
jur imprejur deck o nesfârsitä si ondulatie.
Probabil nu demult toate aceste dune erau mai mult sau mai
putin fixate prin vegetatiunea ce suportau. In urma
transformärii teren de o parte din ele au devenit mobile
nastere la regiuni de nisipuri zburatoare. Astfel de nisipuri
zburatoare, regiunea care ne preocupä, se aflä indeosebi Coco-
pädurea Caragica, Lacul Rezi, plantatiunea de
dela Malului de Gheormaneasa. Ele sunt
miscate mai ales la inceputul primäverii, Martie prima jumätate a
lui Aprilie, vanturile puternice sunt zilnice, ploile mai rari.
Aceste nisipuri zburkoare, ca si cele din partea mijlocie
a sunt pomenite pentru oarä de P.
BUESCU (1. c.), aminteste vag dune Urziceni d-1 ERNEST
GHEORGHIU spre ex., studiul asupra nisipurilor din Ro-
nu vorbeste deck de nisipurile din jud. Mehedinti, Dolj, Romanati,
de 25.500 hectare, de cele din delta in intindere
de 2.600 hectare de micile pete de pe malul Prutului.

www.dacoromanica.ro
CURSUL INFERIOR AL 189

Pantetimo

1.

www.dacoromanica.ro
100 AUREL

Partea cea putin e grindurilor. Vântul rupe deosebi

sipul din il il depune in pärtile de prin prejur, acoperind
terenuri nisipoase fertile. rupt unei dune, el
vine o de nisip zburator. Tcrenul acoperit nisip devine
impropriu de a nccesar plantelor. sunt
prin fic, din prin o invelire. Adesea,
cu nisipul, e care se desvoltä parte acolo
unde a fost intentiunea Pe timp secetos pe vânt puternic un ade-
vifor orbitor de nisip se intaceste regiuni. Cu timpul ce
tiunea devine mai regiunea de nisip se din ce
acoperind locuri fertile. Neluandu-se räul se va intinde. s'a
intimplat in jud. lj se va aici. D-1 GHEORGHIU in studiul
citat, ne la Dabuleni, Potelu, lanca, mii de hectare
fertil au fost acoperite de nisip, devenind astfel sterile. fenomen se va
malul drept al
Ori care ar fi deosebirile intre ondulatiunile maluri, nu
e mai putin adevárat, prin directiunea constantd N-S.
prin forma denotä incontestabil un peisaj eolian foarte net pe
drept, net pe cel stâng.
Cele douä maluri diferite prin profilul, erosiunile ce pre-
peisajul mai prin constitutia petrograficä. Pe
malul stang nisipul lipseste cu pe drept, din contra, dupá
cum am se gäseste in Adesea nisipul de pe acest mal
e amestecat cu un n-iárunt foarte vizibil acolo unde vântul a zburat
pärtile De remarcat e acest gäsim petricele de 3-4 mm.
diametru. Nu cum vom nici o corespundere
straturile celor maluri, dar cauza nu e tectonicä ci de sedimentare.

omenesti, Movile
Pentru ca contrastul fie mai trebue adáugám
diferentele intre cele maluri se in vieata omului,
asezarea satelor.
Pe malul satele sunt putine ; panta repede
satul nu poate asezat decât pe muche (Parlita, Liscoteanca,
rämidari). Pe drept toate satele, cari sunt numeroase
sunt asezate pe pe terase pe posibil (Fleasca,
desti, SI.-Albotesti, Insuräteii, Lacu Rezi). terase apa este mai
terenul mai arid. Nici un sat nu e pe muche, unde apa e
se scoate cu greutate.
Dar nu numai in vieata actualilor locuitori se resimt aceste diferente,
ele se resimt in preferintele locuitorilor preistorici ai acestei regiuni.
movilelor mari, e neasernánat mai mare pe malul drept
pe Dacä pe malul nu putem numära mai mult de cinci

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 191

sau movili mari (dela 2 m. sus), numärul malul drept, e

mult mai mare, peste 20. De altfel atât pe un mal cât pe cellalt,
movilele sunt situate pe muchii sau in apropicrea muchii pe
ce continuä malul.
Prin urmare aici ca mai intotdeauna, movilele sunt situate pe
punctul mai - Aproape pe toate locurile cu situatiune
in Bärägan, se gäsesc movile, nu pe toate la fel. Movilele
sunt foarte numeroase si mari pe muchile fata se gäsesc locuri
joase, bältoase, bogate in vegetatie erboasá chiar in timpurile secetoase
aceste locuri sä usor accesibile. Astfel gäsim numeroase movile pe
grindurile de pe conul de dejectiune al pe muchea väii
Dunärii pe care se sprijinä conul de dejectiune; pe muchea care
malul drept al Siretului jos; pe muchile sudice ale
in care sunt situate lacurile: Amaru, Balta-Albä; pe muchile, lucru
rernarcat in paginile precedente, care fac fatä Buzäelului. In Ungaria
câmpia mlästinoasä Hortobagy se gäsesc de asemenea numeroase movile
situate pe malurile virogilor (1).
Ori, muchea din dreapta Cälmätuiului, pe lângä avantajul
satisface din urmä având fata sa valea largä, usor
accesibila a Cälmätuiului.
Movilele sunt costruite in genere din terenul din prejurul
sapat la o micä adâncinae. la movilele de pe muchile Cälmätuiului
care ne interesazä.
sectiune verticald prin centru ce am practicat
movila Pantelimon situatá pe malul stâng al 2), se
poate cá, säu, terenul e foarte umblat, foarte amestecat,
cu bucäti de pämânt galben prin el. La o adâncirne, tot mijloc,
am gäsit oseminte umane cavaline arnestecate. Craniul omenesc
brachicefal. Faptul cä aceste schelete se gäsesc nu
cä ele au fost asezate aici deodatä cu construirea movilii. Ele au putut
introduse si ulterior acest
La o depärtare de 4 m. de centru terenul e mai umblat
se poate de sus jos, o bandä cafenie, pe urmä o päturä mai
foarte fine culoarea pämântului deschide din ce
ce mai mult, ajungem la pämânt galben. Pâtura mijlocie, cea
mai reprezintd suprafata vechiului sol pe care s'a construit
vila, cu partea superioarä, de a solului de prin
prejur ; parte, cea cum natural, intrebuintatä la
construirea movilii. Banda superioarä, care acopere partea precedentá e

(1) VON CHOLNOKY, Übor Lageverfinderungen des Tiszabettes, 39, in

Separat Abdruck aus dem .Földrajzi Jahrg, 1907, Band XXXV, Heft X.

www.dacoromanica.ro
192 AUREL

mai pentru materialul de prin prejur, ceeace a rämas

ridicarea primei päturi de negru,
era mai deschis. In tot cazul aceastä parte
provine din amestecare de negru cu
pämânt galben de unde o culoare intermediarä.
In toate movilele ce am putut examinh, mari
sau mici, prin gropile ce prezentau,
partea de d'asupra nu un galben
curat ci un pämânt La aceasta a
contribuit probabil resturile organice trans-
formate humus ale vegetatiunii ce s'a putut
pe movilä de atunci
Acolo unde movila se uneste cu
gäsim in partea de sus a sectiunii un sol foarte
la culoare, mai bogat humus deck
solul câmpiei imprejmuitoare cu care se con-
tinuä. Aceasta din cauzá aici umiditatea
märitä prin apele ce se scurgeau de
pe movilá topirea ce se depune la
adäpostul movilei, o vegetatie mai abundentä
deck pe locurile vecine a luat nastere.
rile organice cantitate mai mare
continutul solului humus e mai mare, crescut
prin transportul de pe clinele movilei.

Origina väii.
Am väzut dunele de pe maluri sunt
CD
in mare parte fixate, cä profilul malurilor e un
profil de echilibru. dar edificarea acestor
maluri a väii e opera trecutului. Cum au
luat ele nastere acest trecut ? Cu tot con-
trastul deosebirile ce prezintä, origina
e aceeasi, partea superioará.
Dupä forma eolianä a suprafetei,
faptul sunt bombate relativ de câmpie,
dupä constitutia petrograficä, trebue
admitem cä ambele maluri, terasele de
dune ce prezintä, parte de
origine eolianä. Materialul de
vânturi pentru edificarea malurilor : nisip mare
nisip fin, argila, nu poate fi altul dupä cum a

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 193

arätat d-1 (1), decât acela adus de apele ce-si aveau drumul pe
valea de aceste maluri. De unde ar putut proveni nisipul mare
ce pe suprafata dunelor de pe malul drept ? are probabil o
provenientä de locul unde el n'a putut fi adus decât
de ape destul de repezi pentru transportà a fost mânat apoi
de puterea vântului, acolo unde vedem.
adeväratä etransgresiune (2), de o parte de altä a
väii, a dat nastere celor douä maluri.
Presupunând cä vântul de N. mai puternic, nu mai
frecuent, decât de S, ne cum malul drept, acela
mat de vântul de N, e mai e elemente mai groso-
lane ; pe câtä vreme vântul de S. mai slab nu poate decât
materiale moi fine argilo-nisipoase acelea in cantitate mai micä. Ast-
s'ar face cä malul e mai jos e constituit din elemente
mai reduse
La materialul adus de curentul de apä din valea Cälmätuiului s'a
mai adäogat la edificarea cornurilor celor maluri materialul din
valea Dunärii ridicat de vântul de NE. si de E.
In tot de material ridicat de vântul de N, vântul puternic,
natural se opereze o alegere mecanicä. Unele elemente, nisip mare,
spre ex., mai grele erau pe distante mai mici, alte elemente
nisip fin, mai usoare, erau transportate mai departe.
Nicäeri nu se poate mai bine acest triaj decât pe malul drept
al Cälmätuiului. Cu ne depártäm de muchea malului drept, cu
solul subsolul devin mai fine. Dar nu numai atât, lucru foarte im-
portant, pe mäsurä ce elementele devin mai fine, ondulatiele pronuntate
inguste inghesuite, se transforma pe nesimtite altele mai largi, mai
pronuntate, in tocmai dupä cum le pe malul stâng.
Astfel aceeasi cauzä, vântul, dupä cum lucreazä asupra unor
riale mai grosolane sau mai fine, ar da nastere la forme
deosebite.
Curentul puternic care transporta materialul necesar malurilor,
la rândul malurile, lärgind dând nastere actiunea
a meandrelor scobiturilor concave ce prezintä malurile.
Admitând origina a malurilor, admitând cä vântul de N. e
mai puternic decât cel de S, ne putem deosebirile de
de profil de constitutie dintre cele maluri, deosibiri
care rezultä urmä diferentele de formä, peisaj, florä etc., admi-

(1) Dr. G. MURGOCI, La plaine roumaine et la balte du Danube, p. 231.

1907. The Climate in Roum. and vicinity in the late-quaternary times. 1910.
(2) E. HAUG, Traité de gdologie, I, p. 392.

www.dacoromanica.ro
194 AUREL

tând un curent puternic de ne putem transportul mate-

rialului nisipos necesar construirii malurilor, vaii, scobiturile
malurilor.
Ulterior, acest curent, actiunea de formare a malurilor
de lärgime a au Incetul cu dunele s'au fixat
malurilor a devenit, subt influenta conditiunilor atmosferice, mai
mult sau mai putin un de echilibru, astfel il vedem azi.
Singura actiune importantä ce se mai asupra acestor maluri,
acolo profilul de echilibru nu e destul de sfabilit, e aceea a
sivoaielor de ce se timpul ploilor, cari dau
vitelor cu conurile de dejectiune care, ajutate de variatiunile de
temperatura, tocesc muchile malurilor.
Sunt evidenti doi factori cari au contribuit la formarea si
dularea väii inferioare a : vântul apa.
Prin faptul vântul de N, e mai puternic, materialele ridicate de
el erau cantitate mai mare prin urmare malul drept tindea a
tropi valea cu mai multä cel stâng. la aceasta
faptul mai e format din elemente neconsistente, prin
urmare mai usor supus surparii, el este mai putin apt pentru a fi
insotit de cursul apei care ar fi putut sa-1 diminucze. Din malul
stâng mai jos constituit din elemente mai legate intre ele, cursul
apei il urmäri cu mai multä usurintä a de a fi obstruat
de cantitäti mari de cum s'ar malul e
Ar valea trebuiä sä se depiaseze spre N. Dar nu trebue uitat
cä vântul de N, cel puternic, el asupra curentului puternic
de ce valea impingându-1 spre S.
spre malul drept. In acest fel mai mare a malului drept
fi contrabalansatä prin o erosiune mai puternica.
Totusi o deplasare spre N, probabil de fenomene
tonice, ca scufundarea partea de E, putem partea
inferioard a väii in malul drept, mai ales
dela Sl.-Albotesti in jos, este aproape putin de ape. Din
malul stäng e foarte scobit, ceeace ne el a fost
mult redus din ceeace mai Partea malului stâng de
ape a fost mai cea probä mai mare a
limbilor de cari despart scobiturile din mal, precum
mai mare deck a malului vecin a unor popine, ca aceea, spre ex., care
se gäseste in apropiere de ferma Serigo.
Foarte probabil prin urmare partea inferioarä a väii Cälmätuiului
s'a deplasat, de la un timp, pre N. prin de materiale eoliane
la malul drept si mâncarea de ape a celui

www.dacoromanica.ro
 CURSUL AL 195

Am vAzut malul drept in partea mijlocie a

are, aproape peste tot, aceeasi origine ca in partea
inferioara. stâng insä, in partea are o origine
cu totul deosebità, e de naturä aluvionari (nu esclusiv) fiind format, dupä
cum de lunca ce desparte Buzäul de Cälmätui.

Popini.
In portiunea ce am gäsit drept e mai ales
mâncat, dela Ciresu pânä la Slujitorii-Albotesti, malul stând pe d'a-
rândul, adicä din dreptul Slujit.-Albotesti pânä la Cornul Malului.
Aceastä erodare a malului nu e egalä, din actiunea ei a rezultat acele
scobituri, concavitäti, despärtite prin eqinde ale malurilor.
reträgAndu-se dinaintea actiunii erosive a apei lasä urma sa resturi
mai sau mai putin deslipite depärtate de el, resturi nedistruse
de ape, de aceeasi constitutie malul invecinat si care ne aratä
inteun trecut nu tocmai indepärtat, malul o pozitie mult mai
apropiatä de actual al väii. Aceste resturi constitue popinile.
Popinile sunt foarte numeroase valea se gäsesc
altor Gr. citeazá resturi din câmpiele
vecinate in valea Dâmbovitii, a Mostistii, a Ialomitii a Duaärii (1).
D-1 MURGOCI, dintti, le mentioneazä sub numele popular de
pine aratä ele existä de asemenea in valea Dunärei, a Buzäului, a
etc. (2). Asemenea resturi se mai gäsesc valea Dunärii
Ungaria (3), precum valea Tisei (4).
Popinile dar legáturä cu distrugerea malurilor prin
actiunea apei, rezultä le gäsim mai ales acolo, unde malurile sunt
erodate, adicä pentru malul toatä lungimea lui, pentru
drept dela St.-Ciresu pânä la Slujitorii Albotesti.
In din urmá parte, pe o lungime numai de 10 km., gäsirn
nu mai de 12 popini. Multe din ele sunt fragmente importante, se
aproape la aceeasi malul poartä numiri proprii ca:
(1) Relatiune asupra structurii geologice in jud. Ilfov, p. 48
asupra structurii geologice lalomita, p. 16.
(2) Raport asupra lucrárilor acute de sectia in anul 1906 907,
Raportul anual asuprs activitätii Institutului geologic pe anul 1906 -907, p. C II.
La plaine Roumaine et la Balte du Danube 1907.
P. TREITZ, Die agrogeologische Verhältnisse von und
Umgebung, Separat Abdruck aus dem Iahresberichte der Kgl. geolog. Anstalt
für 1899, p. 105.
(4) P. TREITZ, Bericht über Reambulation des Gebietes zvvischen Szeged
und Kalocsa in der Kgl., ungar., geolog. Anstalt 1897, p. 173.

www.dacoromanica.ro
196 AUREL

Olea Mare, Olea Mia, Rusca Mare, Rusca IVIicä, Movila Popii, Balaban,
Furnicelu, Popina Turcului, Lata etc.
Cele de pe lângä malul stâng fiind ale unui mal mai
sunt ele mai joase deat precedentele, mai mici sunt desem-
nate numai sub numele de popinä.
Atât pe Iângä un cât pe
celkalt, unele din ele nu sunt
complect deslipite de malul res-
pectiv. malul stâng, la
gäsim o atare popinä (fig. 3).
Ea vedem nu e decât o parte din
mal, cuprinsä douä coturi
Calmätuiului, care fac fatä. Cum
actiunea erosivä cot se exer-
citä partea sa convexä, cele douä
coturi au avansat prin faptul acesta
unul atre si au parvenit
Fig. 3 proape a popina, care nu mai
Popina dela e legatä de mal deck prin o creastä
de loess joasä Acest caz ne aratä modul formärii popinilor, cari nu
sunt prin urmare decât de mal cuprinse douä coturi deslipite
actiunea erosivä a acestor meandre. Intre lacul lui Traian
gäsim d'asemenea o popinä necomplect des
pärtitä de mal, aici, cele douä coturi,
cari au format-o au dispärut. de MARTONNE
arätä mod de formare al popinilor in
valea Neckarului (Traité de Geogr. physi-
que p.) M. aratä popini formându-se
acest fel, numai väile renäs-
cânde
Prin cum iau se vede cä
popina, atunci se foimeazä, are o
triunghiularä,.cu un vârf cu laturi concave
dreptat spre alt vârf la fel al La multe
popini, complect despärtite de mal, dar de care Fig. 4
malul nu s'a depärtat prea mult, se poate Popina Balaban
lucrul acesta. Astfel popina Balaban de
Dudesti, prezintä o asemenea formä (fig. 4). Aceasta e o reamintire a
modului cum s'a format.
Multe din popini au putut fi atacate ulterior de meandre cur-

Elementary Physical Geography, p. 272.

www.dacoromanica.ro
 CUR SUL INFERIOR AL 197

sului de care le-a modificat foarte rnult, din ceeace au

popina Rusca Mare are o lungueatä douä nurnai,
concavá alta (fig. 5). Altele
laturi concave, ca popina dintre L. Bentu Slujit-Albotesti
(fig.
Or cum ar fi, vedem forma poate fi foarte diferita, rotunda
ca aceea a movilelor niciodata.
Popinile mai mari au putut fi fragmentate la sau
trei altele pot nu fie bine individualizate. Popinile din dreptul

Fig. 5 Fig. 6
Popina Rusca Marc. Popina

Parlitei, cele dintre ferma Serigo, parte necomplect des-

una de alta, provin probabil din o mai mare.
De notat dimensiunea cea mai mare a popinilor nu e
lungului ci, in general, e transversalá, lucru care de
din chiar modul formärii popinile nefiind esinde ale
lurilor situate scobiturile ce aceste maluri prezintä.
Trebue remarcat de asemenea una din cele trei popini vecine care
se Furcituri ferma Serigo, e cu mult mai muchea
malului respectiv. Acest fapt ne partea malului mai
partea sau pe se ridicase o
Intre cele douä maluri descrise, se aflä lunca, albia albii
mai vechi sau virogi, lacuri, coscoave.

Cursul CálmAtuiului.

La surpatura (St.-Ciresu), o albie

mai veche, care in dreapta curge spre in urmä pe
mijlocul väii, albia veche päräsitä la Ciresu o altä poate
mai veche aceea, care o are Albia veche din dreapta se con-

www.dacoromanica.ro
 AUREI

pe drept, subt numele de Strâmbeanu, albia veche

din stânga, viroaga Batogu, vine dinspre Coltica se spre
SE. prin Filiu, spre Strâmbeanu, de aluviunile câruea e acoperitä.
Albia prin care curge e intregime vechile alu-
viuni ale väii este relativ malurile, partea a coturilor
verticale, multe cotituri prezintä, foarte multe locuri, In special pela
coturi, terase. Lunca in a albiei, e ceva mai ridicatá
decât restul
erodate ne aratä de in jos: o argilo-nisipoasá de culoare
nu tocmai groasá; un strat de negru vegetal; o argilo-nisi-
mult mai cea superioard.
Pe fundul se un nomol fin foarte vegetatie acuaticd. Tár
unde sunt erodate, sunt lipsite de partea d'asupra a
aceea care se lunca, e acoperitä de grarninee fine, printre care se
plante de
a preferit parcursul cele 2 albii vechi, oare-ce terenul e
mai jos acest apropiere de albii. Astfel in dreptul Batogului,
viroaga Batogu, avem de 37 rn., viroaga Strâmbeanu 36 m,,
albia 33 m. natural prin urmare ca sape
cursul între aceste albii vechi. In dreptul Filiului viroaga Batogu viroaga
Strâmbeanu se apropie una de alta, totusi pästreazd mijlocul, situat
mai jos, trece la amândoud. Putin mai la vale de
Strâmbeanu subt aluviunile sale viroaga Batogului, ce
StrAbeanu e mai recent decât viroaga Batogu. e fortat sä viroaga
Batogu, un obstacol mai viroaga Strambeanu se
din spre Liscoteanca. StrArnbeanu tármurile sale mai
ridicate restul luncii, se pune ca un obstacol silindu-1
urmeze o directiune cu a sa la de unde
mutá albia.

Prin urmare dupä ce páräseste veche (Strâmbeanu)

la St. Ciresu o din nou la Liscoteanca, la Punctul numit la Broascä.
Fundul albiei vechi mai sus deca restul luncii, dreptul
Liscotencii, nu-si poate albie in aluviuni, ci e a constitul o mare
fgrä definite, balta Liscotencii.
Albia veche pe care o se distinge de cea prece-
dentä, mai prin o mai mare printeo stare de echilibru a
tärmurilor foarte avansatä, prin prezenta a numeroase coturi din care
päräsite, prin lipsa de terase pe o mare distantä (dela
dreptul satului Lacu-Rezi), prin faptul ei sunt punctele
cele mai ridicate ale luncii adesea chiar fundul ei e mai ridicat dedt
lunca la oarecare depârtare, prin constitutia malurilor, prin abundenta
vegetatiunii.
In locurile unde tärmurile sunt erodate se poate aici lip.
seste negru vegetal intercalat de argilá,
e constituit de un singur strat argilo-nisipos de culoare cafenie

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 199

acestea albia latä foarte apa ce contine

mai ales pe margini, e putin adâncä domoalá, ceeace permite
instalarea unei vegetatii de plante acuatice, p'alocuri foarte abundentä.
Pe albiei, acolo unde apa e mai adânc curentul mai repede
gäsim, in mare cantitate, Ranunculus paucistamineus TAUSCH (1); pe
laturile albiei, nu departe de mijloc, gäsim stuf (Phragmites communis
Trin.) ipirig (Scirpus lacustris L.); mai in afará, acolo unde locul
e mai umezit, acoperit de apá, abundá rogozul. (Scirpus
L. Juncus compressus Jacq., aceasta din mai in
precedentul). Intre rogoz apar pe ici pe colo, izolat,
rescentele de Butomus umbellatus. In fine in partea unde
apa atinge mai rar, sau nu ineacä de ca pe muchea sunt im-
brácate de graminee fine.
von CHOLNOKY constatä asemenea zone de venetatie In Un-
(2).
In partea mai nouä albia primeste numeroase scursuri, de oarece
lunca se de o parte de alta spre Strâmbeanu spre viroaga
Batogu, oferind apelor de ploae de o pantá scoborând spre
In partea veche lipsesc aceste scursuri, fiindcä inclinarea luncii e
contrarie panta apropiindu-se de MURGOCI, ENCULESCU
PROTOPOPESCU au constatat capätul
superior al scursuri e dendriform.
Dela Broascä urmeazä
färä multe cotituri malul, un al
biei e format aproape numai de mal
chiar, dreptul movilii Ercii. In
acest parcurs päräseste un cot pe partea
dreapä.
Am zis pärä'site sunt
roase pe aceastä albie veche a
tuiului. forma aceste coturi
mult de altul, mecanismul care
s'au detasat de albia principald e acelas. Cotul
principal e reunit albiei, putem zice, prin alte
coturi, care fac 7). faptul Fig. 7.
forta a apei aceste coturi se exercit in partea convexd, malul, care
desparte aceste coturi de reuniune albia, se slábeste ce ce mai mult
in timpul apelor mari, el e distrus totul curentul principal al apei

(1) Determinarea plantelor citate in lucrare o datoresc D-lui

Subdirectorul grädinei botanice cäruia aduc aici multumirile mele.
(2) von CHOLNOKY, die Lageveränderungen des Tiszabettes, p. 35,
in Separat Abdruck aus dem eFöldrajzi Közleménzet», Jahrg. 1907, Band XXXV,
Heft X.

www.dacoromanica.ro
200 AUREL PANA

taie un drum mai scurt, cotul, care i-ar o mai Cele

coturi de reuniune cu albia pot fi departe unul de altul ca cazul
de ele pot i chiar sunt de obicei, foarte aproape. Aceste coturi
site, alm5.tuiului le gäsim adesea subt numele cbelciug», cu
care de altfel au o väditá asemánare. Curentul apei in cotul
räsit viteza, de asemenea o micsorare de vitezá are la capaul
inferior al unde curentul de esire din cot se cu curentul din albia
principalä. Din materii grosiere cantitate mai mare, se depun
la amândouä tinzând al isola cu totul de restul cursului.
e cu prin dreptul ori-ce urmá
de cot si dispare.

In dreptul movilei Ercii se de mal, malul

o scobiturä ca toate scobiturile de acest
de vr'un vechi cot al lunca, in apropierea e mai
sus deck subt mal, apele de ploaie cele de zäpadä se scurg in sco-
bitura practicata mal dând nastere unui lac,
lacul Satravan.
In punctul unde ne in unul din
coturile din fata in
partea convexä a acestui cot, a distrus
mnalt al sale 8) acum in multe lo-
curi, albia sa e mai sus restul luncii, astfel
in nu e oprit in mod artificial
prin diguri, devieazä spre dreapta pärasindu-si
Cälmatuiul se astfel nastere
la numitele In iruperea sa spre
dreapta, o pe care deodatä
Fig. 8. o taie, apoi o pe distantä oarecare,
Schimbarea de albie
când, in dreptul lacului Rotunda, cea
Furicituri. mai mare parte din ape o päräseste,
du-se, prin acest lac, spre S pe
Curentul nu se apropie de malul drept al väii, pe acest
mal se gäseste o Puturosul, care are mai ridicate deck
restul luncii; el drumul printre actuala albie in
dreptul satului Lacu Rezi, unde e intre in Puturosu, de oarece
aici valea e e foarte aluvionat chiar pe Deviarea
matuiului se in timpul apelor mari parvine sä rupä digurile
dela Furcituri. In restul timpului vechea sa albie care e retinut
de diguri improvizate. De n'ar fi aceste diguri chimbarea de albie ar fi
definitiva.
Albia veche continua a malul la la Cornul
Malului, apropiindu-se cu totul de mal, când pe
o distantä. In dreptul fermei Serigo un rest de cot face cu

www.dacoromanica.ro
 INFERIOR AI. CALMATUIULUI

deschizätura sa concavä. E un cot ale cärui legäturi cu albia principalä

au dispárut subt aluviuni astfel ne pare izolat. In acest punct prin urmare
albia si-a säu, cotul a fost astupat la ambele sale extremitäti.
De remarcat cä, mai toate aceste coturi päräsite, parcursul dela
Broascä la Cornul Malului sunt pe partea dreaptä. Pe partea
sunt cu mult mai putine. Astfel este unul Rubla-Insurätei.
Am spus cä albiei aceastä parte e mai lunca
care in läturi. cot mai
larg prin urmare, mijlocul terenului cuprins
cot, va fi mai jos marginile ;
apele de ploaie de zäpadä vor coverge
situat la un nivel inferior si
vor da nastere unui lac. Astfel e lacul
situat cotul 9). Aici terenul
de jur Imprejurul lacului e ridicat, atât pe
cotului principal pe
celor douä coturi mai mici, din care, unul,
de dinsus, e de mult päräsit, Fig. 9.
d'al doilea, e de cursul Cotul
chiar la ape mai Cotul
de dinjos, mai actiunea sa de erodare a inaintat, mâncând
din mai vechi pe care l'a intrerupt.
Unele din aceste coturi päräsite pot mai complicate. Astfel intr
si Pârlita avem un cot päräsit care e format din alte douä coturi
mai putin marcate. Dar mai complicat e acela ocupat de
Bentu. Aici avem trei belciuge suprapuse unul altuea. Acestui cot ti
respunde pe partea un alt cot päräsit, cu mai simplu.
Tot putem cä coturi päräsite, la o micä distantä unul de altul,
pe aceeasi parte, cea dreaptä, au erodat terenul care le pânä
au ajuns sä se reuneascä. De acest punct coturile päräsite sunt
numeroase de o complicatie aproape nedescifrabilä.
Ceea ce e de dreptul lacului Bentu, e cä avem
douä lunci, una mai pe care se gäseste albia cu
ce am descris si alta la un nivel mai ridicat. In valea cea mare,
malurile ce am studiat, se formeazä partea sa
o a doua vale, a mal e acelasi ca al väii celei mari,
drept, de o de aproximativ 2 metri, e täeat chiar in
viunile E o luncä inferioarä a spre deosebire de lunca
sa superioarä. inferioarä e deosebi apropiere de
unde are un km. Pe tntinsul ei se aflä mai albia
CAlmätuiului, care prezintä aceleasi caractere ca mai sus, apoi popini
provenite din malul propriu zis, precum popini care nu sunt
Anuarul Geologic al Vol. Fast. I. 4

www.dacoromanica.ro
resturi, respectate de apä, din lunca superioarä, crâmpeie de albii
parte astupate etc. Mai ales in dreptul PArlitei, popinile provenite din
lunca superioarä sunt numeroase uneori foarte complicate.
lunca Cälmätuiului, de albia sa actualä mai sunt altele.
La N. de avem viroaga Batogu. vine din Orisinca,
prin târlele prin Batogu, de aici se spre SE
prin Filiu. Ceva mai la vale de Filiu e dc albia fine, apro-
Strâmbeanului, se pierde, aluviunile acestuea. Faptul e aco-
de aluviunile Strâmbeanului ne ea e mai veche Strimbeanu.
In general aceastä e o albie cu tärmurile oblice rotunjite
foarte regulate ca profil, cu nenumärate cotituri in parcursul Cursul nu e
o succesiune de coturi din care uncle deslipite de albia
Albia are o de 2-3 m. tärmurile sale sunt ridicate d'asupra
luncii invecinate. dreptul Coltichii tärmurile accstei albii ating
de 40 m. d'asupra märii pe lunca, albia nu
aratä 35 m. Viroaga Batogu având o adâncime de maximum 3 m., fundul
s'ar cu 2 m., mai sus lunca vecinitatea cursului actual al Cilmätuiului.
lucru dreptul lonestilor.
drept al acestei se lunca almätuiului pe vreme
se confundd, cea mai mare parte a sa, cu mai sus
dreptul satului Batogu, viroaga se de ea
trei locuri joase din-care mai din sus e viroaga, iar mai din jos,
acela din satului, e mai mare, mai un adevärat lac lacul
Bentu. In dreptul Ionestilor lucru, cu deosebire in de trei locuri
nu avem unul singur. In dreptul al virogii se desprinde
definitiv de marginea de malultstâng al
drept al acestei albii predomind pe d'arândul lunca
Actualmente e cu ca malurile sale sunt
pe d'arindul cultivate, sau cultivabile.
La S de avem viroaga Strimbeanu, care nu e o continuare a
albiei pe care o dreptul Strimbeanu
acelesi caractere, ca viroaga Batogu in sens transversal in
sale. Acelasi curs cotit, aceeasi ridicate, de
asemenea, parcursul sdu, de numeroase belciuge.
Strâmbeanu la oarecare distantä drept. CAnd acest mal avan-
spre N, ca (Malul spre E, atunci
beanu se aceeasi directie, malul se retrage spre S, ca dreptul
lacului Traian, viroaga se ea mal spre S.,
du-se intotdauna la oarecare de mal. Probabil constitutia petrogra-
a care precum e nisipoasd, lui, au determinat
constantl depdrtare de mal. Atunci cursul ce supt
mal, malul, putin consistent, se derâma curentul apii caute un drum
mai spre N. Astfel s'ar face d'abea sau trei puncte, acolo unde e
foarte jos mai jos dc lacul spre ex.), Strâmbeanului atinge malul.
Din Cocotatilor aceastä se
spre NE., acoperind, prin aluviunile viroaga Batogu. In dreptul punctului
numit atinge malul &vine, cum din nou
actual, toate caracterele sale, cum am väzut, vorbind de cursul
actual al

www.dacoromanica.ro
 CURSÜL AL

Ca la toate virogile, capätul superior al Strâmbeanului, Ciresu, e aproape

astupat, extremitatea aceea dela Broasck e mai de depozite, e mai
putin astupatá. In partea de mijloc adâncimea cea mai mare.
Strâmbeanu tinându-se la oarecare distantá de mal, rámâne
stâng ridicat malul un mai jos ocupat foarte adesea de un lac. Astfel avem
lacurile Fleasca, Barladon, Popii, Bentu, la un punct, lacul
a Strâmbeanului, p'alocuri, e mai adâncá prin valurile
apii ce se strângea aceste locuri. popina Balaban, apropiere de
Dudesti, avem un astfel de lac situat albia Strâmbeanului.

Lacuri
La N de viroaga Batogu lacul Bentu gäsim lacul Staicu lacul
Sarat. Ele par a apartine câmpiei ; prin forma se pot
ca viroaga Batogu, albiilor din lunca Cälmätuiului. In
adevär aceste douä lacuri, sunt deck mai joase ale unui
crâmpei de albie dirijat, parese, NV. - SE. Acest fragment e
zentat coturi, din care deschis spre N cellalt spre S.
Tärmurile sale, ca al virogii Batogu, se cu
câmpia in care e situat. In cotul deschis spre S se
latura a celui deschis spre N. se lacul Staicu. Aceste
coturi, actiunea vântului asupra apii ce au fost
din ceeace erau probabil In special malul sudic al
cului e foarte abrupt, lucru cauzat, probabil, de valurile ridicate
de de N, de Malul opus e cu mult mai oblic.
Lacul e cel mai mai bogat säruri. Lacul Staicului
e mai putin profund mai putin Ceeace ne intereseazä mai
e faptul depresiunea care e situat lacul Staicu se
mult spre ; mai prin o viroagä caracteristicä, foarte
netä, apoi prin un jos situat
grinduri, jos aco-
cu stuf
dar acest frag-
ment, extermitkile sale,
el pare a face parte din o albie
ce dinspi-e NV. se
spre SE., dinspre
spre
Strâmbeanul, In dreptul Fig. 10.
acolo unde se Origina viroagei Puturosul.
spre NE., douä belciuge
9). Unul din aceste belciuge e viroaga-Puturosu, care
la oarecare ca Strâmbeanu, malul drept al la Cornul Malului de
Gheormáneasca unde se cu Cälmätuiul. e cu mult

www.dacoromanica.ro
204 AUREL

deat Strâmbeanu, e aproape cu coturi foartc In aceste

privinte albia a dintre Ciresu
sibeste de aceasta prin faptul cea mai mare parte a sa, arc oblice
cu un profil de echilibru stabil. Se mai prin faptul sale
sunt mai ridicate prin o aluvionare mai terenul dinprejur.
satului Lacu Rezi aceastá primeste apele almátuiului
tunci digurile dela Furcituri sunt rupte. de ce vine diu
repede, din acest la vale, pe o oarccare, tármurile virogii sunt
abrupte mâncate de Puturosu scobitura numitá la
formând un cot foartc pronuntat. Malul acest cot a fost
parte astupat curentul actual vine din un drum mai drept
cotul. In fine mai jos de a se uni cu
descrie cotituri mari.
Probabil ca Strâmbeanu la Ciresu, apele
ce pe Strâmbeanu, din dreptul Cocotatilor, se indreptau pe Puturosu,
albie mai ofcrind-o mai mare prin iar partea
din Strâmbeanu spre NE., precum actual dela
la crá Astfel nc putem cum extremitatea
superioard a Puturosului nu e : n'a fost cu
beanu pe care nu sä-1 continue. extremitatea inferioarä
e larg deschisd. Aceasta din curentului de ce iese la Furciturd
in Puturosu la Lacul Rezi ; acest curent a Puturosului lacul
Rezi jos a dispotmolit extremitatea sa inferioard. Prin urmare se explia usor
de ce, contrar regulii generale, extrdmitäti ale acestei virogi nu sunt
potmolite.

Puturosu Cälmätui se mai aflä bucäti de albii

päräsite. Astfel e aceea care dreptul punctului Giurgeni, trece
pe lângá Furcituri se sarseste in dreptul fermei Ambele sale
capete se pierd sub aluviunile Strâmbeanului ale Cälmátuiului.
albie e aproape astupatä, cu ridicate foarte cotitá. In
mai toate cotiturile sale gäsim joase inconjurate de ridicat
al albiei. Avem astfel o de depresiuni, foarte regulate, unele cir-
culare, altele ovale si care sunt toate de apä in timpul primäverii.
Acelasi lucru constatat cotul al albiei actuale. In dreptul
Furciturilor apelor ce pe aici din taie, dupä cum
de aceastä viroagá, pentru a o mai pe
dreptul lacului Rotunda.
La E de lacul Rotunda, acest lac ATiziru-Insurätei
mai douä fragmente de din care de lacul Ro-
tunda de o lungime mai mare. Ele nu prezintä nimic deosebit.
La fel cu Strämbeanu, Puturosu, prin drept
el malul drept al väii, mai multe joase ocupate de
lacuri. Astfel lacul din dreptul etc.

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 205

Activitatea
dispune de o pantä linie dreaptä de 0,75 m. pe km.
intre Ciresu Pârlita. am de coturi atunci panta e cu
mult mai micâ. Socotitä panta e destul de pronuntatä.
In schimb masa de ce urrneazd valea e mic5 foarte
variabilá..Sunt ani, nu tocmai rari, care, timpul verii, cu totul in
mare sa, nerämânând decât pe ici pe colea pärti joase
ap5. Unui curs de apä, mai sau mai putin
locul o serie de bältoace. Exageräm prin urmare când vorbim de
ca de un Totusi el are acest caracter mai ales in timpul primäverii.
Puterea sa de erosiune e slabg, depunerea de aluviuni potmo-
sunt fenomenele precumpänitoare. De intensitatea acestor fe-
nomene varieazä pe intinderea Cälmätuiului.
Astfel intre Ciresu Liscoteanca albia e aproape putin cotitä,
uniformk erosiunea slabá se necontenit. din tármul
concav la convex, albia tinde din zi zi a mai cu
coturi mai numeroase mai pronuntate. In timpul viiturilor de albia, in
destul de pentru a contine totalitatea ce-si fac
curs pe o parte din ele in foarte multe locuri, acoperind o
dere mai mare sau mai dela albie in Esind din albie curentul apii se
depune astfel cea mai mare parte materiale mai grosolane primul
din materialul ce in suspensiune. Restul, in cantitate mai mai
fin, depune la o depärtare mai mare de albie.
prin lunca din se
aluvionare mai puternica albia acestei albii se mai
mult restul Acestenoi aluviuni au acoperit solul vegetal ce se formase
pe vechile aluviuni. De aici, nu din vr'o stratul de
negre intercalat aluviunile galbene argilo-nisipoase din sectiunea
rilor acestei albii.
In parte din parcursul depune pdn urmare oarecare
tate, in formarea exagerarea coturilor in aluvionarea albiei
sale. exagerarea coturilor el micsoreazá panta, prin
tärmurilor el märeste albia. El tinde astfel atre o de echilibru când albia
destul panta sa e destul de destul de apele nu-
mai pot deborda. Puterea de erosiune e atunci la minimum, mate-
riale mai fine mai pot fi transportate acelea care se aseazá, numai pot face acest
pe fundul albiei, de unde potmolirea ei.
stare inaintatä e realizatä albia la Ciresu in Strâmbeanu,
precum in restul albiei dela Liscoteanca la gura parte
almátuiul numai debordeazä peste tärmurile sale ridicate, erosiunea e mult,
potmolirea faptul dominant. Phnta din cauza coturilor nurneroase
viteza apii e mick slabul curent e incapabil de a albia. Pe materiele
purtate de apele suspensiune care se depun pe fundui albiei, acesta din
mai e prin materiele aduse de In special sau ciurlanul
(Salsola Kali L.). foarte abunden in regiunea aceasta, e cu usurintä in
timpul tomnii albia unde vedem adesea ingrämädit

www.dacoromanica.ro
206 AUREL

mari. La acestea mai trebue inältarea fundului prin resturile

getatiei acuatice, aceast parte a In matcrialul
adus de de contribue el la scop. Inaintarea curentului apii
devine din ce mai grea.

In parcursul unei atari albii existä puncte mai slabe pe ici,

pe colea. Cu toatä starea de echilibru atinsä de erosiunea n'a
d'a se exersa partea concavä a Din cauzà,
pretutindeni, malul concav, chiar prezintä un de echilibru
stabil, ca de cele mai multe ori, e mai jos decât cel convex. Acest lucru
e sectiunile albiei mai din jos de Broascä.
malul drept erosiunea fiind mai puternicä drept numai prezintä
un profil de echilibru, e mai abrupt, concavá care fundul
albiei e reunitá direct cu terenul de d'asupra, intervenirea unei
convexe, dând nastere astfel unei muchi foarte nete. Malul drept e
lativ aici, cáci erosiunea avansând mai repede decât depunerile, el
e cu mult mai jos decât stâng. astfel un in
albiei. In timpul viiturilor mari apa debordeazä prin acest punct.
Se lesne, panta oferitä afará de albie e cu mult mai
mare decât aceea din albia cea cotitä. Viteza apii directiune
e cu mult mai mare, rezultatul va fi säpärea unei noi albii
vechile aluviuni. In acest fel s'a intâmplat schimbarea de dela Fur-
cituri, acest fel s'a probabil, cu mult mai
viarea dela Ciresu, prin acest proces au putut fi päräsite toate albiele
acum stare de virogi.
Albia cu incetul va deveni sinuoasä, va aluviona
sale, cuvânt va tinde a deveni asemenea albiei vechi
räsite, pentru a fi ea párásitá la rândul ei, dacä aceleasi conditiuni
vor veche cu timpul va fi potmolitä, special capätul
superior, mijlocul va fi partea cea mai prezervatá.
Viroaga Batogu e o asemenea albia potmolitä. Viroaga Strâmbeanu
de asemenea. Puturosu pare a fi o albie mai Strâmbeanu.
Când prin Strâmbeanu, probabil dela o vreme, a
läsat aceastä albie in dreptul Cocotatilor o alta mai
care e Puturosu. In deviind la Ciresu, odatä cu Strâmbeanu, a
fost päräsit Puturosu.

omene§ti
In valea inferioarä a dela Lacu ezi jos, lunca
e aproape intregime fertilk dela Ciresu, la Lacu
Rezi, terenul nesupus inundatiunilor, svântat, bun de päsune
de culturä, e acela situat pe ridicate vechilor albii.

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 207

Pe ale virogii Batogu s'a favorabil pentru

asezare de sate. Astfel sunt satele: lonesti, Batogu, Filiu.
Asemenea in timpurile preistorice, tärmurile ale virogilor
ofereau oarecari avantajii. Probä movilele, de numeroase
nu tocmai mari, ce pe Strâmbeanului in diferite puncte.
Astfel, intre altele, aceea situatä pe stâng d'a ajunge la
asemenea aceea situatä pe Puturosului in dreptul

pe ca pe câmpurile vecine s'a operat o concentrare a

populatiunii prin desfiintarea tArlelor. Vechi costeie ca Albota, Coltica,
Mocani, numai existä.

Sáräturi lacuri sarate

Ca i partea mijlocie gäsim aici intinse.
Intre albiele cu ridicate, intre albii malurile väii,
locuri joase, drenate, in care cantitatea de depuse prin eva-
porarea apelor de ploaie, din zäpadä, sau din inundatii e mai mare
aceea de apele de sau de scurgere. In asemenea
ditiuni cantitatea alcaline sporeste in aceste locuri. In special
se märeste cantitatea de de sodiu, care sunt mai putin spälate
stint cele mai vatämätoare pentru vegetatie, când sunt in dosä mare (1).
TREITZ carbonatii alcalini sporind cantitate,
structura proprietatile fizice ale solului fäcându-1 sä fie greu de pätruns
de de unde formarea de bältoace. urmare compozitia
structura solului se in detrimentul vegetatiunii (2).
Asetnenea putem citä Ciresu, Coltica Batogu, o
alta in dreptul vechilor Caragica, etc. Rara vegetatiune ce
e alcätuita din plantele saline cunoscute :
Besseriana ROEM. et SCH.
Obione Mog. Tend. (ghirin).
Salicornia herbacea L., etc.
de aceste caracteristice, se suprafete intinse
mai putin särate, cari furnizeaza o de graminee pentru oi,
in deosebi hi timpul primäverii. Chiar pe locurile cultivate, cari stint cele
mai putin se pete alburii de numite, dupä culoarea

(1) P. TREITZ, Bericht die im Jahre 1893 agronomgeologische

Aufnahme, p. 164, in Separat Abdruck aus dem Jahresberichte der kgl. ungar.
geolog. nstalt für 1893.
(2) P. Die Geologie des kleinen Beckens, p. 319, in Jahrbuch
kgl. ungar. geolog. Anstalt, XI Band, 7 Heft.

www.dacoromanica.ro
208 AUREL

ce au, albealä. In definitiv, aproape peste tot in valea Cälmätuiului, in

afarä totusi de lunca dela Lacu Rezi in jos, se resimte
a unei cantitAti de sare mai mare deca aceea necesarä pentru
o bunä fertilitate a solului. In deosebi timpurile secetoase, atunci când
concentrarea in sdruri e mai mare, semänäturile acute pe aceste locuri
sunt putin rezistente. Ploi mai mici, textura compactä a solului
sunt de putin In special aceste locuri sunt improprii culturii
rumbului. E un adevärat contrast intre vegetatiunea frumoasá ce aceastä
plantá prezintä pe malurile nisipoase ale väii, chiar timpurile mai
cetoase, vegetatiunea a acestei plante in Calmätuiului.
De aceea, foarte rar, vom semändturi de porumb in lunca
Cerealele cari reusesc in sunt acelea cari mai mult
din umezeala de iarnä si cari au o de desvoltare
mai scurtä ca grâul, orzul,
särate pe cari le parcurge aproape dela ori-
gina sa, se datoreste probabil faptul atunci când e e de
cele mai multe ori, apa sa are un gust räu de ceea ce o face
inpropie pentru irigat. Cu e mai mare
tura e mai In timpul inundatiilor gustul apei sale e acela ca al
ori-cärei ape de curgátoare.
Probabil cd mai malt sau mai putin särat cu proprietdtile
zice ce decurg, apa intru fac ca valea esceptând
partea sa de tot superioard, fie lipsitä de vegetatie arborescentä
turalä. Singura vegetatie arborescentä ce am intâlnit, e un
situat in fata fermei Serigo, pe malul stâng ridicat al albiei actuale, prin
urmare pe un nu existä textura solului e mai rarä.
Chiar plantärile fácute valea Cälmätuiului, satul Filiu spre ex.
foarte slabe, sunt compuse de arbori plini de lichene. Nici nu
se poate desvoltarea repede frurnoasd a salcâmului in
sipos (satul de pildá) cu vegetatiunea de tot nevoeasá a
mului din (satul Filiu spre ex.).
Combätând cauzele cari au dat säräturilor, se poate transformA
aceste terenuri fertile. TREITZ intradevär, de
scurgere lucrarea e tot misterul transformärii terenurilor alca-
line soluri fertile (1). El mai aratä cd, Ungaria, acolo unde s'a
cercat, s'a reusit prin aceste metoade, de a se transformá solul alcalin
sol fertil. Gunoirea gunoi päios, credem, ar contribul la rezultat.
Se intradevár binefäcätoare a gunoiului asupra propietätilor
fizice ale solului. Aceste lucruri fi de sä se incerce si la noi.
P. TREITZ, Bericht die Jahre 1893 vollführte agronom-geologische
Aufnahme. p. 165, Separat Abdruck aus dem Jahresbcrichte der kgl. ungar. geolog.
Anstalt 1893.

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 209

Intinsele sterile, lipsa de vegetatie arborescenta, agricultura

ce se face acum, slabul curs de ce am descris,
toate la un contribue la dezolarea ce prezintä valea
E un contrast väile relativ fermecdtoare ale Ialomitii si ale
Buzäului aceea a Vegetatie populatie deasä in
primele lipsä de populatie relativ cea din urmä.
Si inferioara a cu lungimea ce prezinta, cu locurile
ridicate, nesupuse inundatiunii, ce are, ar fi fost in deosebi proprie pentru
a o numeroasä. Or, caracterelor ce prezintä
constatam tocmai contrariul.
In locurile joase, färä scurgere, se lacuri cari sunt
foarte numeroase in valea inferioara a
le din ele de albii vechi sau coturi Astfel
Lacul Särat, lacul Bentu ntre lita,lacul de popin a Balaban.
Altele locuri joase situate ridicat al unei albii
malul väii. Astfel lacul Satravan, lacurile: Fleasca, Barladon,
Popii, Bentu, de lângä Lacu Rezi, etc.
Altele se in locurile joase inconjurate de tärmul al unui
cot. Acest cot poate fi simplu ca cotul (fig. 11), sau ca coturile din
viroaga dintre Serigo poate fi un cot mai complicat,
format din alte nenurnärate coturi. Un astfel de cot se gäseste
pina Sl.-Albotesti lui, foarte jos, se aflä un mic lac.
In a patra categorie inträ lacul Rotunda. E poate lacul mai per-
sistent al regiunii care ne intereseazä. El un jos inconjurat de
murile ale Strâmbeanului, ale albiei actuale a ale virogii
Puturosu. In plus e inconjurat, mai de aproape de alte mici crâmpeie de
virogi. El jos determinat de ridicate ale acestor albii.
Alte lacuri in fine locurile joase dintre dunele ce se gäsesc
in Clmatuiului. Astfel pe drumul dintre Sl.-Albotesti
Cocotati Caragica, se pot mai multe asementa lacuri
rate foarte caracteristice.
Lacul lui Traian un jos, mâncäturä. aproape cir-
ce malul drept al El e in spre vale, de
ridicate Strâmbeanului si de dunele din lunca

Co§cove.

mici depresiuni circulare, ce se gäsesc in grupuri

in locurile joase. Ele sunt foarte numeroase pe lunca dintre
dreptul gärii Cilibia precum mijlociu
inferior. Se gäseste de asemenea pe luncile altor Astfel pe
lunca Ialomitii In dreptul Com. am observat inteun jos un

www.dacoromanica.ro
210 AUREL

mic grup de cascove. Forma e mai mult sau mai putin circularä.
Mai rar sunt lunguete atunci prezintä de obicei o strangulare in partea
de ce ne face credem o astfel coscovä provine
din reunirea a altor cosvove ovale 11). Foarte rar
zintä multe stranguläri, ceea ce ar numärul coscovelor
reunite e mai mare de douä.
Diametrul coscovelor dela 2 3 depärtarea cen-
trele a douä coscove de asemenea poate varieâ dela 3-5 m.
Asezarea in nu e regulatä, ele sunt presärate la
In grup gäsim de toate formele märimile. Muchile ce le des-

Fig. 12.
Diferite forme de cu cräpaturile ele.

parte impreunându-se la forme mai mutt sau mai putin

ligonale. In iarna anului 1909 numeroase crapäturi, foarte accentuate
ocupau aceste muchi, rar aceste cräpäturi se spre coscovä
atunci, nu traversau coscova totalitate.
Coscovele se gäsesc de obicei in locurile joase, care Stag-
narea apei determinä probabil läsarea pe mici portiuni a terenului ce
ocupä, dând nastere coscovelor.

Conul de dejectiune.
Cursul in Dunäriii
Dela Cornul Malului de Pârlita, se indrepteazä spre
Cornul Malului opus, direct spre S., la Gheormäneasa. In acest par-
curs lunca joasä e märginitä de ambele pärti de maluri täete in lunca
superioarl La Cornul Malului de lângä Gheormäneasa, albia

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 211

se uneste viroaga Puturosu, in dreptul Gheormänesii drept

al se cu malul propriu zis.
Dela Gheormäneasa se dirije spre S. E., trecând prin
Bertestii de Jos mai jos de Bertesti lunca
e de maluri säpate lunca superioarg, Bertestii de
jos Gura cele douä se confundä singurà,
care la värsarea sa in privalul lutii.
nu se varsä direct Dunäre ci in privalul numit Gâr-
care, probabil, nu e decât partea terminall a unui vechiu curs al
almätuiului (ca lui Päsat spre ex.). Când apele Dunärii sunt
zute, atunci Cälmätuiul se varsä prin acest Dunäre. apele
sunt mari, atunci acest precurn o parte din albia
sunt inundate de Dunäre. Se cä aceste ape, esind din albia
närii, viteza ca consecintä, depun materiele ce con-
tineau suspensiune. Prin urmare, in aceastä parte terminalä, la depu
nerile Cälmätuiului se adaugä acelea ale Dunárii.
In tot parcursul acesta, dela Pârlita pânä la privalul Gârluta, albia
e aceeasi mai in sus, acompaniatä de aceleasi accidente.
Un lucru e de retinut, anume directia aceasta S. pe urmä S. E. pe
care o are Cälmätuiul, partea sa terminalä, atunci când
Dunärii. E o directiune directiunii pantei generale a terenului
in Dunärii, dar care se supune conditiunilor locale de pantä. De
altfel peste tot asezarea cursului valea sa, e determinatä
numai de cauze locale. un slab, imprejurärile locale
joacä un rol decisiv determinarea pozitiunii ce ocupä. In general
mätuiul, dupä cum am väzut vom se in locurile cele mai
putin aluvionate, cäutând sä se strecoare printre vechile albii care acum,
din cauza potmolirii, situate pe pozitiunile cele mai ridicate din
sa.
Lunca a Cälmätuiului, la gura almätuiului prin
albia actualä a almätuiului lunca sa mai joasä, se in
Dunärii forma unui vast semicerc, ca un con de dejectie foarte
Latura linie dreaptä a acestuia se sprijinä pe muchea câmpului, iar
latura sa circularrä, corespunzAnd aproximativ curbei de 10 m. se con-
fundä de jur imprejur cu lunca Din laturei drepte, care
mijloc e punctul mai ridicat al acestei suprafete, 15 m. d'asupra nive-
lului märii, panta terenului coboarä la directiune : E., N., S.,
sau acestea, cum am sä ne indreptäm.
Pe acest con de dejectie se numeroase virogi. De la gura
väii pleacä, adevär, mai multe albii, care diverg spre N. E.,
spre E., spre S.E., spre S. etc. Multe din ele, indepärtându-se de punctul
de plecare, se umplând spatiele intermediare, care se lärgesc

www.dacoromanica.ro
212 AUREL

din ce in ce. Astfel avem albia ce dela se indreaptä spre

aceea care dela Cornul Malului de Pârlita, trece pe
la movila Nagomir, pe la movila Petroiu, pe la movila Fofelea, pe la
movila Drághescu se intre Stanca ; aceea care

dela movila Nehoiu se spre Polizesti bifurcându-se

dela oarecare distantg. In fine din albia a Calmätuiului
douä ramuri. Una din aceste ramuri, valea lui Päsat, nastere
de dinsus de Bertesti, movila Petroiului, se dirije, subt forma
unui mare arc de cerc, spre balta Coscovata trecând malul stâng
al ramurg, mai scurtà, din Bertestii de jos
se indrepteazä spre de sus prin care trece. Toate aceste albii,
gratie potmolirii, au fundul ärmurile mai ridicate suprafata
vecinatg, ele creast, a tot grinduri divergente, care se
deslusesc lesne prin movilele ce pe muchea
formarea de albii, valea Cälmätuiului, e la
terenul cuprins intre cele maluri. In acest spatiu albii mai vechi
pot fi astupate de albii mai noi. Astfel, dela Furcituri,
am spus, o albie, täind mai o veche
albie, pe care dupä aceea o pentru a o din nou. Mai
jos cevâ de Filiu aluviunile Strâmbeanului viroaga Batogu. Spa-
tiul find limitat de cele douä maluri, aceste fenomene de
suprapunere sunt frecvente in valea
Acolo unde dispune de mai mult
albielor poate fi mai mare. Aceasta se ce
seste sa in valea am enumerat sease albii
de cea actualg.
E probabil se la spre NE
directiune la fel cu aceca pe care ne-o viroaga Bäjani.-Ibisi, sau
directiune apropieatá. cu totul contrará cclei azi, e
generale a terenului in este prin urmare o
rectiunc normalá. Cu timpul aceastä albie de dircctiune NE. a fost potmolitä prin
aluvionarea neincetatä a prin aluvionarea in partea
ferioará. malurile fundul precum terenul din prcjur s'au trcptat
scurgerea apelor din cc ce mai in
Partea nordesticd a terenului din a fost astfel Ori
ar fi domol cursul parte, sa nu redusä
numai la potmolire, ci, am e capabil de erosiune. Printr'un proces
analog aceluia ce am constatat la Furcituri, el sa
albie, care a putut viroaga sau o alta de aceeasi directie, creeazä
o albic. Cum partea de NE. a luncii din valca Dunärii a fost prin potmolire,
e silit se indrepteze spre E. directiune corespunzátoare, spre
virogii ce am constatat pleacá dela movila Nagomir se perde intre Stäncuta
Stanca. In directiune Cálmátuiul conditiunile de cele
mai favorabile. Dar aceastá din cauza potmolirii, n'a de a
avea ca cea precedenta. Aluviunile depuse de partea

www.dacoromanica.ro
 CURSOL AL CALMATUIULUI 213

au acoperit precedente continuând a mai mult dintre

aceste albii. Incetul partea a conului dejectiune a
formati, a din cauzele prin procesul amintit, o
din ce in mai sudici. Astfel a putut o directiune ESE., corespunzitor
tiunii virogii ce am constatat se dela movila la Polizesti.
Pe tot din cauza aluviondrii, Cálmátuiul a pärisit-o dela ei
creat dcla un o albie. Gratie acestui fenomen constatam ci viroaga Nehoiu-
Polizesti se bifurca. In fine potrnolindu-se albie, e a se
spre S. si a putut da lui Pisat, de unde, prin fenomene
bifurcarc, ca precedent, a dat nastcre viii ce trece prin de sus in
sale actuale. Potmolinduli o o se indreapti, ca in tot-
deauna, in directiunea cea mai de dcpozite, care eri cea mai joasi.
In timpul viiturilor mad, a mai trimete din
sale prin vechile virogi. lucru ficea Dunirea. Actiunea de potmolire se
prin urmare la ambele ale virogilor, depuse de-o
parte de alta, se suprapuneau contribuind la ridicarea terenului. Cu timpul
virogile au fost astupate la capete, capul inferior, mai ales superior au
dispärut, jar mijlocul a fost redus la un simplu mai mult sau mai putin
net, situat creasta unui grind rezultat din fundului a
virogilor prin potmolire.
Grindurile sunt ele situate un mai lunca Inalti a CAlmi-
tuiului din din suprapunerea aluviunilor diferitelor albii.

Astfel a rezultat conul de dejectiune al Cälmätuiului cu virogile

ce poartä. Prin faptul acest con a a se prin partea sa
de N, ne putem directiunea a cursului
Ar mare interes foarte greu a stabili in detaliu, ordinea
diferitelor virogi. Rämâne cele mai vechi sunt cele din
partea nordici a conului.
Am spus ci aluvionarea cea mai intensi are capitul
rior al diferitelor virogi. Pe de alti parte aceste virogi in formi
de evantai de la gura viii Cälmätuiului. dar mai mult ca
alt punct, stratul de aluviuni e mai gros din cauza suprapunerii
depozitelor. prin urmare ci partea cea mai aluvionati, cea mai
a conului de dejectiune, e tocmai partea care corespunde mij-
locului viii Cälmatuiului. E tocmai ceeace in realitate.
Astfel, dupi harta Marelui Stat Major : 50.000, constatim la
bazei conului, cota 15 cu cit ne indepärtim spre periferie,
mea scade. Periferia conului corespunde aproape cu curba de 10 m.
Acest con, precum lunca din partea terminali a
din ce ce si nivelul de bazi, albia Dunirii, rimânâncl
aproape neschimbat, sipat in propriele sale aluviuni o
noui albie acea pe care am putut-o dela un punct situat
pini mai jos de E o albie
a si, in aceasti nouä vale, face el mutirile de
albie, pirisirile de coturi etc.

www.dacoromanica.ro
214 AUREL

dar, in valea Dunärii, inferioarä a väii sale

mai recentä a almätuiului e mai o de alu-
vionare, de astupare, aluvionare cu mai intensä, cu ne
de gura väii sale. Intensitatea aluvionärii creste din cä
e mai in acest din cä panta e mai Pu-
zice aici, la Cornul Malului e punctul mai al luncii,
relativ la nivelul Cu ne de acest punct,
fie Dunäre, fie spre Ciresu, nivelul aluviunilor relativ de
al scade, nu se mai mentine deck apropierea
albii.
Aceastä a terenului prin aluviuni, l'a fäcut apt pentru
griculturä asezarea locuintelor.
Movilele in deosebi, sunt numeroase mari pe conul de dejec-
tiune al lucru remarcabil, mai toate sunt situate pe ve-
chile albii ale almätuiului. Movilele in general sunt pe locurile
predominante prin bor. Or, curn vechile albii ocupä crestetele
unor grinduri movilele sunt situate tot pe grindurilor. Urmärind
una din aceste albii esti sigur dinainte va trece in cotiturile sale
pe la diferitele movile ce-i sunt (1).
luncä inaltä a din Dunärii, dupä cum
tirnpuri a atras o populatie numeroasä, dupä
semnätatea movilelor, tot astfel a atras timpurile mai noi. Sunt
nu mai deck sate situate la periferia acestui semicere, pe
chea pe laturile actualei sau vechilor albii ale Cálrnätuiului.
conul de dejectiune al aceste sate nu s'ar putut
Lunca Dunärii, ar fi existat in punctul acesta
Cálmätui, ar fi fost inundabilä acest punct dupä cum e in sus
de el, unde avem vasta baltá a Coscovatii, in jos de el, unde
avem o vastä inundabilä presäratä de privaluri lacuri ca
Noeanu.
Cele sease sate sunt situate la limita zonei inundabile. din
ele nu sunt nici odatä dupä se (Bertestii, Otmätul),
Gura Stäncuta) numai la ape mari
extraordinare ca in 1897 spre ex. Prin asezarea la limita zonei inun-
dabile, vädeste atragerea ce a exersat balta asupra acestei populatiuni.
Balta cu resursele ei variate, cu usurinta de trai ce decurge, e
a atras mai mult aceastä populatiune; de mult a atras-o in a

(1) Subt denumirea de grind se întelege un cevá mai ridicat

câmpiei, cu care de e continuitate perfectà. Prin origina lui grindul poate
fi de feluri: grind eolian ca acelea ce am constatat pe câmpiea ce
malul stâng al väii grind aluvionar ca acelea de pe conul de
tiune al Cälmätuiului.

www.dacoromanica.ro
 AL CALMATUIULUI 215

fäcut-o uneori se aseze aproape in zona inundabila Dis-

de resursele bältii, dispune de asemenea de mijloacele de
trai oferite de locurile fertile ale conului de dejectiune. Cu balta
locuitorii acestor sate aveau de pe câmpul ridicat dela spa-
tele

Geologia regiunei
Râpa dela pentru malul cea dela SI. dela
dela Albesti pentru cel drept, sunt singurele puncte unde, in
mod natural, malurile lasä sä se constitutia a campurilor ce le

La lita malul stâng e format de un loess nisipos la apoi

un vechiu sol de culoare cafenie in partea de apoi loess gal-
ben deschis in partea superioarä imediat dedesubtul vegetal.
Malul drept e format de un loess mai nisipos de In
ripa dela Sl.-Ciresu, se poate un loess nisipos aläturi de un nisip
curat. La popina situatä la intrarea esticä a satului o
la baza gäsim un loess nisipos, pe la jumätatea un
loess cu numeroase pete. Pe alocuri se poate cum
pe coasta acestui mal un nisip mare la bob particule cari
pot ajunge la 4 mm. grosime.
Mai mai precis se poate constitutia malurilor
a campurilor ce le continuä, fácute pe terase, in muchea
malurilor sau la oarecare depärtare de maluri.
Astfel pentru malul câmpul Bräilii avem :

(I) in muchea malului la punctul Giurgeni, cellalt (II) la o depärtare de

5 km. de cel drept.
In putul din muche, de la suprafatä, care se aflä
mativ la 31 m. d'asupra nivelului märii, avern urmätoarea succesiune :
la 50 gäsirn incä pämânt vegetal, dela 50 un loess
galben, dela 50 loess sau sol vechiu cafeniu, un de terra
rossa mai späläcit ; dela 4" 50 loess alburiu, de la
loess cafeniu deschis. Peste tot loessul prezintä canale vermiculare. La
7m 50 prima de apä. Probabil ca la o ceva mai
mare, am loess nisipos nisip.
In situat tot pe malul acesta, la o de 5 km. de
precedent, avern succesiunea urmatoare, de la suprafatä care
se cam la ca la putul precedent d'asupra
nivelului märii. la sol vegetal ; de la 50 loess gal-
ben, de un galben mai deschis mai frumos deck dela aceeasi
mnältime din putul precedent ; de la 50 loess sau sol vechiu

www.dacoromanica.ro
216 PANI

cafeniu canale vermiculare ; de la 50-7m. loess nisipos alburiu

cu canale vermiculare ; la 80 nisip fin. La 7m. gäsim prima
de apä.
Bine cä ce punem diferitele straturi, in
aceste sectiuni cât in cele totul artificiale, rea-
litate trecerea de la o la alta e insensibilä.
Comparând sectiuni intre ele de la Pârlita,
vedem ele sunt foarte in jumätatea superioarä ; atât
nurnai loessul galben 50 2" 50) din putul din muche e
mai de corespondentul säu din cellalt In
inferioarä, loessului alburiu cafeniu deschis din putul din muche
corespunde cellalt un loess numai (cel cafeniu lipseste)
nisipos. In fine probabil cä din muche, la o adâncirne
ceva mai mare de cât la putul din câmpie am in el, nisip.
Prin urmare diferenta ar fi mai ales aceea loessul nisipos
sipul de la s'ar la o adâncime mai micá in câmpie de
muche.
Straturile ce am descris sunt lipsite de fosile.
La Gropeni d-1 GRIGORE STEFANESCU a gäsit in nisipul fin care se
subt loess fosile ca Paludina, Dreissensia, Melanopsis,
la tot acest nisip, si Paludina
Pentru malul drept care continuä, constatäm
cu mult mai mari. Din çele trei puturi ce am cercetat, (III) se
pe terasa de Insurätei, al doilea (IV) la o depärtare de 4 km. de
punctul numit Caragica aprupiere de muchea malului, al treilea
(V) la 8 km. depärtare de mal, in coltul NE al pädurii Tätaru.
In intâiul avern urmätoarea succesiune, de la supra-
care se aflä la 30m. d'asupra nivelului märii : la 50
vegetal nisipos particule evidente de cuart, de la 50 loess
nisipos fin, galben deschis, curat, canale vermiculare, de la
50-7m. nisip alb gälbui. La 7m. prima apä.
In al doilea (IV), de la care se aproximativ la
45m. d'asupra nivelului märii, gäsim: la 50 un sol vegetal nisipos
cu particule evidente de dela 50 loess galben nisipos
cu foarte mici fragtnente cuar cu canale vermicular; dela 50
un loess fin in partea sa superioarä, dar care devine mai nisipos joS.
Acest loess are putine canale vermiculare, prezintä pete intinse,
albästrii cenusii, altele ruginii altele mai mici de culoare brunä.
Dela in jos nisip curat. La 13 m. prima de apä.

Relatiune asupra structurii geologice de membrii biroului

geologic in anul 1886 In Botosani, Iasi, Roman, Vaslui si p. 26.

www.dacoromanica.ro
 AL CALMATUIULUI

In treilea (V) ggsim tot de la suprafatà, care se aflä la m.

d'asupra nivelului märii, la 2 m. un sol vegetal nisipos cu mici par-
ticule de cuart. Acest sol pare a mai fin de cât acela din cele douä
sondaje precedente, de la 50 50 loess cu pete de ruginä, cu pete
brune sau cu canale vermiculare, ca In precedent. Din
acest loess care se aflä intre 2 m. 50 e foarte fin, foarte putin
nisipos pete mai mici mergem mai atât
devine mai nisipos, la 6 m. e foarte nisipos n'are nici canale ver-
miculare. De la 50 in jos gäsim nisip curat. La 50 gäsim prima
de
In rezumat, trele puturi, partea superioarä, de la suprafatä
pânä la vr'o doi metri, e mai nisipoasä decât partea din
Partea din mijloc (aceea de la 50 in primul put, dela 2. 50
al doilea de la 50 al treilea e formatä in
de un loess galben nisipos foarte curat ca culoare, pe câtä vreme
in celelalte loessul din aceastä parte e cu mult mai putin
nisipos si e ca culoare. Acest loess se gäseste, clupä cum
am väzut, popina de la precum peste tot pe malul drept la
oarecare depärtare spre interiorul ampului. In fine partea inferioarä
subt adâncimile indicate, e nisip curat. In primul n'am putut ajunge
din cauza apei, la nisip, care probabil existä. Acest nisip se aflä la o
adâncime din ce ce mai cu cât ne depärtäm de mal, dupä
cum am väzut pe malul stâng. Presupunand nisipul inferior descoperit
am o vale putin adâncä, cu corespunzând mijlocului väii
actuale.
Prin urmare, fie cä am malurile in râpe, fie in puturi,
zultatul e : malul drept, mai ales in partea sa superioarä, e mai

nisipos de stâng. La malul drept la câmpul care continuä

se poate distinge, d'asupra loessului pestrit, aproape pretutindeni, un
orizont mai nisipos grosime de
Toate aceste formatiuni, de origine eolianä, cel putin partea
superioarä la 2 m sau sunt cuaternare. in valea
nu apar argilele dedesubtul nisipului, considerate ca ter-
tiare. Asta pur simplu cä täeturile ce am examinat nu au
fost destul de profunde. Aceste argile le gäsim adevär dedesubtul
nisipului subjacent loessului in sondajul dela Viziru. dupä preotul
GEORGESCU, conduatorul sondajului, descrierea straturilor intâlnite
de sus jos:
0 - 0.60 m. Pämânt vegetal, 60.
0.60- 5 m. Pärnânt (loess) cam nisipos, cu foarte putine
scoici de 6
5 - 6.60 m. Nisip, cu apä Go.

Fasc.

www.dacoromanica.ro
218 AUREL

6.60-12.60 m. galben spre profunzime.

Confine rnici bucäfi de o materie care pare a un cär-
bune vegetal, 6 m.
12.60-14.40 m. Argilä cenusie 80.
14.40-15.40 m. negru färimicios la aier,
zärat, m.
15.40 -17.30 m. Nisip alb gälbui cu abundentä, 90.
17.30-19.30 m. cenusie, 2 m.
19.30 -38.30 m. Nisip cenusie, foarte fin, cu apä, 19
38.30-39.80 m. Nisip mai aspru 1.50.
39.80-40.80 m. Un strat de scoici de melci, amestecat cu nisip alb, cu
pufine petricele prin el, 1 m.
40.80-49.20 m. amestecat alb, 40. Petricelele ajung
la märimea unui ou de gäinä sunt tocmai cu
cele din albia Buzäului. Apä abundentä.
49.20-49.70 m. negru pufin nisipos, 50.
49.70-54.00 m. Pámânt nisipos, 30.
54. -55. m. Dela aceastä adâncime (54 m.) la 55 m. stratu-
rile se schimbä la douäzeci centimetri :
nisip galben cleios.
55. -58. m. Incepe un strat de argilä galbenä, vánátá, nisipoasá, care
devine jos tot mai si de culoare mai
58. -62. m. Nisip galben 4 m.
62. 62.30 m. Argilä tare, lucioasá, vânätä gälbuie, cu pete roscate
de 0.30.
La 30 s'a oprit sondajul.
In acest sondaj se constatä prin urmare, dedesubtul nisipului sub
jacent loessului, straturi argiloase. Lipsa fosile nu ne permite o
terminare a acestor straturi. Ele pot totusi levantine.
Datele ce am dat privesc geologia malului a câmpului
vecin dela Ionesti la geologia malului drept a ampului
vecinat aproape toatä lungimea Cât priveste partea a väii
Cälmäfuiului, ea e formatä partea superioarä mijlocie a
de aluviuni.
Inteo carierä de nisip säpatä malul virogii Batogu, la V. de,
satul Batogu, dedesubtul aluviunilor consistente argilo-nisipoase, grosime
de 2-3 m., se gäsete un nisip albicios, pe alocuri ruginiu, cu
la 2 centimetrii diametru, cu resturi de cochilii urme de
torenfialä. In stratul argilo-nisipos de d'asupra nisipului se vede
dedesubtul päturii vegetale, un galben cafeniu, intrerupt de dungi
de o culoare mai

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR AL CALMATUIULUI 219

Cu mult mai in sus, la Maxenu, Negreasca, imediat sus de

sat, constatäm de asemenea aluviuni argilo-nisipoase repauzand pe
Funclul e acoperit de asemenea de aluviuni
cum am arätat, vorbind de cursul inferior al

Concluziuni. Incercári de paleogeografie

Relatiunile ale cu sunt slabe inter-
mitente. Cantitatea de apä trimeasä de in e in
raport cu aceea care valea propriu zis.
MURGOCI a ipoteza cä, in trecut, Buzäul mod
normal valea pentru o parte din apele sale. «Ape le ce iesiau
din valea se resfirau mai multe brate puternice, cuprinzând
ele mari suprafete. Unul din altul o fost
zoelul cu lanca altul Buzäul actual. Din cauza scufundärii regiunii dintre
Siret dealuri, care spre NE. a mereu in debit
importantä, dela o vreme de Est s'a obturat cu totul» (1).
Posibil ca totalitatea apelor sä se fi scurs,
vreme, pe valea Calmätuiului. Cursul Buzäului a putut fi unic. In de
un bi-sau trifurcat, am fi avut un singur puternic, care s'ar vär-
sat direct in valea In unna scufundärii
piei române in partea de N. de E., acest curs a directiunea
ce constatam are Buzäul actual.
Valea nu poate fi de opera unui puternic curs de
Faptele ce am relatat acest studiu o dovedesc in deajuns. E destul
sä le recapitulam.
Constitutia forma malurilor, väii Cälmätuiului sunt fapte
cari contrasteazä cu micimea actualelor isvoare ale Vale
la 7 km. (in dreptul malul acolo unde
e net. puternic erodat, prezentând mari popini, malul drept
prezentand cea mai mare parte a sa aceleasi caractere; plus cu mult
mai mai nisipos, cu fragmente la mm. diametru (nisip
mare pe dunele la Caragica) cu un peisaj eolian foarte pronuntat.
Toate acestea, mai ales pietrisul de pe dunele malului drept, ne-a
fäcut sä presupunem un puternic curs de apä capabil de o erosiune
puternicä pentru a da nastere unei de largi, unor maluri de
mâncate, timp, stare de a transportà materialul nisipos
necesar edificärii acestor maluri. Pe aceasta täetura practicatä

G. MURGOCI, Raport asupra lucrgrilor de sectia

anul 1906 -07, in Raportul anual asupra activitätii Institutului geologic pe anul
1906-07, p. C III.

www.dacoromanica.ro
220 AUREL

de Negreasca am gäsit ; in viroaga Batogu,

la vestul satului name, am gäsit subt stratul
nisipos, in grositne de 2 -3m., un nisip albicios amestecat cu petris, pânä la
2 ctm. diametru, si stratificatie torentialä. Aceste fapte, tot demult, ca
cele precedente, presupun puternic curs de prin aceste locuri.
Or, de azi cu isvoareJe ce vedern le are, e departe de a
putut un asemenea curent. Trebue admitem un alt curs
de cu isvoare puternice, apele sale prin Calmätuiului.
Acest curs puternic de apä nu fi de in intregimea lui.
In adevär, dacá malul drept al Cälmätuiului, vedem el
se si sus de satul Lipia se
spre malul pe care e situat satul Valea Teancului. Privind de pe un punct
spre ex. de pe acest mal de la V. Teancului, in S. vedem
e pe stânga de malul al väii actuale pe
care sunt situate satele Vadu Dâmbroca, etc. care se
spre SE., pe dreapta de malul de la V. Teancului care se
dtepteazä spre S, care se prelungeste cu malul drept al väii
tuiului. Ambele maluri, de aceiasi se corespund perfect, ele sunt
apropiate partea de sus, unde ese din munti, se
unul de altul cu inainteazä S. Malul e abrupt
pe când malul sub care curge actualmente malul drept, din
e degradat, prezintä o stare de echilibru stabil, linii ondulate concave
convexe, ca once mal nesupus altei actiuni de aceea a
temperiilor atmosferice. Locul cuprins intre acest mal valea proprie
a Buzäului, nu e deck o luncä a Buzáului. Locuitorii chiar, din
parte, o considerä ca atare. intrá prin zona
de actiune a Buzáului. Cu dispozitia acestor mari maluri, singurul
ce trimete apele sale pe nu fi
A se la aceasta directiunea care
e aceea a esind din dealuri, precum relatiunile actuale
urmele de vechi relatiuni Buzau
nu poate dar de vechea vale a Bu-

totul
- pe acele nu
aceea care
deck
nastere din dealuri,
lui cu
care
se la Lipia in un mic afluent drept al Buzaului. Malul
drept al vechei vái a ; stâng, partea de
mijloc, probabil purin insemnat, de afluenti stângi
lativ numerosi, e lalomitii. Costeiul era pro-
babil el unul acesti
pe când esclusiv de
probabil populatä de esente albe, etc., care acoperau in parte
renul nisipos de pe fundul

www.dacoromanica.ro
 CURSUL INFERIOR 221

Ulterior insä, in urma scufundärii câmpiei, Buzäul s'a depärtat de

sudic si bätând din ce in ce mai mult spre N. a ca malul
stâng sä se necontenit subt actiunea destructivä a apelor sale.
In partea a Buzäului aceastä deviere a fost probabil de la
ceput mai mare. In partea inferioara o deplasare spre N, a avut
dupä am arkat, aceastä parte a
stâng e foarte erodat, cel drept aproape intreg.
Aici partea inferioarä, deplasarea neinsemnatä, materialele
eoliene se adäogau la malul drept menajat de râu. In partea mijlocie,
deplasarea mai mare, noul material transportat de ape luat de
vânt n'a putut dus la vechi adäogat acestui mal,
constituit mal drept aparte. Ca atare trebue considerat malul de
dune, dispus ca vechiul drept, arc de cerc deschis spre N., ce
am constatat pâraiele Viforita Negreasca.
mai remarcäm cä albiele päräsite de Buzäu, partea sa
ca Bâlhacu, Cotorii etc., sunt toate, absolut toate, pe partea
a Buzäului, lucru care ne aratá de asemenea avansarea spre N. a Buzäului.
Cu cât Buzäul se spre N. NE-, cu atât se de
Jirläului, care nu e deck o veche vale, cea mai veche, a Râmnicului.
Cu altä ocazie vom mai amänuntit vreme Râm-
nicul se pe valea Jirläului de aci pe valea actual
valea Siretului (1). Pentru cauze ca Buzäul, Râmnicul s'a
deplasat spre N. formând succesiv valea Arnarului, Boldului va-
lea sa actualä. Urand aceste constatäm ese valea
la Bltati (satul e asezat pe locul unde cele se
Amarul ese mai jos mare micä,
Boldul mai jos intre Obiditi Hoinari. Capetele acestor
dupä cdm se cu päräsite, sunt astupate, de
parte de Râmnic, de altä parte de In deosebi capul superior,
conform regulii stabilite, e mai astupat. Astuparea sa e cu
mai inaintatä cu cât e mai de demult päräsitä. consecintä
Jirläului e cea mai astupatä, a Boldului e relativ cea
mai liberä de depozite.
Revenind la chestia noasträ mai putem usor presupune
nu prea ce mai separá Buzäului, de aceea a Râm-
nicului (a Jirläului), nu absolut ci de
veun afluent drept al Râmnicului, de vâlcea, sau o scursoare
mai accentuatä. Prin parte a malului, in unei mari
inundatiuni a Buzäului, complicatä cu obstruare prin gheturi, cu un

(1) Acest fenomen este indicat de asemenea de G. MURGOCI in Raportul

citat mai pe larg manuscris asupra

www.dacoromanica.ro
222 AUREL

zäpor, partea de jos a cursului, apele Buzäului au putut in

Jirlaului. A fost suficient o debordare pentru ca o täeturä se prac-
tice de acolea in colo se indrepteze definitiv prin
Râmnicului pe unde conditiunile de pantä erau ceva mai favorabile.
Ceeace ne face credem lucrul acesta, Buzäului
inferior nu e o veche vale a Râmnicului, e in primul rând, de
popini ce constatam i Nisipari, pe unde presu-
punem malul ce vechea vale a de aceea a Jirläului.
din aceste popini sunt mai : Popina mare
pina In aceastä parte Buzäului are o de peste 6 km.
Numerotând chilometrii dela malul stâng spre drept, gäsim
pina e la 2 km., cea mare la 4 km. Dupä cum vedem,
ele sunt foarte aproape de centrul väii, distanta ele distantele
dela ele la maluri aproape egale. Aceastä pozitiune e
chiar a
Ambele popini sunt resturi insemnate. Popina are 30-40 m.
time 300 m., lungime. Inältimea sa e egalä cu aceea a malului stâng vecin.
Axa sa cea mare e indreptatä dela spre gara Fäurei spre SE.
mare e cu mutt mai partea sa de d'asupra e un
mic platou.
Cum popinile sunt resturi de maluri, cele maluri
erau foarte apropiate, numai mica distantä dintre aceste popini
le-ar fi putut De aici a admite ele nu parte
din mal, malul drept al Râmnicului, nu suntem departe.
Aceasta cu mai mutt cu cät ele mai sus de ele, in
apropiere de drumului Visani-Fäurei cu drumul
gäsim alte resturi de popini, care, prin pozitiunea
cele douä mari popini precedente. dar urmele vechiului mal
sunt numeroase.
Fenomenul devine plausibil lesne de conceput
cum lucru, täerea unui mal de 3 km., a avut la despär-
popini Malul de malul stâng al Buzaului.
a sä precizäm aceastä popinä s'a format
iruperea Râmnicului, observarn Buzäul mai
esiturä a malului, devenitä mai prin
albia acum päräsitä a Movilii lungi prin coturile ce existä la S de
satele Gälbenasi. a mâncat necontenit din partea de
sus a esiturii, acolo unde acum pe de altä parte malul
släbit partea opusä vAlcelele ale cäror capete mai existä
si azi Dâmbroca Bordosani Dâmbroca si Sancesti (cevä
mai sus de Dâmbroca). Ajunsi iruperea Buzäului, timpul unui
zäpor, prin aceste vâlcele, urmare malului separarea

www.dacoromanica.ro
 AL 223

popinii, a fost Popina Movila

Malul Tábärgstilor, nu e ea decât un rest din dâmbul care
popina Tgbärästilor cu
In fel s'ar fi putut iruperea valea
R Amnicului.
Mai sunt alte consideratiuni cari intervin favorul acestor ve-
Valea a inferior e mult de aceea a
mätuiului inferior. Forma e cam aceeasi la amândoug,
superior mai larg (6 km., la 7 km., la iar cel
inferior cu mult mai La de asemenea malul drept e
mai decât stâng. Diferenta e alta. La valea a
de dune de pe drept, atât de carecteristicg
Cálmätuiului altor mari din regiune ca
Malul drept al se jos cu malul
drept Siretului. Ori in jos dunele apar pe câmpul
cum sus dune nu gäsim la N.de balta Ciulnita,
adicä tot pe drept al Siretului.
Lipsa de dune la valea inferioarg a actual s'ar
in caz aceastä vale ar fost de un mic ca Râmnicul,
nu insemnat ca
in valea Râmnicului a lärgit mult aceastä vale,
tura de dune e näscândä numai nu o gäsim pe fundul
constatäm formarea actualä de dune pe drept al
Dâmbroca fata Gävänestilor, in fata mici etc
Cu devierea iruperea lui valea Râmnicului, valea
n'a fost dinteo diferenta de intre cele
mic5. Lunca ce desparte aceste douä väi n'a fost
cu In timpul inundatiilor surpiusul de al Bu-
o pe valea Cglmätuiului. Acest surplus de
ape päräsind curentul puternic Buzäului, depuneâ mare parte din
teriale, cele mai grosoloane, in apropierea imediatä a
Buzäului In felul acesta un mal despärtitor al celor
tinde sä se formeze. e ajutat in formarea sa de
Nisipul zburat de vânt din albia Buzgului, curn constatäm
astäzi, tot pe aceastä parte, partea despre se
urmare prin aceste actiuni lunca dintre principal cellalt
actualul Cälmätui, s'a necontenit. e mai
accentuatg imediata apropiere a Buzgului, cum de atâtea ori
putut fenomenul de astupare al albielor pargsite.
Unirea cele fácându-se pe o mare, aluvio-
narea a a fost mai partea de sus, aici, putem
astuparea e mai tnaintatg. Nivelul aluviunilor

www.dacoromanica.ro
224 AUREL PANA

parte s'a ridicat in a chiar disparä, pe o

oarecare cevä mai sus de Lipia, vechiul mal drept al Buzgului.
Astupându-se partea din sus, comunicarea valea cea
sitä s'a fgcut din ce in ce mai jos. Am remarcat albiele de
comunicare intre cele ce mai observgm azi (ca Strâmbu,
Buzoelul) sunt cu mai putin astupate cu sunt situate mai la vale.
Cea mai actualmente e Buzoelul. Dar Buzoelul se pretinde
ar fi fost cu mult mai adânc, e azi. Si el e dar cale
astupat. Prin urmare potmolirea sus se in jos.
Tendinta e o separare din ce in ce mai accentuatg cele väi,
separate prin aluvionare depuneri eoliene.
Prin urmare aluviunile cele mai groase sunt depuse lângä
in partea de sus a liniei de reunire a celor doug väi. Din
lunca care desparte Buzgul de Cälmätui scoboarg, plecând
de spre S. spre E. in timp.
din aceasta cä locul cel mai jos partea superioarg de
rnijloc a Calmätuiului, e acela mai depärtat de acela
care se gäseste in imediata vecingtate a malului drept. Deci in
imediatä vecingtate de subterang a putut iesi mai cu inlesnire
pentru a da nastere unui nensemnat care a dat numele vechii
a Buzgului. ne putem cum in partea
sa superioarg pe malul drept putin mâncat, iar in partea
sa de mijloc se dirige aproape pe subt toate vechile coturi ale
Buzgului.
De asemenea acestei a luncii si
datoresc afluente ale originea directiunea
Conform celor stabilite ori-ce albie sau vale päräsitg, nu
numai superior, dar cel inferior al mäsurä mai
a rost potmolit de depunerile Dunärii ale Cälmätuiului
Conul de dejectiune lunca de la Lacu Rezi jos sunt un
zultat al acestei potmoliri. Partea cea mai putin potmolitg, cea mai
de deposit; e partea de mijloc a
Odatä cu astuparea din ce ce mai accentuatä si caracterele
terioare ale s'au schimbat. Din terenul a devenit mai com-
pact din cauza säräturilor, provenite din drenajul vegetatia
arborescentg a dispgrut. Din de material, dune nu s'au mai format,
cele vechi au putut mai mult sau mai putin se fixeze. Malurile
ne mai mâncate, subt intemperielor atmosferice, s'au tocit,
din abrupte un profil de echilibru stabil. Incetul cu
s'a ajuns la formele de azi.

www.dacoromanica.ro
 CALMATUIULUI INFERIOR

HARTA GEOLOGICA

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro