Localitatea Slobozia din județul Argeș se prezintă sub actuala formă încă de la ultima împărțire

administrativ–teritorială a țării noastre ce s-a realizat în anul 1968. În componența ei intră satele
Slobozia și Negrișoara.

Până în anul 1950 , satul Negrișoara nu constituia o așezare

aparte, el fiind integrat satului Slobozia, comuna Slobozia ,
care făcea parte din județul Argeș, plasa Dâmbovnic.
Între anii 1950 și 1968 , comuna Slobozia cuprindea următoarele
sate : Slobozia de Jos , Slobozia de Sus și Negrișoara . Ea făcea
parte din raionul Găești , regiunea Argeș. Satele Slobozia de
Jos și Slobozia de Sus de atunci formează satul Slobozia de
astăzi. Cele două sate erau despărțite de râul Dâmbovnic , în
partea de nord-est găsindu-se satul Slobozia de Sus , iar în
sud-vest , Slobozia de Jos.

Comuna Slobozia apare pentru prima dată sub această denumire în harta rusă (1828-1832) .
Actul său de naștere este mult mai vechi , el datând din vremea domnitorului Țării Românești ,
Constantin Brâncoveanu ( 1688-1714 ).

Până la domnitorul Constantin Brâncoveanu această așezare

era cunoscută sub numele de Neagra . În afară de Neagra , în
imediata vecinătate , mai erau și alte grupuri de locuințe care
aveau diferite denumiri și care erau împrăștiate pe toată
suprafața administrativă a actualei comunități. Acestea purtau
numele de : Geru , Ciocănești , Țigănușa , etc. În timp, acestea s-
au comasat , formând actuala așezare ce are o suprafață a
teritoriului administrativ de aproximativ 62,3 km pătrați.

Comuna Slobozia face parte din punct de vedere administrativ-teritorial din județul Argeș , județ
situat în partea central-nordică a Câmpiei Române, fiind situată în extremitatea sud-estică a
județului. Localitatea aflată în studiu se găsește situată destul de aproape de meridianul de 25
grade longitudine estică , ce taie țara noastră aproximativ pe jumătate. Din punct de vedere
matematic , comuna Slobozia este încadrată în următoarele coordonate : meridianele de 25
grade , 10 minute , 30 secunde și 25 grade , 18 minute, 30 secunde longitudine estică și
paralelele de 44 grade , 28 minute , 30 secunde și 44 grade , 34 minute , 30 secunde latitudine
nordică .

În cadrul unității fizico-geografice , teritoriul comunei

face parte din Câmpia Găvanu Burdea , câmpie cu un relief ușor
vălurit , străbătută de apele domoale ale Dâmbovnicului și ale
afluenților acestuia : Glavaciocul , Negrișoara , Jirnovul Mare , etc.
Vatra satului Slobozia se află de o parte și de alta a
Dâmbovnicului , iar a satului Negrișoara , pe partea dreaptă a
pârâului Negrișoara , afluent al râului Dâmbovnic.

Hipsometric , cea mai mare parte a teritoriului studiat se află situat între izohipsele de 155 m și
170 m. O mică parte din suprafața comunei se află situată la altitudini sub 155 m sau peste 170
m. Cote sub 155m se întâlnesc în luncile Dâmbovnicului și Negrișorii , în estul comunei , iar peste
170 m , în nord și vest . Așezarea comunei în zona de câmpie se răsfrânge și asupra celorlalți
factori fizico-geografici. Ca urmare , climatul este temperat continental , cu veri călduroase ,
exprimat prin următorii parametri termici : valori medii anuale de 10-11 grade C , aprox. 23 grade
C – temperatura medie a verii și - 4 grade C - temperatura medie a iernii. În această zonă are loc
convergența maselor de aer care vin din nord-estul țării cu cele din sud-vest. Condițiile climatice
au fost propice desfășurării unor intense activități umane , încă din secolele trecute. Din punct de
vedere pedologic , comuna este așezată în zona solurilor argiloiluviale podzolite pseudogleizate
și pseudogleice , brun-roșcate , soluri gleice și amfigleice , frecvent podzolite . Astăzi , locul
codrilor de altădată este luat de terenurile arabile , localitatea găsindu-se situată în zona de
silvostepă. Convergența tuturor componentelor de ordin fizico și economico-geografic din această
zonă schițează și mai mult pitoreasca așezare a comunei Slobozia , aflată în plină zonă de
câmpie.

Până în secolul al XIX-lea pe raza comunei trecea un drum

numit ,, al Basarabilor “ , ce a fost desființat pe la 1884.
Din acesta pornea un alt drum spre Mânăstirea Glavacioc , ce
a fost curte domnească și loc de popas pentru caii domnești
în trecut , fiind parte componentă a localității vecine , Ștefan
cel Mare. Din drumul ,,Basarabilor “ se mai păstrează și astăzi
o porțiune numită ,, drumul vacilor “.
Astăzi , pe teritoriul localității trec două șosele de
importanță strategică pentru aceasta : Pitești - Videle -
Alexandria ( DJ 659 ) , modernizat în totalitate , și Găești –
Giurgiu , modernizat doar parțial .
Distanța dintre Slobozia și Pitești ( reședința județului
Argeș ) este de aproximativ 50 Km, iar cel mai apropiat oraș
este Găești , la aproximativ 25 – 30 Km , din județul vecin
în partea estică , Dâmbovița . Acest oraș atrage un număr
important de muncitori din localitatea aflată în studiu , fiind
un centru industrial recunoscut în țară și peste hotare pentru
industria constructoare de mașini (frigidere, aragaze, mașini de
spălat , aspiratoare) , ce se produc în cadrul renumitelor uzine
,, Arctic “.

Cea mai apropiată stație feroviară ( gară ) se află la 25 – 30 Km , tot în orașul Găești . Satul
Negrișoara se află situat la o distanță de aproximativ 2 – 3 Km față de satul de reședință al
comunei , iar faptul că este mult mai nou se observă foarte clar din planul așezării .

Legăturile între aceste două sate se realizează prin

intermediul unei șosele care a fost modernizată în ultimii
ani .
Comuna Slobozia se învecinează cu localități aparținând
a trei județe . Astfel , în partea de nord-vest se
învecinează cu localitatea Mozăceni , la vest cu Izvoru , la
sud-vest cu Popești și la est cu Ștefan cel Mare , toate
acestea din județul Argeș , iar la nord-est cu Vișina și Șelaru
, județul Dâmbovița și la sud cu localitatea Tătărăștii de Sus
, din județul Teleorman . Amplasată în plină zonă de câmpie ,
comuna Slobozia , își desfășoară teritoriul în cadrul Câmpiei
Găvanu Burdea , parte componentă a Câmpiei Române . Structura sa
geologică , amintită se reflectă din plin în aspectul
reliefului , fiind exprimată prin aspecte tabulare , cu
interfluvii lungi și relativ înguste , având un număr relativ
redus de terase , dispus pe roci sedimentare în care
orizonturile de suprafață sunt alcătuite din depozite loessoide.

Densitatea fragmentării este dată de numărul de râuri și

torenți care brăzdează teritoriul localității , iar pentru
determinarea valorilor acesteia s-a folosit metoda pătratelor
module în care s-au înscris valorile absolute ale densității pe
kilometrul pătrat , grupându-se prin sistemul de hașuri ,
diferitele categorii de valori ale densității fragmentării
reliefului . Aceste valori sunt grupate pe categorii de mărimi
astfel alese, încât să scoată în evidență terenurile agricole
greu practicabile datorită fragmentării intense , terenuri cu
fragmentare medie mare sau medie mică , și terenuri cu
fragmentare foarte redusă, pe care se pot desfășura lucrări
agricole mecanizate cu randament maxim .

Datorită densității reduse a văilor, valorile adâncimii fragmentării reliefului au tendința de

creștere , mai ales către zonele de confluență . Valorile acesteia în aceste zone oscilează între 0
și 10 m / Kmp . Importanța practică a studierii adâncimii fragmentării reliefului este dată de
dispunerea terenurilor de cultură fie în lunci , fie pe câmpuri . Pantele au în general valori reduse ,
predominând terenurile cu suprafețe netede , ușor înclinate , caracteristice pentru interfluvii și
lunci. Terenurile înclinate au o extensiune în general redusă , corespunzând versanților văilor
Dâmbovnicului și Negrișorii. Analiza pantelor are o importanță deosebită în stabilirea principalelor
moduri de folosință a terenurilor agricole , ca urmare a limitelor ce există în cadrul lucrărilor
mecanizate . Hipsometria teritoriului comunei aflate în studiu este redată prin curbele de nivel de
155 și 165 m . Din dispunerea acestora se poate observa că cea mai mare parte a comunei se
află situată la o altitudine de peste 155 m. Cele mai joase zone sunt dispuse pe văile
Dâmbovnicului , Negrișoarei și Jirnovului Mare , iar cele mai înalte sunt întâlnite sunt dispuse în
vestul și nordul comunei , având valori de 175,1 m , respectiv 174,7 m . COMPONENȚA ȘI
STRUCTURA VEGETAȚIEI DIN ZONĂ

Prin însăși poziția sa cu caracter de tranziție între

pădure și stepă , zona de silvostepă , în care se încadrează
și localitatea aflată în studiu cuprinde , atât arbori din
primele etaje forestiere , cât și specii stepice .
a) - dintre arbori amintim : stejarul pedunculat , stejarul
brumăriu , cerul , gârnița , frasinul , jugastrul , ulmul , carpenul ,
etc .
b) - etajul arbuștilor este reprezentat prin : păducel , sânger ,
corn , mărul pădureț , părul pădureț , gheorghinarul , măceșul ,
porumbarul , etc.
c) - vegetației ierboase îi sunt caracteristice specii xerofile
cum ar fi : gramineele (firuța , păiușul , colilia , pelinul ,
negara , spinul vântului ) , mohorul , trifoiul , pirul gras ,
laptele cucului , etc.

Se întâlnesc și plante care în zona studiată sunt mai rare , cum ar fi : măzărichea ( vicia cracca )
și oreșnița ( lathirus tuberosus ).

COMPONENȚA ȘI STRUCTURA FAUNEI DIN ZONĂ

Contrastele mari din punct de vedere climatic dintre iarnă

și vară , ariditatea accentuată , lipsa de adăpost și vegetația
mai puțin bogată sunt elemente care contribuie la restrângerea
faunei . Ca urmare , în arealul aflat în discuție , posibilitățile
cele mai bune de dezvoltare dintre mamifere , le au
rozătoarele . Dintre acestea amintim: hârciogul , popândăul ,
șoarecii de câmp și iepurele de câmp .
 Alte animale care sunt prezente în teritoriul respectiv și-l
populează mai sunt : dihorul , vulpea și viezurele . În păduri
se pot întâlni din ce în ce mai multe căprioare, care s-au
aclimatizat perfect în această zonă . Acest lucru îl deducem și
din faptul că s-au înmulțit foarte mult în ultimii ani . De
asemenea , din loc în loc pot fi văzuți și porcii mistreți ,
care populează pădurile , iar primăvara se pot zări în număr
considerabil în lanurile de porumb din apropiere.

Dintre păsările existente în zonă amintim : prepelița , ciocârlia de câmp , pajura de stepă , vrăbiile
, ciorile , potârnichea , graurul , iar în păduri este întâlnit fazanul . Dropia ( Otis tarda ) , care până
acum câteva decenii era răspândită prin lanurile de grâu , a dispărut cu desăvârșire. Printre alte
specii care au dispărut se numără și rațele sălbatice cărora li se adaugă berzele , care se reduc
vizibil , de la an la an. Guguștiucii ( streptopelia decoacta ) au apărut în această zonă cu
aproximativ cinci - șase decenii în urmă , înmulțindu-se rapid , în momentul actual fiind cele mai
numeroase păsări care populează zona .

În apele Dâmbovnicului și-au reluat ciclul de viață , după

aproximativ trei decenii de întrerupere în urma intensei
poluări ce s-a realizat de către combinatul Arpechim din
Pitești , câteva specii de pești dintre care putem enumera :
cleanul , crapul , roșioara.

DATE DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

Localitatea Slobozia este situată în partea de est a Câmpiei Găvanu – Burdea , zonă în care
urmele vieții materiale au vechi rădăcini în istoria poporului român. Acoperită de păduri ,
străbătută de valea Dâmbovnicului , câmpia a oferit de-a lungul timpului prilej pentru dezvoltarea
așezărilor umane. Așa cum se arată într-o veche monografie istorică a localității , apariția și
dezvoltarea așezărilor omenești a fost facilitată și de existența sursei de apă , a peștelui , a
vânatului pădurilor ,a pășunilor întinse și a ogoarelor mănoase. În același timp, cadrul natural îi
ferea pe locuitori de privirile dușmanilor sau îi ocrotea , oferindu-le loc de refugiu în timpul
incursiunilor sau invaziilor armate făcute de unele popoare , mai ales de turci .

Încă din perioada neoliticului este cunoscută în această zonă cultura materială numită ,,Cultura
Gumelnița“, cu o largă răspândire în Câmpia Română. Geto – dacii au populat intens această
câmpie , lucru ce este argumentat de izvoarele istorice , aici constituindu-se una dintre cele mai
importante uniuni de triburi , condusă de Dromichete . Săpăturile arheologice au scos la iveală o
mare cetate dacică în Câmpia Română la Popești de Argeș , la o distanță de aproximativ 8 Km
de localitatea aflată în studiu. Cetatea s-a numit Argedava și a fost , cel mai probabil , una dintre
reședințele regelui dac Burebista .

În cadrul teritoriului aflat în studiu nu s-au făcut descoperiri arheologice , dar ținând cont de
descoperirile făcute pe teritoriul comunei vecine și de evenimentele istorice , putem considera
că , valea Dâmbovnicului a constituit un loc prielnic întemeierii și dezvoltării așezărilor omenești
timpurii , căutând să reziste , asemeni poporului român , tuturor intemperiilor , mergând cu
fruntea sus prin istorie. Comuna Slobozia apare pentru prima dată sub această denumire în harta
rusă , întocmită între anii 1828 – 1832. Actul său oficial de naștere datează însă din vremea
domnitorului Constantin Brâncoveanu , care a domnit între anii 1688 – 1714. Această
presupunere se bazează pe următoarele argumente : a) o lungă perioadă de timp această
așezare a fost cunoscută sub denumirea de ,,Slobozia Brâncoveanu”, pentru a fi deosebită de o
altă așezare ce se află la aproximativ 15 Km sud-vest și poartă numele de Slobozia Trăznitu.

b) pe raza comunei există un dig foarte mare ( aproximativ 1 Km lungime , 10 m înălțime și 8 m

lățime ) , care unește cele două coline , din stânga și din dreapta râului Dâmbovnic , fiind
cunoscut și astăzi sub denumirea de ,, Digul Brâncoveanu“. Acesta a fost construit pentru a putea
fi amenajată o moară pe apă la extremitatea răsăriteană , pe unde curge apa râului și pentru a
apăra vatra satului de eventualele viituri ale râului . Se presupune că , numai un domnitor
gospodar cum a fost Constantin Brâncoveanu putea să clădească așa ceva , antrenând în
această activitate , un numări impresionant de brațe de muncă .

Înainte de Brâncoveanu , așezarea purta numele de ,, Neagra “. Atunci , locuințele erau

împrăștiate în grupuri mici pe întreaga moșie a comunei și erau denumita astfel : Geru ( pe valea
Găvenii ), Nigrișoara ( pe valea Negrișorii ), Ciocănești , Țigănușa și altele . Aceste așetări erau
locuite de moșneni , care s-au vândut cu loturi lui Brâncoveanu la 1688 , fiind scutiți de bir și
dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales
pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune și de suprafețele mari pentru
pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți din diverse regiuni ale țării ,
mulți dintre ei ca păstori . Cei mai mulți păstori însă , au venit în timpul domnitorului Știrbei Vodă (
1849 – 1856 ), printre aceștia numărându-se ,, oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul
Mehedinți ,,, jienii “, ce au venit de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar ,, ungurenii “ sunt
păstori , proveniți de prin părțile Sibiului.

În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce

a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu ,
acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume
Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moștenise acest domeniu. Familia
Sturdza a păstrat această moștenire până în anul 1948 , când au fost naționalizate principalele
mijloace de producție abuziv , de către statul comunist . De atunci , principalele clădiri au fost
transformate în școli , sediul C.A.P. , grădinițe , etc. Din viața socială a comunei mai putem aminti
evenimente ca răscoala clăcașilor din anul 1899 , atunci restabilindu-se ordinea cu ajutorul unui
regiment de moldoveni , condus de colonelul Tarnovski și războaiele de la 1877, 1913, 1916 –
1918 și 1940 – 1945 . Satul Negrișoara de pe raza comunei aflate în studiu , are o istorie strâns
legată de cea a Sloboziei . La 1688 este cunoscută ca un ,,cadalâc“ al satului ,,Neagra”, ce-și
vindea hotarul și părți din sat domnitorului Brâncoveanu , acesta slobozindu-i pe locuitori de bir
mărunt , miere , ceară și fân .

MORFOSTRUCTURA SATULUI

Vatra satului este elementul care reflectă în modul cel mai fidel funcția economică a teritoriului
rural studiat , numărul și nivelul cultural al locuitorilor , istoria populării și a utilizării spațiului
geografic , prin specificul fizionomiei sale.

Elementele care sunt analizate în cadrul fizionomiei sunt : forma , structura și textura. Satul
Slobozia are o formă poligonală , pe când Negrișoara are una rectangulară , acest lucru
datorându-se faptului că , celui din urmă , fiind mult mai mic , i s-au putut aduce modificări ,
ajungându-se în final la forma de astăzi , iar celălalt , are dimensiuni mult mai mari , este mult mai
vechi și are o densitate a populației mult mai mare . O altă explicație ar fi pentru satul Slobozia că
, cea mai mare parte a locuitorilor săi provine din diferite regiuni geografice ale țării , iar în
momentul instalării lor pe aceste meleaguri nu au respectat o anumită ordine , împrejmuindu-și
terenul din preajma locuinței sale în funcție de necesități și de influența pe care o avea în rândul
comunității . Cei care s-au așezat pe aceste meleaguri mai târziu , au fost nevoiți să respecte
tradițiile și obiceiurile locului.

Satele comunei Slobozia , ca dealtfel toate satele situate în zonele de câmpie , sunt unele de tip
adunat , gospodăriile găsindu-se dispuse de-a lungul rețelei de drumuri în mod grupat . Cea mai
mare paret a moșiei se găsește situată în afara vetrei satului , adică la câmp.

În ceea ce privește textura , este lesne de înțeles că și

la acest capitol , cele două sate sunt total diferite . Astfel
, satul Slobozia are o textură neordonată , pe când Negrișoara
are una ordonată , cel din urmă asemănându-se foarte bine din
punctul de vedere al acestor aspecte , cu satul vecin , Ștefan
cel Mare.

BIBLIOGRAFIE
1. Anuarul meteorologic al I.N. M.H. București, 1970;

2. Atlasul climatologic al României;

3. Biroul statistic al judetului Argeș- comuna Slobozia;

4. Date hidrologice de la stația Slobozia;

5. Enciclopedia Geografică a României,( 1980 ), Editura Științifică și Enciclopedică, București;

6. Geografia României, vol.5, ( 1997 ), Editura Academiei Române, București;

7. Monografia geografică a comunei Slobozia, ( 1977 ), Nițu Alexandru;

8. Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș, ( 1999), Zărnoianu Viorel-
Liviu;

9. Studiul geografic al comunei Slobozia, județul Argeș, ( 2004 ), Zărnoianu Viorel-Liviu.