UNIVERSITATEA DIN CLUJ.

DACOROMANIA
BULETINUL MUZEULUI LIMBEI ROMANE"

CONDUS DE

SEXTIL PUSCARIU
Profesor la Universitatea din Cluj,
Membru al Academiei Romane.

ANUL, IV.
1924-1926.

PARTEA 1.
STUD II.

CLUJ, 1927
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ,,ARDEALUL", STR. MEMORANDULUI 22

www.dacoromanica.ro
 DACOROMANIA 1, 1920-1921. Pp. 08 + VI . . . . (epuizat
S. Pu$cariu, Muzeul Limbei Romane.
STUDII: V. Grecu, Erotocritul lui Cornaro in literatura roma-
neascil. S. Puscariu, Din perspectiva Dictionarului: I Despre ono-
matopee in limba roman. N. Drdganu, Din vechea noastra to-
ponimie. S. Dragomir, Cateva urme ale organizatiei de stat slavo-
romane. A. Procopovici, Eccum. Th. Capidan, Originea voca-
tivului in -le. V. Bogrea, Cateva consideratii asupra toponimiei ro-
manesti. _
ETIMOLOGII $1 NOTITE LEXICOGRAFICE de E. Herzog, S.
Puscariu, G. Giuglea, V. Bogrea; N. Draganu $i C. Lacea.
ARTICOLE MARe
lare si disimilare in limba remang.
a singularului aorist.
.
S. Pulcariu, CAteva cazuri de asimi-
S. Pu$cariu, Persoana a doua
Th. Capidan, Calques linguistiques.
Bogrea, Cateva cazuri de etimologie populard la nume de plante.
V.

V. Bogrea, Trei porecle romanesti. V. G. Starkey, Evolutia lui en

in in dupa labiale. S. Pu$cariu, Un nou exemplar din Evanghelia-
ml lui Coresi (1561). S. Puscariu, Economia din 1806 de Sincai.
N. Draganu, Un pasaj din Evangheliarul de la 1560-61 al lui Co-
resi rtiu inteles Nina acuma. N. Draganu, 0 rectificare. G.
Giuglea, Cazania protopopului Papa Patru din Tintiud. (Bihor).
A/. Borza, Material pentru vocabularul botanic al limbii romane.
Gradini taranesti din Banat.
RECENSII de S. Puscariu, V. Bogrea, P. Cancel, G. Giuglea,
P. Grimm, Th. Capidan, C. Lacea, N. Beinescu.
REVISTA PERIODICELOR.
CRONICA: Necroloage (A. D. Xenopol, Al. \Rebuilt, Al. Mace-
donski, I. Caragiani, W. Wundt, E. Thewrewk de Ponor, Sp. P. Lam-
bros, 0. Schrader, K. Brugrnann, C. Salvioni, P. E. Guarnerio, P.
Savy-Lopez).
ADDENDA-CORRIGENDA. PARTEA ADMIN1STRATIVA, INDICE.
ERRATA.

DACOROMANIA H, 1921-1922. Pp. 940 -I- VIII . . . L. 50fr

STUDII: W. Meyer-Liibke, Palatalizarea. labialelor. -- S. Pus-
cariu, Din perspectiva Dictionarului: III Despre legile fonologice.
S. Sutu, Strigatele animalelor. Studiu lexicografic. Al. Procopo-
, vici, Probleme vechi si none.. R. Vuia, Originea jocului de Calusari.
N. Drdganu, Un fragment din cel mai vechiu Molitvenic roma-
nese. G. Giuglea. Cuvinte si lucruri. Elemente vechi germane in
Orientul romanic. V. Bogrea, Cercettiri de literatura populard.
Th. Capidan, Raporturile albano-romne. G. Oprescu, Moliere in
Romania. S. Puscariu, Despre pre la acuzativ. N. ,Draganu,
Catehisme luterane.
ETIMOLOGII de S. Pu$cariu, N. Drdganu, C. Lacea, Th. Capi-
dan, G. Giuglea, G. D. Serra, L. Spitzer $i V. Rogrea.
ARTICOLE MARUNTE: V. Bogrea, Inca; doua, specimene de
gerundiu In -ure: imblandure si neputandure. V. Bogrea, In ches-
tia postpunerii articolului. V. Bogrea, 0 problem semanticti.
V. Bogrea, Din Toponimia romaneascd. V. Bogrea, Apudituri
stigitifice". Th. Capidan, Termeni pastorali de origine romane
In limbile balcanice. Dr. Bitay A., 0 poezie romneasca a lui
G. $incai. Dr. Bitay A., Sprijinitorul lui $incai la Roma, cardi-
nalul de mai tarziu Stefano Borgia. Dr. Bitay A., Ceva despre
Paisie Veliciovschi i Evghenie Bulgaris. Dr. Bitay A., De uncle

www.dacoromanica.ro
 UNIVERSITATEA DIN CLUJ.

DACOROMANIA
BULETINUL MUZEULUI LIMBEI ROMANE"

CONDUS DE

SEXTIL PUSCARIU
Profesor la Universitatea din Cluj,
Membru al Academiei Ronittne.

ANUL IV.
1924-1926.

PARTEA 1.
STUDII.

CLUJ, 1927
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ,,ARDEALUL", STR. MEMORANDULUI 22.

www.dacoromanica.ro
 Cuprinsul partii 1.

Paging
S. Pugariu, Pour l'organisation du trava1 scientifique. La
fiche internationale. L'index general . . . . 1
Al. Procopovici, Principiul sonoritatii in economia limbii . . 12
Al. Procopovici, Din istoria raporturilor noastre interdialectale 38
G. Oprescu, L'activit de journaliste d'Eliade R5dulescu
pendant son exil A Paris 67
N. Drdganu, Mihail Halici. Contributie la istoria culturalA
romneasca din sec. XVII 76
Viata lui Mihail Halici . . . . . 76
Psalmii romaneti ai lui Mihail Halici fatal . 85
Activitatea de scriitor a lui Mihail Halici fiul 92
Mihail Halici i Valent. Franck v. Franckenstein 97
Mihail Halici i Francisc Pariz Pdpai . . . 105
Dictionarul lui Priz Papai in literatura romn 109
Anexa : Testamentul lui Mihail Halici 163
Ir. Bogreat_Sfintii-medici in graiul i folklorul romnesc 169
Th. Capidan, Romnii nomazi. Studiu din viata Ronfanilor
din sudul Peninsulei Balcanice 183
Introducere 183
I. 1. Aromnii nomazi 184
2. Vechimea nomadismului la Aromani . . 197
3. Starea actual a nomadismului la Aromni 218
II. 1. Aromdnii pAstori 254
2. Suirea oilor la munte 272
3. Coborirea oilor la es 296
4. Starea actual a pastorilor 307
5. Influenta pstorilor aromni asupra celorlalte
popoare balcanice . . . . 322
6. Pstoritul Aromnilor in toponimia balcanica 331
7. Termeni pastoreti pierduti din dialect, insa
Ostrati in limbile balcanice 336
Originea cuvintelor 339
Consideratiuni finale 351
C. Lacea, Milt in Transilvania aezri de Ronfani venill
din sudul Dunarii sau nu snt7 353
G. Giuglea, 0 problem de fonetid : Soarta lui e deschis
accentuat dupa r 371

www.dacoromanica.ro
 Pagina
Dr. V. Bologa, terminologia medicaid romAneascd a docto-
rului loan Pivariu (Molndr von Mullersheim) 383
Introducere 394
Limba lui Molnar-Pivariu 385
Terminologia medical 386
Incheiere. Concluzii 394
C. Diculescu, Elemente vechi greceti din limba romnd 393
I. Introducere 394
1. Cercetrile 1 studiile de pand acum . . 394
2. Ce intelegem prin elemente vechi greceti
i cum se explicd istoricete prezenta lor
in limba romnd 397
II. Observatiuni generale 418
3. Reflexe dialectele vechi grecesti 418
4. Vocalismul 424
5. Consonantismul 431
6. Formarea cuvintelor 434
III. Domeniile influintei vechi greceti . . 437
7. PAstor,ia
8. Agricultura ......
9. Vndtoarea i pescuitul
.
43
J5:-.,E
402
10. Industria casnicd si gospod5ria 464
11. Arta magicd i credintele populare . 474
12. Anatomia si medicina populara 475
13. Flora Lk()
14. Fauna 486
15. Natura 4C0
16. Diverse
17 . Toponimia . ...........
Adaose i indreptri . ..
491
493
503
Indice 5C6
C. D. Serra, Per la storia del cognome italiano ll . . , 517
Sulla continuit dell' onomastica latina-romanza
nei nomi propri canavesani (e piemontesi) . . 517
I. Carattere non esclusivamente cristiano, ma pa-
pagano-cristiano dell' onomastica latina medivale 529

. .......... .
II. Continuit territoriale Cell' onomastica latina-
romanza . . . . .
III. C, ndizioni cui risponde il perseverare della tra-
531.

dizione onomastica latina e Innovazioni indici

della sua vitalit nel medioevo . . . . . . . 536
1VV. Continuit morfologica e semantica della tradi-
zione onomastica latina nell' onomastica me-
dievale 543
Segni e sigle d'uso piii frequente e particolare 582
Fonti onomastiche di maggior uSo a) ahtiche,
b) medievali, c) moderne e loro abbreViazioni . 583

www.dacoromanica.ro
Pour l'organisation du travail scientifique.
La fiche internationale. L'index general.

La production scientifique s'accroit dans de telles propor-

tions que se tenir au courant devient pour l'homme de science
une tche qui depasse ses forces. L'rudit se voit oblige, depuis
un certain temps, A renoncer A suivre tout ce qui se publie dans
sa spcialit, sourtout depuis que le prix des livres est si lev
que meme les bibliotheques publiques ne peuvent se les procu-
rer tous. Nous nous trouvons en presence d'un douloureux di-
lemme : notre conscience de travailleur nous impose de nous
mettre au courant de ce qui se publie, et de connaitre sur notre
matiere l'avis des autres avant d'mettre le noire; mais, d'autre
part, le dsir d'apporter A la science notre contribution personnelle,
de publier des travaux utiles, nous oblige A etre avares de notre
temps. Mall- eureusement, dans la science comme dans la vie,
celui qui peut montrer qu'il a lu le livre le plus recent passe
souvent pour le plus cultive, de sorte que les etudes pourvues d'un
appareil bibliographique considerable passent, souvent A tort,
pour les plus savantes. _
Le seul remede contre ce mal qui grandit d'anne en anne,
c'est de discipliner le travail individuel et d'organiser le travail
collectif, par une collaboration intelligente et une cooperation
internationale bien dirige.
La Commission de Cooperation intellectuelle rattache A la
Societe des Nations, comprenant la ncessit d'une collaboration
internationale en vue de faciliter le travail scientifique, s'est
occupe depuis sa creation du projet d'une Bibliographie capable
de mettre A la porte de tous les travailleurs le moyen de con-
Detre vite et avec exactitude la production scientifique univer-

www.dacoromanica.ro
2 S. Pli:,CARIti

selle, dans toutes les spcialites. Les plans, d'abord un peu

vagues et congus dans un trop grand style 61 s'agissait de crer
un Institut bibliographique mondial) ont t rduits aux limites
des realisations possibles. On a commence par une bibliographie
des sciences physiques qui sera bientOt suivie de celle des anti-
quits classiques et des sciences conomiques. Des A present il
semble que l'on ait rsolu avec bonheur quelques questions de
principe: on a uni dans une collaboration fconde les energies
mises au service de cette cause et on a evit ainsi les inconve-
nients causes par un travail disperse et non organise, avant tout
ce double emploi que nous ne pouvons plus nous permettre
aujourd'hui.
Mais la bibliographie ne rsout qu'un aspect du probleme.
Meme quand elle est critique et analytique, elle ne donne pas,
elle ne peut pas donner des informations de detail, car pour
qu'une bibliographie soit bonne et utile, il faut tout d'abord
qu'elle soit concise, et renonce aux details. Or, ce sont juste-
ment les etudes de detail, dispersees dans des publications oft
le plus souvent on ne soupconne pas leur presence, qui frquem-
ment nous intressent le plus.
OU en sommes-nous aujourd'hui A cet gard ? Je me limi-
terai ici A une branche de la science dont je puis parler par
experience: la philologie romane. Mais A coup sir les observa-
tions que l'on peut faire dans ce domaine s'appliquent en grande
partie aux autres.
Quand on lit un livre qui vous appartient personnellement,
on marque d'ordinaire au crayon, soit en soulignant le texte,
soit par des notes marginales, les passages qui frappent le plus,
qu'on admette ou non les ides qu'ils contiennent bref
les passages qu'on croit pouvoir utiliser un jour. Mais, plus on
aime les livres, plus on vite de les dfigurer par des notes au
crayon. D'ailleurs, l'utilit de ces notes reste problematique, car
les travailleurs ont pour la plupart trop de confiance en leur
mmoire. Celle-ci les trahit souvent, et lorsque, au bout de quel.
ques annes, on veut trouver le livre et les passages souligns,
il faut perdre des heures entieres, souvent sans rsultat. En outre,
cette methode devient inapplicable quand il s'agit de livres qui ne
vous appartiennent pas, comme par exemple de revues emprun-
tees A un collegue ou A une bibliotheque.

www.dacoromanica.ro
 POUR L'ORGANISATION DU TRAVAIL SCIENTIFIQUE 3

Alors, on n'a plus qu'une ressource: faire des fiches. Pour

.cela, chaque travailleur a son systeme, et meme il en change
-souvent. Frequemment, avec l'exprience que donnent la pratique
et Page, les rudits changent leur systeme de fiches. Dans leurs
bates A fiches, on trouve des feuilles de diffrents formats,
-crites parfois au crayon, c'est-A-clire s'effaant avec ,le temps,
avec des abrviations differentes. Le classement systmatique de
ces fiches devient, au bout d'un certain temps, impossible. ll faut
pour s'orienter dans des fiches anciennes perdre beaucoup de
lemps. Combien d'entre nous, dsoles, n'ont-ils pas cherche A
mettre de l'ordre dans leurs vieilles fiches en les recopiant selon
un nouveau systeme, qui leur semblait meilleur ? Helas, voyant
le temps qu'ils perdent A cette besogne, la plupart l'abandonnent
. moiti chemin.
Est-il possible de dlivrer les rudits de ces ennuis en
,crant une fiche internationale pratique et facile A manier? Il
me semble utile d'tudier cette question, car si on pouvait la
rsoudre, les travailleurs de l'avenir seraient dbarrasss de bien
des tracas, et gagneraient beaucoup de temps.
En outre, la fiche internationale prsente un autre avantage.
Combien de savants meurent A la fleur de l'Age, avec des tra-
-vaux sur le chantier ! Les plus vieux sont de meme surpris par
la mort au milieu de travaux scientifiques pour lesquels ils ont
amass un riche materiel. En effet, le vrai savant sait bien que
le progres scientifique se realise moins par l'intuition, don per-
sonnel inappreciable de l'homme de talent, mais souvent mirage
-trompeur, que par une documentation solide. Or celle-ci rclame
une longue et patiente recherche de materiel. Preparer ce ma-
teriel, c'est, si j'ose employer une comparaison triviale, comme
se savonner le visage avant de se raser : la lame la mieux aiguisee
ne coupe pas sur une peau qui n'a pas et savonne avec soin
et sans hale.
Tout le travail consacre par le savant A amasser du ma-
teriel pour des travaux qu'il n'a pas eu le temps de publier, ou
qu'il a encore hsit A rediger, est en general, A sa mort, perdu
pour tous. Qui pourrait en effet s'orienter dans des fiches oil ne
_se trouvent que des fragments d'idees, jetes sur le papier sans
-etre exprimees compltement, avec des signes, des abrviations
personnelles ? Si nous avions la fiche internationale, et une con-

www.dacoromanica.ro
4 S. PIJ$CAR1U

vention adoptee par thus pour la composer, ce materiel prcieuK

pourrait servir A la collectivit.
D'autre part, la fiche internationale pourrait avant tout ser-
vir de base a un travail de grande envergure, destine a comple
ter la Bibliographie concue par l'Institut international de Coope:-
ration intellectuelle. Je songe a un Index generalis qui donneraits
aux travailleurs justement les informations de detail qu'ils ne
trouvent pas dans la Bibliographie generale.
Des aujourd'hui, l'utilit d'un index A la fin du livre est
reconnue. En philologie par exemple, il est rare de trouver un.
livre vraiment bon sans index. Meme les revues de spcialit
publient, soit a la fin de l'anne, soit comme annexe apres une .
srie de numros, soit mme depuis quelque temps a la suite
des articles, un index qui permet de trouver, par ordre alphab
tique, des renvois aux informations de detail. Mais la faon de
composer l'index varie avec les auteurs. Quelques uns constituent
leur index mcaniquement, en y mettant tous les mots cites
dans le texte, qu'ils y figurent a titre d'exemple, ou qu'ils.
soient expliqus d'une fawn nouvelle. D'autres choisissent seu
lement ce qu'ils croient digne d'etre relev, et leur choix est
ordinairement trop restreint. D'autres, pour eviter la perte de
temps que cause cette tAche ingrate, la confient A quelque leve
jeune et sans experience. La difference porte surtout sur la
maniere de concevoir l'index ; quelques auteurs lui donnent toute
l'ampleur ncessaire ; d'autres au contaire n'y attachent aucune
importance. Pour donner un exemple typique, comparons l'index.
allemand de la Grammaire des langues romanes de Meyer-
Ltibke a celui de la traduction franaise du meme ouvrage ;.
beaucoup d'entre nous consultent pour le texte l'dition allemande,
mais pour l'index l'dition franaise. Un type unitaire d'index.
s'impose ; ii faut etablir quelques principes gnraux pour sa.
composition, et faire adopter par tous les memes abrviations,
la meme transcription phontique.
Mais tablir cette unite dans l'index, comme consequence
directe de l'adoption de la fiche internationale qui lui sert de
base, ce n'est IA qu'une demi-mesure. En verite, utiliser, pour
chaque question de detail, toute une srie de livres ayant de bons
index, c'est une tAche malaise. Combien de livres, que nou&
ne consultons pas parce qu'ils sont hors de notre specialitc

www.dacoromanica.ro
 POUR L'ORGANISATION DU TRAVAIL SCIENTIFIQUE 5

contiennent des details qui pourraient nous etre utiles ? Combien

de fois des langues loignees prsentent des phenomenes gene-
iraux ressemblant a ceux qu'on peut constater clans sa propre
la ngue !
11 est evident qu'au lieu de consulter les index de vingt ou
ttrente livres, sans avoir d'ailleurs la certitude d'avoir dpouille
ceux qui contiennent les informations les plus precieuses, it se-
trait beaucoup plus commode et plus avantageux de consulter un
seul livre qui remplacerait, thus les ans, les index partiels de tous
les livres parus au. cours de l'anne.
La chose est si vidente qu'on ne devrait pas avoir besoin
de la dmontrer. Pourtant, je voudrais indiquer les avantages qui
deriveraient de la publication d'un tel Index general, car en meme
temps je crois pouvoir montrer que l'ide est realisable.
1. L'utilisation de l'Index aurait d'abord les avantages cau-
ses par les motifs exposs ci-dessus. L'Index general devien-
dra pour l'rudit un livre aussi ncessaire que le dictionnaire
,ou le lexique. Aussi beaucoup l'acheteront-ils, et toutes les gran-
des bibliotheques seront-elles obligees de se le procurer.
2. Par suite on trouvera probablement sans beaucoup de
reine des diteurs pour l'Index general des diffrentes branches
de la science.
3. Avantage pour les auteurs eux-memes: leurs ouvrages
seront continuellement cites et consults plus souvent : D'oit
benefice pour les diteurs d'ouvrages scientifiques. Probable-
meat quelques auteurs, et, quelques diteurs, plus rares, ne re-
:nonceront-ils pas a publier leurs livres avec un index. Mais tous
consentiront a ce que cet index soit reproduit dans l'Index ge-
.nral. D'autre part beaucoup d'auteurs, et surtout beaucoup de
ciirecteurs de revue, renonceront volontiers a publier des index
et accepteront d'envoyer leurs fiches pour etre imprimes dans
'Index general. A cette intention, chaque auteur composera l'in-
dex de ses oeuvres scientifiques, etudes, articles, mlanges,
.comptes-rendus etc., sur le modele de la fiche internationale,
dans tine des langues mondiales : francais, anglais, allemand ou
.italien, et l'enverra a l'diteur ou au directeur de revue. Celui-ci,
qu'il publie ou non le travail avec un index, enverra les fiches
en meme temps que la fiche bibliographique (la fiche oil se

www.dacoromanica.ro
6 S. PU$CARIU

trouve le titre du travail en toutes lettres et en abrge) A la re-

daction de l'Index general. LA, les fiches seront classees syst-
matiquement, et utilisees annuellement pour la publication de-
l'Inde c general.
4. La Commission internationale de Cooperation intellectuelle-
pourrait, par l'Institut de Cooperation intellectuelle de Paris, se
charger de l'organisation de cette tche, c'est A dire faire les en-
quetes necessaires, les travaux preparatoires,, engager des pour--
parlers avec les directeurs de revue et les editeurs, se mettre
en rapport avec les grandes bibliotheques qui s'abonneront A la
publication. Elle commencerait pour le moment par une specia-
lite, la philologie par e emple, comme elle a fait pour la Biblio-
graphie des sciences physiques, et, avec le temps, tendrait son
activite sur les autres branches de la science. Celles,ci devraient
adapter la fiche internationale (format et contenu) a leurs be--
soins propres. Les difficultes que rencontrera l'organisation d'un
Index general de toutes les sciences seront normes ; mais, avec
de bonnes mthodes de travail, elles ne seront pas plus diffi-
ciles a vaincre que celles qu'ont surmontes les grands diction-
naires encyclopediques.
Nous nous inspirons de ces ides, au Muse de la langue
roumaine, depuis la creation de ce dernier 1.
1 Voici ce qu'on peut lire dans l'article programme publi en 1920

en tete du premier volume de la Dacoromania" :

Le Botaniste a dans son institut de riches herbiers, le geologue, ses-
armoires pleines de minraux ranges par catgorie, l'entomologiste, ses-
boites d'insectes, le numismate, ses collections de monnaies. D'innombrables
planches, des photographies, supplent aux lacunes de ces collections. Seul,
le philologue ne possde pas ces outils si ncessaires a ses travaux. Chaque-
philologue est oblige de consacrer une part importante de son travail A_
rassembler le materiel indispensable, en emplissant ses rayons de fiches,
dans lesquelles tout autre que lui, et parfois lui mme ne peut s'ori
enter ...
La science a pris, dans chaque spcialit, un tel dveloppement, que-
l'Cconomie de temps est devenue pour l'rudit une ncessit primordiale
LeS bibliothiques a catalogue rationnel, les bibliographies donnant des in-
lormations rapides et exactes sur les travaux dj parus, et sourtout les
musees qui vitent A l'rudit la peine d'amasser lui mme son materiel de-
travail, sont devenus indispensables au progrs de la science, dans chaque
spcialit. C'est en raison de cette ncessite qu'a et fonde le Muse pour
l'tude de la langue roumaine".

www.dacoromanica.ro
 POUR L'ORGANISATION DU TRAVAIL SCIENTIFIQUE 7

Pendant ses cinq ans d'exis'ence, le Muse de la langue

roumaine a poursuivi, dans le cadre de ses ressources matri-
elles restreintes, le but qu'il s'tait fix: devenir un foyer de
hautes etudes oil le travailleur puisse trouver, A cOt de l'appareil
scientifique ncessaire, tous les intruments de travail capables
d'conomiser son temps et son nergie. Nous avions un rayon
d'activit restreint : l'tude de la langue et de la littrature rou-
maine aussi n'tait-il pas extremement difficile d'atteindre
notre but. Nous nous sommes enferms dans un champ restreint,
pour pouvoir le creuser plus profondement. Nous possdons une
bibliotheque de spcialit, riche en livres et en brochures raresi
un abondant materiel lexicographique qui sert A la composition
du Dictionnaire de l'Acadmie roumaine est mis A la dispositixt
du travailleur ; ce materiel s'enrichit sans cesse de fiches nouvelles
et de materiel regional, extrait surtout des rponses aux question-
naires envoyes dans tout le pays ; en outre, nous avons com-
mence A preparer methodiquement une bibliographie dont est charg
un fonctionnaire du muse, et un Index general concernant la
langue et la litterature roumaine.
Peut-etre ne sera-t-il pas inutile d'exposer en quelques
mots les principes qui nous ont guides et les experiences qua
nous avons faites en ce qui concerne cet Index general.
1. L'Index general est compose sur fiches; chaque phno-r
mene linguistique est note sur une fiche spciale.
Pour cette raison, l'conomie de materiel et d'espace nous
oblige A employer des fiches d'un format aussi rduit que pos-
sible. L'experience nous a convaincus que le format le plus
pratique est le 32-e d'une feuille de papier ordinaire, c'est A dire
de 85 mm hauteur sur 50 mm de largeur. Les fiches sont d'un papier
mince et fort, et coupees A la machine. Pour les cas exception-
nels, quand ce format n'est pas suffisant, on ecrit sur une fiche
double, de 170 mm de longueur, qui est pliee en deux, et rangee avec
le pli en haut. Dans des cas tres rares, on peut prendre une fiche
pliable en trois ou meme en quatre. Les fiches sont rangees dans
des bates en planchettes minces (4 mm), qui contiennent 2000
fiches placees verticalement, sans etre serres, c'est A dire pou-
vant etre feuilletes facilement. Les fiches sont divises en cate-
gories par d'autres fiches, de carton de couleur, de la meme
largeur, mais de 95 mm de hauteur.

www.dacoromanica.ro
S S. PUSCARIU

3. Les categories de fiches sont rangdes par ordre scricte-

ment alphabetique. De meme les fiches A l'interieur de chaque
.categorie.
4 line boite spciale contient les fiches portant les indi-
-cations bibliographiques, rangees elles aussi par ordre alphabe-
-tique. Avant de mettre un livre en fiches, on fait d'abord la fiche
bibliographique, avec l'indication du titre, en abrg et en tou-
tes lettres.
Quand il s'agit d'articles de revue, on cite le volume, et
,entre parentheses l'annee, puis la page et enfin le nom de
l'auteur.
Toutes les abreviations employees sont de meme transcrites
immediatement sur des fiches rangees dans une bone speciale,
{lestinee A donner la clef des abreviations.
5. Sur la fiche, on crit en haut et A gauche le mot essen-
liel, d'apres lequel est fait le classement alphabtique, et on le
souligne. Viennent ensuite le texte et l'indication de l'ouvrage,
p. ex. :
Fiche de l'Index general Fiche bibliographique

dissimilation MRIW. I
pp>t p (W. Meyer- Mitteilungen des Rumd-
Ltibke) nischen Instituts an der
MRIW. I 38 Universitt Wien, hgg.
von W. Meyer-Ltibk e.
Erster Bd. Heidelberg, C.
Winter, 1914. Pp.418 + VI.

www.dacoromanica.ro
 POUR I:ORGANISATION DU TRAVAIL SC1ENTIF1QUE 9

Albanais Jokl, Lingv.-Kult

Anciens rapports avec les
Roumains de la van& de
Drin (avec bibliogr. de la
question)
Jokl, Lingv.-Kult. 142
Jokl N or b er t, Linguis-
tisch - kulturhistorische
Untersuchungen au s dem
Bereiche des Albaniscl-,en.
(No. 8 de Untersuchun-
gen zurindogermanischen
Sprach- u. Kulturwissen-
schaf t, begrtindet von Karl
Brugmann u. Ferdinand
Sommer, ligg. v. Wilhelm
Steinberg u, Ferdinand
Sommer). Leipzig, Gruy-
ter & Co., 1923. Pp. 366
-1- XI.

Selon les moyens et le ternps dont dispose le personnel

.scientifique du Musee, on copie sur fiche !Index des travaux
qui paraissent (s'il est ais de s'en procurer deux exemplaires,
on decoupe et on colle sur fiches l'index imprime). Pour les livres
.qui ne possedent pas d'index on fait des extraits sur fiches.
Voici, a titre d'exemple, le titre des differentes categories
de l'Index general du Musee, jusqu'a la lettre :
A (voyelle)abstraits (mots) accentaccord accusatif --
actif acoustique accusatif adaptation adjectif adverbe
.aphere se agglutination Albanais allegro amphibologie ana-
coluthe analyse analogieanimaux (noms d') aoriste apo-
cope archaIsmes ardelenismes 2 Aroumains article assi-
milation asynthetique asperites (syntactiques) attraction (vo-
calique) attribut autochtone (element);
B (consonne) Banat bogomiles (secte religieuse) Bul-
gare ;
1 L'ordre est rigoureusement alphabtique pour les mots roumains
.correspondants.
I Phenomenes linguistiques particuliers a la Transylvanie (roum.Ardeal).,

www.dacoromanica.ro
10 S. PI.J.CARIU

C (consonne) caduc (son) - calques (linguistiques)-quali-

tes (des sons) -categories (grammaticales, semantiques)-cellule-
(linguistique) comparatif complement- composition- conditi-
onnel conjugaison-subjonctif (roum. conjunctiv)-contaminatiom
continuit (des Roumains en Dacie) contractions- contrle
(du milieu ambiant)- convergence enfants (roumain : copii-leur
langue)- corruptions-creations immdiates- christianisme- chro--
nologie mots (roumain : cuvnt-imports, etc.).

Le systeme d'Index general sur fiches a un grand inconve-

nient: la fiche s'egare facilement. En revanche, il offre un avan--
tage si grand qu'il compense cet inconvenient : on peut retirer les
fiches de la boite, et, apres elimination de celles qui n'ont pas
d'intret immdiat, classer facilement les autres sur une table,
et les utiliser dans l'ordre que l'on vent pour travailler. Avec un
paquet de quelques series de fiches, on peut aller a la biblio-
theque et chercher sans perdre de temps tons les livres a qui
elles renvoient ; si la fiche est trop sommaire, la citation peut
etre complte selon le besoin directement sur la fiche.
Pour cette raison, l'Index general devrait etre imprim, s'il
voit jamais le jour, en deux editions differentes : une edition
rneilleur marche, en format de livre, pour les bibliotheques publi-
ques, et une seconde edition, imprimee directement sur fiches
du format international, destinde aux instituts frquents par
des travailleurs pen nombreux et stirs, et aux particuliers. Le
format du livre devrait d'autre part etre tel que l'index ffit im-
prime sur deux colonnes, dont chacune efit la largeur de la
fiche internationale. II serait preferable d'employer un papier
mince, et de n'imprimer que sur le recto de la feuille. Ainsi, la
typographie pourrait utiliser la composition du livre pour l'dition
sur fiches, et le livre lui-mme pourrait etre decoupe et colle sur
fiches par qui voudrait l'utiliser ainsi.
Ce dernier cas se presenterait frquemment, car beaucoup,.
au bout d'un certain temps, plutOt que de consulter des dizaines
de volumes pour suivre une question, prefereraient consulter les
index sous forme de fiches ranges dans des boites ofi on pour-
Tait introduire chaque armee le materiel nouveau, dans l'ordr
alpf.abetique.

www.dacoromanica.ro
 POUR L'ORGANISATION DU TRAVAIL SCIENTIFIQUE 11

Les diffrents domaines scientifiques n'ont pas de frontieres.

strictement delimites, et chevauchent les uns sur les autres ;.
aussi arrivera-t-il souvent qu'un spcialiste ait besoin d'un cha-
pitre concernant une science rapproche ou meme eloignee de-
la sienne. Ainsi, pour les philologues, le romaniste, le germaniste,
le slaviste, etc. consulteront souvent le chapitre concernant la
linguistique gnrale, ofi seront cites, emprunts a toutes les Ian-
gues, les phnomenes genraux comme l'assimilation, la meta-
these, etc. Le spcialiste de philologie anglaise suivra, outre les
questions de germanistique, aussi celles de philologie romane
et francaise en particulier. Les bibliotheques moins grandes de
Roumanie, pour la geographie, l'histoire, la philologie romane
etc. se contenteront de se procurer les chapitres concernant la
Roumanie, son pass et sa langue, et ainsi de suite.
II est impossible de prvoir des maintenant le developpe--
ment que prendra l'Index general, et les problemes de detail
qu'il soulevera. Ils dependront des necessits, et la technique de
l'Index s'organisera d'elle-meme. Ce qui est stir, c'est qu'il de-
viendra une publication indispensable a tous les rudits ; il les
dispensera en effet de bien des recherches vaines ; il leur Mena
le dplaisir de ne pas connetre les rsultats des travaux de
leurs prdcesseurs, et de ne pas pouvoir profiter des lumieres.
qu'ils ont rpandues.
Sextil Puparin.

www.dacoromanica.ro
Principiul sonoritatii in economia limbii 1.
Lui Otto Jespersen.

Problema a carei solutie Incerc s'o prind aci Inteo formula

,definitiva, a fost discutata mult In cursul vremurilor. In timpul din
.urma atentiunea s'a Indreptat mai ales asupra teoriilor lui F e r-
dinand de Saussure din Cours de linguistique gnrale,
carte pe care editoriiei Charles Bally i Albert Seche-
haye, In colaborare cu Albert Riedlinge r, o fac s apara
In 1922 In editia a Il-a, i a lui Otto Jesp er se n, al carui
Lelzrbuch der Phonetik, In limba germand, s'a publicat in editia
a III-a in 1920. Teoriile acestea cuprind de fapt, in cadrele unor
expuneri de toata originalitatea, totul ce au produs mai remar-
cabil cercetarile de Oita acuma, facute in cautarea unei definitii
tiintifice a silabei.
Despre silaba s'au spus multe lucruri utile i foarte impor-
tante, dar analiza fiintei ei s'a impiedecat de un obstacol mare :
neputinta de a determina in mod precis punctele unde Incepe i
unde se sfarete o silaba. Zadarnicia sfortarilor de a deslega
aceast chestiune, 1-a facut pe Jespersen s se resemneze i
-s declare cd incercarea de a descoperi limita dintre doug silabe
ar fi tot atat de zadarnica, In majoritatea cazurilor, ca i incer-
carea de a gsi Inteo vale linia despartitoare dintre doi munti F.
J. Ve ndryes face la 1921, in Le Langage, exact aceeai decla-
1 Studiul acesta a fost comunicat, in rezumat, In ziva de 14 Aprilie
1925 Congresului Filologilor Romini din BUCUreVi.
2 Op. cit., pag. 202-203. ... Das einzige, was hier vorliegt, sind zwei
.Gipfel mit dazwischenliegender Senkung, aber es ist ebenso miissig, darilber
zu streiten, ob diese Senkung ganz zum ersten Gipfel oder ganz zum zweiten
oder halb zu beiden gehrt, wie es massig ist, in einem Tal in der Natur
mach einer bestimmten Scheide zwischen zwei Bergen zu suchen". Ingi-
merii hotarnici ne asigura de altfel c'a o asemenea delimitare intre doi munti
nu este cu neputint.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII iN ECONOMIA LIMBII 13

ratie, Intrebuintand aceeai comparatie ca 1 Jespersen 1. Incer-

carea pe care Vendryes o numete copilareasca, o facuse totui
De Saussure. Oricat de ingenioasd lima, teoria acestuia nu poate
rezista unei critici minutioase.
Intr'un grup de sunete ca d. e x. appa, zice De Saussure 2,_
se disting doi p, cel dintaiu fiind imploziv (hy, cel de al doilea ex-
plosiv (0. Este atata potrivire intre aceti doi p, 'Meat au putut
fi transcrii In uzul comun chiar printr'un singur semn (apa).
Exista Ins 1 cazuri and cei doi p nu urmeaza unul dupa altul :
abta, atba etc. Aceeai deosebire, Intre un element imploziv i-
unul exploziv, se poate face pentru toate sunetele in gall de a,
deci 1 la fricative (affa), la nazale (alluita), la lichide (aria) i la
vocale abba.
Intre imploziune i exploziune, continua De Saussure, exist
un moment de repaos, care poate fi prelungit dupa plac. Emisiu-
nea sunetului continua insa pe cand organele raman nemicate4
dad avem de a face cu un fonem cu articulare mai deschis
(d. ex. In alla). In aceasta clip de repaos efectul articularii ar fi la
fel cu cel al imploziunii. De aceea clipa de repaos poate fi Ingle-
bath imploziunii. Imprejurarea aceasta 11 face pe De Saussure-
s nu mai tina cont decal de imploziune ci exploziune, mai cu .

seama pentruca el este preocupat de gandul de a reduce feno-

menul silabarii la o schema pe cat se poate de simpl, dar lute-
meiata pe consideratia tuturor factorilor esentiali. NeInsemnand
astfel in schema sa un element pe care II crede de o impor-
tanta secundara, dansul marturisecte chiar a nu are pretentia
de a rezolvi toate dificulthtile, ci numai de a pune studiul pro-
blemei pe baze rationale.
Este cu atat mai dificil, zice apoi, de a deosebi iniploziunea
de exploziune, cu cat mai deschisa este articulatia sunetului..
Am distinge uor elementul imploziv de cel exploziv in cilia, mai
greu In aa, pe and la a, deschizatura mare face cu neputinta
orice diferentiere de felul acesta.
i Op. cif , pag. 65. ... Cette triple variation permet dans un certain
nombre de cas de fixer la limite des syllabes ; dans beaucoup d'autres, la
division est arbitraire. II serait aussi puril de chercher a la fixer que de
vouloir determiner A quel point prcis se trouve le fond d'une valle entre
deux montagnes".
2 Pentru expunerile ce urmeaza aici, vezi op. cit., pag. 79-88.

www.dacoromanica.ro
14 AL. PROCOPOVICI

De Saussure crede ca a aratat in chipul acesta cari sant

.elementele cele mai simple, concrete 1 indivizibile, precum le
zice, cari se inirue in cursul vorbirii. Fara indoiala", declara
dansul in cele urmatoare, orice deschizatura trebue sa fie pre-
cedata de o inchizatura ; ... dacd spun fn , ar trebui, dupa ce
am facut inchizatura pentru r, ca sa articulez cu uvula un r
care se deschide lpe cand cluziune pentru p se formeaza in spre
buze. ...In cuprinsul actului fonator pe care voim s-1 analizam,
nu tinem seama decal de elementele deosebitoare (differentiels"),
cari se impun urechii i sant capabile de a servi pentru o de-
limitare a unittilor acustice din cursul vorbirii. Numai aceste
unitti acustico-motrice trebue considerate ; astfel articulatiunea
lui r exploziv, care insotete pe cea a lui p exploziv, nu exista
pentru noi, pentruca nu produce un sunet perceptibil sau cel
putin pentruca nu conteaza in inlntuirea fonemelor" (dans la
chaine des phonemes").
De Saussure face aci o greala mare. Dansul declara in-
e Astent un element a carui fiinta n'o poate tagadui totui. In
cazul special analizat de el, acest element este partea a doua a
lui r uvular, deci ca evolutie articulatorica departarea uvulei de
MIA, o micare invers celei e ,ecutate in partea intaia a ace-
stui r. Ca in acelai timp a fost neglijat i p imploziv, ca un
element care n'ar da nici un colorit specific imaginei acustice,
nu se spune la locul acesta expressis verbis. De Saussure se
pune cu sine insui in contrazicere, cad chiar dupa definitia
lui, fonemul este suma impresiunilor acustice 1 a micarilor
articulatorice, a unitatii auzite i a unitatii vorbite, una condi-
tionand pe ceealalt" 1. Daca e ca aceast definitie sa-i pastreze
valoarea pe care o are de fapt, la analiza fonemelor nici o
micare mrticulatorica nu mai poate fi desconsiderata pentru
motivul ca nu produce un sunet perceptibil. Renunt sa inir aici
toate obiectiunile ce s'ar mai putea face lui De Saussure, dar
dintre acestea una dintre cele mai importante este ca elementul
_pe care-I declar imperceptibil, se aude totui foarte adese. Auzim
d. ex. destul de bine, dei mai putin decal in apa, ploziunea lui
p In aDta, ca s luam numai unul dintre grupurile de sunete
descrise de el 2.
i Op, cit., pag. 65.
2 Cf. Otto jespersen, op. cit., pag. 167.

www.dacoromanica.ro
 PIUNCINUL SONORITATIE iN ECONOMIA LIMBII 15

Aa cum a fost reprodusa teoria aceasta a lui De Saus-

ure de elevii lui Bally, Sechehaye 1 Riedlinger, ea mai are
pt cusurul ca. se Intemeiaza pe observarea unor combinatiuni
arbitrare de 2-3 sunete, in loc ca aceste sunete s fie Infati-
ate in mijlocul cuvintelor In cari se gdsesc. Aceasta, cu toate
.ca De Saussure insui accentuiazd Indeosebi c atunci and
studiem sunetele, nu trebue s le smulgem din inlantuirea lor
din cursul vorbirii. Rupte din ansamblul imaginei acustice i
articulatorice, faptele pierd din claritatea lor. Desigur, i pentru
leoriile linguistice avem nevoie de abstractiuni Intr'o masura mai
mare sau mai mica, dar rezultatele la cari ajungem trebue con-
trolate i demonstrate imediat la mna unui material at de bogat
In plin viata a limbii.
De Saussure mai arata cum se pot combina exploziunea i
imploziunea in cursul vorbirii. Nu struiu asupra amnuntelor. In
general am avea succesiuni de exploziuni, and urmeaza unul
dupl altul sunete cu articulatie tot mai deschisd, succesiuni de
imploziuni, and urmeaza unul dupa altul sunete cu articutatie
tot mai Inchis. Se citeazd in cele din urma forma particulire-
ment, transcris foneticete, cu indicatia exploziunilor i implo-
ziunilor, pottwikw. Cuvntul ar fi caracterizat astfel de o
succes'une de frephre 'exploziuni i imploziuni, care corespunde
.cu o succesiune de tot mai deschise 1 tot mai Inchise articuldri
ale organelor bucale.
Trecerea de la imploziune la exploziune ( > < ), continua
scum De Saussure, produce un efect particular, care indica fron-
tiera silabei 1
Un elect special, numit elect vocalic, se mai produce dupa
De Saussure atunci and trecem de la tacere la Intaia imploziune,
d. ex. In rut din artiste, sau de la exploziune la imploziune, ca
d. ex. hPt. Sunetul imploziv prin care se produce acest efect,
este punctul vocalic (point vocalique"), cunoscut ca sonant"
In terminologia curentd. Toate sonantele ar fi implozive, conso-c,
nantele and implozive, and explozive. lath' de ce I cei doi a
(a i poart semnul imploziunii in transcrierea fonetica a lui
Si dans une chaine de sons on passe d'une implosion a une ex-
plosion (>I<), on obtient un effet particulier qui est l'indice de la frontire
40 syllabe, par exemple dans ik de particulirement". Op, cit., pag. 86-87,

www.dacoromanica.ro
16 AL. PROCOPOVICI

particulierement, dei vocala aceasta a fost declarata prea des-

chisa, pentruca si la ea s se poata face asemenea di-
stinctiune.
Este si aceasta o noua contrazicere care compromite teoria.
lui De Saussure. Dar el insusi marturiseste ca teoria aceasta
nu consuma i nu rezolva toate chestiunile in legatura cu pro-
blenia studiata. Astfel definitia data de el frontierii dintre silabe
nu mai rezist in fata conditiunilor in cari se gasesc vocalele
in hiat. In il cria sau ebahi d. ex. i i a resp. a i i ar fi sunete
implozive, fiind sonante, si totusi trite cele cloud imploziuni se-
&este un hotar de silabe. De Saussure declara ca avem de a.
face aci cu o succesiune rupta de imploziuni (charnon implosif
rompu"). Astfel insa a pus nurnai cuvantul rompu" in locul
unei explicari, caci nu ne arata In ce consist aceasta rupere",,
Oricum, in chipul acesta ar exist cel putin cloud principii de
silabarea cuvintelor : trecerea de la imploziune la exploziune si
succesLinea rupta" de imploziuni sau, cum mai adaoga De
Saussure, de exploziuni. Daca ins in cria i artiste putem di-
stinge deopotrivd cate doua unitati fonetice, cari pot fi numite Ta
fel silabe", atunci silaba nu poate sd aib la baza fiintei sale
doua principii deosebite, cad de altfel silaba" ar fi un termen
impropriu, o numire corm data in mod gresit unor lucrurf.
deosebite.
0 In fond teoria lui De Saussure nu este decat vechea expli-
care care facea din silaba un grup de sunete rostite cu o sin-
gura deschizatura a gurii. Am vazut din transcrierea fonetica a
lui particulierement ca silabele lui De Saussure incep cu o ex-
ploziune si se sfarsesc cu o imploziune. Prin urmare deschizatura
gurii evoluiaza mai intaiu crescendo, apoi decrescendo, iar
evolutia aceasta se repeta la fel din silaba in silabd, desi mai
sant si oarecari exceptii, ca in cazul vocalelor In hiat.
41 Cam tot asa vede silaba si V e ndr ye s: une sucbession
d'ouvertures et de resserrements afralit parfois jusqu' h ferme-
ture". Dansul ne trimite numai inteo nota subliniara teoria
lui De Saussure, pe care o numeste tres originale" si pe care-
n'a cunoscut-o Inca atunci and a redactat acele randuri dirt
Le Langagel.

V. pag. 64 i 65.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII IN ECONOMIA. LIMBII 1T

Trecem la teoria lui Jespersen, la baza careia se ga-

sete principiul sonoritatii 1 De Saussure a tgaduit sono-
Jitatii orice importanta la silabarea cuvintelor. Obiectiunile lui,
extrem de sumare de altfel, arata c notiunea sonoritatii n'a fost
Inca destul de lmurita pentru el. Si apoi, unde se oprete sono-
ritatea", intreaba el !titre altele, de vreme ce fricative ca s pot
face silaba, d. ex. In psi? 2 Se pare deci ca De Saussure credea
in existenta unor sunete lipsite de sonoritate i cd nu distingea,
precum se cuvine, intre sonoritate i fonie, aceasta din urma
fiind datorit, precum se admite indeobte, vibratiunii coarde-
lor vocale.
Sonoritatea ItauLsimet este dupd jespersen resultanta tuturca
factorilor cari determina Intreg timbrul lui; dintre acestea intrebuin-
tarea sau neIntrebuintarea vocii deci felul de a actiona al
coardelor vocale are rolul principal la formarea ei. Jespersen ne
mai reamintete, vorbind de sonoritate, de experienta lui 0. Wolf
(Sprache und Ohr 1871, pag. 58 urm., 71), care, punand pe cineva
sa rosteascd in linitea unei nopti, inteo alee, la tot mai
mare distanta, cuvintele mama i nana, a facut urmatoarele con-
statari : mai intaiu a deosebit se intelege foarte bine cele doud
cuvinte, apoi, la distanta mai mare, nu mai putit distinge pe nr
de n; dei sunetele acestea n'au disparut Inca cu totul din ima-
ginea impresiunii auditive, iar laattm nu se mai auziau cleat
cei doi a. Prin urmare a este niaLsonox, deck m i n.
Putem defini deci sonoritatea i ca suma tuturor particu-fr
laritatilor unui sunet, cari II fac perceptibil. Cum toate sunetelev
sant perceptibile, fiecare dintre ele reprezinta un anumit grad de
sonoritate. Sonoritatea este ins o entitate fonetica foarte corn-
plexa. Ea depinde: a) de felul cum se artituleazd un sunet: de ex.
un a este de obiceiu mai sonor cleat un m, dar cu putinta este
1 cazul invers, intru cat un m Inteun cuvant rostit cu voce tare,
sau strigat chiar, este mai sonor decat un a dintr'un cuvant
rostit cu voce scazuta ; b) de constitutia fizica. a organelor noastre
de vorpire : sant indivizi cari vorbesc mai tare i altii cari vor-
besc mai slab ; indeosebi vocea bartatilor este de obiceiu mai
rsunatoare" decat a femeilor ; c) de natura mediului ambiant
in care vorbim : altfel rsuna un sunet Inteo sala acustica, alt-
V. op. cit., in( sebi pag. 190-207.
2 Op. cit., pag.

www.dacoromanica.ro
18 AL. PROCOPOVICI

lel in campul liber, altfel and aerul este uscat i altfel de ex. pe
ceata etc. Cele mai subtile modificdri ale sonoritatii se produc
Insd In cuprinsul evolutiilor articulatorice ale organelor noastre
,de vorbire, constitutia fizicd a acestor organe i mediul ambiant
find mai mult elemente accidentale, cari nu au de a face cu
liinta insdi a sunetului.
Dupd Jespersen, coardele vocale au, Intre organele noastre
articulatorice, rolul cardinal la formarea sonoritdtii, sunetele fonice,
d. ex. un b, fiind in general mai sonore decat sunetele afonice,
(1. ex. un p. Mie mi se .pare insd cd trebue sd distingem intre
factorii cari determind .timbrul unui sunet, fdcandu-ne ca s-I
recunoatem de Indat ca atare, d. ex. ca b, ca p, ca 1, ca i
etc., factori cari 1 ei influenteazd sonoritatea i Intre cari ati-
tudinea coardelor vocale are, subt acest raport, locul cel dintaiu,
-i Intre factorii cari nu au nici o importanta pentru ceea ce am
numit aci timbru", dar ale cdror modificdri se resimt in cu-
prinsul sonoritlii. Aceti factori din urmd, cari nu servesc decat
sonoritatea, sant : 1. energia expiratoricd 1 ; 2. Inaltimea tonu-
nului 2 i 3. durata sunetului 3. Un sunet este cu atat mai sonor,
cu cat mai mare este cantitatea aerului degajat din aparatul
nostru respiratoric i cu cat mai mare este puterea cu care se
face aceastd degajare, lucru pe care 11 observdm foarte bine cand
In cursul vorbirii rostim cuvintele cu glas tot mai tare. Mai tim
cd tomrile inalte se aud In general mai bine decal cele joase i
cd un sunet slab, care tine numai o infimd clipd, se pierde uor
pentru urechea noastrd, care 11 inregistreazd totui, dacd dureazd
mai mult. Nu ne putem Inchipul sunet articulat de noi, care sd
nu aibd o anumit energie expiratoricd, o anumitd indltime a
tonului i o anumitd duratd. Dar in uzul limbilor nu au totui
factorii acetia o importanta egald. Cand prevaleazd energia ex-
piratorica, ca la noi, limbile au accent expiratoric, accent muzi-
cal cand prevaleazd Inaltimea tonului, iar accent cantitativ, and
iprevaleazd durata. Accentul Insui mai are nevoie sd fie definit,
lucru pe care II vom pute face numai dupd ce vom ti ce este
43 silabd.

1 Cf. despre ,Stimmstrke" Jespe rs en, op. c!t., 200-*-201 si 205-206.

I Cf. Vendryes, op. cit., pag. 34-35, Jespersen, op. cit., pag.
243-245.
8 Cf. Jespersen, op. cit., pag, 182-183, 198-200.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII iN ECONOMIA LIMBII 19

Plecand de la faptul c sunetele cari alatuesc sistemul

fonetic al unei limbi nu sant deopotriv de sonore, Jespersen
le irmpArtete in urtnatoarele categorii, incepand cu cele mai putin
sonore i trecand la grade tot mai mari de sonoritate :
I. a) cluzive . ti p, t, k
b) fricative I f, s, v, x
2. cluzive b, drg
.3. fricative . V, Z,
4. a) nazale m, it, 71

b) laterale I
5. vibrate 0 r
6. vocale cu articulatie inaltA y, ii, i
7. 11 11 medie 95, o, e I

S. 11 l) 11
joas J
o, ae, al.
Clasificarea aceasta a sunetelor, dupd sonoritatea lor, co-
xespunde unei reabitti, Intru cat se potrivete de fapt cu impre-
sia general pe care ne-o las sunetele cel putin in uzul limbi-
lor vorbite in Europa. Valoarea ei este totui foarte relativa,
precum Ii da de altfel bine seama insui Jespersen, intru cat
orice sunet este capabil de variatiuni i din punct de vedere al
sonoritgtii sale, lucru pe care 1-am relevat mai sus.
Pe opt linii suprapuse, cari corespund celor opt grade de
.sonoritate admise de el, Jespersen reprezint in mod grafic evo-
lutia sonoritAtii in cuvintele germane sprengst, Tante, Attentat i
keine in modul urmtor :
8
7

1
sp r St

' In tabloul acesta_s_ este semnul pentru sunetul final din germ. ich,
x pentru sunetul final din germ adz, 7 (la Jespersen un g lalat printr'o liniuta),
pentru sunetul fonic corespunzator afonicei X, gS pentru odin germ. Goiter,
pentru o din franc. fort sau a din engl. all, ae pentru a d.ex. in engl. man, iar r
reprezina toad seria de sunete fonice descrise de Jespersen, op.clt., pag. 137-140.

www.dacoromanica.ro
20 AL. PROCOPOTICT

Cate silabe ne-am obinuit a distinge in aceste cuvinte;

chiar atatea puncte de culminatiune prezinta figurile corespun-
zAtoare lot, zice Jespersen, i declara apoi : in fiecare grup de
sunete numarul silabelor este exact acelai ca al punctelor de
culminatiune relativa a sonoritatii I.
Cum se face insa ca cloud sunete de aceeai sonoritate,
d. ex. doi a, urmand unul dupa altul, ca d. ex. in Kanaan, pot_
sA apartie totui la doua silabe deosebite ? RAspunsul lui Je
spersen este foarte convingator. Puncte de culminatiune a sono
ritatii presupun o depresiune a ei intre acestea, iar o asemenea
depresiune nu este cu putinta and sonoritatea ramane neschim
bata. Jespersen declard deci a in Kanaan, acolo unde silaba a
doua se sfarete, iar silaba a treia incepe cu a, puterea expira
torica (Stimmstrkel scade, avand ca urmare o reducere a
sonoritatii, al carei efect este ca auzim d o i nu u n a, cA acest
cuvant are trei nu cloud silabe. Dansul admite prin urmare ca Un,
sunet ii poate modifica sonoritatea in cursul articularii sale i
citeaza 1 un ham bisilab, pentru germ. haben, care este de doU
silabe gratie reducerii puterii expiratorice in mijlocul lui m2.
CA' in cuprinsul unui singur sunet se pot forma mai multe
silabe prin repetate reduceri ale sonorittif, ne arata 1 experi
enta pe care o facem, cand rostind d. ex. un a pretungit, ne
batem, in repezi micari, cu mama peste gura. OH de cate ori
acoperim astfel buzele cu mana, impiedecarn sunetul de a-i
desvolta intreaga energie fonatorie ; sonoritatea scade, iar noi ne
alegem cu o impresie analogd celeia pe care ne-o procura tre-
cerea de la o silabd la alta.
Modificari pe urma carora se schimbd sonoritatea unui
sunet in cursul articularii lui, par a fi numai exceptionale
pentru Jespersen. Aceasta este greala cardinala, care II
oprete in mijlocul drumului apucat i care duce totui la solutia
1 Op. cit, pag. 192-193 : Ein Blick auf diese Bilder wird uns in
jedem einzelnen Falle ebensoviele Gipfel zeigen, wie wir in den betreffen-
den Worten Silben zu erkennen gewohnt sind... In jeder Silbe haben wir
ein Hinaufgehen zu einem hchsten Punkt; dieser braucht jedoch nicht immer
gleich hoch zu liegen; worauf es bei der Silbenbildung ankommt, ist die
relat iv e Schalf 611 e dass es einen Punkt gibt, der im VerhIltnis zitA
seiner Umgebung hoch steht... in jeder Lantgruppe gibt es eben-
sov i el e Silben als es deutliche relative H 8 henpunkte in.
der Schallfiille gibt".
2 Op. cit., pag. 201.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII IN ECONOMIA LIMBII 21

-problemei, cu toata resemnarea lui de a descoperi punctele cu

,cari se sfArese i incep silabele. Sonoritatea este, precum am
Arazut, chiar dup definitia lui, rezultanta i a tuturor factorilor
.cari determind intreg timbrul sunetelor. Organele noastre articu-
latorice nu se opresc insa nici odata locului in cursul vorbirii.
Mereu se modified configuratia lor 1 deci factorii care deter-
mind Jimbrul sunetelor. Se impune prin urmare concluzia ca 1
sonoritatea trebue_s_Lurmeze-In_contial_id modificare continua
evolutie a acestor factori.
Limba nu face salturi, precum ne arata observarea tuturor
faptelor cari constitue viata ei. Inteun cuvnt ca d. ex. cap, este
.cu neputinta ca sonoritatea sa se ridice brusc de la k, unul
dintre sunetele mai putin sonore, la cealalta limita extrema, pe
care o atinge a, sunetul cel mai sonor, intocmai precum cu ne-
putinta este ca un automobil s se puie dinteodatd l'n micare
cu maximul vitezei pe care i-o poate da motorul lui. Chiar and
o silaba cuprinde numai un singur sunet, sa zicem un a, aa
cum II rostim ca interjectiune a durerii de ex., fAr ca sa fie
precedata sau urmata de vr'un alt cuvnt, ea trebue s aiba in
interiorul ei un punct de culminatiune, iar la capetele ei cele
cloud puncte de depresiune maxima a sonoritAtii.
In figurile cu ajutorul carora Jespersen vrea sa prinda
intr'o imagine graficd sonoritatea celor patru cuvinte germane,
liniile orizontale reprezinta sunetele 'In ordinea succesiunii lor,
fiecare fiind in tot cursul articularii sale de aceeai sonoritate,
iar liniile verticale arata diferentele de intensitate intre sonori-
tatile atinse de acele sunete. Dupd observdrile noastre asemenea
figuri nu mai snt cu putinta. Sonoritatea unei silabe nu mai
poate fi reprezentata printr'o imparechere de linii orizontale i
verticale, ci numai printr'o singura linie curba, ascendentd mai
-Tuthill, descendenta apoi. Pentru un cuvnt ca d. ex. capdc de-
semnul ar fi deci urmatorul :

a I) a c
Acum putem da i definitia silabei. Silaba este o unit a-
-te fo n e ti ca., for mat d dintr'un sunet-fra-tr de unt-ritp--
die sunete, a carei s ongri_tate evoluiaza maLintflu

www.dacoromanica.ro
22 AL. PROCOPOVICI

crescand, apoi decrescand, si ale cArei hotare sant

cele douA puncte de depresiune mai mare a sono-
ritatii fata de punctul de culminatiune dintre ele.
Care este punctul de Qpresiune maximd Intre cele dota
silabe ale cuvantului capac? bid chestiunea la care mai trebue
sA rAspundem, pentru ca problem sA fie deplin lAmuritA.
Cand un p se gaseste intre douA vocale, trei posibilitAti-
sant date: punctul de depresiune maximd a sonoritAtii este punc
tul de atingere dintre p si vocala precedentA, d. ex. In mined
poame, sau dintre p si vocala urmatoare, d. ex. In cap are sau
depresiunea maximA este cuprinsA chin in luntrul lui p, ca_
d. ex. in capac.
Ca sA pricepem lucrurile mai bine, sa ne reamintim cA or-
ganele noastre articulatorice nu pot forma in cursul vorbirii o
cluziune, fArA ca aceasta sa fie precedatd de o imploziune sP
urmara de o exploziune. Imploziunea si exploziunea apartinand
aceluiasi sunet acesta este cazul si al plozivei orale inter-
vocalice de obiceiu partea lui explozivA este mai sonorA
cleat partea lui implozivd, iar sonoritatatea lui este mai scAzu4
in timpul cluziunii perfecte. Lucrul este foarte firesc, cAci clu-
ziunea este un obstacol In calea energiei expiratorice si Impie
decA si de altfel puterea fonatorie a sunetului. Dacd spunem d. ex.,
oprindu-ne in clipa cluziunei, ab i aP, nu prea putem deosebi
pe b de p. Oricat ar vibra coardele vocale In cazul lui b, efec-
tul acestei vibratiuni se frange de stavila pe care o formeazd-
cluziunea labialA. Dacd spunem Insa ab i ay, urechea noastrA.
prinde foarte usor si cu toatA precizia deosebirea dintre cele .
douA labiale 1. Prin urmare in capac sonoritatea scade dincolo,
de punctul ei de culminatiune din intaiul a pang se formeazA
cluziunea lui p, i creste apoi din nou. Partea implozivA a lui p
apartine deci silabei dintai, partea explozivA silabei a doua :-
cafilpac 2. Cum InsA partea explozivd este aceea care ne face sA
recunoastem sunetul ca atare,cu tot timbrul lui specific, ne-anp
obisnuit sd despArtim cuvantul asa: ca-pac, cu mijloacele noastre
>< ><
1 De fapt ab si ap, articulate cu toata grija de a reliefa cat de mult
deosebirea intre b si p, sant de doul silabe.Vezi mai jos despre cap are.
2 Dificultati tehnice ne fac si tiparim aici doi p, In ioc ca s tiparim
un singur p aci nu avem deck un singur sunet prin mijlocul caruial
artrece linia verticala Intre semnul impolziunei i al exploziunei. Vom pro-
ceda la fel si in cele urmatoare.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATH iN ECONOMIA LIMBII 23

ortografice fiind de altfel cu neputinta o despartire care sa co-

respundA realitAtii. Apoi, nici din punct de vedere fonetic nu
poate fi vorba de o despartire desavaritA a silabelor, intru cat
ele au un punct comun, cu care se sfarete una i incepe
cealalta.
In maned poame, depresiunea maxima a sonoritatii e atins
la limita extrema' a lui -a, iar cluziunea care urmeazA, nu este
decat o prelungire de o clipd infimd a acelei depresiuni Ca
hotar al silabelor poate fi considerata tot atat de bine limita
fined a lui -a ca 1 limita incepatoare a lui p. Cum i aici
exist un punct comun intre cele doua silabe, despartirea in
maned poame nu este nici mai exacta', nici mai greita decat
I

in cal) "frac.
In cap are, partea ploziva a lui p ar trebui sa apartie, dupa
cele spuse mai sus, ca element mai sonor decat partea implo-
ziva, silabei a doua. Totui simtim ca intre p i a urmator lega-
tura este alta in cap are decal d. ex. in apare. Ploziunea unui
siinet cluziv poate sa se produca in cloud feluri, motorul ei prin-
cipal fiind sau energia expiroic functie de presiune a
aerului gramadit indaratul organelor cari s'au inchis, sau etjeLg_Ha
musculara a acestor organe, exercitata In sensul unei deschideri
Pa1071i cazul din urma ploziunea nici nu mai este ploziune in
intelesul adevarat al cuvantului I, iar sonoritatea trebue sa" fie
redusa. 0 explozie a aerului printre buze d. ex. se intelege cd
trebue sa fie mai sonord deck o simpla indepartare, unul de
altul, a organelor acestora articulatorice. Cam aa cred ca se
petrec lucrurile in cap are, motorul ploziunii lui p fiiria-Energia
musculara a buzelor, iar nu presiunea aerului gramadit indaratul
lor. Dincolo de cluziune sonoritatea nu sporete Inca in cursta
unei clipe infime, depresiunea atinsa in cluziune prelungindu-se
'Dana la limita incepatoare a lui a- din are. Trebue sA despartirn
deci silabele in modul urmAtor : cap I are.
Ca se poate intampla ca sa auzim cateodat sau sa spunern
inii caPpare in loc de cap I are, este lucru prea firesc. Pe de
altA parte apar uor forme ca d. ex. ca I pac sou cap I ac in loc
de cahlkac in uzul unui gangavit d. ex. Urechea prinde mai lesne
deosebirea intre cap I are i caNare, intre cap I ac i capIpac,
1 Voiu vorbi de acl inainte In asemenea cazuri de ploziune", spre
deosebire de explozie", and presiunea aerului este motivul principal.

www.dacoromanica.ro
24 AL. PROCOPOVICI

deck intre maned] poame, ca 1 pac pe de o parte i miincez hilmame,

caiRiac pe de alt parte, cdci in cazurile din urtn infra: in joc
partea imploziv a lui p, care are mai putin relief acustic deck
cea exploziva, precum am vdzut. Leggtura mai strnsd care se
-face intre dou cuvinte prin mutarea frontierii dintre ele in cu-
prinsul consonantei finale a cuvntului Iniu sau In a conso-
mantei initiale a cuvntului al doilea, se numete liaison%
Am urmat deci calea lui Jespersen,trAgdnd Ms concluziunile
cari se impun pe urma constatrii c sonoritatea unui sunet este
in continua evolutie in cursul articuldrii lui, c nu existd salturi
de la un sunet la altul nici supt raportul sonorithtii, i emanci-
pAndu-ne de ideea suggeratd noud de autoritatea imaginilor
grafice i de traditii vechi, cd un sunet n'ar puted s fad parte
in acelai timp din cloud silabe. In aceast scinclau letelor,
pe care o admit "insd numai pentru aa numitele consonante,
inteun element imploziv i un element exploziv, ne intknim de
altfel intru cdtva cu De Saussure 2.
Dupd Jespersen, cuvntul nu exista ca entitate foneticd.
Ar ajunge chiar numai cat am spus despre mama poame i cap
are,in opozitie cu capac, ca sa ne convingem cd nu are dreptate.
Cel mai puternic argument pentru existenta cuvntului ca unitate
I Cf. Jesperse n, op. cd., pag. 204: Die Sielbenteilung 1st in nous
avons ganz wie in nous savons [nu I za I va, nu I sa va], in les heures
I

wie in les soeurs [le I zoer, le I soe'r]". Cred c nu este tocmai asa. In
nous avons $i les heures frontiera dintre cuvinte s'a fixat in cuprinsul lui -s
din nous resp. les (am puteA vorbi ad de liaison regresivd" spre deose-
bire de liaison progresivda) i -s a evoluat ca orice $ intervocalic deve,
nind z. In nous savons i les soeurs frontiera dintre cuvinte este la punctul
de atingere intre -u resp. -e i s- urmAtor.
2 Nu admit insa c elementele implozive i cele explozive ar puteA
sA existe In neatArnare unele de altele, deci ca un fel de sunete deosebite.
Cf. si ce spun mai jos despre diftongii consonantici. Ceea ce am zis in
studiul acesta despre silaba are la aparentA foarte mari asemAnAri cu apli-
carile ingenioase date silabei in Eu ge n Herzo g, thslorische Sprachlehre
des Neufranzosischen 1, Heidelberg 1913, pag. 54-53. DupA Herzog aerul
este impins din aparatul respiratoric In cursul vorbirii intr'o serie de dega-
jAri succesive. Silaba este unitatea fiziologicA articulatA cu o singura dega-
jare de felul acesta Unde energia intrebuintat in scurgerea aerului este mai
sporit, e punctul de culminatiune al silabei, acolo bind mai puternic si
efectul acustic, adicl sonoritatea (Die Klangfiille"). Dar nu aceastA Kiang-
fillle" este esentialul. Frontiera silabei poate sA se gAseascA si In luntrul
unui sunet, care este ins numai o unitate acusticA, nu si una fiziologicA:

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATH IN ECONOMIA LIMBII 25

-fonetica superioard silabei 1, este faptul lucrul acesta II rele-

veazd in deosebi si Vendryes 2 - cd sunetele de la sfArsitul
-cuvintelor sAnt peste tot mai debile. Ca cloud cuvinte se Impre-
und cAteodatd inteo singurd unitate foneticd, nu poate sd zdrun-
-cine credinta noastrd cd intocmai ca si cuvAntul semantic existd
1 cuvAntul fonetic. Adevarat ea ceea ce este un cuvAnt pentru
sine In dictionarele noastre. adese nu este in uzul limbii o uni-
tate foneticd independentd, intocmai precum nu este adese si
aici trebue sd ne emanciOm iard de o erezie foarte respAn-
dit o unitate semanticd incleaDdentd. Prepozitiunea de d. ex.
desigur ea nu este o unitate semantica, oricate acceptiuni i-ar
gdsi dictionarele, In acelasi sens ca si, sd zicem, lemn. De cu-
vAntul lemn se leagd o anumita imagine sau anumite imagini,
pe cAnd de rmAne o -formd goala, cAt vreme nu se gdseste In
legaturd cu alte cuvinte. In masa de lemn acest de are alt title-
les decAt in de tine mi-a povestrt. De lemn i de tine formeazd
ate o unitate foneticd, motivatd, evident, de interdependenta se-
manticd dintre de i lemn resp. tine. Paralelismul intre interdepen-
denta foneticd a cuvintelor si interdependenta lor semanticd, sau
1 de altd naturd (morfologicd, sintactia etc., cf. laudare-a$,
facut-a, ma vdd, mit uit, ma lupt, parandu-mi-se etc.), este o
problemd care ar merit un studiu amnuntit.
Intr'un cuvAnt ca rogojind, fiecare vocald cuprinde cAte un
punct de culminatiune relativd a sonoritatii. Evolutia sonoritatii
in cursul cuvAntului intreg ar putea fi representatd si ea printr'o
linie curbd, tangentd a tuturor acelor puncte de culminatiune
relativd. Aceastd curbd tangenta are punctele ei mai scAzute de
asemenea Ia cele clou capete, iar punctul ei cel mai ridicat, in
cazul acesta al lui rogojind, deasupra lui 1. Asa numitul a cc e nt
nu este prin urmare ceva deosebit de ceea ce am numit sono-
ritate, el este numai culminatiunea absolutd a sonorifatii in cu-
prinsul unui cuvAnt. Accentuatd, numim cea mai sonord dintre
silabele unui cuvAnt. Dat fiind rolul pe care II are energia ex-
piratoricd la formarea sonorittii, este explicabil cd accentul a
fost adese confundat cu aceastd energie.
1 Cate odat o singurl silab poate s cuprind cloud cuvinte, ca
d. ex. ce-mi In Ce-mi spune? Dar din punct de vedere fonetic ce-mi este un
singur cuvant, iar Intre el si cuvintul urnikor, frontiera se formeaa la fel
ca d. ex. intre Avram 0 spune in Avram spune.
2 Op. cit , pag. 68.

www.dacoromanica.ro
26 AL. PROCOPOVICI

Desigur cd exist 1 unitti fonetice superioare cuvantuluir

ca propozitiunea i fraza. Fiecare silab, fiecare cuvnt, fiecare
frazd 1i are relieful sdu sonor. Ritmittsanoritatii cred cd este.
ceea ce se schimbd, cand aceeai imprechere de cuvinte Ii
modified intelesul. El mi se pare a fi altul in Tata a fost in
pddure, altul in Tata a fost In pficlur e, (in padure i nu.
aiurea) 1 iar altul in Tata a fost in pddure? etc. Cred c la
modificdrile acestea componenta muzicald 1 i cea cantitativ a
sonorittii au un rol mai accentuat .decat de altfel. Studiile pe
cari le-am fcut in privinta aceasta, dei au dat unele rezultate:
cari mi se par definitive, nu sant totui destul de progresate,
pentru ca sa desfdur aci i problema aceasta 2
Sonoritatea face sunetele perceptibile, le impreund in silabd,
pe acestea in cuvinte i incheagd din cuvinte fraza. Capabild de
subtile i infinite modificdri, urmeazd in evolutia ei tot procesul
psihologic i fiziologic din cursul vorbirii i este hordritoare
pentru interpretarea de cdtre ascultdtor a celor rostite. Ea trebue
prin urmare s aibd un rol covaritor in economia libili in
toria evolutiei lor. Curn a fost descoperitd numai in veacur
nostru i cum de abia incepem sd cunoatem regulele dupd cari-
se conduce, cum n'a putut sa aibd Ina in studiul limbilor locul
care ii revine, pe urma ei trebue sd se reverse acum un belug
de lumind asupra atAtor lucruri neexplicate pand aci. Din mate-
rialul imens care s'ar putea inira aici, voiu cita numai vreo
cateva fapte.
Am amintit mai sus de debilitatea sunetelor finale. Sonori-
tatea evoluiazd spre sfaritul cuvantului decresand, depresiunea
cu care se sfarete delimitandu-1 fata de euvantuI urmtor. Acea-
st delimitare foneticd corespunde unei frontiere semantice, de
obiceiu morfologice i sintactice in acelai timp, i are prin
urmare la baza ei un proces psihologic. Pentru ca aceastd de-
presiune maxima sd nu-i piardd efectul, ea trebue mentinuta
la nivelul ei sazut. Este deci foarte motivat din punct de vedere
psihologic i fiziologic, ca aparatul fonatoriu s ia o atitudine,
de pe urma cdreia, in cadrul ovdirilor cdrora limba le este
supusd mereu, sonoritatea sd nu poatd fi redus aci prea de tot.
I Cf. i J e sp e r sen, op. cit., pag. 224-245.
2 Foarte subtile analize si observatii extrem de ut:le pentru chestiunea
aceasta face E. H erz a g, op. cit , pag. 6U-86.

www.dacoromanica.ro
 PRINC1PHIL SONOBITATH IN ECONOMIA LIMBH 27

Aceast atitudine exagerat nitel asemenea exagerri snt In,.

firea lucrurilor : facem adese prea mult de grija de a nu face-
prea putin duce uor la o prelungire a depresiunii, ceea ce-
InseamnA o evolutie in directia amutirii sunetului. lat d. ex.
calea pe care au disprut unele consonante finale latine din:
limbile romanice.
Pe aceeai cale ne mai ga'sim 1 astzi. In limba rom-
neascai consonantele fonetice de la sfdritul cuvintelor au deve--
nit afonice in partea lor finald. Nu spunem corb, cuib, drag etc.,
ci corbp, mibP, dragc etc. Acest fel de a articula consonantele-
fonice finale produce oarecare nesiguranta in ortografierea cu-
vintelor. Dam de forme ca fraged i fraget, sarbdd 1 sarbdt1,
baltag i baltac, fald i falt, gired i giret, golomoz i golomos,
ovdz i ovas 2 etc., dei pronuntarea acestor cuvinte este in gene
ral aceeai pretutindenea 3. Fenomenul de care ne ocupdm aci face
cu putinta ca d. ex. Eminescu sd rimeze pe vested cu crestet:
$i nime'n urma mea Nu-mi pldngd la crestet, Door toamna glas
sei dea Frunzisului vested.
Soarta fonicelor finale este in limba englezA cam aceeai.
ca la noi. Limba francezd i limba germana disting in mod exact
Intre consonanteIe finale fonice 1 consonantele finale afonice
(cf. franc, base ins basse). In frantuzete Isns6 evolutia reducerii
sonoritatii finale este mult mai progresata cleat la noi : cf. kor
= corps (megl. corp), ver ---- vert (rom. verde), pa = pas (rom.
pas), uver ----- ouvert etc. etc 4. In limba germand au rmas fonice
la sfaritul cuvintelor numai 1, r, m, n, n. Dei se mai scrie-
Sieg, Tag, Grab, Hand, etc., se pronunta zik, tach, grap, hant
etc. Iat de ce un cuvnt ca Pfund a fost imprumutat de noi subt
forma de funt, dei atestaa este 1 forma fund, i de ce unui
cuvnt ca Pfennig i-am putut da In Ardeal forma de finic-
1 Cf. arom. salbit si sdrpit In S. P u c a ri u, Etym. Wb., pag. 136_
' Cele mai multe dintre formele citate ad se pot gas! in DA.
8 Ca odatd fonia consonantei finale poate sA fie redusd mai mult, alt
data mai putin, chiar In acelai cuvnt i in uzul aceluiaqi individ, nu are-
importanta ad. *ovdiri de acestea, sau asdnidnAtoare, sdnt de ordin general,.
s'ar putea constata la orice sunet, i nu au caracterul unor fenomene dia-
lectale.
4 V. pentru formele citate ad din frantuzete Dictionnaire phonetique.
de la langue francalse par H. Mi chaelis et P. Pas sy, ed. 2-a, Hannover
Berlin, 1914.

www.dacoromanica.ro
28 AL. PROCOPOVICI

cu -c 1. Germanii scriu Insa si pronunta In acelasi timp Siege,

Tage, Griiber, Hnde etc., in formele pluralului consonantele din
chestiune fiind intervocalice. Astfel se explica deosebirea intre
fricativele dentale din sing. baut, si plur. aufcr. La fel, ca si in
limba german, se prezinta consonantele finale 'in limba alba-
nela : zok (pasere") ins zogu (pasarea"), neser menjs (mane
demineata") insa menjzi (demineata") 2.
Amutirea sunetelor finale (a consonantelor ca si a vocale-
lor), avand la temelia ei, precum am vazut, si un proces psiho-
logic, presupune o inteiectualitate mai progresat. Ea ii are
.originea din clipa in care in constiinta omului cuvintele din
cursul vorbirii incep sa apard ca elemente deosebite i va fi cu
atat mai progresata, cu cat mai mult se simte, pentru claritatea
i precizia limbii, necesitatea unor asemenea distinctii, cu cat
mai mult s'a intelectualizat deci societatea. Prin urmare fenome-
nul acesta poate fi friteo masura oarecare un mijloc de com-
paratie intre nivelul cultural si intelectual al diferitelor populatiuni.
De fapt 'in Romania de vest amutirea finalelor se produce pe o
scara mai intins,a cleat la noi, la noi Dacoromanii inteo masura
mai mare cleat la Romanii din sudul Dunarii (cf. drom.cern, arom.
.nfernn ; drom. Inverzesc, arom. nvirdzascu; drom. opt, arom. optu
etc. drom. ist,aist, mgl. estu, istu, aistu), iar Francezii au intre po-
poarele romanice si subt acest raport locul cel dintaiu3.
Observam c anumite grupuri de consonante se pot gsi
numai la inceputul cuvintelor, allele iar numai la sfarsitul lor,
consonantele de la inceputul cuvintelor grupandu-se de obiceiu
in ordine invers la sfarsitul lor. Putern cit de ex. un sir de
cuvinte cari incep cu bl sau tr (bldstam, bland, blaga, blid, traz,
trei, treaptd, trandafir etc.), dar nici unul care s'ar sfarsi cu
aceste grupuri consonantice. In ordine invers Insa, aceste con-
sonante sant foarte obisnuite la finea cuvintelor (alb, colb, mort,
scurt, tort, sfert, import etc.). L i r fiind sunete mai sonore
decat b i t, bl i tr pot s stea numai la inceputul cuvintelor,
1 V. DA.
Cf. pentru cele cuprinse In acest alineat si J e s pers en, op. cit.,
pag. 101.
8 Ca la Italieni d. ex. vocalele finale s'au pastrat mai bine cleat la
noi, nu poate altera In fondul ei constatarea aceasta. 0 anumita tending
poate sa gaseasca in Imprejurari speciale un obstacol care opreste o evo-
Jutie oarecare sau o face cu neputinta chiar din capul locului.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII iN ECONOMIA LIMBII 29 .

unde sonoritatea este ascendentd, rt i lb numai la sfdritul cu.

vintelor, unde sonoritatea este escendentd. Numai in mijlocul
cuvintelor sonoritatea grupurilor consonantice poate fi i ascen-
dentd 1 descendentd, dar hotarull silabei rmne, se intelege, 1
aci totdeauna unde sonoritatea este_mal scazutd : cat'Ate insd
cail7re.
Acum intelegem dece -u, care a dispdrut de altfel din dia-
lectul dacoromnesc, s'a pdstrat totui in cuvinte ca socru,codru,
umblu, patru etc. Fdrd de -u cuvintele acestea ar fi trebuit s
se termine inteun grup de consonante cu sonoritate ascendentd,
ceea ce n'a fost cu putintd. Dei mai sonor decat r, tz este ca-
pabil, ca orice vocald, de toate variatiunile posibile ale sonori-
tdtii i a fost indispensabil aici, in partea lui finaId produandu-se
depresiunea de rigoare pentru sfaritul cuvntului.
Cand gratie unor evolutiuni oarecari un grup de consonante
cu sonoritate ascendent ar trebui s ajungd la sfAritul unui
cuvnt, limba are tot felul de ieiri din aceastd situatie imposi-
bild. Pe una am cunoscut-o chiar acum. E cazuf lui -tz al nostru
In socru etc.: 0 evolutie cu tendinte de generalizare, nu poate
cuprinde i cazurile In cari de altfel o consonant precedatd de
altd consonant mai putin sonord, ar trebui s incheie cuvantul.
In limba francezd un grup de consonante cu sonoritate ascen-
dent nu impiedecd amutirea vocalei finale pe care o precedeazd.
Legile sonoritatii neadmitnd Insd nici o abatere, acel grup de
consonante se modified el insui, sonoritatea lui devenind des-
cendenta. Consonanta a doua fiind in astfel de cazuri de obi-
ceiu fonicd, sonoritatea ei se reduce, desfiintndu-i-se fonia
theatre, peuple au un r resp / afonic I.
Si in romnete poate s dispard In mod exceptional -u-
dupd o Uchida' precedatd de altd consonant, dar cum un J sau
r afonic a rmas strein de sistemul nostru fonetic, de odat cu
-u amutete i lichida. Am auzit o invacatoare din Bucovina
ziand 1mb in loc de Imblu. Chiar uzuf nostru literar cunoate
forma plimb in loc de plimblu, dar aceasta este mai putin con-
vingatoare, cdci aici disparitia lui 1 s'ar putea explica 1 prin
disimilare. Probabil cd in evolutia lui plimblu> plimb au inter
venit amndoi factorii, 1 tendinta disimilatoricd 1 tendinta amu
I Cf. Jespersen, op. cit.1 pag. 87-88.

www.dacoromanica.ro
-30 AL. PROCOPOVICI

iirii lui 1 din cauza disparitiei lui u. Al ladat noi addogam chiar,
dupd analogia lui codru etc., un -u acolo unde trebuie evitat o
-sonoritate descendentd la sfarsit de cuvant. Frantuzescului cadre
noi i-am dat forma cadru, inlocuindu-1 si pe r afonic prin r fonic
.431 sistemului nostru fonetic. Pe de alt parte se gdsesc sl in
uzul dialectal al limbii franceze forme cari corespund intocmai
lui imb i plimb al nostru de mai sus : poep = peuple, kat =
quatre 1.
Mich ae 1 i s-P a ssy citeazd aldturea de formele acestea si
-un pris pentru prism = prisme. I -In din prisme este afonic 2.
Un asemenea if; existd si in romaneste, d. ex. In basm sau in
neologisme ca sarcasm, reumatism etc. In poezia populard se mai
.gdseste si forma basmu3, unde m putea s fie sl fonic, in care
caz s s'a putut preface prin asimilare in z, iar de aici forma
bazm. Un izi romanesc it intalnim insd sl in alt pozitie decal
-cea final. Uzul sovde, cel putin pe cat am putut observa eu,
intre un m fonic i noz afonic in cuvjnte ca smeuzmeu, smeu-
rdzmeurd,smulgzmulg etc. N'as putea spune cd in smeu, smeurd,
sming etc. m este totdeauna chiar afonic, dar e desigur intot-
,deauna mai putin fonic deck in zmeu, zmeurd, zmulg etc. oird-
irea sonorittii lui in in cazurife acestea, explicd si uzul orto-
grafic sovitor intre sm i zm. S resp. z 11 urmeazd pe m in
oscildrile sale, tinandu-se ceva mai putin sonor deck aceasta in
sin- resp.zm-, ceva mai sonor in -sm resp. -zm.
In limba veche germand de sus au existat cuvinte ca hagl,
wagn, donr. In legaturd cu asemenea forme s'a pus problema asa
numitelor sonante indogermane, problema care va trebul s pri-
meascd acum cu totul altd infdtisare 4. Deocamdat cred c in
formele citate -1, -n, -r trebue sd fi fost mai intaiu afonice. Pe
itrind, generalizandu-se probabil peste tot tipul lui 1, n, r fonic,
formele hagl, wagn, donr n'au mai fost posibile. Un element vo-
calic, din care s'a desvoltat apoi sunetul a, a apdrut inaintea
lui 1, n, r, fcand cu putint ca sonoritatea sa evolueze decre-
sand in spre sfarsitul cuvintelor acestora, devenite astfel bi-
silabe din monosilabe. Vechiul hagal s'a prefdcut apoi in hagel
1 Cf. Michaelis-Passy, op. clt., pag. 321.
2 Cf. J espers.en, op. cit., pag. 88.
8 V DA.
4 Cf. si De Sau ssu re, op. cit., pag. 78, 79, 95.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII IN ECONOMIA LIMBII 31

li de la acesta s'a ajuns astdzi iar la hagl, desigur deasemenea.

,c u -b un sunet care dupd unii ar exista in limba germand
-c hiar 1 in mijlocul cuvintelor, d. ex. in Atlas I, sau cel putin
-cu un -1 a cdruia fonie a fost redus in deajuns, pentru ca s
fie mai putin sonor deCat velara fonicd precedent.
Trecem la altd ordine de idei. Dacd d. ex. inteun cuvnt
latin ca pctus e a fost scurt i s'a pdstrat ca atare, devenind
-deschis, Cala' vreme se mai fdceau asemenea deosebiri cantita-
live i calitative, precum arat reflexele lui din limbile romanice,
kle ex. in rom piept, atunci vechea reguld dupd care o vocald
_saga ar deveni lungd prin pozitiune, adecd ori de Cate ori este
urmatd de cel putin doud consonante, este fundamental greitd.
Nu putem sa ne inchipuim pe de alt parte cd aceasta ar fi
numai o reguld metricd. Am compromite poezia, dacd am admite
cd poeti clasici ca Vergiliu, Ovidiu, Horatiu etc. ar fi intrebuintat in
versurile lor o limbd cu infatidri cu dessavarire streine de limba
vie, vorbitd de intreg poporul lor. In tehnica versului latin, care
se gsete subt regimul accentului cantitativ, nu cantitatea vo-
calelor, ci cantitateailabelor este esentialul. Cantitatea unei
silabe este i era prin urmare 1 in limba latind suma
cantitAtii elementelor vocalice i consonantice cari o alcdtuesc 2.
Silaba a fost lungd in limba latind, dac cuprindea o vocald lungd
-sou un diftong, oricare ar fi fost numrul consonantelor urmd-
toare, sau dacd cuprindea o vocald scurt urmatd de un grup de
.consonante sau o consonantd lungd, in afar-A de cazul and acea
vocald scurtd era sunetul final unui cuvnt (cf. siderei spectat
.et metuns). In cazul din urm i de al el silaba a fost scurtd.
Uzul ovaia, dac elementul al doilea din grupul de consonante
care urmeazd dupd o vocald scurtd era un 1 sau r (d. ex. in
tenebrae). i In cazul acesta insd silaba era totdeauna lungd clac
.cele cloud consonante faceau parte din cloud cuvinte deosebite
(ob rem), chiar dacd cele doud cuvinte s'au impreunat prin corn-
pozitiune inteun singur cuvnt (ob ruo, sub latus).
In pecilius silaba intaia a fost lungd, pentruca cuprindea
dupd pe c + partea implozivd a lui t, In tenglbrae silaba a
I Cf.jespersen, op. cit., pag. 87.
2 Cf. 1 E, Herzog, op.cit.,pag. 83-86. Despre cantitatea sunetelor
i raporturIle cantitative dintre ele In limbile moderne, V. J e sperse n. op.cit.,
sag. 178-190.

www.dacoromanica.ro
32 AL. PROCOPOVICI

doua a fost scurtd, pentru a ii apartinea din grupul de dou

consonante numai partea implozivd din b, cdci r era mai sonor
deck acesta. Prin urmare o silabd cu o vocald scurt a fost
lungd, dacd dincolo de acea vocald mai fdceau parte dintr'insa_
cel putin o consonantd intreagd .1 partea implozivd a altei con-
sonante urmtoare.0 Trebue sd presupunem insd cd r latin a
fost in interiorul cuvintelor un sunet de sonoritate ovditoare i
ca putea cateodat s fie chiar mai putin sonor decal con-
sonanta precedentd. Atunci frontiera silabei se cuprindea in r
i silaba era lungd, caci partea implozivd a lui r i intreaga
consonanta<precedentd ii apartineau. In cazul acesta se accentua
deci tenebrirae, accentuarea aceasta generalizandu-se in cele. din
urm, 1 cand r era mai sonor cleat consonanta precedentd, i
transmitandu-se deci limbilor romanice I.
In ob rem, ob-ruo, silaba intaia a fost totdeauna lunga,
pentrucd r- avea caracterul lui -f. lung (rr) i se deosebia astfel
foarte mult de r scurt medial (cf. reus > rdu, horresco > urdsc,
Msg. tremulo > tremur etc.; cele dintaiu texte romaneti mai
aveau semne deosebite pentru r- i rr (c-, pp) pe de6parte 1
pentru -r- (p) pe de altd parte2). Ca sonoritate acest r- trebue
s fi fost cel putin in partea lui initiald inferior consonantei
precedente.
0 obiectiune care ar putea fi fdcutd aci, nu trebue trecutd
cu vederea. Dacd de fapt i multimea sunetelor determind canti-
tatea silabelor, de ce n'au i grupurile consonantice cari prece-
deazd vocalele acelai efect ca 1 celecat_ j_urmeaza kpd. ele ?
De ce in prOpe, care incepe cu cloud consonante, silaba initiald
rdmane scurtd ca 1 ifl mOla, care incepe numai cu o consonanta?
Astfel cetim in Vergiliu : est lucds prope cimnem. S'ar putea fa-
spunde ca.' silaba intaia din prope este ad scurtd, pentru cd co
parte din p s'ar ataa, printr'o liaison progresivd, lui lucus, lun-
gindu-i silaba finala. In acelai fel i-ar putea ceda insd i pctus
o parte din p- cuvantului precedent, i totui silaba initiald din
acest pctus ar rrnanea lung. Numai in baza unui material do-
cumentar mai bogat lucrurile vor putea fi pe deplin ldmurite, all-
tandu-se intru cat intervin aci fonetica sintacticdisau alte impre-
' Cf. W. Meyer-Liibke, Einfiihrung in d. Stud. d. rom. Spr., ed. 3,.
pag. 137-138.
2 Cf. S. Pu;cari u, Zur Rekonstr., pag. 32.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII iN ECONOMIA LIMBII 33

jurAri oarecari. HotAritor cred cA este faptul pe care toate

aparentele par a-1 confirmA cA grupurile de consonante latine
au fost de mai putind duratA cnd se gAseau In continua ascen-
denta a sonoritatii, deci la inceputul cuvintelor, deck and se
gseau in continuA descendent a sonoritAtii, deci la sfAritu1
cuvintelor, sau cnd cuprindeau, ,in mijlocul cuvintelor, un hotar
de silabe, deci trecerea de la descendenta la ascendenta. Nimic
mai natural deck ca subt regimul unei energii care sporete
mereu mA gAndesc aci la energia expiratoricA inainte de toate
rnicArile organelor articulatorice sd fie mai repezi deck subt
regimul unei energii care scade intr'una sau scade mai intku,
spre a spori iarA dupA o clipd de maximA reducere 1.
Comparatia dintre siderd spctat i et meluens ne aratA cA
1 in latinete exist un tel de liaison, care interveneA and o
consonantA finalA se intAlne cu o consonantA initialA, dar care
nu se fAce cAnd un cuvAnt, urmat de alt cuvant cu initiala
consonanticd, se sfAre cu o vocalA. In cazul din urmA silaba,
finalA cu vocalA scurtA rmne deci scurta, oricare ar fi fost
numArul consonantelor urmAtoare.

In urnia diferentierii calitative a vocalelor latine, cele lungi

devenind Inchise, iar cele scurte deschise, deosebirile lor canti-
tative au pierdut in epoca preromanicd tot mai mult din impor-
tang. Astfel s'au produs profunde perturbari in vechile raporturi
cantitative ale silabelor. Acest deschilibru a luat slArit, toate
silabele devenind in cele din urnid deopotriv de lungi. Canti-
tatea silabei fiind in functie de cantitatea vocalei ei i de canti-
I Ca existd de fapt asemenea deosebiri cantitative, determinate de
pozilia pe care o are un sunet in cuprinsul cuvntulhi si foarte considera-
bile cdteodatd, dovedesc ?I mAsurdrile fAcute de E. A. Meye r, despre cari
v. Jespers e n, op. cit., pag. 186-187. Dupd tabeIa reprodusa acl, In limba
englezd consonantele sant mai scurte la sfArsitul cuvintelor, ceva mai lungi
la Inceputul si mult mai fungi In interiorul lor. In limbi in cari consonantele
finale tind sa amuteasca sau evoluiazd cel putin In directia aceasta, este
firesc ca ele sA fie reduse si din punct de vedere cantitativ. In limba Wing
insA consonantele finale au fost mult mai conservative si cum componenta
cantitativd avel un rol mult mai important la formarpa sonoritAtii, desigur
c si vechile raporturi cantitative se pAstrau cu mai multd acuratetd. In
limba latind deci consonantele finale trebue sd fi fost mai lungi sl chiar mai
lungi deck cele initiate. Despre faptul cd limba latind avea si consonante
finale lungi, cf. M eye r-L ii b k e, op. cit., pag. 175.

www.dacoromanica.ro
34 AL. PROCOPOVIGI

tatea elementelor consonantice de la sfaritul ei, toate vocalele

. scurte dupd cari urma numai o consonantd scurra au fost lungite,
iar toate vocalele lungi au fost scurtate, dacd erau urmate de
mai mult decal o consonant scurtd. Astfel s'a fAcut egalizarea
cantitativd a silabelor i carum, mare, alum, mel, filum, pnum,
vinum, fidem, frorem, mOlam, marum, edam, pectus, actum,
pars, Mars, iste, scrTptum etc., au devenit carum, mire, telum,
m?l, plum, pTlum, vTnum, fidem, fOrem, mi)lam, nalrum, gfIlam,
psq'ctus, tFctum, pars, Mars, 7ste, scriptum etc. Raporturile noud
cantitative nu pot fi Insd mai vechi decat sec. VI si nici mai
recente decat sec IX, precum aratd 1 reflexele lor In cuvintele
germane imprumutate in acea epocd din limba latind I. Ele au
avut, cum tim, o influent decisiv asupra evolutiei ulterioare
a vocalelor In limba francezd i dalmating, in parte sl in italiand
si provensald. In frantuzete de ex. ? > ie (met > Intl > miel,
pedem> pTdem > pied), insd '-, > e (perdere > ardere> perdre
etc.). Vland evolutiile acestea in lumina definitiei pe care am
dat-o silabei, trebue sd constatarn cd termenii de cari se folo-
sesc romanistii, vorbind de vocale libere" (voyelles libres",
freie" Vokale) i vocale Incdtuate" (voyelles entraves", ge-
deckte" Vokale), de silabe deschise" ( offene" Silben) si silabe
Inchise" (geschlossene" Silben), sant inutili. i silaba Intaia
din pIClem se sfarea cu un element consonantic, Intocmai ca
si mfl. De aid rezult cd fdcandu-se egalizarea silabelor din
punct de vedere cantitativ, In mei i pedem, e trebuia sd se lun-
geascd, caci la sfarsitul silabelor din chestiune nu se gdsea decal
o singurd consonantd (I) sau numai partea implozivd a unei
consonante (d), pe cand in perdere cantitatea de rigoare era
realizata prin faptul ca aci e era urmat de o consonant intreagd.
(r) + partea imploziv a altei consonante (d), ca elemente inte-
grante ale acelei silabe. PrefAcandu-se deci accentuat > ie,
iar `.' accentuat rmanand e, In polisilabe ca i In monosilaber
acestea din urm nu mai fac abatere.
Ca nu prea avem ce Incepe cu teoria silabelor deschise"
si inchise", a vocalelor libere" si tnedtusate", un expedient
de care nu mai este nevoie, a remarcat 1 Me y er -L11 bke In
Einfiihrung, ed. II (pag. 119), zicand: ,Se vede de aci cd scurtarea
lui i in scrip I tu nu se datoreste faptului cd silaba se termind
' Cf. MeyerL 11 b k e, op. cit., pag. 1:38-150 i1iteratura cltatd acolo.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATII IN ECONOMIA LIMBU 35

cu o consonantd, ci imprejurarii ca acestei consonante Ii mai

urmeaza alta" 1, propozitiune care nu stiu de ce a fost suprimata
-din ed. III (pag. 142). .

Nu trebue sa admitem apoi, impreuna cu Meyer-Liibke (ib.),

ca in tengbrae, vgclus etc. c s'ar fi lungit, pentrucd s'ar fi pro-
muntat tenFberae, vicelus etc., r i 1 fiind sonante2. Consonantele
acestea fiind cele mai sonore, dupa e facea parte din acele silabe
numai partea imploziv a lui b resp. k3.
S'a scris mult, fara a se da lmuriri definitive, despre can-
titatea vocalelor latine Inainte de gn. Cum se explica d. ex. cd
signum i *num au avut In cele din urma un 7, lung i des-
chis In acelasi timp ? 4. In uzul clasic acest i a fost scurt, de
.aceea deschis mai apoi (cf. rom. semn), dar fiind urmat de cloud
consonante, lungirea lui nu se impdca de loc cu teoria silabelor
Inchise" si a vocalelor Incatusate". Sonoritatea grupului gn este
ascendenta. La sfarsitul silabelor a caror vocala era urmata de
acest grup, se gasea deci numai partea imploziva a lui g. In
Imprejurarile pe cari le cunoastem, i trebuia s devie lung.
Adese sunetele au alt soarta In pozitie protonicd cleat in
pozitie posttonica. Inregistram faptele, fall ca sd le putem explica.
Ele trebue examinate din nou. Dau aci un singur exempla. Pre-
facerea lui e neaccentuat in 1, un fenomen cu tendinte de gene-
ralizare In limba romaneasca, a Intarziat, precum aratam alta
data 5, mai mult inainte de accent, deci in partea cuvantului cu
sonoritate ascendenta. Reducerea unghiului maxilar de la e la i,
deci micsorarea cavitatii bucale, Inseamn si o reducere a sono-
ritatii, deci o miscare in directia inversa cu cea a evolutiei
sonoritatii inainte de accent. Este foarte firesc prin urmare ca
micsorarea sonoritatii lui e a lost mai dificild acolo, unde In
ansamblul sunetelor sonoritatea era in continua crestere. Lucrul
acesta cadreaza perfect cu faptul 0 In general vocalele inainte
de accent sant mai conservative deck dupd accent.
1 Man sieht daraus, dass nicht der Silbenschluss durch einen Kon-
sonanten in scrip I tu die Kiirzung des I bewirkt hat, sondern der Umstand,
tclass diesem Konsonanten noch ein zweiter folgt".
' Was sich aus dem dem r, 1 anhaftenden Stimmton erklare.
3 Vezi mai sus despre tenebrae i tetzebrae.
4 Cf. Meyer-Li:03k e, op. cit., pag. 146-147.
5 DR. II, 181 urm.

www.dacoromanica.ro
36 AL. PROGOPOVICI

. Soarta vocalelor Iii hiat, pe care am mai atins-o, ne craz

prilejul de a studi i defini natura diftongului. Lat. cantdbat,
can/did, cantabdmus au devenit in cuprinsul limbii romneti mai)
intdiu can/a a,cantd I 1, canta I dmus, iar apoi prin contractiuue"
I

catd, cdntdi, cantdm. Contractiune inseamnd prin urmare supri-

marea unui hotar de silabe, deci a depresiunii sonoritatii dintre
cloud sunete. Urmnd o tendinta generald in istoria evolutiilor
articulatorice, in -d I a i -d I i sonoritatea a scAzut pe linia cea
mai dreapt i simpl de la punctul ei de culminatiune din of la
punctul ei de culminatiune din vocala urmdtoare (-a, resp. -0,.
frd ca sd mai coboare IntAiu subt nivelui acestei sonoritti din
urm. In -a I d(m), sonoritatea a urcat de a dreptul de la cul-
minatiunea relativd din a la cea absolutd din a. Contractiunea
este aadard inlocuirea unei sonoritati mai Intdiu descendente i
apoi ascendente, in preajma unui hotar de silabe, printr'o sono-
ritate numai descendent sau numai ascendentd, avnd ca
efect contopirea duor sunete, cari apartineau inainte de aceasta
la cloud silabe deosebite, inteun singur sunet, i deci formarea
unei singure silabe din cloud silabe. Nu descoperim aci, In ge-
neza articulatoricl a lui a din d a 1 a I d pe de' o parte, i a
I

lui ai din a I i pe de alt parte, nimic ce ne-ar putea face ca

s considerdm de categorii deosebite rezultatele acestor contrac-
tiuni, ca 1 chid in cazurile acestea a ar fi un singur sunet in
opozitie cu ai, care ar fi de doud sunete. Prin contractiune se-
formeazd din cloud sunete de aceemi categorie un singur sunet
de acelai timbru, din cloud sunete de timbru deosebit, un singur
sunet care ii modified timbrul in cursul articuldrii sale, avand
la Inceput caracterul celui dintdiu, iar apoi caracterul celui de al
doilea dintre sunetele contrase. Astfel de sunete, pe cari le
caracterizeazd dualitatea timbrului lor, se numesc diftongi. Cnd
timbrul sunetului este supus unor variatiuni 1 mai bogate, acesta
devine poliftong (triftong etc.).
Diftongul nu se formeaz numai prin contractiune, ci 1_
prin diftonghizarea unui monoftong: mergat > meargd, portam >
poartd. Adese un diftong se monoftonghizeazd, ca d. ex. In
margd < *mdargd (< meargd). In asemenea cazuri nu mai putem
vorbi decat de monoftonghizare, nu 1 de contractiune, termen
devenit impropriu aci, caci contractiunea se datorete, dupd deli-
nitia pe care i-am dat-o, desfiintarii unei depresiuni sonore, iar
o asemenea depresiune n'a existat aici.

www.dacoromanica.ro
 PRINCIPIUL SONORITATH IN ECONOMIA LIMBII 37

Definind diftongul ca un sunet al card timbru se modified

in cursul articuldrii, infelegem cd i -bp din corb, -gc din drag
.etc., de cad am vorbit mai sus, sant diftongi. Diftongi sant d. ex.
..1 mp in lampa sau pm in germ. Haupmann pentru Hauptmann.
in cazul dintaiu m Ici pierde fonia i nazalitatea In cursul arti-
..culdrii, in cazul al doilea p devine nazal i fonic. Toat discu-
liunea deci in jurul chestiunii, dacd in articularea unui p de ex.
imploziunea, cluziunea sau exploziunea este elementul mai impor-
-taut, dacd se poate rosti tin p WA' ca cluziunea labiald sd fie
precedatd de imploziunea sau urmatd de exploziunea buzelor,
nu mai are nici un rost 1 Nici o cluziune nu este cu putint In
-cursul vorbirii fail ca s fie precedat de o imploziune ci urmatd
-de o exploziune. Intru cat exist i diftongi, chiar i poliftongi 2,
.consonantici, nu numai vocalici, elementele acestea, al implo-
ziunii, al cluziunii i al exploziunii, nu trebue sa aibd ca prti
de o potrivd de integrante ale aceluiaci sunet toate ace14
timbru.

Ne-am intors la analiza imploziunii i exploziunii CU care

.am inceput discutand teoria lui De Sa us sure ci ne oprim aci.
A. W. de Groot sustine inteun recent articol de informatie cd
-silaba ar fi cel mai mic grup ritmic al limbii i promite s
ne dea In curand un studiu In care Ii va desvolt mai pe larg
ideile 8. Am vdzut ea silaba este o entitate mult prea complexa,
,ea sd fie numai ritm, numai miccare articulatoria sau numai
impresie acustica. Ea le cuprinde pe toate acestea i ceva
rnai mult.
Cernauti, Aprilie 1925.
Al. Procopoviel.

1 Cf. Jespersen, op. cit., pag 11-12 4i 163.

2 Cf. ampma, abmba, ib., pag. 12.
a Philologlsche Woclzetzschrift, herausg. F. Pol an d, Leipzig, 14 Fehr.
4925, pag. 205-208.

www.dacoromanica.ro
 Din istoria raporturilor noastre
interdialectale.
(Cu prilejul aparitieI operei lui Th. Capid an, Meglenoromnit,1. Istoria sf
grata( lar. Acad Rom. 1925, pag. VII + 225).

Negreit, printre luminile cuprinse In studiile lui Th. C a p 1-

d a n asupra dialectelor din sudul Dunrii 1 asupra raporturilor
lor cu limbile vecine se Intrevede silueta unei constructii monu-
mentale. Nime, cred, n'a vorbit Inca despre lucrurile acestea en
atata competinta .i, mai ales, cu atata experienta adunata chiar
la fata locului, deci cu o atat de vie intuitie a realitatii. In 1910
Sextil Pucariu a publicat a sa Zur Rekonstruction des-
Urrumnischen", ca un admirabil omagiu pentru W. Meyer-Ltibke,
lamurind vreo cateva probleme cardinale privitoare la cel mai
Indepartat trecut al linibii romneti, indicand ca'i noud cari tre-
buiau sa duca la solutii noua 1 punand vreo cateva probleme
cari au preocupat apoi in mod statornic pe filologii notri. De atunci
Incoace au aprut un ir de contributii istorice i lingvistice-
privitoare la Inceputurile limbii romaneti i dialectele ei, la
locuintele Straromanilor 1 la expansiunea i migratiunile lor
din cuprinsul Peninsulei Balcanice, dealungul tarmului dalmatin
i prin hinterlandul acestuia pand In Istria. Rezultatele de pan
aci ne fac sa credem ca ne apropiem cu pai repezi de so:utii
definitive, pe urma cdrora va dispare intunerecul care Invluia
epoca straromana" i care alta data pare de nepatruns.
Printre !waffle la cari ne gandim aci 1i ia locul de cinste
i opera lui Th. Ca pi da n, Meglenoromdnii, 1. Istoria # graiul
lor, Bucureti, 1925 1. Trei adevaruri fundamentale pare-mi- se cd
se desprind inainte de toate din opera aceasta : 1. Dna a mai
fost cineva care s'a Indo t pand acuma de lucrul acesta, de aci
inainte graiul Meglenitilor notri nu mai poate fi considerat deck
ca un dialect deosebit, alaturea de dialectele dacoroman, aroman
1 Ed. Academiei Romne.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 39

i istroromn, iar nu ca un subdialect al vreunuia dintre diatec-

tele acestea. 2. Dialectul meglenit apartine romnismului balcanic
ci s'a format in sudul Dunrii Tot trecutul lui ci cele mai carac-
-,teristice dintre particularittile lui comune cu alte dialecte rom'a-
necti, II ampit.,mainuji_k_4ale,ciu.L..ar.wan 3 In istoria evo-
lutiei dialectului meglenit Se cuprinde o epoch.' de Intinse influ-
ente reciproce intre acesta i diale_c_tuope 1
In acest prim volum, dup care va urma un volum de lite-
ratuta, populara megleno-romana i un dictionar etimologic al
dialectului meglenit, Th. Capida n ne d un,,material lingvistic
atat de bogat, adunat i interpretat, precum se vede, in curs de
ani indelungati de dinainte ci de dup ra'zboiu, inat oarecari in-
egalitti, contraziceri, sal:lad din vedere i greeli au fost in-
evitabile. Ele nu pot Intuneca de loc valoarea opierei lui Th.
Capidan, in care autorul trebuia s ia pozitie si fata de o Eurne-
denie de chestiuni cari reclam analize subtile i amanuntite din-
colo de cadrele obinuite ale unei monografii oricat de cuprinza-
toare a unui dialect. Una dintre chestiunile ,acestea va forma
mai ales obiectul studiului acestuia, datorit impulsului pe care
I-am primit de la Th. Capidan prin excelenta lui lucrare.
Th. Capidan crede cal anumite asemAnari dintre dialectul
meglenit i dialectul dacoromnesc, asemAnari cari au fcut pe
filologi ca a banuiasc oarecari legAturi speciale intre cele cloud
dialecte, s'ar datora faptului ea' Meglenoromanii ar fi pierdut con-
tactul cu Dacoromnii mult mai tArziu cleat Aromnii 2. Aseme-
nea asmnri dintre dou'a" limbi sau cloud dialecte de aceeaci
obarcie nu pot deriva ins numai dintr'o mai thdelungata con-
vietuire, ci I din imprejurarea cd acele limbi sau dialecte s'au
desfacut i s'au diferentiat decizmi din vreme din cadrele uni-
tare ale limbii de obarcie sau calau fost acezate la marginile
teritoriului ocupat de acea limba', astfel that anumite inovatiuni,
pornite din anumite centre, in epoca anterioar diferentierii dia-
lectale a teritoriului aceluia, n'au mai putut pAtrunde_pana-la-e-Le;
Astfel de pild aca zisele arhaisme ale limbii sarde nu se ex-
plica din faptul c dintre tinuturile romanice Sardinia a fost co-

1 Cf., mai ales, din op. cit., concluziunile de pe pag. 65 i pag. 91-93.
2 Op. cit., pag. 65 s. a., cf. 1 Th. Ca pi da n, Romdnil in Peninsula
Balcanicii, tn Anuarul Institutului de Istorie nafionalii pe 1923 pag. 103-104.

www.dacoromanica.ro
40 AL. PR OCOPOVICI

lonizatA mai intAiu, precum credeA G. Gr ober 1, ci se datoresc

ImprejurArii cA Sardinia a fost izolatA mai IntAiu de restul Ro-
maniei de vest 2. lar dacA subt acest raport dAm de unele ase-
mAnAri intre limba sardA pe de o parte i limbile albanezA i
romAnA pe de altA parte 3, acestea se lAmuresc prin faptul ca
dupl toate probabilitAtile ci legAturile dintre estul ci vestul roman
s'au intrerupt cam in acelaci timp 4. Am mai puteA cit vro cateva
coincidente Intre limba romAnA i limbile spaniolA i portugezA
sau coincide* romAno-siciliene, cari par sA fie motivate cel
putin in parte de situatia perifericA a limbilor acestora in Roma-
nia, dar ne-am departA prea mult de problema pe care voim s'o
discutAm aici. Nu mai insistAm nici asupra faptului cA adese
ImprejurAri identice au In tinuturi deosebite efecte identice, irnpre-
jurAri ca acele de ex. call impart Romania inteo parte care-1
pAstreazA pentru notiunea de bisericA" pe vechiul ecclesia i In
altA parte (Raetia, Pannonia, Gallia de nord ci RomAnia) cari au
dat preferintA mai noului basilica 5.
Cred prin urmare Ca nu ne este IngAduit sA facem concluziuni
asupra duratei mai lungi sau mai scurte dintre douA idiomuri
numai in baza numArului mai mare sau mai mic al asemAnArilor
dintre ele. NumArul particularitA ilor cari apropie dialectul megle-
nit de cel dacoromAn este dupd Th. Capidan de 14, fatA de 34
can ii mopie_de_.diales_t_ul_azoniancarLil-apr-opie de dialec-
tul istroromAn 6. SA vedem deci, dacA statistica aceasta ne per-
mite sA facem concluziunea cA au mai existat legAturi megleno-
Vulgarlateinzsche Substrate romanischer Wrter in Archiv fr latei-
nisclze Lexikographie und Grammatik, 1884, pag. 204 urm. Cf. expunerile
lui 0. Den susian u, tn legatura cu teoria aceasta, in Histoire de la langue
roumaine, I, pag. 45-48.
2 Cf. W. MeyerLiibke, Einfiihrung a, pag. 144-145.
a Intre asamanarile acestea este mai caracteristica imprejurarea Ca si
de o parte si de alta 9 i t continua sa fie sunete deosebite. Despre
Ate apropieri !titre 11mba sarda si roman& i explicarea data lor de M. Bar-
toli, cf. S. Pus cari u, Locul limbil romdne intre limbile romanice, pag.
15-18.
a Cf. ib., pag. 23.
5 Vezi expunerile deosebit de instructive ale lui J. J u d in Zur Ge-
schichte der biindrzepromanischen Kirchenspraclze din XLIX jahresbericht d.
hist-antiquarischen Gesellsch. von Graubiina'en. Jahrgang 1919, Chur 1920,
pag. 10-11.
8 Op, cit., pag. 58, 69-71.

www.dacoromanica.ro
 DIN !STOMA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 41

dacoromane i dincoace de epoca in care a incetat contactul din-

-tre Aromani i Dacorornani. In scopul acesta trebue sa exami-
nm inainte de toate, daca cele 14 particularitati megle,o-daco-
romane sant cumva inovatiuni comune, ulterioare acelei epoci
sau ba.
Ca Meglenitii formeaza persoana a treia plural la imperfect
in -u, ca i noi, nu dovedete nimic subt acest raport. Textele
noastre cele mai vechi nu cunosc decat fortne fr -u I. i astazi
formele acestea sant Inca. mult mai raspandite cleat formele cu
-ii i mai starue chiar i in uzul nostru literar in locutiuni ca
,,i1 chema Ion" 2 Prin urmare in ce privete uzul persoanei a
treia plural la imperfect, asamanarea intre dialectul dacoroman
i dialectele aroman i istroroman este mult mai mare decal intre
cel dintaiu 1 dialectul meglenit. Daca acel -u este, precum se
pare, straroman, el poate sa fi disparut sau nici sa nu fi aparut
in aromanete, intocmai precum a disparut sau n'a aparut in
dialectul istroroman care este mult mai aproape de dialectul
dacoroman cleat cel meglenit. Daca insa cineva 1-ar putea crede
poate pe acest -u de data mai recenta, atunci ar trebui sa admita
ca este dintr'o vreme cand dialectul dacoroman nu numai ca n'a
fost in contact cu dialectul aroman, dar nici cu dialectul istro-
roman, i prin urmare nici cu cel meglenoroman,
Obiectiuni de acelai fel ca pentru acest -u se pot face i
pentru dz > z: dacorom. megl. zac i d. > 1: dacorom. megl.
joc, dacorom. june, megl. juni, dacorom. jos, megl. anjos etc.
Textele noastre rotacizante au in asemenea cazuri dz (s) resp.
di (y) i formele cu dz 1 di cuprind i astazi Inca regiuni destul
de intinse din teritoriul dacoroman. Pe de alta parte Istroromanii
au de asemenea z resp. 2. Cu magis formeaza comparativul 1
celelalte dialecte: ir. fie mai amailde furdt-a dcu 3, arom. na palate
ma mare de cat a noastra4. Straroman este i vocativul in -Ii,
dacorom. -le i cunoscut 1 dialectului aroman, precum arata i
Th. Capidan, in forma dumnidzale. E initial a devenit ie in toate
dialectele. Urmele acestei palatalizari se mai pastreaza in forme
aromaneti ca io, iou pentru eu 1 mine. Despalatalizarea lui ie-
1 I. A. Candr e a, Psaltirea Scheiand I, pag. 190.
2 S. Pusc a ri u, Zur Rekonstruktion, pag. 28-29.
3 S. P u c a ri u, Studii istroromdne, I, pag. 4.
4 P. Papahagi, Basme aromilne, pag. 3/30.

www.dacoromanica.ro
42 AL. PROCOPOVICI

este un fenomen specific aromanesc, deci se observa pe alocuri

i in dacoromanecte. 0 inovatiune aromaneasca este 1 preface-
rea lui au i win av i ev (arom. gavrd, avdu, preftu) i o gasim
i in istroromanecte (ir. cdudu, prewl) Inovatiuni datorite unor
analogii sant 1 formele aromnecti hibd i futd, pentru dacorom.
fie, megl. if i dacorom. megl., chiar i ir., fost. Ca moti-
vele cari au facut ca forma mai veche yingif s se pastreze
la Aromani 1 ei spun de altfel tridzati, patrudeiti etc.
n'au existat la Dacoromani i Meglenoromani, nu inseamna.
c relatiile dintre acetia trebue sa fi fost mai indelungate deck
legkurile lor cu Aromanii. Nu are valoare aci nici faptul a per-
fectul compus se intrebuinteaza In dialectul meglenit mai des
subt forma invers, meincat-au, care lipsecte din aromanecte.
Apropierea este aci mai mare de dialectul istroroman, care pare
a preferi de asemenea aceast forma inversa 1, cu toed ca a
avut mai stransa legatura cu noi ci deci noi dam astazi prefe-'
rinta topicei auxiliar participiu. Nu vAd un argument in favo-
rul unor prelungite legaturi megleno-dacoromane nici in faptul
cd la sfarcitul cuvintelor u se pAstreaza numai dupd o grupa de
consonante, in care ultima este o lichida, ca in dialectul daco-
roman" 2, caci in felul cum se prezinta -u in literatura noastrI
veche am putea descoperi aci o apropiere mult mai mare a dia-
lectului nostru cu cel aromanesc. Dar nu trebue sA neglijam nici
faptul ca -u s'a pastrat totui in dialectul meglenoroman pe o
scard mai tntinsa deck la noi, ca d. ex. In aistu, iestu i
estu (cu despalatalizarea lui ie- !)3. Un a epitetic apoi, ca In
megl. tista, tela, cola etc., se gasete destul de adese I in aro-
manecte: arom. afela, apluea, afera, atia etc.4. Caderea lui -I cu
functiune de articol, dupa vocala velard u ca omu, bou etc., are
desigur la Megleniti alte motive deck in dacoromanecte. Ea este la
ei fAra indoiala o urmare a velarizarii lui -1, un fenomen general
in dialectul meglenit, precum arata Th. Capidan 5. i subt acest
taport asemanarea este mai mare cu dialectul istroroman. CA r
1 Ne puteni convinge de lucrul acesta din mice pagina din textele
istroromne publicate de S. P u cari u.
2 Op. cit., pag 120, pe lng pag. 70.
o lb., pag 153.
4 Vezi P. Papahagi, Basme aromne, glosar.
5 Op. cit., pag. 135. .

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 43

este Inlocuit foarte adesea 1 prin i (f), poate fi o consecintd a

prelungirii evolutiei 1> 1' i, independenta de dialectul daco-
roman, mai ales In fata faptului cd Istroromanii il pdstreazd peste
tot pe l', avand i doar pentru ri, i aceasta intr'un singur caz i
woe spule 2.
Cat despre palatalizarea labialelor, in domeniul fenomenului
acestuia asmndrile:Intre dialectul dacoroman 1 dialectul aro-
man sant mult mai mari cleat Intre cel dintaiu 1 dialectul
meglenoroman. Adevrat cd fenomenul nu are caracter general
nici in dacoromaneste si nici in dialectul meglenit, spre deose-
bite de dialectul aroman unde s'a generalizat. In dacoromaneste-
ins restrictiunile sant mai mult de ordin geografic, fenomenul
pare mai redus MO' de uzul aroman ca extensiune, pe cand in
dialectul meglenit fenomenul n'a cuprins nici toate cuvintele si
nici chiar toate labialele, este deci mai redus ca intensitate. Pe
teritoriul dacoroman existd regiuni In cari palatalizarea a cuprins
toate labialele si s'a produs in toate cuvintele in cari conditiu-
nile erau date pentru evolutia aceasta, si regiuni cari nu cunosc
palatalizarea de loc. Alturi de ele existd regiuni cari au o si,
tuatie intermediard cu paIatale palatalizate si nepalatalizate. Ald-
turea de aceastd promiscuitate st, de sigur provocatd cel putin
in parte 1 de ea, 1 varietatea rezultatelor pand la care a ajuns
palatalizarea fiecdrei labiale in parte in dacoromaneste (k'ept,
pk'ept, tept, ;ept, etc.). In dialectul meglenit f se palatalizeazd
peste tot, devenind mai intaiu le, iar acest If dispare apoi lsand
In urma lui doar o ward aspiratiune" 3. Labialele v, p 1 m se
prefac aci In e, k' 1 (ghipt, adept, riil'ei =-- mie" < milia)
sau rman nealterate (yin, spic, mird < milia); nu se palatali-
zeazd In nici un singur caz labiala b 4. Evident a asemnarea
este aici mult mai mare intre dialectele dacoroman si aroma,
decat intre dialectele dacoroman si meglenoroman, acesta din
urm avand o pozitie deosebita fata de celelalte cloud dialecte.
In dacoromaneste se palatalizeazd toate labialele ca si In aro-
1 Capidan zice cateodat" la pag. 70, iar de cele mai multe ori"
la pag. 135.
2 Cf. S. Pus cari u, Zur Rekonstruktton, pag. 22-23.
a Articularea lui le ca si a 1ui y a fAcut dificultti Meglenitilor, lucru
care a avut anumite consecinte si despre care imi propun s vorbesc
altdat.
4 Vezi T h. Capida n, op. cit., pag. 121-127.

www.dacoromanica.ro
-44 AL. PROCOPOVICI

vianete i In deosebi v devine ca in aromAnete y nu k, iar b

-cla k ca i acolo.
Am trecut inteo sumarA revistA 13 din cele 14 puncte de
-asemAnare Intre dialectele meglenoroman i dacoroman date de
-Th. Capidan. Am vAzut CA adesea particularitAtile despre care se
,credea panA acuma cA sant comune numai acestor dota dialecte I
.se gAsesc l aiurea, 0 altAdatA acolo unde apropierea 'Area mai
;mare intre dialectele dacoroman i meglenit, asemAnarea este tot
atat de mare sau chiar mult mai mare intre dialectele dacoroman
i aroman, 0 n'am descoperit in cuprinsyl celor 13 puncte nici
43 inovatiune care s'ar prezint ca un fenomen mai recent cleat
inceputurile diferentierii limbii strAromane in dialecte i care
-ne-ar sill s admitem un contact megleno-dacoroman prelungit
sdincolo de despArtirea Aromanilor din cuprinsul unitAtii strA-
Troinane.
A rAmas sA mai vorbim de acel i din megl. ppini, mpini,
<pint etc. i dacoromanescul paine, maine, aline etc. Mai bine,
a explicat 'Aril acum formele acestea, mult mai rAspandite alt-
-clatA deck astAzi in dialectul dacoroman, S. P u car iu 2, numai
.cA ele n'au nimic de a face cu forme ca maire, taire, buine etc.,
.cgrora le-a dat o explicatie ark de sugestivA N. Dr Aga nu 3
i pe cari ni le infatieazA ca sAsisme; la fel i in acelai timp,
1 C. Lace a 4. S. Pucariu are toatA dreptatea cA acel i din
for3 e ca d ex. Caine este un ecou al vocalei palatale din silaba
iirmAtoare, dar nu putem admite impreunA cu dansul cA forma
.catine presupune un stadiu anterior cane5, lucru care se va Inte-
lege din cele urmAtoare. Dad InsA formele Caine etc. ar fi de fapt
mai nod cleat formele came etc., dad am avea de a face aci
intr'adevr cu o inovatiune specific dacoromaneascA i megleno-
TomanA, atunci de sigur cA am avea tot motivul ca sA admitem,
i Cf. si pretioasele informatiuni pe cad ni le dcleA 0. D ensusianu
in Hist. de la langue roumaine, I, peg. 330 337.
2 Dacoromanict. I, pag. 380 -384.
5 lb. III, 476-477, 487-497, 508. Un recent articol al lul G. I.
Br Ati anu, din Romania, LI. (Avril 1925), pag. 268-272, tml reaminteste a'
lorme ca maire se gAsesc si printre cltatiile valahe" ale unor scriitori
italieni mai vechi. Pentru lAmurirea definitivA a problemei va trebul sl li se
<lea toat atentiunea cuvenitd si acestora.
4 Dacoromania, III, 466-469.
5 Dacoromania, I, 390.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTUR1LOR NOASTRE 1NTERDIALECTALE 45.

chiar numai pentru faptul acesta, mai mult decal pentru toate
celelalte, cd. Meglenoromanii au pierdut contactul cu Dacoromana
mai tarziu decal Aromanii. De altfel ar fi si-i atribuim hazardului
un rol prea mare. Studiul de fatd va avea deci in vedere inainte:
de toate soarta lui a in pozitie nazald.
and una dintre nazalele m, n, n este urmatd de alt con-
sonant, ea nu poate s facd parte, fn intregime, in baza prin-
cipiului sonoritdtii 1, cleat din aceeai silabd ca 1 vocala care:
o precede. 0 nazall intervocald ins se gsete mu $e sau dupd
hotarul dintre cele cloud silate cdrora le apartin cele cloud vocale.
In cazul dintaiu depresiunea maxima a sonorittii se produce In
clipa anterioard ploziu.nii din cuprinsul consonantei nazale inter-
vocalice, care apartine astfel amanduror silabelor, in cazul al
doilea depresiunea maxima se atinge in clipa in care se sfarete-
articularea vocalei care precede nazala, iar aceasta apartine in.
Intregime celei de-a doua silabe. In epoca preromanicd, cel putin
cand vocala dintaiu era accentuatd, se pare cd numai articulatia
din urm era cu putinta l'n cazul lui -nz- i -mn- 2 intervocalic:.
poimum > pomu > porn, do m[i]num > domnu > domn, aman-
dou articulatiile in cazul lui -ntz- : ainnunz > antt > an, ins_
non]num > nunu > nun, 1 numai cea dintaiu articulatie in cazul
lui -n-: caninem > cane. 0 vocald este deei in pozitie nazald,
dacd este urmatd de o consonantd nazald i face parte impre-
und cu aceasta sau numai cu partea ei implozivd din aceemi.
silabd.
1 Despre silaba gi sonoritate si totul ce se spune aci despre rolul lor
in viata limbii, vezi studiul mieu Principiul sonoritatii in economia limbit
din acest volum. Apoi, m cons, n + cons si 7, + cons ar trebul numiti-
mai exact diftongi consonantici, nu gsupajile_Lonsonante (ib.). Chestiunea_
aceasta de terminologie nu prea are fnsa importanta. aci
2 MK reprezinta aci, In lipsa altui semn grafic, un singur sunet, nu,
cloud sunete cum se crede de obiceiu. Daca rostim cuvintele domn, ponk
bun, avem in tustrele cazurile sunete finale deosebite. In cazul lui domn su-
netul final, articulat cu cluziune bilabial nu este nici -it din bun, dar nick.
m din pom, caci deodata cu cluziunea bilabiala se face si articulatia den-
tala cu limba ca la n. Prin urmare mn nu reprezinti In cazul acesta nici suc--
cesiunea m n, ci un singur sunet nazal, pe care 11 putem numi h 11 abia 1-
d ent al din cauza simultaneitatii cluziunilor bilabiale si dentale. Daca este
aga, intelegem dece m + cons. formeaza pozitie nazala si de ce mn, de 1a_
care am astepta cu atat mai mult ca O. ain asemenea efecte, daca ar fi,
de fapt m + n, nu formeaza pozilie nazala, 1ntocmai ca si m simplu.

www.dacoromanica.ro
46 AL. PROCOPOVICI

Nazalele sant sunete cu articulatie ingust 1 pot exercit

o influenta asimilatoria asupra vocalei precedente, ingustand-o,
deci micorandu-i unghiul maxilar, dacd se gsesc cu ea in
aceeai formatiune silabicd 1 Lucrul acesta se intampld in mod
regulat in limba romaneascd, cand vocala este accentuatd. De
aceea orice 6 i in pozitie nazald se preface in u i i.Numai
ii i 1 l'n pozitie nazald nu-0 mai schimbd timbrul, cici sant la
limitele sistemului nostru vocalic, constituind in cuprinsul acestuia
sunetele cele mai inguste. In cazul lui 6 i In pozitie nazald
articulatia limbii rmane velard la o > u, palatald la e > i, iar
pozitia buzelor rdmane verticald la o > u, orizontald la e > i.
Aceeai tendintd asimilatoricd a lucrat I asupra lui a in
pozitie nazald. Un a cu unghiul maxilar micorat in aceeni
sau cam in aceeai proportie ca de la o la u sau de la e la i,
era Insd in afard de sistemul nostru fonetic, in afard de depart-
derile articulatorice ale limbii romaneti. In consecinta s'au pro-
dus in mod reflex micdri articulatorice cari insotesc de obiceiu
acest unghiu maxilar mai mic 2 La articularea lui a pozitia limbii
-este neutrald, iar buzele au configuratie orizontald ca In pozitie
de repaus deci and nu vorbim cu modificarea provocatd
de indepArtarea dintilor de jos de cei de sus. Reflexele micarii
unghiului maxilar trebuiau sd se manifeste mai ales in limn,
aci buzele pstrau 1 aa o atitudine obinuitd la un unghiu maxi-
lar mai mic, ca la e sou la i sau la Intreaga gamd de sunete
intermediare Tntre a i 1. 0 micare reflexd a limbii putea sa se
producd ins numai in sensul palatalizrii sou velarizrii lui a
ajuns in stadiu de transformare. Cum i pentru una 1 pentru
alta a fost dat punctul de plecare prin "ingustarea unghiului maxi-
lar, au trebuit sd intervie anumite asociatii fiziologice 3 care s
1 Nu au aceeasi influent& asupra unei vocale urmfitoare, cu care este
in contact numai partea lor exploziva, cAci ploziunea este o evolutie arti-
culatorica In directia opusl Ingustdrii
2 Limba tinde mereu s adapteze elementele nou vechilor obisnuinte.
Astfel se explic& perfecta asimilare a elementelor primite din alte limbi,
c&t& vreme ea isi pAstreazA caracterul original prin puterea de rezistenta si
de original& si proprie imaginatiune a celor cari o vorbesc.
2 Asociatii de tot felul snt la baza intregii vieti a limbii si deci si
la baza tuturor prefacerilor ei. Orice asociatie se datoreste, fireste, unui
proces psihologic mai mult sau mai putin constient. 0 asociatie semantic&
tl preface pe gravis In grevis dupa levis. Unei asociatii morfologice i se
datoreste prefacerea dialectal& a lui falu, fai In tau, tai dup& verbe ca dau,
dal. In guberno u din Kupepvcito a fost inlocuit prin u gralie unei asociatii fizio-

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPOR1 URILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 47

hota'rased dac intr in actiune partea de dinainte a limbii, apro-

piindu-se de palat, sau partea de dinapoi a limbii, apropiindu-se
(le velum. Cu deschizAtura orizontald a buzelor se combinA mai
bine articularea palatal, completAnd figura articulatoricd a lui
-ei 1 Alti factori favorizau ins articularea velara. Lui a ii urma.
logice. In graiul individului sau indivizilor neobisnui(i cu articularea lui u a
aparut aci in locul acestuia sunetul care se asemena mai mutt cu el fn
sistemul lor fonetic. Nu poate fi in intentia mea ca si clasific In aceasta
nota, dup& categorii, toate asociatiile posibile de felul aceasta.
1 Fleckui sunet Ii corespunde o anumite figura articulatorica, deter-
minate de configuratia articulatorica a organelor de vorbire. La fiecare sunet
toate organele acestea (buzele, Melte, limba, uvula, coardele vocale etc.)
iau o atitudine anumita, formand toate Impreuna figura lui articulatorica.
Fiecare limb& Isi are sistemul ei fonetic si sistemul ei de figuri articulato-
rice, iar j cuprinsul ei de obiceiu alte figuri articulatorice nu sant cu putintd.
(Grecescul v de pilde, de care am vorbit si in nota precedente, a fost i a
'camas in afare de sistemul articulatoric al limbii latine). Cand una dintre
componentele unei figurl articulatorice se moclifica pe urma tendintelor de
prefacere pururea vii In cuprinsul unei limbi, echilibrul limbii I In mis-
tare exista un echilibru nu se tulbure, sau se restabileste usor dupe
earecari soveiri, dace In felul acesta apare In locul acelei figuri artic ila-
torice alta, obisnuith In sistemul articulatoric al acelei limbi Acesta este
de ex. cazul prefacerii lui e > I sau o > u In pozitie nazale, and singura
componente modificata este unghiul maxilar. Cand insa pe urma modificarii
unei componente articulatorice ar trebui sa se formeze o figura articula-
torica neobisnuita in sistemul limbii, dou& sant inainte de toate Calle des-
ehise pentru restabilirea echilibrului: Sau se produc modificari si in cuprin-
sul celorlalte componente articulalorice, formandu-se astfel o figure articula-
torica obisnuite, sau modificarea iniliala este Impiedecate, limba revenind la
status quo ante. Astfel dimicd trebuia se dea, pe urma labializarii celui din-
diu I, amid' cu modificarea unei singure componente articulatorice, a con-
figuratiei buzelor. Dar o asemenea figure articulatorice In care buzele $1
Mfg configuratie vertical& si toate celelalte organe aceeasi configuratie ca
la i, n'a fost cu putinta In limba noastre. Atunci s'a mai produs o modifi-
eare: limba a articulat velar In loc ca sa articuleze palatal si astfel am ajuns
la u. (Despre dumica, dupil etc. vezi mai pe taro Dacorornania II, pag.
191-194). Cum ins& labializarea a fost un fenomen cu tendinte de generali-
zare (despre aceasta vezi ib., pag. 194-197), tendinta labializarii In dimmer
a cuprins probabil un teren mult mai vast deck acel pe care 11 ocupe astazi
-forma dumlcd. Configuratia lui II a putut se fie evitate I pe calea regre-
siunii la dlmicd. Mai este cu putinta $1 o a treia eventualitate. Anumite
asociatii fiziologice lucreaza cu atata putere, Impingand sunetul Inteo direclie
nou, Incat nu mai este cu putinta nici regresiunea i nici alunecarea Inspre
o alte figure articulatorice obisnuitd. Limba trebue se se deprindi cu o
-figura articulatorick noue, care Imbogeteste sistemul ei articulatoric. Acesta
este cazul lui a, a. Cand pe asemenea cei apare un sunet nou, procesul
este mult Inlesnit In cazul and acel sunet se gaseste In vreo limb& vecina.

www.dacoromanica.ro
48 AL. PROCOPOV1CL

o nazala. Ori de Cate ori rostim un sunet nazal, muschiul uvular

se las in jos, micarea lui fiind urmat si de velum, spre a
deschide aerului trecerea prin cavitatea nazala, iar partea de dinapoi
a limbii se ridicA putin in acelasi timp, spre a indrepta aerul
inspre aceea cavitate. Intre aceste micAri articulatorice se gaseste
prin urmare si o apropiere intre velum i partea de dinapoi a
limbii 1. Interveneau deci cloud influente, una in sensul palatali-
zarii, cealaltA in sensul velarizarii, cari si-ar fi putut tinea foarte
bine cumpana. Intre ele trebuia sa aiba totusi cea din urtna mai
multa greutate, pentrucA venea chiar de la consonanta nazala,
motorul intregii evolutiuni. Atata nu ajungea insa, pentruca des-
voltarea vocalei sa fie indrumatA in mod statornic pe calea vela-
rizarii.
Configuratia orizontala a buzelor si apropierea dintre velum
si partea de dinapoi a limbii sant atributii ale chiar sunetelor
(a + nazald) din concursul carora sta sa porneasca noua evolutie.
Ele pot constitui numai unul dintre elementele asociatiei fizio-
logice care trebuia sa intervie, precum spuneam mai sus, ca
soarta vocalei sA se holarascA. Elementul al doilea pentru
fiecare asociatie este nevoie de cel putin doul elemente nu
putea sa fie cleat imaginea artiCulatorica a unui sunet vecin 2.
Vecinatatea unui sunet palatal determina deci evolutia lui a in
pozitie nazalA in spre ei (palatala precede: christianum > cmtin,
arom. megl. crigin, faianum > fin, arom. h'il'in; palatala urmeaza :
animam > + enimd > inimei, arom. inimd, megl. (Huma) inimd
i indma 3, a + ante > + ainte), vecinatatea unui sunet velar *in
spre o u deslabializat configuratia buzelor ramanand orizon-
tala deci in spre eid 4 (urmeaza cloud velare, g i o > u; fran-
I 0 asemenea apropiere, care poate duce Oa la cluziune, este ca-
racteristic pentru sunetele velare.
2 Intervine deci foria motrice asimilatorica. Efectul ei este de fapt o
asimilare", partial In cazul de fala.
a Ad de sigur a nu avem de a face cu o metateza din *Oinimd (Th.
Capidan, op. cit., pag. 100), ci cu trecerea foarte obisnuita si In dialectul
meglenit a lui e neaccentuat in ii dupa dentala n: megl. bundtati, sdniitati
ib., pag. 110, (insa pustrnitati pe langa pustihatati, rb., pag. 187), niimal'a
etc. Cf. si Dacoromania II, pag, 195-196.
4 Pentru descrierea sunetelor acestora vezi, Th. Gartner, Darstellung
der rum. Sprache, Halle a. S. 1904, pag. 4-5, Pus car iuHerz og, Lehr,
buch der rumdnischen Sprache I, ed. a 2-a, Cernauli, 1920, pag. 5. Cf. si
Dacoromania II, pag. 180.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTRRILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 49

go > frang, arom. frangu, megl. frpng, plango > pldng, at;
pltingu, megl. p4ng; intre cloud velare, c 1 o> u: canto> cant,
megl. cpnt). Cateodat acest a are ins in apropierea sa 1 o
palatald 1 o velard (d. ex. c i e In canem). In cazul acesta, in
concurenta dintre asociatia palatald 1 cea velard, birue de obiceiu
cea din urmd, pentruc chiar inliduntrul grupului a + nazal ele-
mentul velar are mai mult putere cleat cel palatal, precum am
ardtat in cele precedente (deci canem> cane, arom. cane).
Se mai poate ca 1 alt imprejurare s fi fost hotratoare
in cazul din urmd. Precum tim, un fenomen nou nu cuprinde
nici cand dinteodat intreg materialul lingvistic in care sant
date conditiunile pentru desvoltarea lui. Este foarte probabil cd
prefacerea lui a in pozitie nazald a inceput mai ales in cazurile
in cari era urmat de nazala velard. Configuratia gurei i prin
urmare 1 unghiul maxilar au par'cd mai multd precizie, mai mult
stabilitate la articularea grupurilor consonantice din care face
parte o nazala 1.abialLsat dentald, cleat la articularea grupuri-
lor de consonante din care face parte o nazald velard. Efectul
preciziei sau stabilitAtii mai mari in cazul dintaiu se datorete
faptului c cluziunea labiald i cea dentald inchid cavitatea gurii
la extremitatea ei exterioard sau aproape de ea, pe and in cazul
din urm cavitatea bucald rtnane deschis dincoace de cluzi-
unea velard inspre marginea ei exterioard. Dacd rostim de ex.
grupuri de sunete ca amba, imba, anta, inta, anga, inga i le
compardm cu atentiune, nu prea putem constat vr'o deosebire
intre m din amba i In din imba sau intre n din anta 1 n din
inta, dar n din anga se distinge de indat printr'un unghiu
maxilar mai mare fata de n din inga. Si m i n se pot articul cu
un unghiu maxilar mai mare sau mai mic, nu pot del:40 ins
o anumit distanta dintre flci, fr ca cluziunea labiald resp.
dentald s nu mai fie cu putintd. De aici rolul pe care aceste
cluziuni II au in cazul de fata. La n insit unghiul maxilar poate
evolud pe distanta intreagd de la cluziunea dentald pand la In-
deprtarea maxima posibild a dintilor; aci unghiul maxilar este
mai putin fixat asupra unor anumite distante. Dacd tn urma fapte-
lor acestora ingustarea lui a in pozitie nazall 1i are inteadevr
cele dintaiu inceputuri mai ales in cazurile cand dupd a urmd o
nazall velard, i nu avem pici un motiv s ne indoim cd a fost
aa, atunci evolutia acestui a trebuid s se desemneze la Inceput

www.dacoromanica.ro
50 AL. PROCOPOVICI

mai ales pe linia add, deci in sensul velarizdrii, caci dupd

nazala velara urmeaza totdeauna altd velard (nitwit, longus,
plango, frango, branca, etc.). Cand se desvolt ins o noua obi-
nuinta articulatorica, ea devine o noua fold in evolutia limbii.
Acest factor nou n'a putut sa ajute numai evolutia canem> carte,
ci a putut determina 1 evolutii ca mane> mane in loc de mine,
panem > pane in loc de pine, cu toate ca in cazurile din urma
nici o velara. nu se gsea in apropierea lui a. Oricum, rezultatele
finale arata ca a existat de fapt o actiune unificatoare care trebuia
sr prinda dei n'a reuit peste tot toti aceti a in pozitie
.nazala int%) singura categorie.
Alta data ins lucreaza i asociatia velard 1 cea palatal
deopotriVa asupra lui a in pozitie nazala, far ca sa cedeze una
alteia. Ar trebui deci ca a sd se palatalizeze 1 s se velarizeze
in acela timp. Nu numai pentru limba noastra ins, simultanei-
tatea articularei palatale i celei velare este o imposibilitate
fiziologic. Atunci imaginea articulatorica velara i cea palatal
se exteriorizeaza una dupd alta, in toe ca s se exteriorizeze
deodata. Astfel se explica canem > caine, canes > cdini etc.
Tendinta de a preface pe orice d In pozitie nazala in a, care
s'a accentuat tot mai mult, gratie imprejurarilor descrise mai sus,.
combinandu-se cu influenta vocalei palatale care urmd, i panem,
mane etc. au putut sd dea paine, maine etc.
Cu privire la formele din urma s'ar Mai puted intrebd de
ce s'a format in cazurile acestea diftongul 'di ci nu diftongul id.
De ce am ajuns la maine i nu la midne etc.? Am vazut a In
eVolutia lui d In pozitie nazald influenta velar a avut un ascen-
dent oarecare fata de cea palatala. Este deci foarte natural ca
itunci cnd amndoud trebuiau sa-i realizeze efectele in mod
succesiv, and i imaginea articulatorica velara i imaginea anti-
culatoria palatala ateptau sd se exteriorizeze, cea dintaiu sa se
fi impus mai intdiu. Apoi acest I se gsete numai inainte de n,
nu I inaintea lui n + cons. sau m + cons , deci numai and n
se afla alaturea de palatala e sau i, in nemijlocita apropiere.
Succesiunea a + i + n se face apoi cu mai mult inlesnire, pe
o linie articulatorica mai dreapta i mai simpl, decat I+ d + it.
In cazul lui I + a + n limba ar fi trebuit sa faca mai Intliu
articularea palatala in partea de dinainte a gurii (0, apoi articu-
laiea velard in partea de dinapoi a gurii (d) i apoi articularea

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 51

tiental iar In partea de dinainte a gurii (n). Nimic mai firesc

cleat ca limba s alunece pe cea mai simpl i mai uoar dintre
hale articulatorice posibile, daca anumite imprejurri n'o imping
in and directie. .

Fla acuma am inregistrat ca rezultate finale ale evolutiei

lui a in pozitie nazal pe i, a i ai. Este un desvarit parale-
lism intre acest i, a, al < a pe de o parte 1 u, i, iu < grec, u
pe de alt parte, cu deosebirea c in cazul dintdiu avem de a
face cu o sintea de miari articulatorice (la unghiul maxilar
micorat se adaoga articularea palatal6, sau cea velark sau
amndoua), pe and in cazul al doilea avem de a face cu ana-
liza unor micAri articulatorice simultane, aceast desfacere pu-
tAnd duce la suprimarea uneia dintre ele sau la iuxtapunerea lor
in ordine de succesiune. Un u cu simultaneitatea articul5rii sale
labiate i palatale fiind in afard de obinuintele noastre articula-
()rice 1, aceste cloud articul5ri au fost desfcute una de -aIta.
Dintre cele dou imagini articulatorice cari se impotriveau. una
alteia, indat ce trebuiau exteriorizate deodat, a primit haina
realitAtii fonetice sau numai cea labial (vciptuG pteiptupos >mar-
lurem > martur) sau numai cea palatald (Opov mir) sau totui
amndou, treand Instil din simultaneitatea lor intro ordine de
succesiune (ytipog > giur) 2.
In general, limba nu evolueaz in salturi, formele nou
apNrnd adea dintrodat i distingandu-se prin deosebiri mari
MO de stadiul anterior, ci evolueaza in prefaceri lente 1 succe-
sive. Mid a se reduce la proportiile pe cari le are and articu-
lant un i sau a 3, unghiul maxilar, pornind de la configuratia lui
a 1 micorAndu-se mereu, trebuia s treaa i prin mrimea pe
care o are and rostim un e sau ti. at pentru evolutia aei,
1 Despre efectele acestei dificultati de a impreuna articularea labiala
cu cea palatala In legatura cu labializarile romanesti, vezi expunerile din
Dacoromanla II, 191-197, pe cari le-am mai citat.
2 Nu are nici o importanta daca prefacerile lui a in exemplele citate
sunt latine Inca sau romanesti. Comparatia e fcuta aci numai pentru de-
monstrarea unor fapte de ordin fiziologic. .

8 In liniamente generale, din punct de vedere fonetic, d se poate de-

fini ca un i a carui articulatie palatala a devenit velar sau ca un a desla .
bializat, adeca cu deschizatura orizontal nu vertical a buzelor, ri se poate
defini ca un e a carui articulatie palatali a devenit velar sau ca un o des.
Jabializat.

www.dacoromanica.ro
52 AL PROCOPOVICI

ea este confirmatA de forma ening, 1, care trebuie pusd aldtureaz

de forme ca mente, dente, mene etc. 2 1 al cdrei e- nu trebue
considerat ca inlocuitor al unui a- sau i- < a-, fie prin asimi
lare sau fie pe vreo altd cale. Trebuie sd admitem chiar cd acest
e din _12 tn_pnzitie nazald a devenit i, pdstrnd totui cateodat .

vechiul ski timbru, limpreund cu e din niente etc., deci oricum

lied tnainte de despartirea dialectelor (mentem > minte, arom..
minte, megl. minti, mene > mine, arom. mine, megl. mini, ir. mire,.
christianum > cregn, arom. megl. crigin, animam > inima, arom.
megl. inima, ir. iirimg). Prin urmare and d in pozitie nazald a
devenit , prefacerea lui In pozitie nazald era In plind evolutie,
generalizAndu-se, iar e din a In pozitie nazald, prins astfel de
micarea aceasta i'n sistemul nostru fonetic, a fost zorit in trans
formarea lui in i.
Nu tot atdt de repede a trecut a dincolo de a pand la a.
Evolutia aceasta trebuia sd se desvdreascd de la sine, WA ca
sd primeascA vr'un concurs de felul aceluia pe care 1-a avut &
in pozitie nazald > e > i. Apoi in acea epocd se produsese
o micare de proportii mult mai intinse a lui e inspre i, ad'
nu numai e in pozitie nazald ci i e neaccentuat evolua inspre
i, precum am ardtat altd data, pe and evolutia lui a neaccen
tuat s'a oprit la a i s'a fixat ad, acest a pdstrAndu-se pand
astdzi subt forma de a. Mai tim a intre evolutiile lui e in po-
zitie nazald > i i e neaccentuat > i s'au stabilit oarecari relatik.
raporturi din cari se explicd Intre altele i pastrarea pand inteo
epocd relativ tarzie a formelor, mente. mene etc. 3 i, addogrn,
chiar a unor forme ca enimil < animam 'In loc de inima, pre
cum rezultd din observdrile de mai sus.. Cu atat mai mult santen-p
nevoiti sd admitem cd asemenea relatii s'au stabilit i intre a din
a in pozitie nazald i a > a neaccentuat, aci noutatea sunetu
lui, neobinuit inainte in graiul strAmoilor notri, trebuia sl le
1 0 gdsim la copistii A si C in Psalt. $ch., cf. enima 9/12, enimIle-
9/2 si enemiei (cu asimilarea lui I din silaba a doua sau, mai probabil, cit
un e neaccentuat netrecut In 0 525/8. La copistul B gAsim si forme ca +rfma
21/5, 33/15, 55/13 si -tremei 31/6, 141/14, 161/15 etc., cu 1-. Prin urmare si
animam a dat tnemd in loc de Intmd, In aceleasi conditiuni ca panem> pane.
Probabil cd tot aid trebuie citati si forma ir. drent'e = fnainte", deli im
- dialedul acesta nu se gAsesc de altfel forme ca mente, dente etc.
2 Despre formele acestea cf. Dacoromania II, 174-178 si 209-214.
a Vezi studiul meu, citat ad prea adese, Dacoromania pag. 174-214..

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 43

provoace. Cum insd a neaccentuat a rdmas neschimbat, corespon-,

4:lenta dintre el i ei accentuat a putut sd-I fad pe acesta din
Iurmd numai mai conservativ fata de influenta nazalei urmAtoare,
din cauza cdreia micarea unghiului maxilar trebui sd continue
ode altfel ca i la a in pozitie nazald > e > i, a In pozilia acea-
sta (land a 1. ,

Ne intrebdm acum care va fi fost situatia in epoca strro-

wand inainte de a se diferentia dialectele. Mai IntAiu aparitia lui
i in locul lui 6 in pozitie nazald trebuie sd fi avut pe atunci in-
-fdtiarea unui fenomen cu caracter general", dar In istoria
,limbilor asemenea termeni au de obiceiu o valoare foarte rela-
tivd, gratie vastitdtii materialului de cuvinte in cari urmeazd sd-i
lacd aparatia fenomenul nou, gratie vastitdtii teritoriului pe care
II cuprinde o limbd i pentrucd o izolare vremelnicS sau stator-
-nicd poate- sd sustragd vro regiune acelei inovatiuni, in desvol-
Urea cdreia mai pot interveni Inteun caz sau altul 1 multi alti
factori. In dialectul dacoromAnesc s'a produs d. ex. o micare care
,a dus la disparitia rotacismului. Dacd considerdm micarea acea-
sta Incheiatd acum 200 de ani, limita este, cred, mai degrabd
prea apropiatd deck prea depArtatd de noi. Totui s'a mai
semnalat in secolul trecut rotacismul Motilor izolati in Muntii
lor Apuseni i totui se mai aud i astdzi forme ca INK irimd,
gerunchiu, iar un rapoi Ii face intrarea Inteo nuveld chiar In
scrisul unui reprezentant al literaturii romAneti de talia lui Sa-
,doveanu 2. Dacd vreo generatie viitoare nu va mai cunoate astfel
lie relicte IntArziate ale rotacismului, ar InsemnA aceasta cd numai
I Desigur, deosebirea dintre a i a nu rezidi numai In diferenta de
mdrime dintre unghiurile lor maxilare. Dar cum in limba nu existd sunete
izolate, astfel nu existd in obisnuinta limbii nici miscall articulatorice izo-
late, ci numai complexe figuri articulatorice, deci combinaiii de miscari
Articulatorice. Un sir de observaiii, chiar 1 din studiul acesta vezi in-
deosebi nota despre figurile articulatorice confirml faptul acesta. El este
de altfel de aa evidenta, Inca nu mai are nevoie de documentare, Existii,
.ca si zicem asa, o reguld oarecare in felul cum se combind diversele
IniscAri articulatorice in figuri articulatorice. Apliand deci cele spuse ad
lui a a, voiesc s zic a desi putem articuld tin a si cu diniii inchisi, in
evolulia lui a > a miscarea unghiului maxilar ca la e > i (1 e, ca oricare
.dintre celelalte vocal; se poate rosti cu diniii inchisi) a avut ca urmare o
apropiere mai mare a limbii de velum, Intocmai precum la I limba este mai
.aproape de palat deck la e. Vocala ii primed tot mai mult timbrul lul a.
I' Cf. S. Pu s cart u, Zur Rekonstruktion, pag. 38-43.

www.dacoromanica.ro
54 AL. PROCOPOVICI

atunci va fi disprut rotacismul, ca numai atunci se va fi Incheiat

epoca lui, ca numai atunci lipsa rotacismului va avea aspectul
unei particularitati de ordin general al graiului nostru ? Cand o
evolutie fonetica I a atins limita fiziologica i geografica pana la
care trebuia s duca 1 and formele noua au Inceput sa fie cele
mai frequente, rezultatele ei pot fi considerate ca avand acest
caracter general. Voiesc sa spun deci ca In limba straromana,
Inca inainte de a se fi diferentiat in dialecte deosebite, in po
zitie nazala a evoluat !Ana la i, c acest I se auzea In cuprinsul
limbii dintr'un hotar intealtul ceea ce nu este identic cu din
sat in sat sau din om in om ca formele noua cu i au devenit
peste tot cele mai obinuite i c cele vechi cu e, ecouri ale
situatiei anterioare, nu mai puteau s ia rezultatului acestei evo
lutiuni aspectul unui fenomen general. Ca a fost aa, dovedet
Imprejurarea ca formele cu I sant astazi in uzul general al celor
patru dialecte (dentem > dacorom. arom. ir. dinte, megl. dinti etc.).
.Forme arhaice cu e se gsesc totui in dacoromanete pan in seco--
lul XVII destul de adese. Cand vor fi disparut din celelalte dialecte,
nu putem ti, cad nu avern documente dialectale prea vechi.
In acceai masura trebue s fi ajuns in epoca straromana
!Ana la i 1 a In pozitie nazala In cazuri ca christianum> creVin,
etc. In acelai timp evolutia in directie velard a lui d in pozitie-
nazala se oprise la d, dincolo de care a patruns numai In mod.
exceptional 'Ana' la a sau aproape de acesta. Am vazut earl
imprejurari au facut ca evolutia velara sa se desvolte mai Meet
decat cea palatald. De fapt pana la generalizarea lui a n'a ajuns-
deck dialectul dacoromanesc, in dialectele meglenoroman 1 istro
roman nu mai exista acest a de loc, iar la Aromani uzul ovaie
Inca Intre a i a.
Cele mai vechi texte dacoromaneti neavand semne deose-
bite pentru d i a, s'ar putea banul ca i la noi, pand in timpuri
relativ recente, situatia a fost cam aceeai ca la Aromani. Cuin
Insa astazi facem o distinctie atat de exacta', In nordul Dullard,
intre a < a neaccentuat El < d In pozitie nazala, cred c nu
putem admite ca deosebirea aceasta, aa cum se prezinta astaajt
dateaza numai de vreo trei sute de ani cu toate ca inceputu-
rile ei trebue s fie straromane ea' s'ar fi desvoltat deci numA
I Disparitia rotacismului, In special, n'a fost o evolutie fonetici In sen-
sul acesta, ci un fenomen de asimilare a until dialect Nil de altul.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTOMA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 55

prin secolul al XVII-lea si XVIII-lea, fr ca ortografia acelor

vremuri s ia Inca nota corespunzdtoare de situatia noud. In chipuI
acesta am ave de a face cu o stagnare de veacuri indelungate
In evolutia lui d in pozitia nazald > d > a care ar fi continuat
apoi, in repede desvoltare, numai in vremuri foarte apropiate de
noi. Lucrul acesta n'ar fi chiar cu neputinta, dar vom vedea c
imprejurdrile din vremurile vechi au fost mult mai prielnice pre-
facerii lui a> d deck timpurile mai noud, and putem inregistra
doar o influenta contrarie ei.
Mai intaiu trebue Idmuritai altd chestiune. Cum se face ca
in fata preciziei surprinzdtoare, pentru inceputul scrisului nostru,
a sistemului ortografic. al Codicelui Voronetean, acesta n'are
totusi semne grafice deosebite pentru a i a. Chiar dacd origi-
nalul praxiului husit n'ar fi avut o infatisare ortografica i mai
unitara, autorul lui a fost fr indoiala, pentru vremurile acelea,
un foarte fin observator al limbii noastre i al sunetelor ei in-
deosebi 1 un excelent cunosator al regulelor noastre ortografice
slavonesti de atunci 1 Imprejurarea din urma II aratd a fi de prin
partile noastre, iar faptul a la inceputul scrisului nostru se gd-
sete, precum se vede, un om care se distingea prin inteligenta
lui, de un spirit ager si cu o culturd apreciabild pentru acele
timpuri 2, a fost foarte norocos pentru desvoltarea vietli noastre
arturaresti si culturale in deobte. and anonimul acesta i-a
scris opera, in cuvintele de origine latind, la nordul Dundrii,
vocalele in pozitia nazald erau toate nazalizate. El a simtit deci
nevoia unui mijloc grafic deosebit, spre a insemn aceast na-
zalitate. Doud posibilitati i-au fost date pentru solutionarea ace-
stei probleme ortografice : dublarea semnelor vocalice respective,
deci aplicarea unor semne deosebite pentru vocalele nazale si
cele orale, si alegerea unui singur semn grafic special, care
intrgnd in combinatie cu literele respective, sd dea putinta distin-
gerii intre cele cloud categorii de vocale. Solutia intdia ar fi in-
semnat o complicare prea mare a sistemului ortografic i prin
1 Despre ortografia Codicelui Voronetean, vezi de ex. ce zic in lucra-
rea mea Despre nazalizare ci rotacism, An. Academiei Rom., Sectiunea lit.,
1908, pag. 292-293 ; tndeosebi despre 4 ib, pag. 279, iar despre I i n ib.
pag. 283-285.
) s .Cf. nesiguranta cophitilor Psaltirii Scheene si forma atit de Impestri-
tatA, atAt de lipsita cateodata de orice orientare sigura, pe care o primes.te
textul acesta.

www.dacoromanica.ro
56 AL. PROCOPOVICI

urmare a fost aleasd solutia a doua. Astfel a fost pus pe langai

%, I, etc. semnul nazalizarii + 1, cand vocalele corespunzAtoare
lui s, 1 etc. au fost nazalizate. Cum a accentuat se gsia aproape
totdeauna In pozitie nazald, a era caracterizat ca atare chiar cu
semnul grafic s prin faptul cd acestuia ii urma semnul + 2. Un a
neaccentuat n'a existat deck in prea putine forme, iar semnul
pentru 4 era acelai s fArd de +. -Se distingea deci intre. 1+ (WO,
:3+ (oy 1) i s+ pe deoparte 1 !titre 1 (u), 8 (oy) 1 s pe de alta
parte, dar in cazul lui s+ semnul + a primit de la sine un plus
de functiune, care corespunde acelui plus de deosebire intre
s+ (a) i % (4) fatd de I+ 1 1 de ex. Un ir de cuvinte Insd
aveau un 4 accentuat nenazalizat sau chiar un a neaccentuat
oral : t4rgt. penc, vartos, cdrmdciu, invrto0 etc. In cazul acesta
s'a adoptat o regula ortograficd slavond i s'a scris a olvvinii
Cod. Vor. 25/7, 0:13p1umroynoy ib. 137/13, ci<pstai ib. 20/3, CKIMBLA
ib. 116/3, Clq/%11aRE ib.
116/12, Twopoy ib. 1110/a, i(psmaLlIa ib.
I Cf. ib . pag. 267-290. Chestiunea originei semnului acestuia nu are
mici o importanjd pentru studiul de talk Dar Inca In 1908, cnd am publicat
lucrarea citata aci, cred a i-am gasit explicarea. Aceasta mi se pArea atunci
prea Indrazneald, prea riscatd, si am acceptat, nu fdrd de rezerve, pdrerea luf
G. Weigand despre originea acestui semn grafic (ib., pag. 288-289). M'am
convins Insd tot mai mult cd avem de a face cu un semn specific romnesc,
inventie a anonimului caruia Ii datordin cele dintdiu traduceri de cdrji sfinte
In limba romneascA. Semnul + nu este de cat un desemn care reproduce
imaginea nasului : Itcele doud linii oblice scurte reprezintd marginea de jos
a ndrilor (formele lbemnului variazd t, +, rp, etc.), iar linia de mijloc repre .
zintd puntea dintre ele cu prelungirea ei naturald peste mijlocul adncit al
buzei de sus. Dupd cdte am spus despre acel anonim, este foarte firesc oa
el sd-si fi dat foarte bine sama de deosebirea dintre vocalele nazale si co-
respondentele lor orate. *I astdzi Ina oricine ne explicA usor ca. cineva
..vorbeste prin nas", chiar fail ca sa-1 imite, pe cnd cine vrea sd explice
de ex deosebirea dintre un merge dialectal ?i merge literar, fArd de acest
mijloc de imitare, trebue sd aibd oarecari cunostinji elementare de foneticd.
Cum anonimul nostru aved atdta respect pentru regulele ortografice slavone,
este mutt mai firesc ca el sd fi inventat un semn nou pentru o funcjiune
care n'a fost si nu puted sd fie cuprinsd In acele regule, decat ca sd fi difor-
mat sau transformat In scopul acesta un semn vechiu cirilic care pentru
el aveA de altfel cu totul alte rosturi. Avem deci sl noi, dacd nu un alfa-
bet, cel pujin tin semn grafic romAnesc al nostru.
3 In Codicele Voronejean i-a luat locul pe o scard intinsa H (n) Inainte
de alta dentall si mai rar Aft (m) Inainte de labiald (v. op. cit.). Cred a
aceasta trebUie sa fie subt"raport ortografic cea mai frecventh deosebire intre
original si copie, datorita disparijiei In curs pe atuncia a nazalizArii.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA. RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 57

S5/14,nmocoy ib. 3512, gpwrocs ib. 72/111 IRpwrowa ib. 1366 I.

Aceasta metatezA ortograficd nu se datorete deci numai unei
simple aplecdri de a imith obinuinte ortografice slavone, ci este
.motivatd de nevoia de a-1 deosebi i aici pe a de a. Cum cele
mai multe dintre cuvintele acestea sunt de origine slavond i cum
In slavonete se scriau la fel, nici un alt mijloc nu erh mai la
Indemna scriitorului in cazul acesta. Prin urmare % 11 reprezenth
pe a nazal and erh urmat de +, pe a oral and se aplich acea
metatezd graficd, iar de altfel pe a 2.
Cele sustinute aici par a fi desmintite de forma icmca Cod.
Vor. 77/4, care ar puteh fi cetita In sihrit 1 cake:, cad trecerea
lui a In a inainte de I + cons. Inteun dialect oarecare n'ar fi
cu neputintd, I avAnd adese efecte identice cu r (cf. carnat >
carnat, fartat > fartat etc.) Totui cred cd trebue sd cetim i
aci calca, aceasta fiind forma pe care o gdsirn i de altfel in ..

texte vechi i pe care o Intrebuintam i astdzi de obiceiu. Meta-

teza graficd a lui % fiind de rigoare in anumite cazuri, s'a putut
Jesne intAmpla ca sd fi fost aplicatd odatd 1 in mod greit. De
altfel regula noastrd o confirmd Psaltirea Scheiand, care chiar
din cauza inconsecventei sale ortografice are valoare documen-
tard cu atht mai mare atunci cnd este consecventd. In Psaltirea
Scheiand se scrie numai tnvra1o0, o singurd data invartopre,
numai placul, plac, scraba, scrabi, scrabie, scrabit, scrdnavi, ate
,o singurd data scarbi i scarbescu, numai sirdFl, sfar0t, sragul,
de cloud ori vrasa insd de 12 ori varsa, de 23 ori vratosil, numai
o singurd data vartosii, de 47 ori vratute numai de 10 ori vartute,
o data vravuld. Metateza din chestiune este aci, precum vedem,
reguld generald. Dacd la verbul varsa se preferh grafia fArd de
metateza, este pentrucA aici se gseau 1 forme ca varsa la cari
rnetateza n'a fost cu putintd i pentrucd de sigur formele cu a
(varsa) erau mai obinuite deck cele cu a (varsa), ca 1 astazi
cle altfel. Tot astfel uzul poate sd fi ovdit 1 intre vartute i
vartule, de1 cele 10 abateri de la grafia obinuitd pierd valoarea
1or documental-A In fata frecventei acestui cuvnt. Nu se scrie
Insd In Psaltirea Scheiand deck anal (de 6 ori), cakatoriu (de
10 ori), calcalura (o data) i calcaniu (de 2 ori). Evident cA aici
1 Cf. 1. G. Sbi er ea, Codrcele Voronetean, pag. 312.
2 Ci % a fost Intrebuintat cateodati pentru 41 etc. nu are aci nici o
imponan15. Nota aceasta nu privegte de altfel Codicele Voronetean.

www.dacoromanica.ro
51I AL. PROCOPOVICI

se pronunta alc, iar nu -ific ca in placid, plac1. Acel clad dirt

Codicele Voronetean nu poate infirma prin urmare constatrile
noastre : In cele dintAiu texte romneti s'a distins cu foarte
mult acuratetd intre a i a, de1 pentru aceste dou vocale ma
existau semne grafice deosebite.
Mai apoi, and a dispdrut nazalizarea, nu s'a mai inteles
rostul lui +, care se intrebuinta In consecinta tot mai rar in in-
teriorul cuvintelor. 0 urmare a faptului acestuia a fost c deose-
birea ortograficd dintre a i a s'a desfiintat de la sine. Vocala
a ne mai putnd fi inregistratd ca atare i prezentndu-se subt
raport grafic ca i , i metateza graficd Ii pierde vechea sa
semnificatie, rdmAnSnd acum de fapt numai o obinuinta orto-
graficd slavond, pdstrat 1 pentru scrisul romnesc, fr ca at
mai fie reclamat de vreo nevoie internd a acestuia.
Disparitia nazalizgrii apartine unei epoci destul de recente.
Dupd ce am analizat influenta pozitiei nazale asupra vocalelor,
intelegem Ca nazalizarea lcr a putut sd produca doar o tendintd
de micorare a unghiului lor maxilar. Efectul desnazalizdrii ar fi
putut s fie deci cel mult contrar prefacerii lui a> d In pozitie
nazald. Iat de ce este cu atM mai putin probabild o stagnare de
veacuri in evolutia lui d in pozitie nazald > a, precum spuneam
mai sus. In epoca desnazalizarii a accentuat trebue sd se fi pre-
fdcut mai de mult in a. Ba, mi se pare c chiar nazalizarea,
necunoscut dialectelor din sudul Dundrii, a facut ca numai In
dialectul dacoromnesc a accentuat in pozitie riazald s dea In
mod consecvent a, pe and In aromnete uzul ovdie intre
a i a.
Im cursul expunerilor de fatd cred cd s'a lmurit 1 problema
originei sunetelor a i a. De sigur, Ovid Dens u s i an u are
toat dreptatea relevAnd c'd trecerea lui a in pozitie nazald in a
pu poate fi separatd de fenomenul analog din limha albanezd,
aceasta avAnd in cazul acesta E 2, i ardtnd c nuantarea lui d
spre 12 nu poate fi datorita influentei slave 3, precum crede Tache
Papa h agi 4. Nici aparitia lui a In asemenea pozitie, ca stadia
I Cf. Candre a, Psalttrea Scheiancl 1, 77. M'am servit pentru toater
ndicatiile Mute aci Indeosebi de glosarul lui Candrea, ib. 11.
I Hist. de la_langue roumaine 1, pag.,-295. .

Grata i suflet 12 (1925), 'mg. 325.

4 lb. 205.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 59

anterior lui ei nu poate fi explicatA dinteo influent autohtonA

numai, idee reluatA de curand de asemenea de T. Papahagi I.
Pentru a < a neaccentuat avem de curand excelenta i foarte-
convingAtcarea expunere a lui Th. Capidan 2 Tratand chestiunea
din punct de vedere istoric, In legAturA cu limba albanezd i cea
bulgarA, dansul ajunge la concluziunea cd nici obaria traco-iliricd
a lui a nu este pe deplin asiguratA. Concluziunea aceasta are toat
valoarea i pentru- ei (> a) accentuat In pozitie. nazalA, Inca
sunetele acestea nu pot fi izolate unul de altul. Din analiza
fiziologicA a evolutiei lui a accentuat in pozitie nazald In a 1 il
ne-am convins, cred, cA sunetele acestea au apArut in mod spon-
tan in graiul strAmoilor notri. Dacd au existat cumva In limba
populatiunii bAtinae, sau In limba vreunei populatiuni vecine,
in epoca and evolutia aceasta a inceput, Imprejurarea aceasta a
putut s'o promoveze numai.

DacA am fAcut dovada cA formele chine, pdine etc. sant

strAromane i tot atat de vechi ca l formele cane, pane etc. i
creVin, fin etc., atunci nici unul din cele 44 puncte de asemanare
dintre dialectele dacoroman i meglenoroman citate de Th. Capi-
dan nu mai pot servi ca dovadA CA raporturile megleno-dacoro--
mane s'au prelungit dincolo de raporturile dintre Aromani i
Dacoromani. In evolutia lui a accentuat in pozitie nazalA puteni
Inregistra in cuprinsul dialectului meglenit doar o singurA ino-
vatiune care nu este strAromanA : prefacerea lui a i d in. 9
resp. o 3. Inovatiunea aceasta n'o cunoate dialectul dacoroman,
dar se gasete i in dialectul bulgar din Rodope.
Nu putem admite, ImpreunA cu Th. Capidan, ca prefacerea
lui a i d In 9 se datorete influentei bulgare, pentru cA nu se-
1 lb. 203.
2 In Raporturile lingvistice slavo-romdne in Dacoromania III (1923),...
pag. 162-165. Despre d i ti fn alte limbi cf. i M. Gas t e r, Zur rum.
Lautgeschichte 1, Die gutturale Tenuis etc., Halle, 1878, pag. 4-5.
a Numai In Tarnareca si Huma, satele In care se resimte o influenj
aromineasa foarte puternica, precum arata' Th. Ca pi d an de repejite ori,_
se spune a In loc de o, far o fn loc de 9 se aude numai In Liumnija (op. cit.
pag. 97). Th. Capidan crede c o s'ar Ji desvoltat din a, iar o din u < 0,
pentruca baza" lui a ar fi o, iar baza" lui t ar fl u (ib. 100). Tot atAt de .
bine am putea declarb, a baza" lui a resp. 0 este e i i. De sigur ca o at.
Liumnljei este un o care s'a Inchis.

www.dacoromanica.ro
60 AL. PROCOPOVIGI

mai gAsete l in celelalte dialecte sau subdialecte romneti" I.

La fel am puteA sd sustinem cd fenomenul este in bulgarete de
.origine romneascd, pentru c &lard ' de dialectul din Rodope
aceastd particularitate nu existd in nici tin alt dialect estic sau
vestic din intregul domeniu al limbii bulgare! 2 Aparitia lui 9 in
locul lui a i a nici flU poate fi considerat ca o continuare a
evolutiei lui a in pozilie nazald '> a, in sensul in care de ex. i
.-apare ca o prelungire a evolutiei a > e in cazuri ca animam >
alma > Mira, unde reducerea unghiului maxilar a continuat
-dincolo de e. Din punct de vedere fiziologic nu putem descoperi
in lduntrul cuvintelor din chestiune nimic ce ar puteA motiv
prefacerea lui a i a in p. Din potrivd, In cuvintele acestea con-
tinud s existe toate acele elemente cari au provocat transfor-
marea lui a in a resp. a i nu s'a ivit nimic nou ce ar explica
transformarea lui a i a in 9 3. Noua evolutie comund dialectului
meglenoromn i dialectului bulgar din Rodope se explica mai
bine prin inmixtiunea unei populatiuni streine, ale Ord obinu-
kte articulatorice se impotriveau articularii lui a i a accentuati
-i in al carei sistem fonetic 9, sau un o cu tin timbru asemnd-
-tor lui 9, se apropi mai mull de a resp. a. La fel apare c in
loc de a i a accentuati in dialectul AromAnilor din Acarnania 4.
_Acea populatiune streind, influentei cdreia se datorete aparitia
lui 9 in locul lui a i a, ar puted sd fie Pecenegii, dei Th. Ca-
pidan nu prea vrea sd admitA lucrul acesta. Interventia lor In
sensul acesta poate sa. dateze Inca din epoca in care Megleno-
romnii se gsiau in regiunea muntilor Rodope 5, chiar dacd in
dialectele bulgareti din acele regiuni pronuntarea lui a (%) ca
oa apare cu mult dupd secolul XII" 6. Multe fenomene lingvistice
_sAnt mult mai vechi de cum ni le aratd cele dintAiu texte in cari
sAnt atestate. Ar fi s tgAduim de altfel existenta in secolul al
1 lb. pag, 92, cf. pag. 64 si 65.
2 lb. pag. 92.
8 De altfel d i d accentuati se prefac in Q si and nu sfint In pozitie
nazalk Inovatiunea nu poate fi datorit deci, cu atAt mai putin, poziliei
Acesteia.
4 paten, Irene, ariimp (Aroman"), /gentle. Icemp, 6cr (< barn <barna
s. bartzu brAu"), mlikgm (manam"), mulgri (pl. lui mulare (catir"). Vezi
G. W e i g an d, Die Aromunen II, pag. 176-177.
5 Cf. si T h. Cap id a n, op. cit. pag, 56.
6 lb. 65.

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 61

XV-lea a unor arhaisme cari se gdsesc intr'un ir de texte ulte-

rioare veacului aceluia 1 dintre cari unele se mai pdstreaza i
astdzi, pentrucd nu ddm de ele In textele husite. Pecenegii lui
Zonaras, aezati pe la sfdritul secolului al XI-lea prin prtile
in cari se gdsesc astzi Meglenoromanii 1, ar fi putut astfel doar
sd ajute evolutia inlocuirii lui a i a prin p In dialectul megleno-
roman, fie a. Meglenoromnii se gseau in locuintele lor de
acum inaintea lor, fie cd au venit incolo numai pe urma bor._
lar dacd cumva ar trebui s admitem nu tiu ce ne-ar puted
obliga sa sustinem asemenea lucru cd Pecenegii au 1 disparut
de prin prtile muntilor Rodope sau din apropierea Megleno-
romnilor cnd p i-a luat locul lui a i a 2, atunci O.' nu uitam
cd astfel de inmixtiuni etnice au adese in limbd ecouri foarte
tarzii 3. Poate a inlocuirea lui a i a prin p hi are numai cele
dintdiu inceputuri In epoca convietuirii Meglenoromnilor cu Bul-
garii din Rodope i poate cd mai apoi nu s'a generalizat de o
potriv de repede Intr'o parte 1 alta.

Partea de adevdr cuprinsai in prerile lui Th. Capidan pri-

vitoare la locul de obarie a Meglenorornnilor, la drumul pe
care au ajuns in tinuturile in cari se gdsesc astzi i la impre-
jurarile In cari s'a petrecut aceastd micare, cred a este urea-
toarea : Cnd dupd vreo cdteva veacuri de convietuire, de unitate
teritoriald 1 lingvisticd, Strromnii au Inceput s se despartd
unii de altii, pe urma presiunii exercitate asupra lor de Slavi i
de Bulgari, Aromnii au coborIt cei dintdiu in spre sud, pang in
muntii Pindului i cmpiile Tesaliei 4. Strmoii Aromnilor nu
pot sd-i fi avut locuintele Inainte de aceasta prin prtile alba-
neze, ci trebue s fi trait mai la rasarit, in Bulgaria de astzi 5.
I Cf. ib.
2 Cf. lb. pag. 63 si 65.
a Cf. si Dacaromania II, pag. 192 si In deosebi nota 2 de pe acea
paging.
4 Op. cit., pag. 62. .

5 Vezi Ronidnii din Peninsula Balcanicd In Anuarul InstItutului de

istorie nationald pe 1923, publicat de Alex. Lap edatu si Joan Lu pas,
Buc. 1924, pag.107-109. Lucrarea lui Th. Capidan citata in nota aceasta
trebue consultati in Intregime pentru chestiunile cari ne preocupi ad
si pentrucg concepliile autorului se evidentiazg mai bine, dacA avem in.,
vedere expunerile dintrInsa pe lngg cele din Meglenoromanli I.

www.dacoromanica.ro
462 AL. PROCOPOVICI

De la nord, din Balcani 1, dinteo regiune care se gdse.a si mai

la rsdrit cleat locurile de unde au pornit acestia i numai in
-urma lor, au plecat apoi Meglenoromnii 2. PAM a se stabili in
regiunea Caragiovei, Meglenoromnii trebue s fi fAcut un popas
mai indelungat In Rodope 3.
Patria primitivd a Meglenoromnilor trebue cutatd deci
-undeva in easari:ul Bulgariei. De acolo ar fi inceput s emigreze,
clupd Th. Capidan, prin sec. XIII si p oat e ceva si mai tarziu"4.
Th. Capidan nu ne arat Ins gratie cdror imprejurdri Megle-
nitii, i numai ei, ar fi putut rezista, ramnnd pe loc, timp atat
de Indelungat nvalei slavo-bulgare i cari imprejurri au deter-
minat tarzia lor deplasare in alt parte. Teoria aceasta nu se
poate Intemei pe nici un singur argument istoric. Asa cum ne-o
prezint autorul ei, ea este motivat doar de asemAnrile meg-
leno-dacoromne. Am vzut cd acestea nu pot aveh rolul care
le-a fost atribuit. Apoi, chiar dacd am admite ca Meglenoromnii
nu s'au indepartat din acele tinuturi de nordest cleat prin se-
colul al XIV-Iea, noi n'am puted inte!ege cum s'ar fi putut gsi
..ei acolo cu vr'un grup de Dacoromni i'n raporturi destul de
stranse, spre a explicA asemAnrile din chestiune. In acele vechi
meleaguri meglenoromane, oricat de apropiate de Dunare, trebue
: fi fost atotputernicd influenta polilicd i culturald bulgara,
rivald cu influenta bizantina, iar dincoace de Dunre, prin acele
parti, nu poate sa fi existat o populatiune dacoromneascd destul
de viguroasd, ca s aibd frulurinta presupus de Th. Capidan,
inteo epocd in care principatele noastre Lau de abid fiinta, cu
-centrele lor situate cu desdvArsire aiurea. 0 asemenea influenta
-anterioard secolului al XIV-lea este si mai putin verosimil.
Splendidele contributii ale lui Th. Capidan combinate cu
constatrile lui Cons t. Jir e 6e k, cred 0 ne indica' destul de
precis solutia problemei. Dui:A. Const. Jireek 5 granita dintre
2ona cultural romnd i cea greaca porne din apropierea ora-
-sului Lissos (Alessio) prin muntii Miriditilor si ai Dibrei, trece
1 Meglenoromdnit 1, pag. 57.
2 lb. pag. 62.
a lb. pag 58 i 63-64.
4 lb. pag. 65, cf. pag 63.
b Gescluchte der Serben, pag. 39, cf. li T h. Capida n, Ronululi dis
Peninsula Balcanied, pag. 100-101,

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA BAPORTURILOR NOASTRE INTERDI.ALECTALE 63

prin Macedonia de nord Intre Scupi (Zloku6ani, la nord-est de

Scopie) i Stobi (la revarsarea Tarnei In Vardar), inconjura apoi
oraele Naissus (Ni) i Remesiana (Bela-Palanka) Pautalia
(Kiistendil) i Serdica (Sofia) cu toat regiunea Pirotului apar-
tinand zonei greceti i se indrepth iar spre est pang fa
Marea Neagra dealungul versantului de nord al muntilor Balcani.
Strdbunii Romanilor de azi trebue sd ni-i inchipuim deci locuind
intre Balcani 1 Dundre, avand vreo cateva posturi avansate 1
dincoace de acest fluviu, iar apoi prin tinuturile montenegrine,
in apropierea Albanezilor i prin Serbia, 1, Med Indoial, i prin
-tinuturile muntoase ale Banatului i Transilvaniei. In resfirarea
lor la nordul Dundrii se pare cd erau mai concentrati In regiu-
nile din such_il_Mureului i Indeosebi in sudestul Banatului i In
sudvestul Transilvaniei, unde se gseau mai aproape de Romania
Aransdanubiand, din spre Moesia, i In mai stranse legdturi cu
ea. Din Moesia ne-a venit pe la sfaritul secolului al IV-lea i
inceputul secolului al V-lea episcopul Nicetas Remesianul i In
spre acolo se concentrau toate drumurile cari duceau din Dacia
spre apus 1 Presiunea invaziei slavo-bulgare a fost exercitat
asupra noastrd la sudul Dundrii In cloud directii, din spre Dundre
spre Balcani, deci de la nord spre sud pe de o parte, i din-
spre pdrtile Bulgariei de azi spre tinuturile sarbeti, deci de la
est spre vest pe de altd parte. De alungul meleagurilor in cu-
prinsul cdrora s'a produs sprtura In teritoriul unitar al Strro-
inanilor din cauza acestor presiuni, acolo unde unitatea noastrd teri-
toriald a fost desfiintald astfel, acolo trebue desemnat linia care
clesparte dialectele cari incep a se diferentia din graiul strdroman.
Fiind convini in urma unor argumente istorice i Iingvistic
(le toat greutatea c poporul roman s'a format in nordul 1 In
sudul Dundrii i c limba strdromand a fost unitard, am admis
rcd Dundrea n'a fost in acele vremuri strAvechi o frontierd dia-
lectald. Am ajuns in chipul acesta oarecum in contrazicere cu
noi Inine, cdci am continuat s vorbim de Romanii din nordul
Dundrii" i de Romanii din sudul Dundrii", s vedem deci In
Vezi Vasile Parvan, Coniribujil epigrafice la istoria crestinismu-
dui daco-roman, Buc. 1911, Indeosebi pag. 158 -178 sl atm cuvude cu pd.
vire la organizatta proyinciel Dacia Tralana cu prilejul unei aril noi asupra
.acestet cestluni In Cony. Lit. XL (1906) 747 unn., cf. si a mea Introducere hi
.studiul literaturli veclzf, Cernduli, 1922, pag, 37-42.

www.dacoromanica.ro
64 AL. PROCOPOVICI

Dunre Ihuia care ne desparte pe unii de altii 1 i sa ne lsam

astfel prada sugestiei ca dealungul ei s'a format vidul pe urma
crula am incelat sa constituim o unitate teritoriala i lingvisticA,
de1 tiam foarte bine c originile dialectului dacoroman nu pot
fi dutate in esurile de la stnga Dunarii i dei faptele isto-
rice nu ne IngAdue ca s mutm vidul acesta acolo unde Car-
patii i muntii Sarbiei se intalnesc pe malurile acestui fluviu.
Impini spre sud i vest noi trebue sa fi pierdut contactur
mai intaiu pe o linie care ducea de la nord spre sud,-orientat
mai mult spre rAsArit sau spre apus, Intre Ni i Bela Palanka
pe de o parte, Sofia i Kustendil pe de alta parte, deci cam In
directia din acele regiuni a frontierii dintre zona greaca i cea
roman. La rsarit de linia aceasta grupul Romanilor de est se
mica spre sud, la apus de linia aceasta aripa de sud a Romani-
lor de nordvest 2 era impinsa spre nord i vest 3. In mod fatal
au trebuit sa' se Indeprteze astfel unii de altii.
Cred ca ne gasim in deplin acord cu tirile pe cari le avem
despre felul cum au ptruns Slavii i Bulgarii In Peninsula bal-
canicA, daca ne inchipuim efectele acestei invazii pentru desvol-
tarea limbii i neamului nostru precum urrneaza. Slavii trecand
din esurile de pe malul stang al Dunrii In Balcani, au lsat
mai Intaiu neatinsa aripa extrema dela rasNrit a Romanilor de
est. Partea cea rrai mare a Romanilor acestora MO, pan Ia
spre linia de care a fost vorba mai sus, a fost push' in micare
spre sud, i a inaintat *IA in muntii Pindului 1 cmpiile Tesaliei.
Acetia sant stramoii Aromanilor. Apoi a urmat invazia Bulgari-
lor, mai de la rsarit, din sudul Basarabiei de azi. Curentul
acesta trebuia s se izbeasca de strmoii Meglenoromanilor,
I De fapt o frontierA dialectal se poate forma acolo unde Inainte nu.
existase. DacA DunArea nu ne-a despArtit In epoca strAromAnA, dealungul el
s'ar fi putut produce totuli sciziunea inteun grup de nord i unul de sud.
Dar intre dialectul dacoroman, pe de o parte, i dialectele aroman i megle-
noromAn, pe de altA parte, existA vreo cAteva deosebiri fundamentale de ori-
gine strAromAnA (cf. raporturile intre dialecteie acestea privitoare la nazali-
zare 1 rotacism, prima influentA albanezA etc., vezi I T h. Ca pida n,
Meglenoromdnil I, pag. 59, Romani! din Peninsula Balconied, rag. 98 urm ),
iar hotarul intre domeniile acestor deosebiri nu poate sA ft lost DunArea.
' RomAnii din nordul Dunbrii 1 cei de prin pArtile sArbo-montenegrine
.j albaneze, cei din urmA formand aripa de sud.
Vezi mai jos,

www.dacoromanica.ro
 DIN ISTORIA RAPORTURILOR NOASTRE INTERDIALECTALE 65

aripa extrem de la rAsArit a RomAnilor de est. Drumul pribegiei

lor, care incepii astfel, duce prin muntii Rodope si sfAreste atin-
gAnd tinutul Caragiovei. Intemeind ImpAratia lor si unind semin-
Vile slave de acolo, Bulgarii inainteazA tot mai mult spre apus.
Presiunea asupra aripei de >ada RomAnilor de nord-vest deveni
astfel tot mai puternica. Grupuri de RomAni se desfac de aci i
se resfirA dealungul tarmului dalmatin i a hinterlandului lui, dar
1 dincoace de Dundre. Toate mutArile si deplasArile acestea nu se
produc dinteodat cu toat intensitatea lor si *In cadrele intregii
lor expansiuni, ca o miscare de scurt duratA, ci au nevoie de
un timp mai indelungat, de mai multe veacuri chiar. Pe AromAni
de ex. ni-i arat unele indicatiuni bizantine in plinA retragere
spre sud Inca pe la sfArsitul secolului al IX-lea 1
Dacd admitem hipoteza aceasta, unele chestiuni destul de
incurcate WA acuma par a se lamuri. Impartindu-i pe StrAro-
mAni intr'u.n grup de est, reprezentat astAzi de AromAni si
Megleniti, i altul de nord-vest, reprezentat astAzi de Dacoromani
i Istroromani, intelegem foarte bine de ce vechea influentA sla-
voriA are in dialectele aromAn si meglenit un vAdit colorit rAsA-
ritean 2 Situatia geograficA ni-i arata apoi pe RomAnii de nordvest
mai aproape de Albanezi si in mai intim contact cu ei. lath' de ce
yechea inrAurinta albanezd a lsat urme mai puternice in dia-
lectul dacoromAn deck in dialectele aromn si istroroman 3.
Albanezii desigur cA locuiau mai la nord in acele vremuri
vechi clecat in zilele noastre 4. Cum ei au fost cuprinsi In zona
romanA
dovedeste cu prisosint lucrul acesta .
puternica influenta a limbii latine asupra limbii lor
la sud nu vor fi ajuns
mult mai departe de linia despartitoare a zonei acesteia de zona
greacA, linie care a plecat, precum vAzurAm, de la Lissos spre
est. Se pare cA presiunea slavo-bulgard In directia vest a atacat
' Cf. si T h. Capida n, MeglenoromiThii I, pag. 62.
2 T h. Capida n, Romartii din Peninsula Bala:nicer', pag. 116. Despre
astfel de raporturi 1ntre Megieniti si Bulgarii de est a fost vorba de repetite
ori in cursul studiului acestuia. Vezi si ce am zis despre prefacerea lui 0
i e neaccentuati In ronfaneste si in dialectele bulgare de est in Dacoroma-
nia II, pag. 207, cf. Th. C a p id a n, Raporturile lingvistice slat)o-romane, ib. III,.
pag. 168-169.
3 Cf. S. Pus cari u, Zur Rekonstruktion, pag. 59-66 si Th. Cap i
da n, Raoorturile albano-romane in Dacoromania 11, indeosebi pag. 449 $11
pag. 482-487.
4 Vezi, intre altele, ib.

www.dacoromanica.ro
66 AL. PROCOPOVICI

mai intaiu mai cu putere regiunea din preajma frontierii etnice

dintre Albanezi i Straromani. Slavii patrunzand acolo, Romanii
i Albanezii se despartesc unii de altii. Grupuri de Romani sant
aruncate dincoace de Dunre i gasesc locuinte noua nu chiar la
malul stang al acestui fluviu, unde populatiunea era mai deas,
ci la nordul Mureplui. Alte grupuri, de Albanezi, au fost im-
pinse la sud i se aseaza unde populatiunea albaneza a fost mai
putin compact, deci la marginea de sud a teritoriului albanez
de atunci. Ordinea geografica dintre dialectele gheg i tosc ale
limbil albaneze se inverseaza astfel. Intelegem acum de ce Romanii
rotacizanti se gsesc chiar in tinuturile de nord ale teritoriului
dacoroman, iard Albanezii rotacizanti in tinuturile de sud ale
Albaniei, dece tocmai Toscii, cari sant mai indepartati de noi,
formeza viitorul cu do a voi", ca I noi, i nu cu kam am",
ca in dialectul gheg de- la nord 1. Pe calea aceasta ne vor fi
venit din Serbia i locutiuni ca a fagadui marea cu sarea "2.
Asemanrile dintre dialectul meglenoroman i cel dacoroman
se pot explica prin situatia lor periferica In cuprinsul tinuturilor
straromane. In timpul popasului lor In regiunea muntilor Rodope
Meglenitii poate ca au mai avut oarecari legaturi cu Romanii din
Serbia, distanta dintre cele dou regiuni fiind destul de mica.
Astfel ar apare i mai motivate i asemanarile lor cu Istroromanii.
In Serbia elementul rornanesc s'a pastrat Inca vreme inde-
lungat. Documente sarbeti, incepand cu secolul al XIII-lea ne
vorbesc de el. Nu mai trebue s ne punem intrebarea, daca.
acesti Romani erau Aromani sau Dacoromani 3. Situatia lor geo-
grafica ne facem s Tntelegem de ce au atatea particularitti co-
mune cu Dacoromanii pe de o parte si cu Aromanii pe alta parte.
Acesti Romani n'au emigrat numai in nordul Diinrii, ci I in
vest pana in Veglia, Croatia, Istria i Craina 4.
Concluziunile lui S. Puscariu asupra vechilor aezari ale
Romanilor, trase dintr'o expresie idiomatica, nu par prin urmare
,de loc riscate 5, ci izvoresc dintr'o fericit intuitie a unor fapte reale.
Cernauti, Septembrie 1925.
Alexe ProcopovIci.
I Cf. I Th. Capidan, Raporturile albano-ronidne, pag. 446.
2 Vezi S. Pucari u, in Cugetul romdnese (1922) No. 4, pag 395-397.
5 Cf. Th Capida n, Romani! din Peninsula Balcanied, pag. 109 urm.
4 Vezi in legatura cu aceste migratiuni Silviu D ra gomi r, Wahli
4i Morlacii, Cluj 1924 i VIalui din Serbia In Anuarul Instztutului de istorie
rzafionald I (1921-1924.
5 Vezi articolul citat.

www.dacoromanica.ro
L'activit de journaliste d'Eliade Rddulescu
pendant son exil a Paris.
L'une des occupations les plus importantes d'Eliade Rdu-
lescu pendant son sjour a Paris en 1849 et 1859 fut d'in-
former la presse franaise des actions politiques auxquelles il
avait particip et de la situation exacte dans laquelle se trou-
vaient les Principauts danubiennes. Ce n'tait pas une tche
aise. Tout l'Orient, en raison des guerres russo-turques et de
la Revolution de 1848 en Roumanie et en Hongrie, avait t le
thtre d'vnements tres importants ; mais l'opinion publique
franaise tait loin de les connaitre exactement et surtout de les
juger dans leurs causes et leurs consequences. A l'ignorance
commune en Occident pour tout ce qui se passait a l'autre bout
de l'Europe, ignorance qui n'a pas beaucoup diminue aujourd'hui
malgre la facilit relative des communications, s'ajoutaient toutes
sortes d'autres raisons qui faisaient que le public francais tait
absolument dsorient.
Les gouvernements francais de cette poque, au debut
idalistes et humanitaires, avaient pass par une serie de meta-
morphoses qui les rapprochaient de plus en plus du gouver-
nement qui les avait precedes. Les gens de tendances veritable-
ment dmocratiques, qui avaient contribu en fvrier au renver-
sement de l'ancien ordre de choses et s'taient empar du pouvoir,
trop faibles ou trop inexpriments pour guider les destines de la
France, avaient t emportes par le courant et, finalement, avaient
clii ceder la place a d'habiles politiciens, rallies de forme au
mouvement rvolutionnaire, opportunistes incapables de compren-
dre et d'admettre sincerement les ides nouvelles. Les vrais re-
prsentants de ces idees en Orient, obliges de se rfugier en
France, par l'insucces de la revolution dans leurs pays, tels
Eliade Rdulescu et les autres, taient consideres par les diriT
geants de la politique francaise d'alors, non seulement comme
suspects et compromettants, mais comme dangereux.

www.dacoromanica.ro
68 G. OPRES CU

Le mot d'ordre de la presse officieuse tait donc de ne

jamais preter l'oreille aux recriminations des Moldo-Valaques
migrs A Paris. Seulement, ii tait impossible de se taire sur
ce qui s'tait droule dans les Principauts et ce qui se droulait
encore en Hongrie ; les journaux taient malgr tout obliges de
parler de ces vnements. Ils prenaient alors leurs informations
ou bien chez les agents des Russes, entre autres, chez Kisselef,
le reprsentant du tsar A Paris, qui passait pour etre et tait reel-
lement un des meilleurs connaisseurs des choses roumaines
qu'il prsentait du reste d'une fawn tout A fait tendancieuse
ou encore chez des correspondants de circonstance, choisis na-
turellement parmi les gens bien pensants", ou meme chez des.
correspondants improvises.
En dehors de l'antipathie officielle, les migrs avaient
encore contre eux le fait que, appartenant A des peuples diff-
rents quelquefois et faisant chacun une politique nationaliste
les Hongrois et les Roumains, par exemple ils en arrivaient
souvent a des polemiques dans la presse, polmiques qui d-
routaient les hommes de bonne foi. Dans l'impossibilite de
les distinguer, ceux-ci les avaient englobes dans la meme ap-
pellation de rvolutionnaires. Ils se les imaginaient ayant sur les
choses essentielles a peu pres les memes ides, lorsque brusque-
ment des querelles surgissaient qui montraient que, professant
les memes principes, les diffrents migrs taient loin d'etre
d'accord autant qu'on le croyait. Et la surprise du public attei-
gnait son comble quand 11 voyait des gens du meme pays se
traiter mutuellement comme les pires ennemis si par hasard ils
pouvaient exprimer librement leurs opinions dans la presse.
Ayant A lutter contre les journaux officiels, contre l'argent
des Russes, contre la mefiance naturelle des feuilles h grand
tirage envers tout ce qui peut dplaire au Gouvernement, ii ne
restait plus aux migrs roumains que la possibilit de faire
connaitre leur point de vue dans des journaux phemeres d'op-
position rdiges par des rvolutionnaires irrductibles et consi-
drant, comme eux, le gouvernement franais de l'epoque comme
une terrible calamite. Ceux-l seuls taient disposes A dormer
l'hospitalit A des articles peu sympathiques A ce gouvernement.
Combattant pour les ides les plus avancees, sinceres, pleins
de zele, sans argent, quelques-uns assez documents sur les ques-

www.dacoromanica.ro
 ELIADE JOURNALISTE A PARIS 69

ticn s d'Orient, les rdacteurs de ces journaux embrassent la cause

leurs coreligionnaires politiques roumains et mettent le jour-
1 a qu'ils dirigent, et qui ne parait quelquefois que comme numro
d'preuve, A la disposition de ces derniers. Les Roumains, de leur
cOt, leur assfirent un certain nombre d'abonnements ou bien
participent, comme actionnaires, aux fonds qui subventionnent
ces journaux.
Eliade, une des natures les plus personnelles qu'on puisse
imaginer, ne se gene pas, lorsqu'il a l'occasion de publier un
article ou de l'inspirer, pour y introduire les critiques les plus acer-
bes contre ceux de ses compatriotes qui ne suivaient pas abso-
lument sa ligne de conduite 1. Nous connaissons le nom des
journaux auxquels il a collabor ou dans lesquels ii lui a t
-possible d'introduire des articles inspires plus ou moins par lui.
L. liste nous en a t donne par Eliade lui-meme dans des
lettres adresses aux Roumains A Brousse 2 et par Locusteanu,
le collaborateur le mieux renseign sur les circonstances de la vie
d'Eliade pour la priode qui va de son exil jusqu' sa mort 3..
Un grand nombre de journaux rdigs par ces hommes de
gauche qu'Eliade a designs sous l'pithete de Proscrits et
anathematiss",comprennent des informations qui sont videmment
inspires par lui. Lorsqu'on les parcourt, on est merveille de voir
combien les vnements de l'est de l'Europe y tenaient de place.
C'est que la revolution agonisante en France ou, ce qui pis est,
confisque au profit de quelques-uns, vivait, selon leur opinion,
chez les petits peuples de l'Europe Centrale, les Hongrois, les
Roumains, etc.
Ceux qui veulent tudier les diffrentes phases de la guerre
de l'Autriche contre la Hongrie et l'invasion des Russes en Tran-
sylvanie pour secourir les armes autrichiennes, trouveront dans
ces pages du materiel non utilis ou, du moins, pourront se
rendre compte de l'intret extraordinaire avec lequel la democra-
tie de France suivait ces vnements.
I N. Cart oj a n, Scrisori Inedite de la N. Beilcescu fi I. Glzica, Buc.
1913, p. 44.
2 N. B. LocusteanuRusso, Scrisori ditz Exil (La correspond
dance de 1. Eliade), p. 6, (Lettre du 24 Septembre 1849) et p. 28 (lettre
du 19/26 Mai 1850).
3 Ibid., page 734, Note.

www.dacoromanica.ro
70 G. OPRESCU

yai t moi-meme tres surpris de trouver le mouvement

d'Avram lancu analyse et tenir meme une place respectable clan's
le$ articles de certains journaux 1.
Yai contrOl personnellement les informations d'Eliade et
de son ami et essay de me rendre compte de, leur exactitude.
En effet, Eliade a crit dans quelques uns de ces journaux, mais
non pas dans tous ceux qu'il cite dans les lettres ci-dessus.
La Semaine", encyclopdie de la presse priodique", de 1849
(4-erne anne), dont le principal rdacteur est Eugene Carpen-,
tier 2, l'ami d'Eliade, est non seulement tres renseigne sur les
affaires roumaines, probablement grace a celui-ci, mais encore,
pour nous faire mieux comprendre d'oit venaient ses infor-
mations, elle embrasse absolument le point de vue, pourtant si
&range parfois, du rvolutionnaire rournain, toutes les fois qu'elle
parle de nous.
Des le commencement de l'anne 1849, la Semaine" nous
documente sur les vnements qui avaient eu lieu a Bucarest a
la fin de 1848. Aucune des ides cheres a Eliade ne manque.
Les donnes de la correspondance, envoye selon toute proba-
bilit par un Roumain, peut-etre rdige par Eliade lui-meme,
sont confirmes par une note de la redaction qui declare que
tout y est au-dessous de la 'Orit".
Une autre correspondance du numro 4, dans laquelle les
Carpathes sont appeles les monts Crapacks", nous mene in-
contestablement a un informateur romain.
Le 4 mars, on publie des souvenirs anecdotiques sur la Mot-
davie et la Valachie, signs E. C. 3, vidernment les initiales de
Carpentier. Ces souvenirs sont extrmement intressants. Le
tableau de nos moeurs que l'auteur y brosse serait digne d'etre
connu. ll fait un portrait saisissant du Prince de Moldavie, et
parle de Bibesco dans des termes qui rappellent tout a fait
Eliade: petit boyard sans fortune et sans nom ... ingrat et
insolent comme un parvenu".
1 Cf. La Semaine" (1850, p. 167 et suivantesl cii l'on parle d'Avrarn

Iancu. Le mme, page 195, nous renseigne sur le sejour d'Avram laneu It
Oradea. .

2 Carpentier est aussi le Directeur de la Tribune des Peuples et

l'auteur d'une Galerie des Agents Russes en Moldavie".
a La Semazne, No. 9, du 4 Mars 1849, p. 278 et suivantes

www.dacoromanica.ro
 ELIADE JOURNALISTE A PARIS 71

Le 10 mars, longue correspondance encore, signe C. M.

ofi, une fois de plus, le point de vue d'Eliade est dfendu et
oft l'auteur s'efforce de r:uter l'accusation porte par la Russie
contre la Revolution de 1848 dans les Principauts.
Les informations politiques se rapportant a notre pays se
retrouvent tout le long de l'anne 1849 et de l'anne suivante,
inais la collaboration d'Eliade ne fait plus de doute a partir
de 1L 50.
Nous trouvons d'abord une lettre I mouvante par la chaleur
avec laquelle elle parle des Roumains et admirable au point de
vue littraire, sur la Moldavie. Les noms roumains qu'on ren-
contre aujouro'hui encore estropies dans les journaux etrangers,
sont ici tres exacts. Eliade nous avait exprim a plusieurs re-
prises sa rvolte d'entendre les Russes, pour nier notre latinit a
laquelle nous tenions par dessus tout, prtendre que notre origine
se perdait dans la nuit des ages". La mme rvolte se rencontre
dans l'article du journal francais. Plus loin 2, c'est un portait du
boyard Vulpake Filipescu, ou bien3 une citation de Neculcea et
Engel, inexplicables s'il s'tait agi d'un tranger.
Dans le numro du 8 Mai 4, l'auteur se dmasque : il parle
de la Valachie comme de sa patrie et traite Len et tirbei avec
aussi peu d'egards qu'Eliade le faisait d'habitude.
Des renseignements sur Avram lancu 5, des polmiques avec
l'Echo d'Orient, de Constantinopole, la question de l'introduction
dans le Reglement organique de l'article qui nous enlevait entie-i
rement notre indpendance, le mouvement de Braila, voil des'
themes familiers a tous ceux qui brit lu les oeuvres d'Eliade de
cette poque et que nous trouvons galement dans les colonnes
de la Semaine 6.
Et comme Eliade ne manquait jamais de dire du mal de
tous ses ennemis lorsque l'occasion se prsentait de disposer a
Sa gitise d'un journal francais, il en profite cette fois pour
noircir Mavros, et pour presenter la revolution de 1E48 sous un
jour qui lui est personnellement tres favorable.
1 La Semaine, de 1850, p. 227-228.
2 Ibid., p. 259.
a Pag. 275.
4 Pag. 339.
5 Pag. 371.
6 Pag. 451,

www.dacoromanica.ro
72 G. OPRESCU

Enfin, le 18 Octobre 1850, nous rencontrons pour la pre-

miere fois un article sign par lui en toutes lettres, oil il fait allu-
sion a un des articles antrieurs, qu'il donne comme sien, celui du
11 Aotit. Il avait sign cette fois parce qu'une polmique s'tait
engage avec les journaux ractionnaires et qu'il voulait prendre
ses responsabilits. Et, puisqu'il se voit oblige de se reporter a
la lettre qu'il avait adresse aux Roumains exiles a Brousse, il
la publie dans la Semaine du 25 Octobre 1 : Aux . . . Rou-
mains freres comme homme je ne puis professer d'autre doctrine
que celle du Christ". Lettre qui finit ainsi : Acceptez cet ouvrage,
ses impressions, ses souvenirs". C'est la derniere lettre politique
d'Eliade publie dans la Semaine.
Mais la Semaine possdait aussi un supplement littraire.
Le supplement du 1-er mars 1850 publie 2 un compte-rendu sur
Le Protectorat du Tsar", et trois semaines plus tard, le 22 mars,
des fragments importants des Souvenirs et impressions d'un
proscrit", sans signature.
Le 3 Mai nous trouvons un nouvel article relatant l'pisode
de l'officier polonais et missaire du tsar, qui avait fait le rap-
port sur l'origine slave des Roumains, episode dont Eliade nous
a entretenus bien souvent. L'article est sign I. R., les initiates
de Jean Radulescu (Heliade) 3.

Le Peuple" est le Journal de Proudhon, l'homme pour

lequel Eliade avait peut-etre la plus vive admiration. De meme
que la Semaine, des avant l'arrive d'Eliade a Paris, Le Peu-
ple" publiait chaque lundi une revue de l'tranger tres favorable
aux ennemis des Russes, c'est-A-dire aux Hongrois, aux Rou-
mains et aux Polonais.
Pourtant, les journaux rdigs par Proudhon ont generale-
ment la vie courte : le Peuple cesse de paraitre pour re nitre
sous le nom de la Voix du Peuple" le 25 Septembre 1849.
Sous cette nouvelle forme, il donne des renseignements sur les
Principauts, jusqu'au 4 Fvrier 1850, lorsque nous rencontrons
I ibid., pages 676 et suivantes.
2 ibid. de 1850, page 139.
3 II est donc a rioter que la signature d'Eliade apparait dans le supple-
ment littraire de la Semaine avant qu'elle ne paraisse dans le journal
proprement dit.

www.dacoromanica.ro
 ELIADE JOUR'NALISTE A PARIS 73

tin tres intressant article d'Eliade sign Rclulescu et rpon-

dant A une assertion dfavorable aux rvolutionnaires roumains,
parue dans l'Indpendance Belge du 12 lanvier 18501. L'article
du journal beige qui a provoque la riposte d'Eliade, est crit
par un homme parfaitement bien inform& Du reste, tous les ar-
ticles pants dans ce journal contrastent par leur srieux et leur
obiectivit avec les articles qu'on peut lire dans les autres feuil-
les de l'poque. L'auteur de l'article incrimin par Eliade avait
eu le tort de parler avec sympathie du Prince Stirbei, une des
nombreuses betes noires de l'ancien membre du Gouvernement
provisoire.
L'poque qui avait immdiatement precede le mouvement de
1848 est considre par le corresponclant de l'Indpendance comme
d'une prosprit inotite et d'une indpendance pour ainsi dire
complete". Seulement, les dmolisseurs valaques, Eliade et ses
amis, l'ont stupidement brise sous leur aveugle marteau". Les
Don Quichotte enrubanns de cette grotesque quipe" (La re-
volution de 1843) ont laiss vide le Trsor de l'Etat, qui se
trouvait sans argent, incapable de faire face A ses besoins, A
moins d'un emprunt impossible A obtenir A un taux infrieur A
18 A 20 Va.
Nous pouvons nous imaginer la colere d'Eliade mis direc-
-tement en cause et trait de facon si cavaliere par ce corres-
pondant qui avait envoy son article de Constantinopole, d'apres
des renseignements obtenus directement dans les Principauts.
Il rpond dans la Voix du Peuple" du 4 Fvrier 1850, par
tin article document, tres digne comme ton, avec de beaux
accents dmocratiques. Son collaborateur franais de cette poque,
Sbastien Rhal, qui l'avait aide A traduire les livres fran-
cais publis par Eliade A Paris, a dil l'aider aussi A donner a
ses ides une forme qui ne leur est pas habituelle. L'article de
l'Indpendance belge avait lou Stirbei et blam la Rvolu'ion.
Eliade, pour se venger, fera un krrible por!rait des deux freres
Stirbei et Bibesco" ; parlera de leur harem", des papillotes que
le premier ce coquet vieillard" se mettait dans les cheveux pour
les friser, de l'amitie de tous deux pour les Russes. Puisque
1 La collaboration signe d'Eliaile dans la Voix du Peuple est done
antrieure A celle de la Semaine.

www.dacoromanica.ro
74 G. OPRESCU

l'Indpendance Beige l'avait accuse d'avoir gaspill les reserves

du pays sous son gouvernement, il fait une comparaison entre
les dpenses faites par la Revolution et celles faites par Bibesco.
pendant son regne. La lettre finit par de terribles acusations
contre celui-ci.

Le Positif", un autre journal cher a. Heliade paraissant

une fois par mois, feuille phmere comme tant d'autres parmi
celles qui taient favorables a la cause des democrates a cette-
poque, a comme directeur Charles Fauvety. Eliade pretend I
y avoir collabor; a moins qu'il ne s'agisse d'un article envoy&
par lui, mais n'ayant pas t publi, ii n'y a pas trace de
ia prose de notre compatriote dans les 5 numros qui foment
la collection complete" du Positif".

L'Europe Dmocratique" n'a vcu que 24 heures, le temps

de paraitre en un seul numro 2
Les ides exprimes dans ce journal sur la politique exte-:
rieure rapellent celles d'Eliade : la France devrait faire l'Union
des peuples contre la Russie ; les onze millions de Roumains,
qui ne sont pas Slaves, gemssent sous la persecution des Rus-
ses : La Turquie qui peut leur donner aide et protection s'efforce
de mriter les sympathies et les secours des nations amies",
etc. Une note annonce aux Jecteurs qu' cause du manque de
place, un article sur la Roumanie (sic) sera publie dans les nu-
mros suivants, qui n'ont jamais paru,

La Dmocratie Pacifique" du 18 Mai 1850 rend compte sur

une page entiere des Souvenirs et impressions d'un Proscrit".
L'article, sign Perreymond, est moins un compte-rendu qu'une
interview sur les vnements de. 1848 et ceux qui les ont pre-
cedes, It parle de Lazar et de son cole opposee celle des.
Grecs du Phanar flasque, sans nergie et sans coeur"; de Go-
lescu et des boyards patriotes ; du Protectorat" et des Souve-
nirs et Impressions d'un Proscrit", 'oil tout est racont par la
I I. El i a d e, Scrisori di Exil, pag. b.
2. L'Europe Dernocratique, Tribune de peuples, Rdacteur fn Chef:
Dupont de Bussac, Dcembre 1840.

www.dacoromanica.ro
 ELIADE JOURNALISTE A PARIS 75.

plume infatigable et savante de M. E. RAdulescu", etc. La der-

niere oeuvre, nous dit l'auteur de l'article est un chant de dou-
leur et d'esperance, ou Fame du poete et du lgislateur se con-
fondent dans un saint amour pour l'humanit". Nous aimons
ces chants, ajoute-t-il encore, qui rfletent la candeur primitive
qui exaltent les Ames et embrasent les coeurs, nous aimons ces
chants ou brille l'clat de l'Orient deroulant en un magnifique,
langage de profondes penses".
Et un peu plus loin et nous Francais, nous dmocrates,
nous socialistes, rpondons A nos freres de Roumanie : rjouis-
sez-vous, car le jour de la dlivrance, le jour de l'harmonie so-
ciale est proche".

Enfin Le Temps" journal de la Republique Progressive",

par le contenu de ses articles, par le ton general, par la qualit
des renseignements concernant les vnements qui se passaient
dans les Principauts ou en Transylvanie, nous montre que sa
redaction n'tait pas trangere aux cercles dans lesquels se mou-
vaient Les Roumains 1

Les noms mmes de ces differents journaux sont oublis

aujourd'hui. Ils doivent pourtant etre doublement sympathiques
A nous autres Roumains. Ils se sont occups de nous, ont
embrasse notre cause, ont ouvert largement leurs colonnes, peu
lues, il est vrai, mais honnetes, A nos revendications. Sans lec-
teurs, traqus ou presque par Ia police, la Presse du 9 Mai
1850 nous donne une liste de ceux qui paraissaient sans autori-
sation, liste dans laquelle figurent Le Credit", La Dmocratie
Pacifique", La Voix du Peuple" etc. bafous par la presse
officielle, c'tait pourtant ces journaux qui suivaient la vraie
tradition franaise. Eliade avait raison : la- France idale, celle
vers laquelle se tournaient les yeux de tous les opprimes, celle
de 1848 et de toujours, parlait dans leurs colonnes. Malgr un
langage un peu ridicule, et bien qu'oubliant souvent la ralit,
les rdacteurs de ces feuilles faisaient appel A une humanit
1 Les autres journaux cites par Rousso e t Eliade ne semblent pas
s'etre beaucouo occups de nous. C'est l'impression que j'ai eue apres les
avoir feuillets a la Bibliothque nationale.

www.dacoromanica.ro
76 G. OPRESCU

-meilleure que celle au milieu de laquelle on vivait a cette poque.

'Thus les soit-disant esprits ralistes de la France et de partout
n'avaient pas de peine a. convaincre cette presse de nevet, de
betise meme. N'importe, elle maintenait un peu d'idal dans le
monde et prparait, malgr tous ses dfauts, l'avenir.
Les regards des rvolutionnaires qui avaient cru en la France
tt qui, pour expier leur croyance, taient obliges de s'exiler,
.etaient constamment tourns vers cette presse. Eliade, de toute la
-force de son Arne de visionnaire, met sa confiance en elle. 11 ne veut
pas voir la reaction triomphante autour de lui. Il n'a d'yeux que
pour les proscrits et les maudits" et il a raison: ce sont eux
qui ont fait la France du dernier tiers du siecle.
Cette priode de la vie du publiciste roumain, peu connue
jusqu' present, est tout a fait sympathique et nullement indigne
du reste de sa vie.
G. Oprescu.

www.dacoromanica.ro
 Mihail Halici
(Contributie la istoria culturaliti romineasea din sec. XVII)
Despre Mihail Halici 1 se tia pad acuni
Viata lui rumai & era din Caransebe i cd in 1674 a
Mihail Halici
publicat in Basel o odd romaneasca in distihuri
(hexametre i pentametre) in cinstea prietenului sau Francisc
Pdriz Pdpai, care tocmai Ii trecuse doctoratul. Acum avem insd a
seamd de date foarte pretioase din care i se poate reconstrui a
mare parte din biografie.
Pe scoartele i foile unui exemplar din Csecsemd Keresztyn
de Kereszturi Pal, tipdrit in Walgrad (Alba-lulia) in anul 1638 2,.
astdzi In posesiunea Colegiului Kiln din Ordtie, i pe foile de
hrtie legate impreund cu acesta, s'au pdstrat o seamd de note-
scrise ungurete de tatal lui Halici, altele scrise latinete i un-
gurete de insui poetul nostru, care ne lamuresc destul de bine-
In aceastd privintd 3. Ni s'au mai pdstrat cloud fragmente de psalmi
1 Insusi Fialici isi scrie numele in trei feluri: Halits, Halitz si lialicz._
Se mai gaseste scris de aljii si Halics.
' Cartea are intocmai filigrana din Cea mai veche carte Rfikczyang
(a. 1639 s. 1640), care cuprinde intre altele cel dintAiu Paraclis, Gromovnic
si Trepetnic tipArit romAneste: marca Ardealului impreunata cu cea a fami-
liei RAkczy, dedesubt cu inijialele G i R, care se gseste si in Praeco-
niurn evangelicum de Stefan Katona, al cAtui volum I s'a tiparit In acelasi
loc si tot in anul 1638, iar al doilea in 1640 (v. Anuarul Inst. de Istorre
national:4' Cluj, I (1921-22), p. 168 si Tabela IV. Dupd Dedicatio', pe
pp. 1-97 ale acestei cirli urmeazA Az keresztpeni vallasrl val catechis-
mus, maid szinten az Heidelbergai Catechismusnak rendi szerent. Acesta_
pare sd fi fost originalul care s'a avut in vedere pentru Catehismul romA-
nesc de la 1640. Sigur nu putem afirm acest lucru din pricina ea din edijia_
I a acestuia nu se mai gAseste nici un exemplar, iar in a doua s'au Mut
numeroase schimbAri. Totusi si intre aceasta din urmd si textul unguresc de
la 1638 gAsim numeroase potriviri.
a Am primit-o pentru a o cercet muljamitA binevoitoarei intervenjii a_
d-lui coleg G. Krist6f.

www.dacoromanica.ro
78 N. DRAGANU

romanesti, precum si poeziile latinesti si unguresti ale liii Halici

clin timpul cand studia la liceul reformat din Sibiu (inclusiv 1664).
Pe bunicul poetului II chema loan Ha lici 1 i a murit in 12
Martie 1626. Pe bunicd-sa, moartd In 3 August 1642. o chemh
Ana Kusztr a s. Halici a trebuit sd mai aibd un unchiu sau o
rudenie apropiat dupd care si-a prima tatal sdu numele de
Mihail, cdci la 1614 gsim pe un Halicz Mihaly" jurat In sfatul
orasului Caransebe 2, Acest Mihail Halicz avea atunci o grdin
in a propierea apei numite Potoc.
Mihail Halici, tatl poetului, s'a ndscut pe la 1615. A facut,
cat se vede, serioase studii de teologie. S'a logodit In 19 Noem-
vrie 1642. In 10 lanuarie 1643 si-a adus nevasta acas. In 19
Coctomvrie 1643 i s'a ndscut un fiu, poetul nostru pe care 1-a
botezat Mihail. La 1651 Mihail Halici, tatal, era jurat in senatul
Caransebesului 3.
Din o not latineascd, lipita" ulterior de fiul sdu, constatdm
a In 17 Septemvrie 1658 Caransebesul, patria" acestuia, a fost
tradat pdganilor (Hristanis ablata, gentibus oblata"). Intr'a1evr
Acatiu Barcsai, Banul de origine romaneascd al Caransebesului 4,
Inca din 12 Septemvrie a invitat Lugojul si Caransebesul s se
predea Turcilor, ca sa nu fie prddate in 13 Septemvrie Barcsai
Ilona sai primeascd voivodatul Ardealului, iar in 14 a aceleasi
Juni fu cftdnit de Marele Vizir ca Principe. primind Intre alte
conditii si cat mai curand sd dea Turcilor Caransebesul si I.u-
gojul ce sant pe apa Temesului", orase rmase In sthpanirea
Turcilor pand in 4 August 1688 5. Data indicatd de Halici deci
se potriveste cu ce stim din istorie. Dou note, una ungureasc
a lui Halici WA], alta larneasc a fiului sau, ne arat c putin
dupd aceasta, In 22 Aprilie 1659, a murit In Hateg sArmana"
Ana Magi a r, provida atque religiosa parens", dupd o boala.' care
1 Cum imi comunica D-1 coleg Th. Capidan, numele Halid se gsete
i la Aromani, indicand familii care au trecut odinioari prin Galitia.
2 Fr. Pesti, A szrnyi bfinsfig es szrny vrmegye trtenete, vol II,
Budapest, 1878, pag. 263.
a Fr. Pesti, o. c., p. 246.
4 Insui Barciai Inca era vita de Roman, precum mi-au marturisit i
al-Mat prealuminatul Paul Barciai in anul 1791", G. 5incai, Hronica Romani-
bor, Iai, 1853, t, 3, p. 88.
5 Pesti, o. c., p. 171-172, 181 i 183; *incai, o. c., t III, p. 74.

www.dacoromanica.ro
 MIFIAIL HAIM 79

a tinut 3 saptamani, in Varst de 33 ani. A fost inmormntat

in cimitirul reformatilor.
Halici senior s'a imbolnavit in 7 i a murit in 22 Martie
1671, in Dominica Palmarum", in varstai de 56 ani, i a fost
Inmormantat in 24 din aceeai lun in cimitirul Varczagas"
(< germ. Schwarze-Gasse) din Aiud
Firete, in copilarie locul unde a petrecut poetul Halici a
trebuit s fie acela unde tralau parintii sai. Acolo i-a inceput
.1 instructia. 'Fatal sau ne spune cd insui el a inceput sa-I in-
vete alfabetul in 19 Noemvrie 1650. In 151, in Dominica quasi-
modo geniti" a inceput s mearga la coala, fungente officio
Halits Mih." din Caransebe.
Din 1661 pang. in 1664 II gasim la liceul reformat din Sibiiu.
Nscut cu o zi inainte de a se nate i cu 3 zile inainte de a
se boteza poetul sas Valentin Franck von Frankenstein, care in
7 Dq.cemvrie 1663 ii firth disputatia" de absolvire (Abgangs-
disputation) cu titlul Decas Quaestionurn Philosophicarum illustrium
etc. (Cibinii apud Abrahamum Kertesz Szencziensem) 1, pare sa fi
lost, dac nu c leg, cel mult cu o clas mai jos cleat acesta.
In adevar pe Halici 11 gdsim in Sibiiu nu numai in lulie 1663, ci
chiar 1 in ziva penultima a lui luni 1064 and scrie un Ge-
nethliacum anivers irio Festo Notalitio Dni Petri Melas, literarum
pietatis et Immanitatis in celeberrima Schola Cibiniensi studioso,
commilitoni miht ddectissimo" (p. 2 9-293) Dar in 14 Februarie
1664 era In Sitiiu i Franck insui, cdruia-i dedica, in aceast
zi a Sfantului Valentin, un Carmen ysvencax6v Abia in 28 Iunie
1665 li gsim pe amandoi acetia immatriculandu-se la universi-
tatea Altdorf de langd Nurnberg 2.
In toamna anului 1664 Halici treat la liceul academic refor-
mat din Mud, aa numitul Collegium Bethlenianum Alba-Enye-
dense", pe care in 1662 11 restabilise Mihail Apaffy I, mutandu-1
din Alba-Julia unde fusese distrus de Turci in 1658. Colegul i
prietenul sau Francisc Pariz Papai noteazd la 1664 in ziarul sau:
,,Mense octobri adscitus sum civibus scholae rhetoricae, eodem
1 Cf. Dr. Egon Hajek, Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des
Valentin Franck von Franckenstein, Sibiiu, 1923, pp. 12-13 qi 16.
2 Petru Melas a ajuns in 1672 lector in Sibiiu, apoi din 1679 predica-
tor. Poetul Valentin Franck a ocupat deosebite posturi administrative: pdr
calab al Turnului-Rou in 1679, notar provincial In 1681, judet i comite al
Sailor de la 14 Februarie 1686, a murit in 27 Septemvrie 1697, cf. Hajek,
v. c, p. 18, 28, 30 1 35.

www.dacoromanica.ro
80 N. DRAGANU

praeceptore felix, commilitones praecipui Mihael Halicz de Karan

sebes nobilis etc. supra dicti" 1. Dup un an 2 petrecut In Cole
giul reformat din Aiud, unde a putut s se distinga ca elev mai
In varst, absolvent al unei coli bine conduse, se pare cd a
fost recomandat i a trecut ca rector al colii reformate din Ordtie.
Inteadevar o nota din 1815 a istoricului Kerekes Abel,
nota care se gasete pe scoarta exemplarului din CsecsemO.
Keresztyn amintit mai sus, ne indica ca, ar fi avut aceasta
functiune in Oratie, fara a preciza Insa timpul and a putut
s'o aiba. Nota spune urmatoarele : Acest Mihail Halits a fost
rectorul coalei reformate din Oratie ; i a lasat motenire colii
o frurnoas suma ; dar care, dandu-se Imprumut armatei irnperiaI
in vremea Curutilor s'a pierdut pentru totdeauna" 3.
1 Papal Pariz Ferencz Napicija 1699-1691, in Irodalomtrteneti Kz-
lemnyek, a. II, Budapest 1892 (pp. 388-398, 499-515), p. 390, Anno 1664".
2 Numele lui Halyicz" se gdseste o singurd data, deci numai in acest
an, in tabloul elevilor colegiului reformat din Aiud dintre 1662-1827 (pastrat
In original pand la 1793 si in transcriere statisticd pand in 1827) pe care 1-a
subscris ' (subscribltak") fiecare cu mana sa, indatorindu-se in acest chip
sd respecte legile scolii (cf. Var Ferencz, Bethlen Gabor Kollgiuma, Aiud,
1903, p. 9 i 11). In acest tablou, fireste, se gasesc i alte nume evident
romanesti: Bcs, Bagya, Balia, Barcsai, Baricz, Bocz, Bogdan, Borze,
Brencsan, Bugyul, Csuka, Dancs, Dancz, Doke, Ficsor, Furka, Gocz, Gracza,
Gramma, flank, Ifercza, Hodor, Katrin, Kende, Kendi, Mara, Mark, Milzlyi,
Mihelyes, Nandra, Puy, Racz, Rezvn, Sinka, Sorban, Vajda, Vlya, Venter
etc. Pot sa fie Secui, la origine Romani maghiarizati: Bojer, Briny!, Mircze,
Santa, Vajna etc. Pot sd fie Romani i unii dintre cei numiti dupd locali-
Utile de unde erau: Beszterczei, Bethleni, Karansebesi, Nemegyet,'Porcs-
halmi etc. Din punct de vedere istoric literar romanesc trebue sd amintim
c Intre aceste nume se gseste I Agyagfalvi, Fogarasi 1 Valet (cf. VrO,
o. c., p. 9-14), Dar nu numai colegiul din Aiud, ci I liceul calvin din Cluj.
era cercetat de multi romdni reformati in acest timp. In Anuarul pe 1906 al
acestui din urmd liceu se publicd o list a elevilor care au urmat la aceastd
scoall incepand din 1668. Din aceast list au fost extrase numele roma-
/testi de G. Alexici, Date pentru biegrafla unor scriitort Romani calvini
in Revista Teologica, a. X, Sibiu, 1916, Nr. 4-6, pp. 76-78. Tot in acest
articol, pp. 78-80, se mai cid o list de nume de preoti romani calvini ex-
tras din Samuil Borovszky, Tisznidli ev. ref. papok (Registrul precinct-
calvini de dincolo de Tisa) 1597-1579, Budapest,1898, si din Arhiva Telekyana
din Targul-Mureului.
3 N. B. Ez a Halits Mihaly volt a Szszvrosi Ref. Oskola Rectora;
s szep summat is testalt volt az oskolanak; de a melly a kurutz-vilgkor a
Csaszri Armada szmara klcsnbe adOdvn, tirkre odaveszett. Olim et
hoc neminisse juvabit. 1815. K. A.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 81

Cautand lamuriri 1 mai departe In aceasta chestiune am

mai putut OM urmatoarele lucruri vrednice de mentionat.
Scoala din Orstie, ca si celelalte din acest timp, inainte
de domnia lui G. Ralcoczy II, n'avea cleat 3 clase. In cea din-
tafu, numit alphabetaria, se invata scrisul si cetitul. Incepand
cu clasa a doua se Invta sistematic limba latina 1 elina, la
care s'a adaus apoi si cea evreeasca. Mara de acestea se va f1
Invdtat 1 putind matematica, cat cereau nevoile zilei, precum sI
catehismul. Pe timpul lui G. RalcOczy II numarul claselor s'a ur-
cat la 6 (In alte locuri chiar la 8). Deodata cu aceasta schim-
bare a inceput sa se dea importanta mai mare deosebitelor dis-
cipline (logica, psihologie, metafizica, istorie. retorica, algebra 1
geometrie). Studiul principal Insa a ramas tot limba latina. Rolul
limbii grecesti s'a redus, limba evreeascd s'a omis cu totul, iar
cea germana nici n'au Incercat s'o invete in Oratie I.
Corpul profesoral al Colegiului reformat din Orastie a fost
alcatuit la Inceput din cei doi preoti ai parohiei reformate2.
' Mai tarziu, cand scoala s'a desvoltat 1 elevii s'au 1nmultit,
mai ales pentru asigurarea disciplinii, biserica s'a vazut nevoita
sa se Ingrijeascd de ate o putere didactica mai distinsa, pe care
s o pun in fruntea scolii. Astfel a Intemeiat postul de rector.
Persoana care ocupd acest post era ceruta totdeauna de la Cole-
kW( Bethlen din Aiud, care era cel mai apropiat si mai impor-
tant ora reformat din Ardeal 3.
Se cunoaste lista rectorilor din Orstie Incepand cu anul
1669. De la 1669-1740 ea a fost copiata, probabil de pe un
registru mai vechiu, de rectorul Stefan Herepei. De la aceasta
data inainte fiecare rector si-a scris singur numele cand i-a
ocupat functiunea. Numele lui Mihail Hand insa nu se gasete
in aceast lista. Cu toate acestea se tie sigur ca el a fost ales
rector al colii din Orstie 4. Lucrul nu e de mirat and tim ca
Inca din toamna anului 1664 Halici se gsea in Aiud, de unde
se faceau recomandarile pentru aceasta functie.
1 Cf. D. Dosa, A szszvrosi ev. ref. Kfin-Kollgium trtinete, Ordtie,
1897, pp. 9-10.
2 D. Dosa, 1. C., p. 10.
a Id., ibid., pp. 10-12.
4 Id., ibid.,. pp. 12-13.

www.dacoromanica.ro
82 N. DRAGANTJ

Asupra timpului and a putut sa. ocupe Halici functia de

rector al colii din Ordtie ne putem informa in parte din lu-
crarea manuscris a directorului Gheorghe Szab6, Schifa istoriei
licealui reformat din Oreiftie, care se pdstreazd in arhiva Cole-
giului reformat Kan din Ordtie 1 din care DI Dr. Francisc
Gorog a binevoit sd-mi facd extrasul din notd pe care-I dau aici
In traducere romaneascd :
In 1674 Mihail Halics de Caransebe, refugiindu-se in
Sibiiu 1, ca un dornic de tiint, pregalindu-se sd meargd la o
universitate streind , in cazul cd i s'ar intampla acolo moartea,
i-a lsat o parte din avere particulei din Oraltie ; din aceasta
s'au adunat 1712 fl. 40 dr. i, afard de acetia, 17 Indrci i 5
peseta argint; testamentul se gdsete 1 astzi In arhiva coalei.
Ca a murit in streindtate ori s'a intors acasa, i dad s'a intors,
ce s'a ales din el, nu se poate ti ; testamentul i catastihul lu-
crurilor lui au fost depuse la magistratul din Sibiiu, iar averea
mobild i-a fost tot in Sibiiu la 4 cetdteni. Testamentul i I-a des-
chis magistratul din Sibiiu la cererea lui Mihail Vdsdrhelyi, prim-
preotul Oratiei. In 1763 prim-curatorul, contele Grigore
Bethlen, curatorul tefan Kiln i prim-preotul Andrei Vsrhelyi,
Wand raport despre studiile invatate in coald, scriu i roagd
guvernul sal mijloceascd ca erariul regesc s restitue banii luati
de generalul imperial Rabutin '. In tabloul fondurilor colii, pe
care 1-a inaintat biserica in 1784 1 1801 Consiliului suprem
bisericesc, se gdsesc urmtoarele : rectorul de odinioard al colii
Mihail Halitz de Caransebe a lsat 1712 fl. 40 dr. 17 mrci i
5 peseta argint, dar interesele acestei sume au rmas de la in-
ceput in restanta. Aa trebue sa fie a banii au rdmas in Sibiiu
in oarecare mand oficiald". Tabloul oficial spune mai departe :
In vremea curutilor comandantul imperial Rabutin avand trebuintai
de bani, a luat-o ca soldd pentru lobontii sdi". Dupd pacea de
la Satu-mare, tot dupd acest tablou, a ordonantat-o de dotia ori
atat impratul Carol VI pe la 1730, cat 1 Maria Terezia, dar
zeloii vistiernici catolici totdeauna au impiedecat repldtirea pand
1 Un caz analog este acel al lui *Wan Herepei care figureazi ca
rector la scoala din Oratie in 1740, pleac apoi In Belgia i se intoarce
pentru a-si reocupi functia din 1744-1749, cf. D. Dosa, o. c., p. 14.
I Evident acest lucru s'a putut Intampl a. numai dup 1703; cf. G. Ba-
ritiu, Pali alese din istoria Transitvaniel, vol. I, Sibiiu, 1889, 52, pp.
238-262.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 0
In ziva de astazi. Aceasta suma s'a putut sau s'ar fi putut Intre-
buil* pe seama alumnilor. Mihail Halici mai dispune in testa-
mentul sau ca aceast avere In argint si bani s raman in suma
.ei originala, pe aceea O. nu o cheltuiasca, ci ori sa o dea pen,
tru camta in loc bun i bine, cum a dat bani in camata pentru
.alumnii din Aiud cinstitul domn loan Beth len, ori mai bine sa
-se cumpere o mosie, o moara care face atata. Covoarele din lad
le las scoalei pentru ornamentare la solemnitati, iar paharele de
.argint pentru trebuintele conviviilor (ospetelor, meselor) solemne
ale scolii". Din acest tablou din 1801 este evident ca. Mihail
Halisz (sic ----- Halicz") a fost rectorul particulei din Orstie si,
mumele sau neintalnindu-se in matricola care cuprinde In serie
.continuativa numele rectorilor de la 1669, a fost rector in tim-
pul and biserica sustine scoala fra dijma din Sebesel" 1
1 1674-ben kransebesi Halics Mihaly Szebenbe menekillvn s mint
tanulni kivanti klfldi egyetemre ksziilvn, ottan leendO halla esetre va-
gyona egy rszt a szszvrosi partikulanak hagyta; ebbei1 begyillt 1712 frt.
40 dr s ezen IOU! 17 mark s 5 piseta ezast ; a vgrendelet nta is megvan
az oskola levltirban. Milli:Ann halt-e meg vagy haza jtt, s ha haza jtt, mi
lett beliile, nem tudhatni, vgrendelete s holmijnek jegyzke a szebeni tanks-
nal volt letve, valamint minden ingsfigai is Szebenben 4 polgrnal voltak. Vg-
rendeletel csak 1712-ben bontotta tel a szebeni tancs szaszvrosi else). pap,
Vsrhelyi Mihaly krsre. 1763-ban felirnak gr. Bethlen Gergely feigond-
nok, Kun Istvan curator, Vsrhelyi Andras else; pap a kormanyszdkhez, s
megirvin, mit tanitnak az oskolban krik a kormanyszket, eszkazlje ki,
hogy a Rabutin elvette penzt a kir. kincstir adja vissza. Az 1784-iki s
1801-iki kimutatfisban, melyeket az oskola alapjairl az egyhzi ftancshoz
kfildtt fel az egyhz, e van: Az oskola egykori rectora, karansebesi Halitz
.Mihly hagyott 1712 frt 40 drt s 17 mirka 5 piseta ezfistt, de ennek ka-
matja elejtiil fogva restantiban maradott". Ugy kell lenni teht, hogy, e
penz Szebenben maradott valami hivatalos kdznel. Tovbb igy szl a kimu-
tats : A kurucz vilgkor Rabutin csasz. vezr pnzben megszorulvn labon-
vai soldjba elvettea. A szatmri bke utn ugyanezen kimutats jegyzetei
szerint mind V1-ik Kroly csasthr 1730 krfil, mind Maria Theresia It& izben
utalvnyoztak, de a buzg cath. kincstarnokok a visszafizetst mindg meg-
gatoltik mai napiglan. Ezen sszeg alumnosok samara fordithat volt vagy
lett volna. Meghagyja Halics Mihaly vgrendeletben, hogy ezen eziist s
pnzbeli bonumok else; summajokban megmaradjanak, azt el ne kltsek, ha-
nem vagy interesre adattassanak ki id helyre esei eros mdjval, mint tekin.
tetes Bethlen Janos tir az enyedi alumnusi szmra pnzt adott ki interesre,
vagy inkbb valami annyira yak, jszg, malom vtessk. A ldban levii
.szOnyegeket a scholinak solemnitisi ornamentumra, az ezilst poharakat
pedig a scholinak conviviumbeli solemnitisi sziiksgeire. Ezen 1801-ild ki7

www.dacoromanica.ro
84 N. DRAGANU

Parerea c Halici a trebuit sa fie rector in Oratie Inainte-

de 1669 o admite I D. D6sa, o. c., p. 12. Totui e cu neputitital
s fi avut aceast functiune chiar inainte de 1663, cum se pare
ca sustine Szab6.
DI Dr. Fr. Grog Ifni mai comunica anume c dijma din,
Sebeel, cum arata diploma originala care se pastreaza in arhiva
colegiului Kiln, i-a fost druit coalei ortodoxe din Ora .tie"
(a szszvarosi orthodoxa scholanak") Inca in anul 1663 de
Mihail Apalfy I. Dar pe-atunci Mihail Halici, care, ce e drept
avea varsta de 20 ani, tim sigur c era elev al coalei din Sibiiu.
Deci el n'a putut s fie rector in Oratie deck intre 1665 1-
1669. In primavara anului 1671 probabil se gasea in Aiud, uncle
tnuri tatl sau, pe care se pare ca-I aduse la sine. Din Aiud scrise-
el la 1 Iunie 1674 1 oda pentru bunul sau prieten Pariz Papal,
care se gasea in Basel.
Nu tim ce functiune va fi avut aici acest Nob:ilisj Roma,
nus Civis, de Caransebes", cum iscalete. Profesor pare sa nu
fi fost Hatici In Mud, coal cu inalte pretentii, cu profesorl
adui din streinatate ori cu studii facute acolo, caci numele-
su lipsete dintre adle ale profesorilor de la coala refor-
mata din acest orai. Dar nu este exclus s fi fost invatator
al colii.
Szab6 ne spune ca in 1674 Halici s'a refugiat in Sihiiu.
Dar nu precizeazd pentru ce a fost nevoit s se refugieze-
aid. 0 pricina ar fi putut fi legaturile pe care le avea el cu,
Saii luterani. Testamentul sau inteadevar e datat din Sibiiu,.
ziva de 31 Octomvrie 1674, i intre legatari nu se gasete nimeni
din Aiud.
Testamentul lui Halici se gasete in arhiva Colegiului re-
format Kdn din Oratie la Nr. I. a. 1674 i este deosebit de-
mutatdsbl viligos, bogy Kalisz Mihily rectora volt a szdszvirosi prtiku
linak, is azon anyakonyvben, mely 1669461 fogva a rector0kat folytonos-
renddel magban foglalja, az 6 neve ele nem fordulvn, 6 azon idclben volt
rector, mikor meg az egyhaz a sebeshelyi tized nelkl tartotta fenn az os-
kolat". In acest extras numele lui Halits e scris In 3 feluri pentru c
ask se gaseste 01 In originalul lui Gh. Szab6. Cf. ti D. Dosa, 0. C., pp.-
26,27, unde se reproduce lntocmal aproape Intreg textul citat aid.
' ,'1 Cf. Carol P. Szathmiry, A gyulafehervdriNagyenyedi Beth/en f-
tahoda itirtnete, Nagy-Enyed, 1868,

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI lik5

ilteresant nu numai pentru cd ne Idmurete definitiv asupra ori4-

ginii sale romAneti prin numele rudeniilor pe care le amintete,
-c i 1 pentru cd ne lasd sd privim in viata i relatiile lui .perso-
nale, InirAnd o seamd de prieteni dragi pe care nu-i uitA, ci le
lasd deosebite obiecte ca amintire. In special nu trebue sd ne
scape din vedere a nici aici nu uitd Halici de prietenui sdu
"Valentin Franck v. Franckenstein, fiului i fetitei cdruia 11 ,Iasd
o intreagh serie de lucruri. Pentru interesul pe care-1 are II
reproducem ca anexd.
Testamentul ne spune cd a fost scris cu prilejul plecAcii
lui Halici in Tarile-de-sus". S'a intors Halici din aceastd aid-
toile de studii, ori nu ? latd ce ne mai rdmAne de Idmurit, cad
-anul i Jocul mortii sale nu-1 tim. ,

Spre slaritul testamentului gdsim urmdtorul pasaj care poate

sd fie luat in considerare in privinta acestei chestiuni.
Acest testament care se rapoartd la toate bunurile mete,.
dupd ce mi se va fi dovedit in tot chipul moartea IntAmplatd cu
prilejul umbldrii mele prin tad streine, sd-1 poatd cere i lu de
la casa numitului sfat din Sibiiu, In rAndul IntAiu cuvioii preoti
.ai Ordtiei, in rAndul al doilea cinstitul sfat al Ordtiei. Dacd
Insd D-zeu m'ar aduce acasd in viatd, nimeni sd nu poatd pre-
tinde nimic din lucrurile i bunurile amintite mai sus, nici tin
legatar al mieu sd nu poata vorbi impotriva mea despre ele i
.acest testament sd fie zaddrnicit".
Imprejurarea cd testamentul a rdmas neschimbat ar putei
fi potrivitd ca dovadd CA Halici in adevdr a murit In streindtate.
Totui nu trebue sd ne scape din vedere faptul cd testamentul
s'a deschis numai In 1712, deci tocmai dupd 38 ani de la ple-
-carea lui Halici In Tdrile-de-sus". Stiind apoi cd In fiecare an
numeroi tineri ardeleni mergeau pentru studii in streinatate, ni
se pare inexplicabil cum a putut rdmAneA necunoscutd moartea
lui Halici aproape 40 de ani. Nu este exclusd deci cu totul posi-
bilitatea a Halici, dupd intoarcerea din streindtate, fiind om fail
familie, i-a ldsat neschimbat testamentul, lipsindu-se de lucru-
rile i banii la care renuntase in amintirea cinstei care i se
ddduse In Ordtie. In acest caz el a putut sd moard numai in
preajma anului 1712.

www.dacoromanica.ro
 N. .DRAGANU

Psalmii roma- Dar s ne intoarcem s cercetam ce ne ma

,neqti ai lui Pastreaza cartea in care ne-au ramas notele.pri-
Mihail Halici
tatil. vitoare la viata lui Halici.
Pe ceIe dintaiu doua foi albe, legate langa ea, gsim nite
inceputuri de psaltire scrise romanete cu ortografie ungureasca.
Scrisoarea e foarte ingrijit i pare a fi mai curand a lui Handl
tatal decal a poetului de mai tarziu.
Ce-1 va fi indemnat pe batranul Halici sa scrie aceti
psalmi In preajma anului 1640, tocmai in vremea cand propa-
ganda reformata era mai puternica ca ori cand, ne vor explica
poate inii psalmii scrii de el. Iata-i :
(S]zventui David kray en I razmiricza sza, ponofjluiefte
en I bufluiala sza, si assa dzicze en I plettura a sza, budufluia
sza. I Penekend Domne vei ameri mine, I penekend facza afakundes
de mine I dore en veczia vei I dzutrui mine, doszedit I kapul mieu" 2.
Evident, e vorba de un motto la o mica introducere care
ie pare ca avea s urmeze pe o pagina i jumatate eat s'a
lsat gol.
Pe p. 207 s'a scris :
Psalmus 1. Az ki nem iar 4,c I Kare nu emble'n szvatul
reylor: Si nu va sta pre I kale de pekat : En szkaunul I de bedzo-
kure nu sede I cze en ledze Dom I nului se dezmiarde.
Ulterior s'a adaus, mai marunt i repetandu-se irul din
urma :
Cze en ledze Domnului sze dezmiarde I aczasztal grisa dziva
si nopte I Om ka czesztai ferikat adever. I
I lnitiala S, lsatA pentru a fi desemnatA ulterior. s'a uitat cu totut6
2 SA se compare ps. XIII din Psaltirea lui Viski de la 1697 :
,,Psalmus 13. Miglen felejtesz el Urarn.
Penekend mej uita Domne?
Si nucz voj veni aminte?
Au penekend tu aszkundevi
Fatza a ta sze no pot prevt?
Cum nuczt mile de mine
2. Penekend mevoj szfetut?
En szuflet si moj amed
Tot enk'entinsz gendind si dziva
Kend allensigul lovimeva
Peale] kend pre kapum va fi.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 87

Acest psalm se aseamnd gal de mult cu cel dintdiu psalm

din Psaltirea de la 1697 a lui loan Viski, I incat sntem indemnati
sd presupunem cd e vorba de copiarea aceleiai traduceri.
Se tie cd in 9 Decemvrie 1570 episcopul romno-calvin Pavel
Tordasi d de tire preofilor romni cd, mergand la soborul care aye&
sd se find in ziva CrAciunului M ic la Cluj s-i aducd i bani de
cheltuiald ca sd cumpere crfi romneti : Psaltirea, pe care s'o
plteascd cu 1 florin, alt carte, Liturghia, pe care s'o plteascd
cu 32 denari" 2 Fail indoiald Psaltirea ar pute fi i aceea de
la 1570 a lui Coresi, care a putut sd tipreascd i un Liturglzier,
cum aratd cloud fragmente din slavoslovie (doxologie), unul pstrat
pe pp. 218-221 ale Codicelui Sturdzan 3, altul pe ff. 103-109
ale manuscrisului liceului grniceresc G. Cobuc" din Nsdud 4.
Dar ea putea sd fie i Cartea de cdntece sau psalmi calvino-
unitari, tradus dupd editia I, apdrut inainte de 1574 1 necunos-
cutd astzi, a Cdrfii de dintece sau psalmi a lui Francisc David,
care s'a intemeiat pe un Graduale tiprit in Oradea la 1566 i
mai ales pe Cartea de dintece a lui Grigorie Szegedi din 1569 5.
1 Psalmus 1. Az ki nem iar hitlenek tandcsdn.
Kare nu emblen szfatul reilor
Si nu szta'rz kalye peketosilor
En szkaunul de bedsukuros (sic) nu sede
Cse en ledse Domnuluf sze dezmyarde
Dzova st nopte acsasztaj grise
Dzeu kej,fericat omul ka cseszta.
2 N. lorga, tefan cel Mare, Mihaiu Vileazul i Mitropolia Ardealului
in AAR., s. II. t. XXVII. ist., 29; Doc. Hurmuzaki, XV. 645-6 ; Bunea, Vechlle
episcopit romdne$14 Blaj, 1902, p. 41.
a Hasdeu, Cay. d. btr., v. IL, pp. 213-220.
4 Cf. Dacoromania, III, 473.
5 InteadevAr dintre cele 10 cAntece pAstrate pe cele 4 foi (8 pagini),.
gAsite in 1911 in scoartele unei carti tipArite in Viena in 1514 si legate In 1601,
se afli in Cartea de catece din Oradea 6, la Szegedi 7, in editia de la 1607
a lui David 6 (cloud numai la cel de-al doilea, dota numai la cel din urmA).
Cum aratl litera B aplicatd ca custos pe pag. 1, cele 4 foi ce ne-au mai
ramas par a fi coala a doua (asa, cum a rAmas, poate numai coalA de
proba, judecAnd din faptul cA pagina din urrnd s'a tiptrit numai jumAtate,
iar cuvAntul care indicA inceputul paginei urmAtoare lipseste), din un gra-
duale romAnesc care, dacA s'a I tipArit in intregime, a fost cea di ntliu
carte romAneascA tipArita cu litere latine l ortografie
s As e asc o-u n gu re a s c A. AvAnd in vedere cA dintre cele 7 fragmente,

www.dacoromanica.ro
St3 N. DB.AGANU

Aceasta carte, tradus pe` la 1570 i tipritA in parte ori in

Intregime tot atunci, a fost adesea copiatd cu 60--40 ani mai
tarziu de preotii reformati care pstoreau printre Romnii din
Caransebec, Lugoj i Imprejurime i care se obicnuiserd cu ea,
iar atunci le lipseh. E cunoscut a pe la 1640 in aceast regitine
se cntau psalmii romanecte dupd o astfel de traducere mai veche.
A asea dintre conditiile fixate In Septemvrie 1640 de Stefan
Katona Geleji lui Meletie (Milovitius) In cazul cd ar fi fost numit
Mitropolit In 1341grad era doar : Chntdrile calvine, traduse In
romnecte ci Intrebuintate de cei din Caransebec i Lugoj, sd le
tipreascd ci sa le vesteascd Inainte ci dupd predicd sau rugd-
ciuni in toate adundrile 1" 0 copie de aceasta, Intregitd cu chteva
chntece noud, introduse la reformati dupd 1600, se pstreazd In
biblioteca colegiului reformat din Dobritin, legatd impreund cu un
Catechismus Religionis Chrtstianae, illetOleg Catechismus azaz : a
Keresztyeni Vallasnak s Iiiitnek .. , summaja, avagy veleje. Alba-
Juliae, illetoleg Fejirvaratt 1639, deci in imprejurdri foarte
asemndtoare cu acelea in care era s se scrie a lui Halici.
care s'au mai glisit in scoartele carpi amintite, 6 au ieit din tipografia din
Cluj a lui G. Heltai, iar al aptelea (8 foi, coala K din o carte nemteasci
tiprita cu litere gotice) pare a fi tot de acolo, este aproape sigur cd si
Cartea de cantece sau psalmi romnesti a fost tiparita de Heltai. Si literele
seamnh cu acelea din o seam& dintre tipriturile lui Heltai. Faptul ca ele
seaman& si cu acele ale lui Rudolf Hoffhalter, fiul lui Rafael Hoffhalter, care
a avut tipografie in Alba-lulia si Oradea, nu este un motiv hotgetor ca si
abandonAm Cluiul ca loc al tiparirii cartii de care vorbim. In Cluj doar s'a
(inut si soborul in care era s se distribue. Cf. Dr. Elie Daianu in Unirea" din
Blaj, 1911, No. 30, pp. 287-289; Dr. Stripszicy Hiador i Dr. Alexics Gyrgy-
Szegtdi Gergely enekesknyve XVI. szdzadbeli roman forditdsban, Budapest';
1911, mai ales p. 6, 114, 126 si 129. Asupra lucrArii din urmA cf. N. Dra-
ganu in ransilvania", 1912, pp. 273-277 ; St. Mete in Tribuna", 1911,
No. 283; Dr. I. M[ateiu] in Luceafarul", 1911, pp. 557-558 ; apoi Magyar
Kdnyvszemle, 1911, No.4 si Z.Tr6csnyi in Egyet. Phil. KOzlny, 1912, No. 3.
1 Vezi Uj Magyar Muzeum, I, Budapest, 1859, p. 216, Bunea, o.c., 89;
St, Metes, Istoria bisericil qi a vigil rellgioase a Romdnilor din Ardeal V
Ungaria, vol. I. pfina la 1700, Arad, 1918, p 151; Pesty Fr., o. c., t. 11, p
210; Andrei Ghidiu si losif Blan, Monografia oraplui Caransebq, Caran-
sebes, 1909, p. 99-100. 51 Leged V Regulamentul goli1 ref, dirt Fdgdraf
confirm& acest lucru. La p. II, 3 se spune: Pe Ingd acestea ii va Invata
sd cante romnete dup& obiceiul bisericilor din .Caransebes si Lugoj cu
adaosul ca acestea cantdrile trebue sd le scrie cu litere romftnesti."
Tot asa si la p. II, 6 ; v. Lupas, Rev. gen. a inv., XII (1924), No. 7, p. 442 -

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL .HALICI 89

Cel ce a fAcut-o in curs de clou luni si 5 zile pe 64 foi (128 pp.),

-din Care 2 foi (4 pp.) s'au pierdut, iscdlete Anno 1642. die 9-bris
.1n Hatszak Gregorius Sandor Agyagfalvinus 1.
Dacd in centrul reformat al Hategului s'a simtit trebuinta
unei cOpii amplificate a psalmilor tipriti pe timpul pdstoririi lui
P. Tordasi, cartea aceasta putea sd fie tot atat de necesard si
Caransebes, care nu era de loc mai putin reformat decal
klategul.
Orasul Caransebe Inca din sec. XVI. era doar un puternic
.centru reformat. Propoveduitorul Evangheliei lu H[risto]s In ora-
ul Cavaran ebeului" era pe atunci tefan Fierce (s. Herte)
ajutat de Zacanti Efrem, dascalul de dscdlie a ebesului", doi
dintre traduatorii Paliiei tipdrite in Ordstie la 1582 2. Pe la
Mijlocul secolului XVII Infloreaw In Caransebe i Lugoj, cum am
ardtat mai sus, scale reformate sprijinite de Acatiu Barcsay,
Barml acestor orase 3. Pentru colile de religia cretind din
Lugoj si Caransebe i pentru Intdrirea in credintd a tinerilor
care Invatd in ele" si-a tradus tefan Fogarasi in 1648 Cate
hismul sau, inchinandu-I Banului Acatiu Barcsai, a cdrui parin-
teascd purtare de grijd fat de actualele coli de religia cretind"
mdjdueste cd-1 va Indemna ca sd traduc In limba romaneascd
Psalmii lui David, a cdror traducere a Inceput-o, dar din pricina
altor ocupatiuni a intrerupt-o, si dupd aceea cu ajutorul lui Dumnezeu
-sial Mariei Tale sd-i poat scoate in viitor la lumina zilei in
limba romaneascd, ceea ce pand acum n'a fost" 4. Evident, era
2 Sztripszky-Alexics, o. c., pp. 174-187.
2 Cf. Bianu-Hodos rom. veche, I 95 si Mario Rogues, Patio
4POrdtie (1581-1582), I, Paris, 1925, p. XVI si 11. DI Rogues (p. XVI),
ujudecand duph nume", crede ch Stefan Herce ar fi un Sas maghiarizat
(fierczegh)" i aminteste ch Picot, Coup d'oeil . . p. 41, n. 3, I-a identificat
cu predicatorul Stefan Herczegh, care, in 1604, a introdus reforma in Casovia.
Cred insh ca mai curnd trebue sa ne gandim la forma Herfea (scrisa greSit
cu q in loc de Lk) < Her; chci numele Herta s. Hertre I-am lntalnit Irs
deosebite catastihuri din ludetul Sibiiului i Hunedoarei.
8 Duph modelul acestora a deschis Susana Lorandi o scoali reformata
Tomineasck in Fagaras. Legen i Regulamentul acestei scoli se pot ceti irt
rev, Magyar Protestdns Egyhdzkirtneti Adattdr, Budapest, 1910, pp. 112-118;
an: traducere romineasch de I. Lupas in Revista gen. a inv., XII (1924), No. 7,
pp. 440-446.
4 Bianu-Hodos, o. c., p. 162.

www.dacoromanica.ro
90 N. DRAGANU

nevoie de o nouA traducere a tuturor psalmilor, care nu se cunoteatt

cleat in parte i in cpii (Fogarasi nu mai cunoaste originalut
tipArit al cantArilor de pe timpul lui P. Tordasi I) i care in bi-
sericile calvinesti din secolul XVII nu se mai antau ca in se-
colul XVI, ci trecuserg prin oarecare schimbgri.
Dar traducerea veche existase. Vreo 35 dintre psalmii care
se gAsesc in cartea de antece a lui Grigorie Szegedi si cea a
lui Fr. David i care au trebuit sA se gAseasa sl in cartea de
cantece de pe timpul lui Pavel Tordasi (20 se ggsesc 1 la Agyag-
falvi !) s'au copiat chiar sl in Psaltirea de la 1697 a lui loan
Viski, care a completat si tradus restul dupg acei ai lui Albert
Szenci Molnar in SantA-MAria-Orlea si in Gioagiul-de-jos. Acea-
sta s'a gAsit pang dgungzi in biblioteca liceului reformat din
Cluj. TrimiS Academiei maghiare din Budapesta pare a nu se mai
fi intors, cgci, autand s'o vgd, nu i-au mai putut da de urmg.
0 copie (care ins nu redd grafia intru toate exact, deci poate
fi utilizat numai pentru lexic si sintaxg), fAcutg. cle Gr. Silasi,.
existA la liceul G. Cosbuc din INIAsAud 1.
In acest chip se explia pentru ce psalmul I din cOpia lui
Halici se potriveste cu al lui Viski, pe and fragmentul din
psalmul XIII nu : unul are in vedere traducerea veche, cellalt a
fost tradus de Viski din nou.
Pentru a se vedeA cat de fidel s'au fAcut cOpiile despre
care am vorbit mai sus, dau algturi variantele unui antec din
cele trei texte.

1 Asupra acestei Psaltiri, cf. Gr. Sila0, Psaltirea calviniano-romdni versi-

ficatii In Transilvania, VIII-1875, Nrele 12, 13, 14 (pp. 141-143, 151-153.
160-163) 0.SztripszkyAlexics, o. c., pp. 187-197. Afara de Psaltirea lui Viski,.
in biblioteca acestui liceu se mai gasea, pana In 1911 and s'a trimis Aca-
olemiei maghiare din Budapesta, o carte de Psalmi si &niece biserice.sti,
scris si aceasta cu litere latine iti cu ortografie ungureasca (cvart, 422 fete).
Mare insemnat anul, nici nu i se stie autorul. Manuscrisul nu pare a fi mai
vechiu de veacul XVII, e un icu I Graduole romanesc cunoscut i se deo-
zebecte de traducerile calvino-romanelti cunoscute (Fragmentul TodoresCu,
Viski, Agyagfalvi etc.) prin faptul ca e scris pentru preot (predicator) ca sti-1
foloseasca in biseria, in vreme ce celelalte erau pe seama laicilor, cf G.
Alexici, Mat. de hmbd din Codicele de Petrone in Revista pentru tstorie,
arheologie si hlologie, vol. XIII (1912), p. 278-9 i Insemngri dinteo cdtd-
torte In Noua Revistif Romdnd, vol. XI (1912), No. 19. p. 203.

www.dacoromanica.ro
 Cartea de cntece de pe la 1570:
Veddel Wristen untrue, & c.
la de pre noy tu domne mania ta : Si
czele grele pedepe a tale : nu grebi pre
noy tu f3ene noy gczudetz : pren grefala
noWa.
Sze uey fy platnik dupe uina nqtre :
numa (sic) remane nyme ennaynte ta : nuua
fj ufferi necze czqte lume pedepf3itura ta.
Kecze domne noy ka nefte uiermi: affa ne
tare pede*s[t] en [lu]me : kend noy kum
tu uetz f3emte[m] ka o umbra: Si prah de
pre pament.
Szpurkatuniam en uina parincylor : en
alam iqte trupul f3u1f1etuluy: derept aczaya
en neuoya nqtre: haute de j3tif3 domne.
Tote pedarta tremete tu pre noy : Si
grozauia morciel nof3tre : Numay tu tinde
ku mile ketre noy: frente mana ta.
Kum szenu piara tokmala lu Christus :
Si kinul luy noe f3e felof3aszke : Si f3ene
j3pele peccatele nof3tre : ku jpent Men-
czele luy.
Czaf3ta fe tatel fiul ft duhul j3uent:
domnezeu derept cze trey en obrafr : tu
iejt uoditor (sic) lumjej atpte: penen
peCzie.
erigore Sandor de A gyagfalva (1642):
Ved el Ur !sten rollunk haragodot. &c.
Ia de pra noi Domne mennia ta. Si csele
grele pedepsze a tale, nu grebi pra noi tu
sze ne dsudecse. Prin gressale nosztra.
Sze vei fi platnic dupa vina nosztra nu
va remine (sic,= rerranee) nime nainte
ta, nu va szufferi nitse csaszta lume pe-
depsitura ta.
Ketse Domne noi ka pre neste vremi
(sic, ---= vermi"), asza ne tare pedepszest
en lume. Kend noi cum tu vedz sz[em]tem
ka o umbra, si prah di pre piment.
Szpurkatunam en vina parincilor en
allan ieszte trupul szuffletului : dirept acsaia
n nevoje nosztra. haute de szusz Domne.
Tote pedapsza ai tremesz tu pra noy.
Si grozavia morcziey nosztra. numai tu
tinde ku mile ketre noi. szv[e]nte mene
a ta.
Kum sze nu piare tokmala lu 1-l[risz]tus.
si kinul luj sze ne (m) feloszaszke. si sze ne
szpele pekatele nostzra. ku szv[ejnt sin-
dsele szeu.
Csaszta fa Tatal Fiul si Duhul szv[e]nt.
Dumnedzev derept, Iszpesitor de vak, tu jest
roditor lumiey a tota pine n vecsia.
www.dacoromanica.ro
loan Tiski (1697):-
Ved el Ur Isten rollunk haragodit.
jm deprm noj tu Domne rncenia ta, si
csele grele pedmpsze a tale, nu grebi prm
noi tu szm nce noj dsudecs prmn grmsale
nosztre.
Sze wej fi platnik dupe wina nosztre nu
va remene nime nainte ta, nu wa szuferl
nicse'csaszta fume pmdepszitura ta.
Kecse Domne noj ka prze niste wjermi
assa ne tare pmdepszest en lume, km noj
IDYIVII 9IYHIDI
kum tu wedz szemtem ka 6 umbre, si prah
de prm pement.
Szpurkatuna (sic) en wina pmrinczilor, en
allan jeszte trupul szufletuluj, derept acsaja
en nevoja nosztre, kaute de szusz Domne.
Tote pedapsze ai trimesz tu pm noj, si
grozavim morcziej a nosztre, numaj tu tinde
ku mila ketre nof szwente niMna A ta.
Kum sze nu pjare tokmale lu Chr[isztu]s,
si kinul luj noo sze nm foloszaszkm, si
sze rim szpelm pekatele nostre ku szwent
szendsele luj.
Csaszta fm Tatel, Fiul si Duhul szwent,
Dumnedzeu derept iszpeszitor de wak,
tu jest roditor lumiej a tote, pmne en
wecsie.
92 N. DRAGANU

Activitate a de Nu tim pricina pentru care Halici senior

scriitor a lui flu i-a terminat lucrarea, ci s'a oprit chiar la
Mihail Halici
fiul. cele dintAiu rAnduri.
Cu doudzeci de ani mai tarziu fiul sdu, care pare a fi fost
unul dintre cei mai de seamd elevi ai coalei evangelice din
Sibiiu, a Intrebuintat foile rdmase goale pentru a-si scrie pe ele
-cele dintAiu incerari poetice. Ele sAnt deosebit de interesante
prin faptul c ne aratd 'cum se fdcea pregtirea literard a elevi-i
lor in aceastd scoald.
coala sdseascd din Sibiiu Ii avea inceputul de prin seco-
lul XV and functionase ca scoald parohiald In care se Inv*.
Quadriviumul obisnuit in acel timp. Matriculele colii incep cu
Ann! 1510. Deodatd cu trecerea Sasilor din Sibiiu la reformatiune
coala se schimbd din catolia in evangelicd. Pe urma acestei
schimbdri ea Incepit s Infloreasa. Ina la 1545 se gAndird Si-
bienii la mrirea ei 1 curAnd dupd aceasta Incepurd sd cldeased
o noud coald. In 1547 se cereau pentru scoald cinci profesori
(un teolog, ate unul pentru limba evreascd, greceasa i latind
si unul pentru dialectia i retoria). In scoald se invdtau deci
studiile care se Invdtau si in scoala mica' din Brasov, Med
insd a o ajunge pe aceasta. Clasele se numiau dui% studii (Ele-
mentaria", Grammatica", Syntaxis", Rhetorica", Poetica" etc.).
0 organizare mai temeinia a colii din Sibiiu se theft Ins
numai intre 1590-1598. Intemeindu-se o bibliotecd, se incera
prefacerea gimnaziului" inteun institut mai Malt. In 1598 se
alcdtui un regulament de studii dupd care erau 6 profesori, afard
de rector", doi lectori" i doi collaboratori", precum 1 un
cantor". In Elementaria" instructia o faceau studentii mai bd-
trni. Temelia studiilor era teologia, Impreund cu limbile vechi,
istoria, matematica si canto. In felul organizdrii se resimte in-
fluenta marei coli" (grosse Schule") a lui Honterus din Bra-
ov, precum si a scolilor din Apus de la care au venit unii din
profesori.
Dupd anii 1612 1619, care au fost neprielnici pentru in-
structie, urmd un oarecare timp de inflorire a scolii, mai ales
IncepAnd cu rectoratul lui Oltardus (1637).
In timpul and Halici trecit In Sibiiu, situatia colii evan-
.gelice de acolo iardsi nu era favorabild pentru studii. Anii
1659 1663 insemneazd in desvoltarea ei o decadentd evidentd,

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 93t

prieinuit de tulburAtile interne, de asediarea Sibiiului din partea

lui Ralcoczi II, de hartuelile externe i epidemiile indelungate
care au despopulat-o. Totui instructia elevilor ramai pare sd
fi lost destul de ingrijita 1.
Dar institutul i-a revenit repede in timpul rectoratului.
vestitului Jacob Schnitz ler (introdus sArbAtorete in 14 Februarie
[663) care de dragul patriei sale a renuntat la profesoratul din
Wittemberg"2. Scoala trebue sA se fi bucurat de un nume deo-
sebit de bun ca sd intelegem pentru ce reformatul Halici 1i duse
fiul la coala luterana din Sibiiu, cu toate ca se gdseau i coli
talvino-ungureti similare in o seamd de orae ardelene, iar una
romno-maghiaro-calvina, ce e drept inferioara, chiar i in Ca-
ransebe.
, Cultura data elevilor in aceasta coala era cea obinuita in
vremea umanismului, cu o Mita dragoste pentru literaturA 1
arta% Se punea deosebit temeiu pe poetica i retoria. Versificarea
se fAcea, dup obiceiu, in limba latina. Dar de la o vreme, limba
nationala (Theutonica") gratie reformatiunii, incepit sd se afirme
tot mai mult 1 in aceasta directie, nu numai pe teren bisericesc.
Poeziile lui Halici iunior ne aratA cA la poeticd se fAceau
numeroase exercitii in versuri. Subiectele erau fixate de profesor
in proza, uneori numai in cateva cuvinte (o maxima), iar elevit
le prelucrau acasd in versuri. Pentru poezia No. 73 a elevului
nostru materia e fixatA mai intaiu de profesor, apoi de cdtra. Jacob
Gott, rectorul colii in 1662, i, in sfarit, de cdtra Simon Her-
mann, al doilea colaborator" al ei.
Din punct de vedere metodic fiecare pagind e despArtita in
cloud coloane. Pe cea dintaiu, dupd numarul roman respectiv, se
scrie Materia carminis, iar pe a doua Elaboratio eius in latinete.
De la o vreme se adaug i versurile nationale : Rythmi sau Ver-
sus Germanici pentru Sai i Hungarici pentru Unguri i Romani.
Acestea urmeazd de obiceiu pe amandoud coloanele dupd cele
dottA variante latineti.
De l tendenta spre o culturd umanistd a colii ar fi tre
buit sd le dea 1 putinilor Romani care o vor fi cercetat putinta
1 Fr. Schuler v. Libloy, Kurzer Ueberblick der Literaturgeschichie Sie
benbiirgens, Sibiiu, 1857, pp. 16 si 19; Fr. Teutsch, Geschichte der evange.
lischen Kirche in Siebenbilrgen, Sibiiu, 1921, pp. 345-348, 373-4, 527-530._
2 Fiala, O. c., p. 16. .

www.dacoromanica.ro
,4 AT, DRAGANli

de a se manifesta versificand in limba parinteasca, versificarea

romaneasca pare s nu fi fost ingaduit din motive politice si
religioase : luteranul trebui s vorbeasca si sa scrie nemteste,
jar calvinul ungureste. Dupd iesirea din coala. Insa catusile ofi-
ciale nu mai legau pe fotii elevi ai ei. Intrand in viata si In-
deletnicindu-se cu poezia, unii dintre acestia au Incercat sa scrie
versuri i in alte limbi cleat cele admise In scoala, asa cum
cerea curentul la moth'. Au scris romaneste si and in calitate
de preoti au trebuit sa ia contact cu credinciosii care nu vorbeau
cleat romaneste i pe care voiau sa-i ademeneasca la noua cre-
dinta ori sa-i pastreze in ea. Roforma le cerea doar s i se dea
poporului cuvintele scripturii pe Intelesul acestuia. Si au Inceput
s i le dea romaneste cu gandul ca mai tarziu s i le dea numai
in limbile care erau s fie un fel de limbi canonizate ale biseri-
cilor reformate din Ardeal i Ungaria : germana pentru luterani
i maghiard pentru calvini
Mai Intaiu in 6 Martie 1661 modulabatur Saxopoli" (pe
pp. 211-214) de catra Michael Halicz Karansebesinus", care
acum intrase in anul al optsprezecelea al vietii, o Poesis in lau-
dem Lyceorum carmine comprehensa.
_
Dup aceasta urmeaza (pe pp. 215-247 1 258 271) nu
mai putin de 85 poezii prelucrate latinete, iar numerele 38-83
si ungureste, subt titlul colectiv de Materia carminum cum ela-
borationibus, vice praxeos Poetica exhibita, designata ac elaborata,
domestica in mensa.
Subiectele prelucrate sant foarte variate : patriotice (cu titlul
colectiv In Transilvaniarni) desvoltari de maxime (A teneris as-
suescere multurn, Mors nemini parcit, Nam facile merguntur quo-
rum viriutibus obstat res angusta domi,. a.), epigrame, ode, Ecloga
IV. Vergilii Parodice translata in versum, Carmina Natalis diei
ex Ap pendice Vergiliana etc.
Lucrari deosebite de cele cu teme fixate in scoala i In ur-
mare nenumerotate sant :
Acrostichis super obitu P[etri] B[ayerl C [amen] (p. 248),
Materia Rhetorices (inter alias) 7 artes liberales concinnantes)
celebrantis D. V. D. Gheorgii Husleri ut sit p, d. sponsae Annae
I E o datorie s cfinte necazurile patriei:
Sit quem dulcescens illius egit amor.
Omnibus aut Dacos capiet formido sub horis".

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 95

Lehnitzlerianae, ab ipso sponso p. t. Lectore primario Sclzolae

Cibinianae, tradita (p. 248), Carmina inenarrabilem eamque ex-
ternam praecipue Domini Jests Christi Passionem continentia (pp.
249-252), Carmina gloriosam Christi Resurrectionem celebrantia
{pp. 254-255), Poema de opulentissima Oeconomi, Filii Dei
Hominis ascensione (pp. 255-257), Praerogativa solennitatis prima
Pentecostes N. Testamenti in Effusione Spiritus S. et eius fructu
(II 257).
Pe p. 272 gasim urmatoarea incheiere care ne d lamuriri
asupra genezei i continutului poeziilor de mai nainte :
Haec mea Musa domi vario sermone canebat
Multa gemens, patrios casus, sedesque relictas,
Principis Apafii primus dam curreret annus
Exul et extorris tali gaudebat avena
Cibinii antiquo sub marmore Prima dolentem
Dacia te flevit, mirata est ultima laudans.
Mc terris proram adverti
Atzno partas Virginalis 62 supra
Millesimum sexcentesimum. Cibinii
Michael Halits de Caransebes.
Quod labor lac placeat juste, laus sit tibi Christe.
Te supplex oro yentas ubicunque 1 laboro
Dextram scriptoris benedic Deus omnibus horis.
Poeziile care urmeaza de aici inainte sant poezii ocazionale,
xleci :creatii independente i, firete, mai mature i alcatuite mai
bine decal cele de mai nainte.
Titlurile lor sant urmatoarele :
10. Echo. Scholastica apophoreta in gratiam meritissimi yid
D. Danielis Fronii civis in Cibinio honestissimi, mercatoris aequis-
simi, amicis benignissimi, dilectissitni (pp. 277-8).
20. Filialis strena in gratiam, inque decus circumspecti nec
non prudentissimi viri D. loannis Keiseri, centum-virl dignissimi,
lionestissimis in Cibinio centum-virts ab ore ; deque familia Gaert-
nertana optime merentls, audientis (pp. 278-9).
30. Vottfera turris Calendis lanuarli pentru Decanul Capit-
lului care, cum se vede din acrostih, era Petru Fabricius (p. 280).
40 Ad Andrew: Henning, centum-v. Cib. (p. 281).
1 Indreptat din quocunque.

www.dacoromanica.ro
(96 N. DRXGANU

50. 'Ad. Joh. Cekelium Dec. Capituli Mediensis (p. 281).

60. Natale onomastichoni decori bonae spei atque indolis
puerf D. loannis Haasz . . . a condiscipulis concinnari curatum-
anno 1663. 8 Cal. Quintilis (pp. 283-4).
70. Carmen yeve,aX:axbv quo Genialem generosi atque ac in#
dustrii adolescentis D. Valentini Franck, Sui, diem extollebat, anna
supra sesquimillesbnum centesimo sexagesima quarto die 14. Febr.
(pp. 285-7).
80. Gratulatio natalis Rever. atque Clarissimo D. M. 0. R:
B. II. P. R. (pp. 188-9). .
90. Genethliacum aniversario festo natalitio Dni Petri Melas,.
literarum pietatis et humanitatis in celeberrima sclzola Cibiniensi
studioso, commilitoni mihi dilectissimo dicatum, (In ziva penultim`a
a lui lunie) (pp. 289-293).
Analizand datele pe care le avem cu privire la familia lui
Halici i la legaturile pe care le avea. acesta In Sibiiu, ajungent
la urmatoarele concluzii.
Cu toate c la origine era romaneascd, familia lui Halici se
map hiarizase, cum au fcut, subt influenta bisericii i atotputer-
niciei guvernantilor, toti cei ce primir invtturile lui Calvin In
Ardeal : Romani (Grigorie de Sangeorz, Pavel i Mihail Tordasi,
tefan. Fogarasi . a.) i Sai (Gapar Heltai s. Helt, Fr. David .
a.) de o potriva. Tatal sau, de1 tia latinete, se adda In randut
intaiu la izvorul cartilor calvine ungureti, pe care i le cumpara
i le citea alaturi de cele aduse din Apus. Tot ce inseamn, scrie
ungurete. Numele bunicii lui Halici ar putea fi interpretat poate
I ca o transcriere ungureasca a unui romanesc Costm. Dar
acel al mamei sale, Ana Magiar (--.--- Magyar"), de1 numele
Magiar s. Maghiar se gasete 1 la Romanii din tinuturile mar-
ginae 1, pare a fi mai curand unguresc 2. Si numele rudeniilor
sale dupa mama, cum apare din testamentul lui Halici, sant ungu-
reti. insui Halici, cat timp e la coala din Sibiu, nu scrie deck
latinete i ungurete, dovada ca ungurete fia mai bine cleat
nemtete i ca profesorii lui nu-1 cosiderau de Sas sau German.
Pentru ce nu va fi scris versuri romaneti in acest timp, am
at-Mat mai sus. Dar dei n'a scris versuri nemteti, lui Halici n'a
,

1 Cum Imi atesti D-I. Th. Capidan, se gasete i la Aromani.

2 Unguresc este I numele unchiului dupa mama al lui It, pe care-I
chlamit Insa Nicolae Sebesi, tm Magyar, cum am atepta.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 97

putut lipseascd cultura germand I. Toate legdturile pe care le

are el In Sibiiu Idea, dupd cat apare din titlurile poeziilor sale,
pe care 1e-om reprodus mai sus, sant numai cu Sasi. lat numele
celor cantaii de el : lacobus Gott, Petrus Bayer, Georgius Husler,
Ana Lechnitzler, Daniel Fronius, loannes Keiser, Peter Fabricius,
Andreas Henning, loannes Cekelius, loannes Haasz, Valentinus
Franck si Petrus Melas. Nu gsim nici barem un singur nume
romanesc ori unguresc. Si de bund seaind acesti Sasi, ca I altii
cu care va fi avut Halici raporturi sociale, nu vor fi vorbit toti
si totdeauna latineste si nu vor fi renuntat la limba proprie de
dragul conversatlei in limba pe care Halici o considera de a so.
Ca Halici se considera strein de natiunea sseascd se poate
afirma sl avand in vedere o seatnd de versuri din oda dedicat
lui Franck v. Franckenstein. Acestuia Ii aduce aminte cd este
sapientis Psaltae" si G ermanae conditionis opus", gentis
gloria digna t u a e". G e r ma n a conditio" i gens este deci a lui
Franck (t u a"), nu a lui Halici (mea ") sau si a lui Halici (n o s tr a").
El era constient de originea sa nobild romaneascd si In oda
de la 1674 se numeste Nob[ilis] Romanus Civis, de Cdran-
sebes" si Romanus Apollo." Nu este de mirat deci cd, iesind
din scoald, ori chiar i in anii de studii, a inceput sd scrie si
versuri romanesti.
Mihail /land si Dar pentru a putea intelege aceastd lature
Valent. 'Franck a activitdtii lui Halici e necesar s cercetam mai
v. Franckenstein
de aproape raporturile dintre el si Franck v.
Franckenstein. Reproducem deci aici oda care-I priveste pe acest
din urrnd (pp. 205-208).
Carmen yveRtcotbv quo Genialem Generosi atque industrii ado-
lescentis D. "Valentini Franck, Sni, diem extollebat, anno supra
sesquimillesimo centesimo sexagesimo quarto die 14. Febr.
Thirsigeri laudent alii convivia Bacchi
Delicias Juvenum, delicias senum.
Instituant alii taedas celebrare iugatas
Seu praesit Juno seu furiosa Venus.
1 Poate tocmai dorul de a-$i insusi aceast cultur. araturi de cea
umanista latineasca, II va fi -dus pe 'Hand la $coala din Sibiiu, cu toate Ca se
gaseau $coli calvino-unguroti in mai multe oroe ardelene, ba chiar $1 In
Caransebo, cum am ardtat, era ,o $coara rom'ano-maghiaro-calvinA, dar,
inferioara celei din Sibiiu.

www.dacoromanica.ro
98 N. DRAGANU

Me tamen ire iuvat quo me mens undique dulcis

Eligit amor, genius club- rapit We meus.
Sed sine te ulteribs nunquam mea chara voluptas
Iverit, inquam, non ulterths sine te.
Salvus adesto Valentine, o mea gaudia, Franke!
Te sAlvere iubet terque quaterque, thus.
Assurgitque tibi, votis semel atque vicissim
Assurgit veris, vive vigeque diu.
Atque hic non deesset mihi Lux gratissima Mentis
A primo alterius tertia ab undecim,
Tempore quae alterno repetit tibi nomen et ortum
Nempe velut fido te gremi ipsa fovet.
Non solUm hoc, alii sunt quets te affatur honores.
Hic aliquos ponam me modO praestO monet.
Te meminisse facit sapientis (percipe) Plastae
Nosse quoque Germanae conditionis opus Il
Aut cum sis sancti baptismatis amne lavatus
Cumque datum loto nomen et omen erat.
Haec ratione tui caelum observavit et astra
Cum veneris gentis gloria digna tuae.
Thureque Lucinam placavit provida Matris
Tutela atque Comes sedula proliparcae.
Aedibus haec demiim patriis et in Aede lucernam
Suffecit Patribus Lux sat amica this.
Pignora siquando sperat perculsa Parentum
Nutrix, clementes invocat ipsa Deos.
Nec quicquam parcit conatibus, adhibet omne
Officium multae sedulitatis hooc.
Felicem nimium dicant ad contigit istud
Cut nasciturus subvenit aura Detlm
Him ego felicem te terque quaterque beatum
Ingemino, geminis ingeminande sonis.
Tim ades! Iiic coleris Lux o gratissima mentis
A primo alterius tertia ab undecima.
Te tuus expectat, te cantat nostra Camoena
Hoc tibi pro meritis pangit et ipsa melos
Salvo Pieriis dignissima sedibus hospes!
Quae nunc sacratis grata Deabus ades.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 99

4Quae talem nobis conata es sistere alumnum

Te clarere diu noster Apollo facit. II
Te nos laudamus, te nostro inscribimus Albo
Carmine te noster quisque Poeta canit.
lam te Franke volo, nam te mea carmina spretant !
Evigila mea mens, mens mea adesto vigil I
Dulce Valentini nomen mihi dulcius omen,
Vide igitur dulci pectore et ore canas.
Mel milli in ore Valentinusque in pectore dulce.
Id mihi corpus agit, tum hic mihi pectus alit.
Nobile Franke genus generosi sanguinis astrum,
Antiquo generis stemmate conspicue !
Spes Patriae, Patrumque decus, sua gloria gentis
Uni commendo teque, tuumque Deo.
Vive diu, salve multitm laetare per aevum
Nec quicquam. ex ulla perdere luce queas
Ex altoque tibi veniat benedictio, itemque
Natalis genio candidiore dies.
Ad te confugimus pater optime nostri.
Cuius grex nomen conciliatus adit.
Nempe Valentinum nostrum quoque suscipe Chr[is]te!
Quam tibi quaesisti tu tuearis ovem. Il
In portu tandem natali accurrito fisum
.Mens mea; qui sponsae es spesque caputque suae
Huic vita in terris nostra est sibi (credito) curae
In coelo hic nobis o ac Chr[is]tuls erit,
Nagy Szebenbe Mich. Caransebesinus
suus.
Cu toate cd In astfel de ode ocazionale i colegiale trebue
-sd ne ateptam la oarecare exagerdri, nu trebue s ne scape din
vedere cd 11 numete pe Franck suus", iar pe sine tuus" ; ca
pentru Halici prietenul sdu este mea gaudia", pe care-I lucre-
tlinteaza cd :
... sine te ulterius nunquam mea chara voluptas iverit" :
apoi mai ales cd: Dulce Valentini nomen mihi, dulcius omen.
Vide igitur dulci pectore et ore canas. Mel milli in ore Valenti-

www.dacoromanica.ro
100 N. DRAGANU

nusque in pectore duke. Id mihi corpus agit, turn hic mihi pectu
alit"; In sfarcit II considera de genus generosi sanguinis astrum,
spes Patriae, Patrumque decus, sua gloria gentis", geniis gloria.
digna tuae".
Relatiile dintre ace0i doi prieteni aca dar trebue sa fi fost-
foarte stranse, la ceea ce vor fi contribuit poate i inclinatiile-
lor artistice. Ele au dainuit, cum arat testamentul lui Halici, i
dupa iecirea din ccoal. i cum Franck era superior 0 prin origine
(el era fiul unui fost comite al Sa0lor) i prin pozitia sociala i
Insuciri, In mod firesc cel influentat a trebuit sa fie Halici. Amk
vazut a In scoala din Sibilu educatia era larg umanista urrnan
du-se intru toate curentele din Apus., deci admitandu-se in con-
formitate cu spiritul introdus de reformatiune afard de versifica-
tia In limbfle clasice, c1 aceea in limba nationala a elevilor. In
Apus mai era apoi obiceiul de a se publica poezii traduse de co,
data in 5 0 6 limbi 1. In o tara poliglota cum era Ardealul, era
firesc s se mearga ci mai departe dupd iecirea dintre paretii
stramti ai colii : aceeaci persoana sa, Incerce versificarea nu
numai in limba latind 0 In cea nationala a sa, ci i in acelea
ale popoarelor conlocuitoare, daca a ajuns s le stapaneasca.
Cel ce a Intemeiat aceast directie, trebue sa fi avut un
deosebit talent pentru limbi. Cat tim, un astfel de talent a avut
fard indoiald V. Franck v. Franckenstein2, pe care-I gasim HO-
rind in 1679, and era parcalab de Turnul-Roc, in Hecatombe
sententianarum Ovidianarum Germania imitatarum, alaturi de de-
dicatiile latine i de imitatiile germane, 10 versuri sasecti, 18
ungure0i 0 nu mai putin de 80 de versuri romanecti 3. El trebue
sa fi fost initiatorul. Prin talentul i autoritatea sa s'a impus In
curand i, firecte, a gasit 1 imitatori.
Activitatea lui Franck in aceast directie a trebuit s inceapa
ins inainte de 1679, and Ici publica poeziile amintite, c1 anume
flajek, o. c., p. -61-2; cf. i Vota solennia de la 1674 despre care
va fi vorba mai Incolo.
2 Hajek, o. c., p. 31 i 61.
Acestea din urm au fost retipArite, afara de cel dintAiu distih, de
N. Iorga In Scrisori si Inscripill ardelene i maramuriisene. II. InscrIpfli
Insemndri. Vol XIII 1in Studii 1 documente, pp. 16-8 ; In Intregime ta flajek,
0. c, pp, 79, 86, 89, 95, 98, 101, 103, 107, 108 i 109. 0 amanunjita analiz
asupra grafiei i limbii !or a lacut C. Lacea, Dacoromanta, III 900-905_

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HAIM 101

alaca nu inainte de a pleca la studii in streindtate, cu sigurant

indat dup intoarcerea sa In tard: tntamplat Inainte de 15 Fe-
bruarie 1668; and se Insurd1. Dovezi ne servesc chiar iaceste
poezii. Nrul IV din Decas CorrollariorumA Nara data de 13
Sept. 16662; Nhil VHF pe aceea de 28 lune 1668a; Nrul VII prin
titlul sdu Q. An mulieres slat homines?* ne aduce aminte de teza
a IX-a din Decasw-ul disputat tn 7 Deeemvrie 1663, iar prin
numele din ea CA s'a scris In Nurnberg; Nrul III este dedicat
iard0 unu cetatean din Nurnberg, deck este scris tot In timpul
and era la studii In acest ora.. Este sigur deci ca majoritatea
poeziilor din acest Dews Corrollarionme sant scrise cu mult
inaintea anului 16.79, and s'au publicat. Aceeni trebue s fie
.situatia I in privinta Nrului X care cuprinde traducerea roma-
neasa a poeziei lui Simon Dach Wahl dem, der sich -nur lava
begnagee (54 versuri), dupd observatia just a D-tor Baia 0
Baciu, cu siguranta o incercare de tinerete mult inferioard ca
limb& i stil sententelor imitate dupd Ovkl (26 versuri)5.
Un produs al acestei directii literare este i Kentk Rand-
nyeszk de dragoszte Szkrisz, care, ImpreunA cu Oczinasite i cu
.urmaloarele 5 versuri in stil poporal:
Czi undecz kat en facze
Fate dalbenacze
lnima me envacze
Kum secz fac viacze
Szare diminacze,
.au fost eopiate de Nicolae Petrovay in Petrova In 18 Octomvrie
1672 pe f. 136 a codicelui care-i poartd numele 0 se pdstreazd
in biblioteca liceului reformat din Cluj 6.
Cantecul, care incepe:
En Pare de fok arde inirna me Prin tine
Deakem aduc dminte de kuventele tale,
1 Hajek, o. c., p 23.
2 Hajek, o. c., p. 105
O Hajek, o. c., p. 106.

4 Hajek, o. c., p. 105.

5 Hajek, o. c., p. 107; cf. si Lacea, o. c , p. 901.
O Textul rornnesc a fost publicat i studiat de G. Alexici, Materlat
4e timbci din Codicele de Petrova" (sic, in loc de Petrovay") in Rei0i0a
,pentru islorie, arheologie ci filologie, vol. XIII Partea 1-11 ( 912), Bucuresti
A013, pp. 278-293.

www.dacoromanica.ro
102 N. DRAGANU

Ku ming de preune fekute multe ori,

De multe ori pre obrzul mieu lepite szertitert.
Des aczundse oare Kend aczele dsile,
Sze poczi fi ku facza ta cze mendre depreune
Portul mieu czel negru szare albi Prin tine
De la mine trektite Viacze szare entotircze

este o traducere, ce e drept, relativ liberA, dar care imit metrug

cantitativ unguresc i in unele Orli redd aproape cuvAnt de cu-
\rant o Cantio de amore alcAtuit ungureste in Sibiiu la 1660, pe
care ne-a pstrat-o Codicele Mtray".1 Cel ce a cules ante-
cele din acest codice, dup pArerea editorului C. Thaly, o. c.,
Introducere, p. 15, pare a fi fost calvin, cdci alAturi de cAntecele
lumeti se gAsesc si trei rugkiuni protestante i un cAntec des-
pre prigonirea protestantilor 2
Cele dintalu 16 versuri ale acestei Cantio de amore se mai,
gsesc in colectia de cAntece unguresti din veacul XVI 1 XVII numitA
Cartea de cantece Vdsdrhelyi"3. FAr IndoialA subt influenta
acestei poezii s'a scris apoi un cAntec din colectia din urmA 4.
in care se IntrebuinteazA totodatA si refrenul poeziilor noastre
populare ainam, dainam $i-o daina, ma 5.
In sfArsit in Codicele Victorisz" (foaia 4 b si 8 b) ni s'a
pAstrat tabulatura de organe a acestui cAntec (Eg6 lngban forog
szivem), adeca melodia notatA cu litere (ung. lOkOtdk = note de.
cai", cdci i un cal le Intelege), cum era obiceiul timpului 6
1 C. Thaly, Rgi magyar vdezenekek es dalok, Pest, 1864, vol.II, p. 47.
2 Cf. sl G. Alexici, o. c., p. 283.
3 Z. Ferenci, Vdsdrhelpi datosknyv (Rgi magyar knyvtfir, XV), Bu-
dapesta, 1899, p. 89-90.
4 Cf. 3 versuri din strofa VII si strofa IX din cantecul publicat de
Ferenci, o. C., p. 66-70.
5 Vigsdggal mondhatndm dejndm, dejndm, dejna (--,-- As putea spune-
cu veselie: ddinam, ainam, &Una!).
4 Cf. I. Seprodi, A magyar nepdal zenei fejlodse, Cluj, 1908, p 31 si
Alexici, o. c., p. 285-6. Asupra tabulaturei", cf. sl Lexiconul Pallas. vol.
II de Anexe, s. v. Tabulptura, apoi $t. Botos, Az orgoncilds mestersegenek
gyakorlati megtanuldsLira vezet nepszera zdasitds etc. Cluj, 1856' si Dr. B.
Fab6, A magyar npdal zenei jejlodese, Budapest, 1908, pp, 189 s. u,
Amintim in acest loc ca. Fab6 se ocupa pe pp. 207-212, si de faimdasa .
colectie de cantece din sec. XVII, scrisa tot cu tabulature, a calugarului
franciscan Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon", deci Roman" de origine,.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 103

Cantio de amore altfel s'a scris subt influenta vAdit a

poetului Valentin Balassa (cf. versurile 13-14 i strofa V, p.
131 din Cartea de dintece din Vdsarhely ; versurile 45-48 cu
strofa VI, p. 96 1 strofa V, p. 64-65 ibid ).
Grafia, care nu e de loc consecventA, i limba, care nu e
aceea obinuital in Satmar 1 Maramufa de unde era N. Petro
vay, ne arat c acesta nu poate fi deck copistul antecului, pe
dar maghiarizat si cu sentimente unguresti. K s'a nascut in 1629 In Leghia
(Jegenye), jud. Clujului, din parinji greco-ortodoxi. Studiile inferioare si le-a
fAcut probabil In scolile Franciscanilor din $imleul-Ciucului. In 1647 a in-
trat In ordinul Franciscanilor, iar In 1649 a fcut votul solemn si a fost
sfintit de preot in 1655. Studiite filosofice i teologice Si le.a terminat pro-
babil In Sambata-Mare (Trnavia). .Foarte cult i activ, organist nelntrecut,
a atras curand atenjia lumii catolice asupra sa. A fost ales de mai multe
ori egumen al mndstirilor franciscane din *imleul-Ciucului, Calugareni, (Mik-
}laza) si Lazdrea (Szarhegy). In 1676 a fost numit vicarius generalis al bise-
ricei tom.-cat. din Ardeal, dar, renunjand, a fost ales din nou egumen al
mnastiril din $imleul-Ciucului. A murit in 25 Aprilie 1687. Pentru vasta sa
activitate istoricul literar maghiar Carol Szechy 11 numeste Pazmany al
Ardealului". A scris : Aranyos haz (cantece i rugciuni), 1676; Hortulus
devotionis ; Calendarium, 1678, Magyar herbarium si Nagy Magyar Herba-
rium (acum dispdrute); Rgi mid szernt valO Szkely ABC, 1673; A cus-
todia trtenete 1650461 1684-ig; Egyhdzi beszedek (cuvantri bisericesti).
Cantionale Catholicum, 1676 ; Latin gs magyar vers-gpujteny (colecjie de
versuri latine i unguresti), 1046 pp. ; Cantus catholici, 1650 ; Organo-Missale,
1667; Sacri Concentus, 1669; Nagy zenegyiljtemny (Mare colecjie muzicala) ;.
Anhphoniarum Romanum, 1649 ; un fragment din 1680 ; Hymnarium ; Can-
tionale; Antiphonae De sanctis Ordinis Minorum, 1670; o carte de cantece-
liturgice latine s. a. Pentru noi are deosebit interes asa numitul Codex KO-
foal care cuprinde o serie de cntece lumesti, scrise unele de Matia Sere-
gly, altele de insusi Ifajoniintre anii 1634-1671. Un studiu ambnuntit asupra
Codicelui Kijoni si asupra viejii acestuia a dat I. Seprdi, irodalomtrtneti.
Koziemnyek, XIX-1909, pp. 129-146, 282-301 si 385-424, care, pe pp
288-301 i 385-401, publicd i In transcriere modernb, Indreptand pe aceea.
a lui Fab8 (o. C., pp. 207-212), pe cele mai importante dintre cantecele lu-
mesti ale acestei colecjii. Intre acestea sant si cele cloud jocuri romnesti"
(No. 11, p. 387 si No. 13, p. 388) si frumosul Cantec al Voivodesei Lupe`
(No. 21, P. 395-6), un fel de cantec bdtranesc", care ne reaminteste can-
tecele Curujilor. Color it pa rti cu la r (sajatos iz"), care In general se
crede r orn Arles c" (oldhossagnak mond a nyelvszoks"), cum mrturiseste
insusi Sepr8di (441), mai au si jocurile No. 9, p. 385 ; No. 10, p. 386, No.
12, p. 388; No. 14, p. 389; No 15, p. 390; No. 16, p. 391 ; chiar si jocul lui
C. Mikes (No. 19, p. 393-4). al lui t. Apor (No. 20, p. 390) si Lazar Apor
(No. 22, p. 397-8). Cea mai mare parte dintre ele ne reamintesc deosebite
soiuri de jocuri romnesti ardelene, care se aucl 51 astazi, nu numai ca ram,

www.dacoromanica.ro
4044 N. DRAGANU

care L 1-a notat pentru cd era la modi pe vremea sa, avand

chiar mai multe variante '.
Alexici crede cd autorul traducerii originate romaneti a
.acestui cantec trebue, sa fi fost un Roman calvin, cad lintba V.
graftia ei se potrivete cu aceea a Psaltirilor lui Pavel Tordasi,
Agyagfsalvi i Viski i a Catehismului lui Fogarasi (pt 281)1., OW-
-1'141e" sant chiar intru toate identice (earl de viak=maci) cm
acelea ale lui Viski (cf. 1 Alexici, o. c., p. 279). Pornind apoi
din faptul cd traducdtorut trebue sd fi avut in rostire labialele
nealterate, pe dz i g., forma pre in loc de pe i auxiliarul ieste
In loc de e, ii,i, Alexici mai crede ca traducerea originala a trebuit
sa se Med in dialectul banatean, acel din preajma Htteguluit,
uncle, cum ara id Anonymus Caransebesiensis, sant explicabile 1
tingurismele: alegddui, bdnat, hir, soca$ (p. 291-2).
Argurnentele aduse de Alexici pentru a dovedi ca traducd-
torul ar fi un preot roman calvin (el pomenete numai nume de
preoti) din Tara Hategului insd nu sant decisive.
Mai intaiu cantecul e 1 u rn e s c, in urmare el nu poate fi
pus in socoteala unei micari religioase. In adevr nici until din
autorii calvini pomeniti de Alexici (Pavel Tordasi, Agyagfalvi,
Fogarasi i Viski) n'are deck traduceri de carp bisericeti. El
trebue sd vie deci de la o micare literard lumeascd, cum am
amintit cd era cea umanistd din Sibiiu in frunte cu Franck v.
Franckenstein.
Se tie apoi ca originalul unguresc s'a alcdtuit la 1660 tocmai
in Sibiiu i nu este exclus, dupd cum am ardtat c era obiceiul
ci si ca melodii. Lucruri asemanatoare, fireste, se vor fi gasind si la Secuii
supusi influentei romnesti.
Dupa toate acestea G.Alexici, in Nona Revistd Romdnd, vol. XI-1912.
No. 19, p. 203, anunla a a dat" de cantecele lui Kjoni cu ocazia unei
.calatorii in vara anului 1911", ca le-a studiat chiar si lucrarea este ,,deja
sub tipar". fireste WA sa mai fi aparut.
Pentru cantecele bisericesti ale lui Kajoni si izvoarele lor, cf. !kaki
Ferenc, Kdjoni Janos nekes kdnyve es forrcisal, Cluj, 1914, unde se publici
si un (auto) portret al lui K. din 673.
Asupra Cntecului Voivodesei Lupul", pastrat In coleciia lui K., cf.
Acurn si Dr. Andrei Veress, Cdntece istorice ungureti despre Romani, In
A4R., s. III, Bucuresti 1925, pp. 30-31, care-1 si reproduce. Pe p. 30, nota
2 dl Veress fagadueste ca despre cele doua dansuri romnesti va trat4.
.aiurea".
1 Alexici, o. e., p. 292.

www.dacoromanica.ro
 MI11444 KUM. 105

acestot vremuri, ca deodat chiar cu originalul sa se fi pas in

-circulatje I traducerea romdneascd aldturi poate de una germand.
Labialele nealterate, pre In loc de pe 1 ungurismele s'ar
putea explica i in gura unui Sas din Sibiiu,. chiar 1 a lui Franck
cum ne arat poeziile romaneti ale acestuia. Dad dz i g na
ar veni cumva de la Petrovay, care la copiare a putut s-i sire-
coare in unele locuri rostirea 'proprie, 1 am fi nevoiti sa ne in-
dreptam spre Banat pentru a le explicd, frd indoiall ar trebui
s ne gdndim in rndul intdiu Ia Rand, care era chiar din re-
giunea aceasta, care avea cultur d. ungureascd, era reformat L se
.gased in acest timp in Sibiiu, unde oamenii Ii cunoteau lat-
cllnatiile poetice, versifica latinete i ungurete i, acasa i la
nevoe, poate i romnete, cdci cunotinta acestei limbi trebue
s o fi avut, de vreme ce in curnd, la 1674, II gasim scriind
romnete oda despre care am vorbit la inceput.
In sfdrit, dei trecutd prin retorta lui Petrovay, grafia ante-
cului nostru a pdstrat unele particularitdti care yin de la obi,-
nuinta de a rosti i scrie limba romneascd dupd moda Sailor.
Astfel s'a scris : aczundse (=ajunge"), strincze (----strange");
acsazta (=---aceasta"); reuteziyey (=rdutatiei") 1, pentru ca s nu
mai vorbim de altele mai putin sigure, ca : f3e (=sd"); male
(=meale"), dragoszta (=-dragostea"),dalbenacze(----dalbeneata"),
diminacze (= dimineata"); vm (= imi"), lvnge langd"), pe-
mvnt(= pgmnt"), mvhnitlz(= mAhnit"), pvkatele (=pdcatele") etc.
Mihail Halici Avdnd in vedere cele expuse mai sus nu
i Francisc trebue s ne mirdm c Halici, care ieise din
Pfiriz Pdpai.
coala poliglotd a lui Franck v. Franckenstein i
era contient de originea sa romneascd nobild", ti scrise ro-
mnete oda dedicat in 1674 lui Francisc Pariz Papai.
Aceast d. odd fu tipdrit mai inidiu subt No. XIV. din Tots
solennia quae Nobilissimi et Clarissimi Viri D. Francisci Pariz de
Papa Transylvano-Ungari Honoribus Doctoralibus ab Amplissimo
Medicorum in perantiqua Universitate Basiliensi Ordine, suo merito
ecretis eiusdemque Amplissimi Ordinis consensu a MagnifNco
Exellentiss. Experientissimorduel Viro D. Joh. Henrico Glasero
Philos. et Med. Doctore, Anatom. et Botanices Professore P.
Gynd alturi de kend in loc de kvnd (=cnd") (v. Alexici, o. c.,
p. 29f), in Dod obrazele tale gvad le gendeszku poate s5. fie o simpl gre-
4ala subt influent& lui gendeszku care avea sa. urmeze.

www.dacoromanica.ro
106 N. DRAGANU

Celeberrimo, Brabeuta rite designato Anno MDCLXXIV. XX. Oc--.

tobris. Collatis Gratulabundi addiderunt Praeceptores, Fautores,
Amid. Basileae, Irnpritnebat Joh. Rodolplzus Genathins. De-aici
fu reprodus in Weszprmi, Succinta Medicorum Hungariae et
Transilvaniae Biographia, Leipzig, 1774, pp. 127-8. Din cartea
din urm i cu ortografia cipariand a reprodus-o Cipariu in Ele-
mente de poeticei, Blaj, 1860, p. 135, iar de-aici, cu ortografia sa,
Ar. Pumnul in Lepturariu rumelnesc, t. III, p. 67-8. Dup o copie
, corect" fcutd de N. Densusianu a reprodus-o din acelai loc
i Hasdeu in C'oltunna lui Traian pe 1883, pp. 413-414. De-aici
a ajuns apoi in deosebite Cali de istoria literaturii romne. Fag
de originalul de la 1674 1 in copia corect" a lui N. Densusianu
snt greeli (Romanus in loc de Rumanus, chetz in loc de chertz
greal care se IntAlnete mai intaiu la DensusianuHasdeu ,
pasze in loc de jasze, payne in loc de paene etc.). Avnd in-
vedere acest fapt, precum 1 lipsa unor caractere tipografice po-
trivite s rede intocmai grafia poeziei, am gdndit ca va fi mai
bine sa o reproducem I in facsimile, nu numai in transcriere
cum urmeaz:

XIV.

CARMEN PRIMO ET UNI-GENITUM

, Linguae RomanoRumanae
Honoribus
Fortund et Auspiciis Impenetrabilis Dacici Argonautae,
Praenobilis Domini
FRANCISCI PARICII, PAPENSIS etc.
Veteris oculissimique in Illustri Enyedina,
Haliciastri : natum.

Kent szenetate, szerund la voj, Rumanus Apollo,

La totz, ketz szvente'n Emperecie sedetz !
De unde cunostince asteptem, si stince : fericse
De Amstelodam, pren chertz szte'n omenie typar,
Legse derapte au dat frumosze csetate Geneva :
Ecz vine Franciscus, cinete Leyda, Paris !

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 107

Prindecz maene szorory, cu czeszt nou oszpe : nainte

Fratzi, fraetatzi, Nymphele, jasze curund.
Domny buny, Mary Doctory, Daszkely, si bunele Domnae,.
Cu patse ej fitz, cu paene si szare, rugem.
Nagy Enyedini Transulv. 1. Junii A. 1674
Condidit ex improviso, Amiculus Pariciaster
MICHAEL HALICIUS, Nob. Ron:anus Civis, de COrdnsebes.
Felul de versificare al odei este evident acel metric canti-
tativ, nepotrivit pentru limba noastrd, invdtat in coala umanist
din Sibiiu; iar limba (cu forme ca szerand =sdrand" In loc de
sdrind"; la voi =inaintea voastre; stince --=tintd" in loc
de tiint"; Prindecz maene in loc de prindeti manile" ;
derapte in loc de dereaptd" etc.) tradeazd pe nobilul roman"
trecut prin coli streine : de1 tie c e Roman i tine la neamul
am, a cdrui origine romand, cum se vede din forma Romano-
Rumanae", o cunoate din agile scrise de Sali in acest timp-
(I. Troester, Das Alt and Neue Teutsche Dacia, Nurnberg 1666,
L. Toppeltinus, Origines et occasus Transilvanorum, Lugduni, 1667,,
etc.), limba lui taraneascd i necultivat e pocitd de influenta
streind ark ca rostire, cat i ca sintaxd, 1 mai ales ca grafie.
Dar forma savantd a odei e potrivit cu forma celorlalte-
poezii, cu care apare impreund, i e rnenitd par'cd s arate ca,"
1 in limba romaneascd, atat de putin cunoscutd pe acest timp,.
se pot scrie versuri ca 1 in latinete, grecete, frantuzete, nem-
tete 1 ungurete. Intr' adevdr, aldturi de Halici, care scrie roma-
nete (No. XIV), scriu latinete profesorii 1 o seamd de colegi
(Paulus Amman No. II, Georgius Francus No. HI, I. Hoffman No. IV,
Thomas Veres No. VI, Balthasarus Kisselbacizius No. VII, Laurentius-
Pekri No. VIII, Stephanus K. Kolosvari No. X, Johannes Bekes
Horvat No. XII, Joh. de Racz Beszermeny No. XIII, tiprit greit
tot XII, loh. Jacobus Wetstenius No. XVII ; grecete : Joh. Rodolphus
Welsienius No.1; grecetei lati nete :Joh Rodelfus Wetsienius No. V;
grecete i ungurete: Callai Copis lanos No. XI; latinete, gre-
cete i frantuzete : Johannes Petrus D'Aples; numai frantuzete;
David Conte No. XV; nemtete: Melchior Siissebach No. IX.
Dar cine era Francisc Pariz Pdpai?
Nscut in Dej in 1649, deci cu 6 ani mai tandr decal Halici,
Ii termind studiile secundare in Aiud, unde in toamna anului 1664

www.dacoromanica.ro
'108 N. DRAGANU

1-am gAsit coleg de coalA cu Halici. In 1671 terminandu-i stu-

-diile in Aiud, Pariz porni in 1672 in streinAtate la universitAtile
.germane, cAlAtorind pe jos i in trsurA, MA sA tie nemtete,
deci aproape WA s se poat intelege cu cineva. Se inscrise mai
intaiu la universitatea din Lipsca, treat apoi prin Francfurt, Mar-
burg i Heidelberg pentru a se opri mai pe urma la universitatea
in Basel, unde se desAvari, catigandu-i diploma de doctor
in 1674 i rentorcandu-se in tara in toamna anului 1675. S'a
-a4ezat apoi in Aiud ea medic i de la 1683 inoace a fost i
profesor de limba greceascA i moralA la colegiul reformat din
acest ora. Aici s'a distins i s'a fa'cut iubit tot atat de mult eu
versurile sale ocazionale scrise ungurete, latinete i grecete,,
cu traducerile sale religioase din nemtete i frantuzete, ca 91
,prin destoinicia sa in tratarea bolnavilor, multamit cAreia aiunse
medic de curte al principelui Mihail Apafi. Cand Iobontii" au
pustiit Aiudul in urma rAscoalei curutilor", coala lui Pariz Papai
a trebuit s bajeneasca 1 ea. In anul 1709 a inceput sa, se re-
organizeze mai ales prin munca acestui distins profesor al sau,
-care era cunoscut ca unul din polihistorii timpului.
Papai a scris lucrAri temeinice de medicinA (Pax carports,
Cluj, 1696 ; ed. II, Lcse, 1692), de istorie bisericeascA i teologie
(Pax animae, Cluj, 1680; Pax aulae, Cluj, 1696; Pax sepulcri,
Cluj, 1698; Rucks redivivum, Sibiiu, 1684) i heraldica. (Ars heral-
clica, Cluj, 1695). A tradus in ungurete psalmii lui David (Pax
eructs az-az Szent David kirdlynak s pro ftdnak szdz-lven. sal-
tali, Cluj, 1710). Latinete a tipArit un Carmen Seculare 1 Tris-
tium levaminae (Cluj, 1694) pentru lauda i mangAierea lui Mihail
Apafi II, principele ortodox", adecA reformat", in al 14-lea an
.al domniei ca'ruia s'a scris cel dintaiu. Ungurete a mai tipArit
in Cluj Igazsg koronja, iar in Targu-Mure, 1794, Abralwim
Pdtridrka fia Isdk s Bdthuel lednya, Rebeka hdzassdgok alkal-
malossdgdval lett beszelgetes, adecA un dialog in versuri alexan-
drine despre Cdsatoria lui Isac, fiul patriarhului Avram cu Rebeca,
fiica lui Bathuel".
Mult mai cunoscute i mai bine apreciate cleat versurile,
lucrArile de medicinal, istorie 1 teologie ale lui Pariz Papal au
lost cele lexicografice. Inca de and era elev de liceu a inceput
sA-1 preocupe ideea scrierii unui dictionar. In ziarul sat, pe care
1-a motenit de la Szenezi Molnar, noteazA o seamA de termeni

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 104

tehnici i de provincialisme. Sistematic a Inceput sA lucreze-

InsA numai pe la 1690. Indemnul i 1-au dat cu sigurantA nevoile
colii,unde se cerea un dictionar bun latinesc-unguresc i unguresc-
latinesc. Aceste nevoi n'au putut fi inlAturate de micul Dictio-
nariolum Latino-Hungaricum, Vulgo Centurio Vocabutorum, tipArit-
in ed. I pe la 1694, in a doua in Cluj, 1702, de tipograful N. Kis
Misittfalusi, prietenul intim al lui Pariz Papai, cAci lucrarea nu
era fAcutA de un specialist cu pregAtirea necesarA. A lucrat deci,
cu thud' la alcAtuirea dictionarului sAu, cum ne spune insui in
prefata scrisI la acesta in 1705, timp mai indelungat de 15 ani,
intrebuintand cu grijd cele mai bune modele franceze, engleze i
germane i addugand pe urmd bogatele sale cunotinte de limbA
ungureascA. Pregdtit astfel a apArut in Locse in 1708 subt HOW'
Dictionarium Latino-Hungaricum (622 pp.), avand ca parte a doua
1 un Dictionarium Hungarico-Latinum (278 pp.). Acest dictionar
a fost foarte bine primit de colile ungureti i a ajuns mai
mune editii. In secolul XVIII a fost cel mai intrebuintat dictio-
nar de acest fel i numeroase coli 1-au intrebuintat 1 in
secohil XIX. I.
Diction arul lui Editia a doua a apArut in Nagy-Szombat in.
PAriz Papal in 1762, iar a treia In Sibiiu in 1767. Aceasta din
literatura urm e fAcutA de Petru Bod, care In prefard spune
romfinA.
Intre allele urmAtoarele :
Translatus est utilis hic Liber a Viro quodam Polyglotto
in Linguam Valachicam, forte in usum Principis Valachiae, cujus
exemplar unicum in rationem Monasterii S. S. Trinitatis Basili-
tarum Balsfalvensis, non pridem ter centum florenis Rhenensibus.
coemptum."
Regretatul Gr. Cretu 2 afirm cd traducerea me ntionatO de

Asupra biografiei lui Francisc PAriz Papal, cf., afar& de ziarul su

publicat in Irodalomtrtenett kzlemnyek, a. 11-1892, pp. 388 _398, 499-515,
sl Carol P. SzathmAry, A gyulafehrvdrinagyenyedi Bethlen ftanoda tor-
tenete, Dp. 97-100; KAtai Gbor, Vasdrnapi Ujsdg, 1860, pp. 632-634; si
mai ales monografia lui Lud. Dezsi, Papal Pariz Ferencz, Budapest, 1899.
0 scurtA biografie dA I Eug. Pintr, k magyar irodalom trtenete a leg-
Hebb lad& Bessenyei Gyorgy fellepeseig, vol. II (1526-1772), Budapest,.
1909, pp. 340-342.
Cel mai vechlu Diclionar latino-romdnesc de Teodor Corbea (Manu--
script de pe la 1700), Bucuresti 1905.

www.dacoromanica.ro
110 N. DRAGANU

Bod este Diclionarul latino-romeinesc al lui Teodor Corbea 1, care

11-a alcatuit, cum se vede din nota final, fiind pltit de invalatul
Mitrofan, episcop al Rmnicului si apoi al BuzAului. Damaschin,
urmasul lui Mitrofan In scaunul episcopesc al Ramnicului, a d-
ruit munuscrisul vel-comisului Radu Cantacuzino, fiul cel mai
mare al viitorului Domn muntean Stefan Cantacuzino (1714-1716).
Cumpgrarea ar fi putut-o face insusi episcopul Inocentiu Micu
Klein cu prilejul vr'uneia din vizitele pe care le-a fcut in Viena,
intre anii 1735-1742, marelui maestru al ordinului Constantinian".
Dictionarul cuprinde 377 foi in folio. Dar nu e tradus dupd
Dictionarul latin-unguresc al lui Priz Pdpai, ci dup una din
tele trei edifii ale Dictionarului latinesc-unguresc al lui Albert
Molnr (Nurnberg 1604 si 1711 si Heidelberg 1721). In urmare ori
Bod n'a fost bine informat in acest punct, ori dictionarul cum-
prat cu 300 fl. renani a fost altul, nu al lui Corbea.
Cumprarea", fireste nu se poate raporta la Dictionarul cu
redactarea cAruia fusese incredintat Grigore Maior, precum arat
scrisoarea originala a lui cAtre Episcopul Aaron din 2 Nov. 1759 2".
Nu s'a dat de urma acestui dictionar in bibliotecile din Blaj, deci
nici nu se stie dacA era ori nu latin-romnesc, singura forma'
pentru care s'ar fi putut traduce partea Int-ale a dictionarului lui
Priz Pdpai. Pentru redactarea unui dictionar romn-latinesc este
nevoie de o prelucrare mult-putin originalA, cad in cazul unei
simple traduceri cuvintele romnesti n'ar mai fi aranjate In seria
alfabeticd.
Totusi in Blaj era cunoscut in secolul al XVIII-lea dictio-
narul lui Pdpai. Cel ce 1-a utilizat a fost S. Micu Klein care,
nestiind ungureste 3, a trecut din acesta cuvintele unguresti core-
spunzAtoare in al sau Dictionarium latino-valachico-hungaricum in
1 I. Klein spusese numai c un oarecare Thedorus Lexicon latino-
valachicum scripsit", Instrucflunea publicd, 11, p. 72. T. Cipariu, Addy pentru
filologle sl istorie, p. 637, precizeaza mai intiu: Dictionarul latin-romnesc
al lui T. Corbea, asemenea se afl in original In colectiunea noastrk" Cf. si
N. Densusianu, Cercetdri istorice in arluvele st bibliotecile Ungariei fl ale
Transtivaniel in An. Acad Rom. ser. II, t. II, ist., pp. 218-219, in extras separat,
p. 118; si N. lorga, Istoria literaturli romne in secolul al XVIII-lea, vol. II,
p. 283-4.
T. Cipariu, Acte sl fragmente, Blaj, 1855, p. 224.
a Papiu Ilarian, Vic& i ideile lul Georgia .5tncal din $inca,13ucuresti,
1869, p. 99.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 111

genere suo novissimum, et usui cujuslibet accomodatum, pe care

intentiona sa-1 tipareasca in Buda in 18061. Pentru partea a doua,
Dictionarium Valachico-Latinum, terminata In 1801, ramas ca
manuscris autograf inteun volum de 591 pp. 1 pastrata in Bib lio-
teca Episcopiei gr.-cat. din Oradea-Mare, care nu se mai putea
traduce, ci trebui prelucrata din nou, a fost nevoit s ceard aju-
torul lui Virg pentru limba maghiara i pe al lui Halitski pentru
limba germand 2.
Din partea intaiu se mai gsesc unele fragmente in Biblio-
teca Arhidiecesand din Blaj. T. Cipariu a publicat cateva speci-
mene din acestea in Arhiv pentru filologie ft istorie, p. 278. Ele
(lovedesc pAnd la evidenta afirmatia de mai sus cu privire la
intrebuintarea din partea lui S. Klein a Dictionarului lui Pariz
Papai. Iat-le :

S. Klein : Park Papal (1801):

Arctus, a, um, strmt, a, strarn- A retus, a, um, Szoros, Oszve-
torit. Szoros, ssve szorittatott ; szorittatott.
enge, in Enge getrieben, einge-
schrankt.
Areuatim, adv. stramb, coviat ca Areuatim,Adv.BOltozva, Lugasra.
un arc; boltozva, ij modu,
horgason, lugasra ; bogenfOr-
mig, gekrummt.
Arenatio, onis, f. arcuire, coviare; Areuatio, onis, f. 3: BOltozds.
boltozds ; die Wolbung, was
bogenformig erbaut ist.
Arcula, ae, f. 1Adifg.; kiss lcida ; Areula, ae, Kis ldda.
ein kleines Kastchen, oder an-
deres kleines Behaltniss.
1 I. Bianu ei N. Hodo$, Bib!. rom. veche, vol. II, p. 481-2; N. lorga,
1st. lit. rom. in secolul al XVIII-lea, vol. II, p. 285.
2 Dr. Jacob Radu, Manuscriptele Bibliotecii Episcopiel greco-catolice
romne din Oradea-Mare, Bucureti, 1923, p. 16, No. 89. Asupra genezei ei
felt+lui cum s'au lucrat aceste dictionare ne ramurege corespondenta lui
S. Klein cu I. Cornell, cf. Dr. lacob Radu, Doi luceferi riltdcitori: Gheorghe
$incat qi Samoll Mica Clain, Bucurelti, 1924, pp. 15-17 i 44-57. Anexele
IXXIX; N. lorga, o. c., vol. II, pp. 174 i 284-6.

www.dacoromanica.ro
 112 N. DRAGANU

Arenlarius, ii, m. 15cAtoriu de Arcalarius, H, m. 2. Ldda isind16;

TAzi,astalui; 'ldda tsindl, asz-
talcs; der allerhand kleine Kist-
chen ma c ht.
Conclusus, a, inn, bans, incuiat ;
item sthrit, isprvit; bere-
kesztett, item elvegeztelett.
Coneoctio, onis, fierbere, mitu-
ire; megfozes, megmesztes.
Concoctus, a,um, fiert, ; mistuit;
megfott, megmesztetett.
Concoenatio, onis, f. Irnpreun-
cinare; egyatt vatsorcilds.
Coneolor, oris s. de o fata, de
o coloare; egyszinii. Concolor,
est, ei, de o fata cu el, samana
Cu el ; este asemenea cu el ;
egyszinii vele, hasonl hozzd.
Concoquo, i s, coxi, coquer e,
c o c turn, fierb, arnistuesc;fazdm,
Inegemesztem. Cibus facillimus
ad concoquendurn, bucat
care foarte lesne se amistuete;
knnyen megemeszhet etel.
Concordia, ae, f. unire, inpuire;
egyesseg, bekesseg.
Asztalos.
Conclusus, a, um, Be-rekesztetett,
elvgeztetett.
Concoctio, outs, f. 3 : Meg-emsz-
tas, Aleg-fozes Who
Concoctus, a, um, Meglott, Meg-
emesztetett.
Concoenatio, onis, f. 3 : Egyatt
vacSordlcis.
Coucolor, oris, o. 3 : Egy szina.
Concolor est ei: Egy szina
vele, HasonlO hozzd.
Concoquo, i s, coxi, coctu m,
quere: Fdzdm, megemesztem.
Cibus facillimus ad concoquen-
dum: Knnyen meg-emesztlzet6
etel.
Concordia, ae, 1. 1 : Bekesseg,
Egyesseg.

Singura deosebire pe care o intalnim Intre Dictionatrul lui

Klein i ed. de la 1E01 a lui Pariz Papai este in redarea sen-
sului lui arcuatim, unde Klein are cu dota expresiuni .mai mult.
Deosebirea arab' numai ca Klein utiliz o editie mai veche a lui
Pariz Pdpai in care se gaseau 1 aceste expresiuni.
Mihail Halici Fr a pute fi o traducere a Dictionarului
i Anohymus
Carahsebe- lui Priz Papai din pricina ca cuprinde partea
siensis. romno-latin i ar puteh fi alcaluit inaltItea
acestuia, ar puteh fi zamislit in germene de o ddt 1 In aceIai
loc cu acesta cunoscutul Dictionarium Valathico-Latinum atri-

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 113

buit de B. P. Hasdeu unui Anonymus Lugoshiensis ', iar de Gr.

Cretu unui Anonymus Caransebesiensis 2.
Nu voiu intra in amnunte de descriere si in contraverse
privitoare la datare, dar voiu rezumA in cAteva cuvinte, cat este
nevoie pentru intelegerea celor ce urmeazd rezultatele finale care
se pot trage pe urma cercetrilor celor doi invatati care s'au
ocupat de manuscris.
Manuscrisul cuprinde cu totul 86 foi (172 pagini), pe care
sant scrise peste 5000 cuvinte, + 92 foi adause la legare. Dic-
tionarul nu e terminat. Multe cuvinte, mai ales derivatele, nu s'ant
traduse, iar ordinea alfabeticd nu e pAzit strict. Autorul voi s
revin : sa-1 completeze i aranjeze, si, dupd pairerea lui Cretu
(p. 321), chiar incepuse completarea. Hasdeu a gresit deci cand
a afirmat ca adausurile s'ar fi fOcut de altcineva, ba chiar de
alti doi si trei". Deoarece aceast chestiune are mare importantS
pentru cele ce vom desvolt mai incolo, reproduc cu privire la
adausuri ceea ce spune Cretu. Loncsa losika n'a adaus nimic in
dictionar (p. 321). Posesorul de la 1742 cum arat nurnele i
numirea ungureascO a localitAtilor prin care a trecut in curs de
19 zile, Ungur , P[ater] Ioach. Botar, Prov[incialis] Fran[iscj-
anorum", deci cAlugsar catolic, probabil din Sibiiu, unde si azi
se gseste o mandstire franciscand, a scris in partea I, adec
cea veche, numai adausele al II si III-lea de la litera b, anume
Melius bald, fodina", Batuta. Saltus quidam Valachorum", de
asemenea Gluga. Canisterium", Hopp czupp, idem", apoi Vel
vaca", la art. ialovic (vacca), Tu, Me-fel" la art. ieu ego",
vel pike. pika stillat" dupd kikg" Coma", Kitenet. Paulatim",
Lepny-har de la Lipan Piscis", pala parva" de la Lopetze,
poate si lucse" ; iar in partea II, cea mai notia, pe p. I Car
1 Revista pentru Istorie, Arheologie ft Filologie a lui Gr. G. Tocilescu,
VI, pp. 1-48, unde publicd 1 dictionarul pan& la litera p inclusiv cu tut
interesant studiu introductiv, aplrut mai inainte in Romtinul de la 5 Ianua-
rie 1884, precum 1 in Columna lui Traian a. X-1883, t, IV, p. 406-429,
aici Iris numai cu literile a i b i cu o seam de explicatii. Sfiritul a
rmas nepublicat din pricina ea manuscrisul lui Hasdeu s'a pierdut la tipografie
dupa moartea lui P. Ispirescu, proprietarul ei, (cf. 1 Et. Magn., III, 3106-8127).
' Revista Tinertmea Romdn", Noua serie, vol, 1, Bucureti, 189a
pp. 320-380 cu o introducere despre Cel mai vechiu diclionariu al limbe
romne, dupa manuscriptul din biblioteca UniversitaIii din Pesta".

www.dacoromanica.ro
114 N. DRAGANU

n6 currus novus i par no palus novus", cum 1 ltinerariuin

An. 1742, Cibinium, pe ultimele 4 pagine" (p. 324).
Versurile : Pentru Mine, Pentru Tine etc. ar putea fi scrise
de Loncsa losika ori de alt persoand deosebitd de Botar.
Dupd Hasdeu (p. 2) posesorul de la 1742 ar fi dat sinoni-
mica ungard a cuvintelor romane de pe primele 4 pagine. Cretu
(p. 321) socoate" cd aceasta a fdcut-o chiar autoriul roman
ceva mai tarziu i in parte cu alt cerneald".
Manuscrisul e scris inainte de 1742, and unul din posesori
noteazd pe foile albe adause la legare : Itinerarium An. 1742 a
28 9-bris ad. 16 10-bris. Cibinium. Szelenclek vel Stolzenburg.
Markseg etc." (Hasdeu, p. 1)1. Filigranele de hartie ale manu-
scrisului sant frecvente in jumdtatea a doua a secolului XVII,
ceea ce arat cd manuscrisul a trebuit sd se scrie In acest timp,
deci Inainte sau in preajma anului 1700 (p. 3). In acest timp se
explicd ci mentionarea oracului Suceava din Moldova ci aceea
a cuvintelor cucuruz, meiu ci meilaiu, precum 1 lipsa 14ilor ci
a cuvantului mdmciliei (Hasdeu, p. 3-4, Cretu, p. 321).
Autorul pdstreazd dialectul, care este, evident, din Banat.
Din cercetarea numelor de localitali amintite in Dictionariu Has-
deu ajunsese la convingerea cd el ar fi din regiunea Lugoului"
(p. 5). Cretu, examinand din nou aceastd parte din studiul lui
Hasdeu, a stabilit cu mult mai /mild probabilitate cd necuno-
scutul autor trebue s fi fost, nu din Lugo, ci din Caransebec,
pentru cd cele mai multe d:n localittile trecute In Dictionariu
se gsesc prin pregiurul acestui din urea orac", unele insem-
nate chiar In manuscript ca fiind In tinutul Sebecului". Mai mult,
se amintesc locuri chiar din Caransebec", strdzi, dealuri cu
pduri, vii i isvoare de langd orac etc. Pentru aceasta i-a schim-
bat numele in Anonymus Caransebesiensis (p. 323).
Hasdeu gdsete explicabild scrierea acestui Dictionar In
epoca dintre 1640-1700 ci In regiunea amintit, care pe-atunci
era teatrul unei remarcabile miccari literare oarecum omogene,
adicd romanecte cu litere latine", dar nu se rostqte pentru pa-
ternitatea nici unuia din actorii" acestui teatru pe care-i cu-
noacte : $tefan Fogarasi, Mihail Halici ci loan Viski, ci 11 adauge
la acectia ca pe al patrulea", ba Inca cel mai pretios", pe
I Cellalt scrie: Connotationes ex Adagiis-Anno Salutis MDCCLXX",

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 115

anonimul nostru. Anonim pentru ca, considerandu-si lucrarea

numai ca o ciornd neterminat, nu iscalete nicaieri. Ceea ce a
scris de-a curmeziul paginei 172 ar putea fi insemnarea unui
nume oarecare al unui cunoscut pentru motive care nu ni se
arata ; in nici un caz insa nu poate fi numele autorului, care era
Roman, iar numele Iacobus Olass, cum ceteste Hasdeu (p. 7) nu
e romanesc, nici nu arata origine romaneascd. Intr' adevar des-
cifrarea acestei insemnari pare sa fie foarte greu de facut din
pricina ca o parte e stears cu mai multe linii. In urmare nici
cetirea lui Cretu, Kniv Olass carte romaneasca" (p. 323-4)
nu e mai buna decat a lui Hasdeu. Mai intaiu ungurete ar tre-
bui s se scrie mai curand knyv decat koniv. Apoi dupd firea
limbii ungureti atributul ar fi trebuit s stea inainte. In sfarit
olass, adecd olasz insemneaz italian" (anonimul nostru scrie :
Olos Italus"). Roman" s. romanesc" ar trebui s fie oldh.
Anonimul nostru scrie ins numai Rumen. Romanus. Valachus"
413 366). Pe oldh nu-1 are, iar otak, al carui sens nu-1 (IS, e
altceva. Lui Hasdeu care se &idea la Lugoj ca patrie a autoru-
Jui nu-i convenea sa presupun ca autor al Dictionarului pe M.
Halici, care era din Caransebe. N'avea altfel nici elemente
de-ajuns ca s poat emite aceast ipoteza, pe care o amintete
ins Cretu ca posibild, tocmai in urma Iocalizrii in Caransebe
a originii autorului (p. 323).
Din examinarea ortografiei celor trei scriitori romano-cal-
vini Hasdeu crede deci ca nici unul n'ar putea fi autorul Dictio-
narului, care are ortografia cea mai putin ungureasca" (p. 7).
Inteadevar ins ortografia, In urma traditiei, la toti este
kiestul de confuza. Toti scriu e = a, 1, chiar i i; a = ea, ia ;
o = oa; c 1 k = c; cs, ts i cz = 6; cz. tz, cs, c 1; ds,
_gs = ; s = 2' etc. Singura deosebire esentiala intre Anonimul
nostru (care, cum e firesc *Mtn) lucrare lexicografica are o orto-
grafie mai unitara) 1 ceilalti este ca el, afard de s i sz, pentru
intrebuinteaza mai ales pe sh, care ar fi luat, dupd parerea lui
Hasdeu (p. 7), nu de la Englezi, ci din grafia unor dialecte sla-
-vice meridionale, ceea ce s'ar explica usor in grafia unui Band-
tean, care a putut sa vie in atingere cu Slavii meridionali i,
afara de grafia chirilica, mai cunostea si pe cea germana cu sch.
Dar, adaugem noi, afara de ortografie i de faptul *ca nu
_sant de origine din Caransebe, mai avem, si alte argumente Im-

www.dacoromanica.ro
1 i6 N. DRAGANU

pbtriva unei eventuate presupuneri c tefan Fogarasi si foam

ViSki ar putea fi autorii Dictionarului romanesc-latinesc, Astfet:
10. GAsim in crtile acestora cuvinte care lipsesc din
Dictionar. Argumentul acesta ins. ce e drept, nu e hotatitor,
IntrU cat si in scurta oda a lui Halici gasim cateva cuvinte care-
lipsesc din Dictionar (cunostintd fartati, nimfd, doctor).
8iInteadevar lipsuri mai mici se pot explica prin imper-
fectiunea Dictionarului care nu este 'Inca terrninat i mai ales,
nu este redactat pe bald de -cercetari sistematice, urmarindu-se
cuvintele in texte, ci mai mult din memorie. Cuvintele care 8e
gasesc la Fogarasi i Viski, dar lipsesc din Dictionar, sant inSA_
mult mai numeroase decal s putem trece cu vederea acest fapt.
In Catehismul de la 1648 al lui Fogarasi se gasesc : ade--
veir, adevdrat, (adeveri, adevdrare, a deveutturd; adeverit), apostol,
conj. au, aieve, adunare, bland, biltaie, bintedlui, bintdtuiald, be-
serecei, botegiune, biciluiald, bogdtate, ceremonie, cel, cea, cest,
ceasta, cell, cinsti, cinste, derept, dirept, Dumnedzeu, descumpard,
dilzanie, descdlecti, domoll dupd, deplin, dobandi, dobitoc, d'a-fie-
tele, d'a-fire, faptei, fundamentom, feigadui, ftigddas, fagaddslul,
furtusug, futd, hicleatz, ispesenie, ispesi, idol, kutruialei, firtveilui,
chiuzd, chiuzluiturei, cuntini, nemzat, nallie, netare, roditurd, sa-
cramentom, teigeidul, ului, uzbel etc.
In Psaltirea de la 1697 a lui Viski : adevcir, (adeveirare,
adevdreituta etc.), aloft, alnic, alnicie, alesta, (la A. numai teal))
astrupd (< astruca astupa), batgiocuros, btu (de bin), biusag,
bdjenar. bdjendrie, baljam, betegsig, betejl, blot (la A. numai ble-
mai), bland, blanzie, buduslui, budusluiturd, caind, cdsuna, cdrpit,.
cdrund i corona', ceruresc, cet (< lat. qui-tu s, -a, -um =
quietu s, - a , - u m), chide, chit (peste), citerd (= ceterd"),
credinti i credunti (< lat credente:), cucerni i cucernici,
cuncaste, cunostinti (< lat. cognoscentes), cunteni, curdciune-
(< lat. curatio, -onem) cutropl, cuvitios, defdinza, d'a fete,
d'a fetile, d'a *tele, depreund, derept. dirept, descumpdret, des-
cumpdreitor, dihanie (= dull"), dregdtorie, dzicdtoare, fdgeidui,
fageiclas, feiedelm, foga! i ferglu, formdlui, fundament, funddlul,
furls, golamb, greime, irutrul, Iliclean, hiclenie, Nina (= mama"),
inderege (= indrept"), infrOmsez, ingadul, Ingdduiturei. ingreonia,
invingaturd, ispOsente, prhul jirtvuiald, jirdvd (= jrtf"), lr-
gmnt,- leuns. leu",; la A. numai leu), Midas, lesuitor, taint-

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 117

,cie, meirddic, mdrguire (= murguire"), marhci, matcd (= mireas"),

Inedinilei, meintui, mijiocin (scris : millocsini"), ndsdlnic, nat.
nesti[Untii (< lat. nescientes), nemeintuire, nemzat, netare,
.flevinowiciune, nistotd, nistot, nistotos, nistoti, nulime, obrici, occiuire
(< ocei), olat, ora$, ordndui, ordndald, orbdciune, paradiciorn,
pardut, peiti, poceiintd, ponosleili, poroboc (la A. numai fem. po-
.roboacci), porobocie, postropi (= stropi"), povon (= pttn"),
povoir, povoarie (= povoiu", povoaie"), povoni, prescavita,
prietnic, previnde, putregiune, scirbatec si seirbdtec (= slbatec"),
.firav (= firav"), scumpcird, sofesc adj., spinicel, siromeineitate,
slaciciune, staid, stdniuri (= stan"), streinste s. streince, steirvinei
(scris : sztervine"), sus-ski, tulbd, tunerec, tutinde, tundine, tu-
tindine, far-inure, fetus (= chit"), vernic (vernici, vernicie, never-
nic etc.), veindtdi, viteaz, ului, unicorn, unicornis, unsurd, uzbeiald,
zuzei, zuzil, zuza . a.
2. Au rostiri deosebite:
FogarasiAnonimul: bran brim, framt frtint,
frniturd frdnturei, sgcib zgdv etc.
ViskiAnonimul: aseme asemene, cet Meet,
frci (passim) fcird, fomeie femeie, fun fan, -Incelui i
celui celul, mirag mirac, add gui neiddjdui, omestui,
emistui omesti, postai posti, poturnicci potroinic, MO
svinti, soclui i suclui suclui, taptd taftd, uminic urg-
nic etc.
In schimb avem numeroase argumente pentru paternitatea
Jul Halici.
10. Am vazut cA particularit6tile dialectale 1 datele geo-
grafice din Dictionariu arat Caransebeul ca patrie a autorului,
care trebue s fi fost Roman, judecand dui:4' boggia i chiar i
infatiarea Dictionarului 1. Halici este nobil roman din Caran-
seber 1 accentuiaz acest fapt ori de cate ori i se d ocazie,
fiind mandru de oraul in care s'a nscut i a copilArit 2. In
' Cf. cum se infltiseaz d. p. dictionarul scris de italianul Silvestr
Amelio, ap. 0. Densusianu, Gral i suflet, vol. 1, fasc. 2, Bucuresti, 1924,
pp. 300-311.
2 fed cAteva dintre particularitaTile dialectale ale Anonimului:
a) .1 pastrat: kuny ,,clavus" 348, kelkeny calcaneus" 345, kelony
caminus" 345, luponye351, picziganye 360, vinje vinea" 378, unguronye 379
etc. (cf. ap Fogarasi kleile).
b) Consonante muiate: enkaljek cons[c]endo equum 337; funye Junis"
340, lenye i lenyie pigritia" 350, menye eras" 352, menyeke manice 352,

www.dacoromanica.ro
118 N. DRAGANU

schimb Fogarasi si Viski nu erau Caransebeseni si dupd toate

aparentele nici Romni de- origine. .

20. Faptul cd In Anonim Intalnim expresiunile pekatut

neszkutului peccatum originate" 359, clzristineskume christianus
fio" 333 si cd de-asupra titlului s'a pus semnul crucii, nu dove-
deste de-ajuns cd autorul trebue sa fi fost catolic, cum crede-
Ios. Siegescu, Egyetemes Plzilologiai Kzlny, XXIX (1905), pp..
77-80. Halici isi incepe doar testamentul sau cu invocarea
Sfintei Treimi. Apoi crucea a putut fi pusd si ulterior de caluga-
rul franciscan in mana caruia a ajuns manuscrisul. Si pekatul
neszkutuluj este adaus ulterior. Dar chiar si dac n'ar fi fost
adaus ulterior ori ar fi fost adaus de insusi autorul, acesta puteh
sa intercaleze in dictionar termeni pe care Ii auzea ori cetea,
fat% considerare la confesiune. Creginescu-mii nu este deck o-
forma. gresita ori mai putin obisnuitd in loc de crestinez, iar forme
de acest fel se mai gasesc sl altele la Anonim, cum voiu ardta
Intealt loc In sfarsit tatal lui Halici, de si reformat, stim cd In-
trebuinta, In notele sale, numirile catolice ale srbtorilor, iar
insusi Halici a fost crescut inteun spirit foarte religios.
30. Se pare cd nu este numai o intAmplare cd manuscrisul
Anonimului apare in 1742 tocmai In Sibiiu, locul unde ramasese-
biblioteca lui Halici, care trebuia sa fie predatd, in baza dispozi-
tutor testamentului acestuia scolii reformate din Orstie. El a
putut sa. rmnd in grija vreunui prieten de la care a iesit la
iveald mai tarziu.
4. Halici a trait chiar In timpul cand se crede cd s'a scris
Dictionarul Anonimului din Caransebes. Dintre ceilalti doi Caran-
sebeseni, la a caror paternitate ne-am mai putea gandi, unul a
trait si a lucrat Inainte de 1640, anul de la care Incoace se
poate data Dictionarul Anonimului, al doilea n'a scris nimic ro-
maneste, semn cd n'avea interes pentru limba sa materna..
Cel dintaiu, Gheorghe Buitul s'a nascut pe la-
sfarsitul secolului XVI. Pe la 1610 a studiat In Viena. Ca preot
catolic a suferit mult pe timpul persecutiunilor pornite Impotriva
catolicilor supt G. Bdthori. La 1619 Stefan Csiky, episcopul ales
al Ardealului, II recomanda cardinalului Borghese din Roma :
niegra niger" 380, penye panis" 359; szkutyek fascie" 369, povestje
,concio" 362, vinjere venus, veneris" 378; csirbintele aestus" 332; sklikesk-
---- scalpesc, sclipesc 369. PastrArii dialectului trebue atribuite si nume
roasele sArbisme din Anonim.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 119

Praesentium latorem, Georgium Buitul, caransebesiensem, tran-

sylvanum, quem ab incunabulis fere et enutrivi et artibus libe-
ralibus disciplina institui, Illustrissimae ac Reve[re]ndissimae
Dominationi Vestrae quam maxime possum commendo", pentrtt
a fi primit in Collegium germanicum et hungaricum. Praefatus .
iuvenis, studiis, cogente ilium summa corporis infirmitate, inter-
ruptis, cum Vienna ad me in Transsylvaniam profectus esset,
ingentes perfidia haereticorum et capitali in catholicos odio Ga-
brielis Bathori, principis Transylvaniae, tumultus exorti, perse-
cutio non paucis verbis explicanda catholicos omnes invasit, cum-
que ego cum nonnullis aliis fuga vitam salvassem, in manus
host[i]um incidit, omnibus suis spoliatus aliisque ignominiis affec-
tus, vix manibus eorum ereptus est, atque delituit quamdiu species
aliqua tranquillitatis catholicis redderetur. Tumultu sedato, nihil
ipsi magis fuit quam ut catholicis fere omnibus sacerdotibus pri-
vatis in divinis ac aliis piis christianae religionis exercitiis sub-
veniret, quod aliquot in locis summa industria ac labore magno
suae patriae commodo praestitit; novissime duobus et amplius
annis Albae-Iuliae, in Metropoli Transylvaniae, non solum iuven-
tutem regni illius liberalibus disciplinis erudivit, sed etiam, ab-
sente reverendo, patre Stephano Szini S. J., sacerdote sacris con-
cionibus popu!um in publico instituit. Cuius rei amplissimi testes
sunt proceres ac barones catholici Transylvaniae qui saepe
numero concionibus eius interfuerunt ... Datum Iaurini, 15 Sep-
tembris a. D. 1619 ...
Stephanus Csiky, electus episcopus Transylvaniae.
(Bibl. Batthydni din Alba-Iulia, ms. K3 1V2; copie din Bibl.
Borghese din Roma)'.
G. Buitul tipari In 1636 Catehismul lui Canisius tradus in
romanete, cum apare dinteo notita de supt data de 1636
Febr. 2 din Efemeridele colegiului iesuit din Tyrnavia, tinute de
George Dobronoki, in care se scrie: ... Accepi a Karan Sebes
a nostris patribus catechismus P. Canisii e latino in linguam
Valachicam imprimendum Posonii opera P. lacobi Nemethi 2."
I
I N. Iorga, Studit ql Documente XIII, (Scrisori qi inscriplii ardelene V
maramurgene II), pp. 235-6; cf. 1 Szeredei, Notitla Capituli Albenms
pp. 228-230.
2 Arch. f. siebenb. Landeskunde, N. Folge, XIX, p. 629. N. lorga,
Socotellle Brapvului in AAR. XXI ist., p. 187. BianuHodos, 13thlio-
grafia torn. veche, I, p. 532.

www.dacoromanica.ro
120 N. DRXGANU

Editia a doua a acestui Catehism se tipri in Cluj la 1703, cu

siguranta dupg moartea lui Buitul. Tit lul acestei editii este:
Catechismus, Szau Summd Kredinczdi Katholicsest. R. P. Petri
Canisii. Doctor Szkrip : szvent den Rendul Szociey luy Issus.
Entorsz pre limbd Rtl[m]endszke, de R. P. BUITUL GYURGS,
Doct: Szkrip : szvente den dcselds Rend. Akum de isznove tiperit
Ku oszirdie R. R. P. P. Szocziey luy Issus Si Inkinat entru csinszte,
Illustrissimi si Reverendissimi Ananazie, Den Mild luy Dumnezeo,
si szkaunuluy Aposzteleszk (sic) Archi-Episcopuluy, de czard
.Ardaluluy ; Asisdire si szvetnic maj din Leuntru al Ennelczatuluj
Emperat. Tiperit en Klus en Anul Domnuluj 17031."
Dan de ortografia acestei a doua editii nu mai putem tinea
socoteald la stabilirea unei eventuate identitati de autor, nu putem
trece cu vederea ins ca" si in acest scurt tittu avem unele cu-
vinte care lipsesc din Anonymus : Catechismus, KatIzolicsest, Ren-
dul, entorsz cu sensul de tradus", isznove, aposzteleszk (sic) sau
aposztoleszk, szvetnic, ennelczatatuj, Emperat. Firete nici aceast
lipsd nu poate fi hotgritoare, Dictionarul Anonimului fiind ne-
complet, dar vorbeste mai mutt faptul cd pe Buitul nu-1 mai
intglnim dupg 1636 si nu ggsim ce 1-ar fi indemnat sg scrie un
dictionar roman-latin and propaganda pentru catolicisrn Ii rgpea
lot timpul 2.
doilea, Gavr i I Iv u 1, s'a ngscut in Caransebe in
Al
25 Martie 1619. In 21 Octonwrie 1637 a intrat in ordinul Iesui-
tilor in Casovia. Clasele superioare le-a terminat in Gratz. Dupd
cgtigarea doctoratului a fost 6 ani profesor de filosofie in Casovia
1 Viena i 20 de ani profesor de teologie. In calitate de se-
cretar al ordinului a lucrat 12 ani. Pentru marea lui tiint era
foarte mult cinstit nu numai de episcopi, ci si de insusi Rikczy.
A murit in 18 Aprilie 1678 in Casovia. Departe de locul de natere
i de frgrnntgrile de-acas n'a incercat sg scrie nimic in limba
despretuita a mamei sale, dei lucrgrile lui filosofice si teologice
scrise latineste s-ant destul de numeroase 10. Propositiones ex
universa logica, Viennae, 1654. 20. Poesis lyrica, ibid 1655.
30. Philosophia . . . Praes. Gabr. Ivul, ibid. 1655. 40. Philosophia
BianuHodo, o. C., I, p. 447 dupa Szab, Regi magyar knyvt&,
14 p. 586.
2 Asupra lui Gh. Buitul. cf. mai pe urm A. Bitay in Dacoromania,
III, 789-792.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 121

Novella Cassoviae, 1661 (Zagreb, 1663).

. . . 50. Theses et
Antitheses Catholicorum & Acathnlicorum. De Visibili Christi In
Terris Ecclesia. Ex Solo Verb. Dei. Publicae dissertationi pro-
positae ... a R. D. loanne Debrocii, ... Praeside R. P. Gabriel
Ivul .. . Cassoviae, 1667. 60. Historica Relatto Colloquii Casso-
viensi De Indice Controversiarum Fidei, Praeside R. P. Gabriele
Ivul , . . Respondente Stephano Renyes Varadiensi . . . habiti, cum
Dn. Elia Lodivero . .. & M. Isaaco Zabanio . .., Anno 1666 die
25 Jinni tota; & 26. usque a meridiem. Bona fide & conscientia
inculpata a Scriptoribus in Acta dispositionis excerpta & in judi-
cium Lutheran. ac Ponta. a Confessore Veritatis Anno C. 1679
txhibita (Cluj, 1679). Unii ii mai atribue, pe nedreptul ins, si
Lapis Lydicus, Cassoviae, 16711).
50. Avem o indicate cd pe Halici I-a putut preocupa ideea
unei lucrdri lexicografice de felul Dictionarului anonim.Alui nostru.
Am vazut cd, inzepand din toamna anului 1664, Halici a fost
coleg de scoald cu Pariz Papai. Am mai vzut Ca acesta incd de
pe bncile coalei incepuse s adune material pentru un dictionar
de felul celui ce a publicat mai tarziu. Cum Halici era mai batran
deck Pariz Papai, trebue sd ne punem intrebarea daca nu cumva
.acest din urtna a ajuns la ideea de a-si scrie dictionarul tccmai
fiinda vede pe prietenul sau mai mare, si probabil mai putin
ocupat cu ale coalei, lucrand ceva asemndtor. Halici ar fi in-
ceput cu partea romaneasca pentru cd aceasta reclama o muncd
criginald, era mai greu de facut si cereh timp mai indelungat,
neavand nimic inaintea sa. Pentru partea latino-romand, dacd
ar fi vrut si ar fi ajuns sa o scrie, urma sl. traducd unul sau sd
compileze traducand cateva din dictionarele cunoscute ale timpului.
Aceastd presupunere este facut pentru cazul cd Halici ar
fi murit inda:d dupd 1674. Daca. insa a trait papa pe la 1712; o in-
fluentare reciprocd a lui Halici si Pariz Papai in privinta lexico-
graficd ar fi si mai probabild, date fiind prietenia dintre ei si
Insusiri1e lor inrudite de poeti i savanti umanisti.
60. Cel ce a faCut Dictionarul anonimului din Caransebe
tia perfect latineste. Am vazut cd Halici Inca din liceu putea sa
versifice desdvarit in aceast limbd. Mai tarziu cunostintele lui
cle latineste se vor fi imbogatit sl mai mult. Cu aceasta, fireste,
' 1 Szinnyei, Magyar irk elete s munkdi, vol. V, fasc. 1, Budapest, 1896,
gl, 238. unde se da si Intreaga bibliografia.

www.dacoromanica.ro
122 N. DRA GANU

nu vrem s spunem cd d. p. Buitul si Ivul n'ar fi tiut atat de

bine latineste, Mat s nu fi putut face traducerea latineascd a
Anonimului. Vrem s F puriem numai cd o putea face 1 Halici..
Vor fi putut-o face poate sl Fogarasi si Viski. Acest din urtn Oa
doar I greceste.
70. Dei textul ce-1 avem in facsimile din Anonim este
foarte redus (o pagind din litera B) 1 astfel comparatia nu a
putem face deck pentru o parte din litere, i cu toate cd felul
de a scrie al lui Halici e foarte variat de la o poezie la alta,
dupg cum tine pana i desemneazd initialele, totusi putem con-
stata o mare asemdnare Intre scrisoarea cursiv din caleva poezii
ale lui Halici de (and era In Sibiiu i aceea a Anonimului, nu
numai in privinta Infdtidrii generale, ci sl a scrierii majuscule-
lor, mai ales a lui B, R, L si V. 0 asemAnare atat de evidentA,
dupd un interval de mai multi ani, a scrisorii nestatcrnicite a
studentului Halici cu aceea a Anonimului, nu poate fi atribuit
decal In carte scolii caligrafice a timpului. Aserndnarea dintre-
scrisoarea cursiv a studentului Halici i aceea a Anonimului e
mult mai mare cleat asemgnarea dintre scrisoarea cursiv i aceea
desemnat din unele poezii ale lui Halici si mai ales aceea
deosebit de Ingrijitd si mai aezatd din testanientul sdu. Aceast
imprejurare ne face sd credem cg. Dictionarul anonim a trebuit
sd se scrie cu vre-o 5-6 ani inainte de testament, scrisoarea
din el fiind forma de transitie de la scrisoarea cursiv de stu-
dent la aceea definitiv statornicitd a testamentului.
80. Autorul anonim al Dictionarului toninesc-latinesc avek
grafii si rostiri obinuite numai la cei ce au studiat in scoli s-
sesti si au avut contact mai Indelungat cu Saii, iar Halici se-
stie cd. a studiat la Sasii din Sibiiu.
La stabilirea acestor particularithti ins trebue sd fim cu
mare liagare de seamd. Anume o seatn dintre grafiile i rosti-
rile, care ni s'ar putea pdrea sseti, pot s fie nu atat ale Ano-
nimului Insusi, cat mai mult o motenire din traditia grafic
ungureascd, sau latino-ungureascd. Astfel de pildd scrierea lui
s cu z este proprie celei mai vechi scrieri unguresti i este luati
de la Italienii din regiunea Venetiei. cei dintaiu dascali ai Ungu-
rilor in arta scrisului 1. Variarea lui z cu s si sz poate fi deci
' Cf. Volf Gyrgy. Kiktl tanult a magyar irni, olvasni? (A rgi ma-
gyar orihographia kulcsa), vol. XII, Nr, 6 din Ertekezsek a nyelv- s szep-
tadomny Ic6rbl".

www.dacoromanica.ro
 MIHATL HALICI 123-

numai amestecarea felului de scriere mai vechiu cu cel nou, in-

trodus prin secolul XVI. Tot a poate fi i amestecarea scrierii
unor vocale in rostirea cNrora este deosebire de un grad (o u,
o - q, e - i, etc.; scrierea lui d cu cz, cs, ts, tz, ci, ce, ori chiar
CH di; a lui I cu s, sh qi z etc.)1.
Se tie apoi ca cele dintAiu tipografii din Transilvania at
fost Intemeiate de Sai : In Sibiiu (a. 1529), in Braov (Honterus
In a. 1535, iar sectia cu chirilice a lui Coresi in a. 1559-1560),
In Cluj (Helt s. Heltai in a. 1550), in Oradea (Raphael Hoffhal-
ter in a. 1565) i in Alba-Iulia (unde s'a mutat Hoffhalter, in 1568).
Atelierele volante cu chirilice din Sebeul-sgsesc (1580) 1 01.4-
tie (1581-1582) nu au fost dect deplasri partiale din atelieruf
lui Coresi, in cazul din urm subt conducerea lui 5erban, fiul
lui Coresi, acum diacu i meteru mare a tiparelorti", i a lui
Nailed."' diacii" 2. In acestea s'au tiprit cgrti, at'At ungureti,.
eat i romneti, nu numai din initiativa Sailor, ci I a Ungu-
rilor calvini i cu tendente calvine. Dintre cele romneti aa
au fost : Talcul EvangheliiIor" i Molitvenicul" rornnesc tra-
dus i tiprit dup Agenda" lui Heltai in 1564 cu cheltuiala
lui Fora) Miclu 3, Cartea de cntece calvino-unitare" tipgrita
pe vremea lui Pavel Tordasi, Paliia" tiprit in Orgtie la
1581-1582 i tradusA dupd Biblia" lui Heltai i o editie con-
temporan a Vu1gatei"4.
Am artat apoi alI data ca in cele dintAiu tiparituri roma-
neti se pot recunoate o seamd de s5sisme. Ele pot s vie parte
de la traducAtori, parte de la culegAtori, care vor fi fost Sai.
Nu cunoatem editia I a Catehismului luteran de la 1544 care a
putut sd fie tradus de insui Philippus Mahler-Pictor. Dar ca.
1 Cf. Ballassa Jzsef - Simonyi Zsigmond, Tfizetes magyar nyelvtan,
1. Magyar Izangtan s alaktan, Budapest, 1895, pp. 196-210; Simonyi Zs.,
A rgi nyelvemlkek olvasdsdrOl In Magyar Nyelyr, VII1-1879, pp. 482-
487; IX-1880, pp. 3-10, 53-56, 102-107; Zolnai Gyula, Nyelvemlekeink a
knyvnyomtats koraig, Budapest, 1894, pp. 10 s. u.; Balassa J., Hogy-
hangzott rzyelvilnk az Arphdok kordban? In Magyar Nyelyeir", XXV-1896,
pp. 58-69, 151-159; Szinnyei Jzsef, Kzpkorz nyelvemlekeink olvassa
(discurs academic i raspuns la lucrarea precedenta).
2 Cf. Mario Rogues, Praia d'Oreiftte (1581-1582), 1, p. XVIIIXIX.
8 E. Dalanu, Rayasur, VI (1908), pp. 168-181; Veres Endre, Erdely-
es magyarorszdgi rgi alai kanyvek s nyomtatvdnyok, (1544-1808), Cluj',
1910, pp 10-12.
4 Cf. Mario Rogues, o. c p. XXX1I-L11.

www.dacoromanica.ro
1124 N. DRA.GANIT

acei ,scresfini oameni buni" care au scos" zece cuvinte i Ta-

Uhl nostru i credinfa Apostolilor", deci edifia a Il-a tiprit in
Braov la 1559-1560 a Catehismului luteran, au fost Sali ne
arata fard indoia1 particularitafile de limba ale acesteia (cf.
Dacoromania, III, pp. 922-927). Ssisme au existat 1 in tradu-
cerea Evangheliarului scoasa" de aceiasi crestini oameni buni".
Ele au disparut in cea mai mare parte, dei nu fdra." urm6, in
copia lui Radu de la Mgnicesti, precum si in tiparul i pe urma
corecturilor lui Coresi (cf. Dacoromania, III, pp. 499-500 i 922
927). 0 alt traducere a Evangheliarului, Evanghelia slavo-
roman" de la Petersburg, ne arala in mod evident cum s'ar fi
infafiat ca limba Tetraevanghelul" lui Coresi fail inlaturarea
sasismelor si a particularitiifilor dialectale (cf. Dacoromania, III,
pp. 500 i 916).
Dar toate aceste lucrari, ca 1 Talcul Evangheliilor" i
Molitvenicul" de la 1564 si Paliia de la Ofastie de la 1581-1582,
erau tiOrite cu chirilice si n'au putut influenfa grafia Anonimu-
lui nostru. Singura carte care 1-a putut influenfa a fost Cartea
de cantece calvino-unitare romanesti, tiprit cu litere latine si
ortografie saseasco-ungureasca pe timpul pAstoririi lui Pavel Tor-
dasi de Heltai ori (ceea ce este mai pufin probabil) de Rudolf
Hoffhalter. Cum am afalat 1 mai nainte, aceast carte a fost
copiata i adaus de mai multi ini in secolul XVII, tocmai in
regiunea Caransebesului. In urmare a putut sa-i fie cunoscut i
Anonimului. Ace Iasi lucru il dovedesc si o seam de cuvinte care
se gsesc atat la Anonim, cat 1 la Viski : le aveau amandoi din
-acelai izvor, fie direct, fie din graiul zilnic in care intraser pe
urma intrebuinfArii in biseria a cantecelor calvino-unitare.
Se stie ins ca Heltai nu tia nici ungureste bine i in
urmare s'a simfit nevoit s-si justifice greelile de limbd ungu-
reasa In prefala lucrarii A rszegsegnek es tobzoddsnak vesze-
delmes vatdrol valo Dialogus, tiparite in 1552. In aceast form
care tradeaza pe Sasul care rostete t In loc de d i s in loc de
z: Kerem ezokaert te kegyelmedet iO neuen vegye : es ha szinte
tiszta magyarsgal irva ninchen, te Kegyelmet (sic) meg bochassa :
Mert iol tudgya te kegyelmet (sic), hogy nyeluem szernt szetsz
vagyoc, es eszt (sic) e keueset tizenhat esztendeig tanultam. Az
Wr !sten te kegyelmedet az igaz hitben meg tarcha. Amen"1
1 Cf. Z. Ferenczi, A kolozsvri nyomddszat tOrtnete, Cluj, 1896, p. 7.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 1251

(= De aceea te rog pe DTa sal 0 primesti bine : 5i daca nu

este scris tocmai curat ungureste, DTa sa ierti, pentru ca stii
bine a dup limbd sant Sas 5i putinul ce-1 stiu 1-am invatat
in curs de sasesprezece ani. Domnul Dumnezeu te Oa pe DTa
in credit* cea dreapta. Amin").
Iar mai mult decal el nu vor fi stiut nici culegAtorii lui.
Dupd iimbd traducAtorul celor 4 foi pAstrate din Cartea de can-
tece calvino-unitare romanesti" nu pare s fi fost Roman 1, si
editorii ei, dupd toat probabilitatea gresesc and bnuesc 0 ar
fi fost insusi episcopul Pavel Tordasi 2. Fireste, nu putem spune
cu sigurant nici ca ar fi fost Heltai, ori, cum este mai putin
probabil, chiar Rudolf Hoffhalter. Dar haina saseasco-ungureascd
a celor 4 foi ii apartine unuia dintre acesti doi, anume aceluia
in tipografia cdruia s'au tiprit.
Numai de la un Sas, nu de la un Ungur, poate veni con-
fundarea consonantelor sonore cu cele nesonore in ma'sur asa
de mare cum se gdseste in cele 4 foi (iszpava = izbavd", puna =
burfa", kopori = cobori" ; creszucy = credzuti", departasze ---
deprteadzA", dereptasze = derepteadz", szkriasze = ,scriadz",
enpakasze (tipArit gresit : enoakasze) = Impacadza", lucratze =
lucreadza" ", kreczuczy ---- credzuti", szlobotzy = slobodzi ; pe-
szaszke= pdzascd", obrasze = obraze", assatz = asa-s", plan-
czem = plangern", szaczecyle = sgetile", szenczele = sAngele",
szluczilor = slugilor" alaturi de envingsze = invinge", adczu-
toru = agiutoru", uszbaitu = uzbaitu", pot fi 5i grafii vechi :
szyz = dzis ", szuz = sus" , deszkizu = deschisu" s. deschisu",
zeu = su", zei = sai", zau = s'au" , grisa = grija", grist-
tor = grijitor", doseneste = dojeneste", soltaru --- joltaru" ala-
turi de szluzeszku).
Sseasc este 5i disparitia lui f de la sfarsitul cuvintelor
(mar = mari" omen = oameni" ; cf. insA si omeny).
Sant mai curand sasesti cleat unguresti : reducerea difton-
gului ea i Fa in a dupd rt, I, chiar si r (allan = alean" , deminatza
= demineata", deszlaga = desleag6", feraszke = fereascd" ,
Ititlanul = hitleanul", na = ne-a"), confundarea lui o cu u
I Ca sa dau un singur exemplu : Un Roman n'ar fi putut face grea1a
de a scrie paratie-ti I feriturd-ti In formele: pereczeszk i feritureszk, far
pe tmparitefii enpereczeszk.
a SztripszkyAlexics, o. c., p. 144.

www.dacoromanica.ro
-126 N. DRAGANU

(no = nu", bona = bunA", deszcomparas = descumprai",

-szkomparator = scumpArdtor", engrupare = Ingropare" etc.).
Poate fi ark sseascA, cat 1 ungureascd (in nici un caz
InsA nu slava') in Cartea de cantece calvino-unitare redarea lui g
-at w (iew = ieu", rew = rAu", tew = tdu", zew = zAua) i
cu I (kalte = cautd").
SAseascd, ungureascd ori redarea graficd a unei rostiri pro-
vinciale poate fi scrierea lui 9 cu o (ome = oame", omen,omeny
= oameni", more = moard", morte = moarte", nosztra, nosz-
ire noastr", nopte = noapte", porte = poartd", szorele --
soarele", tote = toate" etc.) i a lui a cu e i I cu i dupd r
(rew = rdu", pogori = pogori", kopori = cobori"). Scrierea lui
a i I intealte imprejurdri cu a, e 1 ae este rezultatA din lipsa
unui semn grafic corespunzAtor (cf. pagany = pAgani", panae
pan",aembla= Imbld",kaentecze = cantece", lenge = land",
mena = man", ke = e" etc ".
Intemeiatd fiind traditia in aceastd directie nu trebue sd ne
niirdm dacd la scriitorii calvini, de pildd la Viski, alAturi de
grafiile despre care am spus cd pot fi 1 ungureti, cu toatd In-
noirea sistemului grafic, mai gAsim presdrate in cateva locuri
-specimene grafice ca: fun = fan", punye = pane", kjacze
ghiatd", ludsi lucl", mirag = mirac", pecziau = pAziau",
opjele = obiele", viedzuitor = vietuitor". Ele pot fi rAmdite ale
-textului vechiu care se copia.
Prin pAstrarea in parte a acestei traditii se pot explica i
unele din grafiile Anonimului 1.1- Dar nu toate. SA le examindm
deci putin I
a) Am amintit cl Hasdeu credea cA scrierea cu sh a lui
este luatd nu de la Englezi, ci din grafia unor dialecte slavice
meridionale" i trimitea la Katancsih, De Istro ejusque adcolis,
Budae, 1798, p. 283 2. FArd indoiald in Banat ar fi explicabill
I cat de variate sant grafille pe care le-a pus traditia la Indemfina
Anonimului, care nu se prea putea orienta in We, ne arata faptul a de ex.
f este scris In vreo 6 forme (cz, c, z, tz, csz, cs). Uneori chiar acelai cuvant
este scris In dotia sau mai multe forme: mulzany, multzeny Deo Gratias"
354, multzenesk ago gratias" 354, nemczesk Germanicus", nemzeslzte Ger-
manice" 355 etc. In prynicsze cellarium" 361 s'a contaminat grafia cz (pe-
-clurecz sylvestris" 359 etc.) cu cs (fecsarnik whipocritam) 338.
2 Columna lui Traian, X 1883, p. 415.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 121

influenta sarbeascd. Dar aceastd influenta s'ar reduce din punct

-de vedere grafic numai la a ceastd particularitate. De altd parte
acest fel de a scrie era obinuit 1 la o sea md dintre Saii din
Ardeal, i anume tocmai l'n regiunea Sibiiului unde-i Meuse
Halici coala latino-germano-ungureasca, pe care pare a o fi
turmat i Anonimul care, cum vom vedea mai incolo este afat de
lipsit de cultura s'arbeascd, trick confundd unele slove chirilice
cu litere latine. Anonimul a putut sd ia deci aceasta particulari-
tate de la Sai. Dau mai jos doud documente care dovedesc
aceastd afirmatiune.
Cat astif de 1 ucrur i, 1803 (Arhiva romineascd a companiei
Grectlor Sibiiului).
1 tabekieriu sau piksis de marmure... , lotsi de csipke de aur ... ,
1 rokie ku spetsel ..., I do de kreditor lilafarb .... di de kragel alb ...,
1 shadron negru ..., 1 kirpe de buzdunariu..., do de poloner ..., 1 shurtz
lle dindul ku pantlitsi kusut..., lepedee grase de kulkare, 6 kindee suptziri
1 plapome de attlatz, I do de karton ..., 1 parizen verde ..., 1 kort de
mloae de mushame verde, 1 muzser ku zdrobitor ..., 1 temeiernitze de
arame..., 1 troake de soponit, 1 blid de zup ... , 2 seleritze..., 1 tier mik
.cle kopii ..., 1 krupetoriu ...
(N. Iorga, Studii ;I Documente, vol. XII, Scrisori si inscrip(ii ardelene
4i maramuresene I, Bucuresti, 1906, p 146).

Din protocoalele Scaunulai Sellste (jud. Stbiiu), copie, a. 1826.

(Arhiva orasului Sibiiu).
Prja csinstite Comiszie in Poretyaszke n000 mult milostive Sztepune.
Noi Opinkari kare am tejat Si akum teem Opints de njam pomenit
Ilela Mosi Si dela sztremosi nosztri ku atseszt Mestesug, in Szeliste, de
njam hrenit Shi nia[m] pletit Dania en Poratului. Shi pone acuma nam avut
nitse o szuperare nitse Porintzi nosztri shi niam putut hreni, jare acuma de
vro kitzva Ani, niau dat Porunke Czehu Kelarilor Dela Sibii ka noi mai mult
sze nu fim szloboz a mai false Opints deatselja ku Poru, acuma noi avend
Atsel putzin Mestesug. shi dela atseszta ne opreste de unde njam lirenit
Kaszele shi Copii nosztri shi niam pletit Dania in Neltzatului en Porat szin-
tern peritz de tot ke alt Mestesug nu stim ku (sic) atsela lam avut dela
Porintzi nosztri de kind niam pomenit shi nu ni au mai oprit nimenja. Dare
dake nu ne vrea ne engedui ca sze fatsem si sze vindem Opints, de atsele
itu Poru, sze ne kepetern engeduire a lua Shi noi Poro de pe kei sze avem
si noi Mestesug a ne pute czinia Kaszele shi copH noasztri (sic) ka sze
putem trei dupe cum au treit Mosi, Shi Porintzi nosztri. Pentru atsa fonts
umilit Sheluim la Pria mult milostiva Shi merita Commiszie, en Poretyaszke
a sze milosztivi Shi a keuta ku Oki milostivj la Szeretsia Shi la nepu-

www.dacoromanica.ro
128 N. DRAGANU

tintza nooztre numai enkit va lumina Dumn[elzeu ku mare Dreptate. Shi re-
munind entru toate aszkultetori mai mits plekatz asteptend o milostive
mengeere.
Szeliste d 13 December [1]826.
in fatza mia Dsudele Dumitru Hantsu do
Dumitru Bortsa Szeliste Ion Csergeu do
Mihat Buda Surat Nicolae Hantsu do
Opre Poppa Surat Thoader Hantsu do
Dumitru Hesigan do loanes Szkitya do
Opre Cipare do Dumitru Lazar do
Veszelie Dederlat do Ion Plikleus do
Ion Popa do Aleman MuntjAn do
Nicolae Popovits Note[r] Coman Kup do
Dumitru Stefle Opinkari Opre Coma (sic) do
Stan Besu Opinkari Opre Gosa do
Ion Popa do Coman Hantsu do
Aleman Hantsu do Szavu Zemone do
Ion Poppa do Surka Surka do
Dumitru Miron do Nicolae Demetild do
Opre Moga do Lupe Thipuritze do
Ioanes Gosa do Dumitru Popa do
Dan flesigan do Ilie Greku do
Opre Kerate do Nicolae Besu do
Ion Dederlat do Sztan Besu do
Pe dos :
Meritei Shi prja leudatei Cszinsztei (sic) Commiszii en Poretesti
ku mare pleketsune sze dia
La
Szelistye.
19 Poate fi sgsesc la origine h pus dupd o vocal pen
tut a- i arat aspirarea 1 lungirea : preh minimum, valde "
362, reh in perere reh dolor" 3591, alaturi de re mala" 364.
1 Cf. &as. Floh, Vieh etc ; zakeh < zeche, I. Brenndrfer, Roman
(olah) elemek az erdelpi szasz nyelvben, Budapest. 1902, p. 55 ; apoi Krahste
(= creasta") kokoschulul Fuss, Alphabettsclze Zusammensteaung etc., in
Archiv des Ver. far stebenb. Landeskunde, Age Folge, 1112, Sibiiu, 1846, p.
194, ap. A. Bena, Limba romand la Sair din Ardeal, Cluj, 1925, pag. 23;
Aga!: (= aga"), AAR., s. II, t XXI ist , p. 229; Takelyi lmrlz (= Imre")
und Balassi Imre& N. lorga, Studu ql documente, III (Socoteltle Bistritei),
p. 51 ; Pohten Boten", and, p 35 etc.
Observ in acest loc c5 Hasdeu, Cay. d. bear. I, p. 98 s. u. si p. 230
9. u., a atras atentia asupra faptului c grafia cu h (aflah af l", melt
v len = vale" etc), pe care a intalnit-o si Inteun manuscris iatin
din sec. IX 1Revue des langues romans, t. 7 1675, p. 10-11), se gAsete
in mai multe documente scrise cu chirilice in judetul Muscel. DI L Barbu-

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 12g

Dar deoarece 1 Viski scrie greh, reh, putem sa admitern Ca in-

fluenta saseasca nu s'a manifestat direct asupra Anonimului, Ci
la amandoi scriitorii avem de a face numai cu motenirea unei
grafii saseti-ungureti, obinuite I in documentele latino-ungu-
reti. Cat privete pe mirk mirha" i mirhuiesc mirrha ungo"
354, 'in acestea cred ca avem de a face numai cu imitarea
grafiei traducerii latineti.
c) Anonirnul vine din regiunea unde se rdstete ainine
( anin, arin cu metaplasma, cf. carpin carpine)', rostire care
aici ar putea fi 1 de origine saseascd2. coaIa, conversatia cu
Saii din oraele in care a putut sa studieze, au putut s poten-
teze acest fel de rostire in gura Anonimului care, ori cat va fi
incercat sa o evite In scris, ne-a pastrat urmatoarele exemple
de inetafonie cu 1: hojse longurio" 343< ung. hossza (< Izosszti
lung"); mectzerijke cicer sylvestre" 352 = mazariche" ; mozo-
majne spectrum, terriculamentum" < ung. mozomny, mozog-
many 354, propriu o sperietoare care se mica" ; potrojnik
coturnix" 362 = pdtrunic", patruniche", (Ban.) patraliica", cu
metateza in loc de paturnic", paturniche", paturnica" ; poate i
verdajke 377, dacd trebue sa cetim bardaca" (cf. venujala sus-
lescu, Fonetica alfabetului cirilic ttz textele romdtze In veacul XVI ci XVII,
Bucureti, 1904, P. 466 . u. completeazA lista documentelor mentionate de
Hasdeu cu altele din Braov i Oltenia (un Cntec de CrAciun" publ. In
Gaster, Chrest. I, 136, un act din Tdrgu-Jiu, un Liturghier" din sec. XVII),
combate parerea lui Hasdeu dupd care tranii dintr'o parte a Muscelu-
lui pronuntau In sec. XVII daca. nu ... 1 astgzi..." sau insoteau pe .
vocala cea finald de un fel de aspiratiune, pe care nu tiau s'o scrie
cu slove altfel deca prin x" (p. 99), i sustine c e o simpli maniera
graficA" venita la noi prin influenta literaturii sarbe" unde uneori se Intre-
buint x de prisos" In urma disparitiel lui x la pluralele genitivelor iloca-
tivelor. Curios mi se pare insa faptul c aceastd particularitate se aratl
tocma In regiunea in care se esete I metalonia cu i inainte de 1c' i
rostirea aa in lee de aa (cf. Dacoromania, III, nota 2) 1 unde influenta
saseasa a fost odinioar5. puternica. Fenomenul merit deci sa' fie cercetat
din nou i mai de aproape, avndu-se in vedere 1 alte documente In care
se mai ggsete afar6. de cele mentionate, pentru a stabill legltura ce poate
fi intre el i rostirea 1 grafia saseascd care a putut sa.-1 produca. In special
atrag atentia asupra unui document publicat de dl N. lorga, Studii qi docu-
mente, XIIp. 7, in care Radulil Logf. Glinianul" scrie in 15 Julie 1695:
Adea eu Ioni Imbaruii den satii den Bungaar (nume ssesc la origine
< Baumgarten!), Inpreun cu famlia miah Anah casah ...".
1 G. Weigand, fahresbericht, VIII, 273.
2 Dacoromania, III, 505.

www.dacoromanica.ro
130 N. DRAGANU

picio" 377 = banuiald", fenap 338 = fanar", dovada ca Ano-

nimul confunda cu literele latineti slovele chirilice ale textelor
din care Ii nota uneori cuvintele).
Diftongarea cu i, prin anticipatia" acestuia din palatala
care-i urmeaza, nu este cunoscutd in limba ungureascd care a
influenfat In randul Intaiu pe Anonim. In aceast limba este cu-
noscutd numai segmentarea" (Brechung") lui i (e i o lung),
care fac impresia unui e desfcut in cloud i sant auzite de streini
ca 41 (cf. Beica,nume de rau"< Bka2 ;_Seica nume de vaca"
pe Valea Someului < szOke, cf. 1 rut. Sejka 3 ; ghelz4 < gozos4;
caveiu cafea" < kdv 5. Ghdbe martoaga" .--- gheb'e < gebe 6,
Beici < Bcs 7 i hefghiu 8 vie" < hegy pot fi ndscute atat prin
anticipatie", cat 1 prin segmentare". In schimb ea este o par-
ticularitate caracteristica In rostirea 1 scrierea Sailor 9 1 se
gsete atat in graiul actual al Sailor care Inca nu i-au putut
Insui o rostire romaneascd desdvarita, cat 1 in documente i
scrieri vechi scrise de Sai atat cu litere latine, cat 1 cu chiri-
lice. A tagadui acest fapt dupd numeroasele exemple pe care
le-am dat In Dacoromania III, pp. 487-497 i 915 (cf. 1 Lacea,
ibid., pp. 466-7) inseamnd a tagadul evidenfa.
De altfel mai pe larg ma ocup de aceast chestiune Intr'un
studiu aparte cu titlul Diflongarea cu i", in care urmaresc acest
fenomen fonetic In dialectul dacoroman, incepand cu cele mai
vechi texte (scrise de Romani ori de streini: Sai, Slavi, Italieni,
Greci), precum 1 In dialectele aroman, megleno- i istroroman,
1 Cf. S. Simonyi, Die ungarische Sprache, p. 134 i 138.
2 G. Weigand, Jahresbericht, XXIIXXIX, p. 77.
a A. Bonkl, Die ungartandischen Rutizenea In Ungarische Jahr-
bilcher, I, p. 337.
4 T. Papahagi, Graiul si folklorui Maramuresului, Bucureti, 1925,
p. 19/45 qi 221; cf. I gizezes p. 23/46 gi 221.
5 A. Tiplea, Poezii populare din Maramures In AAR. s. II, t. XXVIII
lit. 440 i 618.
6 V. Stan, Magyar elemek a mOcok nyeivben, Budapest, 1905, p. 35.
7 I. A. Candrea, Gralul din Tara Oasului, Bucuregti, 1937, p. 41.
8 Ibid., p. 50
9 Cf. J. Wolff In Programm-ul gimnaziului din Sebeul-sAsesc pe
1872/73 Sibiiu, 1873, pp. 61-71 i cel de pe 1874-75, Sibilu, 1875, pp. 45-46,
48-9, 63, 69, 70; G. Kisch, Die bistritzer Mundart verglichen mit der Mosel-
frdnkischen, Halle a. S., 1893, pp. 352-354-358-359; 362-363, 370; Sieben-
bargisch-sdchsisches Worterbuclz, pp. XLIII . u.; G. Keintzel, Lautlehre der
Mundarten von Bistritz und Sdchsisciz-Regen (in Archly des Ver. filr sieb.
Landeskunde, 175, 177, 178).

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 131

in comparatie cu acelai fenomen fonetic din limbile romanice,

limbile germanice, l'n special limba sseascd, din limbile slavice
i greceascd, 1 discut toate observatiile expuse tiintific i obiec-
tiv ale dlui Al. Rosetti din Grai si suflet, vol. II 1926, fasc. 1,
pp. 167-179, ca 1 pe cele netiintifice i lipsite de metodd i
obiectivitate ale dlui I. Brbulescu din Arhiva. XXXII 1925,
No. 1, pp. 1-26, care nici mdcar nu tie ce este i cum s'a
nascut diftongarea cu f (cf. p. 20, uncle o individualizeazd" ca
analogie grafica" sau o nepricepere, din incultura literard, a
scriitorului" i d exemple ca : reimaei= Medi", meiu = mieu",
acestiu = acestui" din nite scrisori ale unor slugi ale dsale),
cum nu tie nici cd ea existd 1 in limbile slavice, de1 e slavist
(cf. W. Vondrk, Vergleichende slavische Grammatik, ed. I, Gottin-
b , 1906, p. 257-8).
0-en
d) Sasesc pare sd fie 1 o i u aton (mai ales in grupele
or, ur) scris e, care trebue cetit a : apruer 328 (cf. amproor,
amprour, neiproor, ndprel'or, proor, prour ap. Tiktin, DRG 480),
merun huso" 354 (= morun"), roeradze rorat" 365 (= rou-
reazd"), rueredz roro" 366 (=rourez"), mekendacze spectrum" 354
= moglndeatd", i invers, prin analogie fals, a aton > u: tnaszuri
pisa" 380 (= mazdre"), mazurike vinia" 380 (= mazdriche") I.
1 Pentru a explica toate aceste forme nu ne putem gandi la analogia
lui btzar < iiirb alus,-u m, forma originala din care s'au desvoltat pe
urma formele buor > boor > bour; nici la aceea a lui nudr (nuhdr,
nuwdr) < *nuer < nThi I u m, deci iarasi o forma originala din care s'au des-
voltat mai farziu formele nuor, noor, nour i nor. De o ortografie trecuta
dela Bulgari la Rusi si S'arbi mai intal" (cf. I. Barbulescu, Arhiva XXXII,
No. 1, p. 19) si de-aici la Anonim, care intrebuinteaza grafia latina si a fost
supus la alte influente, nu poate fi vorbl. Explicarea trebue sa o cautam in
influenta saseasca. Cf. sas. buberutskn Blattlauskafer" < buburuzd Brenn-
drfer 22; busdagan keulenfiirmiger Streitkolben", Kisch, NWW., 27, Brenn-
&der 14, Bena 22; Korterar Zeltbewohner, Zigeuner" < corturar, Brenn-
arfer 30; flutter Falter, Schmetterling" < flutur, Brenndrfer 18; ponara
Grobes Tuch" < pdnurd, Kisch, NWW., 117, Brennarfer 40; Kukeruz,
Kukeruse < cucuruz Bena 22; pokert Theer < pdcurd, Brenndrfer 40;
budebn umziehen" < budull Brenncliirfer 59; tsufenn enstellen, beleidigen,
beschimpfen" < ciufull, Brenndrfer 53; Mossare holde < Mdsurd holde
Brenndiforfer 77; gesoketit <socotit, Brennd6rfer 20; golemos knauelformig,
dick" < golomof, id. 20; kokesthatich buckelig" < cocwt, id. 29 ; koke,
sttrk Storch", id. 29 si 61; kamera < comoard, Kisch, NWW., 87 si Bena 22,
Poderasth < poate din pcidure, Brenndrfer 78; Grigar, Griga(r)sch = ,Grigor,
Gregor", Kisch, Namenbuch 49; Kantarschkaul = Kantorskaul", id., ib , p. 66;
Bukerescht, Bukeresch, Bukerest, Hurm., XI, 789, 831, 880 s. a.

www.dacoromanica.ro
132 N. DRAGANU

e) De origine sseascd (in parte poate i ungureasa) este

confundarea lui ,* cu g (cf. 1 y n.-grecesc, care ins pentru
Anonim nu poate fi luat in consideratie): megyeleu convivium
natale" < ung. mdjol genethlia" (cf. lat. maia obstetrix");
inteun adaus ulterior: geftin levi pretio" 340 In loc de leftin
s. eftin; gegumen superior monasterii" 340 In loc de iegumen s.
egumen'. In schimb avem mojle titulus, tumulus" 354 'In loc de
' Relativ lai> elf, Wolff, Progrwnm-ul gimnaziului din Sebesul-ssesc
pe 1872/73, Sibiiu, 1873, p 64, ne spune: Gemeinsachsich steht gewOhnlich g
far anlautendes j". Citez cateva din exemplele date de Wolff, 1. c., giur i
(was.) j6r in loc de Jahr"; gener= jener"; genst = jenseits"; guip -= fr.
jupe, lat. med. jupa: Guikesterf, JOkesterf = Jakobsdorf"; Gehannes, Gehan
--= Johannes", Johann" $, a. Aceasta trecere se face si in elementele de
origine streina: Locuitorii sasi ai ladulul numesc est sat 61, GOt, i Gdot
<rom. lad, iar acestardrifilav. la z, (a % , cf. Keintzel 184 si Kisch, amen-
buch,-62T-FFu1 este numit SchOgn, Schegan, SclOgn(<ung.Saj6 <say-id),
cf. Keintze1isch, Namenbuch, 49 50 si 117; lara este numita,
&Ira, Kisch, Namenbuch, p. 41; Ardanul (ung. Ardany, vechiu Iordan: doc.
1319 Iordanfalva, doc. 1332 villa lorcrarretc) < lordan este numit N'rdn,
Writ, Garndorf, Kisch, Namenbuch, p. 41 si 64; s. a. Sas. JOrTaarigrairk
s. Jerldnk, einjhriges Schaf" (cf. mosel. Gerleng, Jerlank, i Jet-long ein-
jahriges Kincr, ap. Kisch, Vergl. Wb., 117 si 118) a putut sa ne dea roim
ghiorlan pentru c trebue sa existe I rostirea cu g (cf. Lacea, Dacoromanta.
III, 751). A putut sa ne dea la rigoare chiar i pe cOrlan 10. mielul dupa ce
a fost Intarcat Ora la un an" ; 20. miel sau tnanz de un an (rar chiar de
doi i trei ani", (cf. noaten < a nn o tinu s), dada a dmitetn o rostire CU c in loc
de g sau ca g sasesc a fost Inteles de Romani c In unele regiuni ; sasescut
kerldn Insa este reprimit din romaneste, de unde este st ung. kerldn, ker-
Idny, kirldn (alte pared cf. Cihac II 488 ; Philippide, Ist. 1. rom., 1 /50;
Weigand, lalzresb., XVI 222; G. Giuglea, Dacoromania, I 244-7; V. Bogrea,
ibid. 556). In socotelile orasului Brasov se scrie Gjordattyo = Iordache"
(AAR. s. II, t. XXI ist., p. 223), Gionattyo = Ionache" (ibid. p. 227), etc.
Felul cum se scrie cuvantul boier In socotelile oraselor sasegi BraSov,
Sibiiu si Bistrita (cf. Hurmuzaki, vol. 1I4, XI 1 AAR. s. II, vol. XXI ist. ;
N,Iorga, Studii $i documente, 1 - II, p. 1-53) ne arata cd nu numai j initial, ct
$i cel medial trecea In g in gura Sasilor : boyar-, borer-, boar-, bojer-, boe'r,
bejar-, buyer-, bujer-, boger-, buger-, bogjer-, bogier-, bogyer-, buoehr etc.,
cf. 1 Kerstgion --r-- Crastian" s. Carstian" (Hurm. XV, p. 95, doc. din a.
1476 in Arhiva orasului Brasov). Forma g'elOntui s. d'elOntul alaturt
de YelOntut a Instiinta, a anunia" am primit-o cu g' din ungurete (cf. ung.
jelent si gyelent ap. Szinnyei, M. Tsz., 1, 987). In o seama de dialecte ungu-
resti (mai ales din Imprejurimea orasului Sopron corn. Vas) gasim adeca
variarea lui j initial cu gy, cf. jegenye gegenye, jegy gyegy, jegyes
gyegyes, jegyzii gyegyz6, jel gyel, jeles gyeles, jer gyer, Jo
gyaO, jobb gyobbabb, jOszdg gyoszdg, Ion gyOn, jut gyut, etc.,
it% Szinnyei, MTSZ., 986-998.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 133

moghild1. Mejeran amaracus, maiora[na]" 352 IV pastreaza pe

ie din forma originala (europ. general majorana; germ. Majeran,
Mejeran), cu toate ca avem in limbd 1 forma cu ghe, venita
probabil prin gradinarii sai (mclezeran, mcighiran, meid'eran ala-
furl de mderean, v. Tiktin, DGR., p. 940).
f) De aceeai origine este i sh, deci q in loc de 6, in-
tocmai cum rostesc Saii (ce e drept o singurd data inteun adaus
ulterior) : dejesh utrinde" 380 ---- de-aici" 2. Cf. insa i ban. dial ai.
g) Se tie cd la trecerea dinteo limn' intealta sunetele,
nefiind auzite exact, nu sant reproduse totdeauna fidel. Se ob-
serva aceasta mai ales la consonantele sonore i nesonore care
1 Pentru trecerea lui g In i cf. Wolf, Progr.,187213 p. 54-58 oi Keintzel,
p. 211, de unde !Om urmatoarele exemple: giviier = Schwieger" (vechiu
swiger), Wen = Segen",i'ejer- - Lager", fejen = Eigen",sorjen = sorgen",
burjen = Burgen", birjer = Brger", etc. Dintre citatele date la Bena,
p. 30, se pot arninti: Anjeline < Anghelind, Fuss 181, Jachne < ghislnd,
viind, Fuss 184; Jeneral = Gheneral, A. Schuller, Nostzer Schnurren, Sibiiu,
1910, p.39. Mai adaugem: litz < Ghitd, Brennd8rfer 76; Arbdjetz $i Arbegen
< ung. Egerbegy (rom. Agdrbiclu), Kisch, SchullerFestschrift, 1924,
p. 138-9; Schmiejan, Schmiegen (rom. Sm:g) < Somogyom, Somogy, id.,
ibid., p. 139-140; Halvalajan, Halvelagen < HOdvildg, id , ibid., p. 144;
Halmajen, Halmagen < ung. Halmdgy, id. ibid., p. 144 ; Jurgz = Giurgea"
(Hurm. XV, p. 346, a. 1529); Jeorgius = Georgius" (Hurm. XV, p. 690,
a. 1582); Julay = Gyulay" (AAR. s. II, t. XXI ist., p. 275), Jallmar= ung.
Gyalmdr < Deatu-mare (Hurm., XV, p. 494; rom. Gelmar este mai nou oi-i
Teluat din ungureote, cf. Sdtmar < ung. Szatmdr, iar acesta < rom. Satu-
mare); Julafy, Julaffy = Gyulafi" (Hurm., XI, p. 831); etc.
2 Cf. la Bena 27: kisch I rate" < Oct !, Kisch, NWW, 83, Brennd8r-
fer 61; musclz getrockneter Nasenschleirn" <mud, Kisch, /VWW., 107,
Brennd8rfer 63; stingasch Linkhand" < stangaciu, Kisch, NWW., 133,
Brennd8rfer 47; poschinok, Kisch, NWW, 117, aldturi de potschinok, Brenn-
ilrfer 41. Mai putem adauge: busclzina grosse Weidenfltte"< bucin, Kisch,
NWW., 27, Brennarfer 60; schlr das bei kochendem Maisbrei oben auf-
schumende Wasser" < clr, hisch, NWW., 139, Brenndrfer 64; baisch
.Senne< baciu, Kisch IVWW., 14, Brenndrfer 10; schudda wunderliche
Person", schudatticlz, schuddat wunderlich" < cclii (sl. 6udo), ciudat, Kisch,
Korrespondenzbfatt, XLVII-1924, p 35; Ztanschul .= Stanciur (Hurm., II
66); Ztansul = Stanciul" (Hurm., H, 67 oi 182); Danschwl r.---- Danciul",
411urm. II, p. 72 oi 89); Danswl = Danciul" (Hurm., II, p. 74, 88 oi 89);
Dansul = Danciur (Hurm., II, p. 183); Stanschul, Stansul Stanciul" (Hurm.,
XI, p. 873); Sclzausch = ciau" (Hurm., XI, p.828); Danschul 2.---- Danciul",
Plasdzynthe = Plcinta" (Hurm , XV, p. 277); sosclzavrensis, Schoschavle =
,,Suceava" (Hurm., XV, p. 440); Telsch = Telciu" (Hurm., XV, p. 791 oi 792,
a. 1602); Kluscher = Clucer" (AAR. s. II, t. XXI, ist., p. 186); Klusserul
,Clucerul" (ib , p. 188 etc).

www.dacoromanica.ro
134 N. DRIGANU

adese ori se confundd. Astfel Italienii confundd pe c cu g (cf.

Meyer-LiThke, It. Gramm., 202 i 203), pe d, b cu t, p (ibid.,
163, 201 1 205), pe s cu g i z (ibid., 165). Le confunda
incidental I Ungurii: p b (bringa < branca, Magyar
Nye lvOr, XXII 207, pulendra alturi de bulandra < buleandra, ib.
208 ; duldb 1 duldp < dulap, ib. 392), t d (firogond, filogont,
firdgond, firagont, firogont < fard grand, ib. 438), c g (guzsba
< cujba, ib. 537, cf. 1 rut. gulba ; gerzsa, kerzsa, korzsa, kirzsa <
carjei id., XXII 538, XXIII 153 ; kOp, gb < copil, id. XXIII 249 ;
micigO < matucd, id. XXIII 393), ak (kovrics < covrigi, plur.
lui covrig, id. XXIII 250); chiar f p (fatar6, patar < filtdrau,
feitalau, id. XXII 438), 'S' 6 (borcs < bou, id., XXII 171 ; ma-
ricska < morigei, id., XXIII 191, etc.) . a. Le confunddrn i n c i-
de n tal 1 noi (cf. bold < bolt ; jap i jab < ung. zseb ; gazdac
i gdzdag < ung. gazdag ; ticlazdu, teclazdu, tegleadu < ung. teg-
laz ; tobei i doba < ung. dob ; firiz i firesau < ung. faresz i
faresz ; giolgiu, giulgiu i giolciu < ung. gyolcs, unde insd pu-
tern ave 1 o asimilatie, etc.). Dar mai ales le confundd popoa-
rele de origine germanicd, dintre care unele rostesc c onsec-
vent nesonor consonantele sonore. Aa fac 1 Saii. Deasa
confundare a consonantelor sonore cu cele nesonore la Anoni-
mul din Caransebe trebue sd fie deci o influentd sAseascd, poate
nu numai graficd, ci I de rostire :
a) p b: purhan membrana" 364 (cf. borhan stomahul
vitelor", brihan mate", Dig. Acad., s. v. burduhan); piatre
scumpe gemma, lapis pretiosus" 360 -- piatrd scumpd" ; pleh,
plehshor 361, probabil identic cu germ. Blech, din care avem i
forme cu b 1 ; penketuesk 359, dupd toat probabilitatea redarea
rostirii ssite a lui benchetuesc (< benchet = banchet"; cf. rut.
benket, benketovdti, idem); chiar 1 perticze 359, in cazul ca
aceastd grafie ne raid rostirea cu p in loc de b a lui berlitei <
bartd (< germ.-sgs. Borten) i toble asser" 374 ( < ung. tapl,
topld fomes", Zunder" ; cf. germ. Dobel Zapfen") 2.
1 ace, Acad. I, 577 dd formele : bleau, bleak blehru, blec, blef, bleu,
la care mai putem adauge pe blelz din tinutul Mskidului, araturi de: plec,
plea i plev (cf. i srb. pleh, rut. bljacha, bulg. bljach, ung. pie* etc.).
' Pentru Oz. b > p Bena 26 dd exemplele : prdats , Schaficase; Kuh-
Idse" < brilnzi, hisch, 117, Brenndbrfer 42 i 48: praw tapfer" A. Schul-
ler, N. Schn., 47. Mai adaugem: kahp Iiiitte" < coliba, Brenndrfer, 24-25;
isurpen schliirfen, saugen" < sorbi, Brenndbrfer 51 . a. Pentru p > b la
:Bena 26 gasim Borcsesd < Porceti (sat), Marienburg 11, 250.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 135

13) dt i t d: nestraven nzdravn" 356, trent

crudus, insolens, melancholicus" 375 = frand" cu sensul de
schwerfallig, langsam, trage" (< sl. trandd Art Krankheit";
cf. 1 trdndav)1, pe care-1 Osim alAturi de trendeskume melan-
choliso", ibid.; glot, glotos 340 = glod", ,,g1odos" ; respende 365
(probabil reispante, Cretu); shidnicze 368 -----: jitnite ; poate 1
medregune mandragora" 352, care InsA a putut fi influentat de
forma din traducerea latineascd 2.
y) cg : frenk frango" 339 = frng"; grainik praeco"
341 ----- crainic" (cf. 1 krajnik 347 care ar fi putut fi contami-
nat cu grata pentru a ne da forma grainik); disak dsag",
dsag" 335; shik jig" i shikiuesk" jiguesc" 368 ; meken-
dacze spectrum" 354 = mogandeatd" ; poate 1 csinke 332 'in
cazul cd este identic cu cing" 3.
5) 6 (scris cs 1 ts) in loc de g- : mincse pila" 354 4. Dar
cf. k scris gs in elemente latine: agsun jejuno", agsut juvo"
326; gsem gemo", gser gelu", gsinere gener", gsingsie gin-
1 Tiktin, DRO p. 1650, dup care dam aceasta etimologie, d s. v.
trOnd I pe Wm! Rosskfer" (Geotrupes stercorarius). Acesta 1nsa nu se
poate desparti de trantor, pe care-I deriva Tiktin (o. c. p. 1651) din p.-sl.
trod Hornisse", cf. pentru inteles n.-slov. trot, srb. trut, rus. trutenj, pol.
trqnd Drohne", fAra a pute explica terminatiunea.
2 La Bena 27 pentru d> t: (RittIch <ridichi, Fuss 201 ; Koatle< Cod-
lea (sat), Benigni III 89; Prunt < prund Brennarfer 71; fradsc et <fraged
ATOM; surt <surd Thullner 55. Mai adaugem: iigott Krankheit", Schimpf-
wort", Brenndrfer 56 51 79. Pentru I = d ap. Bena 26: Dornawadra <Dor-
navatra (orA5e1), Benigni II, 81 ; Krasdawetz <crastaveji Fuss 187; und
ter"< unt Haltrich, Culturgeschichte 8 5i Brenndarfer 53; apoi : Sclzadrayruf=
atrarul", AAR. s. II, t. XXI, ist. 186; Kandor Cantor", Hurm. XI, 803;
Balczad Wyzternlkul= Baltat Vistiernicul" (Hurm., XV, p. 466).
3 Bena 26 da urmatoarele exemple pentru g > c in limba Sa5i1or:
Avrik < Viz Benigni III, 175; Akrisclz <agriq, Fuss 201 ; painok<po.
cinog, Kisch, NWW., 117 ; plparik < mirk, Kisch, NWW., 115 ; turk <teirg,
Haltrich, Culturgeschichte 8 ; Tsurmolak (Melampyrus arvense)< ciormoiag,
Fuss 195. Mai putem adauge : kallp Hiitte" < colib, Brennd5rfer 24-25;
kisch rate 1" < gad, Kisch, NWW., 83, Brennclrfer 61; ilk Sodbrennen"
< jig, Kisch, NWW., 158, Brenndrfer 66; nekots sWare", Handel"
< negot Brenndrfer 87; kropOsch Flurname" < gropzq Brenndrfer 70;
Compulunk (N. lorga, Studii qi documente, III, p. 39); 5. a.
4 Cf. sas. Tsurtsuver = din Giurgiu" (Hurm. XV, p. 1807); Gra-
disgya = ostitGr:Ocace" (Hurm. XV, p. 377, a. 1538); dar 51
ung. borfinciik, barancsik h6Tgzc (Magyar Nyelvr, XXII, 115).

www.dacoromanica.ro
136 N. DRIGANU

giva", gsoj Jovis. Feria quinta", gsok ludo, salto, choreas

duco" 341 . a.; In elemente streine : gsingath delicatus" 341;
gsolgs syndon", gsuiesk 342 etc.; prin contaminare grafica
scris gcs: amegcseszk decipio, dolo" 327, ologcs contractus,
claudus" 357.
e) zdzt: miincz hinulus" 354 = mndz", mnz" ;
deunecz quadam vice" 334 ---- dunkiz", ddunAzi" 1
Originea sseasea este mai putin sigur pentru :
a) Confundarea lui S--t in czimbrie solutio laborantium"
333 = simbrie", alturi de sembre conventio" i sembrash
conventionalis" 367, care pare a fi o influenta a rostirii i gra-
fiei ungureti (cf. ung. cimbora, zimbora, zimbura i szimbora <
rom. stimbrei, Szinnyei, Magyar Nyelvr, XXII 1893, p. 211-212
1 Gornbocz Melich, Magyar et. sztr, col. 693-5). Totui ar
putea fi I sseascA2.
1 Pentru ,z = is Bena 27 da urmatoarele exemple de rostire sAseasca:
rintsa Erlenkatzchen" < ranzei, Kisch 126; kokiitze Fuss 201 si kokdtzie
Fuss 196 si 207 < coaclizii. Mai Intregim: buberutskn Blattlauskafer" <
buburua, Brenndrfer 59; bultsen kleiner Kase"; bultsen < balz, 13renn-
dOrfer 13-14; gelbiatse Gelbsucht, Leberkrankheit bei Kilhen und Schafen"
< glilbeaztl Brenndrfer 19; prants Schafkase; Kuhkase" < brdna, Kisch,
NWW., 117, Brenndrfer 42 si 48; rinfse Erlenktzchen" Kisch NWW., 126,
Brenndrfer 64; Dorff Oglincz = Oglinzi", Hurm., XV, 662 etc Cf. insa si
-ung. harbuc.< harouz (Damian, Adatok a magyar-roman klcsnhatdshoz,
Budapest, 1912, p. 24), pupuca< pupcizii (id., ib., 43).
2 Inteadevar la trecerea dintr'o limbd intr'alta s adeseori este auzit
1 reprodus ca f. 11 aud si reproduc asa nu numai Ungurii, ci si Sasii si
Romanii, ca sa ne oprim numai la popoarele ale caror limbi ne intereseaza
In acest studiu.
U ng.: Afard de cimbora, pe care I-am citat, cf. der& < rom. deres,
dires, dres MNyr. XXII, 337; kacor < rem, cosor, t. Damian, Adatok a
magyar-roman kolcsnhatdslzoz, p. 25; pupuca < rom. pupdzif, Damian
33; cakumpak < germ. Sack und Pack, MEtSz., 610 ; barack < sl. breskva ;
tarack < sl. *treskz, cf. rom. treasc; palack, palaszk <sl, ploskvn etc.
S a s.: tsabjen, tsueblch Sabel" < sabie, Brenndbrfer 51; tsurpen
schliirfen", saugen" < sorbi, Brenndorfer 51; Tseretsel (doc. a. 1296: villa
Zeret") < Serefel, Kisch, NWW., 124, Brenndbrfer 72; Tsaret < Seret,
Keintzel 216, Kisch, NWW., 124 ; ZFik el, Zatkel < ung. szkely, Keintzel
216; tsalku 10. Eichelhaher, Holzheher", 20. Einfaltspinsel" < szajk6,
Keintzel 216 ; Zikle Bergabhang", Kisch, Namenbuch 148; Stroietzkul,
AAR., XXI, 219; Vatzt Nyamtzul alAturi de Vassj Nyamssul, ib., 223, si
Vassi Nyamssul, lb. 226 ; VIcztlzernyk, Hurm., XV 549 alaturi de Bisstrisse,

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 137

13) hitrebuinfarea lui A (scris sh, s, sz) in loc de 5 in care

putem ave de a face 1 cu o tradifie grafica ungureasc: ashislz-
ilere similiter" 328 = aijdere" ; bushor 331 = bujor" ; koshe
crusta" 347 = coajd" ; koshok pellicium" 347 = cojoc ;
grishe cura", industria" 341 =grija' " ; nedeshde spes" 355 =
ndejde" ; dashnik tributarius" 333 ; primesda fortuna, casus
adversus" 361 = primejde" etc.; rogoszine storea" 365 = ro-
gojina'" aldturi de Icoverszesk excello, supero" 347 covaresc"
etc.I. 2 s'a scris cu z in zelesk doleo" 379 = jelesc", zefujeszk-
deglumo, diripio, spolio 379 = jefuiesc" 2
y) Confundarea lui s cu z : a) fazol faseolum" 380 =
fasole" (cf. germ. Fisolen"); zfermu co[m]minuo" 379 --= sfrrn",
in care ar putea s se pa' streze grafia veche cu z= s, 1 invers.
-Oyez avena" 380 = ova's" (in Ardeal i Mold.), ovAz" (in
Munt.), deci ar pute fi 1 romanesc (< p.-sl. ovisti). Tot aa
este 1 firiz serra" 339 (< ung. fiiresz), care 1 astzi are
.aceastd forrnd, probabil deoarece, cnd a fost primit cuvntul, aa
-a fost auzit 3.
1-lurm. XV, 552; CzOrl, Zood, Zoodt < Sad, I. MoldovanN. Togan,
numelor de localitdli, Sibiiu, 1919, p, 151 etc.
R o m.: (ignal < germ. Signal ori rus. signalii (< germ.), Tiktin,
DRG, 1583. Au putut sa ne vie deci atat direct din ungureste, cat si
-prin saseste: fared alaturi de sarcd, cf. sas. tsarka (Kisch, NWW., 160),
ung. szarka (< n.-sl. szarka < p.-sl. svraka; cf. i srb. soraka, ceh.. slov.
straka, prus. sarke); fdrfatn alaturi de sdrsam < ung. szerszdtn; ItcM,
ficlau stncd, pisc" < szlkla; (dcdlle barb& in cioc, cioc" < szakdll alaturi
idelr.sd calms, sacalus eine Art Kanone" < ung. szakdllas, szakdllos (Hasdeu,
Cav, d. btr., I, 410). Pentru cele trei din urma vezi Lacea, Dacoromania,
III, 747-8.
1 Pentru rostirea A In loc de a a Sasilor cf. la Bena 27: Koschokna
< Cojogna (sat), Marienburg, II, 108; Apold den scho3 = Apoldul din
jos"--WM=Lebrechtr-Verstrch einer Erdbeschreibung etc Sibiiu, a. 1804, p.
128; Schinna = Jim." (sat), Lebrecht 141; Schugastru < jugastru, Fuss
179. MilAThlicemaaauge; Kluscit < Cluj, Brenndrfer 69; Scluirsclt, Schur-
-
scha Giurgea" (Hurm., XV5T:169,-171504), Schitlan, Schythan ,Jitian"
(Hurm, XV, p. 549, a. 1559), Solde =--- Joldea" (Hurm , XV, p. 493) etc,
Pentru Unguri cf. mlsi< mlajd (Magyar Nyelvi5r, XXIII, 438).
2 Cf. zoldonarhos = joldunari" (Harm., XV, p. 444, doc. a. 1545,
Sibiiu, Arhiva orasului); Marzinen (Hurm., III, p. 46) etc.
a Pentru rostirea Sasilor cf.: Ztan, Ztoyka, Ztansul, Ztanschul, Zpat-
hayr, (Hurm. FP, passim), Wolzan (ib., 76), Zazva (ib 176), Kozta (ib. 179),
Zyrbul (ib. 183, 272), Ztroya (ill, 205) Zarbatoyra (ib. 206), dittografia
Zspatayr (ib. 68, 206); Ztoyka (Hurm., XI 789), Zkompul (ib. 784), Ztanylla

www.dacoromanica.ro
138 N. DRAGANU

1,) s in loc de z: orsz hordeum" 380 = ordz", orz".

Posderie 362 = pozderie", puzderie" (< sl. pozderije), lose
palmes" 351 = lozd; rense 365 in cazul cd este identic cu
randsd", rnzd")), pot fi 1 numai grafii.
Observare. Scrierea unor cuvinte atAt cu v, cat I cu f (svredel si
sfredel, svedeskume si sfedeskume, sverschesk etc. 373), se explicd prin
faptul cd aldturi de formele mai noun se intrebuinteazd formele originate
mai vechi (cf. bg. svredel, rus. sverdelj etc. < p.-sl. svmd1%; p.-sl, svaditi
v) sy,vrysgiti.

h) Disparitia lui I dupd o consonantd final, in special dupd

r: guttunar 342, neskar quidam, aliqui" 356, stagur vexillum"
(ib., 788), Ztanillae (ib. 797), Zpotayra, Zpothayr, Zpatayr, (ib., passim),
Ztreya (ib. 829), Poztelnik (ib. 829), Zkiller (ib. 810), dittografia Zstan (ib.
826); Wizter (AAR. s, II, t. XXI ist. 165, 168 etc.). Dreztayrul DArstariul"
(ib. 166), ztolnikul (ib. 173 etc.). Am auzit adeseori pe colegul G. Kisch si
pe mai multi din elevii mei sasi rostind riispunz In loc de rspuns, forma
pe care o intAlnim de mai multe ori 1 inteo scrisoare de la Maghistrat
Crontotului4 din 30 Aprilie 1736 publicatd de St. Stinghe, Documente privi-
toare la trecutul Romanilor din 9chei, 1701-1795, vol. V, Brasov, 1906
(pp. 21-22) aldturi de rapunsuri (p. 38). DI Rosetti, cum voiu ardtd in alt
loc, se Ineall and crede cd aceast rostire ar puted fi atribuitd unui Roman,
care i-ar zice Rumun" i le-ar fi copiat pe la Inceputul sec. XIX (I) de pe
un original scris cu litere latine (Gral si suflet, vol. II, fasc. 1, p. 174).
Cf. si: z-au scris in Andrei Barseanu, Cat. lut. romnesc, Bucuresti
1923, p. 4.
Pentru rostirea Ungurilor cf.: ramasz si ramaz < rmas (Magyar
Nyelvik, XXIII 487); vopozal < vpsi, vopsi (Damian 41) etc.
1 Pentru Sai cf ap. Bena 27: Buosz < boz Fuss 203 ; tis Namens-
vetter" < tiz, Kisch, NWW., 156, Brennclarfer 65; kals < calzi, plur. lui
cald Mckesch 44; yes < vezi de la ',ad Thullner 76. Mai adaugem : murz-
sel Fiillen, kleines Pferd" < mnz, BrennclOrfer 35; puppes Wiedehopr
< pupaz, Brenndrfer 43: resbin, risbin durchdringen, erreichen, erlangen,
aushalten" < rdzbi, Brenndrfer 44; brinse Kase, Schafkase", Brenndrfer 13;
grfisnakich entsetzlich, schrecklich" < groamc, Brenndrfer 60; busdegan,
busdugan keulenformiger Streitkolben" < buzdugan, Brenndrfer 14; Oy-
Thosz = Coitus" 1-lurm. II4 206, Kalauss, AAR. s. If, t. XXI 279 etc. Expli-
carea acestor grafii se gdseste In insdi rostirea sAseasa : Die Westgerm.
harte Spirans s wird in unsern Mundarten anlautend vor Vokalen, fevier in-
lautend zwischen Sonoren in der Regel stimmhaft (z) ausgesprochen; dagegen
inlautend vor stimmlosen Konsonanten und auslautend bleibt s stimmlos",
(Keintzel, p. 219; cf. si Wolff, Progr., 1673, p. 51). Pentru Unguri cf.:
darmoszka < darmoz (Magyar Nyelvtir, XXII 392).

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALT CI 139

371, Vinjer Venus, Veneris" 378, gsung pungo, jugulo, oc-

cido" = giunghie, dar cf. Mjercury Mercurius 3531.
i) Reducerea diftongului dugh nfoetor" 335 = diug" ;
rotzb rufus" 366 < roiub = roib" ; shtuke lucicus" 372 =
tiucd 2"
Atat din ssete, cat l din ungurete, pot fi explicate urm-
toarele particularitti :
a) Redarea lui L cu v (dzive, dzi ,,dies" 335, nov novus",
nove nova" 356, pive mortarium" 361, etc ) poate fi la Anonini
atat o motenire din traditia grafica (v in grafia latino-ungureased
avea 1 valoare de u), cat i influenta rostirii sseti i ungu-
reti. Mai probabil pare a fi cea din urrna13.
1 Observ ca. la Anonim, care scrie cu litere latine, nu poate fi vorba
de omiterea lui j din pricina c. consonanta dinaintea lui s'a aruncat dea-
supra randului, cum se obisnueste in grafia chirilicd. Exemple pentru rostirea
Sasilor v. Bena 25; cf. $i Reschinar Rd$inar", Brenndrfer 71; nici not
singur, St. Stinghe, Docamentiviroare la trecutul Romdmlor din chei,
1701-1795, vol. V, Brapv, 1906, p. 33; nicheir, id , p. 32; nescar noroade,
id , p. 34; apoi : 100 de oamen, id. 36; bun --- buni", Nunn., XV, 1425 ;
vicin = vecini", id., ib.; Busten = Bus1en4 Brenndrfer, id , p. 68 ; On-
ischest = Oncesti id. p. 70; Zernescht = ZArnesti, id , p. 73, etc. Un-
gtifirde-i5biceiu pastreaza pe 1'.-Tolu$11a-FOgarag- gasim scris: netar in loc
de netari (45/8).
2 Pentru rostirea saseascd : cf. lurcd schlechte Suppe, schlechter Wein,.
elender Rachenputzer" < 1iiirciY, Brenndrfer 33, Kisch, NWW, 98; Schtubei
Wasserkrug" < stiubel, Brenndrfer, 48; Marukichi < MriucO, Brenn-
drfer 77, Kisch, NWW, 101; Dedul =-- Dediul", AAR., s. II, t. XXI ist.,.
173 ctc. Cf. 1 ung : MA- s. Ilk in loc de lyuk gaurd"; ilz jolt, that.
juhar, ihdsz, julidsz (Szinnyei, M. Tsz. 995-6, 1i72 etc.) etc. lbesk amo",.
iboste amor" etc. 343, chiar $i skip spuo" 369, cad in alta categorie, re-
ducerea gdsindu-se in limba romand (ci. $i isor < iusor > usor; mincinos
< minciunos etc.
3 De rostirea lui t ca v m'am ocupat fri Anuarul institutului de isto-
rie nationala din Cluj pe 1921, p. 200 $i In Dacoromania 111 477-8.
In cel dintaiu am aratat Ca aceasta rostire s'a putut ivi nu numai subt in-
fluenta slava, ci i ungureascd", iar in aceasta din urma am adaus Ca uneori"-
$i Sa$ii care vorbesc romanege au rostirea v in loc de 5" $i am dat exem-
ple pentru toate trei posibilitatile. Totu$i dl 1. Bdrbulescu (Arhiva, XXXII,.
No. 1, p. 22) nu vede In nici o forma din cate am dat decal influenta
ortografiei latine $1 desigur a celei rutene la noi". A.$a influente circulau $1,
la Rusi, ba l la Bulgari i Sarbi". Dar intreb : este grafie, nu fonetism sr-
besc rostirea curent a lui luvd, la Romnii din Serbia (cf. Giuglea-Valsan,
De la Romdnil din Serbia, Bucure$ti, 1913, glossar, s. v., p. 393); In Bahna,
jud. Mehedinti (Cony. Lit., XL1V 844)? Este grafie nu fonetism rostirea cu-

www.dacoromanica.ro
140 N. DRAGANU

Anonimul are o seamd de grafii care dovedesc cd In

rostire axed pe 4 i caracteristic graiului Sasi1or 1 Ungurilor,
precum 1 omiterea acestora, cf. soldush primus auctor" 370
( < ung. szovados, szvados, szavatos, szovatos > rom. sodd$,
sodd$ i soldgi); otalm defensiv" 358 ( < ung. talom, oltalom),
otelmezuiesk defendo" 358 ( < ung. talmaz-, oltalmaz-); u [Una
care traduce pe stenshin 371; chiar 1 to/rJk neo" 375 pe urma
confuziei lui 1 cu r 2.

renta lava, vomini etc., In tinutul Targu-Mure$ului i Clujului atat In gura

Ungurilor, cat $1 a Romanilor? i daca au existat $i exista in limbi astfel
de rostiri, de ce n'ar fi putut $i n'ar putea fi redate I In scrisoare? Pentru
ca din Intamplare candva v latin i B chirilic a fost Intrebuintat $1 in loc
de u? Ei bine, a discut& In acest chip inseamna a ne invarti inteun cerc
Nitios din care nu mai este iesire. S'apoi daca e vorba numai de traditie
grafica, de ce In toate cuvintele pe care le-am dat In locurile citate $i
le dau acum din Anonim, v inlocue$te numai pe J, nu $1 pe u ca in Btu-
Min =u6enik% sau vnivPrsis = universis" pe care le citeaza dl Barbu-
lescu? In sfar$it nu $tie dl Barbulescu ca in cursul evolutiei limbii noastre
v a fost adesea confundat cu i (cf Bdrgituan i Borgovan, Moldova
Moldua etc.)? 7------
DThosetti, care vede in acest fenomen epenteza unui v intre cloud vocale
In hiat" ($1in vomini oameni'', not, ,,nou", iev = ieu", de pilda?) imi
aduce aminte c acest fenomen se gase$te $i In texte scrise de Romani"
(1. c., p. 179). Dar am putut eu s tgaduesc acest lucru cand tocmai arat ca
exista $i in rostirea de acum a Romanilor supu$i la influente streine? Era
nevoie sa se mai adauga c o regasim $1 la streini care nu sant Sa$i"
( p. 179 ; e vorba de formele Don, ievu etc. scrise de un Italian pe la 1770, AAR.,
s. II, t. XX ist., p. 200 -203), cand spun anume c in unele regiuni poatefi influenta
ungureasca ori sa rb eased ? In tr'adevar Insa rostirea v in loc de Lt poate f $ 1 sa-
seasca. Am auzit Sa$i Intrebuintnd-o in graiul lor $i am cateva documente me-
ditein care am gilsit-o. MS marginesc insa de o cam data numai la cateva exern-
ple din ce s'a publicat: bon, AAR., s. II, t. XXI 166, 167, 173, 180, 181 (de
8 ori alaturi de Joann Intrebuintat odata), 183, 188, 191, 192, 193, 241 (de
3 ori); Ivonitze ibid. 229, etc. Influenta italiana este exclusa la Anonim.
1 Cf. I. Bogdan, Documente moldovenesti In Arhivul Brasovulut, p.
28 $i Documentele hit .Ftefon-cel-Mare, vol. II, p. 603.
2 Asupra existentei lul I, In $i a disparitiei acestora In graiul Sa$ilor
cf. Wolf Progr. 1873, p. 15 $. u.; Keintzel, o. c., p. 185 ; Bena, o. c., p. 31.
Pentru z> Li i disparitia lor in limba ungureasca cf. Simonyi, Die unga-
rtsche Sprache, Strassburg, 1907, pp. 225 $. u. Despre prezenta lui in
scrierile $i documentele vechi romane$ti si in graiul romanesc de astazi voiu
vorbi In alt loc intr'un articol special cu titlul Despre t> i disparitia
f,n

acestuia in romanege".

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 141

c) Sseascd-ungureasc este la Anonim 1 scrierea diftongului

ea In forma redus a, nu dupd labial, c, g, j, s, z, dz l chiar
i r, cum se rostete 1 romnete provincial (cf. pribag exul"
363, momale illecebra" 354, csaszta ista", csare cera" 332,
sare vespera" 366, nemzaske 355, agrace difficulter, aigre" 326,
kraste crista" 348, entrage integra" 338 ; krange ramus" 348,
kracze crispa" 347, trabe negotium necessitas" 375, trask tor-
mentum" 375, traz sobrius" 376, musteracze 355, unguraske
Hungarica" 379, etc.) 1, ci dupd I, n, d, t: alan contra" 327, Ardal
Transilvania" 328, kurtan aulicus" 349, dal collis" 333, dase
dense 334, diminace mane" 335, gelate modicus" 340, lase
349, nagre nigra" 355, odihnale ,quies" 357, pedapse afflictio"
358, plave palea" 361, prostaske rusticana" 363, task torcular"
373, take vagina" 373, endreznale praesumptio" 336, tristale
tristitia" 375, udale malefactio" 378, umedale humor" [vel
umezale] 379 etc.2
d) Aceeai este situatia 1 in privinta scrierii lui oa sau cP,

'informa 0 : kapriore dama", caprea" 345, korde zona"'

347, kose falx" 347, kupshore 349, domne 335, gone persecu-
1 Pentru textele vechi au spus acest lucru si altii ; 1-am spus si eu
In Dou manuscripte vechl, Bucuresti 1914, p, 106 ; Anuarul Inst. de ist.
nationald - pe 1921, p. 203 si Dacoromanla, II, 275.
2 DI. Barbulescu (Arhiva, XXXII, No. 1, p. 19 si 23) socoteste felut
acesta de a scrie ca ortografie luata de la Slavi. cari uneori subtintelegeau
sunetul i dupd consonanta". Dar and Romanii respectivi poate n'au invatat
si nu stiau slavoneste si cand scriau cu litere latine ca Anonimul nostru 2
DI Rosetti (p. 175) considera reducerea diftongului ea la a de roma-
neasca. Concluzia aceasta si-o scoate din exemplele: marg.& Arman, toc-
mald, lefascd, trabd in care inteadevar este romaneasca, gasindu-se dup
labiala, l si r. Dar nu de exemple de acest fel era vorba in pasajul corn-
batut de dl Rosetti, ci de aFtapt in care ea urmeaza dupa t i pentru care
citam versul sasesc Mtapte mat der lapte (Brenndrfer 63). Inteadevar re-
ducerea aceasta este obisnuita at5t 1a Sasi, cat sl la Unguri ; cf. sas. Odo.
Ian < odolean; daal < deal, Herculan < Herculean, Predal Predeal.t,.
AAR, s. II, t. XXI, ist., 227; la care--mai pufem adauge si Kukurasza <
Curureasa, ap. Bena 23, zeal: = zeache, zeche" Brennd5rfer 55 ; Ungu-
ranut = Ungureanul", Ibid., 227; Opra (cf, si bg. Opra) = Oprea", ibid.
226; Udra, Hurm XI, 792, etc. - Un g ; trankd-fldrad, Magyar Nyelver,
XXIII, 530; buldndra i pulendra < buleandrd, id., XXII, 208; kurtdny <
curtean, Darnian 29, nytrdsza < mireasti, Magyar Nyelvar, XXIII, 482; clang,
szerag < flreag, id. XXIII, 529; tuzsldny < tuflean, Damian, 40, etc.
Anonimul din Caransebe o poate avea numai de la Sasi sau Unguri.

www.dacoromanica.ro
142 N. DRAGANU

tio, pulsio" 341, glote familia, multitudo" 340, lekremyore lilium

convallium", lacrymula", ledicsore cistula", arcula" 349 etc.1.
Scrierea poate sa fie rezultat din negsirea unui semn potrivit.
Totui nu este exclus c s'a avut 'In vedere o rostire dialectald
speciall
a) Aa poate fi scierea lui A cu o in: lomury 351 ; sorpun
370, tobak tinktor pellium" 375, vonet caeruleus" 380; zobale
frenum" 380; zogone pulsio" 380, zogonitor pulsor" 380; dar
cf. zegonesk pello" 380, vjenet caeruleus" 380; apoi : pement
,,tera" 359, penush calamus scriptorius" 359, penink panicum"
359, pekatul neszkutuluj peccatum originale" 359, vepse[sj k tingo,
decoloro" 377 etc.2.
1 Adevarat ca particularitatea aceasta poate fi si romaneasca, cum
crede Barbulescu, Fonetica alfabetulul cirilic, p. 404-8, Arhiva, XXVIII
no. 2, p. 206 si XXXII, No. 1, P. 18, de acord cu di Rosetti (p. 176). Studi-
ind deosebite texte vechi am avut prilejul sa constat si eu acest fapt. Astfel
In Doer' manuscripte vecld, p. 105-6; Anuaral Inst. de 1st nal. Cluj, pe
1921, p. 204; Dacoromania, II, 274. Dar in cazul Anonimului, ca si cand
avem de a face cu lucrari scrise romaneste de streini sau In spirit strein,
cred a nu putem scoate aceasta particularitate din complexul celorlalte.
Cf. deci Sas.: oulendekel irdener Topfdeckel" < oald, Brenndrfer 38; boke
Kull < boacd, id., 58; lopte Spielball" < Ioabdd s. ung. labda, id.,
63; Noa < Noaua, id., 70 ; roiba Nom. prop. fiir Pferde", < roalba, id.,
78 ; Dumile vostrd, ap. N. Iorga, Doc. Blstr., II, 5; Dumilor Vostre, id.,
11, 74; ommlnil, id., ibid. etc. Ung.: miOra, mIldra, mihdra, millOra,
Maoar Nyelve; r, XXIII, 438; nOtin <noatin, id., XXIII, 442; roiba <roalba,
id., XXIII, 488, etc.
2 Cf. sas.: Botrina, Botrine<Bdtrana; Bolana 5i Belana < beiland;
.bots < Mt; fokut < fdcut; fore <far(); kotun < cdtun; Mogura <
mdgurd; molaiu< mdlaiu; momalIga < mdmdligd; me6uka < mdciucd;
motanle< mtanie; morar < mdrar; morr < miir; podure < Ware;
pocala, pokalin < Ocala, Nall; pocurar < pdcurar; pogubasch < pa-
gubaf; polerle < pdldrie: pokert< pdcurd ; postrama < pdstramd ; Po-
pare < pdpard; ponara < pdnurd; potsin i petsln < pdti; propedin <
prdpddl; porr < par; podure < pddure ; ovosz < ovds; wotaf < vdtaf ;
woltat< vditat etc.; apoi vo va fl = va va fi", N. Iorga, Doc. BIstr.,
II, 74; Poharnik; AAR. S. II, A. XXI ist. 116, 181, 229: Porkulab,Plojaschen,
ib., 229 s. a. (Dacoromanla III 489 si Bena 17-18). Ung.: boldn, baldn,
baldnk < bdlan, Magyar Nyelv6r, XXII 112; borbdt < bdrbat, id. XXII
171; fortdt< fdrtat, Damian, 22; tolhdr, Damian, 39; vopozdl < vdpsl,
vopsl, Damian, 41.
Totusi nu trebue sa uitam nici romanesti1e: botez < baplizo; porumb
< palumbus; fomele< familia; zdbovi< p.-sl. zabovitl ; vopsi si vdpsi
< gr. biz. pc4a, aor. lui pdrrcu, chiar plomdn, sovdrfl, jondar (cf. T. Pa-
vahagi, Gralul qi folklorul Maramuresului, p. LVI) etc.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 143

b) Aceedi trebue sd fie situatia i in privinta scrierii lui

cu u : osundze pingue de piscis" 358 ; cf. frisd 1 e =1: fle-
mend famelicus" 339, gend cogitatio" 340 etc.; precum 1 i = 1:
vind vendo", vindzare venditio" etc. 378, care poate fi 1 o
rostire provinciald; gida carnifex" --..gadea" etc.I.
c) Tot aa 1 In privinta reddrii uneori a lui a cu a : da-
gore aestus, calor" 333, faszureszk infascio, obvolvo" 338,
flakare flamma" 339, 380, spal abluo" 370, spament 370, de
szarg 366, tatajshe uxor fratris" 373, chiar 1 In malaj pultes
milii" 380 i paszat 380 probabil nu este deck o grafie, obi-
nuit altfel atat la Saii, cat 1 la Ungurii care scriu romanete2.
d) Ar putea fi o simpl grafie din lipsd de semn potrivit,
o rostire provinciald romaneasca ori redarea graficd a rostirii
streine scrierea lui e in loc de a dupd r: rebd patior, tolero" 364,
re mala" 364, remas stipulatio" 365, resar orior" 365 etc. Rostiri
streine sant: remurat, -e ramosus " 365, regaz mora, spatium" 3643,
e) Tot aa 1 scrierea lui I In loc de I dupd r: ferim corn-
minuo, frango" 338, griu triticum" 341 i 373, mohorit viola-
1 Cf. sAs. punsa <pdtza; pun e < pdnd ; fu.Icein < Medi;
swurner <sfdrnar ; want < vdnt ; szwurlin < zvdrli; wunete <vtindtd;
Vurfu Mundra < Vdrfu Mandra; munkat <mdacat; mutse <map;
miiiieeptemune < saptcimdnci, ap. Bena 20--21; munzell< mtInz
Brennd5rfer 35; parts < pArL id., 43; marlin < mdrli id. 63 etc. Ung.:
munyekar < mtinecar, Magyar Nyelvdr, XXIII 439 ; monyator, munator <
mdndtor, ib. 438; semunca (szamonca, szemonc, szmuncia, szelemonca,
szelernunca, szelemuncia) < sdrntintd, id., XXIII 529., etc.
2 Totusi cf. sgs.: bardasch, bordasch < Mrdaf, Brenndrfer 10;
dandscheln <tdnddli, id. 15; kaluger <ailugdr, id. 25; kaput < cdput,
id. 26; mngelltse <mdngdlitd, id. 33; mdird, mdku Maulaffe" <mdcdu,
ibid.; wdiwod < voivod id. 54 etc. Ung. kacsula < cdciuld, Magyar
Nyelvdr, XXIII 99, kalugyer <cdlugdr, ib., 101; karuca <cdruld ib., 102;
pakulr < pdcurar, ib. 483; pakura <pdcurd, ib., 483; palacsinta <Pia-
cintd, ib. 483; palajaf <plat* ib, 483; panusa <pdnufd, ib, 483; pa-
pusa <pdpqd, ib. 483 etc. Asupra rostirii a-a in loc de dta sau a-d in
Tomneste cf. cele ce am scris in Dacoromania,111480-1, apoi 0. Densusianu,
H. I. r., vol. II, fasc, 1 p. 78 si 103 4; Gamillscheg, Oltenisclze Mundarten,
Wien, 1919 25, p 55; Puscariu, Dacoromania II, p. 65-68 ; G. Weigand,
Die Dialekte der Bukovina und Bessarabiens, Leipzig 1904, p. 50.
8 Cf. sAs. rebdan, ertragen", < rdba, remeschitse Rest, Ueberbleib-
sel" < rclmdfild, resbin, rizbin durchdringen, erreichen, erlangen, aushalten"
<rdzbi, resfetsan sich verstellen, unanstndig benehmen" < rdsfatd, retet-
schin sich verirren" <rdtdci, 13renndrfer 44 etc. Ung. rebddl < rdbdd;
Damian 35; rezsnylce <rdjnitd, Damian, 36, etc.

www.dacoromanica.ro
 144 N. DRAGANU

ceus" 380, oborit dejectus" 356, omoriture digestio" 357, pogo-

ritul descensusa 361, rid rideo" 365, rigeiesk eructo" 365,
dar 1 regeiture eructatio", ibid., Rim Roma' 365, rime Ium-
bricus terrae", rimetor porcus", rimuesk verto", ris risus" 365,
rize teIa vilis et lacera", rizos lacer" 365, rith nasus porci-
nus" 365, rin rivus, fluvius" 365, urit odiosus", uritu odium",
379, czerina arena", terra" 333 etc.l.
D In cazul Anonimului, care scrie cu litere latine, poate fi
o influent analogic 2, sa intre in categoria particularifatilor de
mai nainte, dar In nici un caz, pur i simplu, o ortografie bul-
gAreasc, imitat uneori i de SArbi", cum crede dl Bgrbulescu 3,
variarea lui o cu u In: Agost Augustus" 326 ; dolame tunica"
325 ; csordar 332; kosetor suttor", otrinde ideo" 358; porair
362 ; murony 354 ; negucz negotior, convenio" 355; shuvejesk
373 4. Forme normale pot fi: kurastre lac tenue et novum" 349 ;
engrupetor defossio", dar engrop sepelio, defodio" 337; mu-
rar molitor", murericze 354, purcar porcarius" 364, (mer) ruti-
tat (malum) orbiculatum" 352 etc.
1 Cf, sas. ameritfclz betriibt, niedergeschlagen" < amarit, Brenn-
alder 9; borin < brechen, ausgeben, btissen" < bort, id. 59; urin hassen,
berdriissig werden".id. 53; grin Fuss 206 alituri de gruu <gran', Bena 23;
rintsa < Tana, Kisch, NWW., 1261; Strimba < strdmba, Brennarfer 72;
rind Reihe" < rand; rima Regenwurm" < rdmd, Mbckesch 60, ap. Bena 20;
Riu mare < rdual mare, Brenndbrfer 71 ; brinlce Halsdrilsengeschwulst der
Schweine" < branca, Brenndrfer 12 ; brintsch, Stoss, Hieb" < brand, id.,
ib.; brinze, brinse Kase, Schafkse" < brdnzd, id. 13; Botrine < batrana,
Brenndrfer, 67, etc. Ung. riza < raza, Damian 36, etc.
2 0. Densusianu, H. I. T., vol. 11, fasc. I, p. 89-90.
a Fonetica alf. cirilic, p. 50, . u.; Arhiva, XXXII, No. 1, p. 19.
4 Cf. sass. orden < urd, Brennd8rfer 38; bugatIch< bogat, id., 13,
buraej < bordei, id,, 14; gultch < gol, Id., 21; gusto < gustu(1), id., 21;
hurken < horcal, id., 23; kukesclz < cocof, id., 87; mutgirla < mocirld,
id. 36; purlagar < purligar,potlogar, id., 43; putts: <portl, plur.lui poarta,
id., 43; bofir, bujir, < boier, id., 12; drobm, drum < drob, id., 16 ,
fro-r, ffr < fluier, id., 18 ; Fornika, AAR., s. II. t. XXI. 226; Furnika,
ib., 235; Kolscher = Clucer". Hurm., XI, 830, etc. Ung.: banya, bonya
< bung, Magyar NyelvT, XXII, 114 ; bzsakora, bazsikura <batjocurd ib.,
168; dujom < datum, ib., 391; ficsor, Lficsdr, ficsir < ficior, ib., 438 ;
kalcon (falcon) < caltun, id., XXIII, 101; komoncik, kumundk < comanac,
ib., 101; kompona, kompina < cumpana, ib., 201; kukuci < cocuta, ib.y
296; nomilodik <nume, ib 442; kusztora <kusztura,Damian, 29; ciang. cukoj
< ciocol, Magyar NyelvOr, XXII, 248; tukml < tocmi, Damian, 35, etc,.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 145

g) Poate fi o simpld grafie care imit modelele latine din

care s'au desvoltat cuvintele romaneti, o particularitate a ro-
stirii vechi, ori o influent sa'seasa inlocuirea lui e cu i, i
invers : argsent 329 argsint argentum" 328, lecurics 350 =
licurici", ierice triticum vernale" 343 = irit", mocserle lacuna"
354 = mocirl", peperig 359 = pipirig", szareke textum ex pilis"
366 = sada" ; borgil subterranea casa" 331 = bordel, bor-
deiu", kiltui expendo" 346 = cheltui", kipish conveniens"
346 = chipe", tizedis decurio" 374 ( < ung. tizedes) etc.'
90 Ca i Saii i Ungurii, Anonimul considerd o seama" de
plurale ca singulare i le da" ca atari : fetes maxilla, gena" a38,
cujbure ,nidus" 348, laczur laqueus" 349, mare ,pomum" 352
(evident = mere"), pirone clavus trabalis" 360, pritnure fim-
bria 363 (plur. lui prim < ung. prim), rush ,rubus hortensis"
(plur. lui rug), sejdacse pharetra" 367, stagur vexillum" 371,
verdecz lignum viride" 377, kyutori 349, ologcs contractus,
claudus 357 ; trims vinacium" 375, negsei 355, petrunshej pe-
troselinum" 360, prash porus" = praz < p.-sl. praz%, sengserecz
sanguinaceum" 367, etc. 2.
100. Femininul il consider de masculin in : berbecsore mas-
culus" 330 3.
110. Ca i streinii, Anonimul are o seamd de forme ana-
logice greite: enfrumszetzesk exorno" 337, engrekeszk impregno",
' Cf. s6s. Apold(u1) den schq ap. Bena 27; piperik <pipirig, Brenn-
(Rider 39; Gre`aich < grind, Brenndrfer 68; Opreta, Brennthirfer 70 etc..
2 Vezi exemple sAsesti la Brennd6rfer 85, si Bena 32-33. Asa s'ant:
brintsch Stoss, Flieb" Br. 12; burets Pilz, Waldschwamm", id. 14; butsciz
Ranzen, diecker Bauch", Id. 15; klotsclz Kuchen, Stritzel", id. 28 (< rom-
colaci); nutsch Miss, Walnuss", id. 37; opintsch Bundschuh, Spottname des.
Rumnen", id. 38; paputsclz Schuh. Pantoffel", id. 38; werdets Klotz, auch
Beiname des Rumnen", id. 54; dranits Schindel `, id. 60; kratseweis, Br.
62 li krasdawetz Bena 32, 1. a. Unguresti: berbcs < berbeci, plur. lui
berbece, Magyar Nyelvr, XXII 168; csercselye i csercse, csiircso <cercele,
cercei, plur. lui cercel, ib., 249; kircsej, < cared ori cdrceie, id. XXIII 104;
katucs < ccIt4i, plur. lui cifitucl, ib. 103; kurelye < curele, plur. lui curea,
ib. 296 ; actualul let < lei, plur. lui leu, bdny < bani, plur. lui ban etc.
3 Cf. sAs. der puika", der Flora", der tsclzoakle", der brinse" i
prnts", der Botrine" alaluri de die lapte" etc. ap. Brennd6rfer 87 si
Bena 32. In ungureste nu exist gen, deci nu putem da exemple de acest
fel din elementele romnesti intrate in ungureste. Femininul roaibei a ajuns
InsA s insemneze o specie de cal In forma rojba, cf. ung. pej-ld. Magyar
NyelvOr, XXIII 488.

www.dacoromanica.ro
146 N. DRAGANU

engresszeszk 337, enseleszk fallo, decipio" 338, fasureszk in-

fascio, obvolvo" 338, szmulgeszk evello, eradico" 370, temejeszk
fundo, seu fundamentum pono" 374, kercskedz strideo" (mai
nainte era scris kercskeiesk). Ele dovedesc neIndemanarea In
Intrebuinfarea zilnica a limbii romaneti1. Intr' adevr pentru Ano-
nim limba romaneasca, de i o cunotea bine (a putut sa-i fie
limba materna), nu era limba literar i de conversafie in socie-
tatea culla.
120. Anonimul are 1 derivate greite de felul celor obinuite
In gura streinilor : reietate malitia" 364 i vajtet ululatus"
aldturi de vejtat, idem, 3762.
130. Influenta grafiei latine se vede adese ori : suppun sup-
pono" 373, summe summa" 373, cservicse cervix" 332, Chris-
tinescu 333, gutte gutta", guttunar 342, shtincie scientia" 371 etc.
140. Avem la Anonim chiar 1 o seama de elemente germane
care au trebuit sa fie primite de la Sai unele probabil cuno-
scute de intreg poporul romanesc din Ardeal In sec. XVII ,
caci colonizarea \Tabilor in Banat a inceput numai la Inceputul
secolului XVIII3 i influenta acestora n'a putut sa se manifeste
nici atunci numai dect. Inteadevar Anonimul tie de Sas Saxo"
< ung. szdsz, Saske 366, sesesk Saxonicus", Sesime Saxones"
de Narncz = Germanus" (= slay. nemecz), dar nu tie Inca
de Nrabi.
Astfel de elemente sant: berbir tonsor, chirurgus" 330 <
Barbier, berbirice, evident barbierita", ibid.; bugle galla" 330,
identic cu modernul bugld capita de fan" (Braov) < sas. bugal,
idem (Lacea, Dacoromania, III 748); fliske nauci, vilis, sordida"
339, cf. sas. flitg junges naseweises Frauenzimmer", ap. Kisch,
1 Gsim insd si provincial forme de acest fel; cf. d. p. omordsc
omor" ap. T. Papahagi, Graiul i folklorul MaranzureFului, Bucurelti, 1925,
p. LXVII si 170/27; coborcifte, ibid. 75/49 etc.
2 Pentru cel din urmd cf. sas. woitdn < Odd, Brennd5rfer 54.
a Cf. R. Fr. Kaindl, Gesclzichte der Deutschen iu den Kctrpathenldndern,
Gotha, 1907, p. 100-101; Szentklray Jen6, Mercy kormdnyzata a temest
bdnsdgban, Budapest, 1909, pp. 29-30, 33 . u.; Bodor Antal, Delmagyar-
orszdgi telepitesek trldnete, Budapest, 1914, pp. 9-12. Romneste avem
asupra acestei chestiuni lucrarea rezumativa si fard pretentii tiintifice a
dlui Traian Simu, Colonizarea $vabilor din Banat, Timisoara, 1924, pp. 5 . U.
o recensie asupra acestei lucrri fcutd de Fr. Krduter se poate ceti in
Korrespondenzblatt, XLVII 1924, Nr. 11-12, pp. 90-95.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALI CI 147

Nlisner Wrter und Wendungen, p. 47); kuptusale subductura",

kuptuszeszk subduco vestem" 349 < *kaptuclz (cf. Dacoromania,
II, 594-5), modse 353 < Mode; (cf. 1 ung. modi); shlog 370 <
Schlag; shold < sas. Scholdar = germ. Schutter; shtrang funis"
372 < Strang; shure horreum" 373 < Scheuer v.-ss. sclzyratz;
trims vinacium" 375, cf. actualul trinc <Waken, al cdrui plural
considerat ca singular ar putea fi ; trok pelvis, linter", troke,
idem, 375 < Trog, sds. trk; targe lectica" < Trage,poate shtim
371 < Stimme; Tafte 373 < Taft; Verdunk 377 < Werdung,
ori, dacd trebue cetit verbunc, < Werbung; etc. Pot fi venite
.atat din s'asete, cat I din ungurete : pie/1, plehsor 361 < Blech
ori ung. plelz; shpek 370 < Speck ori ung. spa; apoi, cum am
amintit, hering <Hering ori ung. hering; shancz vallum, gyrus"
366 < sds. Sclzplz ori ung. sdnc; etc.
150. Se tie cd limba de conversatie a tuturor cArturarilor
romani calvini din secolul XVII era cea ungureascd. Influenta
limbii ungureti In acest timp era atat de puternicd, incat nume-
roase cuvinte ungureti erau intrebuintate in limba romaneascd,
care nu era cultivatd in coald, intocmai ca neologismele de
astdzi. Nimic nu dovedete mai mult tdria acestei influente decal
faptul cd. In acest timp, afard de sufixele ungureti pe care le
avem I acum In lirnbd (-fag, -gig, -gig. < ung. -sag, -sg;
-du <6, vechiu -ov; -dlui, -elui, -ului < -dl, -el, -ul; in parte
-4, -4, -4 i e < ung. -ds, - os, -es 1), eram pe cale sd mai
primim i allele. Astfel dl V. Bogrea (Dacoromania, III 803) a
atras atentia asupra lui -iii din lupiul more lupino" din Ano-
nim, p. 351. Cred insd cd lupiul nu este singurul adverb de acest
fel la Anonim. Probabil tot aa mai sant: adesul frequenter",
adese" i ades", cum se adauge ulterior (326), amenuntul
minutatim" (327) i ararul raro" (328). Dacd in privinta lui
amdnuntul am putea ave oarecare fndoiald, putandu-se ca auto-
rul Dictionarului sd-1 fi inteles i scos greit din constructiile
pre ameinuntul, cu amdnuntul, de-amdnuntul, cu de-amdnuntul,
aceastd. Indoiald nu se poate mentinea fata de ararul i adesul
(cf. Dicf, Acad., I, p. 222, unde ararul se considerd de forma
articulatd" a lui arar). Mai intaiu traducerea latineascd ne aratd
clar cd avem de a face cu adverbe. Articularea insd nu se poate
face dacd ades 1 arar sant adverbe (a din adesea nu este arti-
col !). S'ar putea face numai dacd rar 1 des ar fi simtite ca sub-
1 Cf. G. Pascu, Sufixele romiineftl, Buc. 1916, pp. 285-6, 351.

www.dacoromanica.ro
148 N. DRAGANU

stantive determinate dupd prepozitia a (cf. a latul ,, a lungul

ceea ce nu este cazul, cum ne aratd in mod cat se poate de evi-
dent urmtorul exemplu pe care 1-am intalnit in Psaltirea lui
Viski, ps. LIX, 4 : Cse'n vecs ie va fi mila Domnuluj Peacseia
kari legeturaj pezesk Si de Fet pre Fet tindesva mila Pr'acseja
kari ku derept szluseszk luj kari adeszul (= ades, adese")
legsej (= legea-i") pomeneszk Si vojeszk dup'acseja a embla".
Cat priveste pe lupiul, nu mai avem de ce sd ne indoim
in existenta lui dacd cunoastem alte cloud derivate similare care
se gsesc tot In Psaltirea lui Viski i au fost relevate mai intaiu
de Gr. Silai, Transilvania, VIII-1875, p. 161. Unul este nebu-
niut = nebuneste" din propozitiunea : Kend dzik assa ne bu -
niul Csine neva audzi kuventul cse tu Dumnedzeu bedsokuri"
(ps. LIX, 4). Cellalt este orbiul = orbete", pe care Silai II ci-
teazd din ps. LXXIX, 3, dar in copia fdcutd de el, pe care am
cetit-o cu atentiune, lipseste. Se vede cd la copiare a skit peste
pasajul care cuprindea acest cuvant 1.
Din cele ce am ardtat cu privire la studiile lui Halici s'a
putut vedeh c 1 el vorbea si scrid mai mult i mai usor ungu-
reste cleat romanete. Si asa va fi fdcut 1 in graiul zilnic, mai
ales cd prietenii sdi cei mai multi se recrutau dintre Unguri si
E greu de spus insa cum s'a facut derivatiunea acestor trei adverbe
I

din urma cat timp nu stim sigur cum se rosteau : cu i ori cu j. In cazul ca
rostirea ar fi fost cu j, am puteh sa ne gandim ori la muierea consonantei
finale a radicalului, mai ales In nebuniul < nebuny = nebun (cf. ung kirldn
i kirlny, kerldny < (titan, ketrn si ketrdny < cdtran, buzogny < buz-
dugan, csadny < ciocan, csobny cioban, lirnny < liman, kocsdny <
cocean, kurtdny < curtean, mokny < mocan, tokdny < tocand etc.; apoi:
Korbuly < corbul, Raduly < Radul, mosuly i mosuj < mopl, iar pen ro-
stirea lui ly ca j: mutuj < mutul, brusztuj < *brusztuly, disiimilat din brusz-
tur sau brusztury, kortuj < cortul, funguj < lungul, proztuj < prosztul,
prunkuj < pruncul, etc.). ori la aldturarea formei arhaice i dialectale -jul
a lui -ut, cu toate ca aceasta se intrebuinth de obiceiu numai In legatura cu
cuvintele terminate in vocala (cf. BalassaSimonyi, Tiizetes magyar nyelv-
tan, I, Magyar hangtan es alaktan, Budapest, 1895, p. 677). DI Bogrea it
crede pe lupiul derivat din pluralul lupit + suf. -uf = ca lupli" (cf. *I lat.
lupi ceu, la Vergil, Aen., II, 355 = gr. ?Wm cbs din Illada, XVI, 156") si adauge:
Derivarea de la plural se explica prin necesitatea de a evith confuzia cu
forma articulata de singular (lupul)" (Dacoromanta, III, 803). Observatia ca
-ar puteh fi vorba chiar de un gen. latin lupi + suf. ung, -ul = lupi s. lupino
more (Dacoromania, III, 803) am facut-o incidental in legaturd cu comuni-
carea dlui Bogrea, fall a adancl chestiunea. Nu mai tin deci la ea.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 149

Sai.Graiul s'au romnesc deci trebue s fi fost plin de elemente un-

gureti. Si Inteadevr vocabularul Anonimului cuprincle foarte multe
elemente ungureti. DI Iosif Popovici a dat 'in Magyar NyelvOr,
XXXVIII, p. 212-213 o lista' a acestor elemente ale Anonimului.Aceast
listd Insa." este departe de a fi complera, cuprinzand abi un sfert
(78) din ele. Voiu IncercA deci s o intregesc In cele ce urmeaza' ,
frd a aveh Ins pretentia de a fi recunoscut toate elementele
ungureti ale Anonimului 1 de a nu fi omis nici unul, mai ales
cd m'am restrns numai la etimologiile relativ sigure 1.
Pag. 326: Pag. 328 :
Adeu. Tributum. (< ado). Anislz. Anisum. (< anis <germ.
Afiom Herba soporifera (<dfiom). Anis, (Stern)anis).
Agresh. Omphax. Uva cruda. Aprod. Ephoebus. (< apr0d).
(< egres). Ardal. Tra n silvani a. (<Ercld-el,
Pag. 327 :
Erde-el, Erdly).
Ajke. (< ung. ajak, pos. ajka Ardelan. Transilvanus.
buzal" ; cf. 1 ar., alb. alkd Arnyeu.Tectum currum.(<erny15).
smntnd".
Akar. Sive. Vel. (< a kdr). Pag. 329:
Akar kare. Quicunque. Quivis. (Cf. Babe. Obstetrix. (< bdba).
ung. akdrki, akdrmely[ik]). Bacse.Frater major natu.(<bdcsi),
Alan. Contra. (< ellen) Ban. Prorex. (< bdn, iar acesta
Alensig Inimicitia. (< ellensg). din mong.-turc. bojan, reich").
Alenisclz. Inimicus. (< ellenes). [Belusagul. Vanitas.] (probabil
Alenzuiesk. Contradico. (<elle- din boisg, bOseg care ne-a dat
nez ). pe belsug)
Alen.zuiture. Contradictio.
Aldemash. Donum. (< didomds). rag. 330 :
Alduiesk. Benedico (< dld-). Benuesk. Doleo. (< ban-; cf. rut.
Alduit, -e Benedictus, -a, banuvdty).
A lduiture. Benedictio. Benuiesk Ago cum aliquo. Fracto.

I Observ ca pe 6 din editia Cretu il redau In tot locul cu e deoarece

deasupra lui e In manuscris nu are nici o valoare: indica numai ca e
vorba de o vocal. Nu citez apoi pe toti autorii etimologiilor date, mai ales
daca ele se gasesc in dictionarele etimologice ori in lucrarile privitoare la
elementele ungure$ti ale lui Alexics, Mandrescu i A. Scriban, precum i
in lucrarea citata a lui I. Popovici. Am citat numai cateva etimologii mai
grele date in vremea din urma. Altfel a$ fi mers prea departe pentru ca-
drele restranse ale acestui stucliu.

www.dacoromanica.ro
 150 N. DRAGANU

Curarn gero. (< bdn ; cf. rut. Bobonitoare. Superstitiosa. Praes-

banuvdty). tigiatrix.
Bentuiesk. (<bcint, ,,a suprh"; Bobonesk. Superstitionibus utor.
cf. rut. bantuvdty). Bushlueskume, Conturbor. (<
Bentuitor. bdsul-).
Beseu. Iniuria. [Contumelia]. (< Bushluiesk. Conturbo. (< basul-)..
bossz6). Bushluitor. Conturbator.
Beier. Sane. (< bdtor). Pag. 332 :
Blotor. Homo nauci. (< botor Csaklie. (( csdklya),
dumm, tolpisch, einfaltig" Cseluieszk. Decipio. Fallo.(<csa))..
botlik, cu care este inrudit,
Cseluitor, -e. Deceptor, -trix.
<*botlor <*blotorl ; ori < ung. Cselarnik, -e Fallax.
botor+bleg, ori germ. blde, Cseluiture. Deceptio.
prost", bleg"). Cselshag. Deceptio. Fallacia. (<
Bicsluieszk. Aestimo. (< becsiilni). csalsdg).
Bicsluieszk. Aestimo. Csebeluieszk.- (<csdbul-; Lacea,
Bicsluit. Aestimatus. Dacoromania, III, 741-2).
Bicseu. Aestimatio. (< becs). Csebeluitor.
Bicsulat. Honor. Aestimatio. (< Csebale. (cf. Csebeluiesk).
becsiilet), Csemer. (< csmr < sla'r.
Bios. Fertilis. (Derivat din biu a-emerh Gift", Magenkrampf").
bogat, ma' nos" < lid). Csemerlueskume. Nauseam contra-
Biosime. Fertilitas. ho. (< csomorl-, csmrt-).
Bir. Tributum. (<ber) (Csiresize) oltone. (<oltvany)
Birar. Tributorum exactor. Csishme. Cothurnus. (< csizma).
Biruieszk. Possideo. Vinco. (< Csishmeshike. (ap. Popovici: Csish-
bir-). meshice). Cothurnaria.
Birish. Mecenarius. (< beres.) Csorde. Grex. (< csorda).
Bike. Taurus (< bika, deci deo- Csordar. Pastor gregis.
sebit de bic ( srb. bik, idem.). C'sont. Oss, ossis. (< csont).
Pag. 331: Fag. 333 :
Bogye Cumulus. Acervus (< Csuber. (< csdbor, cseber, iar
bogtjia). acesta < slav. a-kbrz)2.
Bobone. Praestigiae. Superstitio. Czekle. Beta. (< czekla).
(< babona). Czekle albe. Beta alba.
' DI Bogrea se gndete la bodor cr;spus" i citete blodor, Daco-
romania, I, 269.
2 Csukure, pentru care cf. ung. ardelenesc 1 nou csukor, csokor, dup4
parerea dlui Pucariu este un derivat din lat. *ci c c Ulu s (< ciccus ---=

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 151

Czekle roshie. Beta rubra Pag. 338 :

Czipou, Libo. (<czipo). Fdl. Genus. (< -fele).
Cziprosh. Cyparissus. (< czipros, Fel. Genus. (<fle).
cziprus [fa]).
Pag. 339 :
Czondre. Bracca. Vile indumen-
turn rusticanum, (< condra, din Feshtik. (Probabil < festk
care este 1 sAs. Zondar ; cr. vapseald", nu fi4tic1).
candra; slov, candra, cundra; Fig. Ficus arbor. (Mai curnd din
rut. cundre, cundry;eh. cundra; ung. fiige> figd smochinA",
pol. cqdra etc.). Feige", iar din acesta fig
smochinul", decat din lat.
rag. 334: fTc u s, -u rn > at% h'ic, lacci;
Delie. Luxum amans (< ung. megl. ic, kill.
deli, delia = dalia tapfer", Fige. (< fiige smochinA",
ansehnlich", vortrefflich"). Feige").
Firiz. (< fiiresz ferestrAu").
Pag. 335 : Fodormente. Mentha. (< fodor-
Diak. Latinus. Studiosus. (< dean, mnta s. fodormental mintai
ori slay dijaka, idem, iar acesta creata").
( gr.-med. &Cows ..-- Sto btovoc). Fodormenta Icaluluj. Calamintha
Diekulz, diminutivum. Font Libra. (< font).
Diecseshte (ap. Popovici greit Frenczush. Gallicus morbus. (<
Diecsishte). Latine. ung.franczos frAntos", propriu
Dike (< lat.-ung. dica dare", frantuzesc", < francz).
contributie"). Frenszusheskume. Gallico morbo
inficior.
Diseu (< gyiiszii, sec. deszli Frenczushit. Gallico morbo in-
dszil degetar", naparstoc"). fectus.
Dugh. Foetor. (< dog).
Pag. 340:
Fag. 336 : Gend. Cogitatio (cf. ung. gond).
Enduluiesk. (< indul-). Gendesk. Cogito.
Enduluieskume. Gencsesk. (< gdncs nod";
gr. own .capsula de sa'nfnta a rodieil. BalassaSimonyi, Magyar tilzetes
nyelvtan, I. Magyar hangtan es alaktan, p. 134, Insa II aduce in legatura pe
ung. csokor cu ug. ssers. Csucs_poate fi identic cu une. csacs vfirf",
,,pisc", rezultand arnndoul dinti'un plural al lui dude; cf. I ung. esuklyon,
csuldon< corn. ciue, clued Bergspitze, Bergkann", ap. I. Szinnyei, Magyar
Nyelvor, XXII, p 296.
1 Cf. si V. Bogrea in Dacoromania, I, 269, unde insi s'a tipArit gresit
fodormentlze, in loc de fodormenta, fodormentlia s. fodormenta.

www.dacoromanica.ro
 152 N. DRAGANU
cf. gdncsol = propriu a cduth
nod in papurd", a pune pie-
deci" ; a dojeni", a mustr").
Gencsale.
Gerash. (< garas monetd Hejduk. Hajdo. (< lzajdd,
veche").
Gereshice. (<grosild < gros
[< germ. Groschen s. < pol.
grosz] modificat subt influenta
ung. garas).
Pag. 341:
Grof. Comes liber. (< grof).
Gsingash. Delicatus. (< gyengs).
Gsingesheskume. Delicatus reddor.
Gsingeshie. Delicie.
Pag. 342 :
Gyolgs. Syndon (< gyolcs).
Gsuiesk. (Identic cu mod. gloi,
probabil < ung. gyon , gyiin-,
jn-, <rad. gy tiv-, gyav-, joy-;
cf. kigyn-, kigyiin-, kijn-
venir a bout", aiskommen').
Guler. Collare (< gallr [< germ.
med. gollier, golerd iar acesta
din lat. col larium, cf. I sds.
gaiar, gear; ceh. golar, goiter,
goler; slov. golir, goner).
Gyontar. (< gyontar Elec-
trum" ,Agtstein, Bernstein";
ori < gyantdr Vernix", Far-
niW).
Gyongy virag. Lilium convallium
(< gyongyvirdg).
Ham. Lorum. (< ham).
Hareng. Campana (< harang).
[Harfe. Psalteriuml (( hdrfa, iar
acesta < germ. Harfe).
Ilasne. Utilitas. (< haszon).
www.dacoromanica.ro
Heberluiesk. (<*habarol- <
habar- a amested.", a vorbi
incurcat", a gAngvi").
Heberluitor.
plur.
hajduk, poate prin bulg., srb.,
rut., pol. hajduk).
Heidukame. Hajdones.
Hejducsesk. Hajdonicus.
Hejducseshte. Hajdonice.
Hemush. Cadus pellionis (< ha-
intis, hamvas groapd cu ce-
nud pentru tdbdcirea pieilor").
Hemushesk.
Hemushit.
HerbeluiesIc. ung. hiirpl-,
(cf.
hrbl- a sorbi").
Herbeluit.
Herengeseu. Campanator. (< ha-
rangoz).
Hergany. Cucurbita [Vel Bosztdn)
(Cf. hdrgaiu vas in care se
fierbe mdmdliga" < hcirgau <
ung. hirgo, cu schimb de sufix).
Hering. Halix (< hering < germ.
Hering).
Heshie. Pellix (sic) agnina tener-
rima, pro gucsma (Poate <
rad. ung. *has-, cf. hasad a
crp, a se despicd; a se sfdid",
hasit-, a crp, a despick a
sfdia., a spintece; mod. =
hdrsie, harsie).
Hesnuiesk Prosum. (< hasnci).
Pag 343:
Hinteu. Carpentum. (< hintO).
Hojse (Hasdeu citete : Hojte).
Longurio. (< hossza).
 MIHAIL HAUG! 1 53

Ilomok. Sabulum. (< homok1). kecele, Waite, kocl dje, kiicdlye,

Pag. 344 :
Ishpan. Castellanus. Comes. (<
ispdn).
Kanye. Milvus. (< kdrya < slay.
idem, Szinnyei, M. Tsz.,1 1078).
Kilin. Seorsim. (< killein).
Kiltuiesk. Expendo. (< klt-; cf.
rut. keltuvaty). .

karia; cf. 1 srb. kanja). Kiltuiale. Expensa.

Kapte. Crepita. (<kapta, kaptafa). Kin. Cruciatus. (< kin).
Kedar. Victor. (Cf. ung. kciddr, Kinuesk. Crucio. (<kin; cf. rut.
idem ; Kade. Cadus" ins poate kinovaty).
sa.' fie de alt origine, v. Dicf. Kinuieskume. Crucior.
Acad. I", fasc. 1, p. 14). Kincs. Thesaurus. (( kincs).
Kelcsig. Sumptus. (< koltseg; cf. Kip. Imago. (< kep; cf. rut. kip).
rut. kereyk, kereyg). Kipzuiesk. Conjicio. (< kepez-).
Kelemar. Mercator. Institor. (< Kipzuiture. Conjectura.
kalamar, kalmr, idem; cf. La- Kipisch. Conveniens. (= chipes
cea, Dicf. Acad., t. I", p. 48). < Hiles).
Pag. 345 : Kireu. (< kerO petitor").
Kishereu,(<kisrO insotitor").
Kelemarisclz. Atramentarium. (< Kiuze. (< laz). .
katamdris).
Klotosesk. (Probabil identic cu
Kelitke. Cavea. (< kalitka). mod, a se coltosi I. Dragoslav,
Kemerash. Camerarius. (< ka- Icoane vechi si noi, p. 8. < ung.
mards). kltzni a se mute).
Kemuke. Damascenus. (< ka- Koberluiesk, Praedor. (< ko-
muka; cf. camiza, cangi, < borol-).
slay. kamcha). Koberluitor. Praedator.
Keput. Porta. (< kapzi, acuz. Koberleu. Praedo. (< kobort).
kaptit). Koboz: Lyra. (< koboz; cf. mod.
Kefle]rabe. (< kalardb = cobuz <rus. kobyzz, tat. kobuz;
germ. Kohlrube). cobzd < rus., rut., pol. kobza,
Kerike. Rotula. (< karika). la origine toate din turc. kopus).
Kerilcedz. Roto. Kocsle. Currus equestris. (< kocsi;
Kerikat. Rotatus. cf. bg. srb., slov., rut. koija).
Ketane. Miles. (< katona). Kocsish. Auriga. (< kocsis ; cf.
Pag. 346: rut. koe7S).
Ketenie. Militia. Kocsishesk. Aurigam ago.
Kiczelie. Praecinctorium (< ung. Koczke. Os. (< koczka alea
1 Pentru homoc cf. mai intAiu A exics, Magyar elpmek az &Ail nyelv-
ben, Budapest, 1888, p. 61, precum s 1 V. Bogrea, Dacoromania, 1, 269.

www.dacoromanica.ro
 154 N. DRAGANU

tessera", Wurfel", probabil In Pag. 348 :

jocul de arsice).
Pag. 347:
Koleshe. (< Riles meiu" ; cf.
si srb.- cr. kulfa, bg. kul'aga,
rut. kurig, kulega, rus.-alb.
l'eg, pol. dial. kulesz, rus, kyLiga,
rus.-alb. kulaha).
Koloshvar. Claudiopolis. (< Ko-
lozsvdr).
Koncs. Frustum. (< konty Haar-
bund der ungarischen Frauen",
iar acesta < it. condo ; cf. I
rut. kontja, kontj, srb.-cr. kOn-
da, slov. kont).
Kontush. (Probabil din ung.
keints Gewand, Kleid" ; dar
cf. si bg. konta, srb.-cr. kun-
tog, kontug, kuntug, slov. kon-
tig, ceh. kontug, pol. kontusz,
kuntusz <rut. IcOntug, Habig,
rus, kfntiogz, care
kfnty.vs%,
snt parte din ung. knts,
parte din turc. kontog).
Korbacs. Scutica. (< korbdcs ; ar
pute fi venit ins si din turc.
kyrbaa" prin srb.-cr. korbae;
cf. si slov. korbd, pol. kor-
bacz, karbacz, rut. karba, alb.
gerbdt, ca I rom. gdrbaciu,
i bulg. rArbae).
Koruj. Nisus. (< karoly).
Koshare. Corbis. (< kosar)I.
Koshtj. Castellum. (< kastly).
Krakeu. Cracovia. (< KrakO).
f Ca sens este deosebit de p.-s . (bg., srb.-cr., rut., pol.. slov.) kokra
Hiirde, Schafhrde"; cf. Insd slov. kogar runder Handkorb" i s.-cr. koar
Fischkorb".
Kulc.ser. Claviger. (< kulcsr).
Kulduiesk.Mendico. (< kold(ul)-;
cf. sl srb.-cr. koldujem, kol-
dovatl, slov. kolditi, koldovati).
Kuldush. Mendicus. (< koldus).
Pag. 349 :
Labe. Pes. (< lab).
Lade. Cista. Arca (Probabil ung.
ldda < germ. v. Lade; cf. I
srb.-cr. lad, slov. lada ceh.
dial. tada, pol. lada).
Ladicze, idem. (Diminutivul lui
ladd; cf. 1 srb.-cr. ladica).
Laksche. (< laksa = laska
tetei, tocmagi, tosmagi, ma-
caroane").
Ladicsore. Cistula. Arcula (v. La-
dicze).
Pag. 350 :
Lekuiesk. Habito. (< lak )
Lekuiture. Habitatio.
Lekshag. Habitatio (*laksdg).
Lempash. Lampas. (<1dmpds).
Lempeshel.
Leshues7c. Insidior. (< les-).
Lesh. Insidiae. (< les).
Leterne. Laterna. (< lat. laterna
prin ung.).
Levente. Effeminatus. (< levente
cavaler").
Pag. 351 :
Lipan. Piscis. ILepeny-hall. (Po-
povici citeste Lipian. Am dat

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI
aici acest cuvnt pentru apro-
pierea pe care o face insusi
autorul. Totusi fonetismul ne
arat mai curnd origine slava.;
cf. srb -cr. lipan, lipen ; slov.
lipan, ceh. lipan, lipari, lipen,
liperi, pol. lipicri).
Lipiny. (< lepny tort, po-
gace ; plcint" ; cf. srb. lepinja,
ceh. lepenj).
Lading. (< hiding Pulverpfanne
an den Flinten", iar acesta <
germ. Ladling).
Logosh. Lagassinum, oppidum
Hung. Inferi[oris] (< lugas).
Lugseu. Lixivum. (< lrigs6).
Pag. 352 :
Megyeleu. Convivium natale. (<
mdjolo, idem, Szarvas-Simonyi,
NytSz., I 666 ; cf. lat. maja
obstetrix").
Mereu. Rectus. sive Mereje. Recta
(<mer6,v. merev starr, steif";
cf. V. Bogrea, Dacoromanfa, I
270-1).
Pag. 353 :
Mereiesk. (< mereu).
Meshter. Magister. Arlif ex. (<
mester).
Meshtergrinde. (< mester-ge-
renda).
Meshteresk. Magistrum ago. Arti-
ficium (sic.) (< mester).
Meteringe. (< matring, mco
Mug, Strahne" ; cf. i far-
matring Schwanzriemen").
www.dacoromanica.ro
155
[Mistujesk. Conquiescol. (<
emszt-).
Misshe. Missa. (< mise).
Mod. Modus. Politia (< mcf).
Modosh. Politicus. (< mOdos).
Mohor. Herba in millio crescens
(< mohar, muhar ; cf. srb. murn-
bar etc.).
Mchorit. Violaceus. (< mohor).
Mokan.Famulus. Rusticanus. (Pro-
babil un derivat al radicalului
mok-, pe care-1 intdlnim In
ung. mka- 10. gluma, aga" ;
20. om nebunatic, glumet, cf.
1 mkds glumet, nebunatic"
si trokdl-, mokdzilc a glumi,
a face nebunii", i care ar fi
putut da un *molc> rom. *mo-
cdu, iar cu schimb de sufix
mocan, ca i baddran < &Ida-
rriu <badar etc. Aceast eti-
mologie pare a o prob sensul
de mojic, prost, grosolan, ba
Oran" al lui mocan. Ungu-
rescul mokciny, malcdny insa
este < rom. mocan).
Motrok. Stupidus. Bardus. (.< mo-
trok mut", mutul", ap. Sziny-
nyei, MTsz. I 1485).
Mozomajne. Spectrum. Terricula-
mentum. ( <*mozomdny < mo-
zogmany, cf. i mozogdny orrt
mare i puternic" < mozog-
a se mich, ap. Szinnyei,
MTsz. I 1487).
Mozgosesk. Moveo. (< mozgosit-).
Mer musketaricz. Malum Apianum
Muscatellum (< muskofcily
suf. -arif).
 156 N. DEA GANU

rag. 355: Oltar. Altare. (< oltdr).

Nedragsy. Caligae (<nadrdg). Omestesk. Digero. (( etneszt-).
Nedregsej. Caligulae. Omestiture. Digestio.
Nemesh. Nobilis. (< nemes). Pag. 358 :
NemesItesk. Nobilis. Orbancz. (<orbducz Erysipelas,
Nemesheskume. Nobilitor. gutta rosacea" Rothlauf, Rose").
Nemeshesk, -e, Nobilitaris. Oshkole. Schola. Koskolaiskola).
Nemeshie. Nobilitas. Otalm, Defensio. (< otalom
Pag. 356 : oltalom).
Otelmezuesk. Defendo. (< otal-
Neramcse. Malum aureum (< na-
maz- = oltalmaz-; la Popovici
rams).
greit Otelrnetuiesk).
[Koperseul. Tumba. Sepulchrum].
Palos. Gladius. (Probabil < ung.
(< kopors6).
pallos; cf. i srb. ceh. pala).
Nosa. Eia. Agedum. (< nosza,
Pante. (Neputnd fi vorba de
idem).
Nust. Mardus. (< nyuszt mustela
pantd <fr. pente, cu siguranta
avem de a face cu ung. pant
martes").
canthus", eiserne Radschie-
Pag. 357 : ne Binde", el insui venit
Ocsocs. Palea. (cf. ung. ocsi1, ocsO din germ. Band; cf. i sAs.
Bant).
cufaturi, diresgturi ; codind,
roaturi, fdrmaturi"). Pantzir. Lorica (< pancer Brust-
wehr", iar acesta din germ.
Oke. Causa (< oh, cu suf. pos. oka). Panzier, Panzer).
Okosh. Prudens. (< okos)1. Pare mushketaricze. Pirum Apia .
Owj. Oleum. (< olaj; cf. 1 srb. num. (<muskotcily+ suf. -arit)2.
olaj, rut. otoj alturi de forma
slav olej care ne-a dat pe Pag. 359 :
olei, uleiv). Peharszek. Abacus (< poirdr-
Olos. Italus. (<olasz). szek) 3.
Olosesk. Italicus. Pepiros. Papyrus (<papiros)
I Urmeaza dupa Cretu Olak, dupa Popovici olah. Cred cA cel dintaiu
are dreptate. Era imposibil ca Anonimul sa se fi oprit la fixarea si traduce-
rea Intelesului lui olh.
' Urrneaza Pecsine. Assatura. Ar putea fi < ung. pecsenye tot asa de
bine ca si < slay. peten%, pedenk, peCenije. Pecskelesk, care urmeaza duN
el, precurn i insasi forma cuvantului arata mai curand origine slava.
8 Cf. si parsec, ap. Alexics, o. c , p. 88 si Mandrescu, Elemente un-
gurefti In limba roman& Bucuresti, 1892, p. 96 (I a Brasov parseichiu, corn.
S. Puscariu).

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI
Perkan. (< pdrkdny mar-
gine").
Perstiol. (< pdrjoli).
Persholesk. (cf. perzsel, dar i ar.
pdrjaki, pdrjdll >slay. *przialo
<pruiti rom. prdji).
Perteluiesk. (< pdrtol- pAr-
tini").
Perteluitor.
Pag. 360 :
Petrunshej. Petroselinum. (Din
lat. = gr. netpcseXcvov, prob.
prin ung, petrezselyem ; cf. i
ceh. petr(u)iel).
Pilde. Exemplum. Figura. Symbo-
lum. Proverbium. (< plda),
Pilduiesk.
Pint. Pinta, Urna. (< pint, pinta
mensura liquidorum, conti-
nens sextarios quatuor").
Pinkosh, Pentecoste. (< piinksd).
rag. 361:
[Plapan. Paplan.] (< paplan)
Plenteluiesk. Planto. (<pldntdl-).
Pag. 362 :
Por. Rusticanus (< pr).
Poshte. Cursor (< psta; cf .srb.
pata, rus. poe-ta, pol. poczta,
poszta etc.).
Potok. Torrens. (Poate fi tot atat
de bine < ung. patak, ca i<
slay. potokz, din care deriv 1
cuvntul unguresc.
Primure. Fimbria. (Plural sau sin-
gular reconstruit din primuri,
pluralul lui prim < prm, iar
acesta din germ, Brlime).
www.dacoromanica.ro
157
Probe. Proba. (< prdba ; cf, 1
germ. Probe)
Probeluesk. Probo. (< prblni).
Prokator. Causidicus (< prOd-
tor, iar acesta<lat procurator).
Prokatorie.
Pag. 364 :
Ratot. Frixum. (< rdntott).
Pag. 365 :
Resteu. (Evident Vorsteck-
holz", < eresztO).
Pag. 366 :
Rute, Ruta. (<ruta(P).. cf. mgs.
riltd, mod. Raute, lat. ruta, gr.
515v7).
Sallee. Graculus. (< szajkO).
Shalye. Salvia (< zsdlya).
Shalye selbatike. Ambrosia.
Shalitru. Nitrum. (< saltrom).
Same. Ratio. Aestimatio. Summa
(< szam).
Bag en same. Aestimo.
Shancz. Valium. Gyrus. (< sdncz;
cf. 1 ss. Scluinz).
(<sarga galben").
Shargul.
Sas. Saxo. (< szcisz).
Saske.
Pag. 367 :
Sebeiesk. Sartorius. (der.<sabdu)..
Sebeiaske. Sartoria.
Sebeu. Sartor, (< szabO).
Sekuj. Siculus. Scythulus. (< sei-
holy, szkely).
Sekuiesk. Siculicus.
Sekriny. Sepulchrum. (<szekrny).
Selate. Lactuca. Sallata (saldta)..
 158 N. DRIGANU

Se lash. Hospitium. (< szllas). Szarvas-Simonyi, M. Nyt. Sz.,

Seleshluieslc. Hospitor. (<szll-
sol-).
Pag. 368 :
Sesesk. Saxonicus. (cf. Sas).
Sesime. Saxones.
Sidalme. Convicium. (<szidalom).
Siduiesc. Convicior. (< szid).
Siduitor. Conviciator.
Simpur. Sulphur. (Poate fi atat din
ung. szomporl cat 1 din srb.
sumpor <p.-sl.sumporz,idem).
Slzirag. Exercitus. (< sereg).
Sir. Instrumentum. (< szer).
Shishak. Galea. (< sisak).
Pag. 369:
Skoboz. Lyra. (cf. koboz).
Pag. 370:
_Shod. Stultus. Facetus. (Din evr.
scholeh Narr", venit Ins nu
prin slavul gutii nugator", cum
credea Cihac, II 391 i a'ineanu,
Did/. Univ., s. v., ci, cum ba-
-nuete A. Scriban, Arhiva, Oct.
1923, p.285, prin ungurescul sod,
idem, pe care-1 gsim atestat mai
intaiu inteun manuscris din sec.
XV2, apoi in Codicele de la
Ersekujvar scris la 1530-1 i
in Cartea de clintece a lui
Hofgreff din sec. XVI, ap.
1 I. Szinnyei, Magyar Nyelvor, XXIII, crede c cuOntul unguresc
este din srbeste.
2 Cf. I. Szinnyei, Magyar Nyelviir, XXIII, p. 189-191, unde cuvntul
111585. Ungurescul sod este deci
de aceeai varst i de aceeai
origine cu germanul Schudde,
Schaute, Schote ,,geck", al-
berner Iacherlicher Narr",
schlechter Mensch", care se
gasete mai Intaiu in 1575, cf.
Weigand, DeutsclzesWb., ed. 5,
vol. II, Giessen, 1910, col. 687
i Kluge, Et. Wb. d. deutschen
Sprache, ed. 8, Strassburg, 1915,
p. 387. Provincial se mai in-
trebuinteaza ung. sod I astazi.
Astfel II gsim ate stat in
Moldo van G., Also vrmegye
monogrOphidja, 1, Aiud, 1899,
p. 805: s o d : trfas, bolon-
dos". De aceemi origine pare
a fi sas. schotchas schief",
krumm", scizotchq gn schief
gehen", atestat la Kisch, Nosner
WOrter und Wendungen, Bistrita,
1900, p. 144. Substantivul sOtie
pozna, pacaliturd, traznaie,
scrinteald, fapta rea", ca I deri -
vatele acesteia ,sotiOs i ptitr,
cum bine a observat Cihac, I. c.,
nu pot fi despartite de pd,
*pt (cf. germ. Schote) nici ca
forma, nici ca sens).
Sokacs. Cocus. (< szakdcs, iar
a cesta < p.-sl. socatv.).
Sokask Consuetudo, (< szokds).
Soldush. Primus author. (< szo-

ainguresc este considerat ca venit din romnote.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI 159

vados, szvados, szavatos, szo- Sukluiesk. Con svesco. (< szok-).

vatos li. Sucluktuke. Consuetudo.
Slzo ld Stipendium. (< zsold ; cf. Summe. Summa (ung. summa,
1 pol. fotd, ceh.-slov. fold, lat summa)
loud ( germ. Sold), Table. Tabula. (< tabla).
Sholtar. Psalmus. (< zsoltdr). Tater. Talerus. (< taller, iar
Sotya Satan. (Dac trebue cetit acesta < germ. Taler)
cu s, cum arat cuvintele intre Talpe. Planta. Crepita. (< talp).
care se gsete, cf. ung. Tarkony, Pirethrum. (< tdrkony).
szottyan a se ivl pe ne- Teblucze. Tabella. (< tabld),
ateptate" ; szoty om bdtran 1 Tegle, Later. (< tgla).
slabA nog"). Tekush. Vagina (< tokos).
Telmacs. Interpres. (Poate fi atat
Pag. 371 :
din ung. tolmdcs, cat 1 din
Spenyor. Hispanus. (< spanyol, slay. tly, mak, din care deriv
cu confundarea lui 1 cu r, obi- i cuvantul unguresc).
nuit atat in sasete, cat 1 in Telmecsuiesk. Interpretor. (< tat-
ungurete la primirea elemen- macia).
telor streine). Telneskume. Convenio. [Occuro,
Spenyoleslzte. Hispanice. (< spa- Obvio] (<talcin, vechiu taldm <
nyol). taldlom, forsan, forsitan, for-
Spenyoresc. Hispanicus. tasse, forte", care a trebuit s
Pag. 371 : dea *Mani, 1, cum Imi atrage
atentia dl Pucariu, prin sin-
Spikinard. Spicinardus (< spiki- coparea lui a aton din silaba
ndrd Lavandula latifolia", germ, penultimg, kilni, cu sensul gre-
Spikanard"). cescul ui tuyx&vco, deci mai intaiu
Pag. 372: de ea fi s. a se afla din Intam-
Suduiesk. vide Siduiesk (<szid-). plare, a se intampl, a se potrivi,
a se nimerl 2", apoi de a se 'in-
Pag. 373: talni din Intamplare", emit
Sake. Consvetudo. (< szok- ; cf. Jdm. zusammentreffen, zu-
1 szokds, idem). sammenkommen 3", in sfarit
, Cf. I. Bogdan, Documente moldovenefti tn arhivut Brasovului,
-p. 28 si Documentele lui .Ftefan-cel-Mare, vol. II, p. 603 unde se dau for-
mele sod4 si sod4. Soldus este dascut din forma *SOUGIUF.
2 Cf. Si ce Mu mi s'o idinit (= s'a intimplat"), Fecior de casatorit
Ne-a hi musai prohodit ..'., T. Papahagi, Graiul si folklorul Maramurefu-
lui, Bucuresti, 1925, p. 70/21.
2 Cf. Cu tine de m'aF taint, Trei zile Mi-af povesti.. ., T. Papahagi,
o. c., p. 15/24.

www.dacoromanica.ro
 160
activ, a intalni", Jdn. treffen,
begegnen". Ung taldl-,Ia care
trimite Tiktin, DRG., 834, ne-a
dat pe kildlui a intalni" i
a afl4).
Telniture. (< taln1).
Pag. 374 :
Telpeluiesk. (< talpal- a
pune, a bate talp").
Telpig. (Nu e probabil c avem
de a face cu ung. talpig<talp-
ig pa.na. la talpd", cu desd-
varire", cu totul", la care se
gandete Tiktin, DRG., 1554.
Mai de graba trebue s pornim
de la forma ardeleneasca
maramurapand tellpic, teilpicd
atestata. de Weigand in (ez.,
VIII, 147, iar aceasta se poate
reduce la ung. talp-k cuiu
sau lopalea pentru talpa", cuiu
sau lopafea de pus pe ea talpa
piciorului", de-aici 10. &MCA-
tor, piciorong, piciorag, scan-
dureaua, potnog, ponog", nu-
mit I iapa" sau schimba-
toare" la razboiu, cf. Dame,
Term., 135; 20. scandurica
tarait cu piciorul care star-
nete petii", scalcea", s scal-
ceazd", cf. .S'ez., IV, 114;
petecul cu care se carpete
talpa opincii", Gr. Ban. i 40.
baiera de jos de la ismene,
ce se pune subt talpd", Rev.
1 Cf. Eu 1-olu pune catallge
24; Nu ojunge la tfilpige De nu 1-01 pune carllge, Jarnik-BArseanu.
P. pop., 435.
www.dacoromanica.ro
N. DRAGANIJ
crit.-lit , III, 172. Avem in limba
atat pe ung. talp > talp, cat
1 pe ek > Ic cuiu lataref, la
un capt mai gros, la altul mai
subfire, intrebuinfat la crpatul
s. despicatul lemnelor", pana".
Ic(ei) din talpic(d) a fost consi-
derat de sufix 1 modificat in
ig(a) subt influenfa unor cu-
vinte terminate in -ig s -igd:
cdrlig, catalig(d) s. catarig(d),
verigei etc.!, cf. 1 duriga ro-
tifa scripetelui" < durd roata
scripetului", scdriga scarica"
< scarei. Ic(ei), considerat ca
sufix, a fost schimbat cu sufixul
i -et in talpet, Dame, Term., 134
i 21, 22 ; cu -iu in teapiu Gr.
Ban.; cu -4 in talpis(d) Dame,
DRF., H. III, 378, in Covurluin;
cu 40 in talpita la talpa
saniei", Dame, Term., 22, care
insa ar putea fi i un diminu-
tiv al lui talpd. Formele femi-
nine tcilpicei i tdlpigei sant
singulare reconstruite din plu-
ralul talpici 1i talpigi).
Temenye. Thus. (S'ar putea ex-
plica din o forma tmny, to-
miny = tmjn p.-sl. tkmi-
jam = gr. 150riccip.oc, lat. thy-
30. miama, atestata la Szinnyei,
MTsz. II, 785 ; cf. bosorcaie <
ung. boszorkdny, buddiu <bei-
dny etc. Totui cf. megl. td-
mprid, fapt care-1 face pe dl
ajunge la Mlpige, Marian, Sat.
 MIHAIL HALICI
I.-A. Candrea, Graiul din Tara
Oaplui, p. 13, s derive dr.
tdindie, din un lat. *t h y m a-
neum < thymfam a; cf. i
Th. Capidan, Meglenoromanii, I,
Buc. 1925, p. 110, care mai re-
lev ca ar. &garnet* vine direct
din gr 15up.(ap.tc).
Tenyer. Discus. Orbis. (<tcinyer).
Teneu. (<tand martor").
Tengelicze. (< tengelicz Frin-
gilla carduellis ", Stieglitz",
Disterfink").
Ternacz. Porticus. (Poate fi tot
aa de bine din ung. torndcz,
ca 1 slay., cf. n.-slov., ; cr.,
slc. trnac).
Tetar. Tartarus. (tatcir < slay.
tatarinz, fern. -rica).
Tetarke. (( tatdrka Polygo-
num fagopyrum", hrica").
Teteresk. Tartaricus. (< Mar).
Teteredz. (tataroz- a repara,
a drege, a tocmi" ; a peteci,
a carpi")
Teu. Stagnum. (< to").
Teushror (1. -shor). (Derivat
din tau).
Timischore. Themisvarium. The-
misiopolis. (< Temesvr).
Tinyer. Discus. Orbis. (< ldnyer).
Tinte. Atramentum. (< Oita <
germ. Tinte).
Tiuke. Cucurbita. (< tk; cf. p.-sl.
tyky).
Tizedish. Decurio. (< iizedes).
Toble. Asser. (< ung. tapl, topl
tomes", Zunder" ; cf. germ.
Dbel Zapfen").
www.dacoromanica.ro
161
Pag. 375 :
Tolcser, Infundibulum. (< Wieser).
Toldeu. (< toldd petec").
Tormak. Nasturcium. (cf. ung.
torma hrean", Nasturtium",
Cardamum").
Toth. Sclavus. (< WO.
Totesk. Sclavonicus.
Toteshte. Sclavonice.
Pag. 376:
Turbolye. Gingidium. (< turbolya
cerfoiu, chervel, turita mare",
Chaerophyllum").
Vame, Telonium. (< vcim).
Vamesh. Teloniator. (< vcimos).
Vameshie.
Varosh. Rubeus.(<vrds, Bogrea,
Rev. 1st., V, 1919, No. 6-7,
p. 132, nota 3, ori din varos,
varas pustulosus, ulcerosus",,
grindig", raios, bubos").
Vegash. (< vdgds).
Veleu. (<vdlti, vdlyd troacd"))
Vemuiesk. Decimo. (< yawl, iar
acesta < ung. yam).
Veroshatek. (cf. Varosh).
[Venujala. Suspiciol (.--- barmaid.
< &in-).
Vigh. Exitus. (< veg).
Vigh. Pcia. (Probabil acelai cu.
cel de mai nainte).
Pag. 378 :
Viole. Viola. (< viola).
Visheu. (< ves5 daltd").
Pag. 379 :
Uricseskume, Hereditor. (cf. uric)..
Uricsesk. Haeredito. (cf. uric).
 162 N. DRAGANU

Urik. Haereditas. Patrimonium. a dlui G. Giuglea, fcuta la

(< rk).
Zemalcz. Crusta. (< zomalc =
zonicinc < gms. Srnalz).
Zemelczuiesk. Incrusto.
Zemelczuiture. Incrustatio.
Pag. 380 :
Zgeu. Uterus. (< zugO mitra
scroafei", dupa o comunicare
Muzeul Limbei Romne din
Cluj).
Zobate, Frenum. Lorum. (< za-
bola).
Zob. Avena. (Poate fi atat de
origine ungureasca, cat 1 slava;
cf. ung. zab Hafer" ; bg. zob
KOrner, Nahrung" ; rut. zob
Haber" i Kropf ; srb. ceh.
zob, idem.).

NB. E cuvant unguresc alakor Spelta, Tenkel", din Adau-

sul de la sfarit, derivand din mom. alac(ut) s. *alacru.
Am ingramdit atatea argumente pentru posibilitatea iden-
Until lui Halici cu Anonimul din Caransebe. Totui pand la
siguranta par'c mai plutete o mica umbra de indoiald din pri-
cina ca n'am putut identifica definitiv scrisoarea, iar dintre ora-
ele in care i-a petrecut Halici tineretea, in cadrele Dictionarului
nu se pomenete cleat Sibiiul i Caransebeul. Aiudul i Oratia
lipsesc. Sa fie o simpla intamplare ori s fie aceeai pricind
pentru care Aiudul a fost uitat 1 din testamentul lui Halici ?1.

I Un rezumat al acestui studiu a fost comunicat Congresului Filolo-

gilor Romni din Bucureti In ziva de 14 Aprilie 1925.

www.dacoromanica.ro
 ANEX A.
Testamentul lui Mihail Halits de Caransebes, 31 Octomvrie 1674.
In Nomine Patris, Filii et Spiritus S.
Individu m, wternum adorandw Trinitatis.
Amen.
En, karAnsebesi Nati ts Mill AI y,
bregebbik idveziilt karAnsebesi Halits
Mihalynak fia s egyesegyedl mara-
dott tiroblaise, bizodalmasan adom tud-
tira mindeneknek, akiknek illik ez tulaj-
(Ion testamentAlis kezemirsa rendiben,
hogy mivel Isten segitsegbeil az felsei
orszgokra igyekezem, itthon valti dot-
gaimat jo karban hagyni akarvn, hogy-
ha bottom tentnnk is azonban idegen
orszgban utolst5 akaratom mindenemreil
fenn maradjon, mindennemil egyetmAsi-
mat s bonumimat igaz lajstromban jti
rendben veven, az lajstromot killOn pe-
cstelve az teilem Wilt testamentAlis le-
velemben szarvas cimerii Oreg pecst
alatt includalvn a szebeni tanicshAz-
ban az becsilletes szebeni tanks s
nevezetesebben az mostani mltsgos mi s'ar intampla cumva si mi s'ar ade-
szebeni kiralybir ur Altai ttettem be
idegen orszgban jartamban valamikp-
pen tOrtnt s megbizonyosodott hol-
tom utAn im ez megnevezendO legata-
riusok szmAra.
lllyn !alai Jon Szimion felesgenek,
Pejka Katalin asszonynak (kivel atyafi
gyermek vagyok) s posteritAsinak ha-
gyom az Vajda Gaspar uramnAl All
hosszu festett lAbas nagy lAdAmban lvO
festett kisebb lAdAt benne WO egyet-
misostOl az lajstrom szerint.
KarAnsebesben lake) Gra MiklOsnak
(trivet atyafi gyermek vagyok) s Tar N.
.asszonynak s posteritsoknak hagyom
a szebeni Vajda Gaspar urnAl AllO
www.dacoromanica.ro
In numele Tatalui, al Fiului si al Duhu-
lui Sant, al Treimei celei nedespartite
si vecinic de cinstit. Amin.
Eu Mihail Halici de Caransebes,
fiul si singurul mostenitor al fericitului
Mihail Halici de Caransebes senior, cu
Incredere aduc la cunostinta tuturor,
carora se cuvine, pe calea acestei scri-
sori proprii a testamentului mieu, 0,
deoarece cu ajutorul lui Dumnezeu ma
pregatesc sa merg in Trile-de-sus,
voind sa-mi las lucrurile de-acas In
buna randuiala, chiar sl daca mi s'ar
intampla insa moartea in tall streina,
sa-mi ramana vointa din urma asupra
tuturor, cuprinzandu-le in buna ordine
inteun tablou adevarat, tabloul, sigi-
fat deosebit si Inchis in scrisoarea cu
testamentul mieu subt vechiul sigil cu
marca cerbului, l-am depus prin Ilu-
strut Domn jude regesc din Sibiiu, claca
yeti moartea umbland prin tari streine,
pentru legatarii care se vor numi.
Pentru sotia lui Ion Simion din Ilia,
Catarina Peica (cu care sant curia), si
urmasii ei las lada mai mica, vapsita,
care se &este in lada cea mare, va-
psita, cu picioare, de la Domnul Gaspar
Vaida, impreuna cu lucrurile care se
gasesc in ea, chip& tablou.
Lui Nicolae Ghera, locuitor in Caran-
sebes (cu care sant Inrudit) si soliei
lui, N. Tar, si urmasilor lor le las lads
cea mica alba, nevapsita, nelncuiata
din lada cea mare, vapsita, cu picioare,
de la Domnul Gaspar Vaida, impreuna
 164 N. DEtiGANU
hosszu festett Mims nagy lAciAmban
lv fehr festetlen kisebb, zAratlan la-
dAmat benne lvii egyetmAsostl az
lajstrom szerint.
Alvinczen laic() HorvAt Glbornak (Id-
vel atyafi gyermek vagyok) es posted-
tisinak hagyom a szebeni Vajda GispAr
uramnAl A116 hosszu festett !Alms nagy
MArnban az It& kisebb lAclAn felid
16%45 frfi s asszony kntilsket a mel-
tette lev6 egy paplannal egytt lajstrom
szerint; item az alvinczi rksgemet
annak levelivel.
A szszvArosi scholAnak hagyom a
Vajda GfispAr urnal 4116 hosszu fehr
labas nagy lAdAmban a kt kisebb
Man feliil lv szanyagiiket (--= sznye.
geket) s Luts Milos uramnil fill6 egyet-
mdsomban tetra egy vg nagy abroszt
s egy nagy kszitett asztalra yak)
szarvasbrt lajstrom szerint. Item az
egsz bibliotcimat rnindennemil Wray-
veimmel. Item a szebeni Luts JAnos
uramnAl A116 egyetmsos 'dreg lAdAm-
ban WO 6n s rz eszkOztiket vagy
ednyeket a scholAnak conviviumbli
solemnitAsi sziiksgre, mint a szilny6-
gOket a scholAnak solemnitAsi orna-
mentumAra, lajstrom szerint. Item a
lajstromban felirt eziist poharakat a
scholAnak conviviumbli solemnitAsi
sziiksgre. Item a lajstromban felirt
arany s eziist marhAmat 6s minden
pnzbeli bonumimat mindennemti ms-
nak nem testAlt levelemmel s jus-
sommaL
Mely szszvArosi schola szmra ren-
deltetett bonumim feI61 valb disposi-
tiOm ez :
I., Hogy lj011ehet meg ez mai napig-
Ian senkinek is csak egy pnzzel sem
vagyok ad6s, az idvezillt atyAm uram
is senkinek semmivel nem maradt adOsa
s senkinek semmije (az kt vagy ha-
I Manta lungA si imblAnit.
2 Val.
3 Ospele, mese sArbAtoresti.
www.dacoromanica.ro
cu lucrurile care se gAsesc in ea, dupA.
tablou.
Lui Gavril Horvat din Vintul-de-jos
(cu care sAnt inrudit) si urmasilor lui
le las contesele 1 bArbAtesti si femeiesti,
impreuna cu plapoma, care se gAsesc,
afarA de .cele douA lAzi mici, In lada
cea mare, lungA, vApsitA, cu picioare,
de la Domnul Gaspar Vaida din Sibilu
dupa tablou.
Scoalei din OrAstie 1i las covoarele
din cele dou MI mai mici din lada
cea mare, lung& albA, cu picioare, de
la Domnul Gaspar Vaida si, dintre lu-
crurIle care se gAsesc la Domnul loam
Luts, un vie de fete de mas mari si
o piele de cerb pentru o masa mare,
dupO tablou. Asemenea Intreaga bi-
bliotecA cu aline mete de tot felul.
Asemenea vasele de cositor si de aramai
din lada cu deosebite lucruri de la
Domnul loan Luts din Sibiiu, dupd
tablou, scolii pentru trebuintele de la
conviviil si solemnitAti, Intocmai ca si
covoarele pentru ornamentatii solemne.
Asemenea pAharele de argint din ta-
blou scolii pentru trebuintele de la.
convivli El si solemnitati. Asemenea
obiectele de aur si argint din tablou
si ori ce avere in bani, impreun cu
tot felul de scrisori si drepturi nete-
state altuia.
Dispozitia privitoare la averea lAsara
scoalei din Oastie imi este urtnAtoarea
I. CA (cu toate eh pAnA astAzi nu
sAnt dator nimAnui cu nici un ban,
nici fericitul tatA-mieu n'a Camas dator
nimAnui cu nimic, si nimAnui nu i-a
rAmas nimic la mine si la tatAl mieu
[afarA de dot ori trei cArti numite in-
tablou], ci totul este cAstigul nostru
propriu, drept, dat de Dumnezeu), da-
 MIHAIL HAIM 165

rom lajstromban megnevezett knyven cd, find strAmtorat in Tdrile-de-sus

WOO nincsen nnAlam, az atytnnAl s'ar intArnpld sa. iau Imprumut off pe
sem maradt, hanem maguk tulajdon, credintd bani ori alt ceva i dupd moar-
istent51 gratificaltatott igaz keresm6- tea mea, cu adeviratul mieu chirograf 1
nyfink minden] ha az fels5 orszgok, ar cere creditorii sd li se restitue, asa-
ban megszillavn valami pnzt vagy dar sA se plateascA totul si omeneste
egyebet taldlok kOlcsn s hitelben numai din averea Math' scolii din Ord-
felvenni s holtom utAn igaz chirogra- stie, ceilalti legatari sA nu plAteascA
phiumornmal azt megkeresik a credi- nimic.
torok, tehAt csak a szszvdrosi schola II. DacA nu voiu lud nimic Imprumut
szmdra hagyott bonumimbl mind eg- si pe credint si astfel nu voiu fi da-
szen, mind embersgesen fizettessk tor nimAnui cu nimic, deci orice avere
meg, a tbb legatariusim semmit se Idsatd pentru scoald (ce nu este argint)
fizessenek. sA nu se vAndi si sd se lind pentru
II., Hogyha semmit kiilcsn s hitel- intrebuintarea specificatA.
ben nem veszek fel, s igy senkinek III. CA averea In argint si bani sa
semmivel nem lszek adds, tehdt a rAmAnA In suma ei originalA, pe aceea
schola szAmdra hagyott semminemil
O. nu o cheltuiascA, ci od sA o dea
bonumom (az mi nem ezst) el ne pentru camdtd in loc bun si bine (cum
.adassk. hanem tartassk meg a spe- a dat bani cinstitul Domn loan Beth,
cificalt ususokra.
len pe seama a 10 alumni din Aiud),
III, Hogy az eziist 6s pnzbeli bonu- ori mai bine sA se cumpere ceva mo-
-mok els6 summAjokban megmaradjanak, sie oil moarA, ori alt mijloc de adus
azt el ne kOltsk, hanem vagy inte- interese pentru alimentarea unui anu-
resre aclattassanak ki j helyre es5 eros mit numar de elevi, afard de elevii sau
md;Aval (mint tekintetes Beth len Milos studentii vechi ai oraplui.
ur az enyedi 10 alumnusi szmdra pnzt
.adat ki interesre), avagy inkbb valami La tinerea dispozitiel numite privi-
annyira val6 jOszg vagy malom, vagy toare la averea lAsatd scolii din OrA-
egyb utinuk hasznot hajtO medium stie cu dreptul pot sill Si silesc, fn nu-
vtessk azokon bizonyos szmu ded- mete lui D-zeu celui viu si a drago-
koknak tdplAldsra, tartdsfira az vdros stei WA de lsus Hristos, atAt pe cin-
breg deakin vagy studiosusin kivl. stitii cuviosi predicatori ai Ordstiei,
Me ly szdszvdrosi schola szmAra cat sl pe Intreg cinstitul Sfat al
hagyott bonumim feliil valO megneve- Ordstiei.
zed disposititimnak megtartAsAra, jure Lui Mihail StrAjan, locuitor In Ord-
knyszerithetem s knyszeritem is az tie, it las minteanul mieu de felendre52
1 Manuscris.
2 Postav fin de Lund; cf. cele ce am spus despre acest cuvAnt in Daco-
romania III, 715-716. Deoarece DI lorga (Rev. 1st., X 1924, No. 10 12, p. 306) se
indoeste in posibilitatea explicArii date acoio, adaug aici cd avem documente
tare ne dovedesc sigur cA la noi se aduce postav de Lund : 15 ulnas vi-
ridis panni Lyndisch vocati boyaronibus honorandas, quattuordecim ulne
Londisch" (Hurm XI, 793); Ideo rogamus pannum londensem coemeres (Hurm.,
XV 496, a. 1553 ; dl N. lorga noteazA : De Lund") ; ,,5 Ehlen Failandisch"
(AAR., s. H, t. XXI, 283); item quatuor ulne braun Londes (N. lorga, Studii fi
.documente, III, [Socoteltle BIstritei], p. 28, unde In notA se explicA Postav
4e Lune).

www.dacoromanica.ro
 166 N. DRAGANU

CO Istenre s a Jzus Krisztusnak sze- si dulama cu copcii de hrgnt, lasate

relmre mind a tiszteletes szaszvarosi
pmdicatorokat Okegyelmeket, mind pe-
diglen az egsz becsiiletes szaszvarosi
tancsot.
Szszvroson lak StrAsAn Mihdlynak
hagyom a szebeni Csiszfir Ferencz uram-
nil hagyott fajlandis deal( mentmet s
eziist kapcsos dolmAnyomat.
Az mostani fejrvari pater Sebesi
Mikls uram gondviselse alatt lv
karansebesi Kretzul Janosnak (kivel
atyafi gyermek vagyok) hagyom az Luts
Janos uramnal all egyetmsas nagy
lAcramban lv lAdamban vale)" bArso-
nyos lodingomat ; item a szp szkofiu-
mos kanitza livet ; item egy drAgaka-
vekb61 csinlt olvast; item egy vel-
netzi viaszgyertyat.
Szebeni Frank BAlint ur fiacskajanak,
Gyirknak hagyom az kt rz kalama-
Fist ; item az nem szkofiumos kanitza
vet; item a kt abrosz szinii kendt.
LeanykijAnak pediglen egy tiikrt, egy
festett fakalAnt, ngy uj ruhatisztit
sepriit s kilenc selyem gombot, ujat
ktsest.
Fejrvirott lak papista Lengyel Ia.
nosn asszonynak mint elg kzel vale"
nnmnek vagy posteritasinak hagyom
az egy kis abroszban lvO kt uj, tar-
hall sziitt parnahjat az kt nagy hosz-
szas veg kkkel szOtt kendiit.
Mostan fejrvAri pater Sebesi Mikls
uramnak nkem maternus avunculusom-
nak hagyom az kt bojtos kenat, egy
jo lepeciiit, egy nagy vg abrosz rigot
(sic) s Csiszar Ferencz uramnal lvii
kt j, tiszta blir vAnkosomat.
Kzdivasarhelyi Kovats Mihaly uram-
nak, p. t. tordai scholamesternek mint
kedves barAtomnak hagyom az nagy
bokor papucsot kapczAstl.
la Domnul Francisc Csiszr din Sibiiu_
Lui loan Cretul din Caransebes (cu
care sant Inrudit), care este in ingri-
i rea paterului din Balgrad Nicolae
Sebesi, II las, din lada cu deosebite
lucruri de la Domnul loan Luts, lodin-
gul 1 tras cu catifeh ; asemenea frumosul
beau de canij 2 cu scufie; asemenea
un rosariu facut din pietri scumpe ;
asemenea o lumanare de ceara de
Venetia(?),
Co pilasului Domnului Valentin Fran ck
din Sibiiu, lui Gircu, ii las doug call-
mare de arama; asemenea braul care
nu este din canita cu scufie; aseme-
nea cele cloud stergare de coloarea
fetei de masa. lar fetitei acestuia o
oglind, o lingura de lemn vapsita,
patru perii de haine noua si 9 nasturi
de argint, noi, cu gaitane (legatori).
Sotiei papistului loan Lengyel din
Balgrad, ca unei matusi destul de
apropiate, ori urmasilor ei, ii las cele
doua fete de perina noua, tesute pe-
strit, care se gasesc intr'o mica bid
de masa, cele cloud viguri mari, lungi
de stergare tesute cu albastru.
Actualului pater din Balgrad, Nicolae
Sebesi, unchiului mieu dupa mama, ii
las cloud stergare cu ciucuri, un cear-
saf bun, un vig mare de [flori ? ----,
virAgot"?] fete de masa si cele doua
perini de piele, bune, curate, care se
gasesc la Domnul Francisc Csiszar.
Domnului Mihail Kovacs din Kzdi-
vasarhely, p[leno] tlitulo] magistrului
scolii din Turda, ca unui sarac scump
prieten ii las perechea mea de papucit
mari cu obiele cu tot.
Domnului Benedict Csefei, p. t. ma-
gistrului scolii din Vurpar, ca until

1 Thecula pulveraria", pulverarium", Pulverphanne an den Flinten"

vas de tinut praful de pusca.
2 .Cingulum textum", cingatoare tesuta ; cf. srb., ikon:co, idem, slov.
I kanica panglica, petea".

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL HALICI
Csefei Benedek uramnak, p. t. bor-
bereki scholamesternek mint szegny
kedves barAtomnak hagyom a szebeni
Csiszr Ferencz uramnAl lev j papla-
nomat.
Kapossi Pal uramnak, p. t. fejrvAri
pwdicatornak hagyom az egy uj, szles
terhele; szijat egy varrott uj hevederrel
egy ruhban.
Alvinczen lake vitzIO karAnsebesi
Ka lina jAnos uramnak mint kedves j6-
akaremnak hagyom az Luts Janos uram-
nAl A'l egyetmAsos nagy ldmban
levei mindennemil eddig nem specifi-
all s msnak nem testAlt albb vale
egyetmAsomat.
Csiszr Ferencz uram sz5mAra ma-
radjon az eiltegyelm6nl hagyott, msnak
nem testlt, itten nem specificAlt min-
den egyb egyetmAsom: sz6p deratalj
hajastel, ket pAtna hajastel, egy uj
pokrecz az lAdAban s tonnAban lve;
egyetmsokkal egyiitt.
Ezt az tlem minden bonumim feleil
klt testamentAlii levelemet az idegen
orszgban jArtomban teirtent minden-
keppen megbizonyosodott holtom utAn
kerhessk es vehessek ki az megneve-
zett szebeni tancshzbl, primario az
tiszteletes szszvArosi papok iikegyel-
mek, secundario az becsilletes szsz-
vArosi tanks. Flogyha pediglen az (sten
letben haza hoz engem, senki semmit
se prwtendAlhasson az felill megemli-
tett dolgokhoz es bonumimhoz, semmi-
nemil legatariusom ellenem se sail-
hasson feldle s ez az testamentum
irritum legyen.
lierem pediglen alAzatosan s bizo-
dalmasan az lir jezus Krisztusra es
lelkiik idvessgre az egsz tisztelendei
es becsletes szebeni tanicsot kzn-
seg'esen es szemlyenknt, kiknek iste-
nes gondviselse alatt hagytam s biz-
tam im ez testamentAlis levelemet s
bonumim registrumAt, bogy ez testa-
mentAlis levelemet s bonumim registru-
www.dacoromanica.ro
167
sArac scump prieten li las plapoma
mea cea burth care se gAse5te la
Domnul Franeisc CsiszAr din Sibiiu.
Domnului Pavel Kapossi, p. t. pre-
dicatorului din BAlgrad, ii las cureaua
cea nou5, lath, grea, cu o cingAtoare
noud cusutA inteo haind.
.
Viteazului Domn loan Calina de Ca-
ransebes. locuitor in Vintul-de-jos, ca
unui iubit binevoitor l'i las tot ce nu
s'a specificat pand aici din lada cea
mare cu deosebite lucruri, care se gd-
se5te la Domnul Ioan Luts, si lucrurile
de mai jos neatestate altora.
Pe seama Domnului Francisc Csi-
szr s rdmAnA toate lucrurile lAsate
la Dumnialui, netestate altuia, nespe-
cificate aid: o salteA frumoasA cu p5r,
douA perini cu par, un tol (pocrut)
din ladA 5i deosebite lucruri din
bute.
Acest testament, care privete toate
lucrurile mele, dupd ce mi se va fi
adeverit in tot chipul moartea Int Am-
plata cu prilejul umblArii mele prin
tari streine, sal poatA cere si WA de
la casa numitului Sfat din Sibiiu, in
rdndul intAiu cuvio5ii preoji ai Ortistiei,
In rAndul al doilea cinstitul Sfat al
OrAstiei. Dacd insd Dumnezeu m'ar
aduce acasd in via15, nimeni sA nu
poatd pretinde nimic din lucrurile si
bunurile amintite mai sus, nici un le-
gatar al mieu sA nu poatA vorbi im-
potriva mea despre ele 5i acest testa-
ment sA fie zAdArnicit.
Rog umilit 5i cu incredere, in numele
lui lsus Flristos si pe fericirea sufletu-
lui lor, pe intreg Onoratul 5i Cinstitul
Sfat al Sibliului, Impreund 51 In parti-
cular, 1ngrijirii bune a cAruia mi-am
lAsat 5i incrediniat testamentul 5i re-
gistrul bunurilor mele 5i averea mea
numitA de pe la gazdele amintite, cd
dupA moartea mea, IntAmplatA umblAnd
prin terl streine, adeveritA In tot cih-
 168 N. DRAGANU
mat, s megnevezett szallasirnon WO
megnevezett bonumimot idegen orszg-
ban jartomban trtent, mindenkeppen
megbizonyosodott holtom utn adjak,
bocsassak kegyelmek adatvan azokat
es bocstvan a tiszteletes szszvrosi
papoknak es becsletes szaszvrosi
tancsnak kezeben istenesen, nehzseg
nlkiil; hogy a tiszteletes szszvarosi
papok es becsilletes szszvrosi tancs
praasidialvn convocaljanak az feljebb
megnevezett minden legatariusomat egy
bizonyos napra es helyre, es kegyel-
mek kinek-kinek szolgaltassk tam
deputlt legatumjt kezeben j6 lelki-
ismerettel, az tlem megirt dispositiem
szerint. Me ly istenes j cselekedetet
es munkjt az tisztelend6 s becsii-
letes szebeni tancsnak az Uristen res-
publicajoknak virgz allapotban vale
megtartsaval s lelkk iidvssgvel
megjutalmaztatja, jutalmaztassa is az
Atya, Fiu s Szentlelek Uristen, kinek
ajnlom kegyelmeket es mindeneket.
Amen,
Actum-datum Cibinii anno r Christi-
anx 1674 die 31 Octobris.
Idem, qui supra :
Michael Halicius de Karansebes m.p.
To : Tunis fortissima Nomen Domini,
ad earn confugiet justus.
Er& torony az Urnak oltalma, oda
folyamodik az igaz.
Din afari: A.1712. die 4 Julii aperta
per nos infrascriptores specialiter ad
id deputatos ad instantiam reverendi
atque clarissirni domini Michaelis Va-
srhelyi pastoris Szszvarosiensis et
nobilis domini Petri Simon, inclyto
magistratui Cibiensi factam. Cibinii anno
et die ut supra.
M. Zekelium, notarium in. p.
Andrearn Goekely m. p.
Johannern Zeivert rn. p.
Originalul in Arhiva Colegiului reformat Kim din Ordstie (Nr. 1. a.-1674).
www.dacoromanica.ro
pul, sa le dea, sa le libereze Dumnia-
Ior, clandu-le O. lasandule cinstitilor
preoti ai Orastiei si In mana Cinstitu-
lui Sfat al Orstiei, cum se cuvine,
fara greutate; c, prezidand cinstigi
preoti din Orastie si Cinstitul Sfat al
OrAstiei, sa convoace pe tog legatarli
miei numiti mai sus intr'o zi si intr'un
loc anumit, si Dumnialor sa predeA
fiecaruia In mani cu 'ma constlinta
legatul lsat de mine, dupa dispozijia
scrisa de mine. Care fapta si oste-
neala prea build a Cinstitului si Ono-
ratului Sfat al Sibiiului Dumnezeu o
va rasplati cu tinerea in stare inflori-
toare a orasului for si cu fericirea
sufletului lor, sa o si rasplateasea
Tata], Fiul si Duhul Slant Dumnezeu
earuia-i incredintez pe Dumnialor si pe
toti. Amin.
Facut-dat in Sibiiu in anul erei crestine
1674, ziva de 31 Octornvrie.
Cel de mai sus :
Ss. Mihail Halits de Caransebes.
To.: Turris fortissima Nomen domini,
ad earn confugiet justus.
Turn puternic este numele Domnu-
lui, in acela scapa dreptul.
Din afar% : S'a desfacut in 4 lulie
1712 prin noi mai jos iscalitii anume
delegati pentru acest scop la cererea
Cinstitului si Onoratului Domn Mihail
Vsrhelyi, pastorul din Orastie, si a
nobilului Domn Petru Simon, facuta
Maritului Magistrat al Sibiiului.
Sibiiu in anul si ziva de mai sus.
ss. M. Zekelius, notar.
ss. Andreas Goekelyi
ss. Johannes Zeitvert
N. Dragann.
 X I V.
CARMEN PRIMO & VNI-GENITVM
Linguaz Romano -Rumanx,
Honor; bud.
Fortuna & Aufpiciis Irnpenetrabilis DaciciArgonautx,
Prgnobtlit Down,
FRANCI S G I PA RI C I I, Papenfisacc.
Vacris ocu1itlimii4uc in Illuttri Enycdini,
Haliciattri : natum.
Ent pnetate,fleriind 1.t vo, Ruinanur ApoDo,
La rotz., ketz. fvente 'n Emperecie federV
De unde canollnice afleptem , fi flu:re : ferule
De Amflelodam, pren chem. fire 'n mem typar.
Vile derapre au dar fiurnofie cferate Geneva:
Ecz. vine Franc:fru s, crnere Leyda, Neu!
Prindecz. mane fiorory, or czejrt nou efipe: nainte
From ,frarattr , njvhele, lap round.
Donny 1,4ny, ovary Dollory ,Dafikrly, fi buneleDomna,
Cci patfe ei fitz. cr, patcve fi flare, rugem.
Nagy EnyediniTranfylv.i. Juan, A. 1674.
Condidit ex improvifo, Amiculus PariciaIler
c2fICH..4EL NALICZYS, Nob. Romanis
Ova, de Cirinfibes.
fitnt"...%3024.n.lwotSWAS004=9;1%5M074:9M5?-a;

Oda de la 1674 a lui Hanel.

www.dacoromanica.ro
 2eta. otrt, 407 co e
53 g 01d1 4 v.. tt-co
g) Ede
e' '24/21' LiAMfic-----e1174' tiers' 17.1,:
tf4461t) Lv-ho nc,44aZ41 a
93ett .kof-s 7f1X21-dkcia
ny &CI( CW "Lel 6444:
9 eilyt %IA 11-4VAZ1 Cto? ft4

fnYe

3e' 1144 "i5 c-076:1 co

f C. L411

ata '6( ton. Attu ercariZ-alt,

4ritounZ. . Caw-WAX-4 0441A' c.-41.74

ei:tcri txcmtai
5 3 e'10 n_y a; 414.
.g3 eiirla4v1 Wi 4Wackbr.ki
-ru,i10.71 4f6ra9-3-te 'Awn,
Elp.o.ctsa diflys
g3V 41,44 <-KPelittui 41.4,3
7.
,Senta f-f4c-J olto
(73 en4I. ++0 a cilt-leAx 72-1a. C1-0C+Ceeise

ein,n4
51fnAt;c34
en rii.,-rar
-
e-raterk vi-rwt:(44/
Pag. 16 din Anonymus Caransebesiensis (dupd Hasdeu, Columna lui Traian,
a. X 1883, t. IV, p. 408; cf. i Revista pentru ist. arch. z fit.,
VI 1891, p. 2 i Et. Magn., 111 3108).

www.dacoromanica.ro
 Cfert.. *lurk. h,t livom` C..1,1nt
1,47,

#
litA4* 4 t 1711414 (141:1,
A
vas-el n1111414.

xi"eict,,....
k
A. 4

i, ft," fa' ,....1.4. 11.147N4. LinIS

autA, t..el
.
ea grwroAct. ttle;MA {/4-
sf. RAL.Pe/ve L

b."
eg4
1 4? an,reie

441, k't nj u, 64,4 4,,k aif,

(2,e/ 0 trtlf744k4 440

631/ACt, 6A ve c `2--c4411t

Pag. 272 din manuscrisul lui Halici.

www.dacoromanica.ro
 est. c elk. yegh..,4,. .01 ct.p.r.
" 1,144 ziotef 4.4 giaL.1 L s..
ttr e r
74,....ve.0 44-

ttdesve AL. cohvtuut. CIALL

2)e, et141,"t 441.1itAIL Arenii,rt,
#Z7

f"ft/144je1"24
t."4.a./ cliduf`-

jeTtite P:=' ein4;14 9 14,0%

44.44n,
hitt% trait C 44-4 vo4,112-nr`"
, Item,, 14,4441.1/ AC
*me tc4 "--

Skivr"'n4IL 0 ftest L744t-eiCA 6-44.12

%dee 64 034,4.4
1.;41.441ri
4t,

t
7x&41,_ PIC/4%

fUrn).." et inV
gia.4,et,e ;ye
*to,c
-

snoniLP

Ca fkcacfAii--1-1
offe' %ft.o+nr.-c
91'4

Pag. 285 din manuscrisul lui Halici.

www.dacoromanica.ro
 ,e
,-)71, n 1.44., 1,41t17'..t,i1.; 1 et t. It.), r;i1,..5 Ci,
'..) I/ . -L... 2-22, ,
.ri _, cl '
Lf J., ci (VI C t 1 ck _, rile 7 It 1 1 JIG- a-647r <31141.0-'
L. i
-L,/,-,,,J4t.a.
'
, tlr'.i. 1.477'7C'n
Ca., ,41a=1;.Ar CtkiiiL' ii ' ere ,
.,7z ,,,kz-ti,erz.ae
e e.). f.,:9yeet4,1 met y
1,-Ve-1;; ill , A ,4,, EV,/,dinf
r.ovr .te ,. i ..,... i,'i ic 21,4 2
c ,
:I
fr/1';n. A .14:1; 'it e) ..r',..;\.-:46

c, ,
L7e,,..k?':ft", 6,
. ,Cc.
.
Li IC71 jY..17.4-777 .-e'i.....c.):.
.
i;
ta 44214x.i.,... /1 i/Lr 2, . ,

; /'
4: (1,7:
c,, r;_r/7a,

, 'I
, 7
.
i,
J7. W I.) ..,1411. 11
.
yr( 1 77J a ,r /Cr A 1)V7 101., Jr 4 ta 417/),,, ,`I ie,,,-r .-, ,,..,
9. t /,' / e ex:, f Jefiem.f.:44:m(vvt.tok
,. at VI rarzr,
_pa 9ir..rtn i p
it 1-6;;Vel.t; or; ) s.f fkaLliszet,q
d ,A, 4..
1 077 , J.. i to Jr7 J.. gl,...,:eCt/ = r\
fna rdj.'n, 117 r 774.. c.`1"7-1,)C 77'7 46k
x
J,Jr. a tri, Ps" LI .171). I- elie- .:9,,A-44.,),1 1 ,e ,7n.174:4 .,A / .17
. ,
"pi.y,s= eivv, Y 1, Ve:ri. eli e.C
A ,t 1.74, ei A ; 144.stilei.arr. .41-rods.c..47
, etjaerla 1,1-00' in aPJ 14%4 3 0 4*, rAt ' /r1'. AP
J Ji' p t. ) ?cr
.firnfze:31(1i! /T. acdf.4.);
1 7 c77. 741
.
Yt'r."1
-
4;1,7
" C on cl:" I,,rfic.....r.,. n f Attar,
thP nCl
1, 7 Mt
. %Irisltosol. At? 9107
r.,ifes9 r 07,11-0$ pry- c:714,W ii ',Ley I se;12".0011". J. c-t 77, 144
J17 0...> ltIef 17Z7,CA-a efr ...V.. I,
"Srke4" / Z7. 4,:f3VP,11 .t!J%
) I
4044 ',--;a c'rh.., 49
Or's+ e-WC.4I,Oiktiellettlif'
mr7 ire eike.-S
1).-2r .c,, :
.a.0;tet,="41
..--,ayrio...titiictn )
,
4-4/1111:47:!"40
`7, lief-imAcq sA-1
4V. < ,1:v
vo,4,--44;;'; vivje
',Jay e:,or y ., .2'.- ", : ...-
-.-ite .
A;
4v, ri , '4 10 'ree 4444ora: bf:i'vdrilit;yci y,ty-yvi4 !Aar
,),Y. Crzarii; ;1,44eci. :410- 40;410$0.4"1-
4y..i,i4ie:1;440.10 rk. 4 v- j.114A
kertiaelct .74.,,7441;11,#) 't:4^=4*Me 4^-
bewne., lir,' tfy es )at (:,,,:;eer ft 9
1 r;,5=

www.dacoromanica.ro
Inceputul testamentului lui I-Ialici.
 . .
, 7- , .

rrern ;4:0 t 11. ,-; t-,77,-;,-,,, 8 i" = ,,,,-,< I ; )1e.,17:,,., . ..`, '-' I ''( A' 4.0.3 :ft, V 417iC . r 13 / I ;

(4,3 Cie
6r/if
. k n tic' c
..,
4.1'; ..,;';',47,,,ri_.//,- I; , . ; f,' r rl ,; t 1.'4_ -..-' cc" ,-;,,,,,'.7. Verk ;:7,-(j'e '7" (4'. iit'. n A", ;z'
/ -./('''''
,t}

c !S /74 .13.1V
:N.

.7
Za, .... . i'.
x yn ..1 (7,....01 .1 71 P771 c ,..-1-1r tits Ail r r: . ;, 7 Id f
0 ,...-Ity..,
.
/. _:.r

, z. Z,C -, ,s ir i SI
..,

LY:t; 3,12;4' 9>fe*.e,1---*- 4.124"141-7 7 7I a 1.41,1;r0 ri,,,-(e Lc 7'. 13, r''',.P7 7, )11 TM t 1- 4:7 2' Z.4. ....?"7, A ilt ,

/
c2
77/ . ...

Pfl n2,71 ".","4"-c5P,IS --6-.r. ,tins, trp ..7.-"., neve, S1criln..nr-ine-r I ert la Mr, 0774?"0.
,

. '
C-,"-"- -.' 7 ''')" of r n't Cht Zell qr)CV 6,, cc , 'yr., i-cati 1),,t i'I an, I, 7' (I a
".-

,--
, :1, tVI... .c,..-f ,*.1/4,. - <1.,
/14 91.74/72$.
e
.."-
itrn
-
11. ;), 14 rf,1; t. in Y1 a iti'' Xt,ile,let e.,/ t
. .....
,
1'' 0,,i rY "n I
. l'-', .0-- vvo,'7,-/i. ;1-4-,-,..-,%fil .1 ).
' ...,'1. ,5 ._,
.41:4, ., i;yi,.; ,...,(, '`.7 ; ,., , ,.. , , /),,,,y ..t..;/:1:77.( i- . 1,roy .t. ..17,3":1-, 4 1.a.-e <,7 (9-1.'l
'77 -, 7 rL:77',.. ;1.A/A DoA: i .-/ ....Ar 1-,' ; firt-<-/- ( , 3 cr ....'".. )- , ; ,- <- ti," o,,,,1 Aa; 02,:lat-)7cr://,., 7 1 1 : , '71 .Vf, e' crp.Z4,..r 00d 614.3
r 1 r
:/
r fit.tft .4'6 177 c* 7 Lc yr ...S. cr.( , , ,,, ,
r- f
......,,,Je,,,,, r1417.7 ,, , , . is.., 07, Er' 1,y _c).,r.nyvii 7. 10/0 '. 4.:/
. {../. I y,v- cti
7,..,,- e.r.: 'V, )1 r ?./..;?l,';;,. % : . ( r;'o, I'' r :7 7. a . ' . ,/, ij i q. ,1.. 44...C1.- N....j41'711."'"1 /44" t ' ' ...- .' 41 --s- '
:
/,:,' 7 ,' :3 7., r" re few /' t .' 4 r ,,,-.),-, , ,,,,-;7.- 11.' l' . Y ","11,,,,,I.1 131,,,,n ,T Vi ri- An'll- C,<"51.r,'"?1(...iCirelei'le0 '''' '-''' 1,441e -
/. , , -' , ,i, .)
71", i , pr 7Ps ..' iv r ) :- i - 3,t (p."1 IA/ e. , ,- /71(4' efd i ,;e -be../;;(` 4,1,1), t-,.117 i-4.., e, 1 "' I / r P 4?e,071 .

ri-7,11 ,: '. ,' r- ..,

1 . , \ ..

r . ,-! ... % ,, '< .

A ,Y,,,p,),f as') 50 L , , , , y 5.4 ,' 1 (5 ''r ''';',c4 '
-.mom+ Viv;i: e,...0' r -"-. ' .t." :
(
.;
---T---
t
-4 ...

f-
i/. rI . ,,:, Al.ti' 4, .1 : , of , , , , 1 cv,S, ,,./.44 p.I it.... lyeg). ,u,7 .2 evt,' 2 'N.Q.....!-- r' ' 4
-, ,,,,, f; ,...)
,a s a ,,,. i a.). i's 11 l ' ,pf 1..! 't ,11:5. 7. , r / ky-t-7,-; r 01-.1 P 1 CL411 e-4:ilrell -7 , y __..6 ,

. r le ,' , 11.1 ,, 4 . t ( 71 )41, ( 4 1)./.44 7- ; 01171;1 a dfra ( Y7 ,./. /, i n Gfl I C;4/ _Iv-
I e If icrvol 1;r/
,4

'/uiii (pit c rwt

a/2.. 0:14-J 1-4ait.re,
r
;-

.'.
Staroitul testamentului lui Halici.
www.dacoromanica.ro
Sfintii-medici in graiul i folklorul romnesc.
La 1-iuklie, Caltndarul ortodox fixeaza pomenirea Sfinti-
bor fail de Kani vraci Cozma i Damian" 1, Rnduiala sfetaniei
celei mici sau Rugaciunea celor epte coconi pentru cei ce nu
pot dormi invoca ajutorul Sfintilor Mucenici 1 vindecatori WA
de argint Cosma i Damian, Chir 1 Ioan, Panteleimon i Ermo-
Jae, Samson i Diomid, Mochie i Anichit, Thalaleu i Trifon" 2.
Aceti doftori fard de arginti" (i.astxol civcepyupoc) 3 era
i V. Sinaxariul, la sfarsitul Euhologhiului s. Molitveniculur dela lasi,
1749: Chir si loan li preced imediat (31 lunie), dupa cum Ermolae (26 lulie)
precede pe Panteleimon (27 Julie). De fapt, insa, exists trei perechi de
Sfinti cu acest nume (Cosma si Damian): una din Asia, alta din Arabia si
alta din Roma. La 1-iu Julie, calendarul ortodox prevede serbarea acesteia
din unna, dar 1 celelalte sant prevazute, respectiv, la 1-iu Novembre si
17 Octombre (V. pentru acestea, ca si pentru tot ce se refera la viata si
cultul Sfintilor, monografia lui Ludwig Deubner: Kosmas urtd Damian, Texte
und Einleitung, Leipzig 1907, P. 38 sqq.). Notam Insa, ca Vracil, numiti
altmintrelea si Valaqi", cad cad In Joia din saptamana alba' (Marian,
Sarbatorile la Romani, I, 255; Rev. crltica-literara, III, 206), sant o simpla
alterare din Sf.-Vlasie, serbat de popor la 11 Februar (v. L-A. Candrea,
Calendarul Babelor, In Adevrul Literal." din 13 Maiu 1923); cf. si D. A.
fterler, Die Patronate der Helligen, art. Artzte, unde se da (p. 9) un Sfant
medic Blasius din Sebaste (Armenia): la el se refer& Blasiussegen" de la
3 Februarie In Germania si Boemia (v. WetzerWelte, Kirchenlexikon 2, S. V.).
2 V. d. e. Euhologiu, ed. II, Blaj, 1893, pp. 13(:), 426 = aXoX6rov,
Venda 1806 [tiparit gresit 1086], pp. 397, 538: ,ictipi eAytcov xcci. impart-
xthy 'Avapp5pcov Kocs[toi xccl Accimccvoa, KUpou xxi Todovou, lloorcaril-
t_tovog xcd Tpp.oXciou, Eccp.cpcbv vat AcokSoug, Mcoxfou me: 'Avotircou,
Ocaoacdou xcd TpUcptovoe.
a Vechea sinonimica relativa la medic" sau doctor", se cuprinde In
esenta In urmatorul text din Pravila moldoveneasca: Cand va zice vraclul
ci iaste rana de moarte sau nu de moarle, H vom crede ; mai vartos, and
se va afla, ca vraciul iaste dascal, cum le zice acestora doAori: atunce se
crede si mai bine, decat ar fi altul mai prost, barbiiariu, sau descantatoriu"
(v. Longinescu, Legi vechi romaneVi .1 izvoarele lor, I, no 504; idem,
Medicina legald in legile veclzi romaneVi, Bucuresti 1924, p. 11, n. 99),
lerarhia e, deci, evidenta: dascalul (profesorul, cf. Ico-poco4nar4s), doctor in
medicina, e superior simplului vraciu fat% titlu, dar acesta e, la randul &au,
superior unui barbier sau unui vrajitor, deli, originar, vractu i vrdjitor sant

www.dacoromanica.ro
170 V. BOGREA

firesc s phtrund 1 la noi in traiul i graiul poporului, unde

faima lor si numele unora dintre ei 1 rsund pan astzi In pro-
verbe, idiotisme si descntece.
frail buni (cf. $i engl. horseleech 'veterinar' = mgerm. lachenaere 'medic',
popr.: 'descantator'), iar vraciu e termenul generic atat pentru medicul literat,
cat I pentru cel empiric (v. Longinescu, o. c., p. 7; cf. Insd $1 N. lorga,
Medici 1 medicaid in trecutul romtinesc, In Ist. Rom. in chipuri i icoane",
ed. II, p. 314). Din aceastd terminologie arhaica, la care se mai poate
addugl, In acela$i sens cu descantatoriu" (magician) : valhovnic (care e hi
farmazon", dar $1 filosof", cum era firesc inteo vreme and filosofii erau
pu$1 pe acela$i plan cu astrologii, numdratorii de stele" (cf. Longinescu,
Din privilegiile filosofilor in dreptul veclziu romanesc, in Contr. Lit." din
1910, p. 251 sqq.), apoi, pe aceeasi treaptd cu blrbierii": fel(d)cerll $i
patronii (v. Dr. V. Gomoiu, Din istoria medicinei $1 a invat medical in Ro-
mania, Bucure$ti 1923, p. 98), lecuind", i ei, ca $1 alp 4ar1atani, cart
se zic dohtori" (ibid., p. 77), mai tarziu $i sporadic, chiar : fisic (cf. engl.
physician, doctor, medic", i. e. vindecator de boalele trupului", dar $1 gr.
71-0,6", lat. physica Jecepta": ROhr, Der okkulte Kraftbegriff im Alter-
OUTLICIBS

tum, Leipzig 1923, p. 73 sqq.), singur doctor" (doftor, dohtor) dainuie5te,

aldturi de medic. Pentru hirurg, gasim, pe lnga vechiul gerah turcesc
$11 firulic le$esc (Cantemir, Hron., 890, etc ), varianta firig (Gomoiu, o. c , p.
63). In materie de ginecologie, avem: map, femei pricepute la movt
(cf. fr. sages-femmes), pe langa descantatoare $i fermecatoare (cf. Longinescu,
o. c., p. 3), adecd universalele I eternele babe (cf. rus. baba 'moa$6.', litv.
senoji, idem, litt. 'die Alte', vg. heflanna, din lat. anus 'altes Weib', vgr.
Iarpogaia, etc ): criteriul obisnuit e batranelea, experienia (v. SchraderNeh-
ring, art. Hebamme), cum aratd, de altfel, insu$i moa$d (cf. mo$), i numal
exceptional alte note: lat. obstetrix (asistenta parturientei, ca'n rom.-basa-
rab. acuRra, accoucheuse", sau engl. midwife, litt. 'Mitweib'), vgr, 6/hocao-
i-6/..Eos (cf. rom. babd-de-buric, naqd-de-buric). Adaugim Lb, In aceastd lu-
mina, se pot explich $1 cele cloud vorbe populare, rau inielese de Zanne:
Calabalac la buric" (II, 22) $i Noroace in floace" (II, 159), de fapt 0 urare
grosoland la adresa tinerelor mdritate, a cdrei forma completd sund: Noroc
la floc $i calabalac la buric!" (aluzie la apropiata sarcina).
1 Sf-Pantelimon (Marele Mucenic i Tdmaduitor", serbat la 27 Iulie
a doua zi dupd Ennolae) e patronul nosocomiului" sau spitalului nemernicilor
sdracilor bolnavi ot Ildnastirea Sf. Pantelimon, care este ziditd i inzestratd
de cel Intru fericire rdposat Domn al doilea Grigorie Ghica Voevod" (v. hri-
sovul Logofdtului Gr. Ghica, din 1813, la V. A.-Urechia, Istoria Rominilor,
X, p. 1012). Venerat patron de spitale si tambduitor fdrd arginti e 51
Sf. Spiridon: agezdmIntul spitalicesc din Iasi i biserica din Boto$ani sant
vestite In Moldova. Poate ca. si Ermoha, n. de pdrau sucevean (v..nict.-Coogr.).
sd. fie identic cu ErnialaTe-ifiiiiieTrar niTiliTegaturd cu vreo presupusd
putere de tamaduire a apei, ca i topon. dobr. Ermalal, dupd n. unui pescar).
Ca omonimie, se poate compara $i yr. Ermolai (Bianu-Hodos, Milo-
grafla rom. veche, II, 346) = rut. irmolk ,,Buch, das die ersten Verse der

www.dacoromanica.ro
 SFINTIIMEDICI IN GRATUL $1 FOLELORUL ROMiNESC 171

I. Zanne, Proverbele Romani lor, VII, 169, inregistreaza

ziatorile: A fi Vint far de argint", Sfint far de arginti", de-
spre un om, care-ti face treabd frd sa ceard plata' ; om cinstit,
dar sdrac" (cf. sdrac, dar curat").
Aluzia la Sfintii doftori frd-de-arginti" e atAt de evidenta,
inat probabil, de aceea meritosul strangdior al proverbelor
noastre a crezut de prisos s'o releveze I.
11. Un descdntec de bubd", publicat in tndra revistd
de folklor din Blaj, Comoara Satelor", an. I (1923), p. 16, in-
cepe astfel :
Amin, amin.
cosman de amin.
Vracii Domnului
descntecul sfintei Nadi 2.
Kirchenlieder (kanoni) enthalt" (elechowski, I, 327), adeca irmologlziu.
Aniclzit, poate contaminat cu Nichita, apare in n. de fantand dorohoian Am-
chita (v. Marele Dict. Geogr.); Diomid, in Domide (cf rut.), iar pe Samson
(nutoy) 11 avem sl ca Psarnpson, cum vom ardtd In alt loc, unde va fi vorba
si.de celelalte nume in chestie. Pentru Luca Evanghelistul, ca patron al
medicilor, si pentru Pantalenu din Nicomedia, v. Kerler, o. c , pp. 9-10
(unde Nikodemien" e o greseald de tipar).
1 In dar ati luat, In dar dati-ne" Ocupeew Acipere, Scopeiv dre hitiv), sunk
o invocatie populara ngr. catrd Anargyri" (v. Arnaud, 1. infra c., p. 517)-
2 Babele sant convinse cd darul de a lecul il au de la Maica Dom-
nului, sau de la fele . . .; de asemene cred cd le vine In ajutor Sfanta
Vineri .. ," (Dr. N. Leon, Istoria noturalci medicate:" a poporului roman, p. 18).
Panaghia (Ilcunvyk:), Prea-Sfanta Fecioard Maria", apare consecvent In exor-
cismele Grecilor moderni (v. L. Arnaud, La Baskania ou le mauvais oeil clzez
les Grecs modernes, in ,,Edios d'Orient" din 1912, p. 511 s. cic1.),precum apare
uneori si Sf. Parasclziva (S1.-Vinere), impreund cu Sf. Pantelimon si Cosma
si Damian (ibid., p. 518), Inlocuitori crestini ai vechilor divinitati vindecatoare
pagane, detronate de evul-mediu bizantin. gf. I Ed. Stemplinger, Antike uncl
moderne Volksmedizin, Leipzig 1925. Sfanta Maica Preacurata" apare
si'n descantecul de deochiu din recenta colectie a par. Birlea (Cantece popor.
din Maramum, II, 327), care incepe: Doi ochi fai 1' o stracat, si noel sfinhi
ti-o vindecat", iar Intr'o varianta mai nou publicat din Comoara Satelor",
11 (1925), p. 1C4, descantecul de deochiu" (sau ghiociturd" --.-- deoche-
tura) incepe : -
Amin, amin
cosman de amin.
Vracii Domnului,
descantecu' sfintei Marie Maria" (sic), acest Maria"
fiind, de fapt: Mare, cum se vede dintr'un alt pasagiu al colectiei Birlea
(11. 361): 0 plecat Sfanta Maria Mare, Cu sacurea mare, In padurea cea

www.dacoromanica.ro
172 V. BO GREA

Cele supuse pana aici ajung pentru a Inte lege ca cele doua
versuri din mijloc trebue interpretate i ortografiate precum
urmeaza :
Cosma(n) Ii] Damian,
Vracii Dornnului.
Un descantec de arpe", reprodus dupa un ms. religios
din Chiojdu-Mic (Buzau) In rev. loan Neculce", IV (1924), p.
236, sung, in adevr, precum urmeaza : Amin, amin ([de] doao
ori), Cozma 1 Damiian. Sa maneca Maica Santa Mariia Durninecd
de dimineata la lantana' i gsi pe Spinrulu [erpe], ezand pe
piatra veninatu, topsecatu, pelinatu, ciumaratu ..." 1.
Greeala pe care o face revista blajeand ins, care, de
fapt, nu face cleat s reflecte o confusie populara, apare
totui in cele mai vechi culegeri de descantece 1 se intampina,
de la olalta, In mai toate publicatiunile de acest soiu.
Amin, amin, i Cosma d'Amin, ai iamata [= drot kep.o:-ctzon], ca
rn'au mucat giata cu mutere zimti", incepe un descantec de muca-
tura erpelui", tiparit, acum cateva decenii, in Buciumul Roman",
III, p. 140. Amin, amin, Cosma d'amin" apare constant, ca in-
cipit", la o serie de 6 descantece, diferite, din Monografia com.
rur. Stalineti [. Stanileti1", de N. T. Moceanu (pp. 135, 137,
138, 141, 143). Cuzman de Amin, liacu lu DiordIe" sun, ca
refren, invocatia inteun descantec de deochiu din colectia Graiul
nostru, a d-lor Candrea Densusianu Sperantia (II, 126), cum
i'n Graiul din Tara Hafegului al d-lui 0. Densusianu (p. 343),
supt forma : Coma d'e amin". Amin, amin, Costnan d'amin",
incepe 1 descantecul miluitelor, sfintelor" din Colecfiunea fol-
cioristic romilnd din Reicdfdia i fur, de E. Novacoviciu, p. 132 2.
mare . . ." Mateo Sfeurta Dominica" se invocA, In sfArsit, Inteun des-
cAntec de dragoste, publicat acum in urmA de Dr. Ch. Laugier (Contribufluni
la etnografia tnedicald a Olteniel, p. 134), care, vorbind de brAncA (o. c.,
p. 89), spune c in VAlcea i Romanati, se scrie brAnca, scriindu-se de-a
IndAratele, sub numele Sfinfilor fara de arginfl: Tindecati brAnca de la
robul lui Dumnezeu cutare' etc.
Un desantec de muschtur de erpe", remarcabil prin formulele
cabalistice ce cuprinde (Da zalea malea" aminteste pe halea malea",
etc.), v. In colectia banAleanA, citatA mai departe, a lui E. Novacoviciu,
-p. 138.
,Hera ImpArat" din descAntecul de pociturA (ibid., p. 137) pare a fi:
Zer-Imparat.

www.dacoromanica.ro
 SFINTII-MEDICI IN GRATUL I FOLKLORUL ROMANESC 173

Identificarea era din cele mai ware, Cosma i Diamin"

din descantecele de Samc" sau borza" (Marian, NaVerea, p.
35 1), oferek aa-zicand, un termin mediu, intocmai ca 1 Amin 1'
amin ! Cosma, Ddmin" din Pamfile (Sarbalorile de yard la Romani,
p. 161) sau Amin, amin, Cosmandin" (v. Hasdeu, Etym. Magn.,
s. v. amin, col. 1074).
De fapt, aceste etape intermediare" sant absolut superflue
pentru recunonterea numelor Cosma i Damian, care se ascun-
deau subt deformatiunile populare, odat ce interventia acestor
Dioscuri cretini" in descantece e bine cunoscut 2 i odata ce
tim cd Sf. Cosmadin" se serbeazg In popor tocmai la 1-itr
Julie 5, adeca in ziva de Sf. Cosma i Damian.
Singurul lor rost este acela, c ne desvlue mecanismul'
etimologiei populare care a fcut din Cosma i Damian: Cosman
de amin ".
Numele acestea nefiind prea obinuite i ajungand prin
urmare obscure (obscurata diu populo", zice Horatiu, Epist.,
2, 115), subt influenta lui amin precedent, Damian a fost analizat
in: de+ amin (cf. Demian i Diamin" sus-citat), iar, subt influ-
enta lui Damian insui, Cosmd a fost transformat in ; Coimam
(Cuzman", cf. Cosmandin").
In ce privete Cosmandin, la formarea lui dup o pro-
cedare sintetic cunoscut din exemple ca Antanasii = Anton 4-
Atanasie (1.7-18 Ian.), Todorusale Todor + Rusalii, etc. a
putut contribul i analogia cu Costandin (Constantin).
III. 0 alt expresie popular, in care, dupd credinta noastr,
avem a face cu nume de Sfinti vindectori frd arginti" este-
faimoasa locutiune : a umbla. teleleu-Teinase". Dar, pentru de-
monstrarea lucrului, va fi necesar, de asta-dat, un mai mare_
Incunjur.
Dupd sensu-i curent, expresia citat Inseamn : a umbla
mereu, fr rost; flatter, rOder, herumschweifen, bummeln". Ea
face parte, ca atare, dintr'o Intreag grupa de locutiuni sino-
nime, incepand cu a umbld sau a bate.
1 Mira Slava (?)" din colectia de Vraji, farmece i desantece" a ace
luiai, p. 88, e, dupl toat probabilitatea, satul iesean M1roslava.
2 Cf. si Gaster, Literatura populard roman& p. 417.
3 V. Marian, Sdrbdlorile la Roman1,I, 228 ; Pamfile, 1. c.,i I. -A. Canclrea
Calendarul Babelor, ad loc.

www.dacoromanica.ro
174 V. BOGREA

Pentru claritatea expunerii, le vom Imparti In doug serii

(compuse cu a bate i compuse cu a umbld), dei cele mai multe
din ele se intrebuinteaza deopotriv cu ambele verbel.
1. A bate berbunca (bdrbunca, beirbunc, veirbunc = germ.
Werbung, recrutare" ; v. Dict. Ac., s. bdrbunc, racolage, danse
paysanne", unde se citeaz expresia a juccl verbuncut i adv. 'in
-verbunci, in lumea large, propr.: In armatd" 2). 2. rJ bram-
bura s. bambura (v. Dict. Ac., s. v. i cf. gamburel, locul unde
-fug cei cari au Mut tel In jocul cu mingea de-a tria-hinga", din
glosarul Viciu, p. 45, it. a thimbera, la Intamplare, la noroc, frbi
socoteal", turc. bampere, gradus, ordo, echelle, Leiter"; ono-
matopeic ? 3). 3. r.) ciamburult giambury (ezAtoarea, IX, 155):
aluzie la ceambulurile" pradalnice de odinioarg ale Ttarilor (v.
Aineanu, Infl. orient.,111, 121); cf. varianta secunclar : a umbld
sambura (Graiul nostru, II, 211) 4. - 4. Ni (10alcaoa (Zanne, o. c.,
1 Bat berbunca (atestat 61 la Pascu, Etimologit rom.,I, 62), mi-e cunoscut
din satul mieu, TArnauca-Dorohoiu, Intocmai ca sl bat hambesa: nici bogata
ilista de izolAri" ale verbului bat, dresat de d. A. Philippide (Specialistut
roman, 141 1907, p. 24 sqq.) rnt le dd insA ; cf. si Dict. Acad., s. v. bate, I, 1.
' Sensul verbuncului boalei'', citat acolo din glosariul muscelean al
lui Codin (p. 78) cadreazA perfect cu ideia de stagiu, duratA" (a serviciului
militar). Mai curios e Maret, timpul ce-i scris cuiva sA4 trdiascA" : '6i-a
facut lAzretuft sau timpul cAt o s tie o boala; 'de geaba cerci s'o le-
cue5ti, a nu scapi de ea, pan& nu si-o face lAzAretul!' (acelasi glosar, p.
46); dar 61 aid, transitia de sens i confuzia se explicA destul de usor prin
durata carantinei. (0 tot atdt de interesantA confuzie se relevA in Ztschr.
f. vergl. Sprachforsch.", din 1925, p. 107, in mgerm. spitted, Aussatz, lepra",
spitallch, lepros", lit.: spital", bolnav de spital"). Glosatorul insusi a in-
teles aceasta, mai tArziu (Muscelul nostru, I, p. 43, n. 2): ,,Carantine, care,
innainte se numeau Maret, de uncle, poate, a rAmas cuvAntul hithret: `sAli
-facl boala Marcia!, 1 trece ea!" Dar, pentru cd veni vorba de fizairet
i pentruc sAntem in plin folklor medical, sA observim c insusi numele
-acesta (it. lazzaretto) derivA, dupd o recentA explicatie a lui L. Spitzer (ad-
misA si de Nyrop, Italtenske Ord I Dansk, Copenhaga 1922), nu din Lazarus,
cum se credea pAnA acum, ci de la insula venetiand Santa Maria di Naza-
reth, unde s'a constituit, In 1423, primul lazaret (cf. Herrig's ,,Archiv", 1
Die Neueren Sprachen", XXXIII [1925], p. 77 sq.), precum faimosul ghetto
nu derivA din aegyptius, ci din venet. ghetto, tosc. geito, Giesserei" (dupA
turnAtoria ce fusese odinioarl In cartierul evreiesc: ibidem ; cf. 61 ,,Jahrbuch
fir Philologie" 1 [1925], p. 136).
8 Cf. si rut. bamburd, 'grosses, grobes Ding', (elechowski, I, 12).
4 Cf. mai jos no. 37 (paghiaz, cum 0 niivrapt (Ureche, ed. Giurescu,
p. 55 = lorga, Din faptele strdbuntlor, p. 66, uncle se gloseazA: azapl, oaste
de avangardA turceascA", identic cu asapizti = prAdAtorii, din *incai : ibid.,

www.dacoromanica.ro
 SFINTIOMEDICI iN GRAIUL I FOLKLORUL ROMANESG 175

IV, 245) : reminescenta istorica a vechilor exercitii militare orien-

tale consistand in aruncarea sulitei (cf. geridul) printr'un cerc
de fier (v. a'ineanu, o. c., ad loc.). 5. r+ hambesa (Pamfile,
jocuri de copii, II, citat in Dict. Ac., d Insa numai varianta cu
umbld) se lamurete prin urmatorul pasagiu din monografia lui
Kaindl, Die Huzulen, p 11 sq. : De PaVi, flacaii obinuiesc a
lu parte la un joc, pe care-1 numesc harnbas. Acesta consist
in aceea ca flacii formeazd un lung lant, ai carui membri au
fiecare datoria ca, cu toata repeziciunea cea foarte mare a micarii
lor, s nu iasa din rand. Conducatorul, prevazut cu Ufl bat uor
sau cu o ciute (basma rsucita), alearg repede, and la dreapta,
and la stanga, aa c e aproape cu neputinta sa-1 urmezi fard
a prsi randul. Unuia din cei ieiti din rand se silete condu-
catorul sa-i aplice o lovitura. Daca reuete, atunci intreg irul
se desface, pentru ca, la un semn dat, s se Intruneasca iarai
la joc" 1. 6. r- lela (Rev. critica-literara, III, 87, etc.)2 se
explica, de asemenea, prin urmtoarea adnotatie a lui Budai
Deleanu la versul Nu va bate el in zadar tele din Tiganiada"
(ed. Carda, p. 37) : ... Precum este i acest cuvant lela, care
trebue bine a se osebi de catre altul asemenea cuvant, lele 3.
In Ardeal, spre partile Hategului, au copiii tranilor, mai vartos
cei cari pastoresc vitele, un fel de cantec ce-i zic lela. Ii strang
p. 93). Pentru asemenea supravieluiri istorice in jocurile copilaresti, cf.
n-le urmatoare, cum si 0. Weise (Die deutsche Sprache als Spiegel deutscher
Kultur, p. 41): Auch das Kinderlied spiegelt z. T. die kriegerischen Ereig-
nisse friiherer Zeiten wieder", iar, ca exemple mai putin cunoscute, V. intere .
santele jocuri de copii, din colectia d-lui G. Precup (in rev. Scanteia" din
Gherla, II [1925]): liol van lancu, in care doi copii, prinzand picioarele
unui scaun, se lovesc reciproc cu un stergar, Intrebandu-se: Ho! van
lancu" I raspunzanda-si: Itt van lance (p. 64), si De-a mare-i tina pe
Moldova, in care un sir de copii, finandu-se de man-a, vor s treaca pe subt
portile Basarabiei",inchipuite de alti doi copii prinsi de mani, i-i intreaba:
,,Mare.i tina pe Moldova?" &it Ce vama luati?". etc. (p. 65).
' Cat priveste etymonul, ne-am putea gAndi la un reflex al germ. v.
han(m)petz 'Hahnenbiss', mlat. gallimordium (firma caselor de toleranta In-
fa(iand un ... coq avec sa ... cocotte), din care si ceh. hampejs, hanpas,
,etc. (Berneker, 376).
2 Mai obisnuit insa: a umbla lela (Cihac, II, 169, etc.).
8 Confusia se 1 vede inteun a fi un bate-lelea", de fapt: un bate-
lela = haimana (Zanne, IV, 383), sau inteun a umbld lelea pe drumuri"
(ibid.), explicabil I prin influenta sinonimelor: a umbla in dorul lelei, de
dont! lelei, in dragul lelei" (ibid.).

www.dacoromanica.ro
176 V. BO GREA

grumazii i se scuturd din tot trupul, 'aa cantd izbucnind cu-

vinte tresdrite, i fdcand schime urite ruinoase, i din gurd
cantand lucruri de ruine i adevdrat satiriceti. De-acolo se zice
de obte de oarecare ce nu lucreazd nimic, cd bate lela". Un
sens inrudit are i it. falalella, falilella, cantilena sciocca del
volgo ; contadino tristo che non volendo lavorare si da a chie-
dere l'elemosina, cantando alcuni versi",lellare, andar lento nel
risolversi e nell'operare" (FanfaniRigutini Tommaseo), cum
1 ngr. Tpincc Aacc. 7. r.) laturile s. laturile (Philippide, o. c ,
p. 24) l'i gsete comentariul In versurile populare citate mai
departe (subt no. 32). 8. r.) pavelele (ibid.) e copia fr. battre
le pave. 9. rJ pietre (Candrea, Poreclele, p. 69), apartine la
aceeai categorie cu precedentul (sinon. a numara pietrele din
Zanne, I, 254, are, firete, alt talc) i urmtoarele. 10 rJ poduit
(Rev. crit.-lit., 1, c.) se referd, probabil, la pod, stradd" (cf. Tik-
tin, S. V. I) i face, deci, parte, din aceeai sferd de . . . ocupatii
de surtucari targoveti" 2, ca i 11 rs. treta, a umbla pe ulita"
(Rev. crit.-lit., IV, 87), pe trotuar" (la nsl. trata, Viehtrieb,.
Grasplatz", e mai greu de gandit3). 12. r,.) a umbld de-a cilean-
dra, fdr nici o grip, nepdstor, laidac, lard de nici un capt"
(D. Furtund, Vremuri Intelepte, p. 90), pare o deformare, prin
fonetism moldovenesc, dintr'un de-a fi leandra" (cf. 1 no. 36) sau
un de-aciled'n r,.," (fiindcd de hil'andrei mr. n'ar putea fi vorba, iar
Vgan. gealindrd, Tntrebuintat ca refren al unui cantec in pofida Tiga-
nilor, nu e prea popular); cf. Insd 1 no. 24. 13 r\i craina,.
a umbla frd rost, ca craiu (om fail al:IMMO" (Codin, 0 searn
de cuvinte din Muscel, p. 22), ar putea fi mai curand In legd-
turd cu *crania, marginea" (cf. no. 32) decat cu craiu, cum
suggereazd glosatorul, de1 craiu inseamnd, de fapt : vagabond'
(N. Iorga, Scrisori de boieri 0 negustorl, p. 189), craiu de po-
dud" 4 ; cf. i cralnic herold ; telal" (v. teleleu .0. 14 rJ creauga
I V. d. e.Dionisie Eclesiarhul (Tesauru de monumente ist., II): cu brut-
cite nimenea sa nu umble pe poduri . . . ca s nu facd sgomot pe ulifii" (p. 219),
craii podurilor" (p. 232), craii depe ulite" (ibid.), pentru cad cf. I cucii
de poduri" (Gion, Ist. BucureAlor, ad loc.).
2 Cf. ngr. couproknr, batteur de pavs" (Byzantlos, 570).
8 Cf, 0 sinon. a bate calea minzului (Philippide, I. c.), a bate in buze
(Zanne, 11, 28), cum 0 germ. Classenhatter, lit.: einer, der auf den Gassens
'haut', d. h. umherluft" (Hatzfeld, Vergl. Bedeutungslehre, p. 75).
4 Cf. no 10, nota. Pentru expresiile: craiu de Curtea-Veche" 0.
craiu de Curtea-Noult", v. Zanne, IV, p. 318 sqq.

www.dacoromanica.ro
 SFINTII-MEDICI iN GRAIUL SI FOLKLORUL ROMANESC 171

(ezatoarea, IX, 155) s. creangei (Zanne, II, 788) formeaza o fa-

milie cu n-1 16 i cele urmatoare. 15 r\, d'a doina (Codin-Miha-
lache, Seirb. poporului, p. 63) trebue pus in legatura cu oina,
(oinar, hoinar) i doina. 16. rsi de flori-de-cuc (Zanne, I, 170),
ca i 17 rJ de florile mcirului (ibid.), 18 rs.i frunza frasinelului
(ibid., 183), 19 (-4 frunza WU (ibid., II, 788), fac aluzie la hoind-
reala pe campuri i prin paduri (cf. no. 30), daca nu reflecta.
cumva Cate un Inceput de cantec popular (Flori de mar" se aude
des prin colinde, iar frunza lelii " ar putea fi i : frunza lalelei;
cf. Insa no. 6, cu nota 3). 20. r, fuioaga (Zanne, II, 789 ;
Pamfile, Agricultura la Romani, p. 248) a fost explicat din ung.
fajogni, a sufla Incoace i'ncolo" (Dict. Ac.); cf. 1 rev, loan
Neculce", III (1923), p. 25, unde se inregistreaza : ,Juiog, fuloaga
(magh.), etourdi". 21. r\., habauca, In zadar, razna", apartine,
evident, la habitue, toqu", unde-1 1 subsum Diet. Ac., din care
lam citatul. 22. rs.) hai-hui cuprinde un turcism, identificat
de noi in DR., I, 277 (pentru corespondentele mr., haihum i
halza, cf. i Dalametra, p. 107). 23. r\-) haimana, cu sinon. a
haimani, din turc. haymana, vagabond, om fAra capataiu" (ai-
neanu, s. v. ; cf. Ins 1 Tiktin, s. v.). 24. N, handralela (ibid.,
s. v. handra, haillon") pare un compus cu acest handra, dar In
sensu-i figurat, de iubit", pe care-1 autoriza simetricul handra-
lau, amant", din 25. r\J handraldu, Incoace fncolo, fail nici
o treaba" (ibid.; cf. Ins i ung. vandorl, wandernd, herumzi:-
chend"!), ca 1 sinon. 26. r,) de-a handramandra (ibid.; cf. mendre:
ori onomatopeic ?) 27. r%) de-a harhageaua, a umbla pe
Campi, fard nici o treaba, jucandu-se : harhageaud a fost un joc,.
care s'a pierdut" (Zanne, IV, 377). 28. r\i hebereu e ung. he-
vera, inoccup, fainant" (Draganu, DR., III, 719). 29. rsa de-a
hoameglwa (Pacal, Monogr. corn. Rainari, p. 139) e, poate, iden-
tic cu varmeglzea, cornitatul (ung. varmegye). 30. rJ hoinar,
s. Iwinaciu (acesta, la Zanne, VI, 146 : Umbla hoinaci ca han-
gerii ;.-= hangerliii, soldatii lui Hanger11") se refera originar, evi-
dent, la jocul (h)oinei (v. Diet. Ac., s. v., i cf. Vambry, Die pri-
mitive Cultur des turkotatarischen Volkes, p. 146 sq.). 31. r\., pe
horaife se gsete atestat in Lex. Budan, s. v. Itoraild, ulita",.
cu sensul de vagor, circurnvagor". 32. r,. din hudd In hudef
(Codin, 0 seama de cuvinte, p. 40, sub tumid, casa", recte : gaura,
petera") e de apropiat de hudig (ulita), etc., cum 1 de harbarw
ratacitor din cal'n al". 33. (-,) hupmargina (Zanne, II,

www.dacoromanica.ro
178 V. BO GREA

789, probabil cu gandul la I-14i sau la hu$ 0, de fapt : huciu-

marginea, corespunde fr. battre les buissons (cf. i faire l'cole buis-
sonniere) i se lamurete deplin prin urmatoarele pasagii din can-
tece populare : ,Mai tu, (Gheorghe) Fat-Frumos, ce-mi tot bali tu
laturile, Laturile i plaiurile, Plaiurile, pravetile1. i toate hotarele ?"
( Colind pentru ficior voinic", in I. I. Ratire-s-Eiti, olinde, p. 6),Gruia
piatra [Inchisorii] rAsturna, Taica-sau din graiu graia: Ai, Gruita,
dragul mieu, Tu ii bate marginile, Eu oiu bate dricurile, ca eu sant
mai de demult, De tiu randul la batut" (Frncu-Candrea, Motii,
p. 205), ultimele cloud versuri scotand in evidenta 1 ideia de
evitare a unei greutti, proprie hoinarilor". 34. r.) iorgusa, Val--
jol, umbla in toate partile, s dobandeasca ceva." (Sezatoarea, V,
101), earcol (cid) = umbld iorgusa primprejur, tragand nadejde
s se capete cu ceva" (ibid., 163), umbla iorgusa, umbl fuioaga,
fall nici un rost, de cOlo-cOlo" (Pamfile, Agr. la Romani, p. 248),
umbla iorgusa, iorga, iorcea, Inteuna, mereu, fr astampr"
(T. Crudu, la G. Pascu, Despre cimilituri, I, 6), pare o formatiune ad-
verbiala turc., analog luiyoghoussa, sinon, autrement" (Youssouf),
ioghsa, roqsa, idem (Kieffer-Bianchi, II, 1290), din turc. iorgha,
trot, allure de cheval au trot, cheval qui va au trot" (Maian),
,,cheval qui va ramble" (Kieffer-Bianchi, II, 1287), din care 1
sarb. jorga, Trab und Trott gehen ;' das Pferd, Postganger, Zelter"
(Filipovie). 35. r\) ldidac (cf. sub no. 12) e un moldovenism,
neglijat de dictionar i derivnd din polon.-ruten. l'ajdale, Lumpen-
kerl, Halunke", cech. lajdak Herumstreicher" (Berneker, 686).
36. r,i lainic, linici; flaner, vagabonder" (Cihac, II, 511; cf. 1
toponimicele) pare a fi designat la Inceput pe unul care se
ascunde, dosete, prin gunoaie : etymon ar fi, deci, ruten. lajkno,
stercus" (Berneker), iar nu sl. lajha, paresseux" (Cihac) sau laie,
resp. laid, ratacitor` (dineanu); cf. i: pasare lainica (in basme2).
1 Pentru acest slavism, insemnnd drum drept", cf. pe !arta cele
spuse de Cihac, Tiktin 1 $aineanu. S. V. (acesta din urma nu da deck pe
praveit, cal:A.1a a din C. Negruzzi), si: apraval [=-- a pravaf], pure,
aproape" (rev. Ion Creanga", II. 109), in preivitut vantului" (ibid., III, 7),
pitabet, preajma, aret" (Francu, o. c. 104) i, mai cu seama: cautandu7i
pravtal stglft) trri" (lorga, Studli fi doc., XIX, 30), un exemplu, din care
ar putea Intelege i d. lorgu lordan, ce-i cu topon. rom. Pravaltd, i nu
1-ar mai amesteca cu Plavia = plavie, pluta,aii PMvoia = plavatn, alb,
balan" (Ram. Toponomastik, BriinnLeipzig 1924, p. 34). 1

nicd-barnicd". -
2 In chestionarul N. Densuianu (Rev. cr.-liter., III, 212): ,,pasre lar-
A. Scriban (Arhiva, 1914) 11 explica din *laidnic --,-- laidac,
propunand acelai eymon rut.-polon.

www.dacoromanica.ro
 SFINTR-MEDICI IN GRAJUL I FOLKLORTJL ROMANESC 179

37. r\J langrd, [ca uni pierde-vard" (Viciu, Glosar, 55; ezdtoarea, II,
229), amintete pe leangrei, %rind, sgomot' din Frncu- Candrea (Motii,
102), landrd, cu cnii Iandr, de-ti ia auzul" (rev. Ion Creang",
1915, p. 87; cf. Viciu, /. c.: nie langre, strigt la cni), dar ipe hor-
Iangeir, holoangdr 'Mt de bale' (Viciu, 51, 98 ; cf. DR., H, 415, n. 4),
cum 1 pe mr. huldndar 'vagabond, rOdeue (cf. Pascu, Dict. tym. ma-
cedoroumain,l, 210). 38. r\d leanca, umbl haimand" (Pdcald, o.c..
525), amintete de *foileanca (joileand), leaned (cojoleancd), hain
lungd i ponositd" (din rut.), i de ung. lecinyka, fat" (cf. tele). 39.
nearat neseimeinat (Zanne, II, 788) se intelege uor IfrA comen-
tarii. 40. -., in paghiazurt (rev. Ion Creangd", IV, 85) infatieazd,
ca 1 no. 3, o amintire a podghiazurilor" de pe vremuri (Streif-,
Raubzug", gloseazd Tiktin, s. v., raportandu-1 la polon. podjazd,
idem, etc.). 41. r uvai Chiranda (Zanne, VI, 55 ; cf. Sezd-
loarea, III, 90 : pat clziranda, om curvar, betiv i cu alte rele")
exprimd, cu un timbru tigdnesc, aceeai idee de eschivare prin
vagabondagiu : pvai pare identic cu $ovaiu, atestat la Dosofteiu
cu sensul de subterfugiu, rdspuns evasiv" (cf. Tiktin, s. v.), iar
Chiranda e un cunoscut n. de femei tigdnesc, devenit 1 apelativ,
cu Intelesul de femme de mauvaise vie ". 42. r\i uletele (rev.
Ion Creangd", VII, 242) a resultat, probabil, dintr'o incruciare
intre ulate (olate) i ulite. 43. rs) zoica-beatei, a umbl fr
lucru i cam zdpAcit" (Zanne, II, 788), cuprinde, foarte probabil,
o aluzie locald (expresia e din Valcea) la vreo femeie betiva i
ulicernicd (numele de femeie Zoica e atestat in Archiva !storied",
12, 89), frd a fi exclus Insd ca baza expresiei sd fie n. dialectal
al gaitei, zaicei (Marian, Ornitologia, II, 69), Inteo formatiune
analogd cu curcei-beatei2.
Re venim acum la (44) : a umbld teleleu-Tdnase .
Clzlrancld seatnAnd s'a fie n. de floare Cheirantlza (gr. xetpctp5os, ga-
rad") sau, mai curnd: Kap& "Av3a (cf. "AvotAa.Floarea"), ca Kap& eApva =
Chirana (cf. Ins'a i varianta pirancld, 'Weibchen, Dirnchen', pe care Tiktin
o raporta la fig. pzrano, pirani, Geliebte"): identificarea lui cu Chirana In-
si si, cu atat mai mult, cu chiranii, cheramti =-- wet. twu (Pascu, Etim. rom.,
49 i, deja, Filimon, Clocoi veclzi ql noi, ed. Cartea Romneasca", p. 130,
II. 3), ni se pare, insd, In orice caz, inadmisibil.
2 Am lasat la o parte sinonimele : a tdid cdnilor (s. la cdni) franzd
s. boji (Zanne, I, 388). Pentru sinon a tunbld in bezdilti = in zadar, din
rut. bezdize, v. acum T. Papahagi, Grand ci Folldoral Maramuroultd, p. 214.
lidmptildi, se zice celor ce le plac drumurile" (rev. Ion Creanga.",
VII, 51), pare a fi acelasi cuvant cu IzOmpidu, om mare, diform, necioplit"
(Pacala, o. c , p. 525) ; cf germ. hompellg, schiop".

www.dacoromanica.ro
180 V. BOGRFA

Observant mai intdiu ca se zice 1 simplu : a umbla telelete,

iar, pe de altd parte, nu numai Ttinase (a fi un tdnase", a se
face tdnase")1, ci 1 teleleu-Teinase se intrebuinteaza adiectival-":
and cineva se vaita mereu ca-i bolnav i de fapt e un Teleleu-
Tdnase, li uram : Sainatatea tatei (bunicului) de la rnoarte'ncoace !"
(v. rev. Izvorau1" IV, [19221, n-le 1-2, p, 7 ; cf. si d'ineanu, s. v.).
In aceste conditii si'n cadrul intregii sinonimice, pe care
am trecut-o in revista mai sus, se poate afirma si s'a afirmat
de toata lumea, incepand cu Cihac, CA a urnbl teleleu-Teinase"
nu e deck o amplificare a expresiei a umbla teleletta, acest
teleleu insui nefiind deck o desvoitare din telal, misit, mijlo-
citor, samsar", intocmai ca i fern. teleleicd, femeie care umbld
fall rost, fall treabd" (Rev. crit.-lit., IV. 86), propr.: teldlita".
Explicatia (oricat de dunkel" ar ramanea, cu drept cuvnt,
pentru Tiktin, S. v., relatia acestor cuvinte 2), mi s'a pdrut plauzi-
bild, pdna in momentul cand am cetit in Ad. Strausz, Die Bulgaren
(Leipzig 1898), p. 330, numele serbatorii bulgareti Atanas Talalea,.
ce se prznuiete la 2 Maiu, and calendarul ortodox fixeaza, de
fapt, aducerea moatelor Sf. Atanasie-ce1-Mare3. Am banuit atunci,
cel putin, o fuziune intre teleleu din a umbld teleleu" si acel
Talalea" (Atanas), in care credeam ca recunosc numele dofto-
rului fard de argirrti" Thalaleu 4.
Din nefericire, mi-a fost imposibil a-mi procura date mai
precise asupra acelei serbatori bulgaresti. Am gsit, in schimb,
1 Despre sinonimele hariton, dilivan, s. a., vorbim aiurea.
2 Cf. si forma teleleauci din cimilitura calului cu seau : Teleleauci pe
carare, cuciu-muciu pe spinare" (Pascu, Dap re .cimilituri, I, 210). Teleret
din cimilitura plpgului (ibid.), considerat de autor ca o prescurtare din *tele-
gdrel, se identifica' sigur cu telelei.
2 Sf. Mucenic Talaleu (Thallaleu) se serbeaza la 20 ale aceleasi luni
(v. Mineiul respectiv, ed. Sibiu 1854, uncle maslinitul.--mslinet,olivetum",
iar postnicul = pustnicul + post). Un TAnase de ciuma" se tine de
popor la 18 Ianuar (ziva Cuviosilor Atanasie si Chiril), dupl Codin-Mihalache,
Sdrbeitorlie poporului, p. 20.
4 Simpl homonimie sau si o doza de semantisrn (vracii fara bani"-
vindecau doar degeaba"!)? Ori, poate, amintirea vreunor procesiuni sdrbi--
toresti de odinioara ? Tdliileu si Tdffildu apare 0 ca nume umoristic at
unui prea-Invatat" comentator, In adnotatiile la Tiganiada", ed. Cardas,
pp. 100,105, etc. Rut. talaldt, Schwtzer, Liigner" (2elechowski, II, 945) e-
alt cuvant, cu bazi onomatopeic si corespunzind lui totolota, om galagios",
al nostru, evident identic cu taldleiti Tblpel", rimas neexplicabil lui Tiktin, s. v.

www.dacoromanica.ro
 81118711-MEDIC1 iN GRAIUL I FOLKLORUL ROMANESC 181

in comoara proverbelor i dictoanelor noastre, cu atAta sarguinta

adunate de Zanne, aceast variant a expresiei, care constitue
cea mai deplin confirmare a presupunerii mele : A umbl Te-
lelen i Trifon" (VI, p. 341)1.
Quod erat demonstrandum.
IV. Sf. Tryon 2 s'a invrednicit, Ins, 1 singur de amintirea
poporului, care-1 numete putin reverentios : Trif, ba chiar Trif-
eel-Nebun sau Trif-Nebunul, fiindch 1-a permis s tueascd"
pe .Maica-Domnului (v. Marian, Sdrbtorile,I, 245) 3, dar ii tine"
cu strictete, Ja 1-iu Februar, ca pe Trifonul viermilor i al
lAcustelor" 4.
Colectia de poezli populare a lui G. Dem. Teodorescu re-
produce chiar, printre alte descntece (p. 388 sqq.), etajdnd-o in

1 Pentru Tiuliultuc-Tanase (ibid., p. 322), de aspect rutenesc (buco-

vinean), cf. si tiuliuliuc, singur, gol" [?], din Pamfile, Jocuri de copil, II,
169, prin care Pascu (o. c 210) vrea s explice pe tifilica din cimilitura
acului". Cf. sl n. de fam. Teleut (Anuar. Inv. sec. 1924-5, p. 48.5).
2 Ca n. de fam. si: Tripon, iar fn Ghibanescu, Ispts. i zapise, 0', p.
257: Trful.
3 Dar, poate, si fiindca numele Sfantului (al and sens gr. originar e,
cle altfel, acela de viveur") trezeste o asociatie cu trifnit, a (se) trifni, cu-
Vint dialectal, Insemnand: a se chercheli, a se afuma" (despre Inceputul
starii de ebrietate), poate din germ. treffen (cf. trsnit, dar sl rut. truhniti,
1,verfaulen, vermodern", si ban. trienkienit, Nut, chrichilit [trinken]" din
Dr. Garda, Banatu-i fruncea 2, p. 93) si echivaland, prin unele Orli ale
Moldovei de Nord, cu ticnit, a se Vali", diva un foarte obisnuit pro-
cedeu de etimologie popular* In vigoare totdeauna si pretutindeni (cf. din
lit. mai noua a chestiunii: J. Scheftelowitz, Gleichklangzauber in Indien
and int fildischen Volksglauben, In Zeitschr. d. Deutschen Morgenland.
Gesellschaft", 1924, p. 106 sq.) De altfel, chiar abstractie %chid de ve-
verarea nebunilor ca agenti ai divinitatii in anticitate, pentru care nu numai
profetismul, ci i inspiratia poetica era o SEkz Accvla (cf. 51 vgr. 560/Lavhs-, lovit
cu nebunie de zei" ngr. .6rpeXltos, nebun de legat"), exist* precum se
she, o categorie de Sfinli nebuni pentru I-Iristos" (ot Sea Xpurrav aaXot), la
Dosofteiu, Viala sipetrecerea SfInfilor, 68 b, 23 si 26 : iarodivu ApoA uJBI
bentru liristosi" (=-- vsl. 0A1tAHB% 'stultus', din Awea 'Accopla, stultitia'.
Miklosich, Lex. palaeosl:gr.-lat , 1164), ca Sf. Andreiu; dar Sf.-Trifon nu e
4:1intre acestia.
4 Codin-Mihalache, o. c., p. 22, i Candrea, 1. c.; cf. si rev. ,,Tudor
Pamfile", III (1925), p, 74 sqq. De altmintrelea, chiar Cosma si Damian
vindecau ,,nu numal oameni, ci I dobitoace (v. Mineiul pe 1-iu lulie, ed.
Sibiiu, i Deubner, o. c.).

www.dacoromanica.ro
182 V. BOGREA

stihuri i stihulete, Rugaciunea Sf. Mucenic Trifon, ce se zice

la gilding, la vie 1 la holdr, dupd Aghiasmatar mic sau scur-
tare din molitvelnic", Sibiiu 1851, P. 153. Si, dad textul religios
(v. 1 Molitvenicul de la Iai, 1749, p. 378)1, incorporat astfel
in culegerea popularg, nu apartine de drept acolo, de fapt, prin
atatea elemente rurale 1 superstitioase ce contine, el cadreaz`a
perfect cu restul descantecelor".
Astfel de sincretism nu ate nimic extraordinar pentru eine
cunoate manifestgrile similare de la alte popoare : Arnaud, in
articolul citat rnai sus (p. 517), relevg 1nadins caracterul semi-
liturgic" al adaptgrilor populare (accommodations populaires")
de acest gen.
T. Bogrea.

1 Confruntarea cu acest text permite a stabili, cA acel somiicii" din

Teodorescu nu e cleat o greall de tipar, In loc de: somikil, variant&
atestati a lui $omie, Hamster" (cf. DR., III, 446 sq.).

www.dacoromanica.ro
 Romnii Nomazi.
studin din viata Romani lor din sudul Peninsulei Baleaniee.
Introducere.
In studiul de Ltd se va vorbi despre una din laturile speci-
f ice din viata pstorilor romani din sudul Peninsulei Balcanice :
nomadismu 1. Obiceiul lor de a-si schimba asezari le, odata
cu mutarea turmelor la varatec sau la iernatec, se continua Inca
'Ana azi. El s'a desvoltat In cursul Indeletnicirii lor cu cresterea
turmelor de oi, prin urmare, tine de pas tori t. Se Intelege, dar,
ea in legatura cu nomadismul acestor Romani, va fi atins si
pstoritul.
Pentru o mai bun orientare, in tratarea materialului, In-
tregul studiu 1-am Impartit in dou : In prima parte tratez despre
Aromanii nomazi; In partea a doua despre Aroma-
nii pastori.
Informatiunile de care am avut nevoie pentru tratarea acestui
subiect, mi le-am procurat in timpul ederii mele in Peninsula
Balcanica, fie prin excursiuni facute la Aromanii fareroti din
tinutul Vodena, la Aromanii originari din Pind, in regiunea Veriei,
la Aromanii gramosteni din Livadz, fie prin comunicdri ulte-
rioare ce mi s'au facut de catre pstorii aromani din cele trel
tulpini ale romanismului din sudul Dunrii.
Aici, in Tara, comunicari pretioase am primit din partea
cumnatului mieu loan Ca r a n ic a, nascut in Selia din tinutul
Veriei, in prezent profesor la liceul Regele Ferdinand I" din
Turda i de la colegul mieu Chr i ste a Ge age a, nascut in
Avdela din* Pind, in prezentlector de dialectele transdanubiene
la Facultatea de Litere de la Universitatea din Cernauti. Amandoi,
ca eminenti cunoscatori ai vietii de la tail, pe care ei insii au
trait-o, In varsta copilariei, in mijlocul pastorilor aromani, mi-au

www.dacoromanica.ro
184 TH. CAP1DAN

dat toate acele lamuriri complementare, pentru care eu ma simt

dator sa le multumesc in fruntea acestei luerarr.
Imi dau seamd ca, in multe privinti, incercarea mea nu va
fi completd. Ar fi fost mai bine daca, Inainte de publicarea acestui
studiu, mi-ar fi fost cu putint sd mai fac Inca o calatorie pe la
aezdrile romaneti din Peninsula Balcanied, ca s mai revizuesc
i completez materialul strans cu zece-doisprezece ani Inainte.
Dar lucrul acesta mi-ar fi fost cu neputinta, pe de o parte, din
lipsa de mijloace, pe de anal parte Irish' 1 din cauza noudlor stall
de lucruri in Balcani, in urma carora, in multe tinuturi, pdstori-
tul la Aromani a ajuns Inteun stadiu care ameninta cu totala lui
disparitie. Ceva mai mult, in unele regiuni ca Vodena Veria
i Megle n, in care avem pstori nomazi din cele trei thipini :
Parerot i, Gramusteni i Romani din Pind, Romanii,
din cauza unor Imprejurari care vor fi expuse In cuprinsul acestei
lucrari, au inceput sa- i pardseasca vechile lor aezari, mutandu-
se In Tara. MicariIe periodice cu turmele ale acestor pastori,
la iernatec i la vdratec, s'ar pierde cu desavarire, daa nu s'ar
fixh acum, pand and ele sant proaspete In mintea tuturora. lata
deci, atatea motive care m'au determinat s nu mai intarziu cu
prelucrarea materialului avut, lasand altora Insarcinarea O. corn-
pleteze ceea ce eu voiu fi lasat neatins.
I

Aromnii nomazi.
1. Formele viefii perstoregi la Aromdni: nomadismul si translzu-
mania. Cauzele nomadismului la pdstorii aromdni.
Daca, Intr'adevr, viata pastoreascd este conditionata nu
atat de existenta vitelor de tot soiul, cat mai cu deosebire de
abondenta paunilor extensive 2, atunci Peninsula Balcanica, cu
1 In urma de tot, am primit unele lamuriri 1 din partea domnilor
1. Zean a, institutor roman In Vodena (Macedonia), si T. I-I a g i -G o g u,
directorul revistei Peninsula Balcanice, carora le mullumesc.
' Une region peut done atre trs riche en betail sans etre pour cela
vouee a la vie pastorale: par exemple le Danemark, un des pays du monde,
oil l'CleVage est le plus prospere, mais qui nourrit ses animaux presque
exclusivement a l'etable; de meme la Flandre orientate, qui tient enfermes
toute l'anne les vaches qui font la prosperit de ses agriculteurs, de mame la
Picardie, dont le troupeau bovin et ovin est aussi reclus. Dans ces contres
l'exploitation agricole, en meme temps qu'elle fournit directement ou indi-,

www.dacoromanica.ro
 ROMANII, NOMAZI 185

un relief atat de variat, in care plaiurile muntilor i znoagele

vailor se intrec in cea mai boga a vegetatie, a fost i continua
s fie Inca pana astzi tara cea mai potrivita pentru o astfel de
indeletnicire. Impartita in trei zo le bine distincte : la miaza-
noapte zona balcanica, dealungul muntilor Balcani pana la coa-
stele Mrii Egee; la apus zona dinarica, dealungul muntilor din
Albania i Epir pana in Peloponez ; la mijloc zona centrald, cu-
prinzand marile basine cu irul de munti Rodope, aceast Penin-
sula prezinta toate acele contraste fizico-climaterice care sant
proprii sa determine pe locuitori la o astfel de ocupatiune 1 Mai
intaiu, in ce privete clima, ea prezintd atatea deosebiri, incat
variatiile nu exista numai de la o zona la alta, dar i in cu-
prinsul diferitelor regiuni. In partea de miaza-noapte a Macedoniei
care tine de zona centrala, clima se prezinta mai unitard: iarna
este mai aspra, zapada cade in cantitati mai mari, iar gerul sus-
linut de vantul de nord, pe care pastorii aromani il numesc seaver,
fine i in rejuni cu altitudini mai mici In Albania 1 Epir, in
care aezarile pastorilor aromani se infatipaza in numar mai
mare, din contra, in campia de pe litoralul Adriaticei ca I in
Tesalia, in timpul verii, avem o clim cu calduri care se apropie
de stepa i cu o Lama dulce, iar la munti o vara racoroasd cu o
iarna aspr. Si ca sa dau fin exemplu despre aceasta deosebire
ce exista in clima unei regiuni mai mici i mai bine cunoscutd,
este destul sa adaog ca, pe and in satele romaneti din re -
giunea Veriei (aproape de Salonic), aezate pe povarniurile
muntelui Neagu, la altitudini nu prea marl, vara, in luna lui August,
pe la orele patru sau cinci dupa amiazi, temperatura scade pana
aproape de zero i cineva nu poate ie1 la camp cleat numai
dad se imbraca ceva mai bine, la aceeai ora, daca se coboard
numai cu cateva sute de metri mai jos, in oraul Veria, Caldura
devine insuportabil. Aceasta caldura apare l mai mare pe imensa

rectement toute l'alimentation du btail, fourrage artificiel, racines fourra-

geres, tourteaux, ptgpes, drches etc. occupe compltement le sal et ne
laisse pas de terrains disponibles pour la dpaissance. La oit l'levage est un
succdan de la cultures intensive il n'y a pas de vie pastorale. (Philippe
Arbos, La vie pastorale dans les Alpes franfaises. EtudeAe geographic
humaine. Paris, p. 5).
I Cf. Giotto Dalnelli, La regione balcanica. Sguardo d'insieme al paese
e alle gente. 19renze (1922). I

www.dacoromanica.ro
186 TH. GAPIDAN

cmpie a Salonicului, iar in Salonic, care se gdsete situat abi

la o departare de 80 km. de satele rornneti, termometrul 'in-
registreazd 390 la umbra 1 viata este aproape moartd.
Cd la o variatie de climd aa de mare, vegetatiunea arata
aceleai deosebiri, se intelege de la sine. In timp ce in regiunile
cele mai ridicate ale Albaniei zdpada ramAne i in timpul verii,
jos, pe colinele de pe povArniurile acelorai munti, cresc ma-
slinii i cam aceeai deosebire in vegetatie o IntAlnim in Epir i
Tesalia. lar In regiunea Veriei, pe cAnd sus la munte, 'In Selia i
Xirolivad, nu se vede nici un porn roditor, afard de corn, ceva
mai jos, la Veria, rodiile i zmochinii cresc pe toate cdile in
cea mai mare abondentd, iar in cAmpia Salonicului migdalii lin-
floresc in mijlocul lui Februarie.
Cu aceste mari deosebiri in climd i vegetatie, Peninsula
Balcanicd a prezentat Inca* din timpurile cele mai vechi toate
acele conditiuni fireti pentru desvoltarea unei vieti pastoreti
aa cum se cunoate din vremuri strAvechi in toate Wile cu-
prinse in basinul mediteranean : Italia de Sud, Prove*, Spania,.
Portugalia i Algeria. i ceea ce apare 1 mai interesant pentru
studiul acestei vieti, este faptul cd, pe cAnd in pile civilizate
unele forme ale ei au intrat in domeniul legendei, in Peninsula
Balcanicd, i in special la pdstorii ArornAni ca 1 la o parte
dintre Albanezi, ele s'au pdstrat, toate, pAnd in zllele noastre, bine
inteles, in proportii mai reduse. Printre acestea, cea mai carac-
teristicd din viata lor este, frd indoiald, nom a d i s rn u 1.
De oare ce prin nomadism, in sfera vietii pastoreti, nu in
totdeauna se intelege elementul specific care std la baza acestei
vieti, 'in cele ce urmeazd vom cdut sd ne oprim putin la intelesul
acestui termen.
Domnul lorga, vorbind inteo conferinta despre pastorii
Turanieni, a gasit prilejul binevenit ca sd atingd In heath 1
aceastd chestiune. Dupd d-sa ceea ce se spune in anumite ma-
nuale rdu redactate de istorie nationald, cd pdstorii sant nomazi,
este o mare greeald. Pdstorii nu Mitt nomazi, cleat in sensul
cd-i schimbA periodic locuinta cu altA locuinta anumitd, avAnd
cloud aezdri : una de yard i alta de iarnd, fie cd e vorba de
pAstorii din Pirinei, de cei din Apenini, din Pind ori de Mocanii
notri din Carpati ; ei nu se strAmutd dintr'o Ord intealtd, cl

www.dacoromanica.ro
 ROMAN1I NOMA ZI 187

numai circuld, potrivit cu anotimpurile, pe a ceeasi bazd teritoriald" 1.

Aceste schimbdri de locuinta se potrivesc cu mutdrile pdstorilor
transhumanti, nu si cu acelea ale pdstorilor nomazi. Se intelege
cd la baza nomadismului, la pstori, std schimbarea periodicd a
locuintelor, ins, infra cat de multe ori se intampl ca aceste
schimbdri sd nu se facd in aceleasi asezdri, i aceasta, bine in-
teles, din cauza unor imprejurdri neprevdzute, atunci miscarea pa-
storilor in massd, care ia o altd directie deck cea obicinuit, pand
cand cld de locuri mai sigure, ia caracterul unei adevdrate mi-
gratiuni nomade. Cand pastorii aromani din regiunea muntoaTa
a Pindului se coborau toamna regulat in campiile Tesaliei, pentru
ca primdvara s se intoarcd iardsi in asezdrile lor fixe pe vremea
aceea, cu toate cd, odat cu turmele isi mutau familiile cu tot
avutul lor miscdtor, ei nu erau nomazi, pentru c nu o luau razna
in lume, ca s trdiascd azi inteun loc mane intealtul. Tot asa
si and pdstorii aromani din muntii Albaniei se coborau regulat
vara, in apropiere de Cavaia in Muzachia, sau in campia dintre
Valona 1 Arta. and insd imprejurdri de nesigurantd ii sileau
s-i facd mutdrile pe o distantd mai mare, obligand fdlcdrile cu
celnicii in frunte sa o apuce pe unde puteau mai bine, spre a se
asezd in tende (corturi) sau ccitive (colibe), atunci miscdrile lor
nu mai erau simple deplasdri periodice, ci mutdri in toat regula,
pe care le puted face numai o populatiune care, in cautarea unei
viefi mai tihnite, nu simted vreo greutate prea mare cd inteun
anomit timp isi va intinde corturile inteo regiune, pentru ca numai
dupd catva timp sd se strAmute in alt parte. Acest fel de mu-
tail, care se observ si astazi la Aromanii pastori din Albania,
i chiar la pdstorii albanezi, se datoreste numai apucaturii de a
duce o viat nomadd. Ceva mai mult, Farserotii, chiar dupd ce
s'au asezat odat la munte cu toate familiile i avutul lor,
n'ateapta deck s se isprdveascd iarba bund de pdscut ca s se
mute in alt parte. Ei continua asd cu mutdrile pand aproape
de toamn, cand se coboard la ses. Se intelege a nomadismul in
pstorit, prezentandu-se subt o forma' de civilizatie mai inaintata,
trebue deosebit de acela al triburilor de stepd, asd cum, pe nedrept, I-a

i N. Iorga, Romani qi Unguri, In brosura Intitulat Romani qi Slavi-

Romani qi Ungurl, dota conferinte ale Inst. p., studiul Europei sud. orient_
Bucuresti 1922 p. 41. Vezi si ,Etudes Roumaines I. Influences etrangeres sur
la nation roumaine p. 83; Geschichte des rum. Volkes I, p. 94, 98, 151.

www.dacoromanica.ro
188 TH. CAPIDAN

socotit odata Pouqueville 1. In ori ce caz, intru cat, odata cu mu-

tarile turmelor de vile, se asocieaza i grupul uman, ele tin tot
de nomadism, i populatiunile care iau parte la ele nu pot fi
decal nomade. Faptul acesta va fi facut pe toti aceia care s'au
ocupat cu geografia umana a Peninsulei Balcanice ca sa nu-
'masa pe pa-orii aromani les derniers nomades europens" 2.
Din cauza acestui nomadism cu micari periodice numai in vre-
mud de linite, populatiunile romaneti din Peninsula s'au micat,
in cursul veacurilor mai Intaiu de la miaza-noapte spre miaza-zi,
iar dupa nvlirea Turcilor in Europa, aproape In fiecare veac
se indepartau din centrelb lor de la sud, Iti spre miaza-noapte.
Ei se instalau mai Intai in cedive provizorii. Dupa ce se in-
credintau tine despre siguranta locului, in apropierea calivelor
Ii zideau case in piatr, din care mai tarziu ieeau comune
mari, i chiar oraele In foarte multe parti din Macedonia cele
dotra feluri de aezari se vad Inca pana astazi. In Livddz, mare
comund locuit de pastori gramosteni, am avut prilejul sa vad
urme din aezarile provizorii In alive. Ele erau grmdite mai
multe la un loc, la o distanta de un chilometru departe de comund.
Tot ca urme de aezari provizorii sant i Cdlivele al Badralexi
-de langal Selia, in regiunea Veriei. Aceluiai proces de mutari cu
caracter nomad se datoresc aezarile din Albania; acele din sudul
Tesaliei, in care unii dintre pastorii nomazi, cu timpul, s'au vazut
nevoiti sa-i schimbe 1 ocupatiunea ; in fine, aezarile din
muntii Balcani In Bulgaria i Serbia, precum 1 in Velebit. Ca
urmare a acestui nomadism, a rezultat rasfirarea elementului ro-
manesc transdanubian peste intregul cuprins al Peninsulei Bal-
canice, iar d n aceasta pastrarea, Inca Oa in zilele noastre,
a acelei puteri de coeziune, care se oglindete In portul 1 limba
lor: ori unde se Intalnesc pastori aromani, in
Grecia ca 1 in Albania, In Serbia ca 1In Bulgaria,
ei se Infati$eaza imbracati in acelai port tipic
numai al lor3, vorbind un graiu unitar, far
marl diferentieri locale.
I rappellerai ces mmes bergers este vorba despre Aromani
romades, parce que, comme les Arabes du desert, ils vivent sous la tente,
portant avec eux leurs autels, leurs families et leur richesse" F. C. H, I..
Pouqueville: Voyage dans la Grece Vol. II p. 208.
a Cf. Philippe Arbos, La vie pastorale dans les Alpes franfaises. p., F.
3 Vezi capitolul Pstorul aromn, viala 1 imbrcamintea lui".

www.dacoromanica.ro
 ROMINII NOMAZI 184.

Trecand acum la celelalte popoare balcanice, nomadismut

se mai intalnete la pstorii albanezi. Grecii, Bulgarii i Sarbii
cunosc viata pdstoreascd numai subt forma de transhumantd. Nu-
mai la pdstorii sarbi din Bosnia se mai pstreazd ceva care s'ar
asemanh cu nomadismul. Cvijie, vorbind despre stAnele pdstorilor
din Hum, spune cd ele sant colibi mici i putin Indltate ; ele
sant acoperite cu scanduri sau cu paie i se gsesc in pdrlile
bogate in pdsuni din sud-estul Bosniei: pe Igman, Bjelanica si
Treskovica. Pdstorii yin frit munti pe la Inceputul lui lunie si se-
coboard dupd Adormirea Maicii Domnului. Ei se m4cd ca $i
Feirgrotii : larna trdesc langd sate, iar locuintele de yard' statt
departe trei-patru zile drum pe jos. La stne rar se vdd oameni
mai in varstd. Acolo se gasesc femeile lor ". In ce priveste pe
Albanezi, viala nomadd la ei, astdzi, este mai putin rdspanditd
decat la Aromani. Insd, l'n timpurile mai vechi, dintre triburile de-
pdstori asezate in nordul Albaniei, In muntii Tomor ci in o parte
din regiunea Pindului, unde, 'in mijlocul asezdrilor romanesti 'in-
talnim nume de loc. albaneze din sfera vietii pastorale 2, cele mai
multe duceau viald nomadd. Chiar astdzi o bund parte dintre pa-
storii nomazi din tribul Malisorilor petrec lunile de iarna in partea_
apuseand a orasului Tirana, pe sesul care se intinde pand la
tdrmul Mdrii Adriatice3. In timpurile mai vechi foarte multi pd-
stori albanezi, din partea sudia a Albaniei, apucau drumul pe
valea Voiusei in spre Tesalia. Unii se reIntorceau la locurile de-
obarsie ; Insd altii nu mai apucau sd revind de unde plecaserd,
pierzandu-se, fie prin romanizare, 'in mijlocul populatiunilor
aromanecti, fie mai ales prin grecizare.
La Dacoromani, ca si la celelalte popoare romanice, pa-
storitul subt forma lui nomadd, lipseste. Din cele ce vor urma in
celalalt capitol se va vedea cd nomadismul la Romani, odat, a
trebuit sA aibd o intindere mult mai mare decat aceea care se-
vede astdzi la populatiunile romanecti din sudul Peninsulei Bal-
canice. Cu toate acestea, referindu-ne la stdrile actuale sau la-
acelea din veacurile mai apropiate de noi, Med nu s'au gdsit nici
in documente i nici in traditia populard, dovezi din care am
1 Naselja srpskih zemalja (1902) p. CXL si urm.
3 Vezi capitolul Pastoritul Aromnilor in toponimia balcanica".
a fr. Nopcsa, Albanien, Barden, Trachten und Gerdte Nordalbaniens..
Berlin (1925) p. 167.

www.dacoromanica.ro
190 TH CAPIDAN

putea afla c aceast forma a pastoritulni s'a continuat pand in

urma de tot 1 la populatiunile din stanga Dunarii. De altfel, in
privinta aceasta, nu avem nici lucrarile de trebuinta. In afara de
expunerea lui Emmanuel de Martonne 1 i de studiul lui Ovid
Densusiam,.12, toate celelalte incercari, despre care se va vorbi
pe rand i la locul lor, in cuprinsul acestui studiu, sant simple
expuneri partiale i cu caracter regional din viata pastoreasc
actuald la Dacoromani. In toate aceste lucrari pastoritul, subt forma
lui nomada, nu apare nicaieri. Este drept ca Ovid Densusianu,
plecand de la parerea lui Ratzel dupa care Hirten- und Nomaden-
leben sind fast gleichbedeutend" admite c mutarile pastoreti la
Dacoromani s'au facut subt forma nomada. Dar din putinele ci-
tate ce d autorul pentru ilustrarea acestui fapt, forma nomada,
cel putin pentru veacurile mai apropiate de noi, nu reiese deloc.
De altfel, Ovid Densusianu admite aceast forma 1 pentru cele-
lalte popoare romanice, cand spune Acelai nomadism pastoresc
e cunoscut in Sardinia, Elvetia i Italia". Din toata literatura ce
am cetit privitor la pastoritul celorlalte popoare ronlanice 3 n'am
putut da de forma lui nomada. Aici avem pastoritul numai subt
forma lui de transhumanta, despre care vorn vorbi imediat. De
altfel, 1 pasagiile pe care le citeaza autorul pentru mutarile pa-
storilor din Spania sau Franta se refera numai la transhumanta
i nicidecum la nomadism. Poate ca Ovid Densusianu considerd
transhumanta aceeai cu nomadismul. Noi, dupd definitia pe care
o da A. Fribourg, despre care va fi vorba mai jos, facem o deose-
bire intre una 1 alta. De fapt, aceasta deosebire este foarte mare.
Intr'un fel se prezinta pastoritul, cand turmele de oi plena la
varatec sau la iernatec ins otite numai de ciobanii i cainii lor
cum este cazul la transhumanta i intealtfel, cand, odata
cu turmele 1 cu pastorii, se ridica, dupa expresia pastorilor
macedo-romani, intreaga fard, adica toate familiile dintr'un sat
cu tot avutul lor micator cum este cazul la nomadism. Din
studiul vietii pastoreti, la Aromani, noi nu prea credem nici In
1 La Valachie, essai de monographie geographique Paris, 1902. Vezi
mai departe despre aceast lucrare, in capitolul urmtor.
2 Piistoritul la popoarele romanice. Extras din Vieata Noug", 1913.
Vezi si P. Cancel, Pastoritul la poporul roman In Cony. Lit. XLVII p. 852.
8 Aci este locul s5 multumesc colegului mieu G. D. Serra pentru pre-
iioasele indicatiuni ce mi-a dat cu privire la literatura pstoritului la popoa-
rele romanice.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 191

ceea ce spune Ratzel, ca adeca viata de pastori cu viata de

nomazi ar fi aproape aceeai". Din via ta pastoreasca se poate
nate uor, l'n imprejurari despre care vom vorbi la sfaritul
acestui capitol, viata nomada. Insa etapa intermediard Intre cea
dintal i cea din urma este transhumanta. Aceastd forma de viata
pastoreascd este generald la toate popoarele romanice care se
ocupa cu pastoritul i ea s'a pstrat i la Dacoromani. Aceasta,
ins, nu ne impiedeca sa admitem faptul cd, in veacurile de
mijloc, in vremurile de nelinite pentru neamul romanesc, pe
alocuri, transhumanta a evoluat la nomadism.
0 alta lucrare asupra pastoritului din tinutul Sibiului 1, in
care autorul se incearcd, numai in treacat, sa aduca in legaturd
forma mutarilor pastoreti din Ardeal cu migratiunile pastorilor
aromani, este 1 aceea a lui M. Dragomir 2, care se va publica in
Lucrarile Institutului de Geografie din Cluj. Nici in aceasta lucrare,
pe care am cetit-o cu mult atentiune, grape bunavointii dom-
nului coleg G. Valsan, care mi-a pus-o la dispozitie fn manuscris,
nu s'au adus dovezi suficiente pentru ilustrarea pastoritului la
Dacoromani subt forma lui nomada. Alcatuirea stanelor jinareti,
din care autorul se incearca sa dovedeasca migratiunile pastorilor
ardeleni cu caracter nomad nu ajung aproape mai deloc. Ele ar
fi putut fi intrebuintate tot aa de bine 1 de catre pastorii trans-
humanti.
0 alta forma a pastoritului la Aromani este 1 tr a nshu-
m a n t a.
Prin transhumanta se intelege, de obiceiu, mutarea alter-
nativa. i periodica a turmelor, insotite numai de pastori, Intre
doud regiuni de climat deosebit 3. Intre nomadism i transhumanta,
1 Tot despre oieritul din tinutul Sibiiului gdsim un interesant capitol
In lucrarea lui Victor PAcalA, Monografia comunel Ragnariu, Sibiiu (1915),
p. 291 si urm. Autorul acestui studiu sustine Intr'un loc cA pAstorli ardeleni
Nu arare ori, trecAnd DunArea In Bulgaria si Rumelia, vArau prin muntii
Balcani 1 chiar 1 prin Macedonia i Peloponez". Migratiunile lor In Bulgaria
i Rumelia ar fi cu putintA. Dar pentru cele din Macedonia i mai ales, din
Peloponez ar trebui sA avem dovezi.
2 DIn trecutul oterilor mcirgIneni qi in deosebi al celor setligent
8 Nous dfinissons la transhumance: le dplacement alternative et
priodique des troupeaux entre deux regions determines de climat diff-
rent. La transhumance peut tre effectue par le gros ou le petit btail.
(A, Fribourg, La transhumance en Espagne, publicat In Annales de Go-
graphic. No. 105, Anti! XIX, p. 231, nota.)

www.dacoromanica.ro
192 TH. CAPIDAN

aceasta din urma este mai veche. Cu toate acestea, tinandu-ne

de starea actuala a pastoritului la Aromani, transhumanta nu nu-
mai 0 nu este aa de raspandit, dar nici macar plcuta. Ea se
practica mai mult de nevoie i anume in regiunile in care bar-
batii, putandu-se ocupa I cu altceva decal cu creterea turme-
lor de oi, se duc in parte cu vitele la pascut, o alta parte ramane
acasa cu femeile ca s se 'Indeletniceasca cu alte treburi. Aro-
manii din Tesalia, grupati in comunele Sescu, A lim er i, Ba-
he" e i altele, din apropierea oraplui Volo, vara l'i trimet tur-
mele de oi la munte, numai subt conducerea catorva pstori, iar
restul familiilor ramane acas, ocupandu-se cu munca campului.
Nu se tie adevarata cauza, pentru care pastorii aromani,
In regiunile i vremurile linitite, n'au continuat cu aceast forma
a pastoritului. Se pare ea ei au evitat micarile subt forma de
transhumanta, numai din pricina neplcerilor ce se iveau In viata
de familie. Pastorii trebue s stea luni intregi departe de fe-
meile i copiii lor. Nu arare-ori intalnim In poeziile lor populare
accente de durere, tocmai din cauza cd femeile se vedeau nevoite
s stea vecinic despartite de barbatii lor :
Picurarl'i di la oi Pastorii de la oi
Tut ma fug -mutresc napoi. Tot se duc privind napoi.
Si laile mul'eri a lor Si bietele neveste ale lor
Blstima cu caplu gol. Blestemau cu capul gol.
Blstima cu caplu gol, Blestemau cit capul gol,
Di s'avdz pan tu nior : De se auzia pana la nori :
0 moi, lai, punte din Arta, Tu, punte din Arta blestematd,
S-cadd sfulgul si te-asparga ! Trazni-te-ar fulgerul odata !
S-eas araulu si-n-ti neaca, Sa ias raul sa te inece,
S-no-aiba oile pri iu s-treaca! S n'aiba oile pe unde trece r
S s-toarna barbatl'i acasa, S se'ntoarca barbatii acas,
S-n'adunam deadun pri meas, SA ne strangem 1 noi la masa,
Ca Ill h'im cavai di noi, Caci santem ca vai de noi,
Mpartfte ca fiel' di oi ! Impartite ca miei de oi l !
Lit. Pop. 936.
1 $i tot asa intAinim foarte des antece cu versuri ca:
Una veal% mare, mare, Timp de o varA, vara mare.
Nu-1 vinis, lai picurare, Nu venisi, mai picurare,
Ta s-dai pan di mul'are, sa-ti vezi biata ta muiere,
SA dai semnu c ti doare! SA dai semn ci te doare!
Lit. Pop. 937.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 193

Dintre celelalte popoare balcanice transhumanta este cuno-

scuta mai mult la SArbi si Albanezi ; mai putin la Bulgari i Greci.
In ce priveste pastorii transhumanti sarbi, asezarile lor de
pe versantul panonic se Intindeau odata in regiunea Moravei din
Zlatibor si de la muntele Rogozna (Intre Mitrovita i Novi-Pazar)
pand la Lika in Croatia. Chiar astazi numdrul pastorilor trans-
humanti din aceast regiune intrece pe acela al locuitorilor care
se ocupai numai cu agricultura 1. Mutarile pastorilor muntenegreni
nu diferd de acelea ale pastorilor albanezi. Vara Isi tin turmele
pe inaltimile muntilor, iar iarna se coboard pe tarmul mdrii din
regiunea Muntenegrului i pe langa Podgorita. Cu patruzeci de
ani inainte, ei Ii manau turmele la iernatec 1 mai In spre
miaza-noapte, In Posavina din Bosnia 2.
La pdstorii Albanezi rnicarile de transhumanta se fac mai
cu deosebire intre codra (Scutari) i AvIona. Pastorii malisori
de pe versanturile meridionale ale muntilor Prokletie precum si
Miriditii din regiunile muntoase de langa Drin ierneaza in lito-
ralul de l'anga Leg' (Alessio), la poalele muntilor Mali-R e n sit
&i Mali K akar i'dit 3. Pastorii bulgari pleaca din trei centre
in tot atatea directiuni : cei din muntii Balcani Ii mana turmele
la iernatec In regiunile dunrene, In tinuturile oraselor Rusciuc
si Svistov, iar inainte de razboiul balcanic si le mdnau In Do-
brugea ; cei din Sredna-Gora In comunele situate pe valea Mari-
tei, iar pastorii din Rodope ajung pand In Tracia, in satele diii
campia ce se'ntinde dealungul litoralului Marii Egee 4.
La popoarele romanice transhumanta este singura forma a
vietii pastorale. In Italia de sud drumurile urmate de pastorii trans-
humanti tratturi" se mentin Inca din epoca pastoritului roman..
lama turmele petrec in Tavolieri di Puglia, iar vara In regiunile
muntoase din Molise si Abruzzi 5. Cu toate acestea, in foarte
1 Cviji6, La Pninsule Balcanique, Paris, 1918, p. 180.
Naselja srpskilz zernatja (1902). Vol. I, p. CXXVII.
8 Cviji6, o. c., p. 182.
4 Despre pastoritul la Bulgari, vezi D. Marinov, Gradivo za vatestve-
nata kultura na zapadna Balgartja, capitolul Skotovatsvo, publicat in Zbor-
nik, XVIII, p. 163. B. DeCev, Srednorodopsko ove'arstvo, publicat In Zbor-
nik, XIX, p. 3-92, si Cviji, o. c., 182.
5 ,,Die Ueberreste der rrnischen Hirtenwirtschaft sind bis heutzutage
in der Vieh-, besser Schafzucht Apuliens in den sogenannten Tratturi''
zu finden, welche in den Provinzen Apulien, Kalabrien und Basilicata des

www.dacoromanica.ro
194 TH. CA PIDAN

multe regiuni din Odle romanice, ea 1i schimbd din ce in ce

mai mult forma ei veche. Progresul In mijloacele de locomotiune
ca 1 neajunsurile de tot soiul ce se iscau Intre pdstori si agri-
cultori, din pricina strickiunilor ce pricinuiau turmele de oi, In
cirumul lor la munte, au fcut pe proprietarii de turme sd se On-
deascd la gdsirea altor mijloace de transport pentru mutarea oilor
la vdratec. In multe pdrti, astzi, ea nu se mai practicd asA cum
ne-o descrie autorul celui mai bun studiu de transhumanta In
Spania 1 Cu Inceperea veacului al XX s'au construit trenuri spe-
dale pentru transportul turmelor de oi. Acestea snt mdnate nu-
mai pnd la statia cea mai apropiat, unde vagoane amenajate
anurne pentru acest scop i prevAzute cu tot nutretul de trebuint
le ateapt ca sd le transporte pnd la locurile de. psunat. In
modul acesta directiile drumurilor urmate de pdstorii transhumanti
incep sd dispard.
La Dacoromani aceastd forma' de viata pstoreascd continua
Inca pand in zilele noastre, ca la popoarele din Peninsula Bal-
canicd. Pnd pe la 1906 miscarile de transhumanta se fAceau
liber dintr'o parte i alta a Carpatilor. Fald de o astfel de mi-
scare nu exist nici o granitd. Pdstorii ardeleni cunoscuti subt
numele de mocani (cei din Skele si imprejurimi), m or o eni
heutigen italienischen Knigreiches Staatsgater bilden. Tratturi" werden jene
breiten Wiesenwege genannt, auf welchen das Vieh auf die Weide getrieben
wird. Im Winter hAlt sich die Herde in der Gegend des sogenannten Tavo-
gliere di Puglia auf, im Sommer wird sie aber auf die Weiden der Molise
und der Abruzzen getrieben" (Dr. Ludwig von Thalldzy, Illyrisclz-Albane.
sische Forschungen. Bd. I, p. 49).
1 Depuis pres de mile ans, la transhumance s'est exerce en
Espagne avec une ampleur et dans des conditions telles qu'on ne les re-
trouve A ce degr nulle part ailleurs dans l'Europe. Du Nord au Sud, de
l'Est A l'Ouest, d'immenses troupeaux se deplacaient hier encore; des Pyre-
nes A l'Ebre, de la Galice et de Monts Cantabriques A la Manche et A
l'Estremadoure, des Monts IbCriques A la Nouvelle Castille, de l'Andalousie
1 Valence, c'tait comme un flux et reflux de laine, une oscillation rythmi-
que des troupeaux. Par groupe de 10.000, suivant des routes spciales, les
moutons allaient, tondant l'herbe A ras, pitinant et tassant la terre. Chaque
groupe tait divis en troupeaux secondaires, de 1000 A 2000 ttes ; un
mayoral" guidait la bande ; des rabadanes". aides de bergers, poussaient
les betes ; arms de frondes, porteurs de longues houlettes, les pasteurs
traversaient, deux fois l'an, la peninsule, avec leurs mules, leurs chaudrons
.et leurs chiens". (A. Fribourg, La transhumance en Espagne, in Annales de
Geographie XIX Anne, No. 105, din 15 Mai 1910, p. 231).

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI - 195

(din partea Branului i Tara Barsei), tut u eni (din prtile Sibiiu-
lui) si f r a tut i (din Banat) Isi iernau turmele de oi In sesurile
/Vlunteniei sau pe colinele Olteniei 1 PAM pe la 1630 ei nu erau
supusi la nici o dare catre stat. Plateau ca si celnicii aromani,
numai o dare boierilor, proprietari pe terenurile de pasunat 2.
*
Trecand acum la cauzele care au determinat nomadismul
la pastorii aromani, trebue sa marturisim ea cunoasterea lor nu
-prea este usoard, daca tinem seama de vechimea lui. De obiceiu
e crede ca la baza nomadismului pastoresc din orice tara, In
afara de cursul anotimpurilor care determind contraste Intre felu-
ritele pdrti ale aceleasi regiuni, mai sta si repartitia rail a pa-
sunilor precum si epuizarea lor dupd un anumit interval 3. Toate
acestea puteau foarte bine s determine mutarile de transhumanta.
Pentru mutarile nomade trebue s fi intervenit Inca un factor.
Aceasta nu poate fi deck nesiguranta. Autorul unui studiu asupra
vietli pastoreti in Algeria, arata ca, inainte de ocupatia frau-
cezd, toate triburile care se Indeletniceau cu cresterea turmelor
de oi, traiau inteun continuu raziooiu. Mutarile de turme nu se
puteau face decal numai daca, Impreun cu pdstorii si alaiul de
cani ciobanesti, pleca si Intregul trib, inarmat rand in dinti. Ei
duceau aceeasi viata nomada ca i pastorii aromani. Mai tarziu,
c and ocupatia franceza, odata cu administratia sndtoas, a adus
-i siguranta in viata si avutul triburilor, acestea nu mai simteau
nevoia ca sa Insoteased turmele la munte cu tot avutul lor, si
treptat viata pstoreascd, subt forma ei nomada, s'a schimbat in
simpla transhumanta 4.
Si la pastorii aromani lucrurile, la inceput, trebue sa se fi
intamplat la fel. Ne aducem aminte de starile triste in care se
and intreaga Peninsula Balcanied in timpul navalirii popoarelor
I E de Martonne, La vie pastorale et la transhumance dans les Car-
pathes mridionales. Leur Importance gographique et historique (Sonderab-
druck aus den Sammelwerken zu Fr. Ratzels Gedchtnis, Leipzig, 1904, pag.
227-245).
E. de Martonne, Mita pastoreaser in Carpatii romlini. (Conferinil
publicat fn Cony. Lit., XLVI 122-127).
2 *tefan Metes, Piistori Ardeleni in Principatele Romne (Extras din
,Anuarul Institutului de Istorie Nalionald" Anul III), p. 7 (ln Anuar p. 299).
3 Philippe Arbos, o. c., p. 7.
4 N, Lacroix, L'volution du nornadisme en Algrie. Alger et Paris, 1906.

www.dacoromanica.ro
196 TH. CAPIDAN

slave. Ele n'au fost mai bune nici dupd aezarea Turcilor iii
Europa. Ar trebui s reproduc toate capitolele din magistrala lu-
crare a lui Cvijie, referitoare la micarile popoarelor balcanice subt
nefasta stapanire otomana, ca sa se vada ce au avut de indurat
atat agricultorii cat mai ales crescatorii de vite. In vremurile ace-
lea, singurul mijloc de aparare pentru pastorii aromani nu putea
fi altul cleat dad, odat cu mutarile periodice ale turmelor de
oi, se mutau 1 fdlccirile inarmate, intocmai ca triburile algeriene,
pentru preintampinarea oricarui atac din afara. Acest procedeu ,
la Inceput, justificat prin starile de nesiguranta, mai tarziu a ajuns
un fel de obicinuinta. lar astazi, and pretutindeni la Aromani.
pstoritul este in decadere, se mai gasesc comune in Pind ci
totul lipsite de turme de oi, care nu ateapt deck apropierea
toamnei, ca sa apuce drumul pribegiei in oraele i comunele din
es. Iat in ce termeni ne caracterizeaza aceasta pornire a pa-
storilor aromani arheologul francez L. Heuzey, care a cunoscut
mai de aproape pe pastorii nomazi din Acarnania, Etolia i Olimp :
Deplasarea pentru Aroman nu este una din acele necesitati pe
care numai fortat trebue sa o suporte, ci o simpla nevoie a na-
turii sale ; este propriu zis viata sa. Nu tiu ce spirit schimba-
cios i mobil i-a trecut prin vine. Desprins din solul, in care
altii sant ca i inralacinati, cineva ar crede c de la turmele de
oi i-a luat acest instinct, care, in fiecare an, II face sa suie
muntii, pentru ca mai pe urnid s-1 coboare In regiunile de la
les" I.
1 L. Heuzey, Le monte Olympe et l'Acarnanie, Paris (1866) p. 2711.
Acest pasaj este citat 1 de N. Iorga din Francois Lenormant (scriitor frau-
cez care a scris In urmalui Heuzey) In intinsa recenzie fdcutd asupra lucrarii The
nomads of the Balkans de Wace i Thompson In Bulletin de l'lnstitut pour
l'tude de l'Europe sud-orientale, 11-eme anne (1915), p. 107. Lenormant,
afard de primele cateva pagini, In care se ocupd cu istoricul Aromanilor,
toate celelalte informatiuni le-a luat de la W. Martin Leake (Researches in
Greece) si mai cu deosebire de la Heuzey, a carui opera apdruse cu sase
ani inainte de publicarea micului studiu Les pdtres valaques de la Grece
aparut In Revue Orientate et amricaine dirig par M. Leon de Rosny (1865),
pp. 237-255. Dar Lenormant nu s'a multumit sa imprumute de la autoriil
citati numai unele cunotinte privitoare la Aromani, ci a reprodus i pasagii
din Heuzey, cum este cazul cu randurile de mai sus, fara sa citeze pe
autor. Faptul acesta a fost observat 1 de E. Picot, Les Roumains de la
Macedoine (1875), p. 30, cand spune : M. Francois Lenormant, qui a publi,
en 1865, une tude sur les Pdtres valaques de la Grce n'chappe pas aux

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 197

2. Techimea nomadismului Ia Aromni.

Aromnii nomazi din veacurile de mijloc. Agricultura la
Aromni. Celnicatul g fdlcdrile.
Viata nomada la Aromani se arata a fi mult mai veche de-
cat primele informatiuni care ne yin din partea scriitorilor bizan-
tini. Daca dintre toate indeletnicirile poporului roman, pastoritui
a fost O specialitate a lui, in schimb, nomadismul a fost i con-
tinua' sa. fie, Inca pana astazi, o specialitate a Aromanilor 1 peste
tot a romanismului din dreapta Dui-lain Nu se poate ti daca in
vremurile istorice i Romanii din nordul Dunrii au cunoscut
aceast viat. Judecand ins dupd documentul viu al graiului,
care se arata acelai pentru toli Romanii de pretutindeni rand
la despartirea lor definitiva In populatiunile actuale, se pare ca
o bun parte dintre Romanii nordici care nu se ocupau cu agri-
cultura, au impartait aceasta. viata. Identitatea schimbarilor ce a
suferit graiul Romanilor din regiunile carpato-dunrene spre a
ajunge la acelai idiom romanic, din care, mai tarziu era
s iasa o limb romaneasca unitara, se arata nu numai in
elementul de bald latin, dar i in cele mai vechi imprumuturi
cle la Albanezi, Greci i Slavi, ca i In unele ramaite de mote--
nire strabuna. Toate aceste semne, care se vad lamurit In do-
cumentul limbei, ne dau dovada sigura ca, intr'o vreme de mare
nelinite pentru romanitatea carpato-dunarean, care a urmat dupa
cotropirea Peninsulei Balcanice de catre Slavi sau alte popoare
navalitoare, cea mai mare parte din populatiunile rornaneti,
conduse in organ izatii sociale primitive : in voivodate i cnezate
clinteo parte, in celnicate din alta parte, blind mai mult In munti
.i indeletnicindu-se cu pastoritul, trecea de la o regiune la alta,
se intalneau intre ei, vorbind acelai graiu romanesc.
De altfel, aceste treceri sau mutari de la o regiune la alta
se fac Inca pand astazi. Pastorii nomazi din Albania i Pind,
dupa un drum de 15-30 de zile, ajung cu turmele unii in Acarnania
i Etolia, altii in Tesalia /Ana' la Poalele Olimpului, iar cei din
muntii Gramoste, 'Ana In Macedonia. Cu doua sute de ani inainte,
,critiques que nous avons dirigdes contre les voyageurs frangais. II n'a sone
aux Roumains de la Grece que loin de la Grce et s'est content d'en par-
ter d'apres les Researches de Leake et l'Exploration de M. Heuzey. Qu'on
ine cherche donc pas dans son mmoire des faits peu connus".

www.dacoromanica.ro
198 TH. CAPIDkN

pastorii din Pind ajungeau pana in Tracia occidentala, iar cei

din Gramoste inaintau 1 mai departe, pand in muntii Rodope
1 Balcani din Bulgaria. De aci, care mai puteau, se intorceau Im
tinuturile lor de obarie, insd cei mai multi ii schimbau directia
mutarilor, unii indreptandu-se in spre campiile dundrene, acolo
unde se puteau intalni cu fratii lor din nordul Dunarii, altii in
regiunile de es, dealungul Marii Egee, iar altii pana aproape de-
campia Salonicului. Tot a trebue sd se fi micat cu 7S vea-
curi inainte 1 fAlcdrile celnicilor de subt stdpanirea lui Niculit A,
pe care, probabil, dupa o denumire aromaneascd papu Niculita",,
cronicarul anonim al rdscoalei Aromanilor din Tesalia (1055) i-1
insemneazd nail-um; NE.zoXf-cr.cc" 1. Nu vorbim, desigur, despre
migratiunile Vlahilor din Serbia, pomeniti in atatea hrisoave
docurnente sarbeti. Aici am vrea s insistAm numai asupra lap-
tului ca aceste rnutdri, subt forma lor nomadd, n'au putut lipsi, liE
vremurile mai vechi, nici in nordul Dunarii. Pentru aceasta, in
primul rand, ne dau dovadd urmele toponirnice din sec. XIIXIII
rdmase pana la noi in Galitia2 i peste tot in nordul Carpatilor.
dupa aceea micarile de mai tarziu ale ciobanilor rornani din
Ardeal pe campiile Principatelor romane pand in Dobrogea, iar
pentru Romanii din Tara, coborirea regulata a pastorilor din re-
giunile Carpatilor in tinuturile de es dealungul Dunarii. AceSte
micari periodice care au avut loc in toate timpurile 1 peste tot
in cuprinsul tinuturilor locuite de populatiunile romaneti at
facut pe E. de Martonne, care cel dintaiu a schitat in mod siste-
matic viata pastoreasca la Romani, sa ajungd la convingerea c6.
odatd aceste rnigratiuni, subt forma lor nomada sau de trans-
humanta, au avut loc de la Galicie jusqu'au coeur de la
Grece 3".
Dar daca rnicdrile pdstorilor aromani subt forma lor no-
man pand in sec. X. se pot numai presupune, de la aceastd
data ele apar in istorie, ori de Cate ori intamplari din imperiut
bizantin se legau cu mici evenimente din viata pastorilor vlali
din Peninsula Balcanica. Ceva mai mult, dac ar fi s ne Ium
dupa un pasagiu luat din insemnarile mandstirii Castamunitth
N. lorga, Notele unlit istoric publicate in Anal. Acad. Rem. XXXVp.138.
2 Fr. Mildosich, Die Wanderungen der Rumunen.
3 Emmanuel de Martonne, La Valaclzie, essai de monograplzie geogra-
phique. Paris (1902). Capitolul : La vie pastorale p. 117.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 199

i relevat pentru Intaia data de Tomaschek 1, Vlahi, care nu

puteau fi decat numai pastori nomazi, se pomenesc in apropierea
peninsulei Calcidice Inca din sec. VII, acolo unde astazi ei nu
exista decal numai pentru lunile de vara, Insa, dupa cum vOin
vedea in capitolul urmator privitor la migratiunile actuale ale
Aromnilor, pomeniri vechi despre existenta lor la Sfantul Munte
nu lipsesc pentru vremurile care au urmat dupd sec. XIII. In aceste
insemnri se spune ca In zilele irnpratului iconoclast Vasilie
(726-780) neamurile din amandoud malurile Dunarii, folosindu-se
de nelinitea In care se afla imperiul, mai cu deosebire fiindca
Imparatul Insui ducea lupta In contra icoanelor, pe atunci aa
nurnitii Rinchinii i mai cu deosebire Vlahorinchinii i Sagudatii,
ocup"and Bulgaria i Intinzandu-se putin Cate putin in diferite
locuri, se facura stapani pe Macedonia, i la urma venira. la
Slantul Munte cu femei i cu copii, cad nu era nimeni care sa-i.
opreasca i sa se lupte cu ei. Acetia fura, cu timpul, introdui
in Invtaturile cretineti de catre sfiintii parinti, crezura In aceste
Invataturi i la urm de tot ajunserd cretini. lata i citatul:
itaTck Tag .pipac Taw abovollixo) PozotXicov (726-780) "C.' Ov 71 (27-th nO
7CMpocaouvciptce vipm ep6v-ca xawbv avocpxiccc, 3c6-ct oE (3cc otXel; -caw
pvcd.cov sExov 'nciAe[tov xcack ttbv ciyhov e2x6vcov oE CcoePetg, TOTE.
ail TO: oE XeyOp.evoc Tuivot. %al 6inXot5ozepov BXaxopvivot mc).
Eccyovadczetot, '4ouo:dozvreg tv BouXyapEav xcct &rcX6ozvtec emb 6M.yov
xx-CoXiyov sEg Scoicpopz vApri, ixupteuoxv xoci Thy Mxxiiiovfocv, TiXo;
-idX0ov ei; rO "Aywv poc l 6Acz -coin th yuvatvirmsoc, at6tc 6,iv 'Tito
TLVGig, Vez tok cintoza01) xal v& Doi); noXepricrg o?-c:vsG Tbv xacpbv
inecat ixoccrixii0)7axv &no -cob.; &ylou; ncc-c4xc, arc icycsuaav xol rvav
TiXecoG xptatuxvoi. Mai intaiu, observam c Vlahii apar in tova-
raia Rinchiniior 1 a Sagudatilor, (loud tulpini slave, dintre care
cei dintai Ii aveau locuintele langa raul Piixcog, care curge In
Golful Rendina, la nordul Calcidicei, iar cei din urrnd Intre
campia dintre Salonic i Veria 2. Daca greutatile ce prezinta aceastd
insemnare, dupa cum observa Tomaschek, prin transpunerea celor
cloud tulpini Slave in vremea lui Vasilie Iconoclastul, atunci cand-
ei se aflau aezati In acele parti Inca pe vremea lui Constantin
Pogonatul, s'ar putea inlatura, i pe Iang aceasta, prerea lui
1 W Tomaschek, Zur Kunde der Haemus-Halbinsel p. 43.
2 Const. Jireek, Geschichte der Bulgaren. Praga (1875) p. 120. Vezi 1
Lubor Niderle. Manuel de l'antiquit slave, Tome 1, harta de la stared.

www.dacoromanica.ro
200 TH. CAPIDAN

Drinov asupra originii numelui Rinchini de la rhtl INyto, ar rd-

mne stabilit, atunci n'ar fi greu s admitem cd acei Vlah o-
rinh ini ar fi Vlahi care l'i aveau locuintele in apropierea
aceluiai rtt, dupa care au fost numiti i Slavii 1 De aceasta
prere este O. N. Iorga 2. Cum cd aceti Vlahi erau populatiuni
romneti din ramura romnismului sud-dundrean, prin urmare
aceimi cu strAmoii Aromnilor, aceasta se dovedete 1 din
informatiunile de mai tArziu ce avem asupra acestui element din
aceste pdrti. Tot din aceste informatiuni rezultd 1 ocupatiunea
lor cu pastoritul. Dar cd 1 aceti pstori Vlahi duceau o viata
nomadd ca i acei pomeniti cu un veac doi mai tarziu, acea-
sta, cred cd se lmurete pe deplin din adaosul explicativ al
scriitoarei Anna Comnena, cdnd, vorbind despre Vlahii care lua-
sera parte in armatele lui Alexios I (1091) in lupta in contra
Cumanilor, socotindu-i ca nomazi : nbot Tbv voRciacc prov eXovto,
mai adaogd : BAdtxo4 zokouc 7) xotvil xcaeiv (as accaewto; (= quos
Blachos vulgari lingua vocare solent) 3. Acest adaos, pe care
scriitoarea gasete de trebuinta ca sd-1 dea numai pentru specifi-
carea Vlahilor nomazi, provine desigur din faptul cd, pand la
ea, Vlahii din Peninsula Balcanied nu erau cunoscuti numai ca
un popor care se ocupd cu pstoritul, dar care duc i o viatd
nomadd. De aceea 1 In pasagiul din Skilitses-Kedrenos, relevat
pentru IntAia data de Tomaschek 4 : TOI5Tarl ai 76)10 tsoociptov aux-
cothv Accfil8 p.iv e0bg arce136 avatpeOeg ploov liccotopfac zoct Ilpiona;

1 Neu und eigentiimlich in jener Notiz ist nur die vulgAre Namens-
form maxoputpos, welche darauf hindeutet, dass das (nach dem Flusse `Rixtos,
`Pshxos Bplixos in der nrdlichen Chalkidike genannte) Volk der Puyxtvoz ausser
dem herrschenden slowenischen Bestandteile auch noch das einheimische
wlachische Volkselement umfasst hat, das sich mit der Zeit starker erwies".
(Tomaschek o. C. p. 44).
2 N. Iorga, intr'o recenzie fAcutd asupra lucrArii lui Constantin I.
Amantos, MaKE50MCCE CrU0..,
R 14, , ,,t,
/ ea ',4, wauevucip, lo-ropicw Kat 101,0X07tav 7-* MaKeaoptar;
Athnes 1920, vorbind despre acesti Vlachorynchines Oxaxop(ryxvot), qui sur-
vcurent, dans la compagnie des Slaves, dans la Macdoine au VII-e sic1e",
adaogli cA ce sont des Vlaques dont le nom ethnique est effuble d'un pi-
thete qui vient de la riviere sur les bords de laquelle ils vivaient"(Bullefin
de l'Instltut pour l'Otude de l'Europe sud-orientale, VH-eme anne, N-os 10-12
p. 81).
3 Anna Comnena, Vol. I p. 395.
4 Ueber Brumalla und Rosalla p. 401.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 201

-xccl teq Xeyovivag mak Sp% Tcapi MOW [3Xcexiiiv atov 1, este vorba
tot despre Vlahii nomazi, dar care de astd data nu erau nici
pdstori 1 nici vagabonzi, ci, ctirvanarl, sau cum am zice in limba
-albanezd uSetar (de la uSe drum"), aa cum mai tarziu Ii intal-
nim 1 la Vlahii din Serbia subt numele de cheleitori sau ceilatori
(de la ,,cale")2.
Dacd insd din toate aceste intampldri relevate de scriitorii
bizantini viata nomadd a Vlahilor mai mult se subintelege, iat
-cd in sec. XI un eveniment de mai mare insemnatate se petrece in
aceea Tesalie, care acum era ocupatd aa de mult de Vlahi, in-
cat stdpnirea bizantina' se va'zii nevoit s institue o admini-
stratie speciald pentru toti Vlahii din Elada : ant to:PI 13X&XOYO
EXXdcaoe, eveniment care de astd data ne aratd i directia in
cotr6 se fdceau mutdrile Vlahilor nomazi. Este vorba despre aceea
micare a Aromanilor din 1065 in contra stdpanirii bizantine,
relatatd de Kekaumenos, la care fu nevoit s se asocieze 1 ba-
tranul Niduhit, mai-marele peste Vlahii din Tesalia. Era gata sd
inceapd lupta, insd fiind in mijlocul verii, multi dintre Vlahi lip-
seau din Tesalia. Aceastd lipsd d prilej cronicarului, care ne
povestete intamplarea in toate amnuntele ei, sa' adaoge cd Vlahii
petrec vara in Muntii Bulgariei : 'Ecc te4 5pn tfig BouXyapiO4, unde
din luna lui Aprile 1 pand in Septemvrie, ei locuesc impreuna
cu avutul lor in vite 1 cu familiile lor, pe muntii cei inalti i in
locurile cele mai reci : Tee xtilv)7 xoci cpoquXfat akCov don, inO 'AnpaMov
mvbc Eon Esrctetippfou [1.72); v UckXciig 6peat xai cpuxpozo'ccotc "C6-
Noi nu putem ti cu preciziune care munti anume inte-
-not; 4.
lege autorul prin muntii Bulgariei". Stim atdta nurnai cd Bulgaria
lui Kekaumerios este aceea a lui Simeon, supusd de cdtre Vasilid
al II Bulgaroctonul i c in cazul acesta s'ar putea presupune
mai de grabd muntii Macedoniei i ai Traciei decal muntii Bal-
cani. De fapt, numai cu un veac mai tdrziu, cnd grosul popu-
latiunilor nord-dundrene se gaseau in locurile pe care le ocupa
i astzi, pomenirea Vlahilor in Muntii Balcani ca i in Rodope
i Tracia abundd tot mai mult. 0 Valahie Alba' (Bela-Vlagla) in
opozitie cu Valahia Neagra (Kara-V1aka) din nordul Dundrii
1 G. Cedrenus, II, p. 435.
2 VeZi V. Bogrea in Bulletin de l'Inst. VII p. 50-53 si S. Dragomir
Midi din Serbia p. 286 i 298.
a Vez1 mai pe larg N. lorga, Notele unui istoric p. 132.
4 W. Tomaschek, o. c., p. 64

www.dacoromanica.ro
202 TH. CAPIDAN

apare intre muntii Balcani i Dunare I. Nu putem ti cu siguranta,

daca Vlahii din acest tinut faceau parte din populatiunile roma-
neti. sud-dundrene, dar daca ar fi sa admitem la baza acestei
denumiri haina alba a Vlahilor balcanici, atunci am fi inclinati
sa credem c ei tineau mai mult de fratii lor din Balcani i Ro-
dope. De altfel, 1 cronicarii, incepand cu Niceta Honiatul pana.
la Cantacuzen 2 vorbesc despre aceti Vlahi nomazi. Cel dintaiu,
povestind felul cum Petru i Asan au inceput lupta in contra
stapanirii bizantine, adauga ea in biserica cu hramul Sf. mucenic
Dimitrie, zidit de amandoi fratii, intre lumea stransa la biserica,
ca sa atate pe Romani in razboiul ce trebuia s fie dus in con-
tra Bizantinilor, se aflau multi oameni Indraciti, barbati i femei,
cu pleoapele intoarse i "inrosite, cu parul valvoiu . . ." 3. Acest
obiceiu de a-i Intoarce pleoapele, cand cineva vrea sa sperie
pe altii 1 in special pe copii, Aromanii nomazi II n 1 astazi.
Nu tiu daca el exista la Greci i la Albanezi, Insa Bulgarii nu-1
au (cf. 1 G. Weigand, Rumnen und Aromunen in Bulgarien p.
49-50). Sistemul de lupt al acestor Vlahi, relevat de N. lorga 4,
se aseamna cu acela al Vlahilor lui Niculita din Tesalia, des-
pre care s'a vorbit mai sus. Dacd, acum din punctul de vedere-
filologic, urmele acestor Vlahi, care se vad astazi in numele de
localitati de origine romaneasca In Balcani, arata mai mult o
infatiare dacoromana, prin aceea ca ele prezinta labiale neat-
terate5, aceast constatare vine s confirme ceea ce am sustinut
' Die zwischen Hmos und Donau lebenden Wlachen, deren Land meist.
als Weiss-Wlachien bezeichnet wird, verschmelzten sich allmlig mit den sla-
visierten Bulgaren" (C. Hopf, Geschichte Grieclzenlands, vol. VI, p. 165),
ici ein-WI ach i en war zu jener Zeit in Aetolien, We is s-Wla chierr
in Moesien, Schwa rz-Wla c hien (AfaupoxaxEct) in der Moldau" (Const.
JireCek, Geschichte der Bulgaren p. 218. Vezi i p. 376. Cf. 51 Cviji, La
Pentnsule Balkanique p. 165: II y avait une Valachie Blanche dans les Bal-
kans et au Nord des Balkans". Cf. acum in urmd 51 Al. Philippide, Origtnea
Romdnilor vol. I p. 709.
2 "Eva R rejl, awa roll AmaKor, 'Wpm's voiaiSa Ivparcivoy dwoitacri26/ov rclo Grov.
aroureplicras (I. Cantacuzen, vol. I p. 146.
a Gheorghe Murnu, Din Nichita Acominafos Honlatul, in Anal. Acad.
Rom. Tomul XXVIII, p. 379.
I N. Iorga, Oeschichte des rum. Volkes. B. I p. 95.
5 Const. JireCek, Das Fiirstentum Bulgarien p. 123-124; G. Weigand,
Rumtinen und Aromunen in Bufgarien In Jahresbericht XIII p. 45 5i Th. Ca-
pidan, Raporturile linguistice slavo-romdne in Dacoromania III p. 145 5i urm..

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 203

la congresul filologilor din tail 1 ca a existat o vreme, cand 1.

in dialectul aroman nu toate labialele erau alterate. In muntii
Rodope pastorii nomazi valahi s'au Ostrat pana in veacurile dir
urma 2. In fine, pretutindeni pana unde au ajuns strarnosii Aro-
manilor la nordul ca i la sudul 3 Peninsulei Balcanice, i dirr
timpurile cele mai vechi, ei sant relevati ca pastori care ii
schirnba locuintele: erat id genus Izorninum vagum, incertis er-
rans sedibus" 4, ducnd impreuna cu ei familiile si tot avutul lor
Dintre toate celelalte popoare balcanice, aceast vechime
se constata numai pentru poporul albanez. Intr'o lucrare scrisl
de un calugar francez, in anul 1308, alaturi de informatiunile ce
ni se dau cu privire la productiunea solului din Albania, ni se
mai spune, In ce piivete aezarile i indeletnicirile Albanezilor,
ca ei civitates, castra . . . non habent, sed habitant in papilionibus-
et server mouentur de loco ad locum per turmas et cognationes-
suas" 5. Acest citat, precis in expunerea rniscarilor nomade ale
Albanezilor, ar putea servi ca un pendant la ceea ce a spus Ke-
kaumenos despre Arornani. Mai departe, in cuprinsul acestei lu-
crdri vom vedea cum acest paralelism in viata celor doua po-
poare cu legaturi vechi in Peninsula Balcanica se arata 1 in alt
domeniu din viata lor pastoreasca 6.
Dar daa din cele expuse mai sus, reiese faptul sigur
de la inceputul aezarii lor in Peninsu'a Balcanica, Aromanii au
1 lh. Capidan, Aromdnismele din dialectal ducoromeut ci problemele
care se leagd de ele publicat in Juniznea Literard An. XIV p. 275.
2 Sdlich von Morrha lag das Landchen Merope, von bulgarischen
und rumunischen (Wlachischen) Flirten bewohnt". (C. PreCelc, Die Heerstrasse
von Belgrad nach Constantinopel und die Balkanpdsse (877) p. 98).
3 Der Genuese Domenico Mario Negri erzhlt in seiner Geographie
[Domin. Mar. Niger, Geographicorum comentariorum libri XI Basileas 1557
fol. p. 279], dass unweit des Flusses Echedoros (jetzt Gallico) eager a pas-
toribus vicatim Izabltatur, quos Morias seu Flaccos appellant". Letztere sind
ohne Frage Wlachische Colonisten, flirten die sich zelbst Rumnen d. h.
'Pav.Laibt nannten". (1-lopf, Geschiclzte Grzechenlands VI p. 267).
4 Cf. Pachymeres, vol. II, p. 106: 0-6 se ye pxaxLic6v, 6 64 crx66v ema 7-L2nr
alatrgp41 TF1T rAecos. es 1367 Kal 71-6ppio cis irXijOos. aptOp.o0 Kpirrov 71-0c701) rapareraro,
Moos avo-XidPicus xcapov Kal 1.300742aCt rporravgov ..."
5 Olgierd Gotha, Anonymi descrtptio Europae Orientalis elmperium
Constantizzopolitonum Albania, Serbia, Bulgaria, Ruthenia: Ungaria, Polonla,
Bohemia" Anno MCCCVIII exarata. Cracoviae (1916) p. 26.
6 Pentru forma veche a 13-storitului la Albanezi vezi i V. Dvorsky Iii
Riv. Geogr. Ital. XXII (1915) pp. 298-304.

www.dacoromanica.ro
204 TH. CAPIDAN

lost relevati de atre scriitorii bizantini numai ca o populatiune

de pastori, trebue s c5dem si noi in greseala acelora care in-
venteazA tot feluf de teorii, in baza cArora se inceara s dove-
deascd originea exclusiv pstoreascg nu numai a Aromnilor, dar
i a intregului neam romnesc?1 Desigur c riu. Mai intaiu de
toate, despre o indeletnicire exclusiv a Arornnilor pentru tim-
purile mai vechi cu pstoritul nu snt suficiente nici atestArile
istoriografilor bizantini si nici schimbrile ce a suferit numele
Romnilor subt forma lui slavo-greac Vlah" 2 sau subt forma
.albanezd 1?smer3, trecnd de la Intelesul etnic la acela de
pstor" fata de mrturiile vii ce ne procur graiul lor si fata de
unele urme din traditia centrelor mai insemnate. locuite astgzi
1 Und Hirten, von Ort zu Ort wandernd, waren die Walachen zu alter
Zeit whrend des Mittelalters, den Landbau mssen sie nut sprlich nebenbei
betrieben haben. von Stddten, die sie auschliesslich bewohnten ist gar keine
Rede." (Robert Rosier, Romanische Studien, (1871) p. 119.)
Vezi, In privinta aceasta, si studiul lui Ladislau Rethy, Daco-Rou-
mains ou Italo-Roumains, tude historique et philologique. Budapest, 1897 :
,,Les Valaques descendent leur langue le prouve d'un peuple de patres
des Appennines, qui a habit, sans doute, la region sabino-ombrienne, qui
s'appelait dans les Etats pontificaux Roman, d'apres l'habitude du peuple
italien de se designer d'apres le nom de la province ou region qu'il habite.
1.1ne tribu de ces pAtres elle appartenait au culte romanocatholique, car
la terminologie de la langue valaque le prouve partait vers le IXe sicle
par le Friaoul et par la Carniole et descendait au cours du Xe sicle dans
la pninsule balkanique, dans l'ancienne Illyrie. Ici le contact entre Rou-
mains et Albanais a donn naissance a la langue valaque qui n'est pas une
langue italienne, mais un idiome moiti italien moiti albanais, c'est-A-dire
que les mots sont italiens, tandis que les formes grammaticales et le tour
d'esprit emprunt It l'albanals" (p. 4).
Vezi, la aceasta, Beitrdge zur Siediangsgeschichte der Balkanhalbinsel
publicat de Dr. Ludwig von Thallczy in Illyrisclz. Albanische Forsclzungen.
Band 1, p. 38 1 urm.
De asemenea I. Peisker, Abkunft der Rumdnen (Graz) 1917, In care
autorul, contintand cercetArile sale incepute in Die dlteren Beziehungen der
Slaven zu Turko-Tataren und Germanen und ihre sozialgeschiclztliche Be-
.deutung, Stuttgart (1905), Inceara sA dovedeascA asemAnarea ce exista
Intre viata pAstoreascA la Romlni 1 Intre aceea la Turd, conchizAnd cA ea
se bazeazA pe o motenire strAveche 1 c, prin urmare, RomAnii se infati-
-seazA ca descendenii ai Turco-Tatarilor.
3 Despre care vezi mai pe larg In Th. Capidan, Raporturile albano-
.rom. In Dacoromania 11 P. 487.
8 Pentru Intelesul acestui cuvAnt vezi acum In urmA Kadlec, Vlasi I
vlaece pravo p. 1 i urm.

www.dacoromanica.ro
 ROMA NH NOMAZI 205

de Aromni La aceastd trecere de inteles precum i la generali-

zarea ocupatiunii lor numai cu pastoritul va fi contribuit, desigur,.
1 felul mutarilor bor. Aceste mutri care, dupd cum am vdzut in
capitolul precedent, trec dincolo de transhumanta obicinuita mai
la toate popoarele cu indeletniciri pastoreti i ajung la noma-
dism, au facut ca micarile lor sa nu fie vazute de catre streini
numai in mutari de turme, ci 1 in deplasari de populatiuni in-
tregi, grupate imprejurul celnicilor lor conducatori. Din cauza
acestui nomadism, ei nu erau vazuti de celelalte popoare din
Peninsula Balcanicd, cu turmele de oi, numai in timpul verii la
munte, ci cu aceleai turme apareau 1 iarna la es, salaluiti
mai in toate satele aezate pe eampii bogate in pauni, ca i in
imprejurimile oraelor mai marl, unde puteau sd-i desfaca pro-
dusele precum i o parte din turmele lor. Aceast dubla aparitie
a Aromanilor notri, care in mod firesc rezulta din cele doua_
migratiuni periodice din cursul anului, le inmultea in mod aparent
aa de mult aezarile, that numeroi cum erau ei in veacurile
de mijloc i chiar dupd venirea Turcilor, raspandirea lor in
Peninsula Balcanied parea 1 mai extraordinard, iar celelalte
ocupatiuni ce vor mai fi avut, ca agr i c ult u r a i chiar unele
meserii, dispareau cu desavarire.
Nu se poate urmari extensiunea agriculturii in Peninsula
Balcanied inainte de navalirea Turcilor, insa din putinele indicii
ce avem din actuala ocupatiune a unor populatiuni romaneti,.
precum i din unele cuvinte referitoare la plugdrie din graiul lor,.
reiese mai mult ca sigur, c cultura ogoarelor nu era streina la
o parte dintre Aromani, in momentul and ei s'au aezat in lo-
curile. unde Ii gasim.
Referindu-ne la vremurile mai noua, vom gasi Aromani
aproape din toate tulpinile i in toate regiunile, care, in afard de
pastorit, cunosc i cultura parnantului 1
Mai intaiu, in ce privete regiunea Pindului, Aromanii diii
tinutul Zagori astazi, in cea mai mare parte grecizati se-
ocupa cu agricultura 2. Dintre acetia, Aromanii care nu i-au
pierdut limba romaneasca i continua sa se indeletniceasca cu
munca campului sant din comunele Pal i os el i, P a d z, aezate
mai in spre miaza-noapte, in versantul apusean al Pindului,
1 Cf. N. Bataria, Agricultura la Aron-dint in Lumina Anul 11(1904) p. 161._
2 Cf. Lumina Anul 1 (1903) p. 166 i urm.

www.dacoromanica.ro
206 TH. CA PIDAN

aproape de Samarina, i P al i o h ori, Fl oru, Gr e ben it i,

aezate pe acelai versant ins mai in spre miaza-zi 1 Dintre co-
munele din Epir, care nu fac parte din Zagori, o bund parte
,dintre Aromanii din Aminciu (Metova), dupd cum ne-asigura
-G. Weigand a cultiva pe vremuri parnantul tot aa de bine ca i
Slavii. Scriitorul englez Leake ne asigura cd in S ir a cu i fe-
meile se indeletnicesc cu munca pamntului 3. Aromanii din
Turi a, care, pe vremuri, se alcatuia, dupa traditia locala, din
cdtunele Scornu, Cal dr oasa, Codru-Mare i Turia,
nu se mutd cu locuintele. Ei raman pe loc, pentru c Ii cultiva
.ogoarele 4. De asemenea Aromanii din Ca 1 ar 1 i, in timpurile
cele mai vechi, dupd cum ne asigura Pouqueville 5, se ingrijeau
tot aa de bine de cultura campului ca 1 de creterea vitelor.
Aromanii pastori din Perivoli cunoteau odatd agricultura 6
Comuna Smixi n'a fost peste tot niciodatd comund nomada.
Inca din timpurile cele mai vechi, o bund parte dintre locuitori
se ocup cu agricultura. Regiunea numit B i g a, din apropierea
comunei, era odata peste tot cultivath de Aromani. Din aceastd
regiune ca i din alte tinuturi mai indepdrtate Aromanii s'au
aezat in Smixi 7. In fine, Aromanii din Fur c a i Ar ma t a
. a. nu sant streini de cultura pdmantului 8. Un eminent cunoscator
al sffirilor economice din Pind, prof. G. Zuca, ne asigura intr'o
Wace and Thompson, The nomads of the Balkans. London (1914)
p. 202.
2 G. Weigand, Die Aromunen, Vol. I p. 130.
8 At Syrako ... the gardens and`the small quantity of arable land
-wich sourrounds these towns are chefly cultivated by the women" (William
Martin Leake, Travels in Northern Greece. Vol. I (1835) P. 275).
Wace and Thompson, o. C. p. 180.
5 Quand on se rend de Calarites dans le canton d'Aspropotamos, on
gravit, dans la direction nord-est, l'espace d'un mille, le Padure-Mour
fPAdure-Mure] jusqu'au Lazareth tabli par le Valaques Autrefois, toute
cette contre tait couverte d'arbres que les pasteurs valaques incendient
chaque anne aux approches de l'automne, afin de laisser marir les ceindres
sous la neige pour ensemencer quelque champs en sigle au retour du
printemps" (Voyage dans la Grce 11 p. 185 si urm.). Despre incendiarea
ierbil, ne vorbeste i jireCek la RomAnii grAmosteni din Bulgaria (Das
ffirstentum Bulgarien p. 119. Cf. il. Bogdan in Cony. Lit. XXIII. p. 104) .
6 Wace and Thompson, o. C. p. 175.
7 Wace and Thompson, o. C. p. 172.
8 Per. Papahagi, Notite Etimol. p. 43. Pentru Furca vezi si Lumina
.Anul IV (1906) p. 5L

www.dacoromanica.ro
 ROINliNlI NOMAZI 207

lucrare asupra ocupatiunii Arornanilor a numarul satelor i

oraelelor romaneti din Pind care se ocupa i s'au ocupat cu
creterea oilor, este cu mult inferior acelora care s'au ocupat i
se ocupd cu agricultura, ori cu industria mai mica. Aa spre
exemplu comunele cari au avut celnici mari intotdeauna sant :
Aminciu, Saracu, Ameru, Baeasa, Perivole, Abela, Samarina, Smixi,
Furca, Deniscu, Gramostea; in total vre-o unsprezece sate, WA'
a enumera 1 acelea care actualmente fac parte din Tesalia
greceasca. Restul pana la 50 de sate din Pind, nu se ocupd
cleat cu agricultura ori cu indeletnieiri de alta natura" 1
Daca trecem in Macedonia, 1 aci gsim centre i tinuturi
In care, in timpurile mai vechi, cand Aromanii nu se dedasera
Inca bine comertului, se ocupau cu agricultura. In tinutul Ohridei
i 'in special Aromanii din Beala-de -jos se ocupd numai
cu agricultura ; foarte putini sant 1 pastori 2 Pentru Moto v ite
i Gopei ne asigura batranul poet national Const. Belimace,
ca amintirile legate mai cu deosebire de trecutul comunei Molo-
vite spun ca locuitorii acestei comune, la inceput, se ocupau cu
agricultura 3. Acelai lucru II aflam 1 din scurtele monografii ale
altor comune, cum este V laho-Clisur a. Se zice cd cu
cateva sute de ani inainte in locul oraelui de acum, la picioarele
piscului Agurlu al Chia c u, de o parte i de alta, existau
trei comune arornneti : I a j a, Car age i Cire i, a caror
populatiune se ocupa cu agricultura i cu pastoritul 1 care in
acele vremuri turburi a trebuit sa-i paraseasca vechile sale lo-
cuinte i sa se ascunda in desiul acelui munte, spre a fi la
adapostul oricaror incalcari" 4.
La o buna parte dintre Aromanii din Albania agricultura a fost
din toate timpurile 1 continua s fie i astazi una dintre ocupatiu-
nile lor de baza. Tinutul in care ei se indeletnicesc cu munca
campului este Mu za chi a. Aci ma voiu multumi s reproduc
constatarile unui vechiu cunoscator al starilor de lucruri din
Albania, cum a fost J. G. von Hahn, In Mittelalbanien (dem
1 G. Zuca, Starlit! Economic asupra Rondinilor din and (Epir si Te..
salia). Extras din Foaia de Rapoarte Consulare i Informafiuni comerciale
Pio. 16. Bucuresti ((906) p. 6.
2 Cf. revista macedo-romnd Lumina Anul IV (1906) p. 267.
a Vezi Lumina Anul 11 115.
4 Const. Ghica, Orawl Vlaho-Clisura publicat in Lumina Anul II. p. 117.

www.dacoromanica.ro
208 IH. CAPIDAN

Gramosland und dem Vorland der Alpen) sind die Volksverhglt-

nisse weit einfacher, weil hier das griechische Element ganzlich
fehlt und zwischen dem albanesischen nur wlachische Colonien,
wiewohl zahlreich, eingestreut sind. Diese letzteren verbreitert
s!ch nicht nur tiber die Bezirke von Elbassan, Pekin und Cawaja,
sondern finden sich auch zahlreich in dein Gebiete von Berat,
besonders in dessen Ktistenebenen, der sogenannten Muzakja,
wo sie (im Gegensatze zu ihren Stammsverwandten) vorzugsweise
dem Ack er bau obliegen)1.
*
Dupg ce ata vgzut felul cum se lafatieazg ocupatiunea
Aromnilor cu agricultura, in vremurile mai de mult ca 1 astzi,
s vedem acum dacg ei, ca pgstori eminenti, au invatat aceastg_
indeletnicire in timpurile mai noug sau au motenit-o de la
strmoi.
In priviata aceasta,dovezi mai sigure decat acelea care ni
le oferg graiul lor, nu putem gsi. Multimea termenilor din
sfera vietii agricole care se pgstreazd 'in dialectul aromn, nu ca
simple cuvinte moarte, ci cu intrebuintare generalg, ne arat ca
strgbunii Aromnilor nu erau streini de agriculturd.
Vom inir mai latdiu aceti termeni, i dupg aceea vora
vorbi despre valoarea acelora dintre ei, care privesc direct
chestiunea ce ne intereseazg.
Pentru thsemnarea solului arabil avem agru (lat. ager, -urn)
cu intelesul pgstrat din limba lating i pierdut in celelalte limbi
romanice. Pentru munca cmpului avem: sdpare (sappo, -are);
arild (area); arare (aro, -are); siminare (semino, -are); sifirare
(sicilo, -are); triirare (tribulo, -are); zvinturare (ex-ventulo, -are);
mdfinare (machino, -are) ; nfirnare (cerno, -ere) 1 sdreare
(sarc(u)lo, -are) a curati ogoarele de ierburi" 2
Pentru sculele de trebuint la munca cmpului avem ; sapid
(sappa, -am) ; aratu din mai vechiu *aratru plug" (aratrum) ;
vomerd (vomer, -em) fierul lat al plugului" ; seafire (sicilis, -em);
fir (cribrum) ciur".
1 3. G. von Hahn, Albanesische Studien. Jena (1854) p. 16. Vezi 0
G. Weigand, Die Aromunen 1 p. 82. PentruPbmanii din Cavaia vezi Lumina,.
Anul 1 (1903) p. 266. C. N. Burileanu I Romeni di Albania pp. 103, 105, 163,
331, 334 etc. Tache Papahagi, La Romilnil din Albania p. 20.
2 Per. Papahagi, Notife Etimol. /3. 43.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMA& 209

Pentru cereale: siminfd (sementia, -am); grdnu (granum) ;

grdnuld i garnutd (granuceum); sicard (secalis, -em) ; matt
(milium); ordzu (hordeum).
Pentru pdioase : sk'ica (spTcum); pare (palea).
Deoarece multi dintre aceti termeni agricoli AromAnii puteau
sd-i pdstreze prin contactul cu populatiunile agricole cu care aveau.
legdturi in timpul verii, and li desfceau produsele lor i se
aprovizionau cu cele de trebuintd pentru iarnd, pentru mai mull&
claritate i ca sd nu se creadd cd noi, cu orice pret vrem s&
scoatem pe strdmoii AromAnilor agricultori, vom face o strict&
deosebire It-Are termenii care s'ar putea explicA din acest contact cu
populatiunile cAmpene i *lithe aceia pe care ei nu i-ar fi pdstrat dacd
inteadevdr nu s'ar fi ocupat In tot timpul cu cultura pdmntului.
Printre cei dintAi punem in primul rand numele cerealelor :
simintd, grdnu, sicard, merit, ordzu. Toti acetia i i-ar fi putut
procur de la locuitorii de es in schimbul laptelui i derivate-
lor lui. Prin urmare, nu pot dovedi numai cleat cd ei au cu-
noscut odatd 1 cultura pdmAntului. Tot in categoria lor trecem i
pe agru, cdmpu. CAnd se coborau pdstorii de la munte, de multe
ori treceau 1 prin ogoare. Deci 1 aceste cuvinte le-ar fi putut aveA
In dialect i WA sd fi fost cultivatori ai ogoarelor. Tot aa: sapd,
i se:pare. Intru cat acestea slujesc i pentru alte munci, pre -
zenta ldr 'in dialect s'ar puteh explicA 1 in afard de agriculturd.
TrecAnd la a doua categorie de cuvinte, aci dam mai intAiu
de forma arifd, a cdrei prezentd in dialect n'am putea-o explicA,.
decAt dacd admitem a AromAnii se ocupau i cu treieratul grAului. De-
fapt, AromAnii au 1 triirare cu zvinturare. Dacd mai addugdm lat
acestea I seatire cu sitirare avem toatd terminologia din sfera
activittii agricole. Insd cuvintele din aceasta categorie care ne
dovedesc pand la evidenta cd Aromanii s'au Indeletnicit multd
vreme l'n mod intens, 1 cu agricultura sAnt seircrare, aratii i.
vomerd.
N. lorga a sustinut, cu drept cuvAnt, in a sa Geschichte
des rumtinischen Volkes cd munca cArnpului nu le-a fost streind,
in propriile lor aezdri, nici AromAnilor 1 Insd lorga tratAnd de-
1 ,,Selbst den Armlnen im Pindus war das zeigt schon in gewissem
Masse ihr Wortschatz fiir Feldarbeit und Felderzeugnisse der Ackerbau auU
eigener Scholle nicht grundstzlich fremd". (N. lorga. GeschIcIde des rum..
Volkes Bd. 1 p. 143).

www.dacoromanica.ro
210 TH. CAPIDAN

spre aceasta chestiune Inteo lucrare istoricA, a crezut Ca ar fi

prea mult ca s aducA dovezi linguistice din dialectul nostru
pentru intrirea sustinerii sale si mai cu deosebire pentru dove-
direa faptului cd, In strAromana, Inainte de pAtrunderea la Daco-
romani a cuvantului plug, exista forma comund pentru toti Ro-
manii aratu. Faptul acesta precum si alte consideratiuni unilateral
concepute, au facut pe H. Dumke, autorul unei lucrAri asupra
terminologiei la Dacoromani 1 sA sustinA cA, In perioada istoricA,
nu numai Aromanii, dar nici Dacoromanii n'au cunoscut agricul-
tura. De aci el conchide a strAromanii au fost pastori, iar
Dacoromanii au Invatat munca campului de la Bulgari (p. 119).
La Aromani ca si la Dacoromani termenii latinesti pAstrati pentru
agriculturA tin de tezaurul lexical al pstorilor (p. 122). De aceea
forga ist unkritisch an die Beurteilung der rumanischen Acker-
bauterminologie gegangen. So ist es natfirlich, dass er zu einem
falschen Resultat kommt : er zieht den Schluss, dass die Urru-
manen Ackerbauer gewesen sein mtissen" (p. 114). Cat de
kritisch" In schimb, a procedat autorul ca s ajungA la con-
cluziunile de mai sus, aceasta se vede de acolo, .ca toatA greu-
tatea chestiunii, dacd strAmosii Romanilor au fost agricultori sau
nu, el o pune in seama lipsei din limba romanA a unui cuvant de
origine latina pentru denumirea plugului, care, dupA autor, este
instrumentul cel mai de seartfa pentru o cultura mai intensa a
pAmantului. Aber den Pflug kOnnen die Urrumanen selbst nicht
gefiihrt haben ; denn die Terminologie des Pfluges weist kein ein-
ziges lateinisches Element auf. Der Pfltig, das wichtigste Gerat
Mr die intensivere Bodenkultur, ist also spater von den Bulga-
ren zur den Rumanen gekommen. Daraus folgt, dass die Urru-
miinen keinen Ackerbau getrieben haben knnen".
WO' la ce concluziuni pripite poate ajunge cineva, and la
studierea unei chestiuni de asa mare Insemnatate, se lasA in-
fluentat de acele cateva cuvinte slave, de ordin secundar, si nu
Imbratiseaza intreg domeniul limbei romane si subt aspectele ei
dialectale. Si aceste afirmari pripite sant cu atat mai regretabile,
cu cat existenta lui aratu pentru plug", in aromanA, era cu-
noscuta. Ce ar fi fost daca si aratu s'ar fi pierdut din limba
romanA, asa cum s'au pierdut atatea cuvinte de origine latind,
' H. DurnIce, Die Terminologie des Ackerbaues im Dakorumdniseizen
publicat in Jahresbericht XIX---XX p. 65-151.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 211

pe care noi le cunoatem numai din limba textelor mai vechi.

Cu siguranta ca, in cazul acesta, s'ar fi stabilit in mod definitiv
ca stramosii notri n'au cunoscut agricultura. Dar iata ca acum
alaturi de aratu, cuvant de bazd, mai exista 1 vomerd cu Or-
crare. Cel dintaiu insemneazd un lucru de amanunt din partile
plugului; al doilea arata o actiune tot de amanunt la cultura
pamantului. Ele nu puteau ajunge pana la noi, cleat numai ad-
mitand ea nu numai Romanii, peste tot, dar 1 Aromanii, dupa
despartirea lor de Dacoromani, au trebuit mult vreine s se ocupe
cu agricultura, tot ala de intensiv, cum mai tarziu au continuat
s se ocupe cu pa storitul.
La aceast concluziune, de1 pe alte cai, vorbind despre
Dacoromani, pare ca ajunge acum in urma un alt colaborator al
Jahresberichtului, W. Domaschke, In lucrarea sa Tezaurul lexi-
.cal latin din limba romtind"1: Die hauptsachlichsten Bezeichnun-
gen der Bodenkultur werden durch lateinische WOrter gebildet, zu
ihnen zahlen auch alle Getreidearten ausser ovaz Hafer" (slay.).
Dieses Ergebnis spricht aus, dass die Rumnen den Ackerbau
seit altester Zeit gekannt haben ; es setzt aber nicht voraus, dass
sie ihn in ihrer Mehrheit auch betrieben haben". Fraza din tirma
este spusa numai ca s indulceasca pozitia lui Dumke, despre
care autorul, dupa cele spuse mai sus, inird cateva cuvinte fail
nici o insemnatate si numai ca s salveze in mod aparent con-
tinuitatea de vederi pe aceast tema a anuarului, in care este
angajata in bund masura si autoritatea directorului. Aceasta ten-
dinta se vede mai ales de acolo, ca autorul, pomenind despre
etimologia lui vomerd la Aromani, nu uita sa adaoge Ca' Weigand
se indoete despre existenta acestui cuvant" 2. De ce sa se indo-
iasca Weigand despre existenta lui in dialect ? Cuvantul este
clat de Cavallioti, care il inregistreaza pentru intaia data in vo-
cabularuThau de cuvinte 3, dandu-lpentru corespondentul grecescului
13VIG i alb. vjeje. In afara de aceasta, cuvantul este cunoscut in
domeniul limbilor romanice (cf. ital. vomero): Ceva mai mult, din
existenta, In limba albaneza, a formei limb, cu acelai inteles de
Pflugschar" ca aromanescul vomerd, care reproduce nu direct
1 Der lateinische Wortschatz des Rumdrdschetz in Jalzresbericht XXI
XXV. pp. 65-173; cf.(in special despre disparitla lui aratru la Dacoronthni)
.I S. Pocariu in DR. I 404.
2 Weigand bezweifelt die Existenz dieses Wortes" (p. 137).
8 a Mayer, Alban. Stud. IV 11 7.

www.dacoromanica.ro
212 TH. CAPIDAN

pe vomer ci pe vomis, o variantd a lui vomer, aldturi de pl'uar,

cuvant autocton i cu acelai inteles, rezult a forma latind era.
cunoscut i in romana balcania. Aa dar, si unul (umb) 1 altul
(vomerd) ca 1 parmends (lat. per aramentum) precum i alti ter-
meni referitori la plug din limba albanezd, arata pand la evidenta,,
cd populatiunile aborigene din Orientul romanic, romanizate In
intregime sau pe jumatate, n'au ateptat sit ndvaleascd Slavii ca
sa invete de la ei cultura pmantului, ci au cunoscut aceastd
culturd parte de la stramoii lor Traco-lliri cum aceasta se
dovedeste din terminologia agricold de origine indigend la Alba-
nezi parte de la Romani. Cd cev mai tarziu, dupd veacuri
de simbiozd cu Slavii, ei vor fi invtat ceva 1 de la acetia,
aceasta se intelege de la sine, i terminii slavi din amandoud
limbile o arata. Dar de aci si !And la concluzia a peste tot die
Urrumanen keinen Ackerbau getrieben haben konnen" sau, 1 mai
Mu, a die intensivere Bebauung des Bodens als alleinige Er-
werbsquelle haben die Rumanen von den Bulgaren erst etwa uni
die Wende des 12. und 13. Jahrhunderts gelernt" (p. 123), este
o distant mare, pe care numai unul cu o pregatire prea super-
ficiald o mai poate sustined ! lar in ce privete forma lui vomerd
in aromand pentru *voamerci sau voamere, cu o accentuat Ile=
trecut in oa din cauza lui e (a) din silaba urmatoare, aceasta se
explia, dupd cum am ardtat in alt parte 1, prin particularitatea
Aromanilor din Albania, de a preface diftongul oa in o.
Recunosand dar faptul a nu numai Romanii peste tot au
cunoscut agricultura, cu mult inainte de venirea lor in contact
cu Slavii, dar a ea n'a fost streind nici Aromanilor, multd vreme
dupd despartirea lor de Dacoromani, noi trebue sa admitem ca,,
daa Inca din timpurile cele mai vechi o parte din strdmosii
Aromanilor s'au indeletnicit cu pdstoritul subt forma lui nomadd
sau de transhumant, tot de pe vremea aceea restul cultiva agrele
(ogoarele) ca i fratii lor din nordul Dundrii si, prin urmare,
cunoteh 1 viata sedentard. De altfel, de aceast prere este 1-
marele etnograf si istoric Jireeek, and, vorbind despre vechile
legaturi ce au existat odat intre populatiunile romaneti de
pretutindeni si Slavii, adaogd: Die Rumunen waren ursprunglich
ein fest ansassiges Stadt- und Landvolk, aber die grossen Stiirme

I Th. Capidan, Raport. albano,rombe in Dacoromanta II p. 496.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 213

der Volkerwanderung machten sie, wenigstene zum Teil, zu einem

unstten Hirtenvolk" 1
Ca populatiune sedentarA i agricold, Aromanii nu au pdstrat
in graiul lor numai acele cuvinte care se referd la cultura pd-
rnantului, dar 1 cuvintele de trebuintd pentru transportul cereale-
bor. AstAzi, in dialectul vorbit aproape pretutindeni, orice ce drum
se cheamd cale. Nici un alt cuvant nu existd pentru exprimarea
acestei notiuni. Generalizarea acestui cuvant latinesc 1 lipsa
formelor relativ mai notiA, de provenientd streind, drum (vsl.) i
poked (bulg.), care se gAsesc in dialectul dacoroman, se explicd,
desigur, din ocupatia cu pAstoritul, care, de veacuri, ajunsese inde-
betnicirea de cApet2nie la Aromani. In timpurile strAvechi, drumul
pe care umblau ciobanii cu oile Romani lor de pretutindeni se
numea cale. De fapt, lat. callis, -is, din care derivd cuvantul ro-
manesc, in spre deosebire de celelalte forme latineti pentru
aceeai notiune, insemneazA potecd care duce peste InAltimile
dealurilor i muntilor; drum pentru vite care sant manate la
pscut, drum care duce la pAune" 2 NicAieri nu putea fi pAstrat
mai bine acest cuvant deck la Aromani care se gAsesc vecinic
pe 611' uri (drumuri). Dar aldturi de cale, exista din timpurile
-vechi i pretutindefti, cuvantul aware din lat. carraria, un derivat
al lui carrum, care, la origine, era drumul pe unde treceau carele.
AstAzi acest cuvant este rar, insd el existd in toate dictionarele
i glosarele noastre 3, i este atestat 1 in literatura popularA:
Ini taplu tu cArare Ie1 tapul in cArare
,Grit-l'i al Nica i-I'da sare Chemati pe Nica sd-i dea sare
Lit. Pop. p. 1021.
1 Const. /ireek, GeschicIde der Bulgaren p. 112.
2 ,Xin ber Anh8hen und Berge fibrender ungebahnter Pfad, ein Berg-
pfad, Gebirgspfad, Waldweg, nur dem der Vieh zuganglicher Triftweg, Vieh
steig" (Georges). Cf. sl S. Puscariu, Locul limbei rom., p. 34-35.
a Pascu 1-a introdus si In dictionarul macedoroman de curand aparut,
Insa Pascu nu cunoaste dialectuf 5i-1 confunda cu un alt cuvnd de origbe
turceasca. Dalametra di subt dirare Intelesurile : 1 poteci, 2 des1usire, 3 ver-
.clict. Repausatul Dalametra nu era filolog si, prin urmare, nu stia ca forma
cdrare cu Injelesul poteca" de origine latina, nu este tot una cu omonimul
.ciirare deslusire, verdict" din turcescul carar, care, ca termen juridic 1ntre-
buintat zilnic la tribunatele turcesti, a patruns In toate limbile balcanice, i
prin urmare, trebuia despartit unul de altul. Pascu, luind lucrurite pe dea-
.supra, nu i-a dat searna deloc de aceasta nepotriveala in Intelesuri si le-a
trecut si el subt acelas cuvant de origine Iatink

www.dacoromanica.ro
214 TH. CAPIDAN

i-1 intalnim i in toponomastica aromaneascd: Crarea lui

Lamp i, despre care vezi mai pe larg capitolul Pdstoritul Aro-
manilor in toponimia balcanied". i tot aa, aldturi de cuvantul
k'erd, de origine albanezd, singura forma' de intrebuintare gene-
raid la Aromani pentru car", in timpurile mai vechi exista 1.
cuvantul de origine Wind car. I acesta ca 1 cdrare, astzi, nu
se intrebuinteazd decat foarte rar. Prezenta acestor cloud cuvinte
la Aromani, pe de o parte intdresc presupunerile noastre despre-
indeletnicirea lor cu agricultura, pe de alt parte ne aratd cd in.
timpurile mai vechi, aldturi de Aromanii chervanagii, despre care
vom vorbl in altd parte, mai erau 1 Aromanii cdrdui, care se
indeletniceau cu transportul cerealelor. Astdzi aceastd ocupatiune
a dispdrut cu desvarire, dupd cum amenintd s dispard 1
cuvintele cdrare i car, din cauza lipsei lor de intrebuintare..
Generalizarea tot mai mult a pastoritului, subt forma lui nomadd,
a schimbat cu desdvarire aspectul vietii lor primitive, care ntt
se deosebea prea mull de aceea a fratilor lor din nordul Dundrii,.
i pe care astdzi ni-1 mai putem infatid numai grape acestor
rdmdite de cuvinte, asupra cdrora am insistat ceva mai mult In.
ace st capitol'.
Dar pentru noi, dei argumentele trase din terminologia
agricola la Arornani sant hotritoare pentru chestiunea dacd el,.
la inceput, au cunoscut 1 agricultura, ducand viald sedentar.i,
mai yin 1 'alte dovezi, poate de mai putind insemndtate, insd de
naturd ca sd intdreascd deducerile noastre.
Intre acestea, citdm prezenta celni cat ulu i.
Pdstorii nomazi de pretutindeni, la Aromani, trdesc in M-
ari. 0 fdlcare este o alcdtuire de mai multe familii, sau, dupd
numirea proprie a Aromanilor, fennel'i (furrier. Astdzi numgrul
acestor fdlneri care, de obiceiu, se cam inrudesc intre ele
se ridic pad la 50 inteo fdlcare; inainte vreme ajungea 1
pand. la 200. In fruntea fdlcdrii std celnicul. Cand vrea sd tie-
cineva dac celnicul are multi supui sau nu, Intreabd: are mult
fdlcare, are multe filmeri? Pozitia sociald a celnicului fata de
fdIcare, judecand dupd stdrile actuate, este aceea care decurge
din situatia lui de cel mai mare bogdta dintr'o comund in turme
de oi, in cai i In catari, avand toat autoritatea fold de fdlcdrii
1 Despre termenii agricoli la Romini vezi s1 Dr. Constantin Diculesctx
Die Gepklen I. Band (1922), p. 202 i urm.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 215

In toate treburile lor privitoare la pstorit. Inainte, celnicul era

singura autoritate care hotdra In toate chestiunile care priveau
ljuna gospoddrie a comunei precum mai ales 1 pdstrarea linitei
printre membrii unei fdlcdri; prin urmare, avea 1 autoritate ju-
diciard. De asemenea celnicul era acela care apdra siguranfa
Maribor. Puterile lui treceau i in domeniul rnilitar. Pe baza
acestor neprefuite servicii ce le aducea Maribor, dreptul celni-
catului era ereditar. Un celnic se simfea motenitor al unei pozi-
fiuni speciale in mijlocul unei Mari, pozifiune creatd nu numai
prin averea lui, care ate odatd intrecea jumdtate din averea unei
flari, dar 1 prin dreptul de motenire in familie : Personnage
tout pacifique il pretend cependant tenir ses droits d'ancetres
guerriers, qu'ils ont acquis, le sabre en main p1 tb 07c:dr 1
In ce privete originea celnicatului cu afribufiuni deosebite
deck acele ardtate pnd acl, deocamdatd tim numai atM, a el
este foarte vechiu. In sec. XI aved, dupd Kekaumenos, funcfiunea
unui crcpatcyO; : a U. ospatcy; t Taw BouAycZpaw StaX&x:vp toeXvixog
Airs-rat. Ca formd, cuvntul la Aromni vine din limba slava'. El
este un derivat de la aelo frunte" i insemneazd propriu zis-
fruntar. De insemnat este faptul cd la Slavii din sud, de la
care 1-au imprumutat Aromnii, el astdzi mai a nu existd. Ceea
ce au Bulgarii, dupd cum am ardtat in altd parte, vine de la
pdstorii Aromdni 2, iar la Sarbi el apare numai In docurnentele
din sec. XIV i XV, insemndnd un mare demnitar la curtea sr
beasa, pe care Const. Jiraek il identified cu un comes pala-
tinus 3. Acest infeles pe care 1-a avut la Sat-hi este de mare
Insemndtate pentru noi. El trebue sd fie cel original, pe care.
tlflitallig% 1-a avut in paleoslavd, de unde, probabil, II vor fi Impru
mutat Aromnii. Dar indiferent de aile pe care a ajuns celnicul
la Aromni, prin Paleoslavi, Bulgari sau Sarbi, fapt cert este ca,
la origine, celnicul nu era un frunta printre pdstori, aa cum el
este astdzi la Aromdnii nomazi, ci o autoritate a carei evolufie
a ajuns numai la demnitatea pe care o avea in sec. XIV la
Sdrbi, popor sedentar. In aceast funcfiune el a trebuit s
existe odat 1 la Aromni. Aceasta se potrivete 1 cu vechea
organizafie la populafiunile aromneti. Ei erau pentru poporut
,L. Heuzey, Le mont Olympe et l'Acarnanle p. 268.
2 Th. Capidan In Dacoromania III p. 130.
3 Th. Capidan, Elem. Slay. in dial. arorn. p. 86.

www.dacoromanica.ro
216 TH. CAPIDAN

aroman, ceea ce juzii erau pentru Dacoromani. Numai mai tarziu,

subt Turci, cand cu toata libertatea de care se bucurau in aft-1i-
nistratie, atributiunile lui militare au trecut asupra cpitanilor"
ajutati de armatoli", despre care ne vorbeste traditia centrelor
mai vechi aromanesti si este consernnat si de scriitorul francez
Pouqueville l. Tar faptul c celnicul la Aromani aved aceleasi atri-
butiuni, Inca' din timpurile cele mai vechi, pe care Kekaumenos,
dui:a cum am vazut din citatul de mai sus, le explica pentru
Bulgari, aceasta se vede si din traducerea lui In greceste. Heuzey,
vorbind .despre vechimea si insemnatatea celnicului la Aromani,
spune CA in greceste el este tradus prin skouterts. Apoi adaoga.
Exouriptg dans la langue des Byzantins, tait le nom que por-
tait un officier du palais, l'Ecuyer; il est probable que ce titre,
multipli, comme tant d'autres, par les derniers princes qui se
disputerent les debris de l'Empire, fut donne des cette poque a
quelques chefs Valaques" 2. Fara a ne grabi sa precizam epoca
and acest titlu a fost dat sefilor aromani, pentru noi partea
insemnata din traducerea greceascd a cuvantului celnic la Aro-
mani este, ca ea se identified cu interpretarea lui Kekaumenos a
lui toeXvixo; la Bulgari. Si la unii si la altii avem orporm* i
officier du palais". Daca la aceasta mai adaogam faptul CA la
Sarbi rand in sec. XV cuvantul se 'Astra cu intelesul de comes
palatinus", atunci vom intelege ca functiunea celnicului cu lute-
lesul de astazi, la Aromani este relativ mai noua. Ea s'a gene-
ralizat atunci and din imprejurarile expuse la sfarsitul acestui
capitol, cea mai mare parte dintre Aromani au fost nevoiti sA
treacd de la starea de populatiune sedentara la aceea de popula-
tiune pastoreasca cu viata nomacta.
La aceasta concluziune pare ca ne duce sl organizatia
fdlcdrilor.
Daca vom caut sa cercetam felul de viata la popoarele
nomade si agricoIe, vom vedeh ca 'Inca din timpurile cele mai
vechi, obiceiul de a se strange membrii unei familii la olalta se
arata mai ales la popoarele sedentare, care se ocupd cu munca
campului. La Romani gentes (identic cu fdlcdrile la Aromani) erau
alcatuite din cognationes (feimee le dintr'o falcare) si se ocupau
cu cultura pamantului 3. Astazi zadruga la Slavi, si in special la
1 Voyage dans la Grece II p. 216.
2 L. Heuzey,Le mont Olympe et Acarnanie. Paris (1860) p. 273 nota.
a Vezi despre aceasta mai pe larg Hirt, Die Indogermanen Vol I p. 204.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMA Z I 217

Sarbi, tine, dupd cum a aratat Cviji, tot de organizatia unor po-
poare eminamente agricole 1 La origine, falcarea nu se alatui
din familii fr legaturd de inrudire ; cele mai multe erau, ca 1
astazi, inrudite .direct sau prin alianta, ca in zadruga slava. Se
intelege a fdlcarea Aromanilor, care a stat in totdeauna subt
iordinele unui celnic, nu este chiar zadruga slava% Insd asemd-
narea in alcatuirea ei este aa de mare, incat, la baza ei, n3i
-trebue sd vedem aceeai organizatie economicd, care se intalnete
numai la popoarele sedentare cu ocupatiune agricold. Dealtfel,
aceast presupunere rezultd 1 din rolul politic pe care Aromanii
1-au jucat in veacurile de mijloc in sudul Peninsulei Balcanice. In
vremea aceasta ei au creat, dupd spusele lui Kekaumenos, o dom-
nie romaneascd in Elada : &ail -ctliv fiAdcxwv EXXetSoc, care, dupd
Tomaschek, cuprindea in prirnul rand, satele i oraele din T e -
salia, dupd aceea Epirul i Acarnania cu Etolia 2.
Evident cd in aceast domnie elementul de bazd II formau Aro-
mann. Nu se poate admite ca toata aceastd populatiune sd fi fost
alcdtuit numai din pdstori nomazi. Printre ei se gdse o bun
parte care 1i avea locuintele fixe in Tesalia, unde natura solu-
lui ii tinea legati de cultura pmantului.
*
Cand au trecut Aromanii de la starea lor de populatiune
sedentard la aceea nomadd, aceasta scapd cercetarilor noastre.
Se pare ins cd epoca cea mai nimeritd pentru aceastd trecere
trebue pusd in timpul nvlirii popoarelor barbare i in special
a Slavilor. Tinand seamd de mrturiile scriitorilor, care au apucat
sd ne transmit felul barbar cum Slavii cautau s se impun ele-
mentului roman din Peninsula, singurul loc de scapare pentru
acest element erau muntii. In munti ei nu mai puteau continua
cu agricultura. Aci singurul mijloc de ocupatiune era creterea
turmelor de oi, o indeletnicire pe care o parte din aceste popu-
latiuni o cunotea mai de mult. Aceastd indeletnicire, la inceput
cu caracter de transhumanfa, mai tarziu, din cauzele aratate in
capitolul precedent, lua forma unei vieli nomade. Ea se continua
la o bund parte din ei pand astazi in tinuturile despre care va
ii vorba in capitolul urmtor.

1 Cvijid, La Pninsule Balkanique. Capitolul Propriete rurale" p. 171.

2 W. Tomaschek, o. C. p. 64.

www.dacoromanica.ro
218 TH. CAPIDAN

3. Starea actualh a nomadismului la Arongni.

Aromtinii nomazi din Pind, Tesalia, Acarnania, Etolia, Olimp,
peninsula Clzalcidicd # Veria. Aromtinii nomazi din Gramoste,
Macedonia, Tracia $i Bulgaria. Aromnii nomazi din Albania
munlii Murihova, $i linutul Vodena (Edessa). Inceputurile de
desnationalizare la piistorii nomazi din mijlocul Slavilor,
Albanezilor i Greet lor.
Dupa ce am vazut vechimea nomadismului la pastorii aro-
mani, in cele ce urmeaza vom IncercA sa ne ocupam de starea
lui actuala. Inainte de a specificA regiunile In care Aromanii
nomazi Ii fac mutarile periodice, vom spune cateva cuvinte de-
spre aezarile lor vechi i noua.
Aromanii se gasesc raspanditi in intreaga Peninsula Bal-
canica. Cu toate acestea, cand vorbim de aezarile lor de obar-
ie, trebue sa Intelegem In primul rand muntii Balcani, Ro-
dope i tinutul Tra ciei rasaritene ; in al doilea rand muntii,
Gramoste, P in d 1 campia Tesaliei. Aezarile din Bal,
cani i Rodope sant cele mai vechi. Ele dateaza Inca din epoca
straromana, and elementul aroman se gaseA In unitate teritoriald
1 linguistica cu Dacoromanii. Numele de localitati romaneti
din Balcani I precum 1 evenimentele istorice din cursul sec.
XIIXIII sant singurele ramaite care ne mai vorbesc despre
prezenta lor In numar mai mare In acele parti.
Daca insa primele lor aezari s'au ters, in schimb, aeza-
rile lor din Gramoste, Pind i Tesalia nu numai ca s'au pastrat
Inca pana astazi, dar, cu timpul, ele au format centre de iradia-
tiune pentru Aromanii din Intreaga Peninsula : Din Pind i din
Tesalia pastorii aromani, coborindu-se in sud cu turmele, dupd
paune, au ajuns in Grecia rand in Atica, aproape de Atena, i
chiar in Peloponez. Tot din Pind Aromanii s'au aezat In Mace-
donia i in Tracia. PAstori aroinani din regiunea muntoasa a
Gramostei i unii chiar din Pind s'au revarsat aproape peste
toata Albania de miaza-zi i mai cu deosebire in tinutul Fr a -
e r i , dand natere la tulpina pastorilor nomazi cunoscuti subt
numele de FAreroti. Ca atat in Pind cat i in Albania vor
I Vezi Const. jireaek Das Fiirstentum Bulgarien p. 123. G. Weigand,
Rumdnen und Aromunen in Bulgarien p. 40 i Th. Capidan, Raporturile lin-
guistice slavo-romne in Dacoromania 11 p. 145.

www.dacoromanica.ro
 ROMANO NOMAZI 219

ii existat populatiuni romane razlete, inainte de coborirea ele-

mentului romanesc din partite nordice, aceasta nu ar fi cu desa-
varsire cu neputinta, daca tinern searnd de faptul cd trecerea lor
din nordul Italiei in Peninsula Balcanicd nu era exclus, dup`a
romanizarea desavarsita a populatiunilor aborigene din Balcani 1.
Totusi, despre lucrul acesta, daca avem unele indicii din dialec-
tul Aromanilor2, dovezile ne lipsesc. Iar identitatea ce se vede
in graiul celor cloud mari tulpini ale romanismului carpato-dund-
rean, din care au iesit Aromanii (cu Meglenoromanii) si Daco-
romanii (cu Istroromanii) este atat de desavarsita, Meat originea
nordica a pastorilor aromani, cel putin din punctul de vedere
linguistic, nici nu mai are nevoie sa fie demonstrat. In fine,
foarte multi pastori aromani din regiunea Gramostei au ajuns cii
turmele rand In muntii Balcani si Rodope ; iar cei din Pind si
mai cu deosebire Fa rser otii din Albania s'au suit OM Tn.
Muntenegru,. Bosnia, Hertegovina si peste tot pe coasta DalritatieL
Cunoscand acum regiunile ocupate de Aromani in Penin-
sula, s vedem care din centrele lor mai continua sa clued viata
nomada, indicand, in acelasi timp, 1 regiunile pe unde e111igreaz1
cu turmele.
1. Aromilnii nomazi din Pind, Tesalia, Acarnania, Etolia, Olimp,
peninsula Calcidicei i Veria.
Dintre top Aromanii din Peninsula Balcanied, acestia for-
meazd masa cea mai compacta a romanismului sud-dunrean.
Directiunea Pindului merge de la miaza-noapte spre miaza-zi
ajungand pana in Grecia. Portiunea locuitd de pastorii aromani
incepe din muntele Gramoste, tot o prelungire a Pindului Insa.
care are directia spre rasarit; ea se intinde spre sud rand la
muntii nordici ai Tesaliei. Pe aceast portiune, de unde Isi iatr
rastere la miaza-noapte raul Voiusa, iar mai in spre sud raurile
Arta, Aspropotam si Salarnvria, cu top afluentii lor, se gasesc
toate asezarile aromanesti, cele mai multe pe povarnisurile pr-
pastioase ale muntilor, iar altele pe vile incantatoare ale rauri-
bor. Acestea yin de la nord spre sud : pe muntele Smolica sant
asezate Samarina, una dintre comunele mai mari, Furca, Breaza
Armata, Pdz i Palioseli. Mai In spre sud, pe muntii Vaselita
2 Cf. N. lorga, Istoria Romnilor din Peninsula Balcanied, p. 8.
a Th. Capidan, RomnU din Peninsula Balcanied In Anuarul Inst. de-
Ist Nat. din Cluj, Anul II p. 98.

www.dacoromanica.ro
220 TH. CA PIDAN

CulO, Ou i Mavrovuni yin comunele Avdela, Perivoli, Turia

(Kranja); dui:A aceea Sinixi, Labanita, Ameru, Paltin . a. Cobo-
rindu-ne i mai in spre sui, dam de regiunea cuprins Intre
cursul superior al raurilor Aspropotam i Salamvria. Ad avem
ai intaiu Aminciu (Metova), cel mai mare centru aromanesc.
Apoi vin comunele aezate pe cursul raului Arta: Chiare, in fata
lui Aminciu ; Vutunosi, Siracu i Calarl'i. i tot aa, urmand di-
rectia in spre sud, dam de multe aezari aromaneti, situate pe
Aspropotam ca : Coturi, Milia, Dragoviti, Vilani, Caliki, Cardiki,
Pertuli etc. etc.
0 alt regiune locuit cu dou sute de ani inainte numai
de Aromani era 1 Zagori, situatd In partea apuseana a raului
Rainit, un afluent al Artei. Aromanii din acest tinut au fost
grecizati. Ei se mai pastreaza, alturi de Greci, numai In Laita
(Lan), Masa, Lenita, Paliohori, Dobrinovo, Macrini, Flambu-
rari, Cernei, Drastinic, Lei, Grebeniti, Dragari i Doliani.
In Tesalia, Aromanii sant grupati in satele din apropierea
.oraului Tr i ca I a. Pe acestea nu le numim aici, deoarece ele
vor fi citate and vom arata mutarile pastorilor Aromani. In acea-
sta provincie Aromanii se Intind, la rasarit, pand la La ri sa,
Tarn ova i Elasona (LA sun).
In Acarnania i Etolia numrul Aromanilor de astazi, In
comparatie cu ceea ce a fost odata, este mic. Despre localitatile
detinute de pastorii aromani se va vorbi mai pe larg In cuprin-
sul acestui capitol.
Dacd pentru micarile pastorilor nomazi din Albania avem
din partea scriitorilor streini, de pe la inceputul sec. XIX, foarte
putine informatiuni, iar pentru pastorii gramosteni ele ne lipsesc
cu desavarire, in schimb, pentru micarile Aromanilor din Pind
ele -nu numai ca sant relativ mai numeroase, dar ne vin I de
1a cei mai de sea:n cercetatori ai Greciei antice din acea epoca.
Printre acetia vom pune in primul rand pe caltorii englezi
Thomas Herbert, care a calatoritin 1626, Geoge Whe-
1 e r in 1675 i doctorul Si bt h orp in 1794 ; dupa aceea pa
Henry Holland i Villiam Martin Leake. Colonelul
W. M. Leake a strabatut Grecia Intre 1800-1810, iar H. Holland
intre 1812-1815. Lucrarile lui Leake au fost publicate In cloud
randuri. In 1814 au aparut Researches in Greece, in care sant

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 221

stranse toate marturiile istorigrafilor bizanlini, referitoare la tre

cutul populatiunilor aromaneti, iar in 1835 Travels in Northern
Greece. Pentru chestiunea care ne intereseaza ambele lucrri
sant de mare valoare. Dupa acelia vin trei scriitori de
seama francezi. Printre acetia locul dintaiu II ocupa F. C.
H. L. P o uquevi Ile ancien consul-gnral de France
pres d'Ali, pacha de Ianina", care viziteaza pe Aromanii din
Pind intre 1808 1 1813, In cloti excursiuni facute in Grecia.
Pentru vechile mutari ale pastorilor nomazi in Pind, Pouque
ville ne cid cele mai pretioase 1 ample amanunte in Voyage
dans la Grece (vol. II) aparut In 1820. Dupa el vine arheologut
L. He u ze y. Acesta este singurul izvor din epoca ce ne inte-
reseaza pentru cunoaterea pastorilor nomazi din Acarnania, Eto-
lia 1 Olimp. Lucrarile lui au aparut In 1869. In 1865, dupa cinci
ani de la cercetarile lui Heuzey, un alt scriitor francez, Fr a n
gois L en o rma n t, s'a Incercat s dea o descriere mica,.
numai de 18 pagini, Les pdtres valaques de la Grece, In care, 'fa
dell de interesanta introducere istorica privitoare la trecutuk
Aromanilor, restul, dupa cum am aratat In alta parte, este luat
mai mult dupa L ea ke 1 He uz ey. El .nu s'a multumit sa ia
de la Heuzey numai ideile, dar 1 fraze Intregi, ca pasagiuk
indicat la p. 196, insuindu-i cuvintele proprii ale lui Heuze y
WA s indice pe autor. In afara de acetia au mai scris i altii,
printre care In primul rand trebue pui cativa caltori englezi,
ca George Ferguson Bowen,Henry Tozer 1 Mary
Ade laId e Walk e r, care au calatorit in Epir i Albania, atin-
gand, in treacat, migratiunile Aromanilor nomazi. In fine mai via
Lej ea n I, J. 0.. von H a h n2 i Burn ou f3 Dintre acetia
Le jean este cel mai bogat in informatiuni. Altii, care au scris.
I Vezi Ethnographie de la Turquie d'Europe, p. 22 i mai ales p. 123.
2.Die Pinduswlachen leben librigens in schnen fleckenahnlichen.
Diirfern und erfreuen sich bei ihrer niichternen und arbeitsamen Lebens-
weise grossen Wohlstandes. Ein Theil der Bevlkerung setzt nach der Sitte-
der \rater das nomadische Schaferleben fort und bringt den Sommer in den-
Bergen, den Winter in den warmen Kfistenebenen von Thessalien und Griechen-
land zu". (J. G. von Hahn, Albanesische Studien. Jena (1854) p. 15).
3 Emile Burnouf, Le brigandage en Grece; le drame de Marathon,.
les Vlaques tears origines et leurs moeurs publicat In Revue des Deux Mondes
din 15 lunie (1870) p. 987-1008. Articol plin de confuziuni, In care pastorii.
aromani din Epir iTesalia sant confundati cu Albanezii: Les bergers pour la..

www.dacoromanica.ro
222 TH. CAP1DAX

(lespre popoarele din Peninsula Balcanica, au amintit i despre

nutarile Aromanilor nomazi, Insa cat se poate de scurt. In cele
.ce urmeazd, vom cduta sd ne folosim de relatarile numai acelora
<lintre scriitorii Inirati pand aici, care au scris din vdzute de-
:spre mutdrile Aromanilor.

Provincia, in care Aromanii din Pind coborau toamna cu

-time le la iernatec, era Te s al i a. Pe vremuri, In campia Te-
_saliei, existau atatea sate romaneti incat, toamna, dupd coborirea
Armanilor munteni la es, Intreaga provincie avea un aspect cu de-
svdrire aromanesc 1 In Tesalia se coborau, pe vremuri, Aromanii
nomazi, atat cei cu turme cat 1 cei fAr turrne, din toate ae-
..zdrile de pe povarniuriie nordice ale Pindului, dar mai cu deo-
sebire din comunele Samarina, Avdela, Perivoli 1
Smixi; mai putin din Fur ca i Bdias a. Mutdrile din
aceste comune continua Inca rand astazi. Dupd comunele din
mordul Pindului, veneau pstorii nomazi din partile nordice ale
saului Aspropotam. Toti, atat cei din Pind cat 1 cei din Aspro-
potam, se revrsau In intreaga campie a Tesaliei, dar mai cu
Kleosebire In Tar c o I, capitala Tesaliei i metropola romanis-
mului din aceastd provincie.
Samar in a, care Inca' pand astazi este comuna cea mai
populata, ca una care are peste 800 de case, dddea Tesaliei cel
plupart ne sont point Grecs; ceux qui sont maries ont leur famille dans
tine region intermediaire entre le nord et le sud, c'est--dire dans les mon-
-tagnes de l'Epire el de la Thessalie. On les considere gnralement comme
.des Albanais et on leur donne le nom de Vlachopimenes (pxaxorotgeffs) ou
simplement de Vlaques. le ferai cependant observer, que les Albanais des
cetes de l'Adriatique, habitants de la plaine, ne semblent pas etre de la
-nieme race qu'eux et les redoutent singulirement, el que, d'un autre Ole,
les Albanais qui habitent la Grece et y forment quelquefois des villages en-
-tiers n'offrent point le memp type que ces bergers. L'Albanais des plaines
est court, de formes alourdies ; il a le visage (It-prime et le nez aplati; ces
bergers, au contraire, sont grands, dgages de taille, ils ont la figure souvent
allonge, les cheveux blonds ou noirs, souvent boucles sans etre crpus.
C'est une race de montagnards auxquels je donnerais volontiers le nom
d'Albanais, qui est peut-tre leur vrai nom, et dans ce cas, c'est eux qui
l'auraient donne a l'Albanie, mais le nom de Vlaques qu'ils portent dans
tout le pays leux convient exclusivement, et les designe sans qu'il soit pos-
sible de s'y mprendre".
1 Vezi Lumina articolele : Despre Romtinii din Tesalia de V. Diamandi
4Anu1 I 1903, p. 45) i Romani! din Tesalia qi Epir de G. Zuca (p. 257).

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 223

mai mare contingent de pstori nomazi. Acetia ajungeau toamna

cu turmele In spre Tar col i Veleti n, dupd aceea in
Cardit a, Tar n ova 1 Lar is a, unde Inca pand astdzi se
mutd o bund parte dintre locuitorii acestei comune. Dar foarte
multi din pstorii nomazi din Samarina inaintau cu turmele mai
in spre rdsdrit, unii ajungand rand la Elason a, pe care
.Aromanii din Pind o numesc Las un 1, altii pand la poalele
muntelui Olimp, aproape de mare, la Cater in a, i chiar pand
in campiile Sa Ionic culu i. 0 alt directie pe care o urmau
Aromanii din Samarina, unde petrec iarna I astdzi, era in
Grebena, -Discata, Custur (Castoria), Cojani, Hru-
piten, Ciotili i P er it or e. Despre micdrile Sdmrniatilor
in regiunile de pe litoralul Mrii Adriatice se va vorbi mai jos.
Romanii din Avde la urmau aceeai directie in spre Te-
salia. Ei se rdspandeau toamna in toate satele din aceasta pro-
vincie, dar Mai cu deosebire in Zarc u, Dam a i, D amau I i,
Tarno v a, Niohori 1 Grizan o, intre Tricala ci Larisa,
uncle ii continua mutdrile Inca pand astazi. Mutdrile Avdeliatilor,
in Tesalia, erau relativ mai putine. Dupd cum vom vedea mai
departe, foarte multi din ei inaintau cu turmele pand in regiunea
Salonicului. Aci o bund parte din ei, conduci de celnicul Badralext,
au rrnas pentru totdeauna, fixandu-se in satele din regiunea Veriei.
Pastorii nomazi din Peri v o li se coborau cu turmele cei
mai multi in Tar c o I. In acest ora, Inca pand astazi se gsesc
200 de familii originare din Perivoli. Judecand dupd numarul
Aromanilor din aceastd comund ramai in Tesalia, pe vremuri,
Perivoli era o cumund destul de mare. Astazi ea are numai 200 de
case. Este situat inteo pozitie incantatoare. In fata ei se ridicd
o culme acoperitd cu pdduri de pini, numitd Codru. Mai departe o
alt localitate StInztul, de unde se poate admir frumusetea comunei.
Spre sud de Perivoli se tidied lantul de munti Caluta; in dosul
acestor munti se afl Valea caldd. Spre apus de aceast vale se
ridicd falnic piscul Ou, de pe inaltimile cdruia se pot vedeh, cu
ochiul liber, Tarcol (Tricala), Cala bac a, .V olos ci faimoasa
Val ea Temp e, dealungul raului Sal ambr ia; iar muntii V a-
silita,Papingul, Baltli i Ciuca-roie,dimprejurul lui,
apar ca nicte delucoare. Numai varful Smolcu-moap, din spre
1 Cf. Lurnina, Anul 11 (1904) p. 234 i urm.

www.dacoromanica.ro
224 TH. CAPIDAN

miaz-noapte, s'ar puteA mAsur cu el In Ina' ltime. PAstorii din

Perivoli sAnt oameni frumoi, chipei i voinici peste msurA :
Feate di Samarina Fete din Samarina
Si goni di Perivoli Si tineri din Perivoli
Nu s'aflA to-altA hoarA ! Nu se gasesc in alte sate !
Traditia locald spune CA Romnii din Perivoli s'au strAns
din mai multe cAtune: Bitulti, Carita, Banita, CAlivili
i Baitani (acesta din urmA derivat din bAia t, ca nume ape-
lativ pierdut In dialect?) ca sA alcAtuiascA actuala aezare 1 La
inceput, satul se aflA situat mult mai jos cleat unde se gasete
acum. In Tesalia, AromAnii nomazi din Perivoli se coborau la
iernetec mai mult In spre V e 1 eti n, Tarco 1, Ca la ba ca
i in satele din apropiere: Ta ct ala s ma n, D edir en i, C o-
6obasi i altele, de unde foarte multe familii nu s'au mai
Inapoiat. Dar multi dintre pAstorii nomazi din aceste comune
Inaintau In pArtile rAsAritene ale Tesaliei pAnA la valea Tempe.
Aici ei, cu timpul, au fondat mai multe comune ca Toiv a ,
Sufi e ar i i altele. Multi dintre bAtrAnii din aceste comune Ii
mai aduc aminte 1 astAzi de comuna lor de origine. Ei nu s'au
mai intors la vAratec, probabil, dupA anexarea Tesaliei la Grecia.
0 parte din ei, obicinuiti cu viata nomadA, cu toate greutAtile ce
le pricinui trecerea granijei, au continuat s emigreze cu tur-
mele In regiunile muntoase dintre Ohrida i Resn a, uncle
s'au aezat unii din ei pentru totdeauna, iar altii, in urmA de
tot, au fondat un sat al lor numit Istoc 2 Numai AromAnii per--
voliati din T -A r col nu s'au mai IndepArtat prea mult de acest
ora. 0 parte din ei Ii m'AnA turmele la vAratec in Coromil a
aezatA pe colinele deasupra lui Ca labac a, In partea de miazA-
noapte de TArcol. AstAzi RomAnii din Perivoli se mutA numai in
TArcol i Veletin.
Romnii din Sm ix i, nu erau toti pAstori ; cei mai multi
din ei se Indeletniceau cu agricultura. Din aceastA cauzA numai un
numAr relativ mic plecA toamna cu turmele In Tesalia. Aci ei pe-
treceau iarna mai mutt In centrele L A sun (E lason a) i Laris a.

' Cf. Lumina Anul V (1907) p. 85 si urm.

I Cf. Weigand, Die Arumunen II 173; Wace and Thompson 0. C.
p. 209.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI! NOMAZI 225

Si astazi pastorii din Smixi se rnut In aceleasi centre; unii din

ei ierneaza .i In Grebena.
Cam in aceleasi centre si cornune din Tesalia se muta si
pastorii din restul asezarilor aromanesti din muntii Pindului.
Despre micarile Aromdnilor din Arninciu i imprejurimi, care
coincide cu directiile localitatilor indicate mai sus, a scris ceva,
acum in urma, i V. Diamandi, arnincean de origine
In afara de Tesalia, o altd regiune, in care pdstorii aromAni
Ii manau turmele la iernatec, era A c a r nan ia si Etoli a,
situatd la sudul Tesaliei. Dintre aceste cloud' provincii, Etolia
era mai muntoas, iar Acarnania mai sesoasa. In aceasta din
urmd se coborau cu turmele pastorii nomazi aproape din toate
comunele din Epir, dar mai cu deosebire cei din regiunea Aspro-
potamului superior. Comunele care isi mutau asezarile In Acar-,
naniaerau: Calichi, Lepeniti, Velieani, Coturi, Cornu
Card i c h i, Pe r tuli 1 altele. Drurnul acestor pastori era acela
care mergea pe valea Aspropotamului. Ei i-au continuat mutarile
lor si dupd anexarea Tesaliei la Grecia, deoarece cea mai mare
parte dintre ei aflandu-se in regiunea sudica a Epirului, care
cadea in Grecia, nici o greutate de granita nu-i mai impiedeca
ca sd continue cu o viat mostenitd din strarnoi. WA' si rela-
tarile lui Pouqueville privitoare la miscdrile acestor Aromani
Les nomades Aspropotamites descendent vers la mi-octobre des
gorges suprieures de l'Achlous, en parcouraut, de ressaut en
ressaut, les croupes, les retraites et les groges du Pinde, jusqu' a
la fin de novembre, qui est le temps de leur arrive dans
l'Acarnanie. Familiarises avec les bandes de voleurs de cette
province, ils vivent en bonne intelligence avec elles, en vitant
toute fois de se compromettre aupres du satrape de lanina qui,.
de son cote, ferme les yeux siir quelques abus dependants des
localits. Ainsi ii n'exige pas des bergers de denoncer les vo-
leurs, persuade qu'il les exposerait a des vengeances terribles ;
et les Valaques se tiennent, a leur tour, spectateurs neutres entre
les Albanais et les brigands auxquels ils fournissent secretement
des vivres, et dont ils soignent charitablement les blesses. Ces
pasteurs ne dpassent pas la rive droite de l'Aspropotamos : corn-
me ils ont une frontiere tendue avec la mer a I'occident et au
1 Cf. Peninsula Balcanied III (1925) p. 119. Vezi el Lumina Anul 1V
(1906) p. 51 ei urm.

www.dacoromanica.ro
226 TH. CAPIDAN

septentrion, ils jouissent d'une temperature douce qui les pre-

serve des inconvnients occasionns par les Myers de la Thessalie.
Comme toutes les rnontagnes sont boises et couvertes de terre
vegetate, its trouvent sur leurs versants et dans les valles,
d'abondants paturages, que l'inculture du pays multiplie au-del
de leurs besoins. Ils ont des cantonnements abrits et commodes
dans les forets, au bord des ruisseaux et des lacs, et ils sont
sous ce rapport les mieux partags de toutes les tribus errantes" 1.
Dar pgstorii nomazi din regiunea Aspropotamului i chiar
din prtile sudice ale Tesaliei inaintau, odat, cu turmele la ier-
natec mutt mai in spre sud. CAltorul englez G e o rge Wh e 1 er
Intalni pe colinele ce se las "in fata golfului Lepante, din nordul
Peloponezului, mai multe ftcari de pastori nomazi. Dei el nu
ne vorbete nimic despre nearnul acestor pgstori, totui din
scurta descriere pe care o face asupra vietii i portului lor, re-
zult cd ei sant pstori aromani 2 Altii ajungeau pand in Atica.
Un alt cltor englez Dr. Sibth or p a cunoscut pe pAstorii
nomazi din pNrtile muntoase ale Tesaliei, care ii coborau turmele
in campiile din Atica 1 din Beotia : In timpul lunilor de iarnd
p6storii nomazi i'i coboar turmele din muntii Tesaliei in
campiile din Mica 1 Beotia; ei pltesc paei din Negroponte i
voivodului din Atena o dare anual in bani. Aceti oameni sant bine
cunoscuti pentru fabricele lor de Fang, i in special pentru hnbrAca"-
mintea 1 capoatele care se poart de atre matelotii greci" 3. Dar
multi dintre ei ii coborau turmele pan aproape de imprejurimile
Atenei. Lorsqu'arrive la saison d'hiver, et que les neiges
commencent a couvrir les sommets du Parnes et du Cithron,
les patres nomades, qui erraient avec leurs troupeaux dans les
hautes parties de ces montagnes, descendent vers la plaine pour
chercher un paturage plus fertile, et leur principal campement
dans les environs d'Athenes est autour du monastere D aphn i.
On les y rencontre ators, loges sous leurs petites tentes noires
ou leurs cabanes de feuillage, avec leurs femmes et leurs enfants,
le cheval qui dans le changement de demeure porte le bagage
1 Pouqueville, o. C. p. 212.
2 A. Journey into Greece, London, 1682, p. 303, ap. M. Bezz, Papers
on the rumanian people and literature, p. 32.
8 Robert Walpole, Memoirs relating to European and Asiatic Turkey
(London, 1817, vol. I, p. 141), ap. M. Bezz, o. c., p. 32.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMA zt 227

et la tente, des normes molosses qui gardent contre les loups

et les voleurs, la famille et les troupeaux, les poules que dans
ta vie errante on emporte avec soi dans des paniers, et qui pen-
dant les stations d'hiver ou d't picorent autour du campement
avec autant de tranquillit qu'elles le feraient dans la cour d'une
lerme, les chevres et les brebis qui broutent les jeunes pousses
des arbres, et dont le patre va vendre a la ville le lait, le beurre
,et le fromage. Ils menent encore sans aucun changement la vie
qu'Homere dcrit comme celle d'Eumee. .Le pasteur ne veut
point dormir sur sa coucl-e, loin de ses troupeaux. 11 sort et
s'arme. 11 jette son pe tranchante sur ses robustes paules ;
il revel un large manteau qui le garantit contre le vent, et met
sur son dcs la peau d'une grande chevre . . ." Comme ceux de
presque toute la Grece, les patres nomades de l'Attique, ceux qui
dans l'hiver campent autour de Daphni, appartiennent a la race
Valaque ou Roumaine, si spcialement adonne a cette profession
dans les provinces hellniques que l'usage ordinaire du grec
moderne ne connait qu'un seul mot BAOczog, pour designer un
Valaque et un berger" 1
0 alt regiune In care pastorii nomazi din Pind Isi manau
turmele la iernatec, era si campia licipnog (lat. campus) dintre
Arta i Preveza, pe coasta Marii Ionice. In aceast campie Aro-
manii care veneau s ierneze erau din Am i nciu i din satele
din partea rasariteand a tinutului Zagor i, ca : Grebenit
Tr istini c u, F 1 a m bur ar i. Tot in Ko'cpco iernau si Aro-
snnii din satele asezate mai in spre sud, in directia raului
Arta, Calarl'i, Siracu, Paliotori etc. Maitarziu,cand
Tesalia a fost anexata Greciei, numgrul pastorilor nomazi, care
iernau in regiunea Artei, a scazut in mod simtitor. Satele ro-
maneti care nu trecuserd la Greci, cum era A in inciu i
imprejurimile, nu mai puteau coloort 'in jos, din pricina greutatilor
ce intampinau la trecerea frontierii in Grecia.
La coborire, ei urmau drumul dealungul raului Arta. Pe acest
drum care duce direct de la lanina la Arta, scriitorul englez
Henry Holland a Tntalnit pastori nomazi coborindu-se in
spre Preveza. Dup marturiile lui 2, turmele acestor pAstori erau
Franois Lenormant, Les ptres valaques de la Grece p. 237.
1

2 Travels in the Ionian Isles, Albania, Thessaly, Macedonian during

the years 1812 and 1815.

www.dacoromanica.ro
228 TH. CAPIDAN

aa de numeroase Meat, In mersul lor, ele ocupau mai multe

mile. Impreund cu turmele ei mai aveau multi catdri i o mie de
cai, care umblau grupati eke doudzeci i erau legati unul de
altul. Caii erau incdrcati cu toatd gospoddria i cu copiii mai mici,
bAgati In couri aezate in dreapta 1 In stanga samarului. Bar-
batii cu femeile 1 cu baietii mai mari, avand doi preoti in frunte,
umblau In urma turmelor. Scriitorul englez mai adaogd cd drumul
care il fdceau pe jos pstorii aromni, tinea zece pdnd la doud-
sprezece zile.
Urmele acestui drum se intalnesc, dupd cum am vdzut la
p, 192 1 in literatura populard arornnd. lar puntea, care trece
peste raid Arta, a dat natere la cea mai frumoasd baladd aro-
mnd, cunoscutd subt numele Puntea di Nart a, avnd ca
motiv aceeai jertfd de om pe care o intalnim peste tot in Penin-
sula Balcanied 1.
In afard de aceste trei directiuni care duceau in Tesalia,
Acarnania i Arta, multi dintre Aromdnii din Pind, unii originari
din Furca, Breaza, Pddzi, altii din Perivoli, Avdela
i alte comune, apucau drumul spre tinutul esos din Or e ben a.
De aci foarte multi Inaintau pdnd la poalele muntelui 0 1 i m p.
Mutdrile periodice in Grebena dureazd Inca pnd astzi ; acelea
din regiunea Olimpului nu. In aceastd regiune pdstorii nomazi
apucau drumul dealungul rdului Venetico, un afluent al Bi-
stritei, treceau Bistrita indreptndu-se mai in spre rasarit pnd in
apropiere de oraul cu un trecut istoric pentru luptele Bizanti-
nilor cu Slavo-Romnii, Servia e turcete Selfike. Din acest
ora 1i continuau drumulceva mai in spre miaza- ajungeatt
la poalele apusene ale muntelui Olimp. In aceastd parte a Olim-
pului prima aezare a pdstorilor aromni din Pind a fost marele
centru romnesc V lah o-Livadi, situat pe povarniul de mia-
zd-zi al Olimpului numit Sapea (vechiul Titario n). Celelalte
aezari s'au fkut treptat i mai tdrziu. Dintre acestea avem C o -
k i n opo Ii, situat mai In spre sud de Vlaho-Livadi ; Fter i, pe
povarniurile nordice ale muntelui Sapca ; Neohori in spre fa-
1 Obedenaru, Texte macedo-romane p. 184 ; Weigand, Die Aromunen.
11165, precum i studiul lui Kurt Schladebach din Jahresbericht I p. 79 119.
Vezi 1 lucrarea fundanitentald In aceast chestiune, pentru toate popoarele
balcanice, a lui Dr. Friedrich L. Krauss, Volksglaube und rellgiser Brauck
der Siidslaven. Manster i. W. 1890.

www.dacoromanica.ro
 ROMANH NOMAZI 229

sdrit, pe drumul ce duce in spre Selfige 1 M ilia cu totul

In spre miazd-noapte. Dintre a cestea, populatiunea din Neohori
i Milia este aproape grecizatd. Cu 70 de ani inainte, ea se
mai pdstr Inca. Heuzey, care a vizitat aceste pari prin 1856, a
gsit amndoud satele populate numai de pstoti nomazi din
Pind 1. Cu tirnpul, mare parte din populatiunea romneascd din
aceste sate i in special din Neohori s'a aezat in Self ige.
Altii ins, impreund cu pdstori din Vlaho-Livadi, s'au rdspAndit
in diferite directiuni; unii ajungAnd pand la mare, in ordelul
Cat erina, acolo uncle alti pastori nomazi din regiunea Murihova,
Vodena i Veria vin la varatec ; altii coborind spre sud pAnd
in Lsun (Elasona), Taritena etc.
- Dintre scriitorii mai vechi care ne vorbesc despre micd-
rile pstorilor nomazi din Pind in directia Olimpului, este Pou-
queville : Les Rournains d'Avdla et de Privoli s'ecoulent dans
les plaines de Grveno, et jusqu'au fond des Valles orientales
du mont Olympe"2. Insd Pouqueville nu i-a vizitat. Aceasta se
vede i din greala pe care o face in fixarea pozitiei geografice
a satelor romneti. Dupd cum am spus mai sus, ele nu snt
aezate pe vile orientale" ale Olimpului, ci pe vdile apusene,
cu fata in spre apus. Dacd insa Pouqueville vorbete in treacdt
despre mutrile acestor pstori, mai cu deosebire ca regiunea
Olimpului nu intr in sfera tinutului cercetat de el, in schimb,
arheologul francez Heuzey ne d amnunte mai complete inteun
studiu special asupra Olimpului. In cursul altoriilor sale in
Olimp, el a avut prilejul s cunoasca mai de aproape toate sa-
tele aromneti Tot Heuzey ne vorbete 1 despre spiritul nea-
stamparat al acestor Aromni care A micau in continuu de la
un loc la altul : C'est une curieuse population que ces Valaques,
descendants de tribus errantes Ils ont nu des maisons, forme
des villages et meme une ville, mais ils sont rests pasteurs au
fond de l'me". Vorbind despre unele intreprinderi comerciale ale
acelora dintre pastori care s'au aezat in comunele sau centrele
mai mari, adaogd : Cependant ii ne taut pas s'y tromper, le
travail et le gain n'ont pu rendre ces Valaques tout a fait sden-
takes, et detruire en eux l'esprit inconstant des nomades. rappris
A Livadhi un fait singulier : 1854, a l'approche des bandes ve-
' L. Heuzey, o. C. p. 46.
2 PoLICILIeville, 0. C. VOl. II p. 217.

www.dacoromanica.ro
230 TH. CANDAN

nues de Grece, la ville n'tant ni grecque ni turque et ne sa-

chant trop quel sort l'attendait, prit le parti d'migrer tout entiere :
on chargea les mulets, et l'on alla camper pendant plusieurs
jours dans le voisinage des sommets de I;Olyrnpe. La population,
mme en temps ordinaire, est toujours plus ou moins flottante ;
les approches de la mauvaise saison, un peu de gene ou d'ennui
font partir les plus pauvres. J'ai rencontr bien souvent dans
les chemins de l'Olympe de ces families en voyage ; jamais ils
n'ont l'air plus gai et plus heureux que lorsqu'ils ont pile ba-
gage et pris en main leur baton sle route. Us s'tablissent dans
quelque atltre village, mais il est rare qu'ils y achetent ou qu'ils
y batissent une maison ; ils louent un logement et s'en vont
quand il leur plait" '.
In ce privete acum micarile actuale ale Aromanilor din
Olimp, aceia dintre ei care continua sa se mai ocupe cu pasto-
ritul, toamna, cum incepe vremea sa se raceascd, ii muta tur-
mele impreuna cu familiile in regiuni mai calde. Aromanii din
Vlaho-Livadi se raspandesc prin Servia i Lasun
(Elason a). Unii dintre ei 1i mand turmele si dealungul lit3-
ralului mdrii, langsa. Caterin a. Pstorii din Fteri ierneaza
tot in Caterina. Cei din Cochinopoli se coboara CII
Jurmele In prtile din spre E las on a. Din yechile mutri ale
Aromanilor din Pind, n'au mai rgmas decal acelea care se fac-
in comuna Teritena de Inga El a son a. Tot din prtile-
nordice ale Pindului, 1 l'n special pa'stori nomazi din Samarina,_
yin iarna cu turmele in comuna Vlaho i an i, aproape de Tar-
nova, creata de Farerotii din Albania, despre care se vorbete
mai pe larg 2.
In fine, o alta parte dintre Aromanii din Pind, in special
cei din comunele aezate pe povarniurile muntelei Smolica
porneau cu turmele la varatec in spre directia lacului Ca st or i a.
Aci ei se aezau in partile esoase ale acestui lac i in spre
miazd-zi, pe valea raului Bi str it a (vechiul Hal i acmo n),
Despre micarea Aromanilor in aceasta directie ne vorbete i
Pouqueville : ,,Les bergers de San Marina, conduisent d'immenses
troupeaux, se dirigent vers Castoria et du cote du fleuve Haliacmon,
d'oit ils s'etendent de parcours en parcours parmi les Bardariotes.
1 L. Heuzey, o. c. p. 46 si urm.
2 Despre Rominii din Olimp vezi 1 Lumina, Anul 11 (1904) pp. 41 i 76..

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 231

qui habitent les rives de l'Axius"1. Acestia, in drumul lor spre

raskit, inaintau 1 mai departe. Unii trecand raul Bistrita s'au
asezat in marele centru S4. j4LIIi_fisani), din care astazi n'a
ramas deck un catun locuit nurnai de pastori nomazi. Din acest
orasel pastorii nomazi s'au raspandit cei mai multi in spre miaza-zi,
populand aproape exclusiv cu element romanesccomuna S a Cis t a,
astazi grecizata peste tot. Altii, insa, au .apucat drurnul in spre
miaza-tioapte creind comunele romanesti Pipilist e, B I ata
(pe jumatate grecizatd) si ajungand !Ana in marea comuna Vlah o-
Clisur a, cu populatiune curat romaneasca. Alti pastori nomazi
din Pind, anume cei din Perivoli, Samarina, Avdela,
la care s'au addogat 1 un numk din Batut I, i-au continuat
drumul spre rasarit de raul Bistrita si mai departe. Dintre acestia unii
s'au oprit in muntele Neagu s, deasupra Veriei langa Salonic,
creind aezarile pur romaneti : Selia-de-jo s, in spre deo-
sebire de Selia-de-su s, ocupata de Aromani fareroti,
despre care vezi mai pe larg la mutat-He Aromanilor din Albania.
Aceasta comuna mare de vreo 600 case se alcatueste din vechea
Seli e, Marusa si Volad a. Dupa Selia-de-jos, vine X i r o-
livad (turc. Ozungiova), Doli'ani i Castania cu
Tar c ove a n i. Aceste dou din urma, aezate intre Xirolivad
si raul Bistrita Tarcoveani este chiar pe Bistrita astazi
sant parasite.
Dintre toate acestea, cea dintai aezare a fost S el ia-de- jo s,
in care, dupa cum am spus, infra' Volada i Mar u a. Cele
mai multe case tin de Selia, mai putine de Marua i I mai
putine de Vo I ad a. In Selia-d e- jos Aromanii din Pind
au venit pe la 1775, din pricina micarilor albanezeti. Unii din
ei au ajuns 1 mai tarziu. Cei mai multi dinteinsii erau originari
din comuna Av del a, adusi subt conducerea marelui celnic
Bad r a I e xi. Insa printre ei se aflau i familii romanesti din
Samarin a 1 Perivoli. Primele aezari ale acestor Aromani
erau Mute din calive (colibe). De atunci au ramas Inca panal
astazi numele de Cali ve le-a I-B a dr alexi, desi ele nu exist, caci
in locul lor s'au ridicat cladiri frumoase. Odata asezati pstorii ro-
mani din Pind in aces'e parti, ei n'au fost lasati multa vreme
Pouqueville, o. c. p. 217.

www.dacoromanica.ro
232 1H. CAPIDAN

In linite. In timpul miscdrii revolutionare din 1821 pentru liberarea

Greciei, turbura'ffle ajungand pand in Macedonia, primele aezdri
din Selia CAlivele-al-Badralexi au fost jefuite.
Teama de un nou jaf au fcut pe irulti Aromani originari din
Pind i in special pstorii Sdmarniati sd-si caute alte locuri de
addpost pentru ei i turmele lor. Acestea nu puteau fi decal acelea
din Neagusta. Nici Xirolivadi n'a putut scdpa de praddchinile
bandelor turcesti si albaneze. Inainte de asezarea pdstorilor aro-
mani din Pind, Xirolivad fusese o comun greceascd pArdsitd, din
pricina atacurilor continue Dupd aezarea Aromanilor ea a fost
atacatd. i distrusd in 1819 de cMre Albanezi i Turci, Din aceastd
pricind multi din locuitorii ei s'au refugiat tot In Neagut a,
uncle se rufugiaserd si cei din Seli a veche 1
Toti aceti Romani isi mand turmele la iernatec, o parte In
comunele din campia Salonicului, altd parte pe tdrmul marii, langd
Ca ter in a, la poalele muntelui Olimp, in comunele : Corin 6,
Li ban o v o, Chitro s, ColindrO si altele. Deoarece Romnii
care iernau la Caterina, in drum spre mare, trebuiau sd treacd
raul Bistrita, toti acestia se numeau Pirateani (de la ngr. nipx
dincolo"), un fel de Dincoleani", cdci treceau dincolo de rau,
ca sd ierneze en turmele. Aceste cloud din urmd emigrri periodice
de la Veria la Salonic i la Caterina se fac Inca rand in zilele
noastre.
Dar o build' parte din pdstorii nomazi din Find care
apucau aceastd directie, inaintau spre rdsdrit 1 mai departe.
Resturi din aceti pdstori, dintre care multi au ajuns sedentari,
se intalnesc peste Intreg litoralul Mrii Egee, ajungand rand la
Dardanele. Altii au inaintat In interiorul Traciei rand la Sear
(Seres), Cav a I a, Nevr oc op i peste tot in campiile sub-
balcanice i dealungul raului Marita, amestecandu-se, dupd cum
vom vedea, cu alti Romani din Gramoste i din Albania 2. Toti
acestia nu s'au mar reIntors in comunele lor i astzi ei, numai
dupd graiu se mai recunosc ca sant veniti din Pind. De asemenea
leg-Muffle de familie pe care unii din ei, cei mai bdtrani, le mai
au cu Aromanii din Avdela, Perivoli si alte comune, dau dovada
cd migratiunile pastofflor nomazi din Pind au mai continuat mult
vreme OM In urmd de tot.
1 Cviji6, o. c. p. 179.
3 Wace and Thompson, o. c. p. 210.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 233

Pentru micarile pastorilor nomazi din peninsula Chalcidica,

In vremurile mai noud, tirile ne lipsesc cu desavarire. Dei
astazi elementul aromanesc se afla raspandit 1 In aceasta parte
a Peninsulei Balcanice, mai cu deosebire In Ca sandr a, cu toate
acestea, aezdri permanente din partea celor trei grupuri de pastori
aromani (din Pind, Gramoste 1 Albania) lipsesc. Se pare Insa
ca cu cateva veacuri inainte i, mai ales, in evul de mijloc, Aro-
manii nomazi cunoteau i tinuturiIe Calcidicei. Informatiuni asupra
acestor Aromani avem mai Intaiu pe cai indirecte, din partea
Slavilor din nordul Peninsulei Balcanice. In tinutul ocupat de
Bulgarii numiti Mijati, despre care vezi mai pe larg In capitolul
Influenta pastorilor aromani asupra celorlalte popoare balcanice,
se afla aezairi aromaneti slavizate. Intre acestea, comuna mun-
toasd GaWnik este chiar aromaneasca. On sait que quelques-
unes des plus anciennes families de Galinik ont une origine
aromoune. Leurs encetres menaient pendant l't les bestiaux
aux paturages des montagnes environnantes pour descendre en
hiver le long de la riviere Galik, pres de Salonique" 1 In
aceasta comun se pastreaza Inca 'Ana azi o familie de Bulgari
cu numele Tinfarevid (de la Tinfar, numele dat de cdtre Sarbi
Aromanilor). De asemenea intr'o alta comuna, Lazaropolje, o familie
de origine aromaneasca, cunoscutd subt numele Drakuli, continua
Inca parra astazi sa se ocupe cu pastoritul. Ea este slavizat ;
Ins ccntinuand vechiul drum de mutare, Inca !And mai Inainte
de razboiul balcanic, ea Ii mana turrnele, iarna, In regiunea
Salonicului. A Lazaropolje, une des families les plus nombreuses
porte le nom aromoune Drakouli: elle est d'origine aromoune
et tous ces membres ont un teint fres brun. Seule, elle s'ocupe
encore de l'elevage des bestiaux et descend chaque anne avec
ses troupeaux dans la plaine de Salonique" 2 Dup toate acestea
ne vine i o informatiune direct din Sfantul Munte.
Inteun document al mnastirii Iberon, publicat de P. Us-
penski (Istortja Ahona, Kiev, 1877, III, p. 355), este vorba despre
o aezare de treizeci de familii ale pastorilor Vlahi: tptaxoatcc
cpalteXtat fiaccv cinavzs; of. BXixo:. Aceti Vlahi procurau calugari-
Ior de la Sfantul Munte lana, laptele, branza i untul de care'
aveau trebuinta. In acest document se mai spune ca femeile i
1 Cviji, La Pninsule Balkanique, Paris (1918), p. 399.
2 Cvljid, 0. c., ib. -

www.dacoromanica.ro
234 TH. CAPIDAN

fetele lor erau imbrdcate cu haine bArbdteti. Dintre acestea,

unele pdzeau oile, iar altele rdmaneau acasd i se ocupau cu
gospoddria. Deoarece, insd, multi dintre calugari, profitand de
prezenta sexului frumos, incepuserd sd se dedea la unele petre-
ceri nepermise de regimul ascetic al Muntelui slant, patriarhul
din Constantinopole, Nicolaos, prinzand de veste despre lucrul
acesta, a stdruit pe langd imparatul Alexie Comnen ca sd mute
familiile pdstorilor vlahi in altd parte a Peninsulei Balcanice.
In urma acestei staruinti, Vlahii au fost mutati in Peloponez.
Tomaschek, care releveazd faptul, crede cd aceti Vlahi nu
reprezintai resturi din vechiul element Vlah din aceste prti,
ci cd ei sant pdstori nomazi veniti din partile apusene ale Mace-
doniei. Aceastd micare de populatiuni el i-o explicd prin ndva-
Urea Normanilor. Tot in aceastai epocd incep sa apard i popu-
latiunile albaneze 1
Nu se poate afirma cu deplind siguranta dacd ei tineau de
tulpina Vlahilor din Serbia sau de tulpina pstorilor nomazi din
Pind. Eu cred cd ei erau strdmoii Aromanilor slavizati in Gallo-
nik. Faptul relevat In documentul mdndstirii Iberoy, dupd care
femeile i fetele acestor pdstori niarnazi se purtau in haine bar-
bteti, ne d unele indicatiuni despre apartenenta lor la tulpina
Aromanilor. Nu tim care va fi fost portul Vlahilor din Serbia.
In ce privete ins portul pdstorilor aromani, despre care se va
vorbi inteun capitol special, acesta, in trsturile lui fundamen-
tale, este Inca pand astzi acelai atat la barbati cat i la femei..
Intr'un alt document de data mai noud, relevat tot de Uspenski,
micdrile Vlahilor din Peninsula Balcanicd i in special acelea
ale Vlahilor din Sfantul Munte sant aduse in legAturd cu Cru-
ciatii. In acest document ni se spune precis cd aceti Vlahi care
se cheamd liout,VPXxxoc, nu 'sant &Cat atocupocp6poc din Italia, pria
urmare aceiai cu Cruciatii. Aceastd confuzie intre pstorii Vlahi
1 Cruciatii a fdcut-o autorul manuscrisului, din cauza asemnrii
primului element Kotr*- din porecla lor Koutc613Xxxoc cu cuvan-
tul aromanesc crute. Cdci, dupd autor, zpootos y&p itx3 Utoi:g &
atccup6g . adicd crucea de cdtre acetia se numete crute".
Se vede c el cunote ceva din graiul pastorilor aromani din
Sfantul Munte, cdci numai a se poate explica etimologizarea
curioas ce incearcd sd faca pentru porecla .1Cous6i3Xcexoc, adu-
1 W. Tomaschek, Zur Kunde der Hdmus-Halbinsel, Wien, 1882, p. 4L

www.dacoromanica.ro
 ROMANH NOMAZI 235

candu-o in legatur cu grecescul arocupoy6po; cruciat". El vedea

in primul element din liot.r.613Xxxog acelai cuvant xpootas (arom.
crute), ca i in grecescul otccupop6poc elementul crcaupci; (gr. cruce).
Din aceast incereare greita de identificare a unei porecle, a
carei origine este cunoscut, reiese clar ca pstorii de la Sfantut
Munte erau Aromani. Aceasta se dovedete nu numai prin tran-
scrierea cuvantului crute prin xpoOtas (cu t pentru 6, dei tran-
scrierea lui 6 din dacor. cruce ar fi fost foarte greu de redat in
grecete, poate cel mult prin -coo) aa cum pronunta Aromanii,
cat mai cu deosebire prin intrebuintarea numelui ethic Kouti;6-
j3XxXot, care, dupd cum se tie, se aplica numai Aromanilor ].
Mai avem un cuvant despre micArile Aromanilor din Z a -
gori, 1 cu aceasta isprvirn intreaga expunere despre starile-
mai noua ale nomadismului Romanilor din Epir. Mai intaiu cateva
cuvin!e asupra tinutului Zagori. Acest tinut are 40 de sate, dintre
care numai 13 mai sant locuite de Romani ; in celelalte se gasesc
numai Greci. Acetia erau odata Romani. In afara de costumul.
romanesc i de unele cuvinte romaneti care se pastreaza in
graiul lor, toate satele din Zagori, pand in urm de tot, erau.
inregistrate la autoritatile turceti subt numele de auk kui, sate
romaneti2. Aceast denumire egineclie' i" a ramaS., Inca de pe
vremea cand toate satele erau locuite de Romani. Comunele cii
populatiune romaneasca din Zagori ocupd cloud regiuni deosebite :
una spre rasarit, in care intra Grebeniti (300 fam.), mai la miaza-
noapte Floru sau Flamburari (200 fam.), avand in fat mun-
tele Ciuca_roie, dupd aceea e-Cernei (200 fam), i mai
la sud Dragari (Dragai). Toate celelalte comune sant aezate spre-
vest i yin dealungul raului Voiusa: Aci avem in prirnul rand
Baias a, comund aezata pe amandoua nialurile raului Voiusa,.
la poalele muntelui Ou" ; dupa aceea La ca (400 fam.); mai la
nord Dobrinovo (250 fam.), Paliohorii (70 fam.), Leas-
nita (250 fam ) i allele. Aromanii din Zagori, la Inceput, urmau.
aceleai drumuri de migratiuni ca i Aromanii din satele din Pind.
Unii din ei mergeau la iernatec in satele din Zagori. Mai tarzit
multi din ei au inceput s emigreze in tinuturile Traciei. Dintre
comunele care au dat cel mai mare contingent populatiunilor
romaneti din Tracia este Baias a. Dupa traditia locala, aceasti.
I Cf. W. Tornaschek, o. c., ib.
2 Cf. Lumina. Anul I (1903), p. 106 i urm.

www.dacoromanica.ro
236 TH. CAPIDAN

comund pur romaneasca s'a format la Inceput, din pdstorii nomazi

veniti din patru Mune: Bdetan, Sta-Vinirea, Bistriti
.iS an-Du mi tru; acest din urma cdtun face parte din Bar-
iasa, alcdtuind partea de sus a comunei, unde se gdseste bise-
rica Sf.-Dumitru. La inceput, Aromanii nomazi din Masa Ii
mutau turmele, la iernatec, In Doliani (tot in Zagori). In tim-
pul verii si cei din Doliani veneau in Baiasa. Si astdzi se mai
continua aceste miscari. Ins cea mai mare parte din Iocuitorii
acestei cornune au fost nevoiti sd se Instraineze, apucand dru-
mul pribegiei cu turmele i cu tot avutul lor, unii ajungand pana
in partea rasariteand a Peninsulei Balcanice, In Tracia, altii mai
in spre miaza-noapte, pana in muntii Rodope. Astazi cei mai
multi pastori nornazi din aceastd comund se gasesc In Pester a,
foarte multi in Oiurnaia, precurn In Sear (Seres), P or o i,
Negrita, Melenik, Nevrecop i aiurea. Cauzele care
i-au facut pe Aromanii din Masa sd-si paraseasca comuna au
lost atacurile din partea Turcilor i Albanezilor. In 1814 ea a
lost atacatd de bandele de Mini ale lui Ali-pap, iar in timpul
revolutiei grecesti din 1821, de catre armatele turcesti. La ince-
put, foarte multi dintre Aromkii se refugiaserd In Grecia, in
Vudonigta langd Ter m opi le. Mai tarziu s'au rentors In
comuna i apoi au apucat drumul spre rasaritul Peninsulei Balcanice I.
2. Aromeinii nomazi din Gramoste, Macedonia, Tracia 0 Bulgaria.
A treia grupd de pastori aromani care emigreaz cu tur-
mele lor sant Aromnii din muntele Gramoste. Acest munte
line tot de lantul muntelui Pind. Cele cloud' ramificatii ale luf
ajung, la miaza-noapte, una pana in apropierea lacului Prespa,
iar alta, urmand directia spre rasarit, se apropie de tinutul Ca-
storiei. Tinand seamd de prezenta elementului gramustean in Ma-
cedonia i peste tot in Peninsula Balcanica, dar mai cu deose-
bire in muntii Bulgariei i ai Serbiei, odata populatiunea pdsto-
reasca din tinutul Gramostei trebue s fi fost foarte numeroasa.
Astdzi muntii Gramostei mai salasluesc numai cateva sate : G r a-
moste, De nisc u, P ilga des etc. In afard de acestea, se
mai gsesc cateva localitati ocupate de Romanii farseroti din
Albania, ca Cojeli (40 de familii), Valea-mare (50 de lam.)
I Cf. Wace and Thompson o. c., p. 195. Vezi 1 Lumina, Anul III
<1905), p. 17 i urm.

www.dacoromanica.ro
 oRadovil
obara BLNGAR A
SERBI E gr
313_,Clzite
caskne sten d 11,
-pal am:02;4 ,p9tanih
o Curnanavo f
hale

SCOPI

Veles
'1) )- : Vdove
41 0
li 1 Neyr.
1 itelnyd, 014znie ? sk/o/
1
y /- - o Mr/is
9,Peln 1 / ASpanceax; oCernov
ramnei / AoCrusevo } 7 _?Prosoca
-
I
Fist. 1 ix.o_Cerevare ,, 0 C6rIoy8-
1 / obit/maw c1.70;' 0 uarliao're
11 1 ' ,S
Gr s, , , Op
r-"-t
1

,
I
I
I, ,,..- ,

@ter
Male/ne
Gr ante
D chori

Miran/ 0 0 crini fa
aQe4Uo ce
0 ri

MUTARILE
ROMANILOR NOMAZI
Drumnl. rulinlorf kap wourirni,
- osnpurdor no I
Mmh
Th CapnianRornSniNomazi PELOPONEZ
www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 237

Varibobi (30 de lam.), Pelicati (80 fam), Badra (30 de

fam.), A r z a (20 de fam.) i altele Dintre toate populatiunile
romaneti pastorii gramosteni se aflau aezati in imediata apro-
piere a triburilor albaneze din sud. Aceasta pozitie geograficd
i-a facut s se mite cu turmele in doua directii opuse : una in
spre apus i alta in spre rsarit. Micarea pstorilor gramusteni
in apus este foarte veche. In aceast micare ei au populat centrele
romaneti din spre Co r i t a. Inaintand ceva mai departe, ei au fost
aceia care au populat faimoasa Mose opoI e, cu toate cornunele din
imprejurime, despre care se va vorbi la micarile Romanilor din Alba-
nia. Dupa graiu, singurul mijloc sigur pe baza caruia se poate face
o deosebire intre Aromanii originari din Pind i cei originari
din Gramoste, aproape mai toti Aromanii din Albania ii trag
obaria din ramura gramusteana. A doua micare a Romanilor
din Gramoste in partite rsritene ale Peninsulei Balcanice, mai
cu deosebire in Macedonia i Bulgaria, este mai nou. Ea da-
teaza de vreo doua veacuri ; foarte multi Gramusteni batranit
din Macedonia Ii mai aduc aminte din traditie de vechile lor
aezari. Daca motivul primei micari n'ar fi putut fi altul decat
obicinuinta de a emigr cu turmele, in cautarea unor locuri cu
pauni mai bune, motivul celei de a doua micari a fost turbu-
rarile din Balcani, i in special invaziile triburilor albaneze din
tinutul Colon i a. Primul centru din cuprinsul acestor munti a
fost Gra m o ste a, ora vestit pe acele vremuri in intreaga
Peninsula, prin numarul mare al locuitorilor (aveh 40 000), prinl
bogatia turmelor i a locurilor de paunat i prin intelepciunea
Aromanilor, care se indeletniceau nu numai cu turmele ci 1 cu
comertul i meseriile. Inconjurat de 18 munti, Gramostea vazutd
din spre muntele Scar a, care alcatuia intrarea principal In
ora, se intinde frumos in amfiteatru pana aproape de raul
Nicole a. In Gramoste s'au nascut faimoasele familii Paciurea
i Hagisteriu, ramase legendare in traditiile noastre populare,.
nu atat prin bogatia lor, cat mai ales prin marelia faptelor i inte-
lepciunea lor. Astazi n'a mai Minas aproape nimic din aceasta
falnica cetate, care a strlucit, odata, alaturi de Sip sc a 1
Moscopole din Albania. Numai urmele in ruine a vechilor
cladiri, printre care se gasesc rOspandite vreo 20 de cascioare
saracacios cladite, mai spun trecatorului despre stralucirea ei de
1 Vezi C. N. Burileanu, I Romeni di Albania, p. 124.

www.dacoromanica.ro
238 TH. CA PIDAIN

alt data'. Toti Romnii din Gramoste, ca 1 acei din centrele :

Nicul it a (de la raul Nicolea), Li not op i, Fusea i altele, s'au
rspandit peste intreaga Macedonie: In Bitoli a, Parlea p,
Cruova 1, TArnova, Magar ova, Nijopole, Zanita,
Co6ani, Hrupistea, Map si altele 2.
Astzi pstorii nomazi care au mai rmas in Gramoste TO
nand turmele lor in cloud directii : unii ierneazd in Hrupite a,
altii apucd drumul mai in spre miaz-noapte, in apropierea lacu-
lui Ca st or i a, acolo unde se coborau toamna si pstorii no-
mazi din satele de pe muntele Smolica din Pind. Ins pe vremuri
(ei inaintau cu turmele spre rAs'arit i mai departe, ajungand
pan in cmpia Salonicului, si de aci apoi, inaintnd prin tinutul
Meglenului, ajungeau pAnd la raul Varda r. Resturi din aceste
migratiuni se mai pdstreaza" in pastorii nomazi din marea comund
gramusteana Li \rad z, asezat pe muntele Paic. In timpul aid-
toriei mele in Meglen, trecnd prin aceast comund, am gsit pe
Aromani inteo stare economicA infloritoare. Averea lor in oi i
capre se ridich. la 150.001 Ca in mai toate asezdrile primitive
.ale pastorilor nomazi, un numr de mai multe Olive numite
CAlivile dela Beli sau Cdlivile di Pasina3, asezatein
spre rsa"rit de comund, i toate laSate in pdrsire, alatuiau lo-
cuintele lor de var. Migratiunile pstorilor grmusteni in aceast
,directie este relativ noua. Am intalnit in Livgdz o btrnh de
90 de ani care Isi mai aduce aminte de vremea cnd Romnii locu-
iau in alive si comuna LivAdz abi incepuse sa se infiripeze. Toti
Aromnii din Livdz pleac toarrna cu turmele in regiuni mai
calde. Cei mai multi se coboar subt conducerea celnicilor : Tica,
Coco, C'olerda, Hagi-Vreta, Sara-Cepi, Merca, C'anacheu, Belt,
Cilifica, M4u Merea, Gull, Joga in campia Salonicului; altii ins
-nu inainteazd decal pan in spre Ieni ge i prin partite orasului
Vodena; iar unii ajung si in campia Cal CA s. Vara ei isi
inn turmele la pascut in muntii : Zelembe c, Pasin a,
Dozdita, Tarvena-bara, arena-bara, GAnda 6,
Tar nar e ca etc., toti situati in tinutul Megle n. Tot laptele
-ce se consum, in timpul iernii, in Salonic vine de la aceti
I Cf. N. Bataria, Istoricul fonddrii oraplui Cruqova in Lumina, Anul
J1 (1904), p. 147'
2 Cf. Lumina, Anul V (1907), p. 104 1 urm,
8 Cf. Lumina, Mul 1V, p. 178.

www.dacoromanica.ro
 ROMINII NOMAZI 239

.Aromani grmusteni din Livdclz. Iar untul care se consumd in

cantitate de mai multe sute de mii de kg vine atat de la Gil-
mosteni cat si de la pdstorii aromani originari din tinutul Veriei I.
Numai produsele de land ale acestor Aromani din amandoua
tulpinile ocupd o intreagd stradd lturalnicd a marelui bazar din
centrul orasului Salonic.
0 alla parte dintre pstorii grAmusteni au inaintat spre
muntele Murihov a. Aici ei s'au amestecat cu pastorii fdrseroti,
despre care va fi vorba la mutdrile Aromanilor din Albania. Cei
mai multi dintre ei s'au slavizat. Numai cateva sute de familii
au luat-o spre rdsdrit, in directia muntelui Nige. Aci ei s'au
oprit pe colinele muntelui Ka ima la alan si au fondat comuna
Rad o va-de-su s, cu mai rnult de cat 200 de familii, toate
alatuind fdlcdrile celnicilor : Bitdrnu, Bajdechi, Stalica, Liti,
Dascalina. Romanii din aceastd comuna isi manau turmele la
iernatec in regiunea dintre Ienige si Vodena in satele :
Samar, Tarcoveani, Calinita, Vertecop, Lipov,
Cameni c, Ban i a, Bi z ova si allele. Imprejurdrile turburi
dintre 1900-1910, and miscdrile revolutionare bulgresti des-
fsurau o activitate vie in aceste tinuturi, au determinat pe
pstorii grAmosteni din Radova-de-sus sl se mute in 1905 in
Vod en a. Din acest oras ei se duceau la iernatec cu turmele,
unii in imprejurimile orasului, altii, cei rnai putini, in directia
unde mergeau si Fdrserotii din comunele Gr a mat i co va,
F et it a, Pa ti cin a, Ca ndr o v a, despre care vezi mai departe.'
Multi dintre Grrnusteni au inaintat si mai departe cu tur-
mele, dealungul Vardarului, in spre miazd-noapte, ajungand pand
in Serbi a, in regiunea dintre Pirot si Vr a nj a. Altii, Nand
drumul in partea de apus a acestei regiuni, s'au oprit in K o -
p a oni k. Top acestia, dupd ce s'au asezat definitiv in aceste
tinuturi, toamna isi manau oile la iernatec in valea Mor a ve i.
Cu vreo cincizeci de ani inainte, se aflau pstori arornani dintr'o
singurd asezare, care aveau 80000 oi si 2000 cai2. In Serbia,
pstori nomazi din tulpina GrdmusteniIor se gdsesc foarte multi
pand in Stara Plan in a, ramificatiunea apuseand a muntilor
Balcani din Serbia. Altii insd au ajuns cu turmele in Gavesk a-
P la nin a, nu departe de Ponor i, pe culmea muntelui Sljep
I Th. Capidan, Megtenororndnit, istoria qi graiul tor. Vol. I, p. 27.
2 Cvijid, o. c., p. 122.

www.dacoromanica.ro
240 TH. CAPIDAN

subt vArful Do br o-j u t r o, pe muntii V idliC in Visok o,

i in muntii Sulta-Planina pe Vardenik 1.
Dar cei mai multi dintre pstorii gramusteni au trecut Var-
darul i Strurnita, ajungAnd rand la Nevr o co p, pe povarnisu-
rile muntilor Osigov a. Pe acest munte 1 in imprejurimi se
gasesc sate ai cdror locuitori trec peste 12000. Urrnnd drumul
mai in spre rdsdrit, ei s'au asezat pe povarnisurile muntilor
Perin Intre S trum a si Me st a. In acest tinut Aromnii grd-
musteni s'au rdspAndit in mai multe directiuni : unii spre Sear
(Seres), aezandu-se in Carl ikio i, Gium ai a-d e-j o s, R a-
covita, De mir - Hisar, Crista, Crueva, Cenghel,
Petrova, Papae'air, Olah ; altii In sore Melenic cu
aezarile in Span 6 a, Lupova. Bozdova, Satra, Bilita,
iar altii 'in spre Nevrocop, rdspandindu-se in comunele Br esn it a,
Banisca, Mahornia i spre Drama in Romna, Neo-
hori, Alistrati, Doxati, Carli6ova i altele. Infine,altii
au trecut Mesia, ajungand pnd in X a nt i i mai departe spre
rsdrit, iar multi din ei s'au aezat in Rodop e. Se intelege cd
printre Aromnii revdrsati in aceste regiuni ale Traciei apusene
se gdsesc i multi din tinuturile Moscopole ca 1 din Zagori 2.
Cei mai multi dintre Moscopoleni s'au aezat in oraele S e a r,
Dram a, Cava la i au ajuns comercianti renumiti, ca familia
Dumba i Baron Sina. Insd multi dintre pstorii grmusteni au
inaintat spre miazd-noapte aez-ndu-se aproape peste tot mun-
tele Balcan, incepand din Stara-Planina (In Serbia, despre care
am vorbit mai sus) pand la Marea Neagrd, In muntii Sre dn a
G o r a, Rila i V itog 3. Toti aceti pdstori nomazi aezati
pentru totdeauna in muntii Bulgariei, thainte de rdzboiul romno-
ruso-turc pentru eliberarea Bulgariei (1877), 1i mnau turmele la
es pentru iernatec in mai multe directiuni : Cei din muntii Balcani
se coborau l'n regiunea de ses, cupring intre A dr i an op o I e,
Marea de Marmara i gurile rftului M ar it a. Ei locuiau
mai mult in satele greceti. Pstorii din Rodope o luau unii in

I Nasega Srpskih zemalja I (1902), p. CXXXI.

' Cf. Lumina, Anul II (1994), p. 140 i urm.
a Weigand, Rumanen and Aromunert in Bulgarien, apArutd in Mires-
berichi XIII p. 56. Numele localitatilor ocupate de ptistorii aromini in muntii
Bulgariei nu s'au dat, de oare ce ele se gasesc expuse aminuntit in acea-
st lucrare a lui Weigand.

www.dacoromanica.ro
 I -
it
;1111 44
VOL
11 1100
...W-ffl-
a
I ipolififill

,ff,
1,1010"

. NOVO' 1111

,,....
11111111
roilK141

01 "'Dowell'
,ivaillolliPpi:0111EA__1-
111r-1 1

treillitp- of.----/
4141/;1111111P:411:11164.1111 1110011 4

I I Ilatilrill
W111:1-4411:1W__
1.0.7.. r odril
.....igih

1
11 1
'10Ar111-

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 241

regiunile mai calde din spre Ghium ulg in a, altii in tinutul

Campos din spre Drama 1 Sear (Seres); dintre acestia o
parte ajungeau pand aproape de Campine Salonicului 1
Dupd eliberarea Bulgariei, tot felul de greutti economice
provenite, in cea mai mare parte din pricina cheltuielilor prea
mari la care erau expui Aromanii cu trecerea granitei in Turcia,
nomadismul incepa sa mai scadd. Totusi, cei mai multi cdutau
sd-si mane turmele la iernatec In cuprinsul Bulgariei. Dintre
acestia, astdzi, unii pleacd la iernatec la poalele muntelui Balcan,
inaintand spre miazd-noapte rand aproape de Vr a t a si T a r-
n o v a. Altii, si in special cei asezati pe muntele V it o a", se co-
board *in regiunea de langd P I evn a. Insd multi din ei inainteazd
1 mai l'n spre miazd-noapte, ajungand pand la Vidin si peste
tot dealungul Dundrii, unde se Tntalnesc si cu Romanii din stanga
Dundrii.
Bulgarii numesc pe acesti Aromani grmusteni Vlasi, Cara-
kaeani i cate odat farad. Aceast ultimd denumire, care vine
de la pdstorii nomazi turci, se aplicd la o parte din Aromani numai
prin aceeasi generalizare a unui nume etnic, asa cum se intampld
cu termenul Vlah sau eoban. Imprejurarea aceasta va fi fcut pe
Tomaschek sa sustind cd lurucii din muntii Rodope, care vorbesc
o limba amestecatd din cuvinte turcesti si bulgdresti, ar fi Aromani 2,
Printre Aromanii nomazi din Bulgaria se gsesc unii care
nu mai vorb:sc dialectul aroman. Acestia sant pdstorii numiti
SeircicciOant, cdrora Bulgarii le spun gresit karakaa-ani. Portul acestor
SdrdcHani, cu mici deosebiri, este identic cu acela al pastorilor
aromani. Se pare cd la origine ei au fost Aromani grecizati. Dar
in foarte multe Orli din Bulgaria numele karakaeani se aplicd 1
pstorilor ncmazi aromani 3. Aceastd confuzie provine, desigur,
din cauza identitAtii portului. De altfel, Aromanii din Bulgaria si
Serbia se mai numesc 1 Beli-Vlasi i Arnautski-Vlasi, iar cei
din Tesalia Garaguni, despre care vezi in capitolul urmdtor.
Pouqueville ne asigurd ca Aromanii din Tesalia se mai numesc
si Cambisi, dupd numele tinutului Cambos.
1 Preek, Das Frstentunz Bulgarlen p. 118 si urm.
2 .Die heutigen Zinzaren und Jaruken sind nur sparliche Oberreste des
indigenen Volkselementes" (W. Tomaschek o. c., p. 44). Vezi despre aceasta
s1 Alexandru Philippide, Originea Romanilor p. 699.
3 Const. Jire'eek, o. c., p. 120.

www.dacoromanica.ro
242 TH. CAPIDAN

3. Aromdnii nomazi din Albania, muntii Murilzova $i Mudd

Vodena (Edessa).
Dintre toti Romanii din Peninsula Balcanica, adevaratii
nomazi, care n'au locuinte stabile i, atat la munte cat 1 la es,
locuesc mai mult In cdlive (colibe) sant Aromanii din Albania.
Acetia au ocupat Inca din timpurile vechi doud tinuturi deose-
bite : unul situat in partea rsaritean a Albaniei, pe amandou
laturile ale raului Devo 1, cursul superior, i altul in partea
apuseana, dealungul litoralului Marii Adriatice, Incepand de la
Durazzo prin Cavaia i Fieri rand la Valona. Despre Aromanii
din primul tinut descendentii lor povestesc, i istoria confirma po-
vestea lor, ca cu un veac i jumatate Ina inte, ei au fost ne-
gutatori mari, aezati 'in centre cu populatiune curat romaneascd,
cum erau Sipsc a, cu 8-10 mii case ; M os cop ole (care
avea, dupa cum vom vedea in alta parte, 60.000 loc.), aezata mai la
sud, ceva mai mica decat Sipsca 1 Bitcuch i, aezat la sud de
Moscopole. Aceste trei centre se aflau situate la sud de raul
Devol. In partea de miaza-noapte a acestui ran era Gabr ov a,
cel mai mare centru din acest tinut ; Lunc a, aezat mai in spre
rasarit de Gabrova, i Nice a, in apropiere de Lunca. Toate
aceste orae, vestite pentru comerful i bogatia lor de alta data,
au impartdit soarta centrelor infloritoare din muntele Gram o st e.
Ele au fost distruse de catre Albanezii trecuti la islamism din
regiunile nordice, i astazi n'au mai ramas din ele decat nite
stulete mizerabile, locuite de pastori i agricultori aromani 1
.albanezi.
Aromanii din tinutul al doilea au fost pastori. Ei continua
sa se indeletniceasca 'Inca pand azi cu creterea turmelor de oi
i cu chiragilacul. In aceastd parte a Albaniei apusene, ei sant
grupati in masse mai compacte in Muzachi a. Tinutul acesta
se compune din trei portiuni : Muzachia propriu zis, care se
intinde dealungul Adriaticei, in dreapta i In stanga raului Semeni,
campia Fuga-Frakul 1 regiunea Kavaja. Muzachia este Impartita
in doua : Muzakija-e-maS (M. mare), partea din dreapta raului
Semeni, care reprezinta iportiunea mai mare, i Muzakija-e-vogal
sau Muzakija-Minar (M. mica), partea din stanga I. Cele cloud
Muzachii cu Fuga-Frakul au o intindere de peste 80.000 hectare,
1 Bela Pech, Albanien, In Illyrisch-Albanische Forschungen de L. von
Thallczy II 53.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 243

teren arabil, iar Kavaja numai 200 hectare. Ele formeazd ham-
barul Albaniei. Cand se intampla Cate o recoltd build, Albanezii
pot exporta porumb in Dalmatia 1 Pe aceast campie se gsesc
mai mult de 40 de sate i calune romaneti. Centrul Aromanilor
ste Fe ari ca (alb. Fier i), situat in Muzachia mica. Mai in spre
sud de Muzachia, o altd campie, in care se apazd multi Aromani,
,mai ales in timpul verii, este i aceea dintre Va 1 ona i A r t a.
a este mai ptitin proprie pentru agriculturd, deoarece, in fimp de
ploaie, o bund parte din ea std sdptmani intregi subt apd, iar
Testul este steril sau cu sare. Despre aezdrile Aromanilor in
Atuzachia ne vorbete 1 Hahn : Sie ist nur zum geringsten Teil
angebaut und client dem nOrdlichen Epirus und dem Gramoslande
zur Winterweide ; sie ist daher im Sommer wie verdet und die
verlassenen Wlachendorfer, in denen auch keine Seele zurfickbleibt,
machen einen sonderbaren, aber keineswegs heimlichen Eindruck. 2
In afard de aceste cloud regiuni mai mari, Aromanii din
Albania se mai gseau odat in numr mare in tinuturile D a ngl i
i Colon i a. Aci centrul principal era Fr a e r i. Pstorii aro-
.mani din aceste tinuturi, trdind subt continua amenintare din
partea populatiunilor albaneze din imprejurimi, i-au pdrasit cei mai
multi locurile, raspandindu-se cu turmele peste intreaga Albanie.
_Astdzi, din vechile aelari in aceast regiune ca I din acelea
de pe povarniurile muntilor R a d oni n'au mai ramas decal
Fr ae r i, cu majoritatea populatiunii albaneze, dupd aceea Z a-
v ali an i, Z a r cani, Micom i alte satulete cu o popula-
tiune mixtd, compusd din Albanezi i foarte putini Aromani. Top
..aceti Aromani, care s'au ocupat i se ocupd Inca Valid astzi
cu pastoritul subt forma nomadd, sant cunoscuti ca Fgeroti,
dupd numele centrului din acest tinut Fr aeri.
Ei sant oameni bine facuti, voinici i, in spre deosebire de
-ceilalti Romani, totdeauna veseli :
Frirotlu-i far cripare, Frerotu-i fara necaz,
Tuta dzua pri cantare. Toat ziva in cantri.
Lumina I (1903) p. 218.
1 Petrovid I., falirsb. der k. und lc. sterr-ungar. Consulats-Bellorden.
_XXVI (1898) 193.
2 I. G. von Hahn, Albanesische Studien p. 73. Vezi 1 Reise durch die

Geblete des Drin und Wardar p. 290 nota 6. Despre Aromdnii din Muzachia
vezi I Die Walachen in Musakie de G. Weigand In Rom. Revue VIII (1892)
,13. 19 i 109. Carl Patsch, Das Sandschak Berat in Albanien, In Schriften
.der Balkankomm. (1904) p. 134 1 urm.

www.dacoromanica.ro
244 1H. CAPIDAN

In sjire sud de Fraeri, se gsete ordelul Pr emet i, cry

mai multe sate precum : Cutar i, aezat la o ord- deprtare de.
Premeti, Bud ar i 1 Cosi n a, toate aezate pe oseaua care-
duce de la Premeti la Berat. Ceva mai in spre apus de Premeti
avem By al i, Br ejoni, R apti c a i allele, l'n care se gsese
de la 10 rand la 30 familii ronfneti de fi-ecare sat ; numai C o-
sina are 50 de familii.
Un tinut 1 mai mic, in care Arornnii sant veniti din alte
pdrti, este acela care se gdsete in apropierea oraului C u r -
ao (Corita) cu satele Pleasa, Denita, Mboria,.
.tropan, Drenova, Bobotital. Acetiatotisnt veniti
din Fraeri.
In fine, ultimul tinut locuit de Arornnii namazi este acela
care se intinde la extremitatea nordica a lacului Ohrid a, cu
centrele Beal a-de- sus i Beal a-de -j o s. Dintre aceste-
doud, cea mai veche este B ea ta-de- su s. Ea este aezat !al
poalele muntelui C urn a , intre doud colinelnalte, avdnd la miazd-
noapte platourile numite Se car i, P a t-al -B o i i. Pa t - al-
Ma r t in, iar la miaza-zi irul de munti La groap e, la poalele
cdruia curge raul Be I it a, care izvorete din muntii C u in a 1
K e atr a - neag r a 2 Originea acestor Aromni este din localitatea
Rmani (dat in harti Rman i) i Pogr ad e t', arnandoua ae--
zate la extremitatea sudicd a lacului Ohrida ; ele au fost locuite-
1 Dintre acestea, Drenova si Bobostila (Bobosnita) sAnt comune bul-
gresti, In care se gAsesc numai cAteva familii romAnesti. Bo b-o sti t a, pa--
tria 1W Victor Eftimm, are o deosebitA insemnatate pentru noi AromAnii.
inteinsa s'a tinut In 1709 marele sinod, In care vestitul patriarh loasaf, Aro-
man originar din Moscopole, a fost ales Episcop cu scaunul in Curtao (Co.
Ma), inainte de a ajunge patriarh (ultimul, de la 1718-1745) in Ohrida: lin,
dortigen llikolaoskloster (adicA in Bobostila) wurde 1709 eine Synode abge-
halten, auf der der beriihmte sptere Patriarch joasaph zum Erzbischof van.
Koryza erhoben wurde". $1 astazi se mai pAstreazA in biserica Sf. Clemens
din Ohrida mitra impodobita cu pietre scumpe. pe care AromAnii din Mo-
scopole au druit-o rlustrului lor compatriot: Zu den Merkwiirdigkeiten [der
Kirche des heiligen Klemens] zhlt ... eine prachtvolle silbervergoldete, mit
Edelsteinen geschmackte Mitra, welche die Kaufleute der damals bliihenden
und schwerreichen Kaufmannsstadt Moscopolis 1727 ihrem Landsmanne, demi
grossen Patriarchen und Erzbischof loasaph, gestiftet hatten". (1-1. Gelzer,
Vom Heiligen Berge und aus Makedon.ien. Leipzig (1904) p. 154. Pentru ini
semnAtatea si istoricul comunei Bob ost ita vezi p. 211),.
2 Cf. Lumina Anul 1V (1906) p. 266.

www.dacoromanica.ro
 ROMANO NOMAZI 245

odat numai de Aroman.i. Atat Romanii din Pogradet cat i cei

din Milani sant original-4- din Lunca i Nicea.

WA' acum 1 mutarile Aloud i vechi ale Romanilor nomazi :

Incepand mai intaiu cu pastorii nomazi care se aflau rds-
iirati printre centrele infloritoare din primul tinut, pe vremuri,
.acetia, in tovaraia pastorilor nomazi din tinutul C u r a o (Co-
rita), fi manau turmele la iernatec in Muz a chi a, coborind
Tana aproape de Valon a. Allii ins, despre care se va vorbi
in alta parte, apucau drumul !Ana in Tesalia. Drumul lor spre
litoralul Marii Adriatice era valea raului Devol pana la gurile
lui, i apoi valea raului Semeni 1. Astzi putinii pastori nomazi
din acest tinut nu se mai indeparteazd prea mult de aezarile lor.
Romanii nomazi de pe litoralul Adriaticei se mic in mo-
dul urmator :
... Pastorii nomazi aezati la nord de raul cumbi, in comu-
aide ,B a t a i, Gres a, Vila i din apropiere de Cavai a. Ii
mand turmele la varatec In prtile apusene ale Albaniei, in spre
Beala - de- s.0 s, aproape de lacul Ohrida, ,trecand Drinul i
ajungAnd pana la muntele Galinta, Zavua i Petrenia.
Acest drum ei II fac dealungul raului Scumbi, pana ajung aproape
de Beala ; de aci apoi se raspandesc in diferite directiuni.
Ins iii dintre pastorii din aceast regiune inaintau cu tur-
mele mult mai in spre miaza-noapte, pana la I p e k. Calatorul englez
Henry Tozer, care a calatorit in Albania dupa 1860, a intalnit
aezari de yard ale Aromanilor fareroti intre Ipek i Prizren 2.
Multi dintre pastorii nomazi din apropierea oraplui Dur a z zo
i din satul p oi a ni urmau aceeai directie 3.
Aromanii nomazi cu aezarile la sud de 11E11 Scumbi pand
la Valona, adica acei care locuesc In Muzachia propriu zisa,
apuca directiuni deosebite : pastorli .aezati pe trmul drept al
raului Semeni, in Li ubov a, Lusni a, Carbon ar o, A r-
denita, Colonia, Ciplaca, Petova., Imite, Gra-
1 Les Valaques de Voscopolis, ville jadis florissante, unis A quelques
tribus voislaes de la Dvol descendaient naguere du ct de Vallone et
dans la partie occidentale du Musach" (Pouqueville, Voyage dans la Gri&
vel. 1 p. 217).
2 Researches in the Highlands of Turkey. London 1869, Vol. 1 p. 352
..ap. Beza M. o. c., p, 39.
a Cf. Const.Prebek, in lingarische Rundscliazi din Aprilie 1914.

www.dacoromanica.ro
246 TH. CAPIDAN

dite 1 alte localitati mai mdrunte inainteazd, vara, cu turmele,

tot in spre partea rdsdriteand, IndreptAndu-se la sudul lacului
Ohrida, pe muntii Uintre Gra bov a, Lunc a i Po grade t.
Se intelege cd In aceastd directie se duc toti pstorii nomazi
dintre $cumbi i Semeni, In marea lor majoritate ; ins sAnt unii
din ei care o iau mai In spre miazd-noapte, dealungul Iaculu
Ohrida. Altii, pe vremuri, inaintau 1 mai departe dealun-
gul vAii Drinului Negru pAnA In spre muntii B i str a i V I a-
hini c a, locuiti numai de populatiuni slave. Din aceste pArti,
toamna se coborau la iernatec I pdstori slavi sau AromAni sla-
vizati in cmpia Muzachia 1 Drumul acestor pdstori se intinde
mai IntAiu, dealungul lui Semeni, dupd aceea urmau cursul rubul
Devol i de aci apoi, urcAnd colinele muntilor V ela t o s, ajun-
geau In regiunile Insemnate mai sus.
PAstorii nomazi din a doua portiune a Muzachiei care se
intinde la stAnga rdului Semeni, precum i aceia care ii au ae-
zdrile mai la sud, dincolo de rdul Voiusa, pAnd aproape de Valonar
1i mAnd turmele la vdratec pe muntele Tom or (D o m o r). Mun-
tele Tomor (vechiul Tp.tiVoc, in aromnete Nd um o r) se ridicA ha
fata oraului Berat (arom. V i lard i). El se intinde, la miazd-noapte
de la tarmul stAng al rAului Devol, urmand cursul superior al MI Se-
meni pAnd aproape de comuna romAneasca B i tcuchi kL ibon ia -
El formeazd granita naturald intre Berat 1 Corita ; raigrile luf de
la sud despart tinutul Corita de Colonia. PovArmurile lui apusene
din spre Vilardi (Berat) sAnt abrupte i greu de suit ; In schimb
versantul rdsdritean se lasd mai uor i; pe povArniurile acestui
versant se gdsesc pduni abundente pentru turmele de. oi. Pe vre-
muri, toate turmele pdstorilor nomazi dintre Semeni 1 Voiusa petre-
ceau lunile de yard pe InAltimele acestui munte, intre cele doud var-
furi: T om o r ita - mar e, In fata oraului V ilar di (Berat), 1 T o-
morita- mic A, mai In spre sud. Multimea numelor de localitAti
precum: CArarea lui Lamp i, Padea oareclui,Scarpa-
1 a td; Chi atr a-1 a t a (in aceste doud nume de loc. avem pAstrat cu-
vAntul tat din lat. latus; astdzi pierdut in dialectul aromAn), Gu v a lui
M i m a, Lemnu a i alte din domeniul vietii pdstoreti, despre
care vezi in altd parte 2, dau dovada cea mail siguadespre existenta
1 Cvijid, La Pninsule Balkanique (1918) p. 450.
2 Vezi capitolul Pistoritul AromOnilop in toponimia B-alcanici". Veal; .
afara de aceea I C. N. Burileanu,, L Roment di Mbania p. 183.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 247

pastorilor aromani de alta data in portiunea de munte dintre

cele cloud varfuri. Astazi pastorii nomazi din comunele : Cr ii e -
ghiata, Fracula, Levani, Scrofetin:a, Conisbalte.
Ter c ovi n a, Radotina,Besisti,Scrapari ialtele,iiman&
turmele in spre ramificatiunile de sud ale lui Tomor, in locali-
taple 0 str ov it a de pe muntele cu acelai nume, Pr ot op a pk
aezata pe un deal in fata de Ostrovita, i B uari pe muntele
Buf n i a. Urme de alive aromaneti se gsesc I in alte pall,.
ins multi dintre pastorii nomazi i-au schimbat directia de-
varatec, din cauza jafurilor venite din partea Albanezilor.
0 alta parte din Farerotii din catunele aezate in apro-
piere de Valona, ca 1 multi .pastori nomazi din regiunea Arta.
tinutul Ciameria ii mutau turmele pe munpi Kiaf sez i
Liug u, in apropiere de comuna B i tcuch i. Cu timpul, o parte
dintrd acetia nu s'au mai reintors in locurile de otarie. Astdzi
ei coboard, toamna, la iernatec in tinutul Ciameri a, altii co-
board 1 mai jos, pana in spre P arga i in campia din tinutut
Pr eve z ei (golful Arta). Foarte multi din aceti pastori nomazi
meridionali au incercat sa nu mai emigreze cu turmele in timpul
iernii. In acest scop, ajutati de autoritatile turceti, ei i-aul
creat, cu 60-70 de ani inainte, un centru in Me gi di e. Insa
obicinuiti cu viata nomada, cu timpul au inceput iarai sa.
emigreze, i astazi ii rand turmele la iernatec in tinutul esos.
din apropierea de S anti - Q uar ant a. Unii Aromani nomazi
de aici au trecut marea 1 s'au aezat in partile meridionale din.
insula Co rf u I. Ei sant originari din satul Li c u r s i.
Trecand la Aromanii din Dangl i i Colo n i a, acetia ii
muta turmele la varatec In muntele Gramoste. Pe vremuri, in
tovargia altor pastori nomazi din nordul Epirului, ei coborau cu
turmele i cu tot avutul lor I mai departe in directia din spre
miata-zi, ajungand pana la cursul inferior al raului Aspropotam,
care se varsa in golful Arta. Ei ajungeau in Grecia pana in
A car n a n ia i E toli a, cunoscute in veacurile de mijloc subt
numele Mi c a -V a la hi e, in opozitie cu Tesalia, Mar ea --
VA la hi e. Pe la inceputul sec. XIX, tinutul care cuprindea aceste
doua provincii se alcatuid din patru parti : Vla hos i Zi go s,
in partea stanga a Aspropotamului, i Va Ito s cu .X ir um e r i,
I T. Burileanu o. c., p. 378.

www.dacoromanica.ro
248 TH. CAP!DAN

In partea dreapt I. Date despre coborirea Aromanilor in regiu-

znea din stanga nu avem. In cazul acesta prezenta numelui V 1 a -
Ji o s din aceast regiune ar putea fi Interpretata ca o veche
urma despre existenta pastorilor aromani in aceste parti. Pa-
storii aromani din Albania se coborau numai in districtul V alt o s
i Xir um er 1. Despre aceste tinuturi ne vorbete 1un pasagiu
din hrisovul lui Andronic din 1336 privitor la posesiunile bise-
ricii din Stagus, in care Inca de atunci se pomenete despre
prezenta Vlahilor, Albanezilor i Bulgarilor : xcci tob; Urco zip gvo-
etccv air* 6v-cceg Eep.op.ivou; fiXixou; r xod PouXydpou; xcd. AX13xvt-
-rag 2. Districtul Valtos i Xi rumeri are forma unui triun-
ghiu i se cuprinde intre malul drept al ra'ului Aspropotam (vechiul
Achelou s), golful Arta (vechiul golf Ambr a ci c) i tarmul
lard lonice.
Astazi pastorii nomazi din Albania se gasesc peste tot In
acest district, Ins mai cu deosebire pe valea raului Aspropotam
1 in regiunea pduroasa, cunoscuta subt numele Mania n a.
Cel dintaiu care ne da, numai in treacat, veti despre aceti
Romani nomazi este Pouqueville. El ii numete Pistichi pe
pastorii nomazi din Acarnania i Vlahi pe cei de pe tarmul
golfului 3. Ins dupa. Heuzey, care i-a vizitat ceva mai tarziu
cleat Pouqueville i ne-a lsat o descriere amanuntita despre aceti
pastori nomazi din Albania, numele lor printre populatiunile gre-
ceti din Acarnania este Gar a guni din Ca ragun i (purtatori de
gune negre) i Ar van i to vlahi (Vlahi originari din Albania),
aa cum se numesc Inca pana azi. El explica 1 originea numelui
din brma, addogand : Ce dernier nom leur vient de ce que leurs
plus anciens cantonnements taient dans la haute Epire et sur
la frontiere d'Albanie" 4. In ce privete gruparile acestor pastori
nomazi pentru anul 1856, and arheologul francez a calatorit
prin Acarnania, ni se spune c ei traesc par groupes de *cin-
quante a cent families". Aceste grupuri, pe care noi le numim
f Alcar I, inconjurate de turmele i de tot avutul lor in vite,
alcatuiesc un fel de catune, pe care pastorii aromani le numesc
stane (un parc, une bergerie, =dm). Heuzey da pentru vremea
1 W. Martin-Leake, Travels in Northern Greece I p. 126.
2 Heuzey, Mission Archol. p. 453.
a Pouqueville, o. c., p. 208 .

4 L. Heuzey, Le mont Olympe et i'Acarnanie. Paris, 1860, p. 268.

www.dacoromanica.ro
 NOMANII NOMAZI 249

lui 12 stane : On compte en Acarnanie douze stanaes, ce qui

Torterait le nombre des Valaques, dans cette province, A huit
-cents families". In ce privete conducAtorul sau eful unei stane
(noi vom spune astzi falcari) tot Heuzey ne d cele mai preti-
-oase informatiuni : Tout stani est sous les ordres d'un chef dont
elle porte le nom : on dit la stani de Mihhas, Koutchoupinas, de
Sidhris. Ce n'est pas un chef lectif cr d'un jour a l'autre ;
le pouvoir qu'il exerce, espece de petite royaut rustique et
pastorale, est hreditaire. Cette autorit, consacre par la tradition,
-est respect de tous. II est toujours le plus riche parmi les pasteurs
gull commande ; quelques fois il possede a lui seul la moiti
des troupeaux. Personnage tout pacifique, il pretend cependant
.tenir ses droits d'ancetres guerriers" 1. Toti aceti pdstori nomazi,
odat coborIti in aceste regiuni, n'au mai fost lasati sA treacA
cu turmele lor frontiera tura. Cu toate acestea, ei nu s'au lAsat
de viata lor nomadA. In acest scop, ei i-au ales ca loc de vat-a-
tec regiunile muntoase din spre Karpenisi (C arpini ,
iormatiune romneascd de la carpen) i Ag r a f a. PAstorii aro-
mni aezati in partea inferioard a raului Aspropotam s'au 'hide-
partat 'in spre sud, ajungAnd rand la Mi s ol on g hi. Cei mai multi
care au rAmas izolati de restul Aromnilor, cu timpul s'au greci-
.zat, dupA cum cu mai multe veacuri inainte, tot prin grecizare, au
pierit Vlahii bAtinai din Acarnania, care, dupd relatArile croni-
-carilor din sec. XII i XIII, alcAtuiau populatiunea ei de bazA.
AstAzi numArul acestor pdstori nomazi din A carn a ni a se reduce
la cei grupati in Manian a, in comunele Sur ev o 1 i, C u 6 u-
b i n a, Ca tar o, Ohtu etc., precum O. la pAstorii de pe muntele
Carp ini . Dintre acestea, satul Cuubina este cel mai
mare. El se mai numete 1 Manian a. Mai tarziu, acest nume
s'a intins asupra intregii regiuni. Despre starea actuald a Ro-
Annilor din Acarnania, i In special cei din Maniana, cele mai
bune informatiuni ni le dd Weigand. Observ la acest loc numai
cd Weigand n'a tinut seamd de loc de relatarile lui Heuzey
pentru o epocd mai veche din viata acestor AromAni 2.
Romanii nomazi din tinutul Premet i, acei care se ocupA
, -cu pAstoritul 1i m:inA vara turmele pe muntii din apropierea
-oraului Premeti, in localitatea Li opti ca 3.
1 Heuzey, o. C. p. 270 5i 272,
2 Weigand, Die Aromunen 1, p. 183 5i urm.
3 Cf. Lumina, Anul 11 (1904), p. 114.

www.dacoromanica.ro
250 TH. CAPIDAN

Aromanii din tinutul Cur e'a o (Corita) impreuna cu co

buna parte dintre pastorii nomazi aezati in oraele Mos cop ole
i ipsc a, despre care s'a vorbit mai sus Ii mAnau turmele
In Tesalia. Ad ei au ajuns OM in partile din spre miaza-zi,
aproape de Alm ir O. Cateva catune fareroteti din apropierea
acestui centru dau dovada cea mai sigurd a pastorii nomazi din
Albania au ajuns cu turmele lor pand In sudul Tesaliei. PAM
pe la 1881, data and Tesalia a fost anexat Greciei, Farerotii
din Almini in fiecare vara se intorceau cu turmele In Albania.
Dupa aceasta data, ei n'au mai putut trece granita 1 au fost
nevoiti o parte sd ramAnd in Tesalia, iar o alta parte sa creeze
un nou centru V1 a h o i a n i 1, situat la Apus de TArnova. Cu,
timpul Insa, 1 mai ales dupa data anexarii Tesaliei la Grecia
pastorii nomazi din acest tinut au emigrat spre Cater i n a ; altii
au venit din nou in Pleas a. Acetia din urma Ii pasc vara
turmele pe Munte 1 e -s e c.
Pastorii nomazi din tinutul Da ng 1 i i Co Ionia ii,
manau turmele la varatec, cu doua veacuri inainte, In partile
apusene ale Macedoniei, trecand dincolo de campia Bitoliei, in
tinutul muntos i bogat in pauni Murihov a, unde Inca 'Ana
aziseafla Calivele di Murih ova sau Se tina, Rodova2,_
Pa p a di a, aceasta din urma aezata la poalele muntilor Murihova.
Primele !or popasuri in acest tinut indepartat de Albania era LApu -
n e t, langa Florina. De aci au inaintat mai departe in muntii Muri-
hovei, care se Intind dealungul raului Tarn a, foarte multi dintre
ei aezandu-se in localitatea numita C i ucur a. Insa o alta
parte dintre aceti Fareroti s'au oprit in Pisu der i, Belc a-
m e n, Negovan, Biglita, Bazclravita; altii au Inain-
tat 1 mai departe ajungand pAnA In muntii N i g e, aproape de
tinutul Meglenului. 0 buna, parte dintre aceti pastori, dupd cum
vom vedea la sfdritul acestui capitol, au pierit in massa slava,
i astazi, doar tipul brun ca 1 alte particularitati ale Slavilor din
aceste linuturi muntoase, care lipsesc la ceilalti Slavi i se
gsesc numai la AromAni, ne mai vorbesc despre prezenta, In
nutriar mare, a pastorilor aromAni din aceste parti.
1 Vezi despre aceste mutAri sl Wace and Thompson, o. a. p. 209;.
Weigand, o. c., 219 i 287. Despre miscarile RomAnilor din Albania vezi 1_
Ernst von HesseWarteg, Die Balkanstaten und Uwe Volker, Regensburg
(1917), p. 231.
2 Cf Lumina, Anul 11 (1904), p. 173.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 23P

PAstorii nomazi din Ciucur a, care au scApat de slavi-

zare, n'au putut sd stea multA vreme l'n muntii Murihova. Cu
cincizeci de ani inainte ei au fost nevoill sA-i schimbe aezArile
din nou. De astA-datA mutArile lor se indreptau in spre sud-
Cauza pentru care ei n'au putut sA mai stea in Murihova au fost
primele micAri revolutionare ale Bulgarilor pentru eliberarea
Macedoniei de subt Turci. Din Ciucur a, tinutul Murihova, s'au.
sculat 400-500 de familii subt conducerea celnicilor : Lfolla,
Cup, Nasta, Celea, Butcaru, Parizea, Fotu, Giirfu, Zdru, Ohiza,
Belu, All4e, Bueinana 1 altii, ducAnd cu ei 80.000 de oi i capre-
i aproape 12.000 de catAri i cai. Ei s'au aezat In apropiere-
de V o.d e n a (vechea Edessa) in comunele : Gra mat ic o v a-
Fetita, Candrova i PatHina, unde se gAsesc i astAzi-
BAtrAnii, de la care mi-am procurat aceste date, 1i mai aduc
aminte I acum de aezArile lor din Murihova.
In ce privete micArile actuale ale acestor AromAni, ele se-
fac In directiunile urmAtoare :
RomAnii din Grama ti cova-Fetit a i'i pasc turmele,
vara, in muntii din apropierea Vodenei, in localitatile : B e -
bunar, Catranita, Liyadita etc.
RomAnii din Candr ova vara ti mAnA turmele in aceleaL
localitati, iar, iarna, impreund cu flcArile din cealaltA comunA,
petrec o parte In cAmpia din Vodena i Jen ig e, o altd parte-
InsA InainteazA pAnA la mare, in peninsula Cal cidic A
aproape de Salonic, in comunele Schi a, B e i c, Xeropotam i
Sarthi, Ciari 6i etc.
RomAnii din Pati6ina l'i mnd turmele la iernatec in.
satele bulgAreti din cAmpia care se intinde intre Vodena i
Caragova.
Dar RomAnii din Albania n'au inaintat cu turmele numai
pAnA in tinutul Florinei i de aci apoi In Murihova, ci multi din
ei au ajuns pAnA in muntele Neagu deasupra Veriei, acolo-
unde s'au aezat cam in aceeai epocA, 1 pAstorii romAni din
Pind de subt conducerea lui Badralexi, despre care s'a vorbit
mai sus. Acl ei au ocupat comuna Selia-de-su s. 0 parte
dintre aceti Fareroti l'i mAnau turmele la iernatec in apropiere-
de oraul Neagute; insA o altA parte Ii coborau turmele pe
tArmul mArii, aezAndu-se in apropiere de oraul Cat er in a, de .
la poalele Olimpului. Cei din Neagute, cu timpul, au fondat c6

www.dacoromanica.ro
1252 TH. CAPIDAN

comund numitd. Hur up an i, aezatd la un km depdrtare de

gara Neagute, cu 300 de familii. Jumdtate din aceste familii ier-
neaza la Cat er in a; restul in campia Salonicului. Multi din
acetia se ocupd 1 cu agricultura.
In fine, tot dintre pdstorii romani din Albania (Fareroti)
tntalnim i in oraul Caterin a. Acetia nu sant nici dintre
aceia din Vodena i nici dintre Fdrerotii din Selia-de-sus. Ei
au venit cu vreo cin _izeci de ani Inainte, direct din Ciucur a,
linutul Murihov a. La Inceput, dui:A spusa celnicilor Coripz,
Vilenza, Pulp, Bechla etc, ei veneau In Caterina numai ca sa
ierneze; mai larziu, and celelalte Mari din Murihova s'au aezat
definitiv in comunele de langd Vodena, ei n'au mai plecat cu tur-
mele la vdratec In Murihova, ci rmaneau in localitalile ,din apro-
piere : S cuter n a, Spurlite a, Mile a. Astdzi aceti Fan:
eroti ierneazd cu, turmele in comunele de langd mare Chit r,o s
(Pidna), Palian i, A y iul-Ian, Niocastru i Hrean. Cele
(loud din urm sant proprietatea celnicului Zega, bun patriot roman.
4. Inceputurile de desnafionalliare ale pdstorilor nomazt aromdni in
nujlocul Slavilor, Albanezilor i Grecilor.
Toate micdrile pdstorilor aromani nomazi, studiate pand
aci, ne sant cunoscute, dupd cum am vdzut, parte din Insemndrile
scriitorilor streini de pe la Inceputul sec. XIX, parte din cunoterea
drumurilor pe care multi din ei continua sd le mai facd 1 astdzi.
Insd, In afard de acestea, au mai fost micdri care s'au facut 1
in altd parte. Despre acestea astdzi nu avem nici o tire. Cu toate
-acestea, presupunem cd ele Au existat, din cauza urmelor ce au
lasat in mijlocul populatiunilor streine i In special in millocul
Slavilor. Astfel, foarte multi pastori aromani din Albania sau din
muntele Gramoste i chiar din Pind, Inaintand cu turmele pand
,prin tinuturile Ohridei, ajungeau rand prin campia Bitoliei, Acl,
o parte din ei rmaneau in centrele romaneti Resn a, I a n-
coveti, Tarn ov a,Magarova, Nijopole etc.; altii ins,
care formau majoritatea. continuau drumul mai departe, dealungul
raului Tama, ajungand, dupd cum am vazut, rand In tinutul M u r i-
h o v a. 0 build parte din aceti pdstori, prea mult indeprtati de
.centrele lor, s'au pstrat ca Aromani pand mai acum in urm ; insd altii
s'au slavizat cu desdvarire i numai tipul lor ca i felul propriu al
pdstorilor aromani de a crete turmele ,ne mai arata cd odat ei

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 253:

au tinut de fara armaneascd". Morihovo qui a jou a l'qopue-

turque une certaine autonomie, est une region montagneuse propre
a l'levage des bestiaux, a ssez semblable A la region des Mijaci..
Elle comprend un si grand nombre de types valaques qu'on est
porte a croire a l'origine slavo-aromoune de cette population.
Tout autour de ces montagnes et sur le Nia'e habitent des pAtres-
valaques A demi slaviss" 1.
0 altd directiune pe unde emigrau pstorii aromani cu tur-
mete era si aceea care incepe de la Strug a, langd Ohrida, si
se prelungeste la miazd-noapte dealungul raului Drinul-Negru,
pand aproape de campia din apropierea orasului Prizren. Pe acest
drum Inaintau mai mult pdstorii nomazi din Albania. Acestia pe-
treceau vara In cdlivele lor provizorii sau subt tende, 1 toamna
se Intorceau din nou la ses. Ei se rdspandeau peste toti muntii
bogati in pdsuni si populati numai de Slavi, cuprinsi intre Drinul-
Negru i cursul superior al Vardarului. Toti acesti Aromani cu
timpul s'au slavizat : Dans le temps'recule la region &tall peuple
de pasteurs aromounes, vivant dans des installations provisoires
d't. Les Slaves y ont penetre au Moyen-Age et se sont me-
langes a ces indigenes, tout en fondant probablement leurs propres
villages. Par suite de ce melange, les Aromounes, ont commence
a se slaviser. Les Slaves leur ont emprunt le nomadisme trans-
humant, le type de leur village, la peealba, en meme temps que
certaines parties du costume fminin. Plus tard de nouvelles pene-
trations se sont produiles : des colons aromounes sont venus
d'Albanie" Despre urmele pe care acesti pastori aromani des-
2.

nationalizati le-au Idsat printre populatiunile slave, se va vorbi

mai pe larg in capitolul Influenta pastorilor aromani asupra
celorlalte popoare balcanice". Aici ma multumesc sd mai adaog
cd aceste miscdri ale lor au putut fi impinse si mai in spre
miazd-noapte. Pomenirea celnicatului In orasele de pe coasta
Dalmatiei, cu atributiuni pastoresti cunoscut numai la Aromani,
nu si fa Sarbi, Inca din 1214, poate servi ca cea mai sigurd do-
vadd despre deprtarea mutdrilor lor In nordul Peninsulei Bal-
canice. Toate aceste indeprtdri prea mari de la centrele lor de
obarsie, au avut ca rezultat des nati o nalizar ea lor 3.

1 Cviji, o. C. p. 441.
2 Cviji o. C. p. 459. Vezi despre rAspandirea pa'storilor aromni printre
Bulgari si A. Ischirkoff, Bulgarien. Land und Leute p. 49.
8 Naselja srpskilt zemalja Vol. I. p. CXXXII.

www.dacoromanica.ro
254 TH. CAP1DAN

De altfel, pastorii aromani au fost desnationalizati, in urma

-ccupatiunii lor cu pastoritul subt forma lui nomada, nu numai "in
tinuturile slave, dar i in Albania. Si astazi se gsesc regiuni in
_Albania locuite de Aromani, care, dupa cum mi se spune, sant
pe punctul de a se denationaliza, deoarece vorbesc mai usor
albanezeste cleat aromaneste. Nu vorbim, de sigur, de toti acei
pastori aromani din Sr edna-Go r a (Bulgaria), din Rodope
si din Tr a c i a, a caror desnationalizare in veacul al XVII si al
XVIII era un lucru isprvit.
Si nu numai pstoritul a contribuit la desnationalizarea
.Aromanilor, dar si agricultura. Dintre pastorii aromani din
linutul Zagori, in afara de aceia care au fost grecizati din cauza
propagandei grecesti, prin biserica, foarte multi s'au asimilat
elementului grecesc din acel tinut si din cauza ocupatiunii lor
cu munca campului. Wace si Thompson, care au vizitat multe
centre grecizate din Zagori, au putut face aceast constatare.
Aromanii sedentari din mijlocul Grecilor, in opozitie cu pastorii
nomazi, veneau prea des in contact cu Grecii. La urtn de tot,
ei au sfarsit prin a se greciza. Dintre pastorii nomazi se des-.
nationalizau nurnai aceia care plecau in cete mai mici, inaintand
prea departe i izolandu-se printre streini. Acei dintre ei care
erau mai numerosi i continuau sa se reintoarca in tinuturile lor,
puteau s se pastreze mai bine cleat Aromanii agricultori 1.

Aromanii pstori.
1. Peistorul aromtin, viata i imbreicamintea lui. Originea por-
tului la Aromdni.
Turmele de oi sant pazite de pastori numiti picurari. Pasto-
rite nu exista la Aromani. Un pastor nu are nevoie s facd
ucenicie ca sa se pregateasca pentru aceasta meserie. Aromanul
de munte se obicinueste din copilarie cu ea, deoarece se naste
si traieste printre pstori. Cu toate acestea, multi se obicinuesc
cu pastoritul, la inceput, pascand oile din sat, in apropierea co-
munei, dupa aceea trec la munte. La o cupie (turma) de oi, constand
de la 800 'Ana la 1000 de capete, se intrebuinteaza doi pastori ;
cand turma este mai mare, se pun mai multi. Toata ziva pasto-
1 Waco and Thomson, o. c., p. 201.

www.dacoromanica.ro
 ROM A 11 A
4.

:31

S E R 111 A
Piro/ ..
escovat
Mitrovita
>
A R A

jpez. OPristina IA

,.... ..... .7/ rania

Re dotq.
AvO
\\
// Bereo ;
Uzite ,0 stencil!
0.4=TIZREN oDubnila
E gr - P----1-13a1
an cao Qoasil/naincth
Tatar-Pazar
SODRA 0
IC

0
CulnanovoVacul tr-o ollrgacic
is'ec C'7-ilchilca.
.

PIE oGiumala de Sus OStanimaca

j'alcan e e o Varyociani
Carat-Vic o idobirsca
CO ,.
0 0 hove
G77-871Tarlina.: a/gas/9
. oSe and:
Velee
0Ishp QSatri
----Th 0 Ch/cet,
' soRadowsle
)
: oae j a
Dibi o 'rnado o evro 0
0
uba
Duscu
R Yara8
\..._ esotin .-- .
0 11.1esevoGoebya
o
-. P .
,
00 -stOenin-: Ifeije . oStanimac a chieol/biLoPoPe :
\.% Si Crusove ..... ... cxm el/1.16- .oViziita .o 9, :Ski0I
urazzo S us
o ) PARLE AP C'w ..9 4.,).
..PerIgi. 6nshiloSpancea o7erlis
---c ej
.
0
1-'/e_fcza
CE avara
t, S
ta
ELBA
4
AN .'
Bea lac,
Stru.a
ri a knave/
0 s
(. ri ep
,
..,,, 4. ... 'as,
\
171
A
'ort q
/T-L.05 Rainifa -o
0
Cru
r
IISAR
o erno
Prosatam
0 CarIova
Q . Ora , L.
..... -...*

4J,'
Gres Vhev eli s \.GIumaja de os
er
13.SC
leoRes 0 ova o ar ici Ca /C/Clila
Thwe
SNI > -.
a Ciocu fa,;
LIA go narmove
,_ ,z,v1i344.0 s.
18 8
arata
Lavala

*
rb ar osrade WI .- aliadova oeubo 014444.' VP er
o .".. ..... ..., 1 I
_ a-MOT/tee Iorina 14.0\
;. ci
effelb 'ra
k
9' 'Ma
u
Day'
. .0
2?"-
Vo ena Lie,
5, fig 0 der D.v Vegovan 1.1, Adiv,,e,,, e-Ver;4**. ii* CP

/
an 7, ',,i,tN
oVoclqa Wilier/ oc scat PIease
uaz1,-,

DobronkRo III "..

i,e61,4,,ef..Av olv
eves
.1' 11-J. PV,..t.th /
q; ama / ova 441k,
lodur. lo.
cakve it MI6's S RUNAA

Bi
:.
cee 8r6Ze
irrnsroda0Orenord
B/tERK-1- 0 Bobodife
CA S T 0 : A
.1.
R 1 lfr (Satanic)
Cel, Libonia Iaa 4,zdh9m Elefferog
Hrupis,
Gudesy 'aglow
6 Cosine 0 Coso
eriCorosiern
Ilium oZavalexcak
X/r rad 0 leohon
o C altar:
Teveleni 0 MT& .q.Hersee Caterina OR Initirl
1.67:ov/c
---,
Iv0e
OGokrd

i
oSacifk9C(6.1217
C_____oula A-,----.Egr seh 0 SI/ In O ergo h7
e o Cerapiana OSer 1 e 0 N 1,--/a
A Gi-11"-Ob A ST- I Gr ena Orl
001 ',or : oa r/ oo /9 44,
VI
0 Delv/no ani aahogv&-. /7771/r/ OS
A , oCasen

c, I frill 1 aloe 14:strtal 0 R 1 ahsao ncha 77 GP c

r-Rgiald
creilot ".771
,o ea Ciar-TET9 meLasun) c.)
o
7Tb Clormnico f 2 RN V
oPlaslaria re ste 17 eroce/o rf Vag'
*e.-171,ash,
SI Is'7thalan 0 /dr,
IANINA 64' nJ Ce ii A
P leo ard \ TR1 0 ols
Arr sr ice a A
oMazerachi 0 nary It
0 Marprih tk;j0floFanar
.s.
-a

ar
, a 0
Veleslin
oqesu rocr
II I
o wig-9
.y.

ck-
G.VQL
oParsa . Ara
Nair
rev e
u-om oCirpinif
a 0 Catunae 7-
Vls'hos AromAni Locablali lo-
AS R ANIA
0 orevol 4 Megleno-
-ram an I ROMANI /.cronlaTlI

ETOLI
igo
rla
mane) a,oCalelws
din sudul
/salons/7i
Peninsulei Balcanic
P a tr Scara.
1) 5 q O 2,0 so 4,o sp 60 79 0 so /14
PELOPONE ATENA Th. Capician:Romgnii Nomazi,

www.dacoromanica.ro
 ROMANH NOMAZI 255

Tul o petrece la munte ingrijind de turma lui 1 de sanatatea

.oilor. Ei mananca la turma, mancarea care i-o poarta In traist.
Cei neinsurati se duc acasa, cu randul, i-si iau de mancare ; la
.cei insurati le aduc 1 femeile mancare la munte. Seara, de
obiceiu, yin s doarma la statth numai meitricarii, care pasc oile
meitrife (oi care au fatat 1 dau lapte). Ei adapostesc mai intaiu
,oile aproape de stana, dupa aceea se culca 1 dorm, unii afara,
altii in stan. Ceilalti pstori : b i r b i c a r i, n u t i n a r i, s t i r-
p a r i, despre care va fi vorba in capitolul urmator, nici nu vin
la stana. Fiindc viata pastorului aroman st strans legata cu
.suirea oilor la munte 1 cobortrea lor la es, ea va fi ardtata
mai pe larg In doua capitole care vor urma. Aici vom sthrui mai
mult asupra imbracamintei lui.
Deoarece intreaga tinuta a pastorului aroman, atat ca in-
fatiare fizica 1, cat mai cu deosebire ca port, are ceva care nu
se vede la pastorii celorlalte neamuri din Peninsula Balcanica,
iar pentru cercetator prezinth o lature din viata lui tot a de
interesanta ca 1 pastoritul, nu voiu intra in fondul acestui capi-
-tol, WA a spune cateva cuvinte si despre imbracamintea pasto-
rului aroman 2.
Comparat cu portul celorlalte popoare din Peninsula Balca-
mica, portul la pastorii aromani si peste tot la Aromanii munteni,
chiar atunci and nu se mai ocupa cu cresterea turmelor, asa
cum se pastreaza pand astazi, se prezint subt acea forma
,deosebit, care face ca un pastor aroman, ori unde s'ar gsi el
1 lata cum descrie Pouqueville tipul pAstorului nomad : Les Valaques
,nomades, qui portent sur leurs fronts We's l'empreinte des saisons, sont
generalement forts et robustes. Leurs ttes retracent les proportions iv,
.maines ; et le temps, qui affaiblit les types nationaux, n'a pu, malgr leurs
-alliances, les confondre nt avec les Grecs, ni avec les Albanais. On leur
reproche de la parcimonie, de l'obstination ; mais a. travers leurs moeurs
rustiques, on retrouve une franchise sauvage qui n'existe pas dans le ca-
sactre des Levantins. Leurs femmes, doues par la nature du riche coloris
,dont Rubens a donn le modle A I'dcole moderne, n'ont pour beaut qu'une
longue chevelure blonde, une bouche vermeille et la fralcheur de la sante
(Voyage dans la Grce II, p. 218). Act observ numai c amestecul pstori-
;tor aromni, prin aliant, (malgr leurs alliances") cum presupune scriitorul
francez care avuse prilejul s-i cunoasca cu un veac i mai bine Inainte, este
,cu desvarsire exclus, cel putin pentru Aromnii din Pind.
2 Despre originea portului la Aromni vorbeqte in treact 1 Tache
Papahagi In Oral ,sl Seel I, p. 86.

www.dacoromanica.ro
256 TH. CAPIDAN

cu turmele, In muntii Pindului ca 1 In Tomor din Albania, Itr

muntii Balcani ca 1 in Rodope, sd se deosebeascd, in privinta
aceasta, In mod fundamental, de pdstorul grec, albanez, bulgar
sau sarb. Acest port se aratd relativ vechiu, dacd tinem seama
numai de faptul cd la toate tulpinile de pdstori aromani, la cei
din Pind i Tesalia ca 1 la cei din Gramoste i Albania, el a
rdmas aceIai. Ceva mai mutt, el nu s'a schimbat nici la pastorii
grAmusteni din Bulgaria i Serbia, cu toate cd, dupd cum ant
vAzut In capitolul precedent, aproape de cloud veacuri ei trdesc
in muntii Balcani i Rodope printre Slavi. Aceastd mica consta-
tare ne face sd Intelegem, desigur, fail prea multd exagerare, cd
moda ori cat de mult va fi influentat asupra portului altor popoare,
la pAstorii aromani, ins, s'a izbit de acelai spirit de conserva-
tism ce se observd in graiul i obiceiurile bor.
Deoarece, din cercetdrile mele In acest domeniu, am putut
ajunge la convingerea cd ImbrAcAmintea pdstorului aroman, cu
toate Inrauririle ce va fi suferit din partea portului altor popoare,
a reuit sAii pdstreze acea trdsturd caracteristicd, care se
aratd ca ceva specific aromanesc, In cele ce urmeazd voiu face
o expunere amAnuntita a tuturor hainelor cu care se Imbracd
pastorul aroma, ardtand in acelai timp 1 originea cuvintelor
pentru imbrdcdmintea de bazd; Dupd aceasta, din compararea
portului arornanesc cu portul popoarelor cu care Aromanii yin in
nemijlocitd atingere, voiu cdutd sA specific mai de aproape trd-
sAtura caracteristicd aromaneascd, care, in parte, este aceeai at
trdstura caracteristicd a portului albanez, arnandou avand la
bazd acelai element strAvechiu de origine autohtond. Si fiindcd,
la inceput, atat barbatii cat 1 femeile s'au slujit de aceeai
ImbrAcAminte, in cele ce urmeazd voiu trata pe rand mai Intaitx
Imbrdcdmintea la bArbati, dupd aceea imbrAcAmintea la femei.
Portul bArbAtesc:
Barbatii poartd pe cap cOuld sau ccia'aud. Nu tim care va
fi fost, in timpurile mai vechi, forma ei. Astazi cde'ula este un
simplu fes de pasld sau de bumbac, de culoare alba' i frd ciu-
curi. Fesul rou, ca la Turci, s'a introdus numai la Aromanii
sedentari. Fesul alb la pastorii grAmusteni se cheamd k'ileafe,
Ic'uleafe sau tirlik'e; el este fAcut numai din bumbac. In Pind se
mai numete 1 barbaniscl. La Aromanii din Tesalia fesul se
deosebete ceva de acela purtat de pdstorii din Pind : este mai

www.dacoromanica.ro
 o

opitoosiett.41'
'.

Pastor din Pind in port obicinuit: cu c a e ul a pe cap si cu

sari ca f I ocata pe umeri Subt sarica yin cundu
tiplinea, diumindanea, cameasa cu cl'ine
si c a ta sarc u. Pe picioare: Co ar it sustinuti de c a (-
lave te si taru h'e (opinci) cu nano (yarful indoit).

www.dacoromanica.ro
 . . _
11'
e4,61." I

- !IV!' 1,1111,-t
r.

Celnic frserot din tinutul Vodena imbracat in saric a,

cundu s, tip une si celelalte.

www.dacoromanica.ro
 .

.^
Car ,

1
;AI
,At L
*17

2
,5twr r -11

1 Romani din Pind imbracati: 3

I n mal'ot, 2 in tipune 0 3 In talagan.
(Dupi Wace and Thompson, o. c.)

www.dacoromanica.ro
Y1'

=1-'1 bEt1
-

gn

Pastori din Pind cu portul putin schimbat,

www.dacoromanica.ro
,

S.

Romani gramusteni din Serbia i din Bulgaria

pu portul putin schimbat i cu turban pe cap.

www.dacoromanica.ro
 ,

Romni din Pind in port de sArbAtoare.

, C.7

.
3

L-476TI

13Aiat imbrcat tn mal'ot.

(Dui:4 Wace and Thompson o. c.)

www.dacoromanica.ro
r!
17.r
YY.- :

Aer* . 4 :""
'

!"! .1r. -7
11

74.9
.
-- `: -
-
-

Romni din Pind in port obicinuit.

,1 '-'7;"

061.(1Atottty
FiTtia neir " qz .

Rornni din Pind in port obicinuit.

www.dacoromanica.ro
 io In-

V SS

-
:t
'
.
T
- ' A Jr1',

Romani din Veria In port obicinuit

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 257

stramt i mai Malt, prevazut cu broderii de matase In culoriz.

Pe trup se poarta almeqe, din panza de bumbac simphs
sau amestecat cu in. Ca lungime, ea ajunge numai pana la ge-
nuchi, are manecile largi, ins Incheiate la mana, i de la bran
in jos, pe dinainte, cade peste genuchi in mai multe cute dese.
Aceasta camaa se numete climeag cu cl'ine. Subt camad pa-
storii gramusteni mai poarta 1 o flanela de ILA, cu maneci fungi
i scurta pand la brau, pe care pastorii din Pind o numesc cata-
sarcu ; cei din Gramoste i din Macedonia gddzoafel, iar cei din
Balcani i Rodope cdmikeald. Peste camaa se poarta de obiceiu
kumindane sau emddane (la Gramusteni : kumddane), care este
de postav, fara maneci 1 acopera pieptul i spatele pana la brau;
kumindanea nu se incheie la mijloc, ci la dreapta sau la stanga
cu zave (copci), caci aripile au doua fete i atunci se poate In-
chei, cand Inteo parte, and intealta. Altii poarta ilek'e, un fel
de fermenea fail' maned care ajunge pana la mijloc, cu aripile
trecand una peste alta i brodate cu gditan sau ibr4ime. Acea-
st ilek'e la .pastorii din Pind este aceeai cu gumindanea, numai
c se incheie la mijloc cu anasturi. La pastorii gramusteni ilek'p
se mai numete curtacd. Tot Gramustenii mai poarta 1 un alt-
fel de $curtd, numit cupdran.
Peste acestea vine fipunea, un fel de tunica pe care pastorii
fareroti o numesc Ogune (agune). Ea este facuta din ILIA, de
culoare alba i neagra, la Fareroti numai alba, lunga pand la
genuchi, fara maneci pe talie i cu mai multe clinuri la spate.
Pe dinainte nu se Incheie ; In dreapta 1 in stanga vine Cate un
buzunar, numit supane. Ea st deschis, ca s se van kimdda-
nea i cdmega cu eine. Aceast haina este cu atat mai eleganta
cu cat are la spate mai multe falduri. De obiceiu fipunea sau
$igunea de sarbatoare are pand la 20 de falduri, cea de rand
numai pana la ase.
Moi Hristu ali Marine, Mai Hristu al Marinei,
Sagunea cu nao cl'ine, Sagunea cu noud cline,
Custura cu trei sintili . briceagul cu trei lanturi.
Burileanu, I Romeni di Albania p. 120.
1$1 pstorii albanezi poart tes alb Die jetzt allgemeine Mode des
roten Feses ist jedoch wenigstens bei der christlichen Bevolkerung von
Mittelalbanien kaum hundert Jahre alt. Frilher trug man schwarze oder weisse
Fllzmiitzen hnlicher Form, welche in einigen abgelegenen Strichen auch
jetzt noch getragen werden" (J. G. v. Hahn, Alban. Stud. 1854, p. 29).

www.dacoromanica.ro
258 TH. CAPIDAN

Cnd $igunea este prevdzutd cu mneci despicate i lsate

*A atarne, atunci ea se cheamd la Gramusteni i la Fareroti
dulumOu (albu k'indisit cu laiu), iar dulumd, cnd igunea are
malted ci este de culoare neagr.
Peste tipune se poart cundu(e), la Grmusteni candtqe,
sau gurtu, $curtacd Aceasta este o haind fdcutd din Vac sau
aaimtu, scurtd rand la brau i are mnecile crdpate, pe dinduntru,
de la un-& rand la cot, pe unde se vdd mnecile camacii. Cand
este cald, mnecile afdrnd la spate.
Peste aceasta, cei mai bdtrni poart sar(Ocd de culoare
-neagrd, la Fdrceroti alb. Este ceva mai scurtd decAt tipunea,
.deschis pe dinainte i croitd bine pe talie. Mnecile la sarica
snt deschise, au forma triunghiulara i stit ceva mai scurte.
Deoarece sarica se poartd pe vreme mai rece, de cele mai multe
ori ea este prevAzut cu ILIA isn cuvite mai lungi, pe dinduntru.
In unele Orli sarica se mai numecte i guneld (yuneld). Farce-
rotii intrebuinteazd i gund flaneld" de culoare vnt, neagra
sau cafenie 1. In cazul acesta ea se numecte flucatd.
In zile de sdrbtoare, mai rar in cele de rand, se mai poart
inca o haind care se cheamd mal'ot. Este croit pe talie ca i
tipunea, insd ceva mai lung deck aceasta, pe care o ascunde, i
este prevazut cu mneci. In gall de aceasta mal'ot-ul este sin-
gura haind care se poate incheid pe dinainte, rand la bilu, cu
trei sau patru nasturi. De la brdu In jos st deschis ca sd se
vadd clinurile camacii. Mal'ot-ul are zdrculd (gluga). La unii zar-
cula este cusut de mal'ot; la altii ea este prinsd de nicte nasturi
facuti din aiacul mal'otu-lui sau din gditan rocu-Inchis sau
negru, din care se fac 1 cheutorile.
Tot In felul acestei haine pastorii aromani mai poartd i
telleigan. Deosebirea intre tAldgan i mal'ot nu este mare. TdId-
gan-ul este ceva mai scurt, este prevAzut cu aceleaci mneci,
numai nu se incheie pe dinainte, insd 1 el, la spate are o zdr-
culd. Farcerotii II numesc cdpote cu zeirculd. La Aromnii din
1 Vezi despre portul gunei la FArserdli sl C. N. Burileanu (I 1?omeni
di Albania p. 2(3) care i-a cunoscut mai de aproape : Nel vestiario questi
farseroti si differenziano dai moscopoleni e dagli Albanesi della medesima
regione, portando . . la caratteristica flanella gunea o guna di color azzuro
scuro, castagno o nero. In turco la guna nera 6 detta caraguna (cara-nero),
onde l'appellativo di Caraguni appropriato a questi romeni dai turchi e qualche
volte dai romeni della Macedonia".

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMA ZI 259

Veria talaganul, dupd materia din care este facut, este de doua
feluri : tdlagan di aaimtu, de culoare neagra, tlganul cherva-
liagiilor, si tdldgan di gravand, tot negru, pentru acoperit In tim-
-pul noptii si pentru ferit de ploaie. Din cauza asemanarii prea
anare ce exista Intre mal'ot ci tlgan, In unele sate din Epic,
mal'ot-ul se numecte tdldgan. Talaganul de gravanO se poarta
mai mull de catre comerciantii de lanuri, nu si de chervanagii.
In fine ultima piesd de Imbracaminte este tdmbarea, facuta
Ain cdprind (par de capra). Ea vine tot pe talie, bine inteles nu
,ca celelalte piese de Imbracaminte, insa are manecile desfacute,
In forma de plata Ca i capotul, tambarea este prevazuta cu
zdrculd (gluga). Ea se poarta numai in timpul iernii, cand este
irig ; iar vara pastorii 1 chervanagiii se folosesc de ea In timp de
ploaie i noaptea, la culcare, cand se invelesc cu ea.
Ca cingaloare pastorii aromani poarta bran, (la Gramusteni)
ibdrnu, (la Farceroli) bar, avand de obiceiu dungi colorate. Cu
'brdnlu AromAnii se incing peste tipune, niciodata peste amaca
:ci sarica. El este de lana, de culoare rocie, alba sau vnt.
Peste bran pastorii si unii din chervanagii poarta sileafe, numita
-1 sileah'e, Meah'e, adeca seleaf" turcesc, facut din piele, mai
.larg pe dinainte si cu 3-4 despartituri, in care se yard cututlu,
cama, cumburea, pi$tolea (la Farceroti), altipatlarlu precum I ma-
nearlu (amnarul) cu custura. Aceste cloud' din urma sant legate de
silivar (lant) ca sa nu se piarda.
Pe picioare plistorul aroman nu poart nici un fel de pan-
-taloni subt forma de cioareci, nadragi, itari sau berneveci, ci
inumai zmeane (izrnene), facute din aceeaci panza ca i catnap.
Ele sant sustinute de o cingatoare pdrceizon, care trece prin in-
doitura izmenelor facuta la marginea de sus ci iese la cele cloud'
.cdpataie de dinainte. Panza din care se fac izmenele este de
,obiceiu alba ; la pastorii gramusteni am vazut ci izmene de cu-
Lloare Varian.
Peste izmene se poarta &owl/ cu tuzluci sau fdra. Acestia
.se Incheie cu copci i sant strandi bine pe picior, Incepand de
la glezne peste genuchi pana pe la jumatatea coapselor. Cioarecii
sant de obiceiu albi. Copiii poarta Si cioareci rocii, negri sau vineti.
'El sant sustinuti cu bete numite calfavete, care se. Infacoara de-
desuptul genuchiului. Marginea de sus de la doarit, ca sd stea bine
Intini, se leaga de pdrcdzon cu o sfoara care se numete stringre.

www.dacoromanica.ro
260 TH. CAPIDAN

Piciorul este inatat cu lapudz, (la GrAmusteni si Frseroti)

pdrpodz ciorapi".. Grdmustenii poartd, pe alocuri i numai liii
timpul iernii, si c1cu fdcuti din saiac. Peste ciorapi vin tdruh'e
opinci". Acestea au vdrful, care se chearnd naai, bine ascutit si;
Indoit pe dinainte. Opincile Aromnilor snt un fel de jumdtti
de ghete, fr sfori. Proprietarii de turme ca si meseriasii, poart
pe picior si curaeli, un fel de jumtdti de ghete, deosebindu- se-
de tdruh'e prin aceea c n'au vdrf, iar ordsenii inaltdminte.
obicinuite.
Portul ferneiesc:
Femeile poartd pe cap, de obiceiu, Wald (6aeruud), care nu este-
decdt un fes rosu numit la Farseroti enpare (In Olimp tipare), Impre-
jurul cdruia se Infdsoard cositele, sau o mdndild batistd", care, la,
femeile mai bdtrne, este vndtd. Din cauza cuparei, toatd 6oafura
capului la fdrseroate este ceva mai inaltd cleat la celelalte Aro-
mane. Tot la Farseroti fetele poarld 6uparea sirnpld, jar nevestele:
au in fata, deasupra fruntii, cdte o fdsie brodatd si sustinutd de
o legaturd \rand% care Infdsoard partea inferioard a 6uparei,
acoperind putin si fruntea. Fdrseroatele Milne Ii invelesc t'u-
parea cu o pdnzd albd. Aceasta pdnzd este aranjald in asa fel'
'Mat intreaga coafurd devine mai Inaltd si ceva mai voluminoasd-
Aceasta este legatura pe care ele o nurnesc de obiceiu eleroarid
sau 66eroand. La GrAmusteni coafura ferneii este si mai corn
plicata. Femeile bdtrne isi infsoard fruntea cu baltu panza
alb/". Peste acesta vine o nafrarnd neagrd, $imie, care acopere tot
capul, afard de partea de dinainte, uncle se vede baltul. Cele mai
tinere poartd, in unele prti, in loc de bait, tipd, un fel de na
frama din panza de mdtase, de obiceiu colorata, peste care vine
Omia. Femeile care n'au atins vdrsta de 40 de ani, dupd aceea,
miresele prezum si fetele, poartd cd6u1d cu un tas de asime (de
argint) pe deasupra, avnd imprejurul lui un baier de bani de
argint, iar la marginea de jos a cdciulei un sir alcdtuit din tot
felul de monede in aur si argint, pe care ele II numesc aradrik'e
di flurii. Subt aceasta mai vine un baer de margele de toate cur
lorile, dar mai cu deosebire albe, care cade pe frunte. Acest baer
se cheamd 1i1ie di mcirdzeale flori de margele". Un ultim ir de-
piese de argint nurnit 11lie di asime flori de argint", care cade
pe frunte i o acoperd aproape peste tot, completeazd Intreaga.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 261

ccoafurd. In afard de aceasta, se mai adaoga si alte panglici cu

tot felul de zorzoane. Toate acestea impreund cu intreaga coafura
sant sustinute de o fa'sie de panza, brodala cu margele, numita
a unii pcirtild, iar la altii mogur. La urechi se poarta veri sau
ming'usi cercei".
Pe trup se poartd cdmeagi alba cii lilie (cu rauri). Peste
.camasai femeile gramustene imbraca un k'eptar de lana, iar Far-
seroatele un fel de bolerb de culoare vandta i impodobit cu tot
felul de broderii, numit coa6e. Peste acestea yin cundufu i fu-
stanea rochia". Pe dinainte, se lasa poala sau puSeaya "sortul",
incins de obiceiu ceva mai jos de mijloc cu dizga. La Farseroate,
hainele sant deschise la piept.
Peste acestea vine tipunea sau igurzea mai lunga decat cea
barbdteasca ; ea ajunge pand la glesne. La Aromanii din Epir
fetele tinere poarta peste rochie tik'etd de stofd mai find, de
obiceiu brodatd in fir. Peste aceasta nu se mai imbraca nimic.
Daca nu se poartd tik'eta, atunci atat fata cat i femeia mdritata
imbraca dulumd, care este aceeasi cu tipunea : n'are maneci, nu
se incheie pe dinainte si este lunga pand la glesne. Femeile mai
bdtrane poarta si palt (scurteica imblnita). Celelalte femei mai
in Val-st poartd peste tipune sau sigune sar(Ocd, aceeasi ca i
la barbati, prevazuta pe dos cu par de land in forma de uvite,
numai ca este mai ward si impodobita cu custuri la piept, la
marginea buzunarelor si in dos. Aceasta sarica la Farseroate se
mai cheama guneld 1
La mijloc femeile se incing cu brau alb sau de culoare
inchisa. La Farseroti fetele tinere poarta curaud largd sau culane
(colan) imp3dobit cu tot felul de broderii. Atat braul cat si cu-
raua, se incheie in fata cu un fel de agrard de argint numitd
aprecd i uprak'e (di asime). Ea se deosebete de paftalele
Turtate de Bulgaroaice prin aceea cd sant mult mai mici numai
la Gramusteni si Fareroti ceva mai mari si lucrate cu mult
gust artistic de catre argintarii aromani. Farseroatele i o parte
dintre Gramustene, care, mai mult decat femeile Aromanilor din
Pind, tin foarte mult la podoabele sclipitoare, au atarnate de
Zuprak'e mai multe lantusoare, avand la capatul fiecdruia Cate
I NA mul'ari Akita' tu strane lAi, cu sada* icA cu guneld, cu floate
anapuda (o muiere imbrAcat cu haine negre, cu saricd sau cu gunell cu
!An pe dos)..Cf. FrtiEa. Mul .1 137:

www.dacoromanica.ro
262 TH. CAPIDAN

o cruciulita, o cutiuta de argint pentru bani, un briceag etc. Fe-,

melle din Pind poart numai briceagul atarnat de un lant numit
alsga.
Pe picioare se poarta lapudz i ghete. Farproatele i Gra-
mustenele, la lucru, umbla desculte.
Tot ca chestiune de podoaba, adaogam aici la imbracaminter
ca Farseroatele, mai ales cele mai tinere, se tat u e a z a. Ele '101
fac tot felul de semne pe frunte, dar mai ales crud. La Inceput
crucile se obicinuiau numai In regiunile In care, alaturi de Alba-
nezii cretini, se gaseau 1 Albanezi musulmank Deoarece 1
Albanezoaicele se tatueaza, femeile cretine, ca sa se deosebeasca
de Albanezoaicele musulmane, se tatuau facandu-i semne in .
forma crucii.
Se Intelege c portul pastorilor aromani Indepartati din lo-
curile lor de origine a suferit unele schimbari, subt influenta..
portului neamurilor cu care au venit In atingere. Insl aceastaz
schimbare se observa mai mult la aceia care au devenit sedeni-
tari. Astfel, cei din Veria au adoptat alvarii de postav negru;
care, in unele locuri, au patruns 1 la Aromanii din Pind ; iar at
parte dintre Gramustenii din Bulgaria poart pe cap un turban
albastru, Intocmai ca Bulgarii din Tracia, care 1-au Imprumutat
de la Turci '. In unele parti din Albania, portul femeiesc se-
aseamana cu eel albanezesc. De asemenea multi Fareroti, ca s
nu lie atacati de bandele albaneze, se imbraca in costum alba-
nezesc. Acest costum la unii, cum sant o parte din Aromanii din
Beala, s'a impamantenit 2. Ins, dupa cum am spus la inceputul
acestui capitol, toate aceste influente neinsemnate nu schimbal
isntru nimic trsaturile fundamentale ale portului aromanesc, care
raman ca ceva specific numai pentru pastorul nomad aroman...
.
Luand acum in cercetare portul descris la barbati ca 1 la
femei, i eliminand dinteinsul elementele mab noua, Imprumutate
de la celelalte popoare balcanice, vom observa ca, din punctuk
de vedere al originii cuvintelor, el arata cloud straturi bine dis-
tincte unul vechiu i altul mai nou.
In stratul vechiu avem: c a e' u 1 a, camea a, zme an e,
k'eptar, bran, sarica i tambare.
Const. Jireeek, Das Flirstentum Bulgarien p. 119 .
C. N. Burileanu, I Romeni di Albania p. 216_ sj urrn.;. 2611 i arm..

www.dacoromanica.ro
 Fareroata din Corfu cu port
putin schimbat.

Fareroara cu Cu pare pe cap.

www.dacoromanica.ro
00-' T
I

..

IT,

&

#.4-:144 f v.
\ 1 '
f.' I
.1
fa
,t,
..- "' i t

El
1 -''W ' ... /
lV.111
\..... .it.

mi.. . i
... i it.i

.1-1 ':1 Mr9 . ;

.
. .a.. , t. -. R.... ., .'
'.. .
..,
; ' ti,-.k .4..
P
... .
n
as 0

_II i ta A
I..
.,
1 .0.,-,.. t. :'.'111"tr".7.-
'

int
,,.

N. 1, d

r d 'a ji41 r.
-

Farqeroate din Cur6ao (Albania).

www.dacoromanica.ro
 ,.`" Ilk vg..

7 ai..
,
-
,

4,

Faqeroate din Muzachia (Albania).

(Dup5 C. N. Burileanu o. c.)

www.dacoromanica.ro
 A
CC- `W
I

r
VA'

r"4
71D

7.1
V
r. 410
7. 4
1

ci 1 1 I f
.A
it

Far5eroate din linutul Vodena.

(Duo C. N. purileanu o. c.)

www.dacoromanica.ro
 It

r!

'4'
1111

ts"c

,4
) ..............-

Romncl din P5clz (Pindl cu port

modificat dupd portul slay.

www.dacoromanica.ro
 4rt

:
Romance din Aminciu (Metovo) in Pind.

.E

,A4

'4-r- .

Femei din Samarina imbrcate in s a ric A i dulu rn a,

Mood Wace und Thompson, o.c.)

www.dacoromanica.ro
 RQMANII NOMAZI 263

In stratul mai nou: tipune, cundu, talAgan, ma-

l' ot i 6 oarit.
De fapt, piesele de Imbrdcdminte din aceste cloud straturi
alcdtuesc portul specific al pstorului aroman, fie el din Pind,
din Gramoste sau din Albania, i aflandu-se Imprdtiat cu tur-
mele In Grecia veche, in Macedonia, in Bulgaria, In Serbia sau
pe coasta Dalmatiei.
Vechimea cuvintelor din primul strat este indiscutabild. Ea
incepe din epoca substratului linguistic, trece prin epoca roman&
i ajunge pand la primele veacuri de atingere. cu Slavii. Intr'un
studiu ca cel de fat& mai mult cu caracter etno-istoric deck
filologic, nu voiu Incerca sd ma ocup cu raportul formal ce
existd intre brdnu-1 i cd6u1a aromaneascd i Intre formele
corespunzatoare din limba albanezd bres i /caul's. Ins, ori cum,
vorbind despre vechimea lor, i fdcand numai simpla constatare
cd ele se gasesc aceleai la Aromani i la Albanezi fara a
pute fi dovedite ca Imprumuturi reciproce --trebue sd admitem
cd, intru cat nu ne pot veni de la celelalte popoare balcanice,
ele reprezintd vechi ramdite din graiul substratului linguistic
traco-iliric. Formele din epoca romand sant reprezentate prin
cdmea0 (<camisia), k'eptar(< pktus 4- -arius), saricd (< sarica
pentru serica)i tdmbare, cu origine nu prea Idmurita. Acest cu-
vant existd in limba ital. tabarro, fr. tabard etc. i presupune o
forma' latind tabarrus, data deja de Cipariu. Pentru noi este
interesana prezenta lui in dacoromand : Luati-i tdmbariul 1 o
bateti". (Dosofteiu, Vieille Sfintilor 7) etc. e'c. Aceast constatare
ne duce la concluzia cd intru cat el nu exista la celelalte po-
poare balcanice, in schimb ins se gdsete la popoarele romanice,
cuvantul trebue sd fie vechiu in limba. In cazul acesta, greutatea
ce ar prezenta pentru limba romand pstrarea lui b intre cloud*
vocale dintr'o forma tabarrus s'ar putea Inltura prin admiterea
existentii unui *tambarrus. In cazul acesta am avea Inca o for-
matiune de felul Jul *sambata din care a ieit sdmbdta, alaturi de
sabbatum (Cf. Meyer-Lubke REW. 7479 ; Dacoromania I 436; II
810), dei nu avem o potrivire perfectd Intre aceste cloud forme,
mai ales cd Inteunul avem nu singur b intervocalic, iar Intealtul
doi b. Din atingerile cu Slavii avem zmeana (< izmna).
Trecand la al doilea strat de cuvinte, in care infra piesele

www.dacoromanica.ro
264 TH. CAPIDAN

de imbracaminte oarecum mai noud, observam ca, dupd origine,

toate sant de provenientd strind :
tipunea, exista la toate popoarele balcanice : ngr. tcyno6vc
tradus prin xeXixt Ile xstefaccg xpepapivoc (vesta cu manecile atar-
nate); sarb. zubun; dacor. zabun ; alb. d2ipun. Toate vin dintr'o
forma romand transmisa tuturor popoarelor balcanice, prin Vene-
tieni, zipon, zupon, i relevatd pentru Tntaia data de Cihac (II,
.581). Forma neogreaca ar puted fi un imprumut din aromanete.
Cundqu, la origine, ar fi trebuit sd se pronunte *kuntiq.
.Aceastd forma, potrivit trecerii lui nt in nd la Aromanii din Epir,
a ajuns regulat la pronuntarea actuala, din forma turco-tdtard
konta, cu o difuziune extraordinara. Existd la Greci : xovT6acov
(atestat la Daniei6); dupa aceea la Bosniaci, Sarbi i Crcati :
konta, kuntog 1 kuntu, atestat intr'un spomenic Inca in 1406
(vezi Tri Rje6nik) cu intelesul de haind Imblanita, de aci apoi
bland, cojoc ; la Unguri konts; la Poloni kontusz ar fi o haind
care face parte din portul lor national (vezi Linde, Slownik)
i la Dacoromani con14. Cuvantul a trecut la Aromani, Jude-
and dupa o final trecut in u, de la Sarbi. La acetia gsim ala-
turi de forma originald konta 1 kontug precum 1 kuntug. Un
Imprumut sarbo-croat de la pastorii aromani ar fi mai putin pro-
babil 1 pentru faptul ca cuvantul exist 1 la Poloni.
tdleigan (tldyane), dupd forma, nu este cuvant vechiu. Se
gasete la Albanezi : talagan, talagane Mantel mit Kapuze" (G.
Meyer, EWA 423); la Greci : TaXceyoivt capote courte" ; la Sarbi
i Montenegrini talagan Oberkleid fiir Manner" (Karaffi). De
la cine va fi trecut la pastorii aromani, nu pot preciza, deoarece
forma aromana se potrivete cu toate. Pentru noi este important
s tim cal cuvantul nu este prea vechiu in dialect.
ebarif au origine nesigura. De fapt insd sant aceeai cu
cioarecit din dacoromand i ca atare n'ar putea fi despartiti de
tin prototip stravechiu, din care au ieit amandoua formele : aro-
mana 1 dacoromana. Astdzi cuvantul se aduce in legatura cu
turc. 'earyk espece de chaussure legere que portent les patres et
les paysans : chaussure en cuir que portent les villageois" (Samy-
bey Fracheri, p. 460), ceea ce este putin probabil. Trecerelp de
inteles de la acoperiul piciorului pand la gleznd" la acela de
ghetre, acoperiul piciorului de la glezna in sus', cum este peste
tot in arom. i in parte exista 1 in dacor. (cf. Tiktin, Diet Rom.

www.dacoromanica.ro
 ROMAMI NOMAZI 265

Germ.) i de aci apoi la acela de itari" din dacor. s'ar explica

cu greu. Ar rmanea obscure 1 ale de pdtrundere isn cele cloud
dialecte, mai cu deosebire cd el nu exist In niciuna din celelate
limbi balcanice, de unde ar fi putut trece la Romani. Eu cred cd
,cuvantul este mai vechiu decal influenta tura. El ar putea sta
in legAturd cu arorn. 'dor (picior) i 6oard (sfoard de legat cio-
irapii). In orice caz originea cuvantului rmane obscurd.
*
Din aceast identificare a cuvintelor din cele cloud straturi
rezultd, in primul rand, cd din vechea imbrdaminte a pdstorului
strdroman astdzi ne-au mai rdmas cd6u1 a, c a m (e)a s a, brau I,
k'eptarul, sar ica si t am b ar ea si, poate, cioarecii. Dintre
acestea, k' e p t ar u 1 la pdstorii aromani nu se mai obicinueste, el a
fost thlocuit prin ilek'e i toate celelalte forme inirate mai sus. Dacd
tnem seamd masa' de difuziunea lui la celelalte popoare balcanice,
prin mijlocirea pdstorului aroman, trebue s admitem cd In tim-
purile mai vechi el a fost purtat si de pdstorii aromani. Astazi
k'eptarul este purtat numai de femei. In al doilea rand mai rezultd
faptul cd piesele de imbrdcdminte din categoria a doua, lipune,
cundw, kildgan, oricat de caracteristice ar pdrea ele pentru por-
tul pdstorului aroman, sant, dupd cum arat numele lor, de pro-
venient streind. De altfel, lucrul acesta se observd 1 din forma
deosebitd in care ni s'au pdstrat ele in amandoud dialectele : la
Aromani avem : fipune, cundu(e), la Dacoromani zdbun, contii$
fetc. Aceasta este 'Inca o dovadd c numele cu haina n'au intrat
la Romani in vremea and Aromanii si Dacoromanii erau la-
-olaltd, ci fiecare a ptruns direct sau indirect pe ci deosebite.
Insd recunoscand toate acestea, nu trebue sd trecem cu
vederea tipul original ce se observ in portul pdstorului aroman,
chiar atunci cand, dupd un examen arndnuntit asupra originii pie-
selor de Imbrdcdminte, stim c numai unele din ele sant vechi,
:si restul de provenientd mai noud. Acest tip a fcut pe tofi cdla-
torii streini, care au vizitat Peninsula Balcanicd, sd nu confunde
niciodat pe pstorul aroman cu pdstorii celorlalte neamuri. In
privinta aceasta Weigand, vorbind despre portul Aromanilor,
spune c portul Albanezilor, Turcilor, Grecilor i Bulgarilor este
asa de deosebit de acela al Aromanilor Incat niciodatd nu se
poate face o confuziune intre unul i altul Aceasta insemneazd
I G. Weigand, Die Aromunen I p. 264.

www.dacoromanica.ro
266 TH. CAPIDAN

a portul original al pastorului aroman, oricat de influentat va if

fost, prin introducerea de piese de imbraaminte streine, totui
el a reuit s se pastreze nu numai deosebit de portul celorlalte
neamuri, dar i cu un caracter specific al lui, care rezult din
eleganta i bogatia lui, fata de Portul saracacios i de imprumut
al Grecilor, i fatal de portul extrem de greoiu al Slavilor. Iar
eleganta portului la Aromani consta in croiala hainei pe talie 1
mai cu deosebire in multimea faldurilor ce le face de la talie in
jos. In privinta aceasta, la descrierea fiearei piese de imbracaminte, _

am spus a, dintre toate, camaa i tipunea, pentru ca ele s fie

elegante, cea dintai trebue sa faca cat mai multe falduri pe di-
nainte, iar a doua cat mai multe falduri la spate.
Cercetand acum portul popoarelor cu care pastorul aroman
vine in nemijlocit atingere, mai intaiu trebue sa ne ocupam de
Greci. Grecii din apropierea Aromanilor sant de doua ieluri:
Romani grecizati i Greci adevarati. Printre cei dintai socotim pe
aa numitii Cupdari. Acetia ocupa o regiune situata in partea
rAsariteana fata de locuintele Aromanilor din Pind, intinzandu-se
de la miaza-noapte spre miaza-zi intre Samarina 1 granita de
nord a Tesaliei. Portul lor este identic cu acela al pastorilor
aromani. Cupgarii poarta pe cap cae-ula, pe care ei o numesc
slaik'a sau skufk'a (oxolfgpvcc, oxo6cpxioc); pe trup, In afara de ca-
maa, kumindani i pigli. Aceasta din urma este identia cu ceea
ce Aromanii numesc cundu". Peste pigli poarth tipuni (cocnotivc).
Celelalte piese de imbraaminte sant : talayani, mar ot i flukata
(= sarica). De la brat' in jos, sant imbracati cu lzulevyja (xou-
Xsz5y:a) care sant identici cu cioarecii la Aromani, iar pe picioare
cu torapia (TatopcircAlcc) ciorapi". Peste ciorapi poart opinci din
piele de porc sau de bou, sustinute de sfori care se leag impre-
jurul piciorului. Croiala hainelor este la fel ca aceea a Aroma-
nilor, numai ceva mai grosolana. Cum a Cupgarii au fost odatd_
Aromani, aceasta se dovedete nu numai din unele localitati din
tinutul lor, in care se mai pastreaza dialectul aromanesc, dar 1
din mai multe cuvinte i particularitati aromaneti din graiul lor
grecesc 1 Alaturi de acetia, vin Grecii din Hasia cunoscuti de
calm Aromani supt numele de Heipti. Acetia traiesc in apro-
pierea Cupgarilor. Si portul acestora este identic cu acela al pastori-
I Cf. Weigand, Die Aromunen 1 p. 130 nota ; Wace and Thompson
o. c , p. 30.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 267"

lor Aromni, cu singura deosebire cd ei, In loc de cioareci In felul

celor purtati de pdstorii aromni, poartd nite ciorapi lungi. Opin-
die lor snt tot din piele de porc sau de bcw, ca acelea pe care
le poartd Cupaarii. In ce privete provenienta acestui port, intru
cat el se deosebete de acela obicinuit la Grecii din interiorul
Greciei, identificndu-se cu portul pstorilor aromni, originea
lui aromneascd apare indiscutabild. Ceva mai mult, chiar portul
Grecilor din Grecia propriu zisd arat elemente pe care specia-
litii in materie nu i le pot explicd deal numai ca int-dui-hi din
partea pdstorilor aromni 1 laid de ce socotesc cd, dupa, aceast
mica expunere a punctelor de asemnare Intre portul arornnesc
i portul grecesc, i dupd cele ce vom veded mai departe asui5ra
acestui din urmd port, nu se poate admite o influenta greceasc*
asupra portului aromnesc.
Dupd Greci, vin Bulgarii. Despre o influenta a portului bul-
gresc nici nu poate fi vorba, aci nu existd nici un punct de-
asemnare intre unul i altul. Ceea ce ar fi ceva asemndtor,
dupd unii scriitori streini, este, dupd cum se va vorbl mai pe larg in
alt capitol, de provenienta aromneascd. Pretioase informatiuni
despre portul Bulgarilor de pretutindeni ne d, acum in urm,
Ischirkoff 2. Din cetirea intregului capitol Trach!en", bogat In
amdnunte, n'am putut gsi nimic care sd se asemene cu portui
pdstorilor aromdni. In schimb, existd multe asemndri, dupd cum
observd N. lorga 3, cu portul Romnilor din stnga Dungrii.
Rmne de cercetat numai portul albanezesc.
In ce privete pe Albanezi, de1 portul lor se deosebete
de acela al Aromnilor, cu toate acestea, examinat mai de aproape,
el aratd aceleai trdsturi caracteristice care se vdd I la Aromdni.
Din Intreaga imbrdcdminte a Albanezilor, cdmaa cu falduri
multe pe care ei o numesc fustan (= fustanel) formeazd semnuli
caracteristic prin care ei se deosebesc, In port, de popoarele cu
care se invecineazd. Aceast fustaneld, care se va fi desvoltat
odatd dintr'o simpld cdmae cu mai multe falduri, cum este la
Vezi despre aceasta capitolul Influenta pAstorilor aromAni asupra
celorlalte popoare balcanice".
2 Prof. Dr. A. Ischirkoff, Bulgarien. Land und Leute 11 Tell. Leipzig
(1917) p.24 i urm.
2 N. Iorga, In Bulletin de l'Instztut pour !Wade de l'Europe sud-orien,
tale. VII. me anne N-os 1-3 p. 16.

www.dacoromanica.ro
:268 TH. CAPIDAN

Aromani, astAzi nu-i deck o fust cu sute de incretituri, care

se Imbracd de la mijloc in jos, cdzand, in cat mai multe falduri,
la Albanezii din sud (Toschii) pand la genuchi, iar la Albanezii
4:le nord ((ITheghii) ceva mai sus de glezne. Portul ei nu este
rdspAndit pretutindeni, cum este cdmaa cu falduri la Aromani.
.Fustanela albanezd se poartd numai la Toschi peste tot, iar la
'Gheghi ea este aa de rard, incat e pe cale s dispard. De alt-
fel, atat la Toschi cat mai ales la Gheghi ea a ajuns o haind
foarte scumpd, pe care oamenii lipsiti de mijloace i in deosebire
Tiobanii nu i-o pot procurd. 0 adevdrat fustaneld cum o poartd
Albanezii bogAtai trebue s fie fdcutd din sute de incretituri.
Les fustanelles des personnes riches ont de cinq cents a sept
cezt cinquante bandes" I.
In afard de cdma, o altd haind din portul Albanezilor
care este identicd cu lipunea purtat de pstorii Aromani, este
aa numita frokate. Ca 1 la Aromani, ea este fdcut din aiac,
croit pe talie i cade in mai multe falduri. Iat cum ne vorbete
Hahn despre ftokata Albanezilor : Eine elegante F1'okate muss
bis zum Giirtel hart an die Taille schliessen, von da an aber,
_gleich der Fustanelle, in veiten Falten auseinander gehen und
ist, wenn gelungen, ungemein kleidsam" 2, Aici trebue s mai
addogdm faptul important pentru noi cd aceastd haind se poart
numai de cdtre Toschi, nu i de Gheghi, la care ea este necu-
noscutd. Die Frokate wird ausschliesslich in der Toskerei, hier
aber von jung und alt, arm und reich, Sommers und Winters ge-
tragen. Dies ist eine Art Dberrock von weissem Wollenzeuge ohne
Kragen und Aermel, welcher Brust und Leib unbedeckt lsst und
daher nur den Racken und die Weichen schtzt" 3. Albanezii mai
au I alte piese din imbrdcdmintea lor, ca garks In unele locuri
la fel cu sarica, in alte parti cu tipunea, dulama, meat etc , care
sant identice cu acelea din portul Aromanilor, insd acestea fiind
Imprumuturi mai 'loud, n'au nici o insemntate pentru chestiunea
Scare ne intereseazd.
In afard de Albanezi, fustanela mai este cunoscutd i la
Greci. Ea este socotitd la ei ca port national. Ceva mai mult,
I H. Hecquard, Histoire et description de la Haute Albanie. Paris,
v. 285. Despre portul la Albanezi vezi 1 Spiridon Gopevid, Das Fiirstentum
-Albamen. Berlin. (lgl4) p. 116 i urm.
2 J. G. von Hahn, Albanesisclze Studien p. 29.

a J. G. von Hahn. o. C. ib.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 269A

elita armatei greceti (Evzonii), din care pe vremuri se alcatuia 1

garda regala, este imbracata In fustanela. Cu fustanela ei au Intro-
dus 1 itarii aromaneti (6oariti), care se urea numai pand la
jumatatea coapselor ; se incheie cu copce 1 sant strani bine pe
picior, fiind sustinuti subt genuchi cu aceleai jaretiere pe care,
dupa cum am vazut, Aromanii le numesc ceilldvete. Dar fustanela
greceasca este nova de tot. Ea nu dateaza, dup5 confirmrile
specialitilor In aceasta materie, deck de pe la inceputul sec.
XIX : The Albanian fustanella was adopted by the Greeks after
their liberation in 1821 as their national costume" 1. Se tie ca
pe la inceputul veacului trecut, ideea conducatoare a popoarelor
balcanice, fara deosebire de nafionalitate, era cretinismul. De
ad lupta cretinilor in contra paganilor. Acei care s'au luptat
pentru eliberarea cretinismului de apasarea tiraniei turceti. prin.
renaterea Greciei, au fost pastorii i fiii de celnici aromani, ca
Andruju, Dracu, Bajdechi, Hagi-Petru, Marcu
Bociar i, Ciavel a, Griva i altii, printre care se gseau
1 unii Albanezi. Toti acecti eroi ai neamului nostru erau imbra--
cati cu aceast catnap' in falduri multe, care a izbit aa de
puternic imaginatia Grecilor, that imediat dupa miccarea pentru,
desrobirea Greciei, ea deveni, dupa cum am spus mai sus, port.
national.
Eliminand dar pe Slavii de sud i pe Greci, ajungem 11.
pe aceast cale la raporturile mai stranse ce exista numai intre
Aromani i Albanezi. .

Este foarte greu de stabilit la care dintre aceste dotta po--

poare faldurile de pe haine sant de imprumut. Rana acum, aceste
falduri, ca parte caracteristica la port, au fost relevate Inca de_
pe la inceputul sec. XIX de Care Pouqueville, numai pentru por-
tul Albanezilor. Despre Aromani, pe cat tiu, nu s'a scris nimic:
in aceasta privinta, nici macar de catre Pouqueville care a cu-
noscut aca de bine viata pastorilor nomazi. Aceasta se explica,
desigur, numai din cauza ea o exagerare a faldurilor la camace-
se putea observa numai la fustanela albartez5. Dar faptul acesta_
nu ne poate indreptati sa credem ca, In ce privete vechimea,
fustanela st la originea camacii cu falduri, Deci, din punctul de-
vedere genetic, nu se tie Inca daca fustanela a iecit dinteunt
simplu cort Incretit, pus pe dinainte, sau, dupa cum sustine Ha-
1 Wace and Thompson, The nomads of the Balkan p. 60.

www.dacoromanica.ro
-270 TH. CAPIDAN

'berlandt 1, din cama5 incretita, fapt cert este c5 Intre camaa

aromaneasca i fustanela albanez, cea dintai este mai veche.
Aa stand lucrurile, fustanela la Albanezi s'ar fi putut desvolta
idinteo cam*" cu falduri, aa cum se poarta ea astdzi la Aro-
Imani. Dar faptul acesta nu ne poate Indreptati s credem Ca
imodelul original pentru fustanela a fost catnap Aromanilor. S'ar
fi putut ca, la origine, 1 Albanezii s fi avut o camp' cu falduri.
Astazi noi putem spune numai atata, ca, pe and la Aromani
faldurile la imbracaminte au o Intrebuintare generald, adeca se pas -
treaza cu port cu tot, atat In regiunile de obarie ale pastorilor aro-
mani: Tesalia, Pind, Gramoste i Albania, cat 1 in Rodope i Balcani,
la Albanezi, din contra, aceste falduri se intalnesc numai la fusta-
nel 1 la fl'okate. In gall' de aceasta, pe cand la Aromani atat
camaa cu falduri cat 1 sarica cu tipunea 1, peste tot, toate
piesele de imbracaminte sant raspandite la top Aromanii 1 In
toate partile, la Albanezi, dimpotriva, fustanela aproape nu se mai
Toarta de Albanezii de nord, numiti Gheghi, 1 tine numai de portul
Albanezilor de sud, numiti Toschi, iar fl'okata, care este identica
cu sarica aromaneasca, este absotut necunoscutd la nord, i se
poarta peste tot numai la sud. Daca, la aceasta, mai ad5ogam
faptul ca, dupa cum am aratat inteun alt studiu 2, fl'okate alba-
nezeasca nu este decal un Imprumut de II pastorii aromani, din
sarica flocata, atunci ajungem, cel putin pentru provenienta fro-
catei, la obarie roma/leas&
Dar, dupd cum am spus mai sus, scopul acestor expuneri
nu este ca s aratam originea romaneasca a portului albanez.
Imprumuturi de piese de imbracaminte la populatiuni care se l'n-
vecineaza, se Intampla adeseori i pretutindeni. Aici vroim s ne
apropiem de ortginea faldurilor i, la aceasta, nu vom putea
ajunge cleat numai stabilind, mai intaiu, extensiunea lor geo-
-grafica.
Astazi camaa cu falduri se intinde Incepand din regiunea
lacului Scutari, unde ea apare foarte rar, dealungul Marii Adria-
tice, peste toata Albania, In Gramoste, pe amandoua povarni-
urile Pindului, In nordul Greciei pana in Peloponez. In rasaritul
i centrul Peninsulei Balcanice ea este necunoscuta. Acest teritoriu
A. 1-laberlandt, Bettrage zur Volkskunde von Montenegro, Albanien
-and Serbien publicat in Zeitsclulft far Osterreichtsche Volkskunde B. XII (1917).
3 Th. Capidan, Rap. alb.-ront. hi Dacoromanla II p. 476.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 27 t

In care se poarta Inca pana astazi camp cu falduri, corespunde

.cu acela ocupat odata de Iliri. De fapt, de la Iliri au ajuns unele
desemnuri de imbracatninte facute pe placi de metal, in care, in
-spre deosebire de camaa-tunica la Romani, se observa increti-
-turi pe catnaa 1. Acest soiu de camala care, dupa parerea spe-
cialitilor in aceasta materie, a exercitat o inraurire I asupra
portului legionarilor romani 2, s'a pastrat Inca pan astazi, subt
-forma lui originala la pastorii aromani, i ceva mai exagerat la
Albanezi.
acum, dupa ce ne-am apropiat de originea notei carac-
teristice la portul pastorilor aromani, reintorcandu-ne la piesele
de imbracaminte mai nott, de imprumut, ca tipune a, cund u-
u I 1 altele, in mod firesc ni se pune intrebarea : trebue noi,
ca chestiune de metoda, la judecarea originei unui port, sd soco-
tim insui portul de strein, pentru singurul motiv ca. numirea
,celor mai multe piese de imbracaminte este de origine streina ?
la populatiuni muntene cu traditii, cum sant in cazul nostru
;pastorii Aromani, care nu se las de portul lor chiar atunci cand
se gsesc de veacuri 1 la distante de multe sute chilometri de-
,parte de locurile lor de origine, cum sant Gramustenii din Bul-
.garia, o piesa de imbracaminte Imprumutat, nu intotdeauna se
,pastreaza subt forma ei originala. Cu timpul ea se modeleaza,
. dupa tipul portului local. Aceasta modelare se intampla mai cu
.deosebire atunci cand populatiunea care a imprumutat, ea singura
ii tese, croete i coase imbracamintea de care are nevoie. In
.cazul acesta, o piesa de Imbracaminte Imprumutata, la confectio-
narea ei la tara, primete toate acele modificari, care alcatuesc
partea caracteristicd a portului indigen. Numai aa se explica
de ce tipune a Aromanilor nu se mai aseamana cu zabun ul
Dacoromanilor, sau cu zubunul Sarbilor i cu d2ipunul
_Albanezilor, dei toate au plecat de la haina venetiand zip o n-
.z u p o n, care este streina I la Italieni 1, probabil, a avut o
-alta forma. Tot aa cunduul fata de co ntul din portul
mai vechiu al Dacoromanilor i mai cu deosebire de kontusz
al Polonilor, la care a fost ridicat la rangul de haina nationala.
' Fr. Nopcsa, Albanten, Bauten, Traclzten etc. p. 182.
' Als Fustan (--r.-- amasa cu falduri) Ilsst sich im Altertum auch der Rock
der rmischen Legionsoidaten deuten ... Da es bekannt ist, dass vor den hall-
'kern in Nord-, ja sogar Mittelitalien illyrische Wilkerschaf ten wohnten, scheint
es nicht gewagt, den Rock der Legionare von der Tracht der Illyrier abzu -
deiten" (Fr. Nopcsa, lb.) Cf. 1 p. 183.

www.dacoromanica.ro
272 TH. CAPIDAN

2. Suirea oiler la munte.

Plecarea oilor la munte in regiunea Veriel. Locuinta pdstortt-
ha aroma'? : ceilivele. Viata i lzrana pdstorului. Numele 0
felul oilor. Bolile la ol. Stanea sau cdprea. Preparatut
laptelui ardzle". Nunta la pastor!.
Dupd ce, pe la inceputul primverii, mai toate oile au fost
tunse i cldurile la es sau aproape de tdrrnul mdrii, unde pa-
storii aromani obicinuesc sa-i petreacd lunile de iarnd, Incep sd.
devind mai mari, familiile Aromanilor se pregatesc pentru muta-
rea oilor la munte.
Iat felul cum se desfAcoard plecarea oilor la munte, la
Aromanii nornazi din Veria, in regiunea Salonicului.
Cu vreo zece zile Inainte de plecate, femeile cu barbatiii
strang tot avutul lor din gospoddria casei In hdrdf (saci), facuti
din tesaturd de land. Dupd ce s'au fdcut toate pregatirile i
totul std.' gata de Incdrcat, familiile de subt conducerea unui
celnic mai Intaiu pranzesc, dupd aceea Incarcd avutul pe cai,
dar mai cu deosebire pe catari, ci apoi pornesc la drum : Inainte
merg turmele cu ciobanii Insotiti de cainii lor, iar dupd ei ur-
meazd fumerle (familiile) cu Intreaga lor gospoJrie. Nimic nu-i
mai impundtor pentru acei care n'au cunoscut viata nomadd a
pstorilor aromani decat privelictea plind de farmec ce prezintd
trecerea acestui convoiu. De la o depArtare de o oil se ATM'
ridicandu-se nori de praf deasupra ci irnprejurul turmelor de oi.
Cu cat turmele se apropie cu atat 1 sunetul clopotelor ca I
cantul copiilor :
NA vinim tot cu harao Venim toti cu bucurie,
C'ascapam di iarnd greao C'am scdpat de iarnd grea
se aud tot mai Idmurit, 1 o lume imens, care iese din satele i
atunele din apropierea drumului, aleargd sa vadd pe Vlahii"
care trec cu oile la munte. Dupd multimea turmelor de oi,
numai la o distant d cateva sute de metri, apar fdlcdrile:
inainte merg pe jos copiii mai mricei, Insotiti de cateva bdtrane
vanjoase, iar dupd ei urmeazd intreaga farei, compusd din barbati,
femei, fete i baieti, toti umbland incet i aldturi, printre caii ci
catarii Impovrati, pand in gat Rar se vede cafe o batrand, care,
din cauza oboselii prea marl, se mai suie putin pe catarii Incarcati,.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI! NOMAZI 273

In scliimb, multi dintre barbatii mai cu stare Incaleca, mai mult

de placere decat de oboseala, pe binecuri (cat buni de calarit),
iar copiii mai mici si pruncii sant asezati, cei dintai in niste
cosuri prinse in dreapta si In stanga samarului, iar cei din urtna
In leagne facute anume in mijlocul samarului, deasupra In-
velitoarei numit sazma, cu care de obiceiu se Invelesc harage
(sacii).
Convoiul astfel alcatuit se misci numai dimineata si seara:
dimineata de la revarsatul zorilor pand pe la oara unsprezece,
cand Inca n'au inceput caldurile mari, iar seara de pe la cinci
pana la oara zece din noapte. Inainte de amiazi, poposesc, mai
in totdeauna, pe lang un izvor cu apa rece ; seara mai mult
unde nimeresc. De altfel, Aromanii nostri, care cunosc toate col-.
turile si drumurile pe unde trec, Isi aleg de popas locurile cele
mai bune. Ele sant aceleasi pentru fiecare an. Cum ajung la
locul de Inoptat, caii si catarii sant ldsati liberi dupd brand, iar
oile sant raspandite pe camp ca s pasca. Indata dupa aceasta,
barbatii se apuca si aprind un foc mare. Imprejurul focului intind
corturile spre a fi feriti de ploaie, ingrijind ca la marginea cor-
tului sa sape si un antulet, In care trebue sd se scurga apa In
vreme de ploaie mare, iar femeile ingrijesc de mancare. Dar cand
timpul este frumos si nu sant semne de ploaie, foarte multi nici
nu intind corturile. Ei se multumesc sa-si aseze harafle (sacii)
una peste alta, facand ceeace ei numesc purava 1. lnaintea acesteia
astern crengi, si peste ele intind o vilendza. Cum vine vremea
somnului, se intind toti pe vilendza, cu capul rezemat de marginea
sacilor, sau punandu-si subt capataiu un tol, si dorm asa la
aier liber, pana dimineata, and se scoala si pornesc din nou la
drum. Mancarea lor pe drum const mai mult din lapte. Ei In-
trebuinteaza 1 carne fripta sau legume uscate, ca fasole sau linte,
Ins laptele cu derivatele lui sant baza nutrimentului pe drum.
In acest scop, la plecare, falcarile nu uita s duca cu sine si o
turma mai mica, alcatuita numai din plecatori, oi care au Mat cu
doud-trei zile Inainte de plecare. Laptele acestor plecatori se In-
1 Intelesul cuvfintului, dup Dalametra, este: ,locuinta fcutsa In treaz
cat, cort ce-I fac Romnii pe drum, cnd se urea 1 cnd se coboard la
munte, satra". Intr'un interesant studiu al d-lui prof. M. Pinetta asupra co-
munei Samarina, publicat In revista Peninsula Balcanlcei, anul III p. 182 se
cra. Intelesul din cuprinsul acestei lucrari.

www.dacoromanica.ro
274 TH. CAPIDAN

trebuinteazd pentru hrana copiilor 1 peste tot pentru intretinerea

tuturora.
Dacd se intampld sd poposeascd pe mosia unui bei turc,
atunci ei sant nevoiti sd plteascd o dare mica de fiecare cal
sau catar, pe care ei o numesc ullak'e. lns de cele mai multe
.ori ei scapd de aceastd dare, cinstind pe dreigat (pdzitorul moiei)
cu lapte, branzd sau ce mai au de ale mancrii.
Astfel ei altoresc trei pand la patru zile dearandul, pand
and sd ajungd la locuintele lor, petrecand ziva in cantecele
copiilor si noaptea in povestile bdtranelor. Nu existd munte strd-
bdtut de pastorii nomazi, in care sd ttu se gdseascd o vale sau
un *au de care sa" nu se lege cate o intamplare din viata lor.
Toate aceste intampldri bdtranele le povesteso, in drum sau seara
subt cort, copiilor, iar acestia, la randul lor, le transmit urma-
ilor. Numai cine a luat parte la aceste migratiuni anuale ale
Aromanilor nomazi, isi poate inchipul de cat farmec este cuprinsd
viata lor petrecutd vecinic in munti, pe care, nu frd dreptate, ei
singuri dintre toate popoarele balcanice, Ii numesc muntill ar-
manesti" (muntii romaneti):
Tu Maiu el oile li scutea In Maiu el oile-i scoted
In muntil'i armanesti. In muntii romaneti.
Lit. Pop. 931.
Cum se apropie de coline, convoiul Incepe sd scada. Fdl-
cdrile cu celnicii lor in frunte Incep sd se despartd in grupuri
mai mici, apucand fiecare directia unde se gsesc comunele lor,
sau acolo unde gandesc sa-i fixeze aezdrile lor. Pentru acei
care n'au locuinte stabile pentru timpul verii, cum sant in bund
parte Farserotii, asezarile de yard cu turmele se schimbd dupd
calitatea i belsugul pdunii. Aceasta se intampla 1 dupd ce s'au
aezat odatd dupd reintoarcerea lor din arniu (iernatec). In fine,
acum toti au ajuns la munte si o bucurie de nedescris se vede
pe fetele lor. Muntele este pentru Aromani ceea ce marea este
pentru Greci, i campia Intinsd pentru Bulgari. In munte ei Ii
gasesc din belsug hrana pentru vite, in munte refugiul i sigu-
ranta pentru vremuri grele, i tot in munte ei trdesc clipele
senine, dud, dupd munca istovitoare din timpul zilei, adunati toti
Olcuri-palcuri, imprejurul focului la rnandrd, petrec In glume,
cAntece i poveti. Nu arare ori IntAlnim in literatura lor popu-

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 275

Ilara cantece cu accente de profunda durere, in care celor ple-

-cap, pentru totdeauna la camp. le e dor de viata de la munte :
Voi lai Mori, fieori armarii, 0 voi feciori, feciori romani,
Fitori di Samarina, Feciori din Samarina,
,Am doao zboare s-va dzic, Am cloud' cuvinte s va spun,
.Si dcao s-va dimandu: Si doua sa v rog :
iCari s-va dutiti in hoard voi, Daca yeti merge voi In satul meu,
Tu laea Samarina, In biata Samarina,
S-ieari muma i sora-tii Si-ar iei mama i soru-mea
Di mine si-ntribari, De mine sa va'ntrebe,
S-11 'tet cd dor di munte di-i Sd le spuneti ca dor de munte am,
:N-u dor di Samarina. Mi-i dor de Samarina.
Nu-ti pot s-aravdu campu io, Eu in camp nu pot rabd,
.Nu-ri pot s-aravdu cldura. Nu pot rabda. caldura.
Lit. Pop. 931.
far pastorul aroman care se nate i moare in munti, cere
,i dupa moarte sal fie lasat in munte, langa tarla de oi :
'Cara s-mor, cara s- nu mor, De-oiu muri, de n'oiu muri,
S-fr-ascultati un singur zbor : Sd-rni ascultati un singur cuvant :
;la turute s-mPngrupati, La tarld s ma'ngropati
.Primaveara and s-va turnati, Si-n primavara cand va veti
[Intoarce,
:S-treaca oile, si-ri-le acat. SA' treaca oile s mi le prind.
Si-ri le-acat si-n-le mulgu, S mi le prind s mi le mulg,
.S1 cu mana ,mea s-li tundu. Si cu mana mea sa le tund.
Flueara s-ri-o,avdu dipriuna Fluerul s aud Intruna,
4 Candu oile va s-aduna. . Cand oile la somn se-aduna.
Lit. Pop. 938.
Si tot aa se plange fata maritata in Cardita, comun in
Tesalia, in care Aromanii raman i vara la camp, mai cu
deosebire c o bun parte din ei se ocupd cu munca campului :
=S-mi aiba prin gue muma-mea Sa-mi poarte pacatele mama-mea
:Si dol'a mea di soli, i duioasa mea sort,
'Te dusira -mi deadira Care s'au dus i m'au dat
Tu tampul di Cardita. In campia din Cardita.
1 a Weigand, Dle Aromunen Vol. I p. 175.

www.dacoromanica.ro
276 TH. CAPIDAN

Campul -caftg, sitirgri, Campul cere sg fie secerat,

Bumbaclu -va scalsire, Bumbacul trebue lucrat,
S-io-ri h'iu Armang di tu munti Si eu sant Romancd din muntii
. . . . . -
Lit. Pop. 930.
Se intelege a plecarea descris pang aci, care poate fi:
socotit ca tipic pentru toti pastcrii nomazi, arata mici deose--
biri de la o regiune la alla. Astfel, in unele parti nu pornesc
toate turmele de odatg. Noatenii i berbecil sant trimei mai de
vreme la iarbg verde ca sa se Ingrase. In alte parti turmele
pleacg cu doug trei zile inainte 1 numat dupg aceea urmeazg
fglcgrile. Dar, peste tot, plecarea se face la olaltg i in felul cunt
a fost descrisa mai sus.
*
Dupg ce au ajuns toti la locurile de vgratec, Arc manii dinl
comunele in care l'i au casele lor, li aranjeazd mai intai fami+
liile in locuintele lor de varg, dupa aceea se apucg de turmele-
de oi. Aromnii nomazi care n'au locuinte, se apucg de corturi .
sau de cdlive. alive le, aa cum am avut prilejul sg le vgd la
Grgmustenii din Livddz i la Farserotii din Veria, sant fgcute
din pari infipti in pgmant 1 impletiti cu l'anurd (fagi subtiri I;
foarte mIgdiosi). Peste impletiturd vine tencuiala de pgmant.
Cglivele construite pentru mai mult vreme se fac din lemn de:
alun, tgiat pe jumgtate. Cu acesta se impletesc parii de pe pereti,_
apoi vine tencuiala. La unii Farseroti de multe ori lipsete aceai-
st tencuialg. Pe deasupra, cglivele se invelesc cu scanduri;:.
foarte des i cu stuf sau frunze.. Calivele sant facute dintr'o
singurg incgpere de form pgtrata. Marin-lea lor variazg. Intre-
3X4 i 4X5, ate odatg 1 mai mari. Ele n'au ferestre pe unde-
s intre lumina 1 nici co prin care sg fas fumul. De aceea,
atat peretii cat i tavanul, mai cu deosebire, sant negri de fum-
In interiorul unei alive se gasete vatra, langa perete san la,
mijloc, deasupra cgreia st atarnat o prajina de care se prinde
cgldarea sau vasul In care se fierbe ceva. In partea dreapla se-
intinde un pat de scanduri avand mgrimea de l.50 X I m, peste-
care se pun hdraile sau tutd nicuk'irata (aternuturile, toate toa-
lele de invelit). La pgstorii fgreroti lipsete acest pat. In cant!
acesta toalele lor sant gramgdite inteun colt pe pgmant. Dac&

www.dacoromanica.ro
 ,

4-

. '1
?

. .7,

" Ell ,
S.

Romani nomazi adApostiti In tende (corturi).

..
,. !, NA
... . 41.110.,
...,t.,-,4 ri-1.r.--1._ei
- ,
: "'

." U ) "4Y.L f5e,7

.. vii,.:.&6..;;._:;.,444:71.14-lei- -tnrY,
Romni nomazi adapostiti _In tend e.
(Duo Wace and Thompson, o. c.)

www.dacoromanica.ro
 4
.- -.--:.--
1";'''-''- -^-
,--
-:-,
=de,: . - -:- -',Y.: :

,r "". 1;P-, 4' .

CAlive (colibe) rotunde la Farserotii nomazi din Albania.

(Dupa C. N. Burilecnu, o. c.)

www.dacoromanica.ro
 oentr.

- '
3,17 R '
4Ag , .1;.

:14

' I

z-

'"" "4"

"11,

brig. -
Sao.,
_

Calive obicinuite la GrAmustenii nomazi din Bulgaria.

(pupa Weigand, Rumanen Lind Aromunen in Bulgarian.)

www.dacoromanica.ro
 ROMINH NOMAZI 277

Naha este lnga prete, atunci, In dreapta i in stnga ei, se

intinde ate o sazma (scoartd) de cdprind. In fund st rdzboiul,
dar aproape de usd buclele 1 toate vasele de trebuintd. Lumea
doarme pe jos. Dupd ce au isprdvit cu alivele, se apucd i
aranjeazd mai int Ai stanea (stna), dupd aceea cutarlu (tarcul),
coarSa i turMea sau turiqtea (tarla, ocolul). Dupd aceasta pa-
storii cur tnd (despart) mieii de oi. Mieii 19eamiri (de sex feme-
nin) li tin pentru cliimelzldk'e (prsild), iar mieii mascuri se \rand
treptat la negustorii care yin la munte anume pentru acest lucru.
Grija oilor o are pdstorul numit picurar. Acesta este tocmit
anual. Inainte de rzboiul balcanic, cel mai bun picurar primea
o arugd (plata') de cel putin 12 lire turcesti, cam 267 lei aur.
Plata celorlalti varia intre 8 1 10 lire. Aceastd sumd nu se
pltete la un termen anumit, ci ori de Cate ori pdstorul are
revoie de bani pentru Intretinerea familiei. Celnicul Ingrijete
de toate nevoile familiei pdstorului in contul sumei ce are sd
primeascd acesta. In afard de bani, pstorul mai primete 1 intre-
tinerea lui, constnd din paine i branzd. Multi pdstori au in
iurmele ce pasc 1 Cate 5-6 oi ale lor ; unii chiar 1 mai multe.
Mai bine decat pdstorul este pltit ceivrlu (baciul). De altfel, 1
sarcina lui la stane (stand) este mai mare. In earl de bani, el
.4nai primeste 1 o cantitate de lapte, unt si branzd. In unele
pdrti baciul se tocmeste numai In naturd.
Pdstorul pate oile de dimineata pnd seara, prin imasuri
i In locurile unde iarba este mai bund. Pe vremuri, dreptul de
pdsunat era comun. "'And aproape inainte de rzboiul balcanic,
4oate pdurile cu islazurile din ele apartineau comunei Fiecare
Aromn putea sd se foloseascd de lemnele din pdure ca i de
iarba din imauri dupd bunul plac. Nu se cerea cleat sd se crute
din locurile de pdunat unele Orli cu iarbd mai deasd numit
mire, care erau. rezervate numai pentru vitele de povard. i ca sd
se evite orice ceartd printre fdlcari, celnicii i bdtrnii comunei,
auptec-ul, se strangean odatd pe an, ca sd impart pAsunile :
Les raturages sont, de temps immemorial, diviss entre les dif-
frentes tribus nomades ; et leurs chefs, en vertu de l'autorit
Tatriarchale, en font annuellement la repartition par famille ou
association" 1 Pe la miezul zilei, intre 12 i 3, oile amiridzei, se
1 Pouqueville, o. c pag. 209. Vezi i Jules Bran i Nic. Papahagi,
dilopeagul de .1a munte(1904),,pag. 30-31.

www.dacoromanica.ro
278 TH. CAPIDAN

adapostesc la umbra. In acest scop pastorul Ie m'an la amiridz;.

locul umbros in care se adapostesc oile. Dupa ce s'au odihnit
oile, el le sdrmd, adica le impratie din nou la pascut. Seara le
conduce la mas, un loc ales anume de catre pastori pentru inop-
tatul oilor vara; dupd aceea se duce 1 el la culcat. El doarme-
gall, In vreme bun ca i in vreme rea. Singurul lui inveli
este kilitganul, prin care nu patrunde ploaia : Le berger Kara
gounis couche dehors en toute saison. Il dort sans abri ; en
hiver, dans la neige, en automne, sous la pluie, par ces longues,.
nuits ofi le ciel se fond tout en eau. II a pour toute defense sa
cape de laine, la chlaena au tissu serre, que les pasteurs por--
tent dep. dans Homere. Meme en dormant, il prete l'oreille au,
tintement rgulier des grelots ; s'il entend le bruit s'loigner,
machinalement il se leve et va se recoucher plus pres du trou
peau. C'est une dure vie que la sienne, une vie oft l'homme se
sacrifie aux betes, se fait l'esclave des betes, pour en tirer um
meilleur profit" 1.
In afara de imbracamintea descris in capitolul precedent,
pstorul aroman mai poarta tastru sau trastu (traista), In care ii.
tine mirinde (merinde) i un vas de lemn pentru baut apa bucritd,
facuta din lemn de brad. Unii pastori poarta in traist 1 o cu
vatd (strachina de lemn), in care 1i pun pete sarat, msline etc.
Aceast covata la pastorii aromani din Veria se cheama pau
pinac, iar la cei din Gramoste piripinac. La acetia din urma co
vata cu acoperi se numete cdrnieii. La pastorii din Veria prin .
corniJ se intelege o punga de piele, in care ei; ii pun manearlu
sau amnearlu (amnarul), fasca i creminea sau sturnarea. El se-
mai numete 1 pungar.
Bata sau cata cu care pastorii aramani prind oile se cheama.
ctirlig, Aceast Ma are la un capat a bucata de lemn in format
de S, care se numete cdrliband (la Frerori i) cli6u. La Aro-
manii din Gramoste, carligul se mai numete 1 cl'oagei sau
groagcY, o denumire, care, dupa cat mi s'a spus, nu este cuno
scuta la ceilalti Aromani.
Pstorul aroman umbl aproape mai in totdeauna inarmat.
Dintre arme el poarta : cumbure (pistol) i rivolver. Cumburea se-
tine in sileafe (sileah'e, Oeah'e, &lea/1'e), iar rivolverul in al*
di k'ale (punga de piele), pe care a incinge cu. o curea in. parte&
I L. Heuzey, 0. c. p. 274.

www.dacoromanica.ro
 ROMiNII NOMAZI 279

stangd. In sileafe pstorul mai tine un cutut mai mare, varit in

teacd, o ceisturd (briceag), o meisate (bucatd de ()lel pentru ascutit
numitd la Fareroti, arbinei), yifie (oglindd) etc.
, Dintre instrumentele muzicale pdstorii aromani cunosc
flueara, care se mai numete fitter, til'oarei. Pdstorii grAmusteni
Cana O. din ceival.
Hrana pdstorului aroman constd din pane, la pte i br 'LIM.
Palm este fcutd de obiceiu din grau, numai la Fareroti 1 din
misur (porumb). Carnea se obicinuete ocazional, numai and se
taie Cate o vita (miel sau ied), i se mnancd mai mult fripta.
Din mruntaiele mieilor pdstorii aromani prepard arumani, un fel
de fripturd pregdtita din bucatele de plmani i intestine. Bucd-
telele de pldman se yard inteo suld de lemn in aa fel incat,
intre cloud' bucatele, vine o bucaticd de grsime numitd bidzare.
Peste acestea se infdoard mate i se frige la foc. Pdstorii aro-
mani mai prepard un alt soiu de fripturd numitd burnbar, care
constd din bucdtele de splind i de inimd introd use in intestinul
gros ; dupd aceeacucure6, impletiturd de intestine. In afard de aceste
mancdri, intretinerea lui de acasd mai const din bucuvalei, pane
cu branzd fardmitata i prjitd in unt ; pdparei tot un fel de bucu-
vald, insd cu bucdtelele de pane mai mari 1 cu unt mai mult ;
se prepard mai mult la ceipre (stand); tumaei mancare de tdietei :
foile de aluat se infdurd i se taie in ldtime de un cm, dupa
aceea se fierb in apd, apoi se pun in unt si branzd ; tara-
pa$ sau mumulic, preparat din mdlatu. Aceasta din urmd se ma-
nancd de catre Aromanii din Albania 1 Dintre prjituri ei cunosc
pita, pleitinta i laptuca. Pastor!! din Veria prepard badzarri, un
fel de pldcintd de calitatea cea mai proasta, fdcutd dinteo sin-
gull foaie groasd din Mind de mlaiu, nil unt.
Numdrul pdstorilor la o cupie (turmd) variazd, Dacd cupia
este mai mica, ea este pazit de unul sau doi. Dacd es te mai
mare, atunci numrul pdstorilor ajunge pand la patru.
lath' numele vitelor care alcdtuesc turmele pastorilor :
numeti este numele generic pentru oi, capre. berbecl, tapi,
miei 1 iezi. Orice proprietar de oi taie cate un nurnal'a de Sum-
k'etru (Sf. Petru) i de Stdmdrie (Sf. Marie). De Sf. Petru se taie
mici sugari, Map mai tarziu i mai grai ; unii taie 1 iezi.

1 Freifira I p. 137.

www.dacoromanica.ro
280 TH. CAPIDAN

Carnea de ied, la munte, nu miroase i este tot aa de bunA ca

i cea de miel. De Sf. Maria se taie noateni.
Dintre oi avem :
oaie, oaie;
pal'uoaie, oaie botoas ;
mlitricd (mitricei), orice oaie sau capra" care d lapte ; peste
tot oaia care a Mat ;
muldzard (mai rar) muldzarcei, oaia sau capra care se tine
acas pentru muls. Laptele ei se intrebuinteazd pentru folosul
famliel. Vara se tin mai multe muldzeiri (oi), iarna, muldzdri
(capre);
marmard, oaia stearpd care n'a Mat de loc ;
stearpd, marmar ;
iml'oarei (mil'urd), oaia care fata pentru prima oard;
streimroard (la GrAmusteni), strdriil'oard, oa;a de la doi ani
pand la trei ; oaia care fat pentru a doua oar;
noatinei, oaie de un an;
birbeacd, oaie care seatnnd cu un berbece.
Dintre miei avem :
n'el i riao, miel, mie;
milnar, mielul care se tine acas pentru ingrAsat, midul in-
vtat s'd umble dupd om ;
sugar (sugdric, sugdruA miel sugaciu;
voatin, miel de un an.
Dintre berbeci avem :
birbec (birbicu), berbece ;
mil'ur (ml'or, forma cea mai intrebuintata), noaten care merge
in anul al doilea ; birbec di doi arii i ml'or (berbece de doi ani
sau ml'or);
strif, berbece de trei ani ;
Zucutit (in birbec &mint), berbece castrat;
areate, berbece necastrat;
asman, berbece castrat pe jumAtate, cu un singur testicul;
drq, berbece, dup cum mi s'a spus la Veria care are obi-
-ceiul s se bat in coarne cu alt berbece. De aci 1 zicgtoarea :
hai s-fafim da, hai s facem ca berbecii, lovindu-ne cu capetele.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 281

Dintre capre avem :

caprd 1 caprd judavd, caprd, scurt i pocitd ;
cdpreiriu, multime de capre ;
iadd;
viturd, ied de varsta noatenului (de un an). Aceastd expli-
<cape mi s'a dat la Veria. Dupd Dalametra, vitul'ii este iedul care
merge inn doi ani ; iar dupd Papahagi (Basme), iedul dupd in-
4drcare rand la varsta de un an.
Dintre tapi avem :
tap;
pdrdu, tap neintors, necastrat ;
gagdr, tap jugdnit.
Varsta oilor nu se arat dupd ani, ci dupd numdrul mieilor
ce a Mat: oaie di doi !fel', di trei, di patru (oaie de doi miei,
4e trei, de patru).
Numele cainilor ciobneti sant dupd culoarea prului :
$arcu, cane cu prul pestrit ;
caraman, cu pdrul negru ;
galand, catea cu pdrul negru ;
g'esuli, cane cu prul rocat;
belu, cu prul alb ;
baruca, derivat din bal'u ;
pdrjit, cu pielea linsd.
Oile care n'au fdtat in timpul iernii, stearpile, se despart
4e mdtrite i, toate la olaltd, alcdtuesc o turmd deosebit numitd
stirpuriu. Se crede ca.' o oaie ajunge stearpd numai dupd ce a
mancat din buruiana strivotan, care crete prin locuri prdpdstioase.
La pscut oile sterpe se incredinteazd pdstorului numit stirpar,
mdtritele trec la mdtricar, noatenii la nutinar, berbecii la birbicar
41 vtuii la viturar: Celniti i matricari, nutinari i stirpari,
vitul'ari i cdprari se adund avrliga (imprejurul) di foc 1 beau,
.rnacd i cant" I.
Cand se mand oile la munte, un berbece numit gdeit (ytOu)
merge inainte, iar pstorul insotit de canii lui urmeazd dupd
turma de oi. Si aide, aide, gglu ninte, se apruk'ea turma, doil'i
c afii cu limbile scoase -picurarlu dindpoi cu tambarea pisti
1 T. Nui, Din fiurame, publicat In Peninsula' Balcanicd, 111 (1925),
rag. 106.

www.dacoromanica.ro
282 TH. CAPIDAN

nds" 1 Acest berbece poartd un clopot mai mare, singurul, dup

cum mi s'a spus, care se cheamd i la Aromani cloput. Celelalte
clopote poartd urmAtoarele numiri:
tocan, clopotul pe care II poartd oaia sau capra ;
k'ipur, este clopotul purtat de miei i iezi ;
cdmbane, clopotul pe care II poarta. tapii.
Atat k'ipurt'i cat i ceimbdrile sant fdcute din tun& (tuciu)._
La tapi clopotele sant de diferite mrimi, pentru ca sa dea dife-
rite sunete. Clopotele mai grele, cum sant cloputele i cdmbdrile,.
sant legate de curele, iar cele mai ware (k'ipurii i ocanele)
sant sustinute de coturu (cothiru). Acesta este un cerc de lemnk
ce se pune imprejurul gatului, cu capetele impreunate la ceafd
In aa fel, incat fiecare margine pusd una peste alta s ias
putin afar (corespunde dacor. jujeu).
Oile unui proprietar, ca sd se cunoascd de oile altui pro
prietar, poartd diferite crestturi la urechi.
> numitd coact". Se face la marginea urechilor.
0 guvd (gaurd). Se indoaie urechea i se cresteazd la mijloc
cu briceagul.
tdieturd la mijlocul urechii.
tdieturd in form de dreptunghiu.
Oile sau caprele cu coarne se numesc curnute; cele frd.
coarne, Fute.
Dupd culoarea prului, oile i caprele poartd numiri deo
sebite :
Dintre oi avem :
beta, este oaia alba' i frumoas (Vezi cal*);
beald (obicinuit la Grdmustenii din muntii Bulgariei), oaie:
alb5;
matd, oaie alba' cu o patd roie imprejurul ochiului ;
coafind, (oaie coatind) oaie cu pete roii pe obraz ;
bard, oaie neagrd cu capul alb ;
caramuzd, oaie neagrd de tot ;
cale0, oaie cu negru pe cap. Dalametra cid : oi albe cu
dungi negre pe cap, corp i picioare". Duca informatiunile mele,
la pstorii grdmusteni, oaia ca14d este aceea care are patil
1 Marcu Beza, Gardani In Antol., de Tache Papahagi, p. 224/24.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 28

neagra pe cap. In orice caz, ea este opus oaiei beea. Aceasta

reiese I din urmatorul vers popular :
Am na sut oi beel Am o sutd oi beci
S-ninga ahat alte calei. Si Inca pe atatea alte caley".
Lit. Pop., 932. Cf. 935 nota.
bagirei (oaie bayra), oaie bucalaie. Infelesul cuvantului este-
Inegrit, murdarit. (Cf. Ld. Pop., 24);
oacdrna (oaie oacarna), In Siracu i krend, oaie neagra la
cap 1 alba la corp ;
nalbastrd (la Gramusteni), oaie sura.
Dintre capre avem :
flora (capra flora), alba de tot, fara nici un par negru ;
bardzd (capra bardza), cu par alb ceva mai Inchis ;
mdscurd (capr muscura), cu parul de culoare deosebit la
grumaji, la burt i subt cele patru picioare. Prin culoare deo-
sebit, mi s'a spus la Veria, nu trebue infeles numai culoarea
alba, ci o culoare mai deschis. Dalametra (IA : calla's' muscurd,
capra alba la urechi 1 la nas" ;
Para', (capra l'ara), pestrip. Se spune I la vaci : Eard na.
vaca rare!. Pea/1 muscar l'aru (era o vaca pestrifa. Fata un vifel
pestrif) Lit. Pop., 246 ;
gesa (capra gesa), royatd. Proverb : 0-addra gesa (o facit
royat) a scrintit-o ;
gesucanuta (capra gesucanuta), cu parul alb-royat ;
rusii (caprd run), royat ;
culd (capra cula), royat, cu pdrul rou "insa amestecat i
cu par cenuiu ;
cok'iro$ild (la Faryrofi), royata ;
cdnuta (capr canuta), de culoare cenuie, sura.
Capra mai sprinten se cheama sarpitei.
Daca se intampla sa se. Imbolnaveasca o vita, pastorii aro-
mani cunosc unele mijloace cu ajutorul carora le pot vindeca.
Insa sant l boale pe care nu le pot vindeca. In cele ce urmeaza
voiu arata principalele boale cunoscute de pastori.
Mai intaiu, pentru vindecarea unei rane de pe trupul vita
(oaie, capra etc.), pastorii intrebuinfeaz, de obiceiu, ceapa fripta
pe spuza. Dupa ce ceapa s'a rcit, se pune pe rand. Cu aceasta,
rana se vindeca. Alfii piseaza geigdrild de oi cu var ; praful ob-
finut se presara peste rana i se leaga bine. Dupl cateva zile.

www.dacoromanica.ro
284 TH. CAPIDAN

rana se vindecd. In loc de var, unii pun zialopetra (yialopetra).

Dad ins rana este veche i prinde viermi, cei mai multi pun
usturoiu pisat peste rand, altii insd axtf, un fel de otravd, i
viermii dispar. Cand rana provine din cauza unei mucdturi de
lup, atunci se ia grdsime de porc de la rinichi, se inalzete
putin i se pune pe rand ; altii iau zvol, zmoc de iarbd zmuls
din rAddcind, cu pdmant cu tot, 1 incAlzit la foc. Aceasta se
aplicd pe rand i vita se vindecd numai de cat. Ciobani mai
superstitioi, care cred cd mucdtura de lup este o spurcaciune,
n'au incredere In nici un leac de vindecare Pentru aceasta ei
-cheamd preotul s citeascd o rugdciune.
Dintre boale, cele mai dese sant urmaloarele :
culeandzil este boala la vite, cand li se umfl picioarele 1
fac puroiu la incheieturi. Dupd lmuririle ce mi s'au dat la Veria,
aceast boald, la oi, se aratd la genuchi i mai ales la unghii, intre
-deschizAturi. Ea provoacO aa de mari dureri Inca oile atinse
de aceast boald nu se pot micd din loc. Sant cazuri cand sute
,de oi se imbolndvesc de culeandzd. Pentru vindecarea ei, pdstorii
nu tiu alt leac decat spinku (spanz) amestecat cu sare. Cu aju-
torul acestui leac puroiul se curdtd i oaia bolnav se vindecd.1 ;
dzdpi este un fel de tuse la oi care provine din rdceald i
provoacd tuberculoid. Este cea mai rea dintre boalele cunoscute
de pdstorii aromani, mai intaiu, pentru cd se rdspandete foarte
uor i, al doilea, nu se cunoate niciun mijloc de vindecare in
contra ei Cei mai multi schimbd nutretul la oi, manndu-le sdi
pascd in alt parte ;
vdrlu este capiu" la oi. Oile atinse de aceastd boald, in
special berbecii i noatenii, umbl i se invartesc imprejurul lor,
pand ce cad jos 1 mor;
$cl'op este boala care se manifestd prin dureri la picioare.
Din aceast cauzd, oile atinse de grop chiopteazd. Vitele mai
chiopteaz 1 atunci cand se intampld sd calce pe guvu'idel (tdpu,
-ghimpe). Ele se vindecd scotandu-li-se guvuRielul i punandu-se
deasupra ylar (yialopetra), sau tratandu-se ca orice rand ;
&Haul (dalac) pe urma cdreia caia se umfl la pantece.
Pentru vindecarea ei pdstorii aromani nu cunosc decat descantece;
Despre boalele oilor la Dacoromni vezi Dimitrie Dan, Stdna la
.Romnil dm Bucovina, publicat in Junimea Literard, Anul XII, pag. 380
cc urm.

www.dacoromanica.ro
 ROMINII NOMAZI 285:.

duvidna foca". Se vindecd mai mull cu cdrbunii care

rdman de la buturuga ce se pune la foc in ajunul CrA ciunului,
numitd babnicl.
malleadza (vdrsat), pentru care pdstorii aromani cunosc mai
multe leacuri : de obiceiu unii dau oilor sd manance fag pisat
amestecat cu sare. Prin Veria, ciobanii le adapd cu yin vechfu.
Cei mai multi vaccineazd oile neatinse cu un ac cu ata de mdtase,
pe care II trec prin puroiul bubei de vdrsat. Ata inmuiatd In
puroiu o trec prin urechea oaiei. In modul acesta oile nu se mai
Imbolndvesc de aceastd boald ;
gdlbeadzd (gAlbeazd). Dupd credinta pdstorilor, aceastd boald-
provine din pdscutul ierbii cu roud dintr'un loc mocirlos ci cu
foarte putind apd stdtAtoare numit varc. Pentru ca oile sd scape-
de ea, cei mai multi pdstori mand oile sd pascA intr'un agrit
sAmAnat cu orz, timp de vreo 3-4 sAptdmani. Altii mand oile-
la munte i prin regiunile uncle pdmantul este nisipos. insd foarte
multi, i In special pAstorii din Veria, dau oilor sd mAnance din
cenuca rdmasd de pe urma unui purcel furat i ars in timpui'
noptii, amestecatd cu cenuca unui roiu de albine ars tot in tim-
pul noptii. Sant unii care gonesc oile atinse de galbeazd din toe
in loc, trgand, In timpul goanei, cu un pistol In Ont. Se crede
cd detundtura pistolului vindecd oile de glbeazd ;
di-sfuldzir (de fulger). and se Intampld sd tune i sa ful-
gere in apropierea unei turme, multe oi ametesc la cAderea trdz-
netului. In cazul acesta pdstorul numai le atinge cu maina stangd
fArd sd vorbeascd, i oile se insAndtoceazd Indatd ;
frmdc, boald care provine din cauza plantei cu acelaci,
nume. Este ca trifil'u, are flori galbene, i foarte otrdvicioas.
Oile care mdnancd din aceastd planta' stau ca lecinate i cu greu,
se pot miccd. Leacul ei nu se cunoate ; unii pdstori le dau pet--
Inez, un fel de lichid preparat din struguri dulci ;
di-cdpw (de cdpud) suferd oile atunci cand sant muccate;
de aceastd insectd. Ca sd se vindece, pdstorii le ung locul mu-
cat cu catrane (gudron);
artnie (raie). De aceastd boald oile se vindecd dacA li se_
dd sclifur (pucioasd) topitd i amestecatd cu unt de lemn. Altil
1 Vezi despre credintele legate de aceast buturugA Th. Capidan, Ele-
mentul slav In Aroazdtzl, p. 58 i Megleaoromdnil,istoria fi graiul lv, Vol. 1,,.
p. 37 i unn.

www.dacoromanica.ro
286 TH. CAPIDAN

au o eamd (bucatica de lan), o moaie in zearna de tutun i

freaca oile raioase. Insa foarte multi amesteca untdelemn cu
-caftan 1 cu teafi sau $clifuri (pucioasa).
In afara de aceste mijloace de vindecare pastorii aromani
Anai cunosc i alte multe din domeniul superstitiei. Pe ace-
stea nu le mai trecem aici, deoarece sant numeroase 1 ne-ar
lua prea mult loc in aceastd lucrare 1
La un interval de 5-6 zile pastorii dau oilor sare. Locul
unde se da sare se numete sdrifie. De obiceiu se cheam oile
la sdritie pe un es ceva mai intins. Aci ciobanii apaza sute de
pietre, pun sare pe fiecare piatra i fluer la oi. Flueratul se
face In mai multe feluri : cu amandoua manile sau cu o maul;
-dup aceea cu dott degete varIte in gura sau cu unul ; in cazul
din urmd, numai cu degetul cel mic sau cu policarul. Se fluera
prelung i mult. Oile sant aa de obicinuite la acest fluerat, In-
cat dacd li s'ar fluera din alta parte, cum asta se intampla foarte
zles and copiii vor s glumeasca, oile o iau la fuga i se duc
in spre directia unde se fluera, crezand ea sant chemate la saritie.
Pentru chemarea prin fluerat a oilor la sare, pastorii au cuvan-
-tul nulgind:
Z-dusird oile la sdrirle Se dusera oile la sritie
.Crit-l'i al Nica s-li marine Chemati pe Nica sa le marine.
Lit. Pop. 1021.
*
Cand se Intampla ca sa se intalneasca doug cupii (turme)
i sa se amestece, sau cand se presupune ca s'a pierdut vreo
oaie, atunci se face numaratoarea oilor. Aceasta nu se poate face
la amiridz, caci oile, culcandu-se s se odihneascd, se Ora una
intealta. De aceia ciobanii sau proprietarii le numard la vreun
loc ingust i prelung. Numaratoarea se face cu palma, socotind
de fiecare data cate cinci oi la fiecare palma. Ciobanii sant aa
<le obicinuiti cu acest fel de numartoare, fuck oricat de repede
s'ar mica oile, ei nu greesc numdrul bor.
Oile incep sa se mulga pe la Inceputul lui Maiu, de cloud
ori pe zi, pana pe la sfaritul lunei Iunie ; la aceasta data rand
la salagirea areslor (impreunare) o singura data. lnainte de a
incepe primul muls, unul dintre pastorii mulgatori iniplanta In
1 Pentru boalele la vite vezi 1 Per. Papahagi Lit. Pop., p. 315 i urm.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 287

FAInnt un cutit, peste care trec oile mulse. Aceasta se face

pentru ca oile sd fie ferite de boli. Oi le and trebue s fie mulse,
nu sant gonite prea mult, caci H se tal'e laptile (nu dau lapte
mult). Pentru ca oile s nu-i Tmputineze laptele, ciobanii, ori de
.cate ori manancd lapte, la sfarit, las putin lapte pe fundul
strachinei. Tot In acest scop, dacd se Intampl ca cineva sa
primeascd in dar un vas plin cu lapte, inapoind vasul, nu trebue
sd-I spele, ci, lsand putin lapte pe fund, mai toarnd putind apd.
Aceasta se face ca s nu strk'ascd oile. De asemenea ciobanii
.mai observa ca, atunci cand mana oile fie la sciririe, fie la muls
sau chiar la pscut, sd nu se agudeascei tu udziri (s nu se
loveascd In ugere), caci cele mai multe nu mai dau lapte, far
unele orbesc. Si fiindcd cei mai multi pdstori cred ca aceasta
boald ar fi contagioasa, la Veria oile agudite se izoleazd. Dacd
insd cu toate acestea oaia agudit incepe si s-l'a di lapte i
amenintd sa orbeascd, atunci cei mai religioi cheamd preotul ca
s le citeascd o rugAciune. Altii ins, mai supertitioi, le trec
prin urechi Cate un fir de mdtase. Ciobanii mai tiu cd oile 1-i
Imputineazd laptele 1 atunci cand alt cineva de afard li-I WM.
Aceasta se intampld oridecateori cineva face un mic antulet pe
drumul prin care trec oile, presdrand o mand de tarate. Oi le
care au mancat din tarate nu mai dau lapte ; dupd credinta lor,
laptele trece la oile aceluia care a presdrat tdratele. De aceea,
pdstorii au grija ca s nu mane turmele cu motrife prin drumuri
iumblate. Dar mdcsul'ea (laptele i orice produs al vitelor) mai
poate scddea. 1 in cazul acela, daed srbdtoarea Stin-korku cade
miercurea sau vinerea. De aceea, foarte multi dintre pastori nici
um tin la Sf. Gheorghe i-i spun :
Simte, te n'adrai, Siinte, ce ne-ai fdcut,
Mxulea tid-u lua, Laptele ne-ai luat,
Clarfri n'aldsa, Sdraci ne-ai lsat,
Ca oile na stricura. Ca oile ne-ai strecurat1.
Laptele muls se prelucreazd la ceisare (stand), pe care Far-
lerotii 1 Gramustenii o numesc stane. Numai locul unde a fost
.odatd cdare, II numesc 1 unii 1 altii ctisiriste. Inainte de a ne
I Cf. Pericle Papahagi, Lit. Pop. 322, 323. De asemenea Const. Bell-
mace In Lumina Anul IV, p. 105. Vezi sl Lumina. Anul V; p. 105, precum
I1 Tache Papahagi, Din Folklorut Romanic V cel Latin, 77 si 82.

www.dacoromanica.ro
288 TH. CAPIDAN

ocupa cu preparatul brnzei sau a cacavalului, vom spune cateva

cuvinte despre alcdtuirea stanei i a obiectelor care se gsesc
inteinsa.
Stanea sau cdprea (stana) este de mai multe feluri : cele
mai rdspAndite snt stnile fdcute din patru pari solizi,
infipti in pmnt i pe deasupra acoperite cu frunzi. Toti pretii-
snt deschii. SAnt i stni care au numai doi pdreti paraleli
deschii i restul ingrdit cu scanduri. In tinuturile in care se
fabricd cacavalul, cum am vdzut la Veria, stanea sau cdprea
are toti paretii ingrdditi cu scanduri. Ea este prevdzutd cu doug
intrri : una principald i alta in dosul ei, care cid in fata tar-
cului numit cutar. Cuvntul tarc nu existd decal in expresia k'ir-
dui farcul, despre care vezi mai departe. Stang' zidit, aa cum
se vede la pdstorii albanezi 1, nu existd la pdstorii aromni. Cu
toate acestea numele de loc. La cd$area di k'atrd, despre care
vezi mai departe, ar fi o indicatie 1 despre existenta stnelor
zidite pentru vremurile mai vechi.
In interiorul stnei se gsete un taldr (putind mare) scund
1 cu gura largd, in care se pune laptele. El este aezat in fata
intrrii, la mijlocul pdretelui din fatd. In mijlocul stnei se gdsete
o measd (mas mai mare) pe care se prepard cacavalul. La
pdretele din dreapta i aproape de intrarea principald se gdsete
tiiakea, o masa ceva mai micd, pe care se pune cacavalul ca
s-yind (sd dospeascd). De jur imprejurul stanei se mai gdsesc
lavite in forma' de etajere, pe care se pun celelalte vase de tre-
buinta la mulsul oilor sau la preparatul brnzei precum : cdIddr4e,
sau burga6cd (burgae), aka (un vas de tinichea de un litru sati
doug), ocei (vas de tinichea de un litru i ceva) pentru msurat
laptele ; in fine misure (strachine), oale, linguri, &bane (linguri
mari de lemn) i altele. Vasul numit sdcd, la pgstorii gramusteni
se numete cavatd. Aceasta nu este aceeai cu cuvata de la cei-
lalti Aromni, care are forma unei strachini, ci ceva mai adncg
i prevdzutd cu Ufl !nailer care, la GrAmustenii din Bulgaria, se
cheamd rae.cd. Tot in stane se gasege i un pat de scanduri
pentru baciu. In stnile mai mari, in care se fabricd cacaval, in
pod se gdsesc alte polite, pe care se pune cacavalul spre a fi
uscat. Acest pod se numete curntmd. Afard i in apropierea
stnei se gdsesc un tat& mare pentru unt i unul ceva mai mic
1 Cf. Fr. Nopcsa, o. c., p. 12 i urm.

www.dacoromanica.ro
 .0.77.777E
'76 '";,
Cf.
If"!

-1

) 4' st
7 I-
II

t i
'IAA
19 );44; '4
L
... .,;%..-:-

1... :II:
.,..-a- - ".
OAA .. :...,.1.

P's"el A c 4

Stan ea (stna) cu cutarlu (tarcul).

(Dupa Wace and Thompson, o. c.)

t.'Lr

;
r 44-
:

g-ii i jt ti, le'le 4,,,,--...1%-41..4,7,..ka..1

-1-4:i. - !.,; 124-"a...
', Irg:j ' : '''.: ; opLe.ordt;) ' ,...

nLw.
3. 4 3C'

S.

'1.

nfilf

Plecarea oilor la munte.

(Dupa C,EN. Durum.. o. C.)

www.dacoromanica.ro
 ROMINII NOMAZI 289

pentru giza. In fata acestor doua talare i numai la o distant6

de 1-2 metri se gasete fucurina (locul unde arde focul), peste
care se pune cazanul pentru upcirire (oprit).
La stane mai-marele este c4arlu sau cum i se mai spune
la pastorii din Veria masturlu (baciul). Aici observ ca cuvantul
baciu i baku, cum este dat in glosare, nu mi-a putut fi con-
firmat. Cei mai multi prin baku inteleg un fel de branza, despre
care se va vorbi mai jos. C4arlu sau masturlu este ajutat de
doi ini, daca stana este mai mica, i de mai multi, daca stana
este mai mare. Dintre acetia unul este care uptirea#e ca#u i
spala vasele ; altul care aduce lemne din padure pentru fierberea
gizei; un al treilea care duce giza la targ spre vanzare, mai
ales cd ea nefiind sarata, nu tine mult. In fine i un fi6or,
care ajuta la toate.
Dintre toate derivatele de lapte, preparatul cacavalului
ocupa locul de frunte. Negutatorii aromani au Invatat aceast
meserie acum in urma cu vreo 50 de ani inainte de la
pastorii din Tracia i In special de la cei din regiunea Adria-
nopolului. Comertul cu acest articol este foarte 1ntins. El nu se
consum numai In interiorul Orli, se exporta in Turcia, Romania,
Italia, Egipt i Sarbia. In acest scop, negutatorii de cacaval cum-
Ora laptele de la Aromani, imediat dupa aezarea lor la munte.
Laptele vandut tine papa la Sum-k'etru (Sf. Petru, 29 lunie). In
cursul acestui interval, adica din luna Aprilie pana la sfaritul
lui Iunie, Aromanii n'au voie sa retina pentru folosul lor nici
macar un litru din laptele muls. In anii din urma fiii celnicilor
invatand ei Inii sa fabrice cacavalul, nu mai vindeau laptele la
streini. Ceva mai mult, ei mai cumparau 1 laptele de la falcari.
Insa In modul acesta ei se Imbogateau din ce in ce mai mult i,
cu timpul, cumparau i oile celorlalti Aromani. Imprejurarea
aceasta ca i altele, de ordin economic, au facut ca, In cele mai
multe parti, averea In oi a falcarilor s scadd din ce in ce mai mult.
In cele ce urmeaza vom arta felul cum se fabrica cacavalul.
Dupa ce miitrifile de pe camp au fost introduse in cutar
(tam), ele se mulg. Mulsul se face de doug ori pe zi pana la
sfaritul lui Iunie ; de la aceast data pand la Sf. Maria numai o
singura data. Cutarlu este facut in forma sferica din nuiele im-
pletite pe pari batuti in pamant. El are In fata o deschizatura
mai larga, numit ug, pe unde se introduc oile ; in partea opusa

www.dacoromanica.ro
 290 TH. CAPIDAN

vei se aflg alte doug deschizgturi inguste cat poate trece o oaie.
Fiecare din aceste deschizgturi se cheam arugd Acestea au un
inveli, 6irdak'e fgcut din frunze, fgrg pgreti i sustinut de pafru
stalpi bgtuti In pgmant. El servete ca sg apere picurarri mulgatori
de soare. La muls, acectia se aceazg ate doi de fiecare arugg pe
nicte scaunele sau pietre, pe deasupra carora i-au pus tdldganele.
Ei poart pe picioare un fel de ngdragi largi facufi din scutec
sau din butubord, care yin pang subt genuchi. Cand oile din
cutar sant impinse ca sg iasg prin arugg, atunci amandoi pg-
storii mulgatori prind cate o oaie de picioarele dindgrgt, avand
grija ca imediat dupg aceasta sd opreascg iecirea celorlalte. In
acest scop, mulggtorul din dreapta Ii impreuneazg genuchiul
stang cu genuchiul drept al tovargului sdu din stanga. Laptele
se mulge in gdleatd. Aceasta este de lemn, are forma unei banite
ci confine pang la 20 de litre. Cum se umple o ggleat, un pi-
curar vine de o ia i o vars in taldrul scund d n stana ce se
gasete aproape de intrare. In timpul acesta baciul nurnird gg-
letile. Taldrul este acoperit pe deasupra cu o stricdtoare, fcut
dinteo tesgturg groas de rang sau chiar de canepg, ca sg curete
murdgriile din lapte. Dupg ce toate oile au fost mulse, se incepe
preparatul caccavalului.
0 parte din laptele strans in taldr se vinde in fiecare zi de
targ in bracele din apropierea wzgrilor rcmaneti. Insd cea mai
mare parte, i anume cel vandut pentru fabricarea caccavalului,
se incheagg cu creag (cheag), de obiceiu cumprat de afarg.
Dupa ce laptele s'a inchegat bine i s'a prefAcut in ca, acesta
este rupt in bucgti cu ajutorul unui lemn de lungim2 potrivit,
care, la baza inferioarg, are doug bucatele de scanduri puse una
peste alta in formg de cruce. Dupg ce cacul s'a rupt, dzdrlu
(zgrul) tot iese pe deasupra. Se pune peste zgr o peaticd (bucat
de panzg) i se-ndeasei (se apasg) pe deasupra, cu manile, ca
. sg nu mai rgmang nici un pic de zgr in interiorul cacului care
acum este strans Inteo singurg bucatg. Cacul astfel obtinut i
tdiat in bucgti, ins Inca neopgrit, se cheama teleme. . Se scot
bucgtile de telemea ci se pun pe tilak'e ca s-ynd (s se dospeascg),
dupg ce mai intaiu a fost acoperit cu o vilendzd (velinta). Cacul
este lgsat aca mai multg vreme, pang cand scoate guve (gauri)
mari sau pori, care se vgd cand se taie. Dupg ce s'a dospit
bine, cacul se taie in felii subtiri. Din aceste felii se ia atata

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 291

tcantitate cat ajunge pentru prepararea unei turte de cacaval si

se bagd intr'o cdlaed (co) fcutd din impletituri mai largi ca s'a
poata pdtrunde induntru apa cald. Cosul acesta se introduce
iinteun cazan, in care fierbe apa. Aci st putin rand cand caul
este oprit bine, dupd aceea se scoate din co i se 'frdmant
Ain nou pand ce ajunge ca o pastd. Imediat dupd aceasta, pasta
deste luat si dus pe masa masturlui (baciului care se ()CLIO' cu
.preparatul cascavalului) ca s-tal' e capitle, s dea forma definitiv
icacavalului. Acesta o aseazd bine pe masa i o frdmantd in
nou. Dupd aceea o ridicd cu amandoud manile, o mai frAmant
putin i la urnr de tot, dupd ce in cursul acestei ultime frman-
lri a introdus toate colturile in interiorul pastei, ceea ce rmane
pe din end o rupe cu multd abilitate i pasta intreagd o intro-
.,duce inteo formd fdcutd anume din tamarind, cu paretii concavi,
.,din care iese turta de cascaval aa cum se vinde in piatd. Se
las aa rand .cand se rceste si a doua zi incepe s .se sare.
..Mai intaiu se dd prota sare, sarea dintaiu Dupd aceea, la inter-
vale de 3-4 zile, urmeaz alt sare, pand cand masturlu, dupd
-ce gust putin, constat cd este sal-at destul. Acum cascavalul
ipreparat gata se spald si apoi se pune pe curutmd ca sd se
usuce. Dupd ce s'a uscat se transportd in sat ca sa ,fie pus in
:pimnite rcoroase, unde nu bate soarele. Aci se pun pe polite
rde scanduri fdcute anume pentru acea sta. Turtele de cascaval se
pdstreazd aici pand in lunile Septemvrie i Octomvrie, cand vin
.neguldtorii sd le ampere. Dupd ce au fost vandute, turtele de
cascaval se impacheteaz, punandu-se noud bucAti una peste
alta. Toate acestea alcdtuesc o dand. Doud Oil fac o sartind
t(sarcind); iar cloud sarcini o futile (incarcdturd) de cal sau
tde catar.
Dupd ce s'a isprdvit cu fabricarea casca ,,alului se incep
raniz le. "
Prin ardzi (pluralul de la aradd rand") pdstorii aromani
inteleg distribuirea printre familiile fdlcarei a laptelui care mai
rd.rnane de muls, de la intaiu Iulie rand la Sf. Marie. Am spus
mai sus cd acei dintre celnici care vand laptele pentru cascaval
' n'au voie sa mulgd mdtritele pentru folosul fdlcdrii, de la in-
ceputul mulsului pand la Sf. Petru. Numai de la aceastd data i
pand la seildg'irea areslor (impreunare, marlire), laptele ce mai
Idmane de muls se poate intrebuinta pentru folosul lor propriu.

www.dacoromanica.ro
292 TH CAPIDAN

In acest scop, cdprlu (baciul) sau unul din fdlcare desemnat de

celnic imparte laptele muls pe rand 1 proportional la toate fa-
miliile din fdlcare, dupd numdrul matritelor ce are, incepand ctt
celnicul. Dacd celnicul are de pilda una mie de oi, attmci el
primete tot laptele ce se mulge in interval de 4-5 zile. Ceilalti
care au mai putin primesc laptele muls in mai putine zile. In
felul acesta se continua rand la sfarit. Aceastd prima impartire
constitue prota aradd. Dupd aceasta urmeazd a doua distributie.
De asta data celnicul primete laptele muls numai pe 3-4 zile.
Ceilalti, care mai urmeazd, primesc pe mai putine zile, pand and
se isprvete randul tuturor. Aceasta a doua imprtire se numete
a daua arddd i se continua aa mai departe, pan cand laptele
ce mai ramane de muls este aa de putin, Incat nu se mai poate
distribui cu zile, ci cu gdleti. La GrAmustenii din Bulgaria, la
arddz, laptele se distribue cu meara, fAcuta din lemn cu cercuri
de fier.
Din laptele strans la arddz se prepard tot felul de branze-
turi. Pregatirea branzei obinuite este foarte simpl. Dupa ce se
strange laptele muls in taldr, sd lasd aa o junAtate de ord., dupl
aceea sa bate vrsandu-i-se putind apd calcia. Imediat dupd
aceasta, i se pune cheag i laptele se incheagd, prefAcandu-se I'm
cc4 dulie. Cheagul este, ca 1 la preparatul cacavalului, sau cum-
parat, sau mai ales cand se lucreazd felul de branzd numitat
baku, despre care vezi mai jos pregalit de pstori din deag
di ardndzd ; el se scoate din ranza mielului de lapte i imediat
se sard i se usucd. C'a$td dulfe amestecat cu lapte, pand and
n'a fost pus 'in striceitori, se numete stale' eatd. Interesandu-md
mai de aproape asupra intelesului precis al acestui cuvant, mi s'a
spus : strdgl'eata easte bucdti di ca amisticat cu lapte", satt
ea; dulte amisticat cu lapte". La unii pastori stragreata slujete
I ca medicament in contra scuipatului de cdtre insecta at
picioarele lungi numitd &du. Aceastd insectd scuipd in ochii vite-
lor i chiar la oameni, producancl viermi. Ca sd ias viermii
afar-A din ochi, pastorii introduc strgl'eata 1 Laptele inchegat,
dupd ce s'a amestecat bine, se pune in stricdtori, ca sd se scurga
de za'r. Dupd aceea se taie 1 se pune in taldre mai mici 1 se
sarg. nail amestecat cu lapte se cheamd zdgdrdidd.

1 Cf. Per. Papahagi, Lit. Pop., 271.

www.dacoromanica.ro
 ROMANH NOMAZI 293

Branza astfel preparata, este de mai multe feluri:

caf albu, branza de lapte de oaie (0) ca branza de Braila;
manure, este acela cu caf albu. In unele parti prin manure
selintelege ca$ dulte.
caf batut, branza mai tare din care nu s'a scos untul. Bu-
icatile de ca batut, pe care Aromanii le numesc capite, cantaresc
de la 15 pana la 20 kg ;
caf tunarei sau (la FarerotOca$ Mut dit foale, este branza
preparata, toamna, din lapte de evil. In gall de pale Aromanii
mai intrebuinteaza I utre. Aceasta este tot un fel de burduf din
piele de tap sau de berbece. Ea se intrebuinteaza numai pentru
fichide : untdelemn, yin, rachiu etc. ;
ccq di arri, este ca &Mut Insa foarte gras ;
baku, este preparat din lapte de oaie, insa din care s'a
scos tot untul. Se mai numete 1 gavruiani, iar pe turcete
imanstzpenir. Este felul de branza care formeaza baza intretinerii
da familiile cu copii mai multi. Se pastreaza pentru iarn in foale.
Mai intaiu se taie in felii, i, dupd ce s'a pus un strat de g'iza
in fundul burdufului, se pune un rand din aceste felii. Urmeaza
.al doilea strat de eiza, peste care vine un alt rand de bagu i
apoi se toarna lapte pe deasupra i se inchide bine. In modul
acesta branza devine ceva mai moale i tine mai mult pentru
timpul iernii. Burduful in care se pune bakul trebue s fie cu
prul pe dinguntru; numai la foalile in care se pune unt, parul
trebue s fie pe din afara ;
g'iza, este an fel de urda. Dupa ce laptele a prins teard
sau aka (smantana), se bate in putina cu With& ca s se scoata
umtul (untul). Ceea ce a ramas in putina, du pa. ce s'a scos untul,
-este propriu zis Bald (zarul). Aceasta Sald fiarta in cazan, inteun
loc special numit g'izareauci, se preface in g'ied. Aceasta este
g'iza de maim intaiu. Un alt soiu de g'iza, mai ordinara, este
-i aceea care se face din fierberea zrului care se scurge din
stricatorile de ca, sau din zarul care ramane de la cacaval.
Aceasta se pune in nite saci de canepa, ca s se strecoare mai
bine. Lichidul scurs din aceti saci este tot un fel de dzar (lr),
care se mai numete i par, insa din care nu se mai poate pre-
para. nimic. El servete, cel mult, ca hrand pentru porci, i, mai
ales, pentru card. La pastorii gramusteni untul se mai prepara 1
.altfel : se ia zarul scurs din stricatoarea de ca i se amesteca cu

www.dacoromanica.ro
294 TH. CAPIDAN

lapte, dand ceea ce ei numesc prozgdl. Acest krozgl se bate in

puting cu sfarliCul pana ce se obfine untul. Lichidul ce rmane
este Sald:care, fiarta ca 1 6ala de mai sus, cla g'iza de cali-
tatea a doua ;
urda (in Epir pronunfat i cu ; urad; adevarata prontinfare
este ins aceea cu d: urdd), este un fel de branz de culoare
mai mult galbiue de cat alba, fabricat pe la sfaritul lui Septem-
bre, cand laptele este foarte gras. Ea se pregatete in bucafi
rotunde in forma de ghiulea, care cantaresc OM la 3 kg. una, este-
tare i foarte gustoasa la mancare. Este o specialitate a pastorilor
din regiunea Pindului i in special a Aromanilcr din comunele-
Deb iscu i 13 1 at a 1 De la acetia, urda, astfel preparat, este
raspandit in intreaga Peninsula Balcanic ca un fel de branzI
aromaneasca. Bulgarii din Macedonia ii i zic Vlaka urda.
Dupa ce s'a ispravit cu mulsul oilor i tot produsul lor
numit nuaure a fost intrebuinfat subt forma derivatelor de mai
sus, se apropie vremea cand pstorii trebue sd seilageased areset
(s dea drumul arefilor) ca s-mdrleased meitritile. Tot atunci
s-piir&escu 1 caprele.
Actul acesta fine cel mult 15 zile. Ins pentru ca marlirea
sa se faca intr'un interval cat se poate de scurt, dacd ar fi cu
pull*" chiar In cursul unei saptamani, inainte de aceasta pa-
storii au grija ca SS ansard (s dea oilor sare).. Ei fin cu atat
mai mult la anseirare, cu cat in cazul din urma oile fata toate
dinteodata i mai repede. In modul acesta iarna, in vremea de
Mau (Mat), ei scapa mai repede de grija fatatului.
Dupa ce s'au luat i aceste ultime masuri pentru asigurarea:
progeniturii ovine din anul urmator, toata grija celnicilor i at
Maribor se indreapt la maritiul fetelor.
Acum incepe seria nunfilor.
Aproape mai toate nunfile, la pastoriii nomazi, se fac In
ziva de Std-mdrie (Adormirea Maicii Domnului). In acea_ta zi,
in care se fac de la zece pana. la douzeci de nunfi in fiecare-
aezare de vara, petrecerile se continua. Oa in ziva urmatoare.
In unele centre ele fin toata saptamana In comunele fareroteti,
cu o saptamana inainte de nunta, mai multe fete se adun i se
duc In padure ca sa stranga. lemnele de trebuinfa. la nunt. Ele
1 Cf. Lumina, Anul LV,. Nal Z (1.908), Pk. 3--

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 295

nu uita sa aleaga i un bat subtire i drept, ins ceva mai lung,

din care se face flambura (steagul). Ajunse la casa mirelui, ele
se apuca 1 pregtesc flambura : iau o batist de matase, de obi-
ceiu alba in multe parti i roie i o fixeaza In forma ee
steag la extremitatea steagului, al carui varf are forma unei cruci.
Dupa aceea, infig un mar rou in varful steagului, iar la cele-
lalte doua extremitati ale crucii, unii, cum fac o parte dintre
Farproti, atarnd de varf ate o uvild de land alicd (roie), iar
altii Infig tot Cate un mar aurit. Cand totul a fost pregatit, dt.-
mineca, In ziva nuntii, dupd ce toata lumea a ieit de la bise-
rica, rudele 1 cunoscutii invitati la nunt se strang la casa mire-
lui. Un grup de tineri cu cateva fete in frunte pleaca sa invite
nunlu (nunul). Acesta, dupa ce cinstete pe tineri cu butura, in-
caleca pe calul adus de ei i pleacd impreuna la mirele. Aceiai
tineri se duc i invita fdrtatlu. Dupa ce s'au straits toti in casa
mirelui, se procedeaza la barbieritul acestuia. El infra inteo camera,
in care sant stranse mai multe fete Imbracate in haine de sat--
batoare. Si in timp ce barbierul, de obiceiu unul dintre nuntai,
ii face toaleta, toate fetele, tinandu-se de mana, danseald impre-
jurul mirelui, cantand cantece la Fareroti in totdeauna roma-
neti In care se repeta refrenul :
Sum n salte l'ioard Subt o salcie ward
S-o-aralei sum soard. Si-o rapi subtioara.
Dupd ce s'a isprvit cu barbieritui mirelui, fartatul ia flam-
bura pregatita de mai nainte i impreuna cu mirele i cu ceilalti
nuntai pleaca calari la casa miresei. Pe drum, inainte de a ajunge
la mireasa, ei trimet cativa tineri sthddg'iari (vestitori) ca s
anunte sosirea nuntailor. La Fareroti vestitorii primesc de la
mireasa un culacu (turta) pe care, cum II iau, pleaca cu el Inaintea
nuntailor, ridicandu-I cu manile In sus. Nuntaii, la vederea
culacului, las fraul cailor i se reped In fuga mare ca s rupa'
o bucata din culac. Dupa aceea infra in curtea miresii 1, incar-
and pe un cal zestrea miresii, pleaca cu mireasa calare pe un
cal alb, la biserica, daca comuna are biserica, sau acasa, unde
se celebreaza cununia. La Fareroti, inainte de a ajunge la casa
mirelui, un grup de tineri ies cu un alt colac ridicat de unul din
ei cu manile peste cap. La vederea colacului, nuntaii se reped,
din nou ca sa rupa o bucata din el. Dupa ce s'a ispravit 1 cu

www.dacoromanica.ro
296 TH. CAPIDAN

cununia, toti nuntaii ies pe camp, ca s-bagd nveasta'n cor, unde

se incinge o hora mare. In fruntea horei se gasete nunlu (nunul),
tinand flambura in !liana. Dup el urmeaza' mirele cu mai multi
nuntai dupai el, toti imbracati in haine albe, iar dupa acetia
vine mireasa cu zavonul alb la Fareroti rou urmata de
mai multe fete, ala cum se vede pe imaginea alaturat. Dup hor,
mireasa este dus acas la mirele. Tot atunci se ia flambura i
se pune pe acoperiul casei mirelui, unde st cel putin patruzeci
de zile 1.

3. Coborirea oilor la es.

Viafa la mandrel'. Fcitatul oilor. Tunsul ollor. Felul
ldnei. Prelucrarea ldnei.
Dup ce s'a ispravit cu vinderea branzeturilor i vremea .de
toamn, la munte, Incepe s se raceascd, Aromanii nomazi incep
s se pregateasca de plecare tu arniu (la iernatec). Nuntile s'au
ispravit, iar flambura (steagul) cu mer arosu # kind ailed (cu mar
rou i land de un rou aprins) in varf, de pe casele mirilor, in -
cepe sa se coboare treptat. Acum nici vantul de munte, care sufl
din ce in ce mai tare, nu-1 mai las s falfaie deasupra locuin-
telor noilor insurati. Cu o saptamand i mai bine inainte de ple-
care, o agitatie vie domnete in comunele mai mari. Barbatii din
Mari se strang grupuri-grupuri, ca s se invoiasca asupra directiei
ce trebue sai apuce. Pastorii coboara oile din inaltimi i le aduc
sa pasca l'n apropierea comunelor, pand aproape de plecare. Daca
Cate odata se intampla ca frigul s card brusc, atunci, de frica
lupiloi, ciobanii baga' oile in tarle, bine imprejmuite, sau chiar in cur-
tile mai mari ale caselor. Familiile care sant alese de flcare ca sa
ramana in comun pentru paza caselor, se grabesc ca sa-i aduc din
pdure lemnele de trebuinta pentru timpul iernii, caci la o iarna
grea multe din ele, cu saptamanile, nu indraznesc sa ias din
-cas afara. Barbatii acestor familii alearga prin oraele i targu-
ri!e din apropiere, ca sa' se aprovizioneze cu cele de trebuinta
1 Vezi interesanta descriere a nuntii la Farlerotii din Acarnania de
L. lieuzey, Le mont Olympe et l'Acarnanie. Paris 1860, p. 276. De asemenea
vezi 61 descrierea nuntii la Farserotii din Albania de Mary Adelaide Walker,
care a vizitat Albania In 1860, asistnd I la o nunt aromneascd din Corita.
{Through Macedonia to the Albanian Lakes, London, 1864 ap. M. Beza a-
C. p. 39).

www.dacoromanica.ro
 ,

N.

.4
PI .
...
.
.
.
.:0.

1.,...,... lt( ,' -P4.-....! r .1: .atit.V-.491 a

r, - ,--,..14;.'Ftstral

Nunta la Parma.
(Dup natura, de pictorul P erIcle Capiclan.)

www.dacoromanica.ro
 ROMAIIII NOM= 297

pana la reintoarcerea falcarilor la munte, dar mai cu deosebire

cu faina. In timpul acesta nu mai putin grbite sant i femeile.
i intru cat, alaturi de oierit, cu care se ocupa aproape numai
barbatii femeile se indeletnicesc i cu industria !Anil, pe urma
careia pastorii notri au venituri mari, acele dintre familii care
n'au ispravit cu tesaturile de lana, dau zor mai repede s ispraveasc,
caci vine ziva targului din V er i a, din Gr e ben a, din Con it a
etc. 1 le apuca fat-a s fi prelucrat intreaga cantitate de ILIA
.ce -au procurat i in care au pus o bund parte din capitalul
lor. Ins, in comunele farproteti, cele mai multe femei se
ingrijesc de pregatirea hainelor mai groase pentru timpul ier-
nii. De aceea, cei mai multi dintre croitori au de lucru acum
in saptmana plecarii cu coaserea teildganelor i tdmbeirilor
trd 'nvi#eare (de imbracat), a idmbdrilor di preasupra (pe dea-
supra). Acum nici mortii nu sant uitati cu desavarire : pe
and o parte din femei sant ocupate cu strangerea i impache- .

-tarea avutului din cash, iar altele pregatesc mancare pentru

.croitori, cele mai bdtrane dau fuga pand la cimitir, ca sa-i
ia ziva buna de la cei disparuti. Acum zi de zi se ateapta
-plecarea. In ultimele dou zile, in comunele fareroteti, co-
jeabaVu (primarul) insotit de doi jandarmi, mai da o mita pe la
aceia dintre Aromani care au rmas in urma cu drile Otre
stapanire. Dup ce 1 aceste ultime socoteli au fost regulate,
iar avutul falcarilor a fost impachetat gata in saci de lati
se incepe incarcarea cailor 1 catarilor. In timp ce barbatii in-
-sarcinati cu pregatirea poverilor cheamd caii i catarii ca sa-i
Incarce. un numar de batrane mai robuste i mai vanjoase strang
-copiii raspanditi printre cai 1 pornesc inainte.
Dupa aceasta urmeaza despartirea care nu este mai putin
,duioasa i micatoare. In fine vine plecarea and, toata lumea
gr.upata in Mead, se pune in micare. Acum cei care se duc,
unii calari altii pe jos, prin strigate prelungite, ii iau ramas
bun de la comunele 1 locuintele parasite. Ei ii mai reintorc
Inca odata privirile ca s se mai nite la cei ramai in comuna
-i, cu jalea in suflet, ii continua drumul inainte, ca s ajungd in
regiunile mai calde de langa mare.
Desigur ca, intocmai ca la suirea oilor la munte, coborirea
la es, nu in toate comunele romneti se face dinteodata. In
.aezrile mai mici, cum sant acelea ale Farerotilor, aproape mai

www.dacoromanica.ro
298 TH. CAP1DAN

toate Waffle plena in aceeai zi. In comunele mai marl dins

Pind i mai cu deosebire In acelea in care lumea nu se mai.ln
deletnicete cu pastoritul, plecarea se face in grupuri, aproape In
fiecare zi : Asteidz fug fumel' le di Grebena, mane di Caterina, pimne
di nuntru (astazi plena familiile care merg spre Grebena, maine
cei din Caterina, poimane cei dinauntru, adica cei care se duc
In interiorul Greciei). In felul acesta se continua mutarile limp .
de vreo doua saptamani i mai bine. De altfel, In cele mai
multe comune mari, in care nu toti locuitorii sant pastori, pleca-
rea nu se poate efectua inteo zi, cloud sau trei, O. din cauza.lip
sei de cai sau de catari. Numai comunele curat pastoreti dispun,
de un numar mare de animate de transport. Toate celelalte tre
bue s atepte pe rand intoarcerea chervanagiilor aromani, ca sa
le transporte la locul de iernatec !.
*
Acum, cum au ajuns la es, falcarile subt conducerea celnicilorr
se desfac din convoiu, apucand fiecare In spre regiunea unde s'a
inchiriat mandra pentru iernatec. Foarte multi pastori din regiunea_
Veriei, la coborIrea lor spre es, trec chiar prin oraul Veria, uncle.:
o parte raman cu turmele lor, o alta parte Insa Inainteaza I mai
departe, lsand in Veria, pe la rudele i cunoscutii lor, numai al
tndia (avutul din casa).. Cei care raman cu turmele in Veria, In .
timpul iernii le lasa pe acestea sa pasca prin arcidzamuri (coa,
stele) de pe colinele din partea periferica a orapluil i fiindcd,
la coborire pentru iernatec, in cele mai mune_ cazuri, turmele-
conduse de ciobani sant expediate cu cloud' saptamani inainte de
plecarea falcarilor, celnicii au grija ca O. inchirieze de la pro-
prietarii de moii, cum erau beii turd Inainte de razboiul balca-
nic, cu mult inainte de coborirea turmelor, OfIdulu (moia) pe:
care ii aeaza mandrele. Pentru tinuturile in care zapada tine
mai multa vreme, tot celnicii cauta sa se inteleaga cu pro
prietarii de fan pentru nutretul de trebuinta, in tot fimpul cat,tur.
mete de oi nu vor puted pate iarbd verde. Dupd aceasta, pa-
storii se Ingrijesc de mandre, iar barbatii se apuca 1 fac colibele-
sau intind corturile In locuri mai adapostite, pentruca. In timp .
de ploaie sa fie ferite de revarsarile apelor care le aduc matt
i Cf. Fratirea I, p. 136: FudzIrea fumellor toamna tu aria. De aseme-
'tea Anul II, p. 233. Vezi sl clasica descriere a cobortrii ollor la es, fcuti,
de Pouqueville, o. c. II, 215.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 299h

striaciuni. In regiunile in care inundatiile sant mai deE e, dia

pricina ploilor care cad in cantitati mari, de multe ori pAstorii
aromani sant supui la pierderi simtitoare. Scaderea prea mare-
a temperaturii ca i lipsa totalA de nutret din cauza inundatiilor
fac de cele mai multe ori sa-i piardA tot avutul in Di. Au fost
ani and din pricina frigului prea mare, inteo regiune in care-
de obiteiu iarna este mai dulce, pAstorii aromani i-au pierdut
nu, numai tot avutul, dar ei inii au fost amenintati sa piard de-
foame. In imprejurtrile acelea numai acei care au avut preve-
derea ca sa se mute in regiuni scutite de inundatii sau pe langa
mare, au mai putut scAp de la o nenorocire care i-ar fi costak
intreaga lor avere. Dar i aceastA ultimA mAsura trebue luata
mai de vreme, cAci In lunile lanuarie i Februarie, cand oile in-
cep sa fete, mutarea mandrelor este mult mai anevoioasd I din
pricina mieilor abi nscuti. Fiind Inca prea slabi, ei nu pot
suportA drumurile lungi ; in cazul acesta, cei mai multi mor pe
drum. In literatura populara a Aromanilor se intalnesc versuri:
in care Aromanii se vaita pentru marile pierderi ce au suferit-
din cauza unei ierni prea aspre :
0 marati, mArati di noi, 0 sArmani, sal-mat-1i de noi,
Plandzem ca diti Mori. Plangem ca copiii mici,
CA n'armasim Medi oi, Caci am rmas fart de oi,
Di kirdum di iarna greao 11-am pierdut de iarnd grea
Nel' tu fital'u di neao. Miei, la fatat, de multa nea
Lit. Pop 938.
Si tot aa nu arare ori dam de versuri, in care se deplange
soarta acelor familii care, in urma nenorocirilor mari ce au suferit:
In timpul iernii, au fost nevoite sa rAmant la es pentru totdeauna
Ma dzititi bob() bob!) Ci ziceti bobe bobe,
Tr iarna di Armin!), Pentru iarna din Armin"),
Ca alAsAni beel'i aco, Caci am lsat oile albe acolo,
Beale i calile Albele 1 galeele,
Di na dor h'icatile ! De ne dor ficatii !
Ia dzititi lele, lele, la ziceti auleo, auleo,
Ca n'arman fumel'ile Caci ne raman familiile
Nu-s vitate eale tu campu, i nu-s obicinuite la es,
CA-s vitate tu apa-arate CA-s obicinuite la apA rece
Si- faca calivi afara, SA-i fact colibi afara,
Pute caplu s-nu Ii doare. Nici odata capul sa nu le doara._
Lit. Pop. 935..

www.dacoromanica.ro
 OO TH. CAPIDAN

Cu cat iarna Inainteazd, cu atat luarea aminte a Aromani-

[tor este indreptata la tarlele in care se addpostesc oile greale
Vnsrcinate). Pe la sfaritul lui lanuarie 1 In luna Februarie
Incepe epoca de _titan: (cand oile in cep s f et e). Acum toti
se ingrijesc de creterea mieilor i iezilor ndscuti, luand bine
seama s nu rceascd de frig, sau s nu flmanzeascd din lips
nde lapte. Nu de putine ori se intampla cd un miel, dupd ce a
fost Mat, sd nu vrea sd sugd lapte de la mumd-sa, sau chiar
-aceasta s nu vrea sd-i dea sd sugd. In cazul aceasta, pAstorii,
rimediat dupd naterea mieilor, cautd mai intaiu sd van.' care din
.el suge sau nu. Cei care nu sug, sant variti mai aproape de
botul oaiei fdtdtoare, ca s-i miroase i lingd mielul spre a-I
recunoate de al san ; iar mielul, cum se nate, II pun s sugd
curastrd ca s se intremeze mai repede i sd nu rdmand slab i
Tipernicit. Cand insd cu toate aceste precautiuni luate de 'Aston
se intampld, cate odatd, din cine tie ce imprejurdri, Ca oaia nu
vrea sd-i recunoascd mielul i prin urmare, nu lu-apleacd (nu-i
<Id sd sugd), atunci ei fac patul'e (sing. Slant mic locor cat
Incape o oaie cu mielul") imprejmuite de ligOreaud (rAchit) 1
pun fiecare oaie cu mielul ei In Cate un pdtul'u. Aci ele stau
cateva zile, pand cand mieii sant lasati s sugd in voie. Dud
nici in pdtul'u oaia nu apleacei mielul, atunci ea este bdtutd
bine, pand ce, in cele din urm, cedeaz. Dupd aceasta, atat
mielului cat i oaiei li se cld drumul in turm.
Cand se intampld sd moard mielul unei oi, imediat dupd
-ce a fost Mat, atunci, pentru ca oaia sd se lase a fi suptd de
un alt miel de la o oaie care a fdtat mai multi miei, pstorii in-
grijesc si-ndzeaminei un miel. Adied se ia mielul strein, pe care
pstorii grmusteni II numesc field dzeamin (miel geaman) i se
invelete in soarte (cdmaa mielului mort) dupd ce mai Intaiu a
fost curatitd bine de mucoare. Oaia cu mielul mort, crezand cd
este al ei, mai intaiu incepe s-1 miroase i sd-I lingd, dupd
-aceea II apleacd, II lasd s sugd. De multe ori se Intampld ca
ea sd nu vrea s-1 ldpteze. In cazul acesta, pdstorii din regiu-
nea Veriei obicinuesc s-treacd prit cdmeafe (s treacd mielul prin
cdmad). Anume, se ia o basma mai mare de culoare roie 1
se leaga pe subt pantecele oii. Dupd aceea se ia mielul 1 se
trece intre basma i pantece, odat de la cap spre coadd i Inca
odat de la dreapta spre stanga. Dacd i dupd aceast operatic

www.dacoromanica.ro
 ROMANI! NomAzI 3011

oaia tot mai continua s nu dea mielului lapte, atunci ea se-

pune la pdtuf u, procedandu-se ca mai sus.
Nu toate oile fat la timp. Unele fatd mai tarziu: oaie tdrdzie;.
allele Ins mai de vreme. Faptul acesta din urm nelinitete foarte-
mult pe pdstori i in special pe marii proprietari de turme, cdci,,
in cazul acesta, multe oi astrik'escu (ajung sterpe). Un leac sigur
in contra fdtatului de timpuriu nu se cunoate. Cei mai multi
pstori se slujesc de o piatrd sfnt numit astmliri, adus de
la Sf. Munte. Inainte de fital'u pstorii se Ingrijesc ca s ingroape
aceast piatrd la intrarea In staul, tu ante!. Oile care au trecut,
peste ea, nu astac'escu. Altii, care nu au aceast piatr, se pdzesc
sd friga branzd pe carbuni aprini.
Dupd ce thate oile au Mat i ultima zpadd s'a topit, IrL
regiunile din apropierea mrii, primvara Incepe s se arate mai.
de vreme i cdIdurile mari npdesc dinteodat. Acum se aproprie-
t unsul oilo r. Cu acest prilej pdstorii aromni fac o srbd-
toare mare. Aceast srbdtoare este pentru celnici i peste tot-
pentru proprietarii de turme un nou prilej ca s multumeasca pe-
pdstori pentru toatd munca depus in cursul iernii, cu pregalirea
mandrelor, cu Ingrijirea oilor in timpul fdtatului, cu alaptarea
mieilor i cu atAtea alte treburi, dintr'un anotimp, care se poate
socoti ca cel mai -covAritor pentru viitorul crescdtorilor de oL
Epoca and se tund oile, varieazd de la o regiune la alta. In cele
mai multe locuri, tunsul oilor se face pe la sfaritul lui Martie ;-
in alte pdrti, in luna Aprilie. Oile se tund cu foarfeci mari Mute-
anume pentru aceasta. De foarfecile pstorilor se leagd foate multe-
superstitii. In zilele de 11 pAnd la 14 Noemvrie pastorii se feresc
s deschidd foarfecile, cad se deschide gura lupilor i le ma
nancd oile. Altii leagd foarfecile cu o sfoara, ca s fie legata
gura lupilor. In alte parti foarfecile nu se deschid de la 11-23
Noemvrie 1. In acest interval femeile nu incep nici un lucru, caci,
dupd credinta lor, iese lupul din luidr (culcu) i le sugrum oile. Tot
in acest interval femeile se feresc s pima pieptenele pe cap ca
sd se pieptene. Ele lasd prul InclCit, ca sd se Incalceascd
drumul lupilor in pdure i sd nu mai poatd ajunge la turme ca
sd le sugrume oile 2 In fine, dupd ce oile au fost tunse, se frig
1 La pAstorii dacoromAni 11 Noemvrie este sArbtoarea oilor" (Cf..
H. Marian, Sarbatorile la Romani I p. 113 si 235.
2 Vezi despre aceste obiceiuri la DacoromAni 1 Dimitrie Dan, Sidna
la Romanii din Bucovina In Junimea Lilerara, Anul XII p. 161.

www.dacoromanica.ro
 W2 TH. CAPIDAN

-mai multi miei la frigare. Se Intinde jos pe iarbd verde o mas

lungd, la care iau parte i famillile fledrilor, i, in canteee i
bduturi, care: tin pang noaptea tarziu, se incheie perioada unei
munci, care trebue s aducd prosperitate 1 belug In casele pa-
-storilor aromani.
*
Dacd, MO, iarna la es unea bdrbatilor se marginete
-numai la grija turmelor, femeile, in schimb) ii gsesc mai mult
de lucru in cursul acestui anotimp, fie cu treburile zilnice din
-gospoddria caSnicd; fie, mai ales, cu prelucratul lanei. In pri-
.
winta aceasta, ele sant neintrecute de femeile celorlalte neamuri
'din Peninsula Balcanied. La aceasta activitate putin obicinuitd
la popoarele orientale, ele se vdd indemnate, desigur, mai intaiu
de aceea dispozitie fireascd ce se observ peste tot la popula-
liunile aromaneti de a fi vecinie cu gandul la lucru, al doilea,
li de belugul lanei care le st la indemand. Este interesant sa
-urmdrim eonstatarile arheologului francez Heuzey fcute cu 'opt-
.zeci de ani inainte, la Aromancele frproate din Acarnania, spre
.a ne puteh face o idee neexageratd despre vrednicia femeei aro-
mane in treburile familiare i mai cu deosebire in industria casnied :
Les femmes sont comilie leurs maris fortes et travailleuses. II
faut les voir revenir de la fontaine, le dos plie sous une charge
le linge hu-mide, coiffees du bassin de metal oil elles ont fait la
lessive, portant encore pendu a leur epaule un baril plein d'eau,
Set, de leurs mains, pour ne pas perdre de temps, filant leur
quenouille. Nous traversions un campement, le lendemain d'un
mariage ; la nouvelle pouse etait dj au travail. Assise en plein
air, devant son mtier, comme pour faire montrer de son ardeur
l'ouvrage, elle tissait sans relache, encore revetue de ses
habits de noce" 1 lar scriitorul englez M. Leake, care a vizitat
pe Aromani cu mai multe decenii Inaintea lui Heuzey, vorbind
despre vredniciea femeei aromane, adaoga cd ele se ocupd cu
cultura pdmantului toreand in ace14 timp 1 din furcd 2.
Lana pe care o prelucreazd femeile aromane poart diferite
numiri, eat dupd calitatea ei cat i dupd locul de unde este tunsd.
1 Heuzey o. C. p 274.
2 The gardens and the small quantity of arable land which surrounds
these towns, are chiefly cultivated by the women, who reap the harvest as
-well as perform all the household work and spin (M. Leake, o. c. p. 275).

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Tunsul oilor.
 ROMANII NOMAZI 303

Inainte de a trece la tesaturile pregtite din land, vom da aceste

inumiri :
based este lana tunsd de pe oaie i rdmas inteo singurd
bucatd ;
canard este, la o parte din Fdreroti, lana alba' build pentru
-tort", la ceilalti Romani canard este tortul de land in felurite
culori care se bagd in suvainifd (suveicd) i servete la tesut,
Itrecand prin usturd (urzeald);
arudd, land lungd, tigae ;
dirmina (numai la Aromanii din Albania), land tigae ;
sumd,lana cu firul mai lung. La Aromanii grmusteni suma
.este lana nici cea mai bund, nici cea mai rea. La pieptenat ea
-se alege la marginea pieptenilor i apoi se strange la olalt ;
iligi, lana scurId tuns de pe noateni ;
leenclic (in Veria) este lana mai putin lungd 1 nu prea moale;
miale (in Samarina), lana tunsd de pe pantecele i coada oilor ;
sueru, lana tunsd de pe pantece, de la picioare i de la coadd,
,este calitatea de land mai proastd ;
capit, lana de pe cap, gat i piept ;
coade,lana de la coadd. Dupd ce se junghie mieii sau oile,
lana de la coadd se vinde deosebit ;
stand (sau land sdind), land albd amestecata cu Cate un par
negru ;
Kind di tabac, land de tabdcdrie ;
land di drdgeald, rdinditele lanoase rmase din tesaturile
ide land scoase din vltoare (drdteald);
gabfir land surd, sau orice land amestecatd cu negru ;
fume (di land), resturi, buci de land 1;
cdprind (sau land cdprind), land de Or de capr ;
Lana se prelucreazd in starea ei naturald, alba' sau culoratd.
Dintre culorile tesaturilor de land mai obicinuite insemnam :
Iliad, albastrd ;
n'iruyald, albastrd mai deschis ;
il'imild, neagr ;
gangur, de culoare inchis care dd in verde i negru ;
vinitd, vandtd ;
ailed, de culoare roie deschis ;
1 Pentru unele soiuri de FLA vezi articolul lui M. Pinetta din Penin-
sula Balcanied 111 (1925) p. 121.

www.dacoromanica.ro
304 TH. CA PIDAN

g'uveze, rou, viiniu ;

cafereng'ie, de culoare cafenie etc.;
galbind, galbend.
Pentru obtinerea acestor culori femeile aromane intrebuin-
teazd indigo pen'ru culoare albastrd ; frandzii di frapsin (frunze
de frasin), coaje de aria sau coaje di sclzilitur pentru culoare
neagra ; frandzd di siifrane (ofran) pentru galben ; bdcdne sau
dirmdze pentru rou.'.
Lana, spre a fi prelucratd, mai intaiu se spald, dupd aceea
se usucd i la urm de tot se scarmand cu man& Dupd ce lana
a fost bine scdrmanatd, s-da la k'aptanii (se dd in piepteni),
ca s se obtind ceea ce se numete dada (bucata de land dubla,
de forma' mai mult sau mai putin drep:unghiulard) sau apald
(pl. apdl'i). Acestea se mai trec Inca odat prin piepteni, de ast data
fiecare cicindu sau apald pe rand, din care se scot ceea ce Aromanii
grmusteni numesc pi6uri (sg.. pi6ur), iar cei din Veria pitrik'e.
Acestea sant un fel de caiere mai groscioare, care se tore la
eicrik'e (rodan) spre a se obtine tortul. Adevaratul cair (caier) la
Aromani este lana de pe fund; la Gramusteni ea se numete
ful'orii (fuior). Femeile aromane nu scarmand lana la piepteni in
ziva de Sf. Minazi (11 Noemvrie st. v.), mai intaiu pentrucd aceast
zi este o sarbatoare, 1 al doilea, pentrucd le merge bine turmelor
de oi. In aceastd zi o femeie mai bdtrand ia o atd i leagd piep-
tenii. Prin aceasta se crede ca limba lupului rdmane legata In
gurd 2. Tortul, se pastreazd in jireagl'e (masura de tort; la Aro-
manii grmusteni i peste tot la cei din Macedonia jurubitd de
zece legaturi a Ole trei fire"), din care apoi se adund in gl'em
(ghem). Acesta se mai numete crund, cand contine numai tortul
dintr'o singurd jireagl'e i drugd, cand contine tort special fcut
din land mai intrebuintata numai pentru impletitul ciorapilor.
Dalametra d in dictionarul sdu pentru drugd intelesul de bum-
bac". La Veria nu mi s'a confirmat acest Inteles, care poate sd
existe in altd parte. Bumbacul rsucit in Macedonia se numete
leintic 3
' Cf. G. Zuca, o. C. p. 15.
2 Cf. Tache Papahagi, Din Folclorul rom. fi lat. p. 52.
3 La o bund parte din cuvintele date de mine intelesul se deosebeste
de acela Insemnat in glosare si dictionare. Eu am Inregistrat ceea ce mi s'a
spus, Ma si contest intelesurile date. mai nainte, care si ele trebue s'a
existe In dialect.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
7::51 -7', ..'2*'. . .,.. .
0,-. . -MT .. Fr.!. ,1. , ,, - V.*:
if. F
.
I
r . n
ii 41.-%:112
'6..
.,....,...- .4._
'''',- ''' cL 4 r,-14-.
.. t 1 1
--,..
Al.!?k%k.,..
,.......,v,...4%..!..J ....1"3" it-7

Familie din Pind.

(Duo Wace and Thompson, o. c.)

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 305

Din lana astfel prelucrata femeile aromane prepara tot felul

de tesaturi, dintre care o bun parte e destinata de-a -nv4ti peniru
trebuintele casei, iar alta de-a-vindi pentru comert 1
Tesatura de baza pentru imbrcaminte este Oac lu (aiacul)
mai gros sau mai subtire, cu sau fail floati (floace), dupa haina
la care se intrebuinteaza. El este de culoare alba, neagrd sau
vanath. Se aduce in piata in rotocoale mari pe care Aromanii le
numesc vilare, in spre deosebire de trdmbe, intrebuintat numai
pentru valul de panza, i se vinde in mari cantitati aproape in mai
toate oraele din Peninsula Balcanica. Dintre felurile de Wac avem:
gravanO (yravan6), aiac gros i bine Mut, de culoare
negru, cenuiu sau bagav. In regiunea Veriei el se tese din lana
mai proast de oaie. Exist 11 ins 1 gravand facut din Fang, In
care cea mai mare parte este thfci, sau chiar numai curat riit. Dupa
ce a fost tesut, el se da la drdgeal'e (pitia), ca s fie mai batut,
sa aib pe deasupra floati, iar pe dos un fel de puf ieit tot din
par, insa subtire i scurt, care se cheama frumd;
bulubotd, diac mai subtire, din care se fac haine i nadragi ;
milild (In Veria), scutec. In unele parti are -i intelesul de
orice bucata de Yana mai groasa in forma de aiac, de se pune
pruncilor la ezut ca s nu ajunga piatul la imbracaminte. Aro-
manii din Pind TO au dr4tealile lor. Cei din Veria *II dau la
Bulgarii din Caragiova ;
taldyan este acelai cu gravano. Se numete astfel pentruca
din acest fel de aiac gros se fac talayane ;
scutic este aiac mai ordinar cu tesatura mai putin batuta,
i de culoare alb sau negru. Din acest fel de aiac pastor!! aro-
mani l'i fac un fel de pantaloni mai largi pe care ii imbraca
atunci cand mulg oile la aruga. El este cautat de Bulgari i Greci,
care ii fac din el alva. ri.
Din lana de capra (cdprind) se fac capotele numite tdmbdri,
de culoare cdnutd sau neagra.
Dintre celelalte tesaturi, care servesc mai mult pentru in-
velituri i tot felul de scoarte in cas, avem :
tendd, tesatura de land de capra care se intrebuinteaza mai
mult pentru corturile pastorilor nomazi, chid se gasesc pe drumuri
i poposesc undeva ;
1 Cf, Peninsula Balcanicd 111 (1925) p. 125 i urm.

www.dacoromanica.ro
306 TH. CAP1DAN

cloud, invelitoare de lank Vara floace, insd groasd si caldu-

roasd ; se intrebuinteazd ca tol de invelit in timpul noptii.
bilifd (Intrebuintat numai in Albania i Ohrida) este doaga,
alba', insd mai groasd ;
ergd tot un fel de doagd. Ele snt colorate si se \rand mai
mult, Cate cloud la un loc ; de aceea se mai numesc 6ifte.
Hdraie (0 hdraye pl. hdrdyi), tesdturd de land ceva mai
subtire, in cloud culori, alb i negru (rar 1 in alte culori) dispuse
in forma.' de pdtrtele. Din ea isi fac Aromnii saci mari care
poartd acelasi nume 1 in care isi incarcd tot avutul lor, cdnd se
mut de la un loc la altul. Tot din aceasta tesatura se fac tastre
(traste) traiste", liyutastre (liyutraste) traiste in care se pun
semi* pentru cai, catAri (orz, ovz) si se atArnd de gtul ani-
malului", stricdtori (strecurdtori) i alte tesaturi de care au nevoie.
sazrnd, un fel de scoarta, in unele part! (Pind si Veria)
facut numai din cdprind, in alte pdrti insd 1 din land ameste-
catd cu cdprin ;
tiftica, doagd mai mica pentru invent aternutul ; ea este
de obiceiu alba' cu marginile roii sau vinete ;
zilie, covora lucrat in mai multe culori, de mrime mijlocie ;
vilendzd, velinta de cele mai multe ori prevAzuta cu floace :
vilenda flucoasd ;
flucatd, este tot un fel de sazmd, peste tot alba sau peste
tot rosie si acoperit cu floace mari pe deasupra. Flucatele pot fi
si in doua culori : de obiceiu marginea, de o palma si mai bine
largime, neagra, si restul rosie, sau vdnata si rou. Serveste ca
asterndmnt pe jos langd Ca:11in, unde ed cei mai batrni, 1
ca invelitoare peste tot, iarna, sau in anotimpurile mai friguroase.
In afara de acestea, Aromncele mai tes tot felul de chili-
muri care au diferite numiri orientale, cunoscute la toate popoa-
rele balcanice I.
Toate aceste fabricate se vindeau, Ina inte de rdzboiul bal-
canic, in intreaga Peninsula Balcanica. Pentru desfacerea lor
Aromnii nu se slujeau de mijlocitori. Ca unii care cunosteau
toate centrele din Peninsula, ei singuri se ocupau cu vdnzarea
lor. Pentru aceasta ei erau ajutati 1 de caravanele lor, despre
care se va vorbi in capitolul urmator.
1 Vezi despre industria Inei Lumina Anul VI (1908) No.3 p.I i urm.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI' NOMAZI 307

4. &area aetuard a pAstoritului.

Deceiderea pdstoritului. Cauzele : comerjul i meseriile.
Transportul cu caravanele. Rdzboaiele cu jafurile.
Astazi pdstoritul se mai continua la Aromanii nomazi din
Albania si la Grdmustenii din Bulgaria. La FAreroti, araturi de
pdstorit, o desvoltare mare a luat si transportul cu caravanele.
La toti ceilalti, pdstoritul se &este in plinA decadere, ame-
nintand sd dispard cu desdvarsire. Dintre acestia foarte putini
Romani din Tesalia si Epir se mai ocupA cu cresterea vitelor ;
,dupd aceea Farerotii din tinutul Vodena ; in fine Romanii din
regiunea Veriel si grupuri de Aromani din Tracia si Macedonia.
Cauzele care au contribuit la treptata lui slabire sant multe.
Nci vom studia aici pe cele mai hotArItoare.
10. Comertul si meseriile.
DesteptAciunea fireascd a Aromanilor, unitd cu acea expe-
irientd i cunoastere de lurne, pe care numai ei singuri i-o puteau
<castiga In cursul drumurilor lungi ce strabateau, i-au facut mai
de mult sd nu rAmand indiferenti fatd de celelalte ocupatiuni i,
mai ales, NA' de comert, care era sd le procure castiguri mult
mai mari -decat creterea turmelor de vite. Aceasta nAzuinta a
lor de a se inavuti pe cal cat se poate mai practice, a fost
foarte mult ajutata si de caravanele lor care, dupd cunt vom
vedea.mai jos, se ocupau cu transporturile in Intreagd Peninsula
13alcanicd. Inceputul comertului la Aromani s'a fAcut prin car-
vandrit. Caravanele Aromanilor nu se multumeau sd transporte
numai mArfurile altora, ci ele duceau cu sine spre vanzare i
produsele in lapte sau in land fabricate la ei acasd. Cu modul
.acesta gustul de catig, care avea mai multi sorti de izbandd in
comert decal in pAstorit, incepuse sd-i atraga tot mai mult, i
putin Cate putin, ei treceau, Inca din timpurile cele mai vechi, de
la starea de pastori cu viatd nomadA la aceea de negutAtori, la
inceput ambulanti, dupd aceea cu asezdri stabile. Aceste treceri
nu sant asa de noud, cum ni le inchipuirn. Ele s'au produs Inca
din primele veacuri de convietuire cu popoarele balcanice, atunci
cand elementul citadin din orae era reprezentat si prin Aromani.
Aceasta presupunere o facem din consideratiunea, cd, ori cunt
vom cAufa sd ne explicdm deosebirea ce existd, la tart intre

www.dacoromanica.ro
308 TH. CAPIDAN

viata inaintatd a Aromanilor i viata inapoiatt a Slavilor, noi nuf

vom puted ajunge la adevArata ei pricepere, decal numai admi-
rand cd, de la inceflut, o parte din elementul romnese din sudul
Dundrii a motenit ceva din viata citadind a Romanilor. Totii
cAlAtorii care au trecut prin Peninsula Balcanied i au cunoscut
mai de aproape aezdrile ca i locuintele Grecilor, Albanezilor
i ale Slavilor, au rdmas uimiti de marea deosebire ce existd.
Intre aranjamentul i mai ales soliditatea i confortul caselor din)
satele romaneti i intre acelea din satele greceti, albaneze4i
bulgAreti. Cel mai vechiu dintre acetia, William Martim Leake
vorbind In opera sa citatd des in aceastd lucrare, despre locuin-
tele Aromanilor din comunele din Pind, pe unde fusese i pe care
le cunoscuse mai de aproape, le compard cu locuintele oraelor
mai mari i mai infloritoare din Grecia. Iar Weigand. care a
urmat aproape cu un veac mai tarziu dupd el, observd, cu drept
cuvant, cd scriitorul englez, care In aprecierile lul se luase nu-
mai dupd locuintele Aromanilor din Pind i nu ydzuse pe acelea
din satele Aromanilor din Macedonia, n'a cunoscut decal foarte
pufin din frumusetea comunelor romaneti: Leake a avut in ve-
dere, probabil spune Weigand localitdti ca Siracm, CAlarl'i,
Aminciu 1 Vlaho-Clisura, care, cu toate cd au o pozitie oare-
cum izolatd in munfi, totui impresioneazd pldcut pe cAlAtor atat
prin masivitatea clAdirilor cat mai ales prin InfAtiarea lor curatd4
i drdgutd. Dar dac el ar fi cunoscut Cruova, Nevesca i alte
sate aezate mai la nord, de sigur cd uimirea lui ar fi trecut in
admiratie. Dupd ce cineva a trecut pe langd satele, in plind stare
de mizerie, ale Bulgarilor i a vdzut locuintele lor murdare, con-
stand din colibe mici cu peretii de lut, dupd ce a trecut pe langd
cdtunele mai mult deck sdrcAcioase ale Grecilor din Epir, saw
pe langd casele de piatrd absolut lipsite ale Albanezilor, se simte-
cu atat mai fermecat la privelitea ce-i oferd satele romaneti,
care se impun nu numai prin pozitia lor splendid i prin In-
treaga lor infAtiare, cat, mai ales, prin maretia caselor i aran-
jamentul lor din nduntru" 1 Aceeai constatare o face I Cvijia.
pentru oraele Aromanilor. Ei [Aromanii] trdesc In orae care
sant mai sdnAtoase din toate cate se afld in Peninsula Balca-
nicA. Aceste orae sant la o Indltime mare i pe pozitiuni fru-
moase ; ele sant aezate de obiceiu pe povarni.prile muntilorc
I Weigand, Die Aromunen I p. 266.

www.dacoromanica.ro
 Irtveir

4e,

Comuna M o lo v ite.
".1&"60: tAktA.

Comuna M o lo v i t e.

Comuna C r u v a.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 309

greu de urcat. Case le i prvliile sant cladite din piatrd i cele

tnai multe acoperite ou piatrd. Ele sant clddiri frumoase, cu inte-
,riorul aranjat ca In Europa central" .
Aici nu vom Incerca sa expunem mai pe larg proportiile
.comertului pe care Aromanii, numai cu doud-trei veacuri Inainte,
Il fAceau In interiorul Peninsulei Balcanice, precum i afard, cu
Odle streine, ca Italia 2, Franta, Egipetul, Austria, Ungaria, Prusia,
Po Ionia i Rusia 3. Ne vom multumi numai sd ardtam cd un in-
ceput de decddere pentru pdstorit s'a fcut din momentul and
Aromanii notri au Incept s se indeletniceasca cu comertul.
Prin comert, care dateazd Inca din vremea coboririi Aromanilor
In sudul Peninsulei Balcanice, s'a format treptat acel element
aromanesc din orae, care, cu timpul, a ajuns purtdtorul culturii
greco-bizantine la populatiunile slave, la care o influentd aroma-
neasca se observ Inca rand astdzi. Despre urmele acestei influente
-se va vorbi inteun alt capitol. Aici ne vom multumi sal spunem
ca intreg acest element oraenesc, Intru cat, la Inceput, se alcd-
duia din pastorii mai rasdriti, care se dedaserd cu comertul, forma
o pierdere pentru pastorit.
deoarece prin comert pdstorii aromani avurd prilejul sd
,cunoasca artele 1 meseriile, foarte multi din ei, dedandu-se de
cu vreme cu acest ram de ocupatiune, repede au putut ajunge
artitii i meseriaii de frunte ai intregii Peninsule Balcanice.
Nici in privinta acestei noud indeletniciri nu voiu insista prea
Inuit. Ma voiu multumi sa art numai, In treacdt, cd dintre vechii
calatori streini care au avut prilejul sd admire lucrdrile artistice
ale Aromanilor, unii au relevat meteugul lor neintrecut In
1 Naselja srpskill zemalja Vol. 1 p. XCV.
2 Vezi despre comertul pe care it fAceau Aromfinii pe la sfArsitul sec.
XVII cu Venetia si Trieste, studiul lui N. lorga, Cdteva tirl despre comerful
nostru in veacurile al XVII-lea V al XVIII, publicat in Anal. Acad. Rom.
sectia istoricA (1915) p. 313 si urm.
a Iat ce ne spune W. Martin Ledke despre inceputul comertului la
AromAni: They began by harrying to Italy the woollen cloakes, called Cappe
whieh are made in these mountains, and much used in Italy and Spain, as
well as by the Greeks themselves. This opened the route to a more extended
commerce: they now share with the Greeks In the valuable trade of colonial
produce between Spain or Malto and Turkey, and many are owners of both
ship and carge". (Travels in Northern Greece Vol. 1 274-275). Vezi si Pouque-
Mlle despre inceputul comertului la pAstorii nomazi in Voyage darzs la Grece
Wol. I, P. 173.

www.dacoromanica.ro
310 TH. CAPIDAN

fabricarea obiectelor de arta in filigran, pe care ei singuri dintre

toate popoarele balcanice II Invataser de la Venetieni 1, alp
sculpturile in lemn, mai cu deosebire la executarea catapetesme-
lor de la bisericile oraelor mai mari, iar altii aptitudinile lor
pentru arhitectura. Aptitudinea extraordinara a Aromanilor pentrut
arhitectura n'a fost observata *la acum. In afara de Con-
stantinopol, Atena ci Belgrad, orale in care ei au aproape-
monopolul constructiunii, Aromanii sant singurii arhitecti. din
Turcia i Grecia. Aromanul tie sa execute ucor, gratie inteli-
gentii sale naturale, cupolele i boltile. Luerrile lui de arhitectura
Intrec pe acelea ale arhitectilor care au studiat In colile tehnice,
i, dacd se compard biserica din Semedria cu cea mai mare parte
a monumentelor sarbecti sau germane, cineva n'ar pute cleat
sa admire abilitatea Aromanului. De cele mai multe ori Aroma-
nul este in acelaci timp arhitect, zidar, lacatu, dulgher 1 tamplar.
Numai piesele turnate ci fabricate le aduce din Austria ; restul
II face singur. Ca giuvaergiu i ca cizelar, se bucura de o repu-
tatie meritata : lucrarile frumoase in filigran din Nic i Vidin
ies din mainile lui" 2. Toti acectia, negutatori, artiti ca I me-
seriaci de rand, se desprindeau din clasa pastor;lor, formand cm
timpul, patura oamenilor cu stare de la orme.
20. Transportul cu caravanele.
Alta cauza care, de la inceput, a contribuit la scadereai
pastoritului a fost 1 transportul cu caravanele sau c at. vanar i-
tu I. El a existat de and cur primele Incercari ale pastorilor
aromni de a-0 desface produsele lor in, lapte i lana. La ince-
put, ei se multumeau s transporte aceste produse de la locuin-
tele lor de munte sau de es pand la principalele centre regio-
nale. In acest stadiu mai vechiu, carvnaritul nu prezenta nici o.
pierdere pentru pastorit; din contra, el II ajuta. Cand Ins ei, in
afara de produsele care tineau de pastorit, mai transportau I
marfurile altora ; cand pentru acest dublu scop, care le aducea
venituri mai marl, ei nta se multumeau s parcurga drumurile dim
cuprinsul unui singur tinut, ci cutreerau intreaga Peninsula Bal-
1 They excel in mounting pistols, and, musquets m the Albanian taste,,
in making fisans or silver coffee cups) and im,embroiderung Albanian dres-
ses' (W. Martin Leake,. a. C., x 275):
' Kanitz, Serbiea (1858), IN 322 5.i, urim

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 311

canica ; and, in fine, prin carvanarit foarte multi, dintre celnicii

aromani Incepusera sa se dedeh si cu comertul, i, prin acesta,
mai pe urma, se vedeau siliti s treaca de la tail la orase,
atunci meseria transporturilor cu caravanele ajunsese o pierdere
pentru pastorit. Ca i comertul primitiv, aceast pierdere, la In-
ceput, nu se simtea. Insa cu timpul ea deveni o a doua inde-
letnicire pentru Aromani, de multe ori mai rentabild deck
pastoritul. and dupa o iarna grea se Intampla ca pastorul aro-
man sa-si piarda turmele de oi, in cazul acesta lui nu-i mai
ramanea alt mijloc de a-i catiga traiul deck nurnai prin car-
vanarit.
Vechima ocupatiunii Aromanilor cu transporturile este tot
asa de mare ca si aceea a pastoritului. De fapt, 1 prima amin-
tire istorica despre nomadismul Vlahilor din Peninsula Balcanicd
este legata de carvanaritul lor. Interpretarea formei 68E-roct prin cal-
tori" in inteles de chervanagii", pe care a dat-o N. Iorga 1, core-
spunde perfect cu forma mai noud kjelator, de la Vlahii din Serbia,
in care trebue sa vedem acelasi derivat din cale, ca i In eatat din
666;2. De1 noi facem o strict deosebire Intre Vlahii din sudul Penin-
sulei Balcanice, cunoscuti astazi subt numele de Aromani sau
Ma c edor oman i, si Intre Vlahii din Serbia, din care n'au
mai Minas deck Romanii din Istria, cu toate acestea trebue
sa recunoastem ca si. unii 1 altii au avut cu Indeletnicire de
baza pastoritul i carvanaritul. Daca acum vom cauta sd aflain
la care dintre aceste cloud' populatiuni indeletnicirea cu transpor-
turile le-a fost de imprumut, nu vom putea da un raspuns hota-
ritor. In privinta aceasta eu inclin a crede ca, Intru cat Vlahii
din Serbia, din putinele nume de persoane care au ajuns pand
la noi, se dovedesc a fi tinut mai mult de ramura Romanilor din
nordul Dunarii, adica de Dacorotrani, ei, la Inceput, se vor fi
ocupat ca si fratii lor Dacoromani, mai mult cu agricultura deck
cu pastoritul. Generalizarea acestei Indeletniciri ca si carvanari-
tul trebue sa le fi Invatat relativ mai iarziu, prin contactul lor
cu stramoii Aromanilor. Eu nu cred ca Vlahii chervanagii din
1430, care au jefuit pe Raguzani, batuti intre Trebinje i Bergato
1 N. lorga, Notele until istoric relativ la evenimentele din Bateau'',
pag. 17.
2 y. Bogrea in Bulletin de l'Inst. p. l'tude de l'Europe sud-orlentale
V11-eme anne p. 52.

www.dacoromanica.ro
312 TH. CAPIDAN

de catre oamenii lui Rados lav Pavlovici I au fost Aromani. Ei

erau Vlahi din Serbia. Ins prezenta celnicatului aroman, Inca
din 1214, In documentele din ormele dalmatine, ne dovedete
ca eat turmele cat 1 caravanele Aromanilor au ajuns odata rand
la Raguza. De aceea, o influenta a Aromanilor pastori i cher-
vanagii asupra Vlahilor din Serbia, aa dup cum cu veacuri mai
larziu Aromanii au putut face din Bulgarii agricultori oameni
care s se ocupe numai Cu pdstoritul i cu carvanaritul 2, n'ar fi
cu totul imposibila. Aceste Oren, tinand mai mult de domeniul
presupunerilor, vom trece ca s examinant drumurile mai mari
pe care chervanagiii aromani le faceau Inca din timpurile cele
mai vechi.
Dupd ce Aromanii chervanagii incepuserd sd se indeparteze
tot mai mult de tinuturile lor, care nu puteau fi decal cele trei
Vlahii amintite de scriitorii bizantini i, poate, unele regiuni din
Albania i Macedonia, ei strabateau cu caravanele lor drumurile
care Cuceau la centrele cele mai Insemnate pentru comertul intern
din Peninsula Balcanied. Intre acestea, lasand la o parte Salonicul
1 Constantinopole, acelea care Inca din timpurile cele mai vechi
erau mai cunoscute printre populatiunile din Epir, Albania i Mace-
donia erau mai Intaiu oraele de land mare Avl on a (V alon a),
Dur a zz o i chiar Raguz a. Din aceste trei porturi chervanagiii
aromni transportau in interior toate marfurile aduse din Italia prin
Venezia i Trieste. Acei care expediau aceste mdrfuri, constand,
mai mult din tesaturi scumpe i argintarii In filigran erau negu-
tatori aromani stabiliti in cele cloud orae 3. Dup acestea veneau
oraele Per 1 epe in Macedonia i Ser es in Tracia occidentala.
Targurile anuale din aceste orae, in care veneau negutatori din
toatd Turcia europeand din veacurile dinainte de eliberarea
Greciei, nu s'au desfiintat deck in urma de tot, cand cu intro-
ducerea cdilor ferate pe valea vardaro-moraviana Salonic-Belgrad
i pe vechiul drum transversal care uneh Salonicul cu Constanti-
nopolul. Aceste targuri datau Inca din Evul-mediu: Il semble que
1 Jireek, Die Wlachen und Maurowlachen in den Denkm. von Ragusa
(1879) p 123.
2 Vezi despre aceasta capitolul: Influenta pastorilor aromni asupra
popoarelor balcanice.
a Cf. N. Iorga, Cateva qtiri despre comerful nostru in veacurile al
XV II-lea $1 al XVIII-lea, publicat in Anal. Acad. Rom. sectia istoria (1915)
p 313. Vezi 1 Istoria Romtinilor din Peninsula Balcanied (1919) p. 48.

www.dacoromanica.ro
 44.

ilk 4. - t.

p..

p4; ,. ,.: ,

IA
J
-, " . 4.,
,. ....::
.

, ,7 ' ...,

- p"....r. ..,

i
0.. i '..1:
1 . .-01.,

- , -- .-.. .?* 4.- 'n: -..9.5f:___.6,:.

' ' :kh,?, IX '; ,.rf;. r , ...''V''

A,. .
,S414,7 Ii! .;,, 4. ,..t% . , . ... .: .i, r, : ,..
,,
....,
rir,..-,: --, , . y:u.e.... 51-g.; .:: .
.: il we '' _ ....P-'4:::17

Romanii chervanagii.
(DUO C N. Burileanu, 0. c.)

www.dacoromanica.ro
 ROMANH NOMAZI
313

l'origine des foires de Prilep remonte au Moyen-Age ; avec celles

de Seres, elles ont t pendant toute l'poque turque les plus
importants rendez-vous de commerce de la Pninsule Balkanique.
Elles avaient lieu au commencement du mois de septembre et
duraient quinze jours. On voit encove a Prilep quelques-unes
des boutiques, oil de toute la Turquie d'Europe on venait acheter
des marchandises europennes et orientates. Ce n'taient seule-
ment les marchandises qui faisaient l'objet de ce trafic, mais les
produits agricoles et le btail" 1 Perlepe atrge toate caravanele
i pe top comerciantii din Macedonia i Serbia. Acetia din urm
veneau prin valea Moravei i a Vardarului. Nu lipseau, in tim-
purile cele mat vechi, nici neguttorii din Albania i Pind. Acetia
ajungeau pan in Seres4 In cursul veacului XVIII atAt Perlepe
. at i Seres avurd putin de suferit in urma concurentei pe care
le-o fAcea oraul pur aromnesc Moscopole. Muskopolje, sur le
Dvol, habite exclusivement par les Aromounes et qui comptait
au XVIIIe siecle 60.000 habitants, tait alors le centre commercial
de toutes les regions centrales et occidentales, la principale ville
commergante de l'intrieur. Dans toute la Peninsule, le commerce,
les imprimries et les coles de Muskopolje taient clebres" 2
Ins dup`a distrugerea Moscopolei de catre Albanezi ele Ii men-
linurd renumele.
La aceste tArguri veneau, alAturi de neguttorii aromni,
1 pstorii ca I chervanagii aromni. Nu avem documente in
itemeiul cArora putem s dovedim In mod absolut sigur prezenta
crvAnarilor aromni in aceste doud centre comerciale pentru
veacurile dinainte de venirea Turcilor In Europa. Ayem Ins nu-
mete lor prin care se poate dovedi cd ele le erau cunoscute
populatiunilor romaneti Inca din evul-mediu. Perlepe i Seres
se pronunta In graiul Aromnilor de pretutindeni Par leap i
S e a r. Amandoud i-au pstrat forma lor arhaicd de pronuntare
paleoslavd, aa cum astAzi nu se aude la nici una din populatiunile
slave. Dei numele oraplui P dr leap vine din sl. nin-intrw.
i ar trebui s se pronunte de catre Bulgari Pr ileap totuO,
in gura acestor Slavi azi nu se aude decdt Prilep (cu ,l; pro-
nuntat ca e) . Aceeai forma arhaicd o prezint I Seres. Numele
.acestui ora este de origine roman. La Romani el se chemA
1Cvijid, o. c., p. 438.
2 Cvijid o. c., p, 196,

www.dacoromanica.ro
314 TH. CAPIDAN

Sirrae 1 Din aceast forma Paleoslavii au fcut crhp (Sr), care-

ar fi trebuit s se pronunte S e a r. Ins aceast veche pronuntare
se pastreaz numai la Aromani, pe cand Bulgarii pronunta Seres.
(cu t redat prin e, intocmai ca la Prilep). N'ar putea fi exclus faptul
ca numele arhaic al acestor cloud orme sa se fi continuat 1 prim
populatiunile aromaneti localnice. Aceasta presupunere dad s'ar
pute intemeia pentru. Seres, mai ales cd populatiuni aromaneti,
se pastreaza in aceste regiuni Inca pana astazi, nu s'ar putea
sustine pentru Perlepe. Aci toti Aromanii sant veniti din Gra-
moste. Dar 1 Aromanii din Seres, dupa cum am aratat mai sus,.
sant veniti din Gramoste, Pind i Albania. Pastrarea acestor
nume de loc, subt forma lor arhaica numai prin Aromanii ca l a-
t o r i, prin care inteleg pe negutatori ca i pe pastori, se poate
sustine 1 prin faptul ca alte nume de localitati de origine slava,
pastrate de catre Aromani subt o forma veche, care s se ga-
seasca departe de regiunile locuite de masa compacta a roma-
nismului i in mijlocul populatiunilor slave, nu avem. In acest
fel s'ar putea explica 1 forma aromaneasca S dr un a din lat.
Salona pentru Salonic. Atat inainte de existenta targurilor din.
Seres i Perlepe cat i dupa, caravanele Aromanilor ajungeau cu
mrfuri pana la Salona, cel mai mare centru comercial pentru,
toate populatiunile din sudul Peninsulei Balcanice.
In afard de Perlepe i Seres, targuri mai mici se tineau I
in D r a m a i Ca v a I a. In special Cavala, ca port comercial,
In vremurile mai vechi, nu era mai pe jos de cat Seres 2. Foarte
multi Aromani care veneau cu comertul sau cu caravanele in
acest ora, ramaneau aci pentru totdeauna. Numele patronimic
Cava 1 i oti la Aromanii din Albania s'a pastrat din aceste
vremuri de legaturi comerciale cu Cavala, la fel cum s'au pa-
strat Inca pana azi la Aromanii comercianti din Perlepe numele
de familie Magi a r 1 mai ales Ha 1 i c i. i tot aa caravanele
Aromanilor urmand drumurile transversale care duceau In spre
rasaritul Peninsulei Balcanice, ajungeau pe vremuri pand lal
I drin ei l' i (sl. Edrene, din Adrianopole) 1 P o 1 e (Constan-
tinopole).
0 alta directie pe care o urmau caravanele Aromanilor Irt
Peninsula era i aceea care ducea In spre miaza-noapte. Ad.
1 Ilreaek, Geschichte der Bulgaren p. 106.
2 CvijiC, o. C. p. 452.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 315.

orasul mai important, care atrgea pe comerciantii din toat

Peninsula Balcanied, era Raguz a. In cursul veacului al XVII
neguttorii aromani, ajutati de caravanele lor pentru transportul
mdrfurilor, ajungeau In Serbia in U 2 i c e, Valjevo i B e 1-
g r a d. In aceste vremuri comertul Aromnilor, in Serbia, fdeea.
concurenta Raguzanilor 1 In anul 1667, afirmd Const. Jireek,
printre neguttorii streini din Belgrad se afla si un mare numdr
de Aromni. Nu se poate ti cu siguranta drumurile mai in spre
miazd-noapte, pe care le strbdteau Aromanii chervanagii. De sigur
ele ajungeau pAnd in Ungaria i chiar in Austria, mai laes cd pe la
sfaritul sec. al XVI negutatorii aromni ajunserd in aceste tdri.
Dar in gall de aceste drumuri mari, chervanagiii aromani
mai mijloceau transportul mdrfurilor si intre centrele cu mai
putina insematate, asezate la distante mai mici. Intre acestea
am putea cit mai toate orasele din Macedonia, Albania, Epir si
Tesalia. In Macedonia orasele in care ei incdreau si descdreau
marfuri erau V er i a, V oden a, Bit oli a, pe de o parte, iar
Veles, Scopia, Cumanova, Vrania pe de alta parte.
In Albania drumul cel mai umblat era vechea sosea transversald
care lega tarmul Adriaticei cu interiorul Macedoniei prin D u-
r az z o, Ohrida, Bitolia. In EpirsiTesaliaerau Conita.
Grebena, Janina i Larisa cu Tarcol (Tricala) si
Lasun (Elosona). Intre acestea veneau apoi toate ordselele si
targurile mai mici ca Cur eao (Corita), Resn a, Crusov a,
Sa'aista,'Cailar, Cojani, Castoria, Clisura, Hru-
pistea . a.
Dupd introducerea cdilor ferate i desfintarea marilor targuri
din Per lep e, Ser es si Ca v al a, Ineepuserd s se formeze
balciuri regionale, la care cele mai multe mrfuri erau aduse spre
desfacere de cdtre negutatorii si chervanagiii aromni. Aceste
balciuri ddinuese Inca pand astazi. In Macedonia avem marele
b'alciu din V er i a, care se tine la 15 August. La acest bAlciu
ervnarii aromni aduc tot produsul in lapte i mai ales in
tesaturi de rand din Intreaga regiune a Veriei. In Albania este
renumitul bAlciu din Conita (8 Septembrie), iar In Epir marele-
bAlciu din Gr e be n a, care se tine la 15 Mai, cu prilejul sdrbd-

1 Const. JireZek, Die Heerestrasse von Belgrad nach Consfaniinopet

und Balkanpdsse (1877) p. 123.

www.dacoromanica.ro
316 TH. CAPIDAN

toarei Sf. Achile. Toate mdrfurile, care se desfac la aceste bal-

ciuri, sant aduse de chervanagii aromani.
Astdzi aceti chervanagii mai lucreazd numai intre oraele
In care nu ex st ci ferate. Din acestea sant multe. Pentru di-
stantele mai mici, legate prin linii laterale, se preferd mai mult
transportul cu caravanele deck cel cu calea feratd. Linia feratd
Ka l a bak a-Tr i ca la-V ol o, construit de o societate belgi-
and, nu prea lucreazd, dupd mdrturisirile acestei societati 1, nu
numai din cauza putinei circulatii, caci trei vagoane sant prea
multe pentru pasageri, dar 1 pentru faptul cd, chiar in anii and
se face cea mai frumoasd recoltd In Tesalia, negutdtorii preferd
sa-i fac transporturile prin chirigii aromani. Acetia yin pand
acas ca s incarce mrfurile, i tot aa merg i le descared
pand la locul de vanzare. In modul acesta ei scutesc pe negu-
tatori de cheltuielile de transport complementare, ce au de facut,
tn afard de acelea cu calea ferat.
3. Rzboaiele i jafurile.
Dar pe and atat comertul cat i cdrvnritul contribuiau
pe nesimtite la micorarea pdstoritului, 1, Inca' cu cincizeci de
ani Inainte, muntii Peninsulei Balcanice gemeau de turmele Aro-
manilor, imprejurdri mult mai rele veneau s distrugd situatia
celnicilor aromani. Aceste imprejurari, care au sArdcit pe toti
Aromnii, le aduceau rdzboaiele i jafurile de dupd ele. Un rdzboiu
pe vremea aceea era o nenorocire pentru toti crescatbril de vite,
din cauza rechizitiilor neomenoase ce li se fdceau. Ei erau cei ce
dedeau stapnirii turmele de berbeci pentru intretinerea trupelor,
i tot ei imprumutau pentru vecie caii i catarii pentru transpor-
tul munitiilor. Un razboiu, cu urmdri bune sau rele pentru st-
panire, era o calamitate pentru bietii Aromani. De aceea nu arare
dri intalnim versuri in cantecele populare, In care picurarin (pa-
storul) sau cdrydnarlu (chervanagiul), despoiati de turmele 1
catarii lor, plang i se valid, netiind cum s se reIntoarcd acas,
spre a vesti celnicului nenorocirea ce Ii s'a Intamplat :
Te plandzeti, la i picurari ? Ce plangeti, voi pastori ?
Te plandzeti, lai cdrvanari ? Ce plangeti, voi chervanagii ?
Te s- nu plandzim i s-nu uhtdm, Cum sa nu plangern i sd nu oftdm,
Polim greu Pd noi n'asparsi, Rdzboiu greu ne-a nimicit,
1 Weigand, Die Aromunen Vol. I p. 175.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMA n 317

Oi le n li loard toate, Ne-au luat oile toate,

Bi calTi na-1' loard gumitate, i caii pe jumtate,
Di nd dor laile h'icate. De ne doare la ficate.
Cum s-nd tem, cum s-na tur- Cum s mergem, cum s ne in-
, nm] toarcernt
Acasd cum s-aspunem. Acasd cum s spunem.
Lit. Pop. 937.
.5i dacd ar fi fost numai rdzboaiele insotite de rechizitii,
n'ar fi fost nimic. Aromanii uor s'ar fi putut reface din pier--
derile suferite. Dar dupd ele urmau jafurile, i acestea erau care-
agravau . situatia !or i mai mult. In privinta aceasta cazul cel
mai tipic ni-1 oferd rdzboiul ruso-turc din 1769-1774. Albanezii
profitand de slbiciunea imperiului istovit dupd un rdzboiu de-
patru ani, pierdut, au pustiit trecand prin foc i sabie toatd-
aceea regiune cu sate 1 targuri rornaneti, in care falnica M o -
scop ol e, cu asezeci de mii locuitori i patruzeci de biserici,
cu coli superioare i cu tipografie, era mandria romanismului,
sud-dundrean. Pe vremea aceea, dacd neguttorii i meseriaii
s'au putut refugia in oraele din Macedonia i peste granit, in
schimb, o parte dintre pdstori a azut victima barbariei albaneze,
iar restul a trebuit sd se refugieze cu turmele in nordul Penin-
sulei Balcanice, de unde nu s'a mai putut reintoarce. i intr'un,
caz 1 altul pierderile pentru pstoritul din Gramoste i Albania
au fost foarte mari.
In vremea aceea numai pstorii din Pind, Tesalia i Acar-
nania au putut salva situatia pdstoritului din sudul Dundrii. Ja-
furile Albanezilor lui Ali-paa nu s'au putut intinde 1 asupra
turmelor acestor Romani. Pe acetia ii ateptau insa alte neno-
rociri cu urrnri mai rele. Una dintre acestea a fost micarea.
pstorilor aromani din 1854, cunoscutd subt numele de anal--
sia". Pe vremea and Rusia era angajatd cu Turcia pentru Cri-
mea, patriotii greci din Elada, crezand a a sosit momentul ca
sa-i anexeze Tesalia i Epirul, au facut o vie propaganda prin-
tre pstorii aromani din aceste provincii, ca s se rscoale, MO-
duindu-le cd vor fi sprijiniti de organizatiile lor revolutionare-
din Grecia. Insd abia s'a proclamat rascoala (andarsia) i guver-
nul turc, prinzdnd de veste, a trimes in Tesalia o armata de mai'
multe mii, sub conducerea lui Mehmetar. Acesta, la inceput, cre-
zand cd Aromanii revoltati sant multi la numr, n'a voit sd-i.

www.dacoromanica.ro
318 TH. CAPIDAN

atace. A incercat mai intaiu s se inteleaga cu capeteniile lor.

In acest scop, a trimes pe un oarecare lagar-bei ca s trateze
cu celnicii aromani. In vremea aceasta ajutorul fagaduit Aroma-
nilor din partea Grecilor din regat nu le venea. In imprejurdrile
acelea celnicii aromani, vazandu-se parasiti de Greci, au cautat
sa se inteleaga cu trimisul comandantului Mehmetar. Ins acesta,
dupd intelegere, afland ca Aromanii au fost parasiti, nu s'a ldsat
fare sA-i pedepseasca, luandu-le pentru folosul armatelor un mare
numar de oi, de cai i de catari. Comunele care au suferit In
tirma acestor evenimente au fost acelea din Epir i in special
Samarina i Avdela. Celnicii din aceste comune au ramas fr
nici o oaie I. Pierderea pentru pastorii aromani nu era prea mare,
dacd ne gandim la dezastrul ce ar fi urmat pentru familiile Aro-
manilor, In cazul and acetia, neinarmati indeajuns cum erau, s'ar
fi incumetat sa atace pe Turci. De aceea, numai dupa cloud trei
decenii de la aceasta nenorocire, Aromanii pagubiti i-au putut
reface turmele de oi.
Insa imprejurarile care au adus adevarata ruina in gospo-
&aria celnicilor aromani, au fost acelea provocate de razboiul din
1877. Dupd acest razboiu, Tesalia fu cedata Greciei. Noile fron-
tiere dintre Grecia i Turcia desparteau teritoriul ocupat de pa-
storii aromani in dou: regiunea Pindului, cu toate comunele
romaneti de munte ramaneau la Turci, iar Tesalia, cu clima ei
dulce i Campine presarate de sate romaneti i bogate in pduni,
trecea la Greci. In modul a cesta judetele de munte
: Greb en a,

Amin c iu (Metovo), Co nita i Ianin a, cu locuitori in mar e

majoritate Aromani ramaneau desmembrate. Acum coborirea pa-
storilor aromani, la iernatec, in comunele din Tesalia era impo-
varata cu tot felul de greuthti, provenite, mai intaiu, din pricina
formalitatilor de indeplinit atat la plecare (la Turci) cat I la
reintoarcere (la Greci), formalitati insotite mai intotdeauna de
baciuri costisitoare, al doilea, din pricina taxelor ce trebuiau s
plateasca in Grecia pentru trecerea vitelor la iernatec, alturi
de impozitele grele, pe care le plateau la Turci. Toate aceste
dificulthti, care proveneau mai cu deosebire din cauza cheltuieli-
lor prea mari la care erau supui pdstorii aromani, le ingreunau
aa de mult situatia economica, incat, de la inceput, foarte multi
s'au vazut nevoiti s se lase de pastorit.
' Vezi G. Zuca, o. c. p. 13.

www.dacoromanica.ro
 ROMANO 1NOMAZI 319

Este drept ca. Inca din primele decenii ale sec. XIX darile
pastorilor aromani din Turcia mergeau crescand. La inceput ei
plateau dari in natura. Statul le lua zece oi la o suta. Aceast
dare era destul de mare, daca ne gandim cd pe vremea aceea
.aproape fiecare cornun romaneasca cretea Cate 80 [Ana la 100
mii de oi. Turme de zeci de mii de oi plecau la Constantinopol,
numai din impozitul pe care pastorii aromani II plateau la sta-
panire. Ceva mai tarziu, darile in natura s'au schimbat in bani.
La inceput se pthtea 35 de bani de oaie, mai In urma, urcan-
.du-se aceasta taxa, ea a ajuns la 60 de bani, i in urea de tot
pana la 1 leu i cinci bani 1 Ins cand dupa anexarea Tesaliei
la Grecia, alatuii de aceste impozite grele, Aromanii se vazura
mevoiti s plateasca bani pentru Inchirierea mandrel, ca i taxele
,de frontiera, despre care a fost vorba mai sus, atunci cei mai
multi dintre ei s'au vazut ruinati chiar In primul an dupa acest
nenorocit eveniment.
Si nu numai Aromanii care se ocupau cu pastoritul, dar I
aceia care, alaturi de pastorit, mai faceau l putin comert. 0 parte
,din Aromanii care se ocupau cu prelucratul Inei, odata cu tur-
mele, duceau in Tesalia i toate tesaturile lor, ca s le desfaca
In pietele din centrele mai mari, cum .erau Tarcol (Tricala) i
Lar is a. Insa pentru toate acestea trebuiau s plteasca la fron-
Aiera o vamd aa de mare, that, la desfacerea lor, abia daca
mai reueau s obtina cheltuielile. Si fiindca, cu banii obtinuti din
vanzare, aproape mai toti se aprovizionau in Tesalia cu cereale
i cu toate cele de trebuinta pentru lunile de iarna In comunele
clor de munte, la plecarea din Tesalia, ei erau supui de catre
.autoritatile turceti la alte dari pentru mrfurile importate. In condi-
ttunile acestea, numai dupa cativa ani, trecerea Aromanilor din
Pind in Tesalia deveni cu neputinta. Si deoarece, pe vremea
aceea, situatia din interiorul Turciei se inasprea tot mai mult in
urma micarilor revolutionare din partea Bulgarilor, Sarbilor i
Grecilor, pstorii aromani nu aveau posibilitatea sa ierneze cu
turmele nici macar in regiunile mai calde din interiorul imperiu-
lui. Gsindu-se In aceasta trist situatie, cei mai multi dintre
pastorii romani Incepurd sa-i \rancid turmele, unii ocupandu-se
cu comertul sau meseriile, iar altii cu munca campului.

! G. Zuca, o. C. p. 10.

www.dacoromanica.ro
320 TH. CAPIDAN

Se inte1ege, ins, 0 am exagera prea mult rolul nefast ce

1-a jucat acest evenirnent politic, dacd am vrea s reducem numai
la aceast singurd cauzd tot regresul ce s'a simtit, in anii din
urm, in gospoddria Aromanilor din Pind. La aceasta au mai
contribuit 1 alti factori.
Averea Aromanilor nu provenea numai din comertul ce-r
faceau cu turmele de oi 1 cu derivatele de lapte. Ei mai catigau
foarte mult 1 cu transporturile. Caravana unei Mari consta cam
din 70 pand la 100 de mule (catari). Fiecare familie avea de
la 5-6 catari ; celnicii de la 15 rand la 20. Transporturile ce
fdceau cu aceste caravane le aduceau venituri mari. De asemenea
comertul cu tesdturile ieite din mana femeii aromane, le procu-
rau venituri, care nu cu putin contribuiau la buna stare a pdsto-
rilor aromani. Toate aceste resurse, cu timpul, au inceput sd se
micoreze. Calle ferate, multe-putine, Cate sant in Peninsula Bal-
canicd, au redus ocupatiunea cu cdrvnritul. lar fabricatele in-
dustriei occidentale, care se vindeau pe un pret mai ieftin, pe
de o parte au depreciat valoarea tesaturilor de cask pe de altd
parte ins au introdus luxul 1 in familiile aromaneti.
La aceasta se mai poate adaoga, de sigur, 1 mandria justi-
ficatd a unor celnici de a continua cu creterea turmelor de vite
chiar atunci, and din cauzele ardtate mai sus, nu se alegeau
deck numai cu pagube. Le venea greu s inceteze cu o 'Jude-
letnicire pe care o moteniserd, dupd expresia lor, din papa-
strApapil" (mo strdmoi) i care le dedea, printre Aromani, auto-
ritatea 1 vaza, msuratd nu atat dupd avere, cat, mai ales, dupd
faima strbunilor. i astfel, cu timpul, 1-au pierdut averea in
vite celnici cu nume ca; Papahagi, Giuvara, Tuvald,.
Caraiani, Zarmd, Tivicd, Docu, Cealera, Bardcu
D a 1.1 c d . a. toti originari din Avdela ; Vrac d, Vr a Sul i,
Barbaiani, Nibi, Ayrucosta, Teguiani, Balamoti
originari din Perivoli; Hagibira, Zisi-al-Dzimd-al-
Joga, Hagimtuu, Ayruiani din Samarina; Nasicd
din Smixi ; Vasi la k' i din Bdieasa ; Jici u, S u f l' e r i din
Furca ; Cundur din Blata . a. Unii din ei, cum au foSt
Barda, Exarhu, Hagi-Gak'i, Papa . a., pdrsind
pstoritul 1 ocupandu-se numai cu comertul, i-au putut 'Astra
averile; ins dintre acetia au fost foarte putini.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI NOMAZI 321

Mu It mai favorizati de soarta au fost pastorii aromani din

Pind, Gramoste 1 Albania, care, pe la sfaritul sec. XVIII, s'au
mutat cu turmele in Macedonia i Tracia. Acetia, i in special
cei din regiunea Veriei i Vodena, langa Salonic, au continuat rand
aproape de razbOiul balcanic s se ocupe cu creterea turmelor
de oi. Locurile de iernat de pe langa tarmul marl, in imediata
apropiere de locuintele lor de munte, ca i lipsa cheltuielilor de
granit, pe care le aveau pastorii din Pind ; dupa aceea plata
relativ mica pentru mandre pe care cei mai multi le aveau de la
beii turci cu care se intelegeau uor, toate acestea erau conditiuni
care favorizau continuarea ocupatiunilor cu pastoritul. Este drept
c5 unii din ei i mai cu deosebire fii de celnici, profitand de
comertul ce se faceh in marile orae din Macedonia, cu timpul,
s'au dedat la comert, parasind cu desavarire pastoritul. Cu toate
acestea, toti aceti Aromani, in marea lor majoritate au ramas
pastori, i astazi comune ca Selia-Marup cu Xirolivad numara
de la 10 rand la 15 falcari cu tot atatia celnici, cei mai multi
ocupandu-se numai cu creterea turmelor i fabricarea caca-
valului, altii ocupandu-se cu carvnritul i cu comertul, ca:
Dauti, Tosc5, Caranica, Caravida, Pitul, Sum-
buru, Mandu, Buulanga; dupd aceea Caprini cu
fratii Toli Hagigogu i Gheorghe Hagigogu, acesta
din urm decedat, ins ramas cu faima printre Aromanii din
Veria pentru intelepciunea 1 Spiritul lui de echitate ; in fine
Bucuvala, Spanu i altii.
*
Astazi, dupa apte ani de la marele rdzboiu, situatia Aro-
manilor crescatori de vite de pretutindeni in Grecia s'a inra u-
nlit. Dupa razboiul balcanic, granitele dintre Tesalia i Pind se
ridicau, MO., de ast data, pastorii nu mai aveau ce duce, la
iernatec, in Tesalia. Pastorilor din Macedonia nu le-a mers mai
bine. Ad navala in comunele romneti a sutelor de mii de re-
fugiati greci din Tracia rsariteand i din Asia-Mica, top pra-
pditi de saracie i cu apucaturi asiatice, au bagat groaza printre-
pstorii aromani, care ii vedeau turmele amenintate de pieire.
In zadar s'au incercat ei sa mijloceasca pe langa guvernul roman
ca sd obtina din partea Greciei degajarea comunelor romaneti
de ref ugiati asiatici. Nici o masurd de uurare nu s'a putut ilia.
De altfel, intreaga chestiunea se prezinta foarte greu de rezolvat_

www.dacoromanica.ro
322 TH. CAPIDAN

Aproape mai toate mandrele Aromnilor, unde l'i manau oile la

Ovine apartinand beilor turci, acetia, in urma schimbului de
populatiuni stabilit Intre Grecia si Turcia, la venirea Grecilor
asiatici, trebuea sa le cedeze acestora. Daca la aceasta mai
adaogam faptul ca numarul refuglatilor greci veniti in Mace-
donia, era de trei ori mai mare cleat acela al Turcilor, moiile
acestora nu ajungeau pentru toti Grecii. Din cauza aceasta, gu-
vernul grec s'a vazut silit ca sa expropieze 1 mosiile cretinilor
spre a le Impart! la ref ugiatii greci. Dar cu aceasta Aromanii
pastori nu mai aveau posibilitatea sa-i mai procure cu arenda
moiile i muntii de care aveau nevoie pentru intretinerea tur-
melor de oi. Din aceast cauza aproape toti s'au vazut nevoiti
s se lase de pastorit. In imprejurrile acestea cei mai multi
dintre pastorii fareroti din regiunea Vodena i-au vandut tur-
mele i toata averea lor nemiscatoare, in case si munti, cu
gandul ca sa se mute in Tara. Acelasi lucru incearca sa-1 fad
acum si pastorii din regiunea Veria ca 1 Gramustenii din apro-
pierea Meglenului. Cei dintai In numar de cateva sute de familii
au i sosit in toamna anului 1925, aezandu-se l'n Dobrogea
nou. Cei din urma se pregatesc pentru plecarea lor In Tara,
In primavara anului 1926. Dupd acestia vor urma O. altii. In
orice caz, acest exod, care dupa unii, reprezintd un castig real
pentru romanismul balcanic amenintat de pieire, thsemneaza sfar-
itul pastoritului la Romanii din Grecia.
5. Influenta pastorilor aromani asupra celorlalte popoare
balcanice.
Pastorii aromani, care prin insi indeletnicirea lor au fost
nevoiti sa cutreiere intreaga Peninsula Balcanied, n'au lipsit sa
exercite o oarecare inraurire asupra popoarelor cu care au venit
in atingere. Ea se observa mai mult la Slavi (Sarbi, Bulgari) i
la Greci. Albanezii, care duceau aceeai viata ca 1 ei, au fost
mai putin atini de ea.
Aceast inraurire, studiatd mai de aproape, se manifesta 'In
mai multe directiuni : in ocupatie, in port, in limba i in felul de
viata mai inaintat sau in civilizatie.
In ocupatia cu pstoritul.
In capitolul l'n care am studiat migratiunile Aromanilor, am
vazut ca multi din pastorii aromani se coborau cu turmele 1

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 323

familiile lor in partea de miazd-zi a Peninsulei Balcanice, unii

ajungAnd, la apus, pand la frmurile Adriaticei, alfii, la rdsdrit,
Valid la Marea Egee. In toate aceste regiuni, ocupate de popula-
fiunile greceti, pstoritul Aromnilor a lsat urme atal de adanci
in terminologia greceascd din sfera vietii pstoreti, Inc At numai
cunoaterea lor ar ajunge sd putem avea msura dreapt
despre puternica inrdurire aromneascd 1 Dar pdstorii aromani
nu s'au micat numai in sudul Peninsulei Balcanice. Foarte multi
din ei, in special cei din muntele Gramoste i din Albania, 1i
mnau turmele in partea de miazd-noapte. Dacd influenfa lor
asupra Grecilor este mai greu de specificat, initru cat in regiunile
cutreierate de pstorii aromni se gseau I foarte multi Greci,
care se Indeletniceau cu pdstoritul, la miazd-noapte, unde majo-
ritatea populafiunilor o forma elementul slay, care se ocupa mai
mult cu munca cmpului, urmele influenfei romneti, in domeniul
pastoritului la populafiunile slave, snt mai evidente. De aceea,
la Greci, avem pe de o parte mai pulind viafd romaneascd, insd
pe de altd parte foarte multi termeni pstoreti de origine roma-
neascd ; la Slavi, din contrd, prin insui contrastul ce exista
intre ocupafiunea de bazd a lor i Intre aceea a Aromnilor, nu-
mdirul cuvintelor romaneti din sfera pstoritului este mai mic 2,
Insd, in schimb, acolo unde inteadevr pdstorii aromni au
exercitat o. Inraurire, viafa romneascd este mai pronunfatd.
In privinfa aceasta, regiunea slava' din imediata apropiere
a pdstorilor aromani din Albania, cuprinsd intre oraele Dibra-
Ki6evo, la miazd-zi, i Scopie-Prizren, la miazd-noapte, aratd
caracterele cele mai pronunfate ale unei Inrauriri venite din
partea pdtorilor aromni. In aceast regiune se afld muntele
Vlahinica (Vlahinifa), cu o platformd de 1500 rand! a 1600 m.
altitudine ; el alcdtuete limita Mire Vardar i Radika, un afluent
al Drinului Negru. Pe panta apuseand a acestui munte se gdsesc
pduni imense, care se potrivesc pentru creterea turmelor de
vite. Cu o sutd i cincizeci de ani inainte, toate satele de pe
a cest munte se ocupau cu pdstoritul. Mai tarziu, cand invaziile
. I Vezi despre aceasta lucrarea lui G. Murnu, Rumdnische Lehnwrter
Im Neugriechischen (1902) Mnchen.
2 Vezi cuvintele rornneti din sfera vietii pastorale intrate la Bulgari
i SArbi in lucrarea mea Raporturile lingvistice slavo-romclne, publicat In
Dacoromania III, pp. 129-233.

www.dacoromanica.ro
324 TH. CAPIDAN

Albanezilor din vremea lui Ali-pap le-a distrus gospoddria lor

in vite, cei mai multi din locuitorii slavi ai acestui munte au
ajuns meseriai sau negutatori, care l'i catigau viata in oraele
mai mari din Serbia, Bulgaria i Romania. Astzi numai locuitorii
mai sdraci se Indeletnicesc cu pstoritul. Indrumarea lor la
Ostorit n'a fost conditionata numai de natura solului, cat mai
ales de prezenta printre ei a unui numdr cat mai mare de pstori
aromani. Aceti pstori, cu timpul, ne mai putandu-se intoarce
iernile in Albania, de unde veneau cu turmele la vratec, s'au asi-
milat cu ei, desnationalizandu-se. In urma lor, astdzi, n'a mai Minas
decat pozitia satelor care se identified cu aceeai pozitie a satelor
aromaneti ; a mai rdmas viata lor de pe'ealbari, pe care, dintre
toate popoareleb alcanice, numai Aromanii sedentari o au in gradub
cel mai mare ; In fine tipul brun mai pronuntat al locuitorilor,
care nu se vede la ceilalti Slavi. De altfel, in unele comune din
aceast regiune, multi dintre locuitori mai tiau aromanete rand
cu vreo 50-60 de ani inainte. In comuna Mavr ovo din aceast
regiune, existd 1 astdzi o familie Vlahovei, in care locuitorii l'i mai
aduc aminte de strbunii lor aromani. Iatd la ce concluziune ajunge
Cvijid, care a studiat mai de aproape aezdrile, viata i tipul
acestor Slavi : L'emplacement des villages semble indiquer qu'ils
ont t fonds par des Aromounes. Le mode d'levage des be-
stiaux est le meme que chez ces pasteurs. Parmi les vieillards 11
en est qui ont le type physique de l'Aromoune, si caractristique
que tout le monde les prendrait pour des Aromounes authen-
tiques. Mais on rencontre aussi parmi eux le type blonde des
Slaves" I.
Dar in aceste regiuni din nordul Peninsulei Balcanice, unde
Slavii formeazd o masa compactd, pstorii aromani n'au ajuns
numai din Albania i din milli Gramoste, ci I din prtile Cal-
cidicei. Micdrile acestor Aromani trebue sd fie vechi, dacd tinem
seamd de faptul cd de mai multe veacuri ei nu mai existd in
in acele Orli ca crescdtori de vite. De asemenea 1 distanta de
la gurile Vardarului, langd Salonic, pand la Gostivar, de unde
izvorete acest rat', i unde se gdsete regiunea ocupatd odinioard
de pastorii aromani originari din Calcidica, este foarte mare.
Dar aceastd deprtare nu trebue sd ne surprindd, dad tinem
seama, mai intaiu, de migratiunile Fdrerotilor dealungul Aspro-
1 Cvijid, o. c., p. 445. Cf. i 441 i urm.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 325

potamului pand in Acarnania i de acelea ale GrAmustenilor pind

In muntii Balcani, al doilea, 1 de drumul natural care se pre-
tungeVe dealungul vii Vardarului.
In aceast regiune nordicd, cuprins in tinutul Ma la Rek a,
un afluent al rdului Radika, despre care a fost vorba mai sus,
pstorii aromni, odatd aezati Intre Slavi, au influentat asupra
vietii populatiunii bulgreti, cunoscutd sub numele Mijaci. Satele
acestor Bulgari, in numr de vreo 28 (Gali6nik, Lazaropole, Tresodee,
Selce, &Aka, Rosoka etc.), snt aezate la indltimi neobicinuite
pentru celelalte populatiuni slave din apropiere 1. De asemenea
accesul lor este foarte greu. Mai mult cleat pozitia particulard a
satelor, influenta aromnd se vede In ocupatiunea bor. Rand pe
la mijlocul sec. XIX top locuitorii acestei regiuni se indeletniceau
cu pstoritul, subt forma nomadd 1 de transhumantd. Astzi se
glsete In plind decdere i, ca 1 in alte regiuni curat aroma-
neti, el amenintd s dispard de tot. Cauzele trebue cdutate in
jafurile hoardelor albaneze. Ei fdceau aceleai drumuri periodice ie
vratec i iernatec ca i pdstorii aromni Apres la Saint-
George (23 Avril), ces pasteurs vont dans la montagne, y con,
struisent des habitations temporaires, fabriquent du fromage et
du beurre, vendent la laine et les moutons ; des l'approche de
l'hiver, ils descendent vers le littoral de la mer Ege avec leurs
troupeaux, qu'ils font paitre dans des prairies affermes. Ils
s'en allaient autrefois a Musakija, en Albanie, sur le littoral de
la mer Adriatique. Comme les Aromounes, ils faisaient un peu de
commerce en remontant de la plaine. Ils achetaient surtout a
Elbassan, du sel Plusieurs avaient fini par se spcialiser dans
ce commerce, mais tout cela a disparu par suite de l'inscurite 2.
Autorul acestor rnduri, care a studiat viata acestor Slavi subt
toate raporturile, crede c ei au fost influentati de pstorii aro-
mani, care si-au stabilit asezdrile printre satele lor. Una din
aceste asezri, pe care Cvijik o d ca tipica, este satul Galt& nik,
Acest sat 1i trage numele de la Galiko, un rdu care se varsd In
mare, in imediata apropiere a oraului SalOnicIn,rogiftelea tVe-
A-iz-L.
stui rdu se aflau odat aezdri aromdneti. Dupd aut ,ecitrdintdi
pdstori aromani care au populat regiunea slaqi re care este
vorba, au fost originari din Galiko. Admit:dna ceast pdrere ca
I Cf. Const. Jirlek, Geseldclde der Bulgeren (Praga) 1875, p. 575.
' Cvijid, o. c., p. 450.

www.dacoromanica.ro
326 TH. CAP1DAN

posibild, nu ne vom ocup ca sdi aflm dacd toti Aromanii au

fost originari din regiunea Calcidicei, sau au mai fost dintre ei
care au venit 1 din altd parte. Probabil c cei mai multi vor fi
fost din Albania, unde emigrau cu turmele. Aici ne vom multumi
s adaogam numai cd urmele de influentd aromaneascd care se
vdd in ocupatia i viata lor, in inftiarea i in intreaga lor
dispozitie sufleteascd, dau dovada cea mai sigurd cd pe vremuri,
alturi de populatiunea de bastind slavd, a existat un bun numdr
de pdstori aromani, care, dei au reuit s exercite o puternicd
inraurire asupra Slavilor, cu timpul, s'a asimilat lor, desnationa-
lizandu-se.
0 influentai romaneascd i mai caracteristicd nu numai in
psiorit dar i in cdrvancirit se observd la Sarbii din Sumadia i
in tinutul superior al raului Bosna din regiunile Dinarice. Locui-
torii acestui tinut numiti Era, isi au aezdrile in locurile cele
mai inalte. Ei se micd cu turmele de la un loc la altul 1, desi
dispun de teren arabil, nu se ocupd decat cu creterea turmelor
de oi si cu caravanele. Nu se tie dac pstorii aromani au putut
inainth cu turmele la miazd-noapte pand in Bosnia. Faptul in
sine n'ar puteh fi exclus dacd tinem seamd cd celnicii aromani
sant mentionati in documentele dalmatine (pastores seu celnicos")
Inca din a. 12141. Intru cat insa, in imediata apropiere de aceast
regiune se afld muntii mai insemnati Romanija in Bosnia si
Stari-Vlah in Serbia, cu cele mai vechi urme de toponimie ro-'
maneascd, se pare 0' indoita indeletnicire, ca pastori i cherva-
nagii a acestor Sarbi, se datoreste mai de gran Vlahilor pastori
si kjelatori din Serbia medievald decal Aromanilor. Si ca o
probd despre vechimea acestei indeletniciri, care trece poate'
dincolo de micdrile pdstorilor aromani in aceste prti, este faptul
cd top Iocuitorii sarbi ai muntilor Dinarici, care se ocupd cu
pdstoritul i cu cdrvnritul, se nutnesc Inca pand astdzi Vlahi:
it semble que les Era aient reu en heritage ces deux modes
de vie de l'ancienne population romanise qui se retira apres
l'invasion slave dans les montagnes dinariques. Les Jougoslaves
appelaient la population romanise les Vlah, les Valaques,
c'est-d-dire les Latins. Cette population des montagnes dinariques
s'tant assimile aux Serbes au cours du Moyen-Age, le nom
1 Vezi despre aceasta mai pe larg Th. Capidan, Elemental slay in
dialectal aromtin (1925) p. 16.

www.dacoromanica.ro
 ROMANJI NOMAZI 327

de Vlah persista en s'appliquant meme aux Serbes dinariques

s'occupant de l'levage des troupeaux et du kiradiiluk. Au cours
des derniers siecles, on oublia meme cette signification du nom Vlah
et on l'appliqua parfois a tous les paysans des pays dinariques" i.
In port.
In capitolul despre Imbracmintea pastorului aroman am
spus cd ea se deosebete in mod fundamental de portul celor-
lalte neamuri din Peninsula. Cu toate acestea, regional, se intal-
nese unele asemnri, care nu se pot explica altfel cleat numai
ca influente romaneti.
Printre acestea vom pune in primul rand inrauririle asupra
portului pastorilor greci. Acestea nu se vad numai la Cupdeari,
Aromani grecizati, i la Hofl, greci, vecini de aproape ai Aro-
mAnilor, dar i la pastorii greci din interiorul Greciei. Aci nu
ne putem ocupa cu deamanuntul in ce anume constau aceste
influente. Stim numai ca piese de Imbracaminte de provenienta
romaneasca ca otipxa, cpXoxciza (cpXoustdtcz) i xa-c ocUcc, care re-
prezinta formele aromane saric a, f 1 oc at a, c a u l a, sant
cunoscute i de catre pastorii greci din interiorul Greciei. In
afard de aceasta, specialiti in materie, care s'au ocupat mai de
aproape cu studiul portului grecesc, sustin cd el a suferit multe
Inrauriri din partea portului pstorilor aromani. Las, in privinta
aceasta, s vorbeasca, in cateva randuri, pe Fr.. Nopcsa : Da die
Tracht der arkadischen Schaferinnen Stackelbegs, sowie die des
Schafers stark von der normalen griechischen abweicht, da ferner
grade im Hirtentum Griechenlands aromunischer Einschlag be-
merkbar ist, neige ich zur Annahme, dass die Tracht dieser
arkadischen Schafer durch diese Aromunen beeinflusst wurde" 2.
In afara de Greci, portul pastorului aroman a exercitat o
Inraurire i asupra portului albanez. In capitolul In care am discutat
provenienta faldurilor la camae i peste tot la hainele pastorilor
aromani, prin localizarea extensiunii geografice a acestei partictf-
laritti, am ajuns la constatarea originei lor pentru Aromani i
banezi. Totui tinand seama ca aceste falduri de la cam* i de la
sarica Albanezilor lipsesc la Gheghi i se gasesc numai la Toschi,
vecini de aproape ai Aromanilor, in afard de aceasta tinand
seama l de faptul cd sarica numita frokate este un Imprumut
I Cvji, o. c., p. 312.
Fr. Nopcsa, Albanien, Bauten, Trachten etc., p. 181.

www.dacoromanica.ro
328 TH. CAPIDAN

aromanesc, am presupus ca o influenta aromaneasca asupra por-

tului albanez n'ar parea exclus.
In ce privete pe Slavi, dupa cat tiu, numai doi Invatati,
Weigand 1 Cvijid, s'au exprimat despre apropierea ce exist intre
portul aromanesc i portul Slavilor. Weigand crede ca exist o
asemanare intre portul aromanesc i cel bulgresc din campia
Bitoliei, numai In ce privete croiala : Der Aromune halt viel auf
eine saubere und ganze Kleidung und ist auch die oben geschil-
derte Tracht der Manner der der bulgarischen Bauern in der
Ebene von Monastir, was den Schnitt betrifft, ziemlich ahnlich,
so wird sie sich doch immer durch das bessere Aussehen unter-
scheiden" 1 Eu, care am copilarit in aceast campie i cunosc
bine portul taranilor bulgari, n'am &sit nimic asemanator. Por-
tul Bulgarilor se deosebete de cel aromanesc tocmai in croiald.
Pe and portul Aromanilor este croit pe talie 1 face falduri, la
Bulgari, din contra, haina cade ca un sac i nu face nici un
fald. Cvijid, ocupandu-se cu portul Mijad-lor, despre care a fost
vorba mai sus, ajunge sa gaseasca particularitti aromaneti. Nu
tiu cum va fi portul acestor Bulgari la ei acasa, ins judecand
dupd imbracamintea celor din Cruova, pe care ii cunosc foarte
bine, eu n'am putut vedea nici o asemanare. Broderiile 1 cus-
turile bogate de un rou deschis de pe hainele acestor Slavi,
care nu se pomenesc la Aromani, imi bat 1 acum la ochi. De
altfel, la Aromani lipsesc 1 piesele de imbracaminte pe care
Cvijid le citeaza ca imprumuturi de la Aromani : Le costume des
Mijaci fournit une preuve des liens qui existent entre ceux-ci et
les pasteurs aromounes ; les noms memes des differentes parties
du vetement, tels que drapna, sokaj etc., sont d'origine aromoune" 2
Dintre acestea drapna se regasete numai la Meglenoromani :
trapnd 3, iar so/cal imi este necunoscut. In schimb Mijacii poarta
guna i guee, ca aproape toti Slavii. Cum am spus, poate, la
costumul purtat la ei acas, s'ar putea gasi unele asemanari,
care, avand In vedere 1 celelalte inrauriri, s'ar putea consideri
ca influente aromaneti 4.
I Weigand, Die Aromunen Vol. 1 p. 264.
' Cvijid, o. c., p. 452.
a Th. Capidan, Megienoromelnii, istoria $i graiul kr. Vol. I, p. 33.
4 N. Balaria, care cunoagte bine pe Mad, gAsegte puncte de ase-
manare intre ei gi Arornini: Miatil snt In genere oameni frumogi, lubitod
de ordine gi curtenie, mult mai inteligenti gi Intreprinzatori. El au multe
puncte cornune cu Aromnii". Lumina, Anul 11 (1904) p. 149.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 329

In limb 6. .
Ca influente romaneti de limb pot fi socotite toate acele
particularitAti gramaticale din limba popoarelor balcanice, pe care
le-am studiat la raporturile slavo-romane i albano-romane 1 De
asemenea 1 toate fmprumuturile lexice reproduse mai sus. Aici
voiu cad numai o alt particularitate din limba bulgard, care se
dovedete a fi de origine aromaneasa.
Slavii din Peninsula Balcanicd Sarbi sau Bulgari con-
struesc perf. compus de la verbele transitive ca 1 intransitive
cu verbul a fi". Numai Romanii, Albanezii 1 Grecii Intrebuin-
-teazd verbul a aved". La Bulgarii Mijaci se intalnete construe-
tia cu a aved" in loc de a fi". Astfel ei zic : imam videno,
imam arena (am vazut, am auzit) in loc de seim cu participiul
verbului etc. Aceastd particularitate nu poate fi albaneza i cu
atat mai putin greceasa. Ea face parte din aceeai serie de in-
rauriri pe care le-am v6zut a vin de la pdstorii aromani 2.
In civilizatie.
Pastorii aromani nomazi sant de cloud' feluri : pstori cu
locuintele mobile, cum sant Farprotii i o parte dintre Grdmu-
steni, i pastori cu locuintele fixe. Cei dintai locuesc in dilive
sau tende. Ori unde se duc ei, ii construesc alive, sau 1i
intind tende. Cei din urmd au locuinte fixe, constand din cladiri
de forma ptratd, toate mari, solide, zidite in piatrd, 1 acoperite
cu lespezi de ardezie. In aceste cladiri, care constau cel putin
din patru inaperi, ei l'i au tot confortul necesar. Locuintele
Slavilor din Peninsula Balcanica n'au nici soliditatea i nici con-
fortul caselor aromaneti. In ce privete mobilierul, dei el varieazd
dupa situatia fiearuia, totui se prezintd incomparabil mai bogat
cleat la Slavi, la Greci i Albanezi. De asemenea curdtenia Aro-
manilor este neintrecutd : Man muss sagen, dass die Frauen
eine peinliche Sorgfalt auf die Reinhaltung der Wohnungen ver-
wenden. Der gedielte Fussboden ist immer blank gescheuert, schone
Teppiche, Stickereien in den Ecken und selbst Vorhange
schmileken das Zimmer. Von Ungeziefer habe ich in den aromu-
nischen Gebirgsdarfern nie etwas gemerkt" 3. Nu discutm aici
1 Dacoromania II p. 444, III p. 129.
2 Cvijid, o. c., p. 406.
Weigand, Die Arornunen Vol. 1 p. 269.

www.dacoromanica.ro
330 TH. CAPIDAN

ca sd tim cum i de la cine au motenit pstorii aromni aceste

predispozilii pentru bund stare in cas, curdtenie in menaj i
frumos in viatd. Cviji crede cd ele ar fi o motenire veche, in
urrna influentei greco-bizantine. Noi, tinnd seamd de murddria
neasemuit a pdstorilor greci din Peninsula Balcanicd, socotirn
cd ele snt insuiri proprii ale poporului nostru. In acest capitol,
mrginindu-ne numai in cadrul vietii pstoreti, care alatuete
obiectul studiului de fata, WA a consider traiul Aromnilor ordeni
instdriti, din care au ieit neguttori abili, invtati eminenti, arhitecti
excelenti i meseriai neintrecuti, dorim sd ardtdm numai faptul
cd acolo unde Slavii au venit in atingere cu pdstorii aromani,
ei n'au lipsit s-i schimbe felul de viata in mai bine, imitnd,
ca traiu, pe pdstorii aromni. In privinta aceasta, observdm, mai
intaiu, cd in ce privete locuintele lor, ete au primit soliditatea
i confortul caselor aromneti : Les maisons sont hautes et
construites en pierre ; les chambres, la disposition intrieure,
l'ameublement, tout rappelle l'habitation des Aromounes pe&albari.
La propret et le confort sont pousss plus loin que dans le
maisons de Polog" 1 De asemenea gustul pentru frumos, Slavii
veniti in contact cu Aromnii II au tot de la, acetia : Plus que
les autres Slaves, ils montrent un certain gout, le gofit greco-
aroumain, pour le beau, l'achev, meme pour ce qui est moderne" 2.
In fine, la aceti Slavi amestecati cu Aromdni tot ce se ob-
servd ca ceva mai ales 1 mai distins in viata lor nu se poate
explick dupd insei constatdrile invgatului sarb, decAt ca un
imprumut mai nou venit pdstoril4 aromanil Purttbiii cul -
turii bizantino-romne au un gust hotdrit i tendinte pentru un
traiu mai bun i mai ales ; nu este nici o indoiald cd ei au fost
aceia care au introdus aceste deprinderi intre populatiunile slave
din Balcani. De asemenea influenta lor asupra culturii materiale)
este foarte mare. Caracterul stilttlui bizantin pentru bisericile i
mdndstirile ortodoxe este cunoscut. Ornduiala din camerile ca-)
selor noastre, in orae, este aproape aceeai ca la. Greci i la:
Aromani ; e primitd de noi i curtenia casei caracteristicd femei-
lor aromne" 3.

1 Cvijid o. c., p. 402.

2 Cvijid o. c., p. 442.
8 CviiiC, Naselia srpskilt zentalja 1, p. XXX.

www.dacoromanica.ro
 ROM-ANN NOMAZI 331

6. Pastoritul Aromfinilor In toponimia baleanica.

In toate tarile in care indeletnicirea cu pastoritul a avut odata
o desvoltare mai mare, toponimia pastreaza Inca pana astazi
urmele acelei ocupatiuni. De multe ori aceste urme i-au schim-
bat, in cursul veacurilor, in aa fel forma, Meat astazi abia li se-
mai poate recunoaste orlginea. In Franta, cele mai raspandite
nume de localitali din domeniul vietii pastorale sant acelea care-
deriva din cuvantul A I p e, cu intelesul secundar de paune", i
din Calmi s, cu acelai "'Metes. La unele compuse cu aceste
cuvinte se poate recunoate uor forma de baza, la altele Insa nu..
Astfel din Alpe avem : Au p 0 Au p s; dupa aceea Alpette
Arpette; in fine Alpettag, Arpettag i altele. Din
i
Calmis avem: Chalmette, Chaurionde, Cholonge,
Chaufleriaz etc:t.-
Nici la noi in Tara nu lipsesc aceste urme, mai cu seama
In judetele de munte. Un studiu asupra lor nu avem. Totui, ras-
foind numai in treacat Dictionarul .Geografic, vom da de o mul-
time de nume de localitati, toate cu obarie pastoreasca; ca._
St a nioara munte In Dolj acoperit cu pauni avand stane-
pe el"; U r d a, Ur da r i, Ur de t i, toate nume de sate in Dolj ;
in fine Drumul oilor2, Valea Oilor, Dealut Oilor,
si altele. Ele nu lipsesc nici in tarile streine, pe uncle au emi-
grat odata pastorii romani. In Galitia intalnim nume locale, ca
1 Cf. I. Roman, Dictionnaire topographique du departement des Hautes-
Alpes, contenant les noms des lleux anciens et modernes. Paris 1884. .
2 Despre Drumul-Oilor vezi si Emmanuel de Martonne, La Valachien
essni de monographie gographique. Paris (1902) pl 115. De asemenea
CvijiC, La Pninsule Balkanique Paris (1918) P. 185. Dupd aceea 0. Densusianu
mai Intdiu, in Pdstorltul la popoarele romanice p. 9, In care autorul se in-
treabd clacd aceste drumuri n'ar fi o urnid din timpul colonizdrii romane; int
Vieata peistoreascd in poesia noastrd populard (1922) Vol. 1., In Apendice
autorul reproduce unele informatiuni privitoare la Drum oilor", luate din.
rdspunsurile date la Chestionarul lui N. Densusianu, pastrat In ms. la Aca-
demia Romnd. Dupd spusele mosului Ion Banitd, numefe Drumm! Oaiei'
ar vent de la urmatoarea intamplare: In vremea de demult treceau Mocanii
cu oile din Transilvania ca sl le ierneze la Tarigrad. 0 oaie fiind schioapal
a rdmas pe timid din card, Insi a stdbAtut drumul singurd si a venit acasd.
Aceasta s'a intmplat pe timpul cdnd MocanH s'au Inapoiat din Tarigrae
(p. 126). Tot In feul acesta se povesteste si la pp. 124, 125. Paralel cu.
Drumul oilor" exist& i Drumul Sdreim, despre care vezis pp. 124, 125, 126.
Vezi I Paula, Monografia comunel Rektnarl p. 292.

www.dacoromanica.ro
332 TH. CAPIDAN

Strung a, Mgur a, Laj an o - o vce (oaie-neagra) 1 altele 1.

In toate aceste nume uor le poate distinge cuvantul de origine.
Vor fi existand Ins 1 nume de localitati cu o form.4 mai corn-
plicata. Acestea trebuesc studiate, spre a ne da seama mai bine
despre intensitatea vietii pastoreti la !mi.
In Peninsula Balcanica ele nu lipsesc nici pentru Megleno-
romani, care se ocup, astazi, aproape numai cu agricultura.
Nume ca Mirindzu i 13 ae- i 1 i ri, semnalate de mine in partea
de miaza-noapte de Manta, dupa aceea Mirindzu-vec l' u 1
Baoiliti in HuMa, Mirindzu-mari In 0ani i allele 2,
arat, alaturi de termenii pastorali pastrati In acest dialect, ca
indeletnicirea Meglenoromanilor cu pstoritul era tot aa de
intinsa ca i agricultura.
La Aromani aceste nume trebue s fie 1 mai numeroase.
ln cele ce urmeaza amintim cateva din ele.
Masii endroit montagneux a Cernei". Aceast comun se
afla in Epir, In regiunea Zagori, situata in partea de miaza-zi,
(drum 41/2 ore) de Laca (Laita).
Mul'ori nom de colline dans la region de Franci, village
aroumain grecise". Acest nume de localitate, Impreuna cu satul
Franci, tine de Anovlachie annexe au Zagori".
In ce privete originea numelui Mul'ori el este acelai cu
.Ml'or pentru mil'or. Tinutul fiind grecizat, nu s'a mai putut
!Astra pronuntarea originala : Mil'or. Vocala neaccentuata u pentru
i din prima silaba s'ar putea explica subt influenta labialei, iar I
final s'ar putea explica sau prin analogiea altor nume de loc,
din limba greaca terminate in i, sau de la plural.
Stana, nume de loc. In apropiere de Aminciu (Metova).
Derivat din stane, despre care vezi in capitolul urmator. Un alt
flume de loc. Stana, se gasete i in muntele Tomor (arom. Ndumor).
in Albania 3. Un derivat de la radicalul slay stan, este Stank e,
inume de loc. aproape de Ghevgheli. Formatiunea esteturceasca,
din stan i suf. -ec.4.
1 miklosich.Kaluzniacki, Wanderungen der Rumunen in den Dalma-
Lischen Alpen und in den Karpathen (1879) p. 43 .,,i 62.
2 pericle Papahagi, Megleno-Romeinii 11 p. 38 vi 45.
3 Cf. C. N. Burileanu, I Romeni di Albania p. 185.
4 Cf. Spisanle. Kniga XIV. (1917) p. 103.

www.dacoromanica.ro
 ROMANU NOMA ZI 333

Stanile, o localitate in regiunea muntoas dintre Cratova i

Chiustendil id Bulgaria, acolo unde, dupa cum se poate veclea
in harta anexata, mai exist 1 alte aezari de Aromni.
Stanigor, nume de sat situat langa oraul Onjilane, in
regiunea moravo-vardariana, in apropiere de Vranja. In toata
aceasta regiune existau odat pastori aromni. Acetia, cn
timpul, s'au slavizat. Cvijid, care s'a ocupat cu stabilirea carac-
terului etnic al Slavilor din linutul .Moravei meridionale, in care
se gasete acest nume, adaoga : 11 n'y a pas dans cette region
d'Aromouns. II est cependant hors de doute qu'il y en avait au
Moyen-Age" 1
Strunga, nume de loc. de pe muntele Tomor in Albania,
in care odata se aflau aezate numeroase familii fareroteti..
Cuvntul acesta este insemnat i pentru faptul a el lipsete
astazi in terminologia pastoral la Aromni, fiind inlocuit cu forma
slava cutar. El se mai ,IntAlnete rar numai in literatura popularar
despre care vezi mai departe in capitolul urmator.
Strungula, nume de loc. pe tarmul stng al rAului Arta, cursul
de mijloc. Pe tarmul drept se afl o alt localitate (nume de
comund) romneasc Val6ora, care este un derivat din vale, ca1
Strungula din Strunga. S'ar pute s fie 1 o forma greceasca
mai cu seama cd, dupa cum se va vedea In capitolul urmator, cu-
vntul romnesc strungd, disprut din dialectul aromalt, se pa
streaza la Grecii din Epir.
Mandra, nume de loc. pe tarmul drept al rthilui Arta, in
imediata apropiere de oraelul Arta.
C'drarea '1 Lampi, nume de loc. tot in muntele Tomor, in
apropiere de varful Tornorita-mica. 1 aceast localitate a fost
locuit odata ..de pastori nomazi din Albania. Cuvntul edrare,
dupa cum am aratat in alt parte din aceasta lucrare, este rar in
dialect: El se mai intalnete in literatura populara.
Turcig, nume de loc. intre cele cloud vArfuri ale muntelui
Tomor in Albania 0 alt localitate cu numele Turage salt
2.

Stane, locuit odata de Fareroti, se afl la o mica distant de

oraul Durazzo, In partea din spre miaza-noapte. Toti Aromanii
din aceasta localitate locuesc acum in oraul Durazzo 3.
1 Cviji, La Pninsule Balkanique p. 467.
2 C. N. Burileanu, 0. c. p. 183.
a C. N. Burileanu, o. c. p. 238.

www.dacoromanica.ro
334 TH. CA PI DAN

Caprara, vArful superior al muntelui Cacardista din Pind.

Acest nume este insemnat de Pouqueville. El se gdsete inteo
regiune unde se intalnesc sl alte nume de loc. nerelevate pnd
acum. Vom cit cateva randuri din scrierea autorului, ca sd se
vadd mai bine pozitia geograficd a acestui Off de munte : J'ai
relev les sommets du Pinde qui donnent naissance a l'Achlous,
c'est aussi le moment de les nommer et de les classer dans mon
lprographie. Je dois donc dire que du mont Zigos, d'oir nail en
partie l'Aous, ou VoIoussa, ii y a trois lieues ouest-sud-ouest au
mont Codjaca. Ce dernier leve ses sommets Apres et sveres
au-dessus du Copanez, qui le lie au Zigos. En suivant l'arrete
du Ccdjaca qui se prolonge au sud-ouest pendant six lieues, on
aboutit au Caprara, pic suprieur du Cacardista" 1 In altd parte,
Pouqueville, vorbind despre muntele Copanez, spune cd ramura
.acestui munte qui se recourbe en arc, prend le nom Souma-
Coubrado".
Ad avern mai Intai Caprara care vine din ceiprar i sufixul
locul -a, ca in Tricala, Tarnova, Magarova etc. Dupd aceea
Suma-cu-bradu vrful cu brad". Acest din urmd nume pe care
i Pouqueville 11 traduce mai departe cu pic des Sapins" este
interesant pentru pAstrarea cuvntului latin summum cu intelesul
de varf i in romneste ca in celelalte limbi romanice.
La ce4area di k'atrel este, dupd cum imi comunicd Chr.
Geagea din Avdela, un nume de localitate dintr'o regiune mun-
tcasd din apropierea comunei Avdela din Pind. Nu se Vie dacd
pdstorii aromni au avut odatd, ca i pdstorii albanezi, stne zidite
in piatrd. Acest nume de localitate ar fi un indiciu pentru existenta
lor In timpurile mai vechi.
Lacatun, nume de localitate In muntii din Albania, in re-
giunea Tomorului. Am ardtat in altd parte din aceastd lucrare
cd, odatd, partea cuprinsd Intre cele cloud varfuri ale Tomorului
-erau locuite de pdstori aromni. Astdzi numai urmele de nume
de localitdti aromanesti cuprinse in aceastd regiune mai dau
dovadd despre existenta in numdr mai mare a pdstorilor aromni
in muntele Tomor sau Ndumor, cum II numesc Aromnii.
Cuvntul este o Impreunare din la ceitun. Prezenta lui este
importantd pentru faptul cd este pentru prima oard la Aromni

1 Voyage dans la Grce. Vol. II, 192.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 335

and Intalnim acest cuvant subt forma obicinuild la Dacoromani

1 Meglenoromani. 1. C. Burileanu, cel mai bun cunoscdtor al
Romanilor din Albania, care inregistreazd Lacatun ca nume de
localitate, mai da 1 Clitund. Aceasta este forma mai obicinuit,
de1 1 ea e destul de rail 1.
Patul'a, nume de localitate, in Tesalia, pe 111.11 Salamvria,
la apus de Ciotili.
Este un derivat din piitul'u cu suf. -a.
larbata, sat langd Teteven. Este derivat din iarbd i arti-
colul feminin bulgar -ta2. Nu se tie dacd cuvantul este o for-
matiune aromaneascd sau chiar dacoromand. Derivate analoage
slave, in Macedonia, avem Tiravna, Triavna din trevend 1 acesta
din trva iarbd" 3.
Pagunci, sat situat in partea de miazd-zi de Tarn, langd
Bangor, in Bulgaria. Weigand, aducandu-1 In legAturd cu pdfune,
adaogd : ,,Moglich sogar wahrscheinlich ist die Herleitung von
dem Personennamen Pagun". Eu cred cd derivatia lui din pcipne
nu trebue pusa deloc la indoiald, mai ales cd se afid inteo re-
giune in care se gsesc 1 alte nume de loc. de origine roma-
neascd 4. Nici despre acest nume de loc. nu putem t1 cu sigu-
rantd, dac el tine de dialectul aroman sau dacoroman.
Ciobanlades, nume de comund din Tesalia, situatd in partea
apuseand de Lamia. Derivatia cuvantului este greceascd din plu-
ralul aromanesc &banl'i de la oban5. 0 derivatie greceascd
direct de la oban n'ar fi cu putint, deoarece In cazul acesta
ar trebui s avem &obanades (frd 1).
Tot ca nume de localitati din domeniul vietii pastoreti,
insd de importanta cu totul secundard, pot fi socotite 1 o serie
de nume care se referd la nutretul vitelor. Printre acestea se
Intalnete livade, subt forma simpld sau compusd : Livdz, comund
arom. In Meglen ; Xirolivadi, comund In Veria ; Vlaho-Livadi com.
In Olimp etc. Dupd aceea $esti, nume de localitate in Cernei.
1 Vezi I. C. Burileanu o. c., p. 312. Katuna ca nume de loc. se gasete
1 In Acarnania pe un platou la nord de Xiromeri. (Cf. Heuzei, Le mont
Olympe et l'Acarnanie p. 239. Vezi p. 261). De asemenea 1 W. Martin
Leake, Travels in northern Greece p. 163; il relevA la p. 218 1 ca nume de familie-
' Weigand, Rumdnen und Aromunen in Bulgarien (1907) p. 44.
8 Spisanle ib. p. 102.
4 Weigand, o. c., ib.; Const. Jireek, Das Fiirstentum Bulgarlen p. 123.
Vezi despre acest cuvnt si In Dacoromania 1 422.

www.dacoromanica.ro
336 TH. CAPIDAN

Valea-gasd mime de loc. In Siracu 1 Aminciu (Metovo). Insem-

ntatea acestor doud din urind nume de loc. constd In aceea c'd
cuvntul qesii (lat. sessus, a, -urn) pierzandu-se din dialect, s'a
pstrat in toponimie, gratie ocupatiunii pstoreti a Aromnilor.
0 comund romneased de langd lanina se nurnete $egi cu s
din silaba a doua trecut in f. Cuvntul pare a fi de origine alba-
nezd : g e g (lat. sssus), mai cu deosebire cd in Epir se Intalnesc
i alte nume de loc. de origine alb., acolo unde astdzi se gsesc
numai Aromni, ca Bari (dat i subt forma Bard), munte Malt
din lantul care separd valea din Aspropotam de regiunea Siracu
i Calarl'i. Cuvntul ar puteh veni sau din bar iarbd" sau din
bari pdstor". In fine tot aici pomenim i rdspAndirea prin pstorii.
arornni a cuvntului pade In toponimia aromneascd, precurn :-
Pade-Mwtd, nume de loc, in Pind, In spre muntele Gumara.
Padea '1 Ghion, nume de loc, in apropiere de Molovite (Mace-
donia). Pddz, comund aromAneascd in Pind, situat pe muntele
Smolica, la o jumdtate de oil departe de Armata. Pddz, nume
de loc. langd CAlarl'i.

7. Termeni pastoreti pierduti din dialect, insd pdstrati in

linibile balcanice.
In capitolele precedente, Incercnd sd dau o descriere a
vietii pdstoreti la Aromni, am cdutat s grupez toti termenii
referitori la aceastd viatd. Se intelege, insd, cd, in afard de ei,
trebue sd se mai gseascd 1 altii unii care exist In dialectut
dacoromn i lipsesc in dialectul aromn, sau lipsesc 1 In dia-
lectul dacoromn, Ins au existat in dialectul aromn i cu timpul
s'au pierdut pe care numai un studiu mai amdnuntit i bazat
pe cercetri noud ni-i mai poate descoperi. In capitolul acesta
nu va fi vorba despre aceste cuvinte, care se presupune cd au
existat, Ins astzi au dispdrut cu desdvarire. In rndurile care
urmeazd ne vorn ocupa de acele putine cuvinte, tinnd din do-
menial vietii pdstoreti, care, de1 astdzi in dialectul vorbit snt
necunoscute, totui din prezenta lor intr' altd limbd din Penin-
sula Balcanicd, deducem cd au existat odatd i in dialect.
Dintre7acestea avem :
brdnzd cu acelai inteles ca In dacoromnd. Astdzi cu-
vntul acesta este Inlocuit prin ca", iar pentru ceea ce Daco-
romnii numesc ca", se intrebuinteazd numai ca dulte"..

www.dacoromanica.ro
 R OMINH NOMA ZI 337

Prezenta cuvantului se atesta prin existenta formei greceti

npiv*G Kase in Lederschlauch" Intrebuintat In Epir. Aceasta
branza, dupa cele ce mi se comunica, este aceeai cu ceea ce Aro-
manii fareroti numesc cas Mut dit foale sau la ceilalti Aro-
mani tuneiref (din cas tumniirel). G. Murnu (Rum. Lehnw. im
Neugr. 38) presupune ca cuvantul este de origine dacoromana,
i cd el ar fi trecut la Greci numai prin mijlocirea Raguzanilor.
Este drept ca brenca sau caseus vlachescus erau cunoscute la
populatiunile romane de pe coasta Dalmatiei, Ins lipsind acest
cuvant la Sarbi i Albanezi, 1 gsindu-se, dupa informatiunile
ce am, numai la Grecii din Epir, el trebue sal fie considerat ca
un imprumut din dialectul aroman, Inca' din vremea cand cu-
vantul nu dispruse din graiu. De fapt, cuvantul mai traete 1
astazi in comuna Hali chi din Aspropotam1.
strungd, cu acelai inteles ca in dacoromana. Ca O. branza,
cuvantul este necunoscut in sfera termenilor pastoreti Intre-
buintati de tulpinile aromaneti. Cu toate acestea II intalnim in
literatura populara :
Alai Chichi, paid lung, Mai Chichi, pia lunga,
111'4 Gretl'i tuti tu strunga.Taiai pe Greci toti In strunga.
Tache Papahagi, Antol. 49.
De asemenea, batranul poet Belimace II intrebuinteaza in
cunoscuta lui poezie Picurarlu": .

Picurar cu perCea lunga Pdstorule cu chica lunga

Cate plandzi cu boate'n strunga ? De ce plangi cu voce'n strunga ?
De fapt dictionarul grecesc al lui Vlahos II inregistreaza :
(37pm-in; ca un cuvant nu regional ci general, cu intelesul enclos,
parc", 1 G. Meyer, relevandu-I pentru intaia data, II atribue pa-
storilor Vlahi, fail O. specifice anume de la care pastori a fost
luat. Tinand seamd de ceilalti termeni pastoreti pe care Grecii i-au
imprumutat de la pastorii aromani, trebue sa admitem 9&" I
otpopyyz este un cuvant aromanesc, mai ales a urme din vTchea
lui Inirebuintare in dialect se pastreazd Inca gaud azi 2.
farcu. Astazi, dupd informatiunile mele luate de la pastorii
din regiunea Veriei, de la Farerotii din Vodena i de la Gra-
mustenii din Livadz, cuvantul nu exista in dialect cu intelesul de
I Cf. Dundrea Anul 1 No. 5-8 p. 126.
2 G. Meyer, Neugr. Stud. 11 p. 79.

www.dacoromanica.ro
 38 TH. CAPIDAN

ocol" ca l'n dacoromang. In locul lui se intrebuinteazA la pg-

storii din toate tulpinile cutar. Cu toate acestea, el se Intalneste
numai in expresia, pretutindeni cunoscutd la pAstorii aromani,
k'irdui tarclu (di riel, di edz) cu intelesul am pierdut toti mieii,
toti iezii, am pierdut intreaga fatAturd".
Dna ne referim la limba greacA, vorn vedea cA 1 acest
cuvant se gAseste in Epir, intrebuintat mai mult In Zagori:
'cc:4%o; kleiner Stall far junge Ziegen, der Ort, wo Zicklein und
Lammer eingeschlossen werden, urn zu saugen". (G. Meyer, Etym.
Wb. der alb. Spr. p. 445).
Al Mud de tare, mai existA 1. cuvantul "littered, care este dat
1 in dictionare. El nu prea se aude in dialectul vorbit. In locul
lui pAstorii aromani intrebuinteaza numai curmu. ..
negru, nu se aude astAzi in dialect decat numai in unele
nume de localitate. In locul lui avem lai, In tot domeniul aro-
manei, i gal 'in Laca din Zagori 1. Tot in acest tinut se aude
rat i negru. De aci cuvantul a trecut la Greci vtciyxpcx schwarzes
Schaf", intrebuintandu-se numai ca substantiv 2. Trecerea lui s'a
fAcut prin pAstorii aromani. Cuvantul grecesc reprezinth forma
femininA neagra din oaia neagni. Asthzi negru se mai intalneste
In Toponimie K'eatra-neagrci(Vezi p. 244).

Originea euvintelor.
Luand In cercetare originea cuvintelor Intrebuintate la pAsto-
rit, in primal rand ne vom oprl putin la douA-trei nume de loca-
litate cu fralgiare mai veche.
Dintre acestea, in afard de S ear (Seres) si Par 1 ea p
(Perlepe), despre care s'a vorbit in cuprinsul acestei lucrari (vezi
p. 312), am mai avea urmAtoarele :
Vilardi, intrebuintat des in literatura populard aromanA pen-
tru Bae,...
17a-T7 ora in Albania.
SA scriati n laie carte SA scrieti o scrisoare
La pAseulu di Vilardi. Pasei din Berat.
Lit. Pop. 1018/28.
Asthzi cuvantul nu se aude decal numai la unii Farseroti ;
incolo, pretutindeni avem Berat. De asemenea el este cunoscut .
1 Weigand, Die Arornunen II p. 361.
2 G. Murnu, Kum. Lehnw. lin Neugr. p. 37.

www.dacoromanica.ro
 ROMILNII NOMAZI 339

inumai la Aromani. Grecii, Turcii 1 Slavii nu-1 cunosc. La toti

acetia se aude numai forma Berat. In special Grecii au 1117reptt.
In vremurile mai (echi cuvantul grecesc se apropia mai mult de
forma etimologicd Mil gradd. Din aceasta Grecii au fdcut (cu
,pronuntarea lui b ca v, ca in BoOpyozpog din Bulgar, Btikcce din
balta) BeXciypacc i BEA.Ocypcc&, cu i final pentru a ca in actualul
11.17cepcht pentru 1V1-7capc. Astzi aceste forme nu se mai aud, dupd
cum nu se aude la Aromani, deck foarte rar, Vilardi. Forma aro-
mand esta o rdindita din vechea pronuntare greceascd. Din Be-
Xdcypx8c, prin aderea lui a neaccentuat din silaba penultim, a
.rezultat regulat Velagrdi, iar din aceasta Velardi, din care apoi,
cu e neaccentuat trecut in i, Vilardi.
Ldsun este pronuntarea aromaneascd la pstorii nomazi din
Pind prntru Elasona, Alasona i Elason. Aceasta din urmd forma'
am gdsit-o insemnatd pe hArti. Comparand cuvantul romanesc
cu formele greceti, surprinde trecerea lui o 'in u inaintea lui
n, in pozitie accentuatd. Mi-a fost cu neputintd s ajung la
variantele formelor vechi greceti ale acestui nume de locali-
tate. Dacd se va dovedi insd cd e initial din forma greacd este
Tulterior, sau cd cuvantul se pronunta cu dublu I, atunci forma
aromaneascd, cu on accentuat trecut in un, trebue sd fie tot ap
de veche ca' 1 on > un din Salona> &Irma'.
Bdiasa (scris i Bayeasa) este numele comunei romaneti
-din Zagori 1 numele raului pe care se and aezatd. comuna.
Intre numele comunei i numele raului, desigur numele acestui
din urmd este cel mai vechiu. Aa dar, pentru lamurirea formei
.aromaneti trebue plecat de la numele raului. In grecete atat
comuna cat i raul se cheamd Volusa i Vovusa. In unele hdrti ale
statului major austriac am intalnit i Vjosa. Nu tiu intru cat acea-
.st transcriere corespunde adevdratei pronuntdri. Numele vechiu
grecesc al raului este Aous. Este greu de stabilit legaitura intre
forma veche 1 numirile greceti de astdzi. Probabil ca.' sele vor
fi existat alturi de numele vechiu. Pentru noi faptul important
este ca v initial din Vojusa grecesc apare ca b in &Vasa aro-
manesc. Aceasta insemneazd, pe de o parte, cd. Aromanii au cu-
noscut de cu vreme numele grecesc al raului, cdci numai aa
s'ar explicd redarea lui v initial prin b, al doilea, cd forma gre-
-ceased Vofusa, ajunsd pand astdzi, nu este noud. In orice caz
rentru ldmurirea originei numelui comunei, trebue tinut seamd

www.dacoromanica.ro
340 TH. CAPIDA N

de numele rdului ; iar numele romnesc al rauluf nu poate fii

despartit, din cele ce am spus mai sus, de numele lui grecesc..
Imbracamintea.
La imbracaminte, in gall de cuvintele de origine latind :..
ceiMuil (<calceonem. Cf. Dacoromania III, p. 756), baltu, curaud,_
nastur (anastur), stringl'e (stringula. Cf. Per. Papahagi, Not. Etim.
45) i de cele studiate in capitolul de la p. 254, mai avem urmd-
toarele :
aarowle i aWeroand, o pAnza alba cu care Fareroatele-
bMrne i'i infaoard 6uparea,i prin extensiune, intreaga coafura..
Tinand seama de forma Malta i ascutita care ia intreaga coafurd
a capului, mai cu seama ca. insdi &uparea este destul d! Inalta,
cuvantul nu poate fi despartit de forma ki'derd, care a trebuit sd
existe odatd 1 la Aromani, cu acelai inteles de varf, Inaltime,
deal in forma acoperiului casei". Din ki6"erd cu suf. -oarie atm
avut kieerowle, din care apoi a rezultat 6i6eroarie, intocmai ca
la k'kbr> 6ieor picior". In cazul acesta, cuvantul nu mai poate
fi socotit stravechiu 'in limba romana. Legatura lui cu forma alba-
nez k'ikel'e, k'ilest' varf, varf de munte" (despre care vezi N.
Draganu in Dacoromania I p. 117 i urm., Th. Capidan Daco
romania III p. 151) e problematica, iar originea lui e mai de
grabd slava' (despre care vezi Ovid Densusianu, Graiul din
Tara Hategului p. 58). Ca chestiune semantica cuvntul nu
intAmpind nici o greutate. and am intrebat pe un Farerot ca
sd-mi spund ce este Oaroaria, el, impreunandu-i varful dege-
telor de la amndoud mnile i ducndu-le deasupra capului ca
sd-mi arate ca este ceva Inalt i ascutit, mi-a raspuns baltul,
ti- baga moaile pisti 6upare". Forma earoand pentru ie-
roarie se datorete unui schimb de terminatiune.
.dupare, este o cdciuld 'in form de fes, ceva mai Inalt, pe
care il poarta Farproatele. Este cunoscutd numai la Romnii din
Albania. Forma tupare, la Romnii din Olimp, este mai noud i e re-
data cu pronuntarea locala obicinuitd a acestor Romni, la care avem
regulat t pentru e. Aa dar, originea cuvntului trebue cautatd pie-
and de la forma &pare. Cuvntul nu poate fi desprtit de forma
albanezd k'ipars cu intelesul nesigur Gesichtztige" pe care 11 dd
dictionarul lui G. Meyer (p. 227). El trebue sa aka 1 alte in

www.dacoromanica.ro
 'ROMANII NOMAZ1 341

Aelesuri referitoare la cap i fats, pe care noi nu le cunoatem.

Originea cuvntului albanez G. Meyer o cautd in sal-b. bulg. kip
din ung. kp, care a dat 1 in romnete chip. Eu cred cd el repre-
zintd o form veche albanezd.
marot In arom. este din alb. mal'ot (Cf. Nopcsa o. c. p. 169)
din cauza lui l' palatal care nu s'ar putea explicA in arom. 1
mid in limba ngr. Cuvntul este, ca origine, acelai cu dacor.
malotea dintr'o formd arabd (prin Turci) malkita, iar acesta
din vgr. p.ocXXorcil Sopci, pdstrat in mgr. irqXcoril pellis ovina".
Cuvntul se intalnete 1 in vsl. miloti, milotart pellis ovina" ;
in limbile romanice : ital. melota bland" fr. mlote etc. La Greci,
existd subt forma malt& 1 vine tot din albanezd.
partite"' din vsl. prattii pannus, Stackchen Tuch" cu suf.
-ita (Mikl. Lex. Pal.). In limba bulgard avem azi derivatul pill-
tugina .orice obiect de pnzd de legat sau infaurat ; haind".
Este acelai cuvnt care std la baza formei dacor. pelrtie.
Dintre celelaIte cuvinte, urmdtoarele snt de origine turcd :
culane (dacor. coIan),k'ileafe, k'uleafe (dacor. chiulaf), 4,-* umindane cu
Aoate variantele (dacor. geamadan), ilek'e (dacor. ilic), gailane (dacor.
gditan), ibrigme (dacor. ibriin), dulumel (dacor. dulamd), silealz' e cu
toate variantele (dacor. sileaf), tirlike (turc..tirlyk), mingu? (turc. men-
gue), dizgei (turc. dizge Strumpfband"), gmie (turc. Aami), 'euprake
4turc. .6aprak, dacor. ceapraz). Urmdtoarele snt de origine neogreacd :
aimtu (SEpAto; etoffe croisee"), alsi8a (cilc(&p:), aritharik'e(cipc'ck),
asime in tas di asime (at:sip), caltaveta (xca-cooSL-ca), catasarcu (cf.
otataccipxt din xcrcac i .acipx% tradus prin cpXavaXce), curSer (xopaalcc
i xopaacc), leiptidz (Acucopaa, Xa.nooSt dupd G. Meyer, Neugr. St.
II 38 din sl. lapa), mandila (p,corbilXcov), puSeauei (icoaLci), ldrulz'e
tcoopot5x0, tipd (col= ; despre rdspandirea cuvntului in limbile
balc. Cf. G. Meyer Alb. Wb. 441 i. Neugr. St. II 62), zdrculd
,Ceptoacz din turc. zer kiilah propriu zis chiulaf brodat cu aur";
-cf. k'ileafe, k'uleafe. Cuvntul ar fi putut trece la Aromni 1
direct din turc.). De origine albanezd avem zava (zave, rdspAndit
1 la celelalte popoare balc., despre care vezi G. Meyer, Alb.
Wb. p. 481). Cu origine neldmurit avem : gadzoafd, mogur, nau.
Famili.a pastorului. .

Familia pdstorului se cheamd feimeal'e, fumeare (lat. familia).

/Vlai multe familii la olalt alcdtuesc o falcare. Originea acestui
-stivnt ,este strns legatd cu felul vechilor aezari aromneti.

www.dacoromanica.ro
342 TH. CAPIDAN

Cuvantul st, desigur, in legatur cu lat. falx, -cern seeere". Um

derivat adjectival falcalis, -em, din care am avea plcare, a trebuit
s insemneze, la inceput, portiunea de pamant in forma secerei"
pe care se ea grupat o apzare de mai multe familii. Cuvantuli
fdlcare s'a putea explica foarte bine 1 din falcaria 1, insa nici
de cum cu intelesul de portion de terre fauche" ci portiunea
de pamant in forma unei falce". Aceasta, de sigur, pentru c la .

alegerea unui loc pentru o aezare nu juca nici un rol faptul

dacd portiunea de parnant este secerata sau nu. Principalul era
ca satul sau felul de aezare sa aiba o forma" care putea ajuta
mai bine la apararea lui atunci and satul ar fi fost atacat din
afara. In cazul acesta forma seceret convenea cel mai mult. Co
legul mieu G. D. Serra, care de ani de zile lucreaza la topono
mastica tinutului Canavese din nordul Italiei, ma asigurd cd multe-
din vechile aezari din Italia sant derivate nu numai de la falx,
-cem, dar 1 de la orice cuvknt cu intelesul de curva, svolta di
strada". WA acum i cateva nume de loc. din toponomastica
italiand comunicate mie de G. D. Serra, care mi-a atras luarea
aminte asupra acestui fapt. In Piemonte. avem Falcimagna, aproape-
de Bussoleno di Susa ; tot aa Falsimagna sau Fausi, sat la
Montanaro Canavese ; Rtra di Fissimagna la S. Martino Canavese ;.
Falsabologna la Bolangero. i tot aa avem nume de localitti
derivate de la obiecte care au forma rotunda : Via lunaria ii
Lunatto de la luna. De asemenea numeroase nume de loc. de la
rota. Astfel avem C'ollis Rote (atestat in anul 1189) pe shad&
romana din Val di Susa Vezi de asemenea Via Ruata Cloti (anul
1284), Ruata Urbiani (anul 1107) in Val di Susa, Ruata de Latro-
nibus (anul 1194) la Savigliano etc. In fine, tot in vechea topo
nomastica italian avem numeroase derivate de la c or nut a,
arcuarius, flexus, cubitus, *volvita etc., adica tot
de la cuvinte care au o forma curbata sau rotunda, despre care
vezi mai pe larg in: S. Pieri, Toponomastica della Valle dell' Arno ,-.-
Toponomastica delle valli del Serchio e della Lima, D. Olivieri,
Saggio di una illustratione generale della toponomastica veneta.
Capetenia unei Mari este eelnicul (vsl. cellnikii, despre
care vezi mai pe larg la p. 214) Denumirea de k'elzdid (turc...
kehaja) intrebuintata mai mutt de Gramusteni, este noua.

1 Candrea-Densusianu, Dict, aim al limbii romdne p. 90 (547).

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 343

Pdstorul se cheamd picurar (lat. pecorarius); dupd felul

vitei pe care o pdzete, el se mai numete triar (oier), nutinar
(noaten), birbicar (berbete), matricar (mdtried), stirpar (stearpd),.
vitul'ar (vdtuiu), cdprar.
La stand mai marele este pdstorul numit cd4ar (din lat..
casearius). Acest termen este vechiu i Intrebuintarea lui a trebuit
sd fie comund la top Romanii. Cuvantul baed (bagu) dat in glo-
sare nu mi-a putut fi confirmat. Este drept c intr'o poezie
populard intalnim versurile :
Tr fl Rdmand Pentru o Romancd
Mi bdgam i ba6i.1 la stand. Ma bgam 1 baciu la stand.
Lit. Pop. 31.
Ins observ cd aceste versuri ar putea fi o plsmuire a culegd-
torului. Aceasta se dovedete 1 din intrebuintarea euvantului
stand introdus numai ca sd rimeze cu Rdmand ; in aromana existd
numai stane. Culegdtorul, care cunoted dialectul dacoroman, 1-a
introdus, frd sd-i dea seama despre falsificarea poeziei. Cu
toate acestia nu este exclus cazul ca undeva s se audd i cu-
vantul baeu.
In afard de cdpr, in timpurile mai noud, de and cu fabri-
carea cacavalului, s'a introdus intre termenii pdstoreti 1 mastur
gr. picssopocc (maiestru).
Locuinta pdstorului.
Pdstorii cu locuinte stabile, care numai iarna plead Ia es.
i vara revin la locuintele lor de munte, au case; pdstorii nomazi
locuesc in cdlive (ngr. x0005p). Generalizarea cdliviei la Aromani
trebue sd fie noud i dateazd de cand cu rdspandirea cuvantului gre-
cesc la toate popoarele din Peninsula Balcanied i chiar la Slavii de
miazd-noapte prin intermediul turcescului koliba: bulg., sarb., ceh -
slov., pol. (dialectul) koliba, rus. kolyba (Miklosich, Turk. Elem.
I 88). Numai Albanezii, Intocmai ca 1 Aromanii, II au direct din
ngr., nu prin tureete : /calve Witte" (G. Meyer, Alb. Wb. 170).
Daed prezenta cuvantului casd aratd ea' alturi de pdstorii no-
mazi au existat 1 pstori sau agricultori sedentari, nu mai putin
noul imprumut cliv& presupune ca el a inlocuit un cuvant mai
vechiu pentru desemnarea locuintei vremelnice. La Albanezi,
aldturi de gpl (din Atpi, gtepi) casd" avem koliba, kasol, bun i
kaeor, toate cu Intelesul de colibd. Forma din urmd kaeor se Intal-

www.dacoromanica.ro
344 TH. CAPIDAN

neste i in sarba kaara 1, care, mai mult deck forma albanezd,

ne aminteste cuvantul romnesc ceiscioarei. Ma Intreb daca' acest
edscioard, care mai traleste acum numai la SArbi i la Albanezi,
n'ar fi tinut locul formei cliv. CAci in aromn, in afard de cas
i cdlivA, nu exist bordeiu, cu toate cd acesta este raspkidit la
Sarbi, Bulgari etc. 2
Mai multe sate alcdtuesc o hoard, iar mai multe alive isi
pstreaz'a aceeasi denumire : clive. Denumirile sat 1 ditun lipsesc
astAzi. Dupd cum cAliv este un imprumut nou din ngr., tot asa
si hoard din ngr. y_Wpoc nu-i o form veche. Ca inteles, cuvntul,
astzi, In grecete, nu se mai intkneste deck in tb xwpt6 sat",
i in xwptivqg taran", derivate din xcl)pcc. Iar acesta si-a pdstrat
in ngr. Intelesul de contre, pays, lieu, place" ca in vgr. i in
bizantina' Intelesul a evoluat in aromang. La Bulgari acelasi cuvnt
hora insenineald Iume, oameni multi", desi in monumentele vechi
din sec. XIII Ii pdstreaz intelesul vechiu : Po vsej hor caristva-
int in loate tinuturile Imprtiei mete" (a. 1217-1241). Cu acest
vechiu inteles exist si la SArbi (Rjenik).
Cc cuvnt au avut Aromanii in locul lui hoard? Albanezii,
care intocmai ca Aromanii se impart in nomazi si sedentari, au
katund i fgat, cuvinte pstrate 1 la Dacoromni (ckun, sat).
Din aceste doug, la Aromni a mai rmas o urrnd numai din
cdtun. In proverbul Nu fate cdtune. Intr'o lucrare anterioard am
socotit c aceast fornial este un imprumut din limba greacds.
Acum aflu c adevdratul proverb grecesc, care corespunde aro-
friar escului nu fate atune" sun Aiv xovouv v.optb (nu fac sat
impreun). Aici xtoptb este cuvntul grecesc propriu pentru sat.
Incolo, xwcoova, in grecete, lipseste ca apelativ. El exist ca
nume de localitate in Acarnania 4; dar aci originea lui este aro-
mneascd. De altfel, 1 dupd forma', cuvantul nu poate fi deck
numai romnesc. Grecii 1-ar fi putut imprumut 1 de la Albanezi;
ins la acestia se pronunta katund, din care n'ar fi putut iesi
IcCeCGthiz. Aceast form flU s'ar pute explich deck numai dintr'un
arom. cdtund, asa cum se aude pAnd azi in proverbul de

' Dupl Rjeaik surA sau cAsut in care se tin buti". Existi 1 ca
nume de loc. in districtul Smedrevo: Livada u Kclearu (livad in Caaar).
2 Fr. Nopcsa, Albanian, Bauten etc. p. 8 si urm.
a Th. Capidan, Raporturtle Albano-romiThe in Dacoromania II p. 465
4 W Martin Leake, o. C. p. 208.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NOMAZI 345

nai sus. lar forma aromand NA' de dacorom. cdtun se explic

ca un nou singular feminin refAcut din pluralul cdtune. De altfel,
odat a trebuit s existe I forma cdtun. Aceasta se vede din
mumele de localitate Lacatun despre care s'a vorbit la p 334.
Felul vitelor.
Aprcape mai toate denumirile sant de origine latind 1 ele
se regsesc i in dacoromand; numal'u (dintr'un mai vechiu
ndmal'u; dacor. ndrnaie); oaie, pal'u oaie (gr. rccall i oaie); ma-
tried (pentru un mai vechiu *nitrite cu plur mdtrifi, din care apoi
sing. mdtricd; dacor. rndtrice); muldzard, rnuldzarcd (lat. *mulgearia
Cf. Pucariu Lat. 7-1 und Kj p. 63 ; dacor. manzare din mul-
+hare + manz. Forma decor. existd 1 in bulg. mandzara cf.
Th. Capidan, Rap. slavo-rom.An Daeoromania III p. 208): mroard
(mioard). stdmroard (strmioarl); noatind (noatend); birbeacd (de
la birbec); el (miel); riao enia); sugar (sugar); noatin (noaten);
birbec (berbece); mil'ut', m(r)l'or; areate (arete); caprd; eadd;
vitul'u (vdtuiu). .
Urmdtoarele 4enumiri sant de origine streind : marmard
ngr. 1.tapp.4%)Insemnand otepz. Cuvantul se intrebuinteazd la
.<cf.
Greci regional, ittEpir, 'ar pufeh fi deci un imprumut din aromana.
in cazul din 6rnid originea lui este neldmuritd) ; stearpd (cu ori-
gine neclard): strif (ngr. otpi)cpoc din avirpo tordre, retordre");
&cutit (derivat din &cut, pentru care vezi Th Capidan, Elem.
slay. in dial. arom. p. 87); der? (alb. da'S cf. Th. Capidan, Rap.
alb.-rom. in Dacoromania II p. 527) ; pdr6u (sl. pme; verbul :
przat se sie paaren sich" din care arorn. pdrcescu. Despre r-
spandirea cuvantului la Greci i Albanezi cf. Th. Capidan, Elem.
slay. in dial. atom. p. 77).
Cu origine neclard avem: asman, gagur i tap1.
Locuinta vitelor.
Aci cuvintele de bazd, de origine latind, sant mas (lat.
mansum) cu intelesul de Schlafsttte fr Schafe" numai in limba
romand; in celelalte limbi romanice intelesul diferd cf. Meyer-
' Despre tap au vorbit pe larg Vasmer i Roswadowski (Cf. Mllteit.
des rum. Inst. p. 27g), cluandu-I originea In iranic (Vezi Dacoromania II,
460, 551). Mum in urm 0. Densusianu Inceara sA-1 explice tot din iranica
(Cf. Graf ql Suflet I p, 245).

www.dacoromanica.ro
346 TH. CAPIDAN

Ltibke REW. 5322): amiridza (postv. de la amiridzii vb. din lat.

meridio, -are ; cf. mgl. amirindzu) i arugd (lat. alga).
Dintre celelalte avem tarcu (tarc), pilturu i coardd (i In
mgl.) indigene, cu origine neldmurit 1. Dupd aceea matidrd cu a.
difuziune balcanied extraordinard. Se gdsete in bulg. mandra
sinonim cu baja, beiio ; In sdrb. mandra Sennerei" sin. cu
badja, stan; in ital. mandra Herde, Viehherde", toate din ngr.
v8pcc Pferch, Htirde, Stall", cu Intelesul apropiat din vgr. enclos,
table, curie" i monastere", din care mai tArziu a ieit &w-
ilco/Spit% arhimandrit" adied mai marele peste mandra mona-
stied". Din vgr. a trecut 1 in latina mandra (cf. Georges), care insd
nu s'a motenit la noi ; cdsld Imprumut nou din turc. kygla caserne";
cutar (bg. kotar); turiste, (turuste) din sArb. tor Hiirde", torate Htir-
denlager". Aci apartine 1 cupie (vsl. kupti grdmadd).
Locul unde se prepard laptele.
Si aci cuvantul de bazd, care a existat odatd peste tot la
pdstorii romni de pretutindeni, este cdsare (lat. casearia, derivat
din caseus). Peste acesta, care are cea mai largd Intrebuintare,
a venit cuvntul stane, rdspndit la Fareroti (din sl. stanisi).
Cuvntul existd in ngr. CYGOnit Stall, Schaferei", alb. stan Schaf-
pferch". Forma stand, dupd cum am al-Mat 1 in altd parte, nu
existd la Aromni.
Derivatele laptelui. .

Cuvinte de origine latind : casd (-dulte, -albu, -tundret de

toamnd" -beitut, -di .Sarl'i localitate in Albania", vezi In hart
numele de loc. $ar. Formatiunea $arl'i este ca Idrineir pentru
Idrina din Edrene. despre cari vezi p. 314; teard (lat. tela)
craw (cheag); stragreatd (lat. *extracoagulata); umtu (unt). In
afard de aceste derivate ale laptelui, referindu-ne la felurile de
brnzd, mai avem i aa numitul casii-beu (bob)), care, dupd cum
am spus in cuprinsul aceste luerdri, este brnza ce se Intrebuin-
teaza in familie, zilnic, pentru Intretinerea copiilor. Desigur cd
originea acestui cuvnt trebue cdutata In brnza intrebuintatd de
baci, brnza care servete la intretinerea baciului". Ceea ce apare
' Pentru originea alb. a lui lam cf. Th. Capidan, Rap. albano. rom.
In Dacoromanla II 552.
2 0 noul Incercare pentru explicarea lui strange:1 a fcut-o G. Giuglea,.
In Cuvime $i Lucruri, aprut In Dacoromania 11 p. 327.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI' NOMAZI 34T

Insa 1 mai interesant este faptul c acest fel de branza, pe-

vremuri, era cunoscut 1 la Dacorornani. Colegul mieu Const.,.
Lacea irni comunic c in Quellen zut Geschichte der Stadt Kron-
stadt II 1 III apare de mai multe ori m-baeu transcris : Kaz-
bacsh (a. 1535) II p. 414. Duos caseos kaz batsch (a. 1538) ib. p. 565 ;
duos kaz batsch (a. 1538) ib. p. 566. Pro 103 caseis kaazbatsch (a. 1544)
III p. 29. Vendidimus 85 caseos kasz Batsch (a. 1547) ib. p. 30.
Din aceste citate se vede ca forma curenta astazi numai la Aro-
mani, in timpurile stravechi era cunoscutd 1 la alti Romani.
Cuvinte indigene cu origine neldmurit : urdd, dzeir, alcd
(cf. dacor. arichita) i baku. Acesta din urma este acelai cu baeu,
cu trecere de inteles.
Cuvinte streine Imprumutate mai tarziu : Said (alb.), g'izd
(alb.) gavruiani (ngr. yaupo(ivt, nume propriu, din ropos aro-
gant" 1 Iani loan"), imansdzpenir (turc. iman-sez-peinir branza-
WA-lege", adica branza din care i s'a scos tot untul) ; mdxure (turc.
mahsul produit"). Aci trecem 1 utlake (turc. otlak).
Sculele de trebuinta la prepararea lapteluL
Cuvinte de origine latin gdleata, stricdtoare, peaticd (petec,
carp), measci (masa), ccildare, cdlddruse, misurd (strachina, lat.
mensura (cf. Capidan, Rap. alb. rom. In Dacorbmania 11 p. 474),
sartind (sarcina), oald, tingurd.
Cuvinte streine : talcir (ngr. saczpoc). Cuvantul nu poate fi
derivat din vgr., de oare ce intelesul arom. dei nu exist In ngr.
cu toate acestea, intru cat alaturi de corbeille", mai exist 1
acela de forme (clisse) a fromage", trecerea de sens din vgr..
la intelesul arom. s'a fa cut in neogreac ; cdlaOd (ngr xoadc0c);
furtie (ngr. cpopt(ov); aradd (cf. ngr. apo22); triak'e (ngr tqyLOCZI <
turc. tizgiah din pers. dest-giah loc de lucru cu mane) ; stied
(turc. saka); aka (turc. oka); curtamd (turc. kurutma); teleme
(turc. teleme); dand (turc. dana); cuvatd (turc. kuvata); euband
(sarb. 6obana); meard (bulg. m'era); burgadcd (bulg. bzrkabla ?).
Numele oilor (dup culori).
Cuvinte de origine latina : coatind, nalbastrd, flora (cu lipsa
de metafonie a lui o accentuat neexplicata), rusti, cdnutd.
Cuvinte streine : bal'u (Cf. acum In urma V. Bogrea In
Dacoromania III p. 808); muscurd (alb. Cf. Th. Capidan, Rap. alb.-
f0171. In Dacoromania II p. 542) ; bardzd (alb. Cf. ib. p. 519, 520) ;.

www.dacoromanica.ro
:348 TH. CAPIDAN

beald (sl. tela); calep (sl. calaa); oacdrnd (sl., cf. Th. Capidan,
Elem. sl. in dial, arom. p 76); caramuzd (turc. karamuzi negru,
stralucitor"), judavd (capra) din bulg. iudav, slab, prpdit". De la
.pastorii arom. cuvantul a pdtruns i la Greci : colfmnapoug; old (turc.
kula ; exist 1 in celelalte limbi balcanice : bulg. kulest, ngr.
5tooX0:).
Urmatoarele au originea nel'amurit : matd, baprd, Card, gd6u,
g'esd. Cel din urma se gsete 1 in limba greaca, dialectul din
Epir : vyiacc, ceea ce probeaza cd avem a face cu un imprumut
din limba romana. Forma bea, care este foarte raspandita in
Albania 1 ca nume propriu pentru oamenii blonzi, contrariu lui
caramuzi", este un diminutiv din b'elce (din b6l i suf. -6e), din
care, cu caderea lui 1, greu de explicat, am avut bca. De ob-
.servat este ca cuvantul se intalnete i in cantecele populare din
Serbia :
Da' voi mie sa-mi dati
Cin' sute de berbeci belgi I
Aici belgi explicat prin albi" este pentru belci de la bel-
.ciu alb". De fapt, cuvantul ar fi trebuit s fie transcris belci.
Numele clopotelor.
Sant toate de origine streina: cloput (sl. klopotii) ocan
(bg. e'ekan); aimband (ngr. xocpcc'tvoc); coturu (alb. cf. Th. Capi-
dan Rap. albrom. p. 524); k'ipur (alb. kipre).
Semnele de la urechi.
De origine latina : tl'eturd (taietura). Streine : guvd (alb.
guys). Cu origine nelAmurit : coacd.
Boli la vite. .

Cuvinte de origine latina : arthie (rale); grop (chiop) ; di-

sfuldzir (de-fulger). Streine : gd1b(e)adzei (alb. gerbaza); farmac
(ngr. cpcipp.00tov i cpapp.dtxt) ; vdrlu (sl. cf. varlescu < varluvam
turb"); culeandzd i (prin schimbare de suf.) culeatd boal la
incheieturi, la genuchi, din bulg. kolnica (pl. IW kolnice) ge-
nuchi", care a dat culeanitd, din care apoi, prin cderea lui i aton,
culeantd. Acesta, cu trecerea obicinuit a lui nt in ndz din cauza
nazalei, ca in pondth, ndzernu, malafrandzci, a dat forma actual
culeanda. Cuvantul exista i in ngr. xouXtoivtacc cu acelai inteles;
.mdlleadza Orsat" din alb. mallsohem i acesta din lat. malitia
1 G. Giuglea-G. Walsall, Dela Romanil din Serbia. Bucuroti 1913 p. 283-

www.dacoromanica.ro
 ROMANII NI:IMAM 349.

(despre care vezi mai pe larg etimologia cuvntului arom. mail-

teiscu In Dacoromania II, p. 627). Intelesul primitiv a fost m
simt it'll, bolnav". Din maftsohem am avut la inceput un verb.
mansedet,din care astdzi n'a mai rmas decdt postverbalul mal-
teadzei,la fel ca treacd, ducd, fugd i alte multe, toate de la forma
feminind ; dzipe (turc. dzeba, zeba); &Had (turc. dalak) ; dugmana
(turc. dugman). Dintre leacuri : axif (ngr. kcpo; arsenic") i
teafe (ngr. ttdapc).
Fdtatul oilor.
Aci aproape toate cuvintele s'nt de origine latind : aplec
(fiellu) ; curastrd, dzeamin, ndzeamin sb.; greaud (oaie) ; fital'u;
mucoare, soarte, tdrdzie (oaie). Strein : astdmatire (gr. cs-miloctth).
Origine neldmurit : astrik'ire (a stArpi).
Obiectele de trebuinta ale pstorului.
Cuvinte de origine latind: cl' oagd, groagd (Cf. Dacoroma-
nia III p. 176 i urm.); ma near, mance, amnear, cup, cuftt, iascd.
Cuvinte streine : tastru, trastu (traist gr.) piaupinac i pit--
pinac (gr. .ncSoncyc'excx ; yilie (gr. yuoat), buclei 1 bucl'ifd (existd
in alb. buldi id. ngr. lizot'xXce i p.7couxXitacz id. sArb. buklija
plosca". Derivatia cuvntului din lat. butula sau buticla din
buticula cf. Weigand, Die 01.-Walachen p. 37, nu-i posibild
din cauza pstrdrii lui 1 din grupa cla nealterat); cremine (sl.);
sturnare (ngr. otoupvdpc id.); cumbur (turc. kumbur); sileafe cu
toat variantele (turc. silah cf. dacor. silef, alb. sileah etc.); alti-
patlar (turc. alti ase" patlar de la patlamak craquer"); mdsate
(turc. masat cf. sArb. masat) ; cdval (turc. kaval). Aci trecem 1
pe binek cal bun de cd.lrit" (turc. binek cheval de selle").
Cuvinte cu origine neclard : cdrlig, cdrliband, fluer, flueard, fir ()att..
Hrana pastorului.
Cuvinte de origine latind : pane, lapte, cap, laptucd, pldfintd.
Cuvinte streine : pita (neogr. bulg. sarb. pita. De observat
este la acest cuvnt cd p s'a pstrat nealterat, ceea ce probeaza
cd a intrat tarziu in dialect, In locul lui platinth); pdpard
(sl. popara); bumbar (bg. bumbar); arumani (cf. ngr. poup.cbc,
numai regional); bcidzard, (ngr. Fccrct;dcpcc ; dupd forma' cuvntul
pare strein in ngr.); misur (turc. Misyr Egipt"); tarapq (turc..
tarapag); cucure (cf. turc. kukure, ngr. xouxoup6toc); tuma6u
(cf. alb. tumats, tumatge Blattertein toate in legAturd cu sicil.

www.dacoromanica.ro
 350 TH. CAPIDAN

calabr. tuma, piem. toma ca proaspdt" ; despre care vezi G. Meyer,

Alb. Wb. 451); bucuvald (alb bukuval'e, cf. Capidan, Rap. alb.-
rom. p. 521); bubotd (alb. bobota ; ngr. p.nopttce). Cu origine ne-
lrnurith mumulic (mArnligd).
Numele Cnilor.
Toate sant de origine streina : bar uca (cf. bal'u); belu (sl.
belt:) ; galana (sl. gaff', cf. mild gala,
Iif. Capidan, Elem. slay.
in dial. arom. p. 67); arcu (bulg. garko); prjit (de la pArjescu-
prdiescu bulg ); g'esuli (Cf. gesd); caraman (turc.).
Felul lanai.
Cuvinte de origine latind: land, canard, cdprind, mind, fiitd,
(mitd), suel'u, capit, coade, 6urnd, (lat. cyma). Indigene 1 streine :
based (cf. alb. basks id.); arudd (sl. ruda); k'endic (ngr. xentxt,
regional); frumd (ngr. cppo5p.a). Tot aici addogrn i puravd care
prin metat. pare a fi acelai cu dacor. povard. Cu origine ne-
Idmurit sant: usturd, carmind, gdbur.
Culoarea lane'.
In afard de culorile de origine latind cunoscute mai avern :
aid <merulus, -a, -um ; iliruyald (din riirlu-riiru, cu trecerea rl >r,
i yala lapte?) ; vinitd (vAndra). De origine streind ; alicd (turc.
al rouge ecarlate", cf. bulg. alen; alb. a id.); guveze, (turc. gu-
vez); caferengie (turc. kafe-rengi) ; cdrmdze (turc. kyrmyz). Cu
origine neldmurit : bagav, h' imild, gagur.
Produsele i tesaturile de land.
Cuvinte de origine latind: apald (lat. pal(u)la, Giuglea in
-DacoromanialI. p. 819) floati ; flucatd; cair (cf, Pucariu, Wb. 251 i
Dacoromania III, 669); furor (fuior); vilare (lat. vellaria); mil'itd (lat.
*agnellicia); tortu (tort). De origine streind : cldndu (sl. Cf. Capidan,
Elem. slay. in dial. arom. p. 61); crund (cf. sl. krina); ugd (sArb.
druga); bilitd (sl. belu): jireagre (sl. 'Irebij); trdmbd (sl. &Oa);
scutic (sl. skutri ?); gravand (cf. ngr. regional in Epir 1 Macedonia
ypai3xv6); tendd (cf. ngr. -gym); hdrale (ngr. xapccril); &lite (turc.
CHO; e'ergd (turc. 6erga); Oac (turc. gaiak). Cuvinte cu origine
neclard : bulubotd, piCur, h' intic, tifticd, zilie, sazmd (cf. bulg.
sazma). Despre vilendzd 1 formele ei din limbile balcanice cf.
Capidan, Elem. slay. in dial. arom. 89.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI1 NOMAZI 351

Consideratiuni finale.
Dupd ce am cunoscut viata Romanilor din sudul Peninsulei
Balcanice in ocupatiunea lor cu pdstoritul, incercand sd specifi-
cdm mai de aproape traisAturile ei caracteristice fatd de aceeai
viatd a romanismului din nordul Dundrii, avem de fdcut urmd-
toarele constatdri :
10. Diipd cum graiul acestor Romani, in elementul de bazd
al limbei romane, se prezinta inteun stadiu ceva mai vechiu, tot
aa 1 indeletnicirea lor cu pdstoritul, subt forma nomad d, se
infatieazd in stadiul mai vechiu al vietii romaneti. Prin aceasta
nu vreau sd Inteleg cd intreaga viata romaneascd din veacurile
de mijloc era redusd la pstorit. Dovezile aduse in acest studiu
pentru existenta agriculturii 1 la Romanii din sudul Dundrii ex-
clud o astfel de presupunere. Ins, admitand acest lucru i
tinand seamd i de unitatea limbei pand la formarea ei desdvar-
itd, trebue sd recunoatem cd ceea ce a fnlesnit aceast unitate
pentru toate populatiunile romaneti din nordul ca 1 din sudul
Dundrii, a fost tocmai aceastd viatd pdstoreascd subt forma
nomad d, pe care numai populatiunile din sudul Dundrii, din cauza
evenimentelor expuse in acest studiu, au putut-o pdstra pand azi I.
20. Dupd cum in graiul acestor Romani se intalnesc unele
particularitdti relevate de mine in mai multe randuri 2, care lipsesc
din graiul Romanilor nord-dundreni i l'i au obaria inteo parti-
cularitate locald, tot aa 1 i'n laturea vietii pdstoreti, aceti Ro-
mani au in portul lor unele trdsMuri, care, dupd cum am incercat
sd ldmuresc in acest studiu, se dovedesc a fi ceva specific
local. Dacd aceast constatare se va dovedl mai tarziu ca ade-
. vdratd, mai ales cd ea se aratd 1 la Albanezi, atunci cu aceasta
ne apropiem tot mai mult de pdrerea istoricilor care admit o
.origine sud-dundreand a Romanilor din Peninsula Balcanicd. In
cazul acesta, stdruinta elementului roman in sudul Dundrii s'ar
explica la fel ca 1 stdruinta elementului iliric din poporul alba-
.nez : Intocmai dupd cum pdstorii iliri, dominand indltimile munti-
I In privinta aceasta, si cu rezervele fAcute in cursul acestui studiu,
noi sAntem de acord cu Ovid Densusianu (Pdstoritul la popoarele romanice)
in ce priveste forma nomadd a pAstoritului la populajiunile romnesti din
veacurile de mijloc. De aceea sl obiectiunile lul P. Cancel (Pdstoritul la
,poporul roman), pentru epoca care ne intereseazA, ne par exagerate.
2 Romani! din Sudul Peninsulei Balcanice, publicat in Anuarul In-
stitutului de istorie nattonald din Ciuj. II, p. 115.

www.dacoromanica.ro
352 TH. CAPIDAN

lor dinarici, s'au putut sustrage unei romanizari complete, tc t aa 1'

pastorii aromani, traind mai mult prin munti, la Inaltimi neobicinuite
pentru Greci, s'au putut sustrage de la grecizare, cu toate ca ei
traiau inteo zona de culturd veche greceasca. La aceasta a con-
tribuit mult, de sigur, ocupatiunea lor cu pastoritul subt forma,
nomad a. Aceast indeletnicire le-a inlesnit. In vremurile mai
vechi, legatura lor cu elementul roman de pe amandoua malurile
Dunarii cu care, mai tarziu, au format un singur popor.
3. Tinand seama de micarile vechi i noua ale pastorilor
nomazi, observam ca.' directiunea lor in rasaritul Peninsulei Bal-
canice se arata mai intensa. In cursul veacurilor de mijloc,
pastorii aromani se vor fi micat cu turmele In amandoua di-
rectiunile. Dar pe and micarile lor in apusul Peninsulei Balca-
nice, care, prin Albania, ajungeau rand in Dalmatia, erau mai
putin intense i astazi ele s'au pierdut aproape cu desavarire,
din contra, micarile In spre rasarit au continuat i continua
pand In zilele noastre. Astfel Meat, astazi, daca raspandirea
elementului romanesc din sudul Dunarii ajunge, la apus, rand
In spre regiunea oraplui Durazzo, la rasarit, el se in-
tinde intre raurile Strum a i Mesta ajungand la miazd-
noapte, prin muntii Rodope, pad in Balcani. Aceast constatare
facutd din domeniul vietii pastoreti la populatiunile romaneti
din sudul Peninsulei Balcanice confirma din nou contactul lor
cu populatiunile slave din rasaritul Peninsulei i. prin aceasta se
lamurete tot mai mult- nu numai urmele de limb in dialectul
aromanain gralul bulgaresc rasaritean, dar 1 pozitia rasariteana
a populatiunilor romaneti sud-dunarene, despre care am vorbit
1 cu alt prilej, deosebindu-se de Vlahii din S er bia ajuni
mai tarziu M or 1 a c i.
40 i, dupa cum in pstoritul Aromanilor gasim confirmarea
legaturilor ce a trebuit s existe odata intre elementul roman
sud-dunrean i Intre acela din nordul Dunrii, tot in acest
pastorit al lor gsim dovada unor legaturi mai stranse intre Aro-
mani I Albanezi, decat intre Aromani i celelalte popoare bal-
canice : i unii i altii se Indeletnicesc Inca din timpurile cele
mai vechi cu pstoritul subt forma nom ada la Albanezi se
atestd aceast forma Inca din anul 1308,vezi p. 203 1 unii 1 altii
pstreaza un port cu trsturi vechi autohtone, care nu se vad
In portuP celorlalte popoare balcanice.
Th. Capidan.

www.dacoromanica.ro
 Sant in Transilvania wzdri de Romani
veniti din sudul Dundrii sau nu sant?
Filologi i istorici i-au pus intrebarea de mai sus, cdutand
sd rezolve aceastd grea problemd cu argumente din domeniul
istoriei, lingvisticei i etnografiei. Mai pe urmd s'a ocupat cu
aceastd chestiune Capidan inteo comunicare 1 fdcut la Congresul
filologilor romani, tinut la Bucuresti in 13, 14 i 15 Aprilie 1925,
Dansul ajunge, cu drept cuvant, la concluzia ca din tot ceea
ce s'a relevat rand astazi ca ceva aromanesc, in graiul daco-
roman, parte s'a exagerat, parte s'a interpretat unilateral", dupd
ce admite urmatoarea posibilitate: Este drept cd in stadiul actual
in care se gseste studiul limbii romane in diferitele ei particu-
laritati locale, cunostintele noastre sant reduse. S'ar putea, mai
tarziu, sa se dea 1 de astfel de urme" (p. 291). In urma acestei
comunicdri a lui Capidan, dar mai ales din prilejul aparitiei
pretiosului sau studiu despre Meglenoromani2 s'a deteptat in
mine un deosebit interes MO de aceast chestiune. 0 i z b i-
t oa re asemAnare intre o mica ramurd a p opu-
latiei romaneti din Meglenia, anume cea din,
Tarnareca, i intre Romanii din Braov, pore-
cliti T r o car i", m'a indemnat s caut sd 15muresc dacd
aceastd asemnare este numai incidentald, ceea ce s'ar prea la
prima privire, sau dacd aceste asemanari sant rezultatul unei in-
departate convietuiri a acestor cloud grupari de populatie ro-
maneascd despdrtite astzi geograficeste prin sute de chilometri,
precum am ajuns sd cred in urma unei serioase si obiective exa-
1 Publicatd in Junimea literara" a. 1925, Nrii 8-10, p. 275 si urm.,
subt titlul : Aromnismele In dialectal dacoromem $t problemele care se leaga
de ele". Comunicarea lui Capidan ma dispenseaza de a ma ocupd de ce s'a
scris pana acum in aceasta chestiune, deoarece dnsul ia in discutie aproape
tot materialul important referitor la ea. Ici colo, in cursul acestui mic studiu,
voiu avea totusi ocazie sa amintesc diferiti autori care s'au ocupat cu aceastd
problemd.
2 T h. Cap i d an: Meglenoromdnil. I. Istoria si graiul lor. Academia

Romana. Studii si Cercetari. VII. Bucuresti. 1925.

www.dacoromanica.ro
354 C. LACEA

minari a fenomenelor asemanatoare, pe care Capidan i cei de

parerea dansului nu le-au relevat in cercethrile lor. La congresul
amintit al filologilor am avut onoarea a anunta, inteo scurta con-
ferinta, rezultatele la care ajunsesem Valid atunci, in urmarirea
acestei chestiuni. De atunci, am cautat s utilizez tot materialul
care mi-a stat la dispozitie cu privire la graiul i istoria gru-
parilor care ma interesau. Aceste cercethri ulterioare mi-au dat
material nou pe care II voiu utiliza, in parte, in acest studiu.
Inainte de a trece la comparatia graiului unei grupari cu al
celeilalte, trebue s facem dovada ca avem a face
cu cloud grupari de populatie romaneasca. cat
privete pe Megleniti, nu e nevoie s insistdm pentru a dovedi
romanitatea lor, deoarece astzi nu o mai trage nimeni la in-
doiala. Cu totul altfel st lucrul cu Romanii din cheii Brno-
vului, pentru cd acetia trec i astazi de Bulgari romanizati.
Inainte de toate tin s accentuez 0' atat Romanii din Braov
cat 1 Meglenitii din Tarnareca se deosebesc de ceilalti Romani
care ii inconjoard atat prin port, cat i prin felul lor de traiu,
prin obiceiuri, prin constructia i curatenia caselor, dar mai ales
prin particularitatile graiului lor. Ce privete pe Romanii din
Tarnareca, Capidan relev superioritatea acestora fata de ceilalti
Megleniti in privinta curateniei i incaperii caselor lor, accentuand
mereu ca limba vorbita in aceast comund se deosebete de
aceea din celelalte comune, atat prin unele particularithti carac-
teristice ale ei, cat mai ales printeo puternica influent venita
din partea dialectului aromanesc" 1 De alt parte, nu e nevoie
s insistdm asupra faptului amintit ca Romanii din chei se deo-
sebesc foarte mult de ceilalti Romani, chiar 1 de cei din partea
lopus a oraplui, din Braovul-vechiu. Voiu aminti numai faptul
mai putin cunoscut ca, pad bine de curand, casatorii intre Ro-
manii din cliei i cei din imprejurimile Braovului erau foarte
rare, i voiu mai releva i ca acetia f a c mare ha z de ob i-
ceiurile Trocarilor", dar mai ales ii bat joc
de me 1 odi a graiului lo r. Weigand, and vorbete de di-
ferenta care existd intre Meglenoromani i Aroma ni, intre altele
aduce 1 particularitatea urmatoare de o importanta vrednica de
luat in seama", anume ca pe and Aromanul are un fel de a
vorbi strigator i energic, apasand puternic pe inceputul cuvintelor,
I Op. cit. 26.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIENI IN TRANSILVANIA 355

Meglenitul are o pronuntare latd, deosebit de intins, cu o in-

tonare ward 1. Tot aa, pentru a observa diferenta in. aceastd
-directie Intre Romnii din Schei i ceilalti, nu e nevoie de o
ureche deosebit de find. . .

Pand acum, acestei diferente Intre Romnii din Schei i cei

din imprejurime nu i s'a dat and expIcare decal cd cei dintdiu stit
Bulgari. Inteadevdr, cronicele spun cd la anul 1392 au venit Bulgarii
la Braov de au lucrat ca zidari la clddirea bisericii sgseti din
Corona nova", numite mai tdrziu, In urma unui incendiu, Biserica
neagrd". Ei s'au a.?ezat din sus de ora, unde au primit de la
Magistrat" un lOc de locuit2. De altd parte, Saii ii numesc
in documentele lor Bulgari4 sau Bolgari", uneori, Bulgari
nostri" sau, in sAsete, Belger", i cartierul lor II numesc Bul-
garia" i sgsete Belgerei", cu diferite ortografii, iar Ungurii,
dupd Sai, Bolgrszk" 3. Dar chiar 1 ceilalti Romni din Braov i
Imprejurime II numesc Schei". La ei Inii Insd nu existd traditia cd
ar fi de origine bulgard. Colectia de documente din arhivele
oraplui Braov citatd mai sus cuprinde un material de o deo-
sebitd importantd In aceastd chestiune. Anume, trecnd In revistd
numele citate in documentele sseti din Braov, dintre anii
1503-1540, gsim atributul Bulgarus" dat unor nume curat slave,
mai rar Intrebuintate dar totui Intrebuintate de Romni, apoi pe
lngd alte nume comune tuturor Romnilor din toate pdrtile, ca
Aldea (a. 1503 . urm., cu grafia corespunzdtoare pronuntdrii sa-
seti Aylda" 4), Manea (a. 1,503, scris Mayne"), Ion, Barbul (a.
1534) deci cu articolul -ul , Radul (a. 1503), Stanciul (a. 1503),
gasim 1 Serb Bulgarus (a. 1503), Roman Bulgarus
I Dr. Gustav Weigand: Vlaho-lileglen. Eine ethnographisch-
philologische Untersuchung. Leipzig 1892, P. 53.
2 Cf. Joseph Teutsch, ap. Quellen zur Geschichte der Stadt Brass
(lcronstadt)". Vol. IV, pag. 98; Thomas T a r t 1 e r, Geschlchte, ap. Sterie
Stinghe: Die Schkejer oder Trokaren in Kronstadt, in Jahresber. lui Weigand,
VIII, p. 55 si u. $i Dr. Nicolau Popii: Schila din istoria Brapvului cu
special considerare la Romani, ibid. p. 53 $. u. $i lstorila besearecei clzeai-
lor Brapvului. (Manuscript de la Radu Teampea). Publicat cu cheltuiala
bisericii Sf. Nicolae din Brasov (Scheiu) de Sterie Stinghe. Brasov. 1899,
p. 1, si Clzronik von .1-sope Vassilie, In Quellen". Vol. V 1908, P. 1. Pentru
Corona nova" cf. Fr. Schuster, in Korrespondenzblatt des Vereins fin. sieben-
brgische Landeskunde a 1925. Nr. 12, p. III.
8 Cf. Quellen, Glosar.
4 Cf. DR. III, 461-508.

www.dacoromanica.ro
356 C. LACEA

(a. 1533), Catana Bulgarus (a. 1534), pana 1 Barsan

Bulgarus -(a. 1538-9), Costea Hof ul Bulgarus (a.
1539)0 chiar Fatul Bulgarus (a. 1540), Dimitrie Lun-
gul Bulgarus (a. 1545), Furca Bulgarus (a. 1541,1545),
Stoica Porculef Bulgarus (a. 1545) . a. CI cel pufin
acetia din urma nu erau Bulgari, ci Romani, e evident.
Din fericire, chiar din documentele lor, vedem cI Saii
numeau adesea pe Romani Bulgari". Astfel in volumul II din
colecfia amintit Quellen" se (la recensamantul populafiei din
Tara-Barsii din anul 1526 si (la pag. 25) la comuna Rasnov, se
spune c .in Belgerey" erau 95 de Valahi: item der blach synt
ein der belgerey czw rossenaw eine summe XCV". Asadara ce
erau locuitorii acestei Belgerey" sau mai jos Bulgerey" ?
Romani, spune cronicarul Insusi. De Bulgari nu se face nici o
amintire. Iar In vol. III al acestei colecfii, la rag. 21, se spune c
la Rasnov, in Belgeray" locuiau In a. 1536 Stoica Mlaiu, Badea,
Tatul, Coltea, Pcidure etc. (cf. 1 p. 135). Hasdeu, care, Intocmai
ca 1 Dr. N. Pop citat mai sus, ia o pozifie hotarit pentru a
dovedi romanitatea Braovenilor, citeaza pe istoricul sas Reichers-
dorfer din prima jumtate a secolului XVI, care astfel se ro-
steste despre suburbiile Braovului unum incolunt Bulgari,
alterum Hungari, Saxones agricolae tertium", iar cu cateva ran-
duri mai jos Insusi Reichersdorfer pune In loc de Bulgari pe
Valachi". Alt Sas, Eder, spune in anul 1797 urmatoarele : Tri-
balli hodiernae Bulgariae populi fuere. Atque hoc vocabulo saepe
nostri scriptores . . . Valachos adpellant. Nec fortasse abs re
Coronense suburbium, Valachis habitatum, hodieque Bolgrszk
appellatur". Tot Hasdeu citeazd din Engel fraza Heissen die
Walachen bey den neuern Siebenbargern auch Bulgaren" I.
Dupd cum am amintit mai sus, cronicele ne relateazd ca la
anul 1392 au venit Bulgarii In aceste locuri, aa dara tocmai
intr'o epoca and Turcii Incep sa pun stapanire pe Peninsula
Balcanica un an mai tarziu cade Tarnova2 i populafia
crestina cauta s scape cu fuga de napastuitori. 0 parte trece
Dunarea i inainteaza pana in Ardeal, unde gasete adapost. S.
refinem un lucru : o populafie crestina se refugiazd la frafi cre-
tini dinaintea primejdiei pagane "comune. CA acesti colonisti ar
1 B. P. Hasdeu: Istoria villa a Rondinilor. Vol. I. Bucureti, 1875,
p. 12-13.
2 Cf. C. lireCek, ap. I. Bogdan, Cony. Lit. a. XXIII, p. 101.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIENI IN TRANSILVANIA 337

fi dat de o populatie romaneasca batinaa aezata spre sud-vest

de cetatea Braovului, nu se spune nicaieri. Un singur indiciu
ne-ar puteA face sa banuim existenta unei populatii mai vechi
deck cheii" In locurile acestea. Anume pe lang denumirea
de sat" a cheilor mai exist i numele cotun" sau cutun"
Cat mahalalei celei mai ridicate de subt poalele muntelui Tampa
S'ar pute ca cu aceast numire s se fi numit aezarea mai
veche, iar sat" sa se fi numit aezarea fugarilor din Bulgaria %
_Mai mult deck atata, e absolut sigur ca. Romanii din Braovul-
vechiu au venit din satele dimprejur ci s'au acezat pe teritoriul
oracului cateva secole in urma venirii Bulgarnor", aca ca ace-
tia veacuri dealungul au fost izolati de ceilalti Romani din Tara-
Barsii prin populatia sseasca care li despartea de ei. Dar daca
am admite ca acesti colonicti au fost Bulgari, se nacte intreba-
rea : cine i-a romanizat inteun timp aca de scurt? 0 consi-
deratie de ordin lingvistic se opune eventualei presupuneri ca
acecti venetici ar fi fost romanizati de Romanii dimprejurul ora-
ului Bracov, pentru ca dac romanizarea lor s'ar fi facut intea-
devar prin acectia, Romanii din chei ar fi trebuit sa vorbeasca
la fel cu aceia care i-au romanizat, ceea ce, de fapt, nu e aca.
Sa vedem mai departe la ce ne poate servi, In chestiunea
care ne imp prta, istoria acestei populatii. Nu mai tarziu deck la
anul 1474, deci 82 de ani de la acezarea numitilor colonicti in
Bracov, se face amintire, inteo scrisoare a papei Sixtus IV.
de populatia Bracovului. Citam dup Documentele Hurmuzachi,
-vol. II, partea 2-a, pag. 229, Nr.-ul CCVIII: Opidum Corona
alias Brascho ..., quod in confinibus christianitatis et in metis
infidelium terre Valachie situatum est, in quo quidem opido tarn
Valachorum, Armenorum, Bulgarorum et Grecorum, quam aliorum
infideliurn copia una cum ipsis christianis in ipso opido degen-
tibus morari solet". Ca unii dintre acecti necredincioci erau luati
clrept Bulgari, nu e nici o mirare, deoarece aca se obicinuisera
stapanii acestor locuri s numeasca populatia care se acezase
aid inainte cu 82 de ani i aca i se raportase i papei, dar ne
miram cum inteun interval atat de scurt Valahii sant citati In
1 La St eri e Stinghe: Die Schkejer p. 58 e tipattit gresit acest
cuvnt, dupa cum Imi confirma Insusi autorul. La Meglenoromani cuvantul
obicinuit e catu n. pe cand vorba s a t n'am Intalnit-o dee& o singura data
In textele lui Capidan, 71/10. Notez ca din aceste cuvinte numai ca tun (a)
se Intlneste, rar, la Aromani (cf. Capidan, acest volum, p. 344).

www.dacoromanica.ro
358 C. LACEA

frunte, de sigur ca cei mai numeroi dintre tali infidelii conlo-

cuitori ai catolicilor sai. 0 romanizare atat de repede a Bulga-
rilor, nu se poate concepe i ar fi fara seaman in istorie. Sa
trecem la alta data istorica. Zece ani mai tarziu, deci la anut
1484, venit-au oamenii din sat din Ranari, de langd cetatea
lui Herman, ce-i zic Sibiiul, aici la sfatul Coronei, ce-i zic Bra-
ovul, pe numele apei ce-i zic Braovia, i au aclus cart(i) de
la domnii din Sibii la domnii sfatuld din Braov i au poftit sa
le dea un preot de aici. Deci au socotit sfatul 1 au ingaduit
aceea pentru voia -Sibiianilor 1 le-au dat pe pop(a) Bratu" 1 Se
poate admite ca locuitorii din Rainari, despre care tim cu sigu-
ranta Ca era sat romanesc la anul 1467 e numit villa Walahi-
kalis" 2 s vina tocmai la Braov, cu invoiala i interventia
Sailor din Sibiu, sa ceara un pop pentru satul lor ? Aceasta
relatiune ne Indreptatete s afirmam ea la aceast data in cheii
Braovului locuiau Romani cu traditii religioase i etnice, bine
vazuti de connationalii lor din Transilvania, iar nu un nearn
strein i nici chiar streini romanizati. Aceast afirmatiune o
confirma 1 faptul ca la anul 1495 cazut-au un cuget bun spre
cretinii dintr'acesta loc, de mearserd la cinstitul sfat, cu mare
rugaciune i cu mare cinste, i cu rugaminte de la Io Neagoe
Basarab voevod din tam munteneasca, 1 i-au ingaduit sfatul de
au zidit i au ridicat beseareca aceasta de piatra, i cu ajutoriut
lui Neagoe voevod, langa aceasta s'au sculat cu ajutori 1 ora-
anii de act batrani i tineri, bogat(i) i saraci, mici i mari 1
au ispravit sfantul oltari i hramul i clopotnita cea veachie" 3.
De sigur ca pentru Bulgari Neagoe Basarab n'ar fi pus atata
staruinta ca sa se ridice o biserica de piatra in locul celei de
Iemn. Istoria nu cunoate Intre domnitorii romani alt ctitor al
bisericii din Braov inaintea lui Neagoe Basarab, dar de la eI
Incoace au curs daniile lor pentru acest Ian de inchinare
romanesc. Fara Indoiala ca solicitudinea lor n'ar fi mers atat de
departe, dacit populatia de aici n'ar fi fost romaneasca. Afara de
aceasta sant cunbscute relatiile economice i politice care au
existat- Intre Saii din Braov i voevozii romani. In cronicele
Braovului se amintesc nenumarate cazuri cand Saii frimet
1 1st. Big. $cheailor, pp. 1-2. Cf. 1 Chronik von Pope Vassille, in
Quellen, vol. V, 1.
2 Hurmuzachi, II, partea II-a, p. 178.

3 1st. Bes. p. 2, Quellen, vol. V, 1-2.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIENI iN TRANSILVANIA 359

Bulgari" din Brasov cu misiuni importante la domnii valahi sau

moldoveni 1 Se poate admite ca Sasii, prudenti cum erau ei In
totdeauna, atunci and volau s obtina favoruri sau voian sa
Incheie vreo afacere rentabila cu vecinii lor valahi, sa apeleze
tocmai la interventia unor oameni streini de neamul acelora al
caror favor II solicitau ? De sigur ca asa ceva e inadmisibil.
Gasesc ca, dupa Insirarea datelor de mai sus, e de prisos
sa mai enumar altele mai recente, deoarece se stie ca In seco-
lul XVI, cand cronicarii sasi notau in catastifele lor nume ca
Costea Hotul, Serb, BArsan, Catana, Fatul, Lungul, Furca, Stoica,
Porculet Bulgarus, tot ei vorbesc de walachisches Tor" (a. 1559) 2
sau spun ca primarul Braovului Johannes Benkner porunceste
Valahilor bei der Stadt" s invete catehismul, pentru ca sa-i
reformeze, desi n'a ajutat mult, cum spune acelasi cronicar sas,
iar la 1560, acelasi Benkner pune sd se traduca cei patru evan -
ghelisti din sdrbeste" in limba valaha, insarcinnd cu aceasta
pe diaconul Kores i pe Todor diacul ca sa le ajute cu acea-
sta popilor valahi" 3. In fata acestor dovezi nu mai putem da
un Inteles etnic denumirii de Bulgarus" data
de Sasi concetatenilor lor din Schei, cu eat mai
mult ca ei numesc Bulgari si pe locultorii neromni din acest
suburbiu al Brasovului, ca de pilda Feder Bulgar us (a.
1503, Quellen, I 62), La c zk o nii B ul gar us (a. 1533, ib. II
313), HaYdo Laszlo Bulgarus (a. 1542,ib.III209), Bol-
dissar Bulgarus (a. 1545, lb. III 294) s. a. 4.
Se impune acum o intrebare: cum s e f ace cd Sasii
au numit pe ace ti colonisti Bulgari" i nu i-au
numit V ala h i"? Cu numirile acestea (latineste Valahi",
sseste Bloch" sau Binh") numeau Sasii pe Romanii dimpre-
jurul Brasovului i pe cei din 'raffle romdnesti, care vorbeau
blesch" sau plesch" ; Sacelele le numeau villae Wallachales"
sau Bleschdorfer", iar Muntenia Walachia" sau Blesch-" sau
Pleschlant". E uor de inteles ca nu puteau numi tot asa pe
1 Qllaien, vol. II, 358, 414, 418, etc.
2 Cf Stinghe: Die Schkejer, p. 57.
' a Quellen, vol. IV, p. 100.
4 Afirmatiunea lui Dr. MiletiC, care s'a ocupat cu aceasa chestiune,
a strAmosii Romnilor brasoveni ar fi fost Bulgari, care s'au mentinut ca
atari pan in secolul XVIII, and s'a facut asimilarea, cade in urma argu-
mentelor de mai sus. Cf. Stinghe, op. cit. 49 si urm.

www.dacoromanica.ro
360 C. LACEA

nite refugiati din Bulgaria, care, de sigur, se deosebeau de

connationalii lor prin port, prin obiceiuri i, in parte, 1 prin
dialectul pe care-1 vorbeau. Denumirea de Bulgari" se impunea
de la sine, inteun limp cand adeseori numele dat unei
persoane sau unei populatii avea mai de grabd
se n s geograf ic de cat etni c. Fdarte convingatoare sant
numele citate de 0. I. Bratianu din socotelile coloniei din Caffa :
La anul 1468, se noteazd un Johannes Velachus sive
Ungarus, la anti! 1469 i 1470: Stanchus Ungarus,
Demetrius Ungarus, Radus Ungarus, Stoicha
Ungaru s. Nu e greu de a recunoaqte", spune Bratianu, In
aceti Unguri care se cheamd Stanch', Radu sau Stoica, Romani
pe care ii precizeazd de altfel 1 mai clar echivalenta : Velachus
sive Ungarus" 1 Deci nu e mirare cd Saii numeau pe niie re-
fugiati din Bulgaria Bulgari", cdci nu aveau cum s-i numeascd
altfel, i odat intrat aceast denumire In uz,
s'a perpetuat, ca orice porecld, fr s mai f ie
controlat fondul de adevr istoric, i a fost luata
de ban bun 1 de istoricii notri. Astfel de confuzii
intre denumirea geograficd 1 cea etnicd sant dese
in istorie. Amintesc numai unul pentrucd se gdsete Inteun act
de scutire din anul 1469 dat de regele Ungariei Vladislaus unui
voevod al Tiganilor numit Toma Bulgarul 2 Ca sd vedem cat de
putind important se da odinioard sensului denumirii etnice, mai
relevez numirile r u man ", care era sinonim cu vecin, tribu-
tar, cIdca, iobag, glebae adscriptus" 8. Cat de departe merge
deplasarea semantica in aceasta directie, se poate vedeh mai
bine din urmtoarea frazd Inregistratd. In revista /on Creangd HI,
p. 53 : Ci rumani scarboi mai sant 1 jidanii itia", unde Ru-
mani e sinonim, ca i aiurea, cu om". Mai amintesc cuvantul
grec ", care, prin generalizare, ajunsese s insemneze ne-
gustor" sau mai ales Wean", sau expresiunea Morlac care'
In secolul al XVI ia aceeai 1nsemnare ca turcescul Mare al-due,
dupd ocupatiunea Romanilor apuseni, sau numele Vlah care ii
pierduse, intr'un timp, In unele regiuni, insemnarea etnograficd i
insemna orice pastor sau ortodox, etc., fdr consideratie la natio-
1 Noms romans en Crime, In Romania, a. 1925, Avril, p. 270.
2 Hurmuzaclzi, II. partea 2-a, p. 382.
8 Cf.Cuv d. Bdtr. I, 125, 171, 299, Pray. Mold. Dionisie Eclesiarhul
vorbind de stdrile din Frania zice: iobagi adecd rumni". Tes. II, 211.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIEM iN TRANSILVANIA 361

nalitate 1, dui:a cum bulgar" se numete, in unele regiuni, orice

cultivator de legume. P. Papahagi, and vorbete despre numirea
etnicA A r b a' n a , zice : NU odat se va fi dat de cgtre Daco-
Romani, in Muntenia sau Moldova, numele de Arbanai i
Aromanilo r, pentru cuvantul 0' veneau din regiunile alba-
nezeti, tot aa dup cum se intampla aceasta i 'in Bulgaria. Bul-
garii de multe ori sub numele de Arnut desemneazi A r o ma n i
pentru acelai cuvant" 2.
Tot pentru a argta lipSa de temeiu a acestor denumiri,
chiar in legatura cu Romanii din Braov, Hasdeu amintete faptul
tiut de toat lumea c.1 in vechiul regal Transildnenii sant, sau
mai bine zis erau, poreclifi U ngurert i" 3.
Sant cunoscute versurile din Miorifa" :
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei.
Unu-i Moldovan,
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.
Nu putem afirm cu siguranfd 0', inteun timp cand anta-
gonismul dintre cretini i Otani faceh s dispara diferenfa de
nafionalitate, intre aceti nenorocifi de refugiafi n'ar fi fost 1
Bulgari, dar un lucru e evident cd, dac au fost 1 Bulgari
printre ei, acetia au fost inteun nutriar foarte mic fafa" de
majoritatea romaneasca a acestei populafii, cdci altfel asimilarea
infaptuit, dupd cum am Ozut mai sus, inteun timp atat de
scurt, n'ar fi fost posibild, in izolarea in care se gseau aceti
Romani. Tot ca o porecla WA Wed istorid trebue considerat
I denumirea de Schei" data Braovenilor din partea celorfalli
Romani din imprejurime. Braovenii inii intrebuinfeald astki
acest nume, fara a-i da seam de insemnarea lui, numai la plural
1 numai cu infeles toponimic i niciodata etnic. Astfel cu vorba
Schei" numesc ei partea oraului Braov locuit de ei, de la
poarta cethfii" numit Poarta Scheilor" pana 'in capu' Satu-
lui", iar strada care duce spre aceasta poart o numesc Ulifa
1 Jovan Gviji: La Pntnsule Balkanique. Gographie humaine. Paris.
1918, p. 165.
2 pericle Papahagi: Numirt etnice la Aromani. Academia Ro-
mina. Memoriile Sectiunii literare. Seria III. Tomul III. Mem. 4, p. 10-11, not.
3 Loc. cit.

www.dacoromanica.ro
362 C. LACEA

Scheilor". Singularul acestui cuvant (masc. cheau, fern. cheauca")

Intrebuintat de Romanii din irnprejurime, mai ales de cei din
Skele, pentru a desemna un locuitor (bdrbat sau femeie) din
Schei, este neuzitat la ei si le e neplcut la auz. E adevdrat cd in
docurnentele braovenesti se intrebuinteazd acest cuvant si CU
sens etnic (cf. Istoriia besearecii cheailor Braovului"), dar noi
santem de prere cd numai cdrturarii si streinii il intrebuintau
cu acest inteles necunoscut populatiei.
UrmAtoarele versuri populare confirmd cele spuse de noi cu
privire la intelesul toponhnic al cuvantului Schei" :
SA ardd (Brasdu) pand'n cetate,
Din cetate pand'n Schei.
sau
Sdraci Trocdrasi din Schei,
Dar pe unde umbld ei ? 1
Insd nu numai cd ei nu au constiinta cd ar fi fost Bulgari,
dar nu santem siguri nici de aceea cd 'in totdeauna si In toate
regiunile cuvantul Scheau" a insemnat numai Bulgar", pentru
cd la Dosofteiu, de pilda, putern spune cu sigurantd ca insernna
si rob, sclav", corespunzdtor lui sclavus". Citdm din Vietile
Sfintilor" p. 244/32: Dintr'aceastea cuvinte pornit spurcatul
acela ca un batjocurit de om prostac i c h eau i cu totul
tarhatec, II pusd gios de-1 bath fara mild cu atatea toiage, cat
dzacea c'a hi murit". Acest om prostac si scheau i cu totul
taranatec" era sfantul Thadei care au fost r o b iertat a lui
Theodor" (p. 244/4). Cu acest inteles de sclav, rob" se intre-
buinteazd acest cuvant, subt forma corespunzdtoare s c l' a u, si
de Aromani 2 Nu sustinem cd cu acest inteles se va fi aplicat
Romanilor din Brasov denurnirea Schei", pentru cd cronicele
ne vorbesc despre Bulgari", dar am relevat aceastd acceptiune
a cuvantului pentru a ardta cu un exemplu mai mutt cd nu putem
pune mult temeiu pe aceste denumiri etnografice. Lexicul
dialectului Romanilor din Schei nu cuprinde
cuvinte bulgresti care nu s'ar gsi 1 in alte
1 1. G. Bibi cesc u: Poesil populare din Transilvania, culese i adno-

tate de ... Bucuresti, 1893, pp. 14, 210..

' P. Papahagi, Numirl etnice, p. 27-8 si Gustav Weigand:
Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen fiber
das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren von ... II. Band.
Leipzig, 1894, p. 164, unde euvntul se gAseste atestat de dou ori si e
tradus de Weigand prin Diener".

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIENI IN TRANSILVANIA 3n
regiuni romneti. Nici in graiul viu de astdzi, nici in
documentele bisericii Sf. Nicolae n'am putut gdsi nici un element
bulgdresc propriu numai acestui dialect I. .

Dacd argumentele produse pdnd aici snt, in parte, de na-

turd negativd, portul maret al Romnilor din cheii Braovu'ui e
o dovadd sigurd pentru rcmdnitatca lor. Mai intdiu, oricine ii
cunoaste, tie cd portul lor e atat de deosebit de al celorlalti
Romni din jurul Braovului nu mai vorbim de portul Sailor,
Secuilor si al Ciangdilor Incat niciodatd nu se poate face con-
fuzie intre unii 1 allii. Fcnd scum o comparatie intre portul
lor i al altor Romni din alte regiuni, nu se poate tgdclui o
asemdnare izbitoare l'ntre cdmeaa cu cl'ine" a Romnilor din
sudul Dundrii, de pildd, i Intre cdmaa Romnilor Cin chei,
lung rand aproape de genunchi, foarte largd, frumos Incretitd In cli-
nuri i fArd coad, peste care se incing cu un brat' de !And i pe de-
asupra acestuia cu cured. tar pentru raportul dintre portul aro-
mnesc 1 cel bulgresc, ma marginesc la un citat din studiul lui
Capidan, din acest volum, p. 267 : Despre o influentd a portului
bulgresc (asupra celui aromnesc) nici nu poate fi vorba, cad
flU existd nici un punct de asemdnare Intre unul i altul . ...Pre-
tioase informatiuni despre portul Bulgarilor de pretutindeni ne d
acum in urmd, Ischirkoff. Din cetirea lintregului capitol Trachten",
bogat in amnunte, n'am putut gsi nimic care sd se asemene cu
portul pdstorilor aromni (purtdtori de astfel de camase)". Ca
asemanarea intre portul Romnilor Cin chei i al Romnilor din
sudul Dunarii e intAmplAtoare, nu pcate sustine nici un etnograf,
mai ales in cazul nostru, cnd tim de uncle au venit Braso-
venii. Ar fi o utopie sd sustina cineva cd portul Romnilor din
Schei ar fi portul original bulgresc pe care numai ei 1-au pa-
strat, iar Bulgarii, in tara lor, I-au schimbat cu altul, sau cd ei
pdstreazd portul Rornanilor vecini cu ei, rare i-au romnizat i
apoi i-au schimbat portul 2.,
Am insistat asupra originii Romnilor din cheii Braovului
pentru faptul cd se continua i astdzi, fdra un discerndmnt crit:e,
1 Stinghe, In teza sa de doctorat citata mai sus aminteste, Intru spriji-
nirea pArerii sale, p. 59, ca particularitati bulgaresti numirile toponimice
Gorija i VaIleniste, desi cel dintaith e foarte ra'spandit in toponimia noastrS,
iar al doilea e prea izolat ca sa ne indreptaleasca la-o concluzie serioasa.
2 Pentru a putea face comparalie intre portul unora si al allora cf.
G. I. Pitis: Nunta in .clze1 plind pe la 1830, in Rev. Nouci, I, 104-112 si
150-156, p. 109-1 i 2, si Capida n, in acest volum, p. 267 s. u.

www.dacoromanica.ro
364 C. LACEA

a-i considerd drept descendenti ai unei colonii bulgareti. La-

sand acum isto-ia 1 etnografia la o parte, vom pune la con-
tributie lingvistic a, pentrucd aceste tiinte trebue sa se corn-
pleteze in astfel de cercetrl, i, trecand la studiarea graiului
vorbit de Romanii din Scheii Brapvu!ui in compartie cu dia-
lectul meglenit, in special CU al Meglenoromanilor din Tarnareca,
vom scoate la iveala numai acefe asemanri care, pentru Brao-
veni, exclud o influenta imediatd din partea conlocuitorilor lor.
Vom incepe cu particularitatile fonetice. In amandoud re-
giunile, h initial i in corpul cuvintelor dispare din toate ele-
mentele. Astfet : ranesc in loc de hrnesc", aber in loc de
habet", uara in loc de hord", a m, am ! in loc de ham, ham !"
a n pentru han", atar pentru hatar", a r b pentru barb",
maala in loc de mahal", etc.1. Aceasta particularitate nu o
intalnim la Wei unii dintre vecinii Scheifor, nici chiar la Seceleni
sau la Romanii din celelalte suburbii a'e Braovului. De aceea
toti ii bat joc de ei pentru aceast pronuntare, ca i pentru alte
particularitati a'e lor. Din documentele braoveneti santem in
stare sd constatam ca acest fenomen fonetic e vechiu In acest
graiu. Astfel inteun document de la inceputul secolului al 18 lea,
pastrat in arhivele bisericii Sf. Nicolae, se zice: nu putem ca
s ne ranim" in loc de hrnim" i alta rand n'au"2. In istoria
bisericii amintita, scrisa de Radul Tempea, care a murit la anul 1742,
gasim cuvantul unguresc Haromszk" scris fara h: Aro m-
sechi u. (p. 45). S'a pastrat insa, atat la Romanii din Schei cat
I la cei din Tarnareca h' (h palatal) provenit din f. Astfel avern :
h i e r, h i r, h e r b, hiic a, etc., in loc de fier", fir", fierb",
flicd" 3.
Si la unii 1 la altii dispare v initial urtnat de i in elementele
latine precum 1 in cele streine : Deci: prez. ind al verbului
inire ---- venire" e, in Tarnareca : i n, hi, inn i, imperf. inea m,
ineai, inea. La fel in Schei: iiu, ii, ine, inim, initi,
i n e, inea m, etc. Pentru vitel" avem in arnandoud regiunile
i t a 1, pentru viu" : i u . a m. d. 4. In jurul Braovului se aude
1 Formele meglenite corespunzatoare, fiind atestate fn co'ectiile de
texte cunoscute sau In diferite!e studii dialectale citate si fiind aproape la
tel ca cele brasovenesti, nu le mal reproducem aici.
2 Dr.Sterie Stinghe: Documenle privitoare la trecutul Romdnilor
din &het. Brasov 1901. Vol.!, p. 33 sr' 34.
a Cf. Capiclan, p. 121,
4 Capidan, Meg/. 67, 12?.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIENI iN TRANSILVANIA 365

pronuntarea aceasta pe un teritoriu restraris. Chiar i intervocalic

v dispare Mainte de 1. Astfei avem la ..tiei : otr A ies c pentru
-otrvesc", iar Ia Meglenoromani : utrue s. cheii zic i la it A
'in loc de lavitA", (s) chi I Ai in loc de schilAvi", s t r a i 'in loc
de s'rivi", etc. Probabil gA in amandoua aceste cazuri (dis-
paritia lui h i a lui v) avem a face cu o influenta a dialectelor
bulgAreti de rAsarit care prezint aceleai particularitAti fonetice 1.
Un caz de f o ne ti c a s i nta c ti c A avem in urmAtorul
fenomen: La Arornani i la Meglenoromanii din Tarnareca con-
juctia i care impreunA numeralele de la 20 In sus, se preface
in c i. In Braov sant cateva familii, intre care familiile StAnescu,
St. Stinghe, Pucariu i allele, care pronunt la fel, deci d o u A- .

zecitrei, nouAzeciapte, noudzeciopt, nouAzeci-

nou A, etc. 2.
Se tie cA cea mai esentialA caracteristicA a dialectelor de
sud e trecerea lui c e, c i in t e, t i. Acest fenomen nu se in-
talnete In graiul de toate zilele al Romanilor din cheii Brao-
vului, Car s'a pastrat cu toate acestea inteo singura forma' pietri-
ficata, in cantarea de la Inviere Cristos a inviat". Anume junii",
despre care voiu vorbi mai incolo, care tineau la datinele lor,
pronuntau, and cantau, in loc de i celor din rnormanturi", i
telor din mormanturi viata le-au druit, pentru
care pronuntare curioas erau luati in ras de ceilalti Romani, iar
dacri ii intrebai pe ei de ce zic aa, iti rAspundeau : A a a m
apu cat din bAtr an i" 3. S'ar puteh face obiectiunea ca acest
fenomen fonologic ar fi urma unei pronuntari dialectale rAmase
de la vreun preot aroman sau grec care ar fi servit la biserica
din chei. Ca sd poat lAsa o urm atat de puternicA pronun-
tarea unei singure persoane sau chiar a unui grup de streini, e
greu de admis 4. De aceea cred cd santem indreptAtiti sA-1 con-
siderAm ca o trecere adus din sud impreund cu celelalte parti-
cularitati fonetice, cu gat mai mult cd pastrarea acestei forme
1 Cf. Gustav We igand: Bulgarisclze Grammatik. Leipzig. 1907.
p. 13 i studiul aceluiasi Vlaho-Meglen" p. 20.
2 Pentru TArnareca cf. Capidan, 155.
3 Unii altereazI SI conjunctia fi dinaintea lui celor, pronuntand astfet
st fetor in loc de qt celor.
4 Se tie ca. in compania greceasca" a negustorilor din Brasov eratt
multi Arom'ini, dar ei aveau putin amestec cu Romnii din *chei i multi se
dedeal de Greci, tinndu.se de biserica greceascd din cetatea Brasovului".

www.dacoromanica.ro
366 c LACEA

pietrificate, sfinte pentru ei, a pierdut cu timpul legatura seman-

tied cu forma alor intrebuin[ata astazi in Schei in loc de ce-
lor", in vorbirea de toate zilele 1 E foarte natural a acest fe-
nomen a disprut din graiul viu al Bravvenilor, in urma_ bat-
jocurii la care se expuneau cu aceasta pronuntare neobicinuitA
prin partea locului i subt influenta carturarilor i a limbii scrise.
Aceasta e soarta tuturor particularitatilor lingvistice care au o in-
infatiare prea streina de dialectul localnic.
Una din particulantatile caracterisfice ale dialectului me-
glenit e caderea lui a neaccentuat initial. La Schei e ceva frec-
vent, mai mult ca la alti Dacoromani, 1 chiar in cuvinte care
nu apar niciodata cu afereil, in alte regiuni. Astfel avem, ca in
meglenoromana gonisasc in loc de agonisesc"
Ca o particularitate dialectala amintim formele meglenite
f a r i f oar pentru MA" alaturi de cele braoveneti : far
(fst. bis. : far popa Toma, p. 3, far voia oraanilor, ib., tot aa.
pp. 8, 11, 15, 24, 32, etc.) i f o r, in intrebarea : Sot ori forde ?
care i-o pun copiii la jocul cu samburi de rocova 3.
Avem mai departe, in ambele regiuni, cur c ubei u, nu
curcubeu", singular refacut din pluralul curcubeie" sau curcu-
beiuri". In dacoromana, controland fiele Dictionarului Academiei,
n'am gasit atestata aceasta forma decal in dictionarul lui Polizu-
Barit editat in Braov, la anul 1857.
Dintre elementele lexicale comune celor cloud dialecte, de
o deosebit importanta e, din cauza intelesului ski, cuvantul
j u n e. Forma meglenit e juni i insemneaza tare, puternic,
voinic, viteaz", iar derivatul junil' ia sau juneata insem-
neaza voinicie, vitejie" 4. Weigand traduce pe juni cu kraftig".
Juni" e un ficior (Papahagi, 145, 153/4, Capidan, 40/8), un mo
(Capidan, 16/2, 6, ), un cal (Capidan 9/13, 79/21), un leu (Capidan,
28/5), soarele (Papahagi, 139), norul (id. ib.), boarea (=vantul, id.
ib.), etc. Aa d,! pilda gasim la Papahagi, p. 139: Norul zice : lo
nu sam (--,-- sant) mai juni, . . . Mai juni Ai boarea.", sau la Capidan,
texte inedite, 310 : Ca vrin bic Ai juni" glosat prin E tare ca
1 La Meglenoromnii din Tarnareca e atestat1 forma taut a pronumelui
la dativ, Cf. Capidan, 154.
' Cf. Stinghe, Die Schkejer, p. 82.
a Cf. Dictionarul Academlei, 11, 57.
4 Cf. P. Papahagi. Rom. din Meg!. p. 49, Megleno-Rom. p. 222, Wei-
gand, p. 28. Pentru juneatf cf. Capidan, 40/26.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUBIENI iN TRANSILVANIA 367

un bic". Pentru jung" zic Meglenoromanii tini r, iar cheii

tandr". Pentru mire, tanr insurat" gdsim la Papahagi si tini r-
j uni i. Tot asa la Capidan (78123, 93/19, 20). In textele meglenite
publicate de Candrea 2 gasim cuvantul juni si cu intelesul de
mire", tot asa la Capidan 38/8.
La Romanii din cheii Brasovului, notiunea jun e are o
sferd si mai restrans. La ei junii" sant membrii unei organi-
zatiuni cu caracter militar care isi incepe manifestatiile si petre-
cerile in ziva de Bunavestire si le termind la Dumineca Tomii.
Au drept cdpetenii un ordtaf", un armas mare" si un armas
mic" si un sutas", top inarmati cu buzdugane", iar in fruntea
lor merge surlasul" cu sfanta surld", cum numesc ei, cu evla-
vie, un instrument de suflat, necunoscut in alte prti 3. In udra"
lor, uncle se Intrec In aruncarea buzduganului, nu se prinde nici
o fatd si nici o femeie mritatd. Hora junilor care are sl o melo-
die nemaiauzila In alte pArti, e neincheiat, intocmai ca la toti
Romanii din Peninsula Balcanica 4. Vdtaful care poart flora la
inceputul jocului, dupd ce a aruncat buzduganul la mijlocul horei,
trece la coach', cedand conducerea armasului mare si asa mai de-
parte. La fel se schimbd conducdtorul horei si la Meglenoromani 5.
Din intreaga aceastd impundtoare manifestatie a junilor reiese cd
ea este o organizatie militard, in care intrau numai ,,voinicii"
populatiei si e foarte probabil sd fie o organizatie ndscutd pe
pdmantul Bulgariei pentru a se apdr de eventualele atacuri venite
din partea Turcilor in preajma srbtorilor Invierii Domnului,
care presupunere s'ar pdre cd o intreste expresia amintitd
sfanta surld". Cu timpul, ajunsi Intre crestini, alte vrdjmsii i-au
fcut, probabil, sd mentina acest obiceiude a se organiz, anume
asuprirea venitd din partea Sasilor. Romanii din chei nutreau
credinta ca, dacd, l'n Miercurea Pastilor, ziva cea mai pompoasd
a serbrilor, cand junii vin cldri spre oras, impuscand din pi-
stoale si carabine, ar fi putut pdtrunde in oras s Inconjoare
sfatul" (primria) de trei ori, orasul ar fi fost al Romanilor. De
fapt, Sasii, probabil, ca sd nu se intample ciocniri sau excese
' Megleno-Rom. p. 139 i Rom. din Megl. p. 67.
2 V. Oral i suflet, vol. II, fasc. I, p. 102.
5 Notam O. vorba surl" e foarte frecventh. la Meglenoromini.
4 Cf. Papahagi, p. 1f1.
5 Cf. Weigand, op. cit. p. XXXV.

www.dacoromanica.ro
368 C. LACEA

din partea junilor care erau cu chef, inchideau mai de mult per-
.tile cetatii, in Miercurea Patilor, cand tiau c e timpul sa
coboare junii" clintre munti spre ora. Dar nu importanta isto-
rica a acestei organizatii e aceea ce ne preocupa pe noi, ci
coincidenta semantica care exista nitre accep-
tiunea cuvantului june" la cele cloud grupuri
de Romani, care ne intereseaza. In jurul Braovului
cuvantul june nu e intrebuintat de loc. S'ar putea spune ea a
existat odata 1 la aceti Romani, dar cu timpul a disprut din
graiul lor, pastrandu-se numai in Schei cu sensul amintit. Numai
cat nimic nu dovedete ea acest cuvant ar fi insemnat vreodata
la Romanii braoveni tanar", cum insemneaza in celelalte re-
giuni ale Dacoromanismului. E de notat ca intre juni" sant I
oameni batrani care se numesc ,.junii ei batrani" i formeaza o
companie separat, unde intr aproape numai fotii juni sau cum
se numesc ei fotii juni de cumpanie". Deci notiunea nu e legata
de tinerete, ci de apartinerea la o organizatie militard. Alta cum-
panie, alcatuit mai Intaiu pe la 1870, o formeaza junii ei alghi",
adecd cei albi, cei irnbricati In costume nationale, cu camai
cusute cu flori i cu fluturi 1.
SA precizam: Av em aadard in amandoua gr aiu-
rile cuvantul june, un element latinesc, comun tu-
turor dialectelor limbii noastre, care Insa pre-
zinta un inteles ce nu e obicinuit la Dacoro-
mani, in mijlocul carora Romanii din Schei
traesc de atatea veacuri. Fiind aceast accep-
tiune de sens legata de un obiceiu foarte vechiu
1 Intrebuintarea adjectivului alb" cu acest Inteles ne face s ne gAn-
dim la expresiunea arornaneascd: si mviscit tu albe" sau si mviscit al-
bile" care Insemneaza s'a Imbrcat in haine nationale". Cf. P. Papahagi :
Numiri etnice, p. 20. Despre juni" v. G. I. Pit4: Sdrbiitoarea Junllor la
Paqti. Obiceiu particular al Rotnanilor din *cheiu (Brasov), in Rev. North,
a. 1889, pp 278-280, 299 303, si Stinghe ; Die Schkejer, pp. 9-18. -- Date
pretioase despre ,,junii ei alghi" mi-a comunicat fostul vb.taf, din anul 1877,
al acestei companii, Teodor Saftu, macelar pe acele vremuri, astazi funclio-
nar de postA pensionar la Bucuresti, unde a trecut In tinerete, schimban-
dull numele In Teodor Stan. Expresiunea a se baglt cu junir se Intalneste
tn Sliste, unde de altfel june" are si sensul cunoscut de tarfar". Cf. G.
I. Pitis: junil la Crdciun. (Obiceiu din SAliste), In Cony. Lit. XXIV, pp.
1056-1063. Obiceiul acesta are putine asemAndri cu eel de la Brasov, si
nu vedem ce legaturd ar puteA fi 'lithe ele.

www.dacoromanica.ro
 ROMANI TRANSDANUMEN! iN TRANSILVANIA 369

al Romnilor din Schei, credem cA ei au adus

cuvantul odatd cu acel obiceiu din patria lor
primitivA de dincolo de Dunre, unde impreund
cu Romanii stabiliti astzi in Meglenia formau
o parte din Vlahia alba' atestat de istorici
intre D un a r e i B al c an i 1 In legatura cu aceasta re-
amintim forma telor din Cristos a inviat" de care am vorbit
mai sus i ne exprimain prerea cd forma aceasta si cuvntul
jun e snt legate unul de altul prin traditie si se inta'resc reciproc.
Sat si nu me de per s o a n e comune celor cloud gru-
puri i neintrebuintate la ceilalti Dacoromani. Astfel 0 u u nu
e atestat decat in sudul Dunrii i la Romanii din Schei. Tot
asa avem la Meglenoromani M u a 2 In Brasov intalnim numele
Music, Musicoiu i Musoiu, acestea din urm atestate deja din
anul 1723 3. Intalnim apoi Lazu la Meglenoromni si La z u I
la Schei 4.
Se tie cA adesea imprejurari identice produc efecte iden-
tice, in tinuturi indeprtate unul de altul. Dar in cazul nostru,
cand istoria ne spune cd intr'un timp oarecare de sigur Ina-
intea secolului al 15-lea aceste doug populatii romnesti
locuiau pe alte locuri, nu acolo unde se gsesc astzi, pr iv i nd
argumentele aduse in totalitatea lor, ducan-
du-ne spre aceleai concluzii, nu putem c on-
sider notele comune fiintii lor ca ceva spon-
tan, ca nite manifestatiuni izolate, indepen-
dente una de alta 5.
1 Cf. Cviji6, oo. cit., p. 165.
2 In colectia inedita de texte meglenite a lui Capidan un cantec poarta_
titlul Lu Musa".
3 Stinghe, Doc. I, p. 80-1.
4 Capidan, bucata 13, Stinghe, Doc. 1, 78.
5 Mara de asemanarile amintite, mai yin in sprijinul tezei noastre o
multime de alte note comune Intre Meglenoromani, in special Intre cei din
Tarnareca si intre *cheii din Brasov, atAt in privinta limbii si a portului, cat
sl a obiceiurilor si a ocupatiunii lor; dar asupra acestora nu voim sa in-
sistam, deoarece, in materie de folklor si de etnografie, sant mai probabile
cazurile de spontaneitate decat in lingvistica, si deoarece pentru cele mai
multe din ele ni s'ar puteh face obiectiunea a se gasesc si in alte regiuni
locuite de Romani. De aceea ne multumim a trimite la scrierile amintite Ire
cursul acestul studiu, mentionAnd si prelioasele descrieri ale lui Pit i s,
Jocuri de petrecere", Rev. Noai. 1, 231-236, Cornori", ib. I, 434-437.

www.dacoromanica.ro
370 C. LACEA

Rezumand, vedem ca de o parte lingvistica, iar de alta

parte istoria ne indica' o patrie comun a Romnilor
din cheii Braovului cu Meglenoromanii i
in special cu cei din Tarnareca, anume in sudul
Dunrii, in Bulgaria rasa'riteana. Ce privete ae-
zarea cheilor" in Braov, din relatrile cronicarilor tim ca s'a
fAcut In anul 1392, i p"oate cd anul acesta i data caderii Tar-
novel in nfanile Turcilor (1393) nu e o simpl coincidenta, i deci
nu e exclus ca patria comun a acestor populatii sa fi fost regiunea
TArnovei. Furia turceasc i-a facut pe unii dintre locuitorii ace-2
stor tinuturi sa-i paraseasca cArninurile i s se refugieze in
locuri mai adapostite, intre cretini, i atunci o parte a pornit
spre nord. Cnd au pornit alte grupuri spre sud, nu tim cu
siguranta. Capidan sustine c Meglenitii nu s'au putut cobori in
sec. X sau XI, cum s'a sustinut pali acum, ci mult mai tArziu,
dupa sec. XII i, poate, XIII" 1. De vrerne ce aceti Romni cobo-
rindu-se la sud, in muntii Caragiovei, dedeau de aceemi popu-
!ape bulgreasc cu care traisera" in nordul Balcanilor, se prea
poate ca i ei s se fi refugiat tot dinaintea furiei turceti, ca 1
cei porniti spre Braov 2.
Constantin Lacea.

1 Op. cit., 65.

2 Cf. privitor la migratiunea Meglenoromanilor 1 A, Procopovici,
Din Istoria raporturilor noastre interdialectale, in acest volum, p. 61 i
urm. Despre migrafiunea Romnilor baleanici" spre nord, la fralii lor din
Dacia, vorbete P. Papahagi in Nunuri etnice, pp. 2, 25.

www.dacoromanica.ro
 0 problem de foneticd.
Soartea lui e desehis aceentuat dup r.
Adeseori, in tratarea dezvolthrii unor sunete, santem silifi
s ne oprim la constatarea c pentru un caz ori altul nu avern
exemple si deci nu putem spune ce s'ar fi petrecut atunci cu
sunetul de care ne ocuprn. Metodic vorbind, trebue sd ne in-
trebdm asupra tuturor situafiilor pe care le poate aved un sunet,
dupd sau inaintea tuturor celorlalte sunete ale unei limbi, indun-
trul unui cuvant, sau din punct de vedere sintactic in frazd.
Se mai intampl ins d. uneori ca o lips aparent de exem-
ple s ne facd sd uitam grija metodicd de a ne intreba pe rand,
cum am spus mai sus, de toate schimbdrile ce le-a putut suferi
un sunet inteo limbd.
Uitarea aceasta, in tratdrile ce le cunoastem asupra fone-
tismului limbei romane, existh cu privire la (e deschis).
In adevdr, tofi cei care santem familiarizafi cu aceastd che-
stiune, cunoastem ce se petrece cu e deschis accentuat, in diver-
sele lui pozifii, inainte si dupd labiate, dentale etc., dar despre
soartea lui cand urmeazd dung r, induntrul unui cuvant, nu
gasesc nicdieri nici o lmurire. Desigur, cauza este un lapsus
{le metodd, este scdparea din vedere de a se fi pus intrebarea
i pentru aceasth situafie, indiferent dacd se puteau intrezdri ori
nu exemplele necesare.
0 cercetare amanunfit i metodicd a elementelor latine din
limba noastr ne scoate la iveald cloud exemple, a cdror origine
e bine determinatd, in legAturd cu problem ce vrern s rezol-
\inn aici. Acestea sant cirease < lat. cersia (cu numele de porn
eire < cersius) i indaritit < lat. in-dertro.
Oprindu-ne deocamdatd la aceste forme, consacrare in limba .
literard, observdm indat cd este o deosebire de desvoltare, intre
r e din cirecw-cire i intre r e din inardt.

www.dacoromanica.ro
372 G. GIUGLEA

De ce in primul cuvnt avem -rd-, pe and in ciree

(forma literard) avem -re-? Explicatiunile date in legdturd cu
cheap -cire las a se intelege ca aceasta ar fi dezvoltarea
normald a lui -r + 4-, induntrul cuvntului 1, precum este de ex.
in d(i)rept d(Oreaptd < lat. difictus, -a, in care avem un T in-
chis, ca 1 in arete, pdrte etc., care toate dovedesc trecerea lui
-r-e-- la -re- sau -rea-, ceea ce este bine stabilit i se constatd
la toate exemplele cunoscute in limba romnd
Cercetnd insa formele v.-rom. i dialectale ale celor cloud
cuvinte (indrt i cireae) observrn cd existd variantele -ender-
retu2, in textele din sec. XVI, i cerdp, -d, cat's, cirdf, asthzi
in Transilvania 3.
Ca in multe alte cazuri, i aici dezvoltarea normald este
cea din formele v.-rom. 1 dialectale, din care rezult a g accen-
tuat, dupa r, inguntrul cuvntului a devenit a sau a (urmat in
silaba urmdtoare de e, a).
Diftongarea lui q (deschis) a facut sd se pronunte ca 7 I
-r- medial, precum s'a pronuntat odinioard r- initial, la toate
cuvintele noastre de origine latind. Textele vechi rom. cu rota-
cism ne dau indicatiuni concludente In aceastd privintd. In ace-
stea r- initial este scris in majoritatea cazurilor cu doi r (rr-).
Acelai lucru se vede 1 la inderretu, in care -rg- > -rie- a ajuns
sd se pronunte i sd se dezvolte cu vremea ca 1 in cazurile
unde era -rr- in latind, precurn arat urdsc, urdscd etc. < lat.
Izorresco, horrescat etc., care in textele amintite este scris urrescu,
urreascd, urrascd4 etC.
Pronuntarea ca 7- a lui r initial In o epoch' straveche a
limbei rom. a avut o influenta particulard asupra vocalelor e, e,
T, cum dovedete trecerea lui r + T-> ri- (fluid <lat. ama,
du < lat. rtvus etc.)
Exemple sigure de r +-i (inchis) initial nu avem, inat nu
putem decAt conc hide cd precum asupra lui T, tot aa i asupra
lui F, r- initial a putut avea aceeai influenth. Paralelismul intre
T i I urn-land lui r, se vede clar induntrul cuvntului, and se
I Cf dictionarele etimologice cunoscute.
2 0. Densusianu, H. d. 1.1. roum, pp. 173, I. A. Candrea, Ps.Sch glo-
sar, etc.
3 V. S. Pucariu, Et. Wb. runt. Spr., No. 338, CDDE ad. v.
4 Vezi InOrarea exemplelor cu rr-, -rr-, In 0. Densusianu, II. d.l. I. r.,.
II (s. XVI), pp. 20, 23, 121.

www.dacoromanica.ro
 0 PROI3LEMA DE FONETICX 373

pAstreazA nealterate : arete <arc* (arietem),parete; pierit < part.

lui pieri (lat. pereo), mait<marito etc.
Nu tot acelai lucru II putem spune despre r g (deschis).
Aid nu mai avem cloud situatiuni deosebite, una InAuntrul cuvan-
tului, ca la 7 (i probabil i la c inchis), i alta in silabA initiala
ci desvoltarea a fost identicA in ambele cazuri. Aded, diftongAn-
du-se g in -Ye-, a dat o notfa nuantd de pronuntare lui r, 1-a
alterat in r', aa precum -Ye a alterat de ex. dentalele (comp.
deus> *dim> *dzeu> zdu; terra > *tiera> teard> fara etc.).
Dentalele alterate, ca sA nu vorbim cleat de acestea, la
rndul lor au influentat pe (i)e, (Im, desvoltAndu-1 spre d, 6.
Acelai proces apare I logic 1 de fapt In cazurile In care
avern un r + 6, fie medial, fie in silabA initial. Am avut deci
*indertetu>tindeitu> Inderretu>incleireit; ceresia>*cirtesd>
ceiasd etc. (cf. diftongarea -1 in formele romanice : it. dietro, fr.
derrtere etc.; it. ciliegia etc.). Pe lAngA indeirdt exist I expre-
siunea de-a'nddrdtele care deriv din o formA mai veche "We-
leatele (cf. de-a'ndoasele etc.), desvoltatA apoi ca 1 cerdsd
(<*ceteasd)
De aci rezult cA in formele literare cirease, -a, cires,-(i)ea-
a devenit -rea-, -re- supt influenta vocalei din silaba urmAtoare,
in special la plural (cirese, cirest), inainte ca acesta s fi devenit
-(r)d-.
Ne rAmAne sa examinAm un exemplu cu r- (silabA initialA).
Este cunoscutA in aceast privint forma rom. rAn < lat. reus
care nu se puted dezvolth decAt tot prin fazele *Hell> leu> rdu
(in textele cu rotacism din s. XVI, scris rreu). Forma dacorom.
normald a fem. rea este cea pAstratA in dial. mold. ra. Cea lite-
rar rea este refAcutA dupA plur, rele 1, fenomen care s'a petre-
cut, cum am spus, I la cireasd, -e, cires.
Vom vedea mai la vale dacA i alte cuvinte din limba
romAnA prezintA acest fenomen.
Inainte de aceasta trebue sA amintim CA i in aromAn i
istrorom. s'au petrecut lucrurile in acelai chip. Formele arom.
cunoscute ca au aceasta" dezvoltare, sant : ardu, ardud > rein,
led; ars*, <rce(n)s 2.
0. Densusianu H. d. I. I. r., II. cit , p. 20-21.
2 Dacorom. rece prezint asimilarea lui *(t)ea.. de catrA e din silaba
urmatoare. Se vede Insg, In forma dial. mold. race, aceea0 desvoltare a
lui g.

www.dacoromanica.ro
374 G. GIUGLEA

In istrorom. rew presupunem o refacere dintr'un mai vechiu

*rdu, prin analogie cu grew, dupd plural, ca 1 in dacorom. Dez-
voltarea normald se vede ins In istrorom. rptge <rece(n)s.
Am spus cd n'avem exemple, cu origine cunoscutd pAnd
acum, care s prezinte silaba in4iald r- cu e inchis, pentru
ca s putem spune cd ar fi devenit rd-, prin simpla legAturd a
lui r, cu e inchis accentuat. Cel mult, am puted spune cd pronun-
tarea veche speciald a lui r initial ca 7, ar fi putut aved o atare
influent.
DacK avem totui unele cazuri cunoscute cu acest fenomen,
precum rdschiu, rdzim1, acestea datoresc pe (r)a-, unei influente
a inf. r4chrid, rdzimd, unde prefixul re-, In pozitie atond, a
devenit rd- (cf. riipos, rdspunde etc.).
Despre r -Fe medial am spus cd pdstreazd pe e inchis
(pdrete, pcirche, pciresimi, etc.), iar and urmeazd un -d in silaba
urmdtoare, se opreVe la faza ea (cdprdreald <*capraricia, pur-
cdreatd 2 etc.), fiinded in aceste cazuri n'avem de a face cu dif-
tongul -ie-, care s fi putut influenta pe r, prin prirnul sdu ele-
ment t, prin a drui absorbire, acela a devenit cu vremea IV).
Urma acestei faze am vdzut-o, in felul de transcriere a acestui
7, in textele cu rotacism din s. XVI (inderretu).
Exist Ins, in seria aceasta de fapte, un caz neldrnurit Inca,
socotit a fi identic ca origine cu tilde:MI, anume inddrcipt (adverb)
i inddraptd (verb.)3. 0 contaminare cu inddrdt a putut suferi
acest cuvnt, fiindcd are un sens apropiat, dar prezenta lui p(t)
nu poate fi trecut cu vederea, iar lat. inclWctus, propus de unii
ca etimologie, nu explicd sensul romnesc 4, apoi ca foneticd ne
impiedia s'o sustinem forma drept-dirept. Intelesurile v.-rom. due
la altd. origine. In adevdr, in limba veche, verbul Indcirdptd In-
semnd repousser, refouler, reculer"; a se inddrdptet (in Marian,
Vrdji, 163) retourner", reculer, se retirer" (Tiktin) 5.
Cred cd acest verb este altceva decAt un derivat din in-
deirdt, nu numai pentru prezenta grupului -pt-, dar, pe Ingd sens,
' Din lat. *remedlare, cum am spus in DR. II, p. 560. Rzighin este
lat. re-suculare (sucula), despre care am vorbit Inteo comunicare la Socie
tatea etnograficd" din Cluj i il voiu trat In altd parte, mai pe larg.
2 Cf. CDDE ad. v.,
a V. dictionarele etimologice.
4 Cf. sI S. Pucariu Et. Wb. cit., ad. v. ,

6 V. acestea I in CDDE, 852..

www.dacoromanica.ro
 0 PROBLEMA DE FONETICA. 375

i pentru cd un derivat *indtirdta nu existd astdzi, nici nu este

amintit In vreun text vechiu. Acestea sant fapte concrete i nu
se poate trece peste ele, Nil a le cduta o explicatiune.
In lat. se afld un verb cu sensurile celui romanesc si cu
fonetism care explicd grupul -pt-.
Este redigo, cu part. redactum, care insemna intre altele, 1
a alunga, a aduce, a respinge (Inddral)" ceva ori pe cineva, de
ex. redigere in castra (Liviu) a respinge, a alunga inclArdt, In lagar"
(pe dumani) etc. 1, sensuri care se lthnuresc 1 prin cele ale
verbului lat. de baz, ago.
Din redactum s'a format, ca la atatea derivate din participii,
tin *redactare, care in rorn. ajungea la *reicl2ptc1-*rdddptu (a putut
sd existe odinioard sl un part. *reiddptu < lat. redactu, devenit
adverb.), care prin contaminare cu Maria, a devenit (In)dcireiptd
indrirdpt.
Influenta reciprocd a acestor cuvinte, inlesnit i de In-
telesurile lor apropiate, a dus la nasterea formelor mixte: in-
dord(p)t, indrd(p)tnic, *indraptnic etc. etc., dintre care unele
exista si astdzi 2. Un mic amdnunt neglijat, aici, grupul -pt-, ne-
insemnat In aparentd, este adeseori mai aduator de lumina', decat
siruri Intregi de alte fapte.
Vine acum la rand o altd intrebare pentru a completa
cercetarea noastrd. Ce se Intampld cu (r)e, and urmeazd dupd o
consonantd. Exemplele ce le avem vor ardta aceeasi dezvoltare
ca si pentru r simplu urmat de e.
Cazurile sant urmtoarele :
1. Pradci (subst.) < lat. praeda (cu g deschis), prc7c1,-ez,
(verb), inf. prildd < praedo, -are.
2. Crap, crcipi, crapei, creipd <crqpare. Exis si forma crep,
crepa, rezultata din vechiul *cieapei*ciep, care a devenit creapii-crep,
prin metafonia Intamplatd In special la subjonct. sd *cieape <
crepe etc. Sant ins regiuni, In Ardeal de ex., unde se mai vede
urma vechei faze In forma care s'ar puteh transcrie cteapd-crfapei.
Aceste cazuri dovedesc cd prefacerea lui g in a qi ii se datoreste
1 Cf. si o trad. fr., in dictionare lat. fr., redigere In castra (Livius)
refouler, repousser (l'ennemi), dans le camp"; r 1 In hostes (ibid.) Jamener
N.

(les soldats) aucombat".

2 V. toate formate cunoscute, in CODE, I. c. Cat priveste lntelesul de
obstin, entt, rtif" al 1W Inddriiptnic, v. Densusianu Hist. d. 1.1. roum. I, 299.

www.dacoromanica.ro
476 G. 11UGLEA

acelorai cauze expuse mai sus, iar nu influentei analogice a in-

finitivelor unde q devine aton 1 Analogia este fenomen des in
vieata unei limbi, dar nu poate servi ori cand la lamurirea lap-
telor care nu pot fi rezolvate momentan altfel. Din contra, in
cazul nostru, avand o suficienta indicatiune despre desvoltarea
lui (r)e > 0*A-, recurgerea la ajutorul analogiei nu este de loc
necesara. Aceasta, mai ales pentru motivul ca subst. pradd < lat.
praeda, ca ori ce subst., a avut o situatie independenta in limbd
1 prin urmare 1 o desvoltare proprie. SI mai evidenta reiese
aceasta explicatiune, facand un paralelism intre exemplele tle
mai sus 1 cele in care avem un e inchis in aceeai situkie ca
a lui e deschis, adeca dull:id consonanta. Formele acestea prezinta
pastrarea lui e intocmai ca I dupa r simplu. Astfel avem : crista
> creastei (cu derivatele crestd, cresteiturd etc.); cred, a ecrede
crezut, credingi, increator etc.) din lat. cr-e-do; cresc, a creste
(crescut, cresceitor etc.), din lat. cti,sco.
Astfel, faptele discutate pand acum sant suficiente argumente
pentru a intari explicatiunea ce am dat-o fenomenului pus aici
in discutiune 2.
*

Spiritul metodic, ajuns la concluziunea de mai sus, se in-

treaba in chip firesc, daca nu mai sant in limba 1 alte elemente
lexicale ori de alt natura, ramase neexplicate pana acum i care
s'ar putea solutiona de ast data prin legea" fonetica (noi azi
am zice mai bine constatarea de ordin fonetic), enuntata in cele
precedente.
0 reviziune a unor elemente, socotite latine in limba noastra,
WA a fi primit Inca deslegarea etimologic definitiva, scoate uor
la suprafata cateva cazuri care infra in vederile noastre.
1 O. Densusianu Hist. d. 1. 1. r. II, p. 23.
' Forma prot < prbiter,-erum, cu g deschis e singura care se abate
dela concluzia noastra.
Presupunerea din CDDE cA ar fi intrat mai tArziu In limba noastrA
nu este, cred, un motiv ca sA-1 fi depArtat de a ajunge la *praut. Mai cu-
rAnd, Hind un singur caz, trebue sA admitem cA a avut un e inchis, cum
aratA 1 formele romanice (In special it. prete ci sp. preste pretind numai e
inchis). In acest caz nu praebere, cum se admite de obiceiu, ci un alt cuvAnt
a influentat pe mai vechiul prsbyter (sA fie prTcare? LegAtura intre aceste
noliuni mi se pare mai fireascA, deck cealaltA).

www.dacoromanica.ro
 0 PROBLEMA DE FONETICA 377

Iat-le :
1. dr. arAt, arAt (cf. v.-rom. arrtu, arreatei)1; arom. ardt,
istrorom. arptu. .

2. dr. ribd, rba (cf. v.-rom. rrebdu, rrebd etc.), arom.

ardvdu.
3. arom. arApu.
Cei doi termini dintaiu sant din elementele cele mai vitale
ale limbii romane. De aceea merita o deosebita atentiune.
Aceste cazuri le vom cercet pe rand, ocupandu-ne intaiu
de sensul lor i de atmosfera semantica in care pot fi puse, cea
mai bund cale, dupd mine, de a ajunge s Intrevezi adevdrul, In
studii etimologice.
Ardtd Inseamnd : faire voir, montrer, reveler, presenter,
faire un signe (vers), indiquer ; manifester, temoigner, dmontrer,
exposer ; designer ; avoir une mine (bonne, mauvaise), avoir l'air
(l'apparence); parattre ; se montrer" Reflex : se montrer, se faire
voir (a se art); avoir une vision" (comp. a i se arath cuiva
cevA", a i se arta in vis").
Toate aceste sensuri sant ilustrate pe larg, cu exemple, in
Dictionarul Academiei Rom. 1 nu cred necesar s le mai repet aici.
Atrag atentiunea 'MA asupra derivatelor, al caror sens duce
fa un prototip de la care creclem ca se poate porni pentru expli-
carea lui aratd" (v. mai departe terminii figura, fata, visum" etc.).
Astfel derivatele : aratare apparition, fantme, vision
monstre" (comp. In special la aratare" = pe fata" in fraza Domnul
la ardtare veni-va, din Biblia 1688). Sensul de aparitie", ve-
denie" se Intalnete In textele vechi (comp. 1 Areitarea Domnutui
intcpcivta"). Sensul de chip, infeilipre, aspect, fenomen se Intal-
nete In Varlaam, Neculce etc. Cantemir traduce chiar pe dui:tare
cu monstru".
In fine este de retinut derivatul areitos imposant", chiper,
,,de belle prestance", cu Infatiare mareata." (i in texte vechi) 2.
Sa incercam sd strangem Inteun ciclu o suma de termini,
care cuprind, mai aproape sau mai departata, ideea de a aratd,
a comunica, a face sd se vada ceva". Un ce vizibil, ochilor fizici
1 Cf. aceleasi texte din s. XVI, in care am intlnit inderreta i in care
se gasesc de altfel toate exemplele dacorom. ce le vom studia mai departe.
Trimiterea la aceste texte va aveh deci aceeasi valoare pentru toate cazu rile,
in ce priveste pe r-i-e.
2 V. si alte exemple in DIcf. Acad. ad. v.

www.dacoromanica.ro
378 G. GIUGLEA

sau mintii, poate sa.' se produd., s emane de la un object con-

cret, din afara, sau numai de la o imagine, o idee ivit in con-
sill* cuiva.
Limba vine s exprime aceste fenomene, printr'un cuvant,
prin care omul le comunic unul altuia. Comunicarea aceasta se
poate face 1 printeun semn (cu degetul, mana, ochiul, capul etc ).
Uneori poti ceti gAndul sou starea sufleteascA a cuiva dupd fata
(comp. arat rAu, area. bine", face fete-fete", se aratai dus-
manos" ceea ce se poate manifest prin vorbe si prin in-
fatisarea, incruntarea figurii).
Figura omului deci poate fi punct de plecare pentru nasterea
unui termin care s exprime ceea ce se vede, apare pe fata'",
din sufletul cuiva, sau pur si simplu pentru a indic o aparitie
reala de om (comp. X e o figura' cunoscut", au intrat nite
figuri necunoscute"), apoi de orice hicru vizibil, in urrna poate
avea 1 numai sensul de simpl vedenie", ori vis", comp. (chip,
a inchipul").
In adeva'r, ideea de a aratei, cu toate sensurile ce le-am
spus la locul sdu, se poate exprima prin dou lipuri mai in-
semnate in limbile indoeurop. si romanice. Astfel dintr'o baz
indoeurop. *deik- zeigen" > lat. germ. sagen, mit Worten auf
etwas hinweisen" etc. rezult familia (in)dico, index, gr. aerxvul.u.
zeige" etc. etc. (Walde Wb , ad. v.) 1.
0 alt serie de termini pornesc de la ideea de figurd-fata-
vedenie" : 1. lat. monstrum, monstrare (> fr. montrer, it. mon-
strare, rom. mustra, cf. si arom. te-areit", cu sens de amenintare,
ca sl in dacorom. ti-ara't eu
2. Figura > it. figurarsi (comp. rom. chip > inchipui, in-
chipuire) ;
3. Visum > it. viso fata", rom. vis, fr. visage, envisager,.
viser, a visa; rom. fag, a (se) MAYO (ca si a arala,a ser.)");
germ. Bild, cu derivatele bilden .etc ; erscheinen etc.
4. Forma (corp, figura') din care rezulta a informa" (la noi
neologism) in limbile romanice;
1 De aceea m'am gandit un moment la gr. knop, in legtur cu ideea
de a vorbi. Dar nu exista o form in gr. care sA. ne poati inlesni sl fone-
ticete deslegarea problemei. Apoi, rom. a argta", prin sensurile lui se de-
Orteaz mult de la ideea de a spune, a vorbi". Arom. ardt amenint" aduce
aminte de expresii ca fac urit, ma uit urit, ma incrunt", e groaznic la
vedere" etc.

www.dacoromanica.ro
 0 PROBLEMA DE FONET1CA 379

5. V.-gr. soxivop.ac cu toate derivatele.

Prin urmare ideea de a (se) ardtd" pornete in atAtea cazuri
de la cea de chip, figura', vedenie (ce se vede)". De aceea putem
urmri i cuvntul rom. pe acelai drum, cdutndu-i un prototip
identic ca sens.
In latind nu s'a gsit nimic care sd poatd explicd definitiv
forma romneascd.
Existd insd in v.-gr. un cuvnt cu sensurile exemplelor
citate mai sus. Indreptarea cercetdrilor lexicale spre limba greacd,
nu mai poate, cred, Wed surprinzdtoare dupd cele ce am ardtat,
in special in DR. III, pp. 582 sqq.
Cuvntul v.-gr. r5iaog membre" i prin ext. corpul intreg",
apoi visage, air, aspect" I, are exact intelesurile de la care am
vdzut cd pornesc terminii care designeazd ideea de a artd" cu
nuantele inerente acesteia. Acest element *retti.- a putut exist ca
atatea altele, in latina vulgard din Balcani i de la Dundre.
Din punct de vedere formal, fie cd admitem prefixul ad-,
fie cd plecdm de la un simplu derivat *retare ajungem la arlreter
(cf. v. dacorom. arretu din textele s. XVI) i apoi a(r)reit, iar la
prezent arid, ariiti, ardtci 2 (comp. indcirdt, dea'ndardtete, cerdsd,
cera4, cerdg etc.).
Dovada cea mai puternicd pentru sustinerea acestei etimo-
logii, in afard de sensuri 1 de ciclul semantic mentionat la in-
ceputul acestei cercetdri, este derivatul ardts chipe, zdravdn,
impozant". Derivatele adjectivale in -osus se formeazd, de obi-
ceiu, de la substantive, precum flocos, friguros etc. i mai ales
echivalentul morfologico-semantic al lui ardtos", frumos < lat.
formosus (<forma).
A trebuit sd existe deci in lat. vulg. i in strvecha romd-
neascd subst. *retu, cu sensul de fatd, figura', chip, mind" etc.,
din care apoi, dupd paralelismul celorlaIte cazuri analoge, s'au
ndscut derivatele a ardtd, aralos etc. 3
1 Cf. A. Bally, Dig. gr. fr; Tiles, linguae gr. d exemple in care are
sensut de facies.
2 In. Diet. Academiel se observa cd trebuia sd avem ardt,*arefi,*arete.
Forma cerd$ dovedeste putinta mentionarii lui (r)ei in situatiile citate.
3 Celelalte etim.: elatare nu merg fonetic (comp. v.-rom. arretu i
REW. ad. v.), *ad-repto (: reputo), *arrecto (: rectus) nu merg nici ca sens.
nici ca formA (pAstrarea lui -pt- in drept < directus e concludent.1.) cum
arat Tiktin, Diet , ad. v., unde se examineazk toate propunerile de mai sus.
NU *ad-reiterare nu merge ca sens (dat de I. A. Candrea, Ps. Sch.).

www.dacoromanica.ro
383 G. GIUGLEA

Celalalt element rdbd, riibc1d(v.-rom. rrebdu etc.) inseamn

In genere patienter, tolrer, supporter, souffrir" (cf. Dame, Dict.).
Tiktin da urrntoarele : 1. ertragen, aushalten ; 2. dulden, leiden
zulassen, II intr. Geduld haben 1, III a se radd 2, sich von etwas
zurckhalten, sich enthalten (comp. Lqii nu se rahdau, ce adese
intrau in lard NC.2 I, 193, unde se vede sensul de a se stapani")3.
DI Herzog a inlaturat o greutate din situatia fonetica a lui
rdbdd, explicand logic desvoltarea grupului -bd- din lat. -gd-,
(WO paralelismul -ct-, -cs-, > -pt-, -ps- (DR. I, p. 37f.).
In privinta semantica insa, lat. rigidus *rigldare nu mul-
-tumete de loc, fiindca zisul cuvant lat. insemna. teapan, vartos,
inghetat, aspru" (cf. rigidum frigus") i cu aceste semnificatiuni
a continuat in it. reddo. fr. roid.
*Rig(i)lare, cum indica' 1 celelalte limbi romanice, de care
trebue s tinem seama, ar fi insemnat in rom. a intepeni, Inc
lemni" (de frig), cum dovedete de altfel insui verbul de baza
lat rigeo a se intepeni, incremeni, Inghet" (comp. i rigor
Intepeneala, frig, inghet", dup care s'a format de sigur 1
rdcoare < *recor, -orem, din recens).
Din punct de vedere fonetic, tinand seama de vechea pro-
nuntare a lui 1- initial, am puteh presupune cd s'ar fi putut
ajunge la 71bdu, rdbd, rdbdd 1 cu (r)e inchis, cum este in
rigidus.
Limba it. ne inlesnete ins deslegarea problemei, fiindca
are verbul reggere < lat. rgere cu sensurile tener su, soste-
nere,, sopportare, resistere ; guidare, governare". Expresii ca
reggere al asalto, al urto, al freddo, al caldo, al vento" etc. duc
de-a dreptul la rom. rabda la (de) frig, cald" etc. 4. Aceste
acceptiuni le are 1 rom. (a) reibdd, iar nuante de sensuri rom.
sant prea upare de inchipuit pentru ca s mai insistam asu-
pra Jon
In adevr rgere din care deriva it. reggere insemna. i
,,a conduce, a carmui, stapani" de unde uor s'a ajuns la cele
t Comp. a-i rabda cuiva", na-i tolera".
2 Egal cu a se stpani".
8 Tiktin da si formele: v.-rom. rebdd; mold. v. s'i nou rabd, rdbzl,
s rabde; v.-ram. rebd, rebzl, reabdd, sa rcbde.
4 Comp. sl reggere dalla fame, dalta sete (a rabcla de foame, de sete);
Non mt regge 11 cuore, l'animo ... from, nu md rabdii int= ...) etc.

www.dacoromanica.ro
 0 PROBLEMA DE FONETICA 381

de a (se) stpani, toler, suferi, suporta (cf. regibilis docile",

care rabd"), pe care le are cuvantul romanesc, aldturi de cet
italian.
In ce privete derivarea cu sufixul -Idus, -Ware aceasta s'a
intamplat ca i la rigeoagidus". Dezvoltarea lui q deschis dupd
r (Tebdn, Teabc1d, rabdd etc.) s'a fdcut intocmai ca in cazurile
tratate rand acum.
'
Mai rarnane s'd ne ocupdrn de arom. ardpu, susceptibil si et
de aceemi desvoltare foneticd. Un prototip cu oe-, in silaba
initiald se impune prin urmare 1 pentru arcipu (cf. arom. ardte <
recens). Sensul arom. arcipu sui, urcus", a putut li acela de
pant repede", coastd greu de suit". Acest sens 11 are lat.
rpens, care ca 1 retens, serpens, a ajuns In lat. vulg. la *repes,
de unde In arom. ardpe i ardp, re fAcut dintr'un plural *arcichi (comp.
birbec pentru *birbete, puric etc.). Vechiul plural arom. se vede
de altfel in derivatul ardchis alunecur (dat de dictionarele aro-
mane), adeca pant pe care poti repede aluneca sau merge taray
la vale (comp. dacorom. rcipeigd, mai departe), mai ales cand e
cu zdpadd i gheata.
Cuvantul arcipu trebue pus in ciclul altora cu sensuri ana-
loge 1 anume : arom. ardpdzind, arpit povarni, 110" (v.
Capidan, Raport. alb.-rom DR. 11, 517 sqq ; unde se deriv arciptr
din apa). De asemenea alb. Tepjete, repite (gheg.) steiler, ab-
schussiger Ort" nu poate fi decal tot lat. repe(n)s, atras In categoria
subst. in -es, -ills (comp. fomes, fomitis). Si lantul de fapte, urmdrind
mai departe problema, mai d la iveald o verigd In dacoromand.
Aceasta este rapk, -sag (rdpdga) cu sensul de a se da CIA
sania pe coastd de vale" 1a aluneca, a cdclea". Sensul din
urmd 11 intalnesc In Povestiri de pe Dealuri", de C. Boureanu,
p. 89 : Calea trecea pe deasupra unei rupturi [de deal]. Si datul
s'a Implinit! Calul mi-a rdpdgat. S'a prvalit. Cand 1-am ridicat,
piciorul ii era zdruncinat". E vorba de alunecarea i cdderea
calului pe un deal abrupt.
1 Corn. de di C. Lacea (in tinutul Brapvului). Dl Pc4cariu in Et. Wb.,
ad. v. 11 traduce prin schnellen". Trebue sa recurioatem cA d-sa s'a apro-
plat de adevAr, punAndu-1 in legaturA cu rapidus 1 propunAnd un *rapigo,
cu schimb de sufix. Formele atom. 1 alb. aratA fris mai fireascA iegatura
cu rpe(n)s.

www.dacoromanica.ro
382 G. GIUGLEA.

Ca derivatiune rdpeig,-c, (a) rdpeigcl poate fi sau un *reprco

(din repes cu sufixul -Icare, -igare, comp. caballicare, carricare,
arboricare etc., cu corespondentele romanice in REW.) salt, un
*Motto, -are (cu schimb de sufix) din un acuzativ *repttem, care
a putut sA existe in latina vulg. balcanicA, de oare ce s'a pAstrat
in albanezul repite.
Forma arom. repit cu acelai inteles ca cea din alb. este
un imprumut venit de la aceasta, cum crede d. Capidan (DR. II,
517 sqq.) 1.
Iat cum, prin elucidarea unui fenomen fonetic, poate fi
tAmuritA originea atAtor elemente lexicale, rAmase pAn acum
obscure, sau greit interpretate 2.
G. Giuglea.

1 Pentru sensul de povrni, coastd repede", Abbang" etc. comp.

cazurile date de REW. la cusrAntul rapalus. In ce privege lat. rtpens el
poate sta In legdturd cu gr. pe-irco In care se cuprinde si ideea de Inclinare'
.care duce la cea de pante (: pendita).
2 AceastA problem& a fost tratatA sl inteo comunicare finuta la Con-
gresul filologic din Bucureti (1925).

www.dacoromanica.ro
 Terminologia medical romneasc
a doctoral ui
loan Pivariu (Molnar von Mfillersheim).
Intro ducere.
Personalitatea doctorului loan Molnar-Pivariu s'a evidentiat
in ultimul timp 'In masura tot mai mare. Rolul sail in renaterea
noastr culturald se vadete din ce in ce mai mult: ca lexico-
graf i gramatic, popularizator i mecenate, traducator i ziarist.
Locul lui e alturi de Clain, Sincai, Maior i ceilalti corifei ai
renaterii noastre. Chiar i activitatea sa politica in timpul re-
volutiei lui Horia, destul de greit interpretata de Nicolae Densu-
sianu, apare azi inteo lumina mult mai favorabila, mai ales dacd
se va putea dovedi definitiv partea sa la redactarea Sup lex
libellum"-ultii.
Prea putin studiata a fost activitatea lui Molnar-Pivariu in
profesiunea sa de medic. In cloud articole pe cari le-am publicat
in Clujul Medical" (No. 5-6/1925) am aratat ca, dupa cunotin-
tele noastre actuate, Molnar-Pivariu a fost primul medic titrat
de nationalitate romana, i adaog : cu contiinta romaneasca,
pe intreg teritoriul etnic dacoroman. Rezamandu-ma pe faptul ca,
om tanar fiind, a fost numit medic-oculist al Principatului Tran-
silvanic i c mai tarziu a ajuns chiar profesor de oftalmologie
la Academia medico-chirurgicald din Cluj, coal care catva
timp a avut 1 rang de Universitate, dar mai ales sprijinandu-m
pe nite documente pana acuma necunoscute din arhivele Brucken-
thal, din care rezult ea' Molnar-Pivariu a fost chemat 1 la
Viena s execute operatii de ochi, cred ca am putut dovedi, Ca
acest prim medic roman a fost un specialist de seama, savant i
excelent practician. In sfarit am mai aratat c el a publicat 1
o lucrare medicald in latinete, prima lucrare medical ffintifica
scris de un Roman.

www.dacoromanica.ro
384 DR. V. BOLOGA

Molnar n'a scris medicind in romanete. Inaintea sa putem

inregistra cateva circulari chezaro-crdieti cu confinut igienic 1
de polifie sanitara. Cat a trait el, au vazut in Ardeal lumina zilei
cateva brouri de popularizare medico-igienice, scrise adesea de
Sa0. Deci de un inceput de terminologie tiintificd medicaid nici
nu poate fi vorba In acea epoch'. Ea s'a nascut mult mai tarziu
dincolo de Carpati i s'a fixat Intru catva In epoca doctorului
Davila. A fost o terminologie barbara, volnica, creata ad hoc,
fall consideratie la firea limbei noastre : and latinizatd, and
frantuzitd sau italianizata, cand supt influenta terminologiei ger-
mane. Abia veacul nostru a adus o intorsaturd spre bine prin
tendinta autorilor medicali romani contemporani de-a introduce o
terminologie mai romaneasca.
Mi s'a parut interesant sa caut in lucrrile lui Molnar
urme de terminologie medicaid. Stiu prea bine ca el nicicand nu
s'a gandit la alcatuirea ei : el insui spune cd n'a venit Inca
vremea sa se scrie in romanete medicina. Dar eram sigur ca
acest medic-literat in opera sa lexicograficd trebue s ne fi lasat
vrand-nevrand urme de terminologie medicaid, fie ca termino-
logia redusd a graiului popular din acea vreme sau o terminolo-
gie construit, artificial, Mould' de autorul medic pentru a fi
complet in opera sa de lexicograf.
Am studiat gramalica lui Molnar (Deutsch-wallachische
Sprachlehre", Wien, Kurzbek) din 1788 i edifia a treia a aceleai
lucrdri (Sibiiu, 1823), tipdrita dupd moartea autorului, cu glosa-
rele lor ; dictionarul postum (Wcirterbtichlein deutsch und walla-
chisches", Sibiiu, Hochmeister, 1822), alatuit dupd glosarul gra-
Deoarece cele cloud din urma lucrari au fost tipdrite
maticei 1.
dui:id moartea lui Molnar, le-am utilizat abia dup ce rn'am con-
vins ca tezaurul lexicografic din ele e identic cu cel din gramatica
de la 1788. Notez ca intre exercifiile de conversatie din cele
cloud gramatici trei se refera la medicind : VIII. Von dem Men-
schen und dessen Gliedern" ; IX. Von den Mangein des Men-
schen" ; X. Von den Zufllen der Krankheiten". In sfarit, pentru
a-mi catiga o orientare generald despre limba i felul de a
scrie al lui Molnar, am rasfoit singura lucrare pe care am mai
1 Tin s mulfumesc domnului Nicu 01 a ri u. din Cluj, proprietarul
celor douk cacti din urma, care cu multal bunhvoinfl mi le-a pus la di-
spozifie.

www.dacoromanica.ro
 TERMINOLOGIA MEDICALA LA I. MOLNAR 385

putut-o and in Cluj, Retorica" sa din 1798. Regret ca nu am

putut aved la Indemand broprile sale despre stupdrit; de bunk
seama ca i in ele a mai fi putut gsi lucruri de interes.
Tin s accentuez cd, nefiind specialist, ma voi abtine de la
orice cornentar filologic ; intentia mea e sa culeg materialul brut
i sa reconstruesc limbajul pe care primul medic roman 11 va fir"
folosit in atingere cu pacientii sdi romani.
Am avut momente de Indoiald, dacd are rost sd redau intreg
materialul cules. Ca Molnar dd pentru Herz" = inimd". i.
pentru Unterleib" = pantece", asta e natural i la aparenta
putin va interesa pe filolog sau pe medico-istoric. Cu toate ace-
stea e interesant a constatata ca el da tocmai initn" i pantece"-
1 nu cord" i abdomen". De aceea am crezut cd e bine sa dau
1 termenii banali, pentru a evidentia caracterul pur popular al
terminologiei sale, care catiga in important dud ne dam seama
ca gramaticele i dictionarul au fost scrise in zorile latinismului i ca
dupd ele a urmat epoca barbarizarii terminologiei noastre medicale..
Limba lui Molnar-Pivariu.
Molnar, fiu de preot ortodox din Sadu, a scris in limba
frumoasa a tinuturilor marginene. Sibiiul ortodox 1-a ferit de
tendintele de latinizare ale Blajului. Dei ave cea mai mare
stimd pentru corifeii de pe Tarnave, nu odatd i-a exprimat
admiratia pentru ei, s-a ferit de tendintele lor extreme ; iar
simtul lui fin pentru limba 1-a pazit de streinisme. Trebue re
marcat acest lucru mai ales cand tim cd Molnar vorbed bine
latinete, nemtete, ungurete i, probabil, l frantuzete. Fata de
neologisme e foarte rezervat: unde poate. cautd echivalentul popu
lar. Graiul lui e graiul poporului din sudul Ardealului, cexrd mai
ciselat i mai imbogatit cu elemente culte, alese cu bun simt_
Scrisul lui e ingrijit 1 relativ elegant ; uneori miezos, ca al
cronicarilor. Natural ca influenta mediului nu a putut-o evit.
Aflam ardelenisme : bewirten = a omeni; Bittschrift = iptantie ;..
Abtritt = budd; bunt = milbastru; Federrnesser = penifelq;.
Gestick = chindeseald ; ba chiar I sibienisme ca : abspitlen = a
cleitdri. Destul de frecvente sant ungurismele : beleidigen .----- a
buplui; betrtigen = a incelul; Bettdecke = poplon; abhobeln
= a bilui; Absonderung deschilinire; Amtierung
----. tistie ;,..
Blech = badic; bunt = tarcat; Kalesche = hinteu; Kanonikus..

www.dacoromanica.ro
386 V. BOLOGA

= canonicq; galant = chedven Gespanschaft = varmeghie.

Mu It mai rare sant expresii imprumutate din limba germand :.
abformen = a formalui ; Kamisol = recdl. E de remarcat a in
gramatica i dictionar aflin expresii de dincolo de Carpati :
Bevollmachtigter = vechil ; adeln = a boleri ; Bojar = boterlu ;
Forst = vode ; Furstensohn = vezerde ; Schmaus = ziiafet (dar
i ospdt0; lucrul nu ne va mird : cunoatem legaturile sale cu
Alexandru Tell din Bucureti (Bogdan-Duica 1 Popa-Lisseanu :
Viata i opera lui Gheorghe Lazar" [1924], p. 289), tim cd
atunci and a trimis sd se tipareasca mineele la Buda ave lega-
turi cu clerici Inalti din Muntenia i avem motive s credem ca
a fost Insui in Muntenia. Neologismeie, rare, sant de obiceiu
inevitabile : Bischkote --- b4cotd ; Abschrift = copie ; Advocat
procurator ; Almosen --- elemosinil (dar 1 pomeand!); Bleistift
= teruzd; Einfluss = influxie (dar 1 lucrare [sic !] ); Ffirstentum
= printipat. Rare sant cuvintele care fac impresia de a fi con-
struite : besaiten --- a Incordd; betrachten (die Sterne) = a steli;
abgrasen = a desierbi ; Abriss = chipuire ; Abwesenheit = ne-
Jima de fatel ; Allee = loc de preumblare. Mai gam o seama de
cuvinte i forme, mai ales provincialisme, vechi, eite azi
din uz : erwerben = a surzui ; bestandig = deurit ; besudelt =
zingdlit ; beuteln r---- a zdruhdi; biegen = a covita ; Aberwitz =
bulguire ; abgewinnen --- a amirui ; abrupfen = a pdciuld ; achten,
verehren = a condindci ; anbeissen = a imbued ; sau forme
neobicinuite : ambos = nocovand ; essen = a mandttcd ; Fleder-
maus = liuluiac. Ici-colea Cate o traducere de-a dreptul greita :
Ebbe = furtunel, vifor ; Papagei = gaig. Am spus cd Molnar se
ferete de latinisme ; Inteadevar, in gramatica i dictionar ele
iipsesc aproape complet. In Retorice sant ceva mai frecvente.
In prefata traducerii Istoriei" lui Millot (1800), Molnar spune :
,La aezarea acestei istorii am imprumutat 1 cuvinte de la maica
rwastra limba latineascd, ca In unele parti i tinuturi sant locui-
torii deprini cu ele, iard pe alte locuri nu sant obicinuite. Pentru
aceea le-am tlmacit cu cuvinte de obte intelegatoare".
Terminologie medicaid.
1. Notiuni generale.
Leben -= vitata ; leben = a vietul ; lebendig = viiu. Tod =
rnoarte; tdlich = de moarte. Sterben, absterben --,--- a mori; ver-
sterben = a rdoosd: verrecken = a peri. Unsterblichkeit .--_. ne-

www.dacoromanica.ro
 TERMINOEOGIA MEDICALA LA I. MOLNAR 387

anuritorte ; unsterblich = nemnritoriu. Gesund = sanatos. Erkran-

ken = a beteji ; krank = bolnav; kranken = a bolndvi; krankeln
= a boll; Krankheit = boala ; kr4nklich = betegos; unpasslich =
bolnav. Genesung = tamciduire; genesen = a lecul; Heilung =
itcuire, tainacluire, insanatogrre; heilsam = tamaduitoriu; heilen
a tandidul, vindeca; ungeheilt = netamaduitoriu, nevindecat.
Schmerz = dorere; schmerzen = a dorea; schmerzhaft, schmerz-
lich = doios; leiden = a NA patimi, rad& suferi ; Leiden =
oatimci. Mange! = scaderile Gebrechlich = slbanog ; verunstal-
ten = a bleznl, sluti; versttimmeln = a slutl,,a ciungarl; verstiim-
melt = ciung; verunglticken = a se primejdul; Unfall = napasta ;
verwunden = a rani.
Jugend = tinerefele; Alter = batraneafele; Alter, (graues)
carunteafii.
Anfall = inpresurare. Seuche = lepra. Verwesung = putre- .

june. Physisch = firesc. Klima = clima. Antasten = a pipal. Ab-

ktimmern = a pricajl, scarbl. Abharten a tnvartoM. Abhrrnen
a tanji. Erwiirgen = a sugu0; Erdrosseln (das) = sugrumare;
aufgehangt = spanzurat. Aufschlitzen = a spinteca; aufgeschlitzt
= jungldiat; aufritzen = a aware, ; hauteln = a bell; schram-
men ,-= a capard, zgaria; aussaugen = a suge. Vergitten = a
atravl, invenind, catrnl. Vertragen =-- a rithdd, a suferl.. Zer-
quetschen a strivi, struji; zerren = a zgsafill.
Doktor, Arzt = doftor ; Chirurgus, Wundarzt = hirurg, fed-
aeriu, vraci ; Augenarzt = doftor de ochi; Zahnarzt = doctor de
&nit; Steinbruchsnneider = vraci; Apotheker .--- Apoticariu, apo-
tecariu, spefier, splfieriu; Hebamme, Wehfrau = mocqe.
Hospital = wital; Lazareth = lazaret ; Trage = troagan;
Kur = tamaduire, vindecare; Arznei = leac.
2. Anatomie.
Leib, Korper = trap. Gerippe = cioholane, ciolane ; Bein =-
as; Gebeine = oase ; Gelenk = Inchietura. Drtise = ghindura.
Fett (das) = grasul. Flechsen = tindene. Haar = par. Haut -z..-...
pante, pellfa. Knorpel -.z-_. zgarchz. Mark = marina. Muskel = nuq-
thiu. Nerven = nervuri. Adern = vinele ; Gedder = vinele; gea-
rlert = tnvanat ; Blut = sange, singele. Rumpf = trunchiu; Riik-
ken = spate, dune', dos ; Rtickgrat .--1 spinare ; Glied = madulariu.
Zwerg = pitic, carlic. Missgestalt = mirozenie. Zwitter =
fatdrau. Zwilling = geaman.

www.dacoromanica.ro
388 V. BOLOGA

Haupt, Kopf cap, cdpdtdiu. Schadel= tidvd, cdpeitiind ; Hirn-

schale A.-- cdpcildna crierilor; Gehirn = creri, crieri ; Scheitel,
Wirbel = emtet, Stirn = frunte, frontea ; Schlafe = tdmpla. An-
gesicht = fatd, obraz ; Gesichtsbildung = physiognomie ; Wange
= &zed (a obrazului) ; Kinn = falca (sic !); Kinnbackenbein
falca. Maul, Mund = gurd ; Gaumen = ceriul gurii ; Lippe, Lefze =
buzei ; Zahnfleisch = gingeie ; Zahn -,--- dinte; Backzahn = ma-
seaua ; Zapflein = unpr.
Auge = ochiu ; Augapfel global ochiului ; Augenlid --
geand, pleoapd ; Augenwimper, Augenbraue = sprdnceand ; Au-
genwinkel = unghiul ochiului ; Augenstern = steaua ochiului ;
Weisse (im Auge) = albul ochiului.
Nase = nasal; Nasenkcher = neirile ; Knorpel in der Nase
= zgdrciul nasului.
Ohr = urechea ; Ohrlapplein = lincus, tincq.
Bart = barbd ; Schnurrbart = must*.
Nacken, Genick = ceafd, cerbice ; Hals grumaz ; Schlunct
= ; Gurgel (tierische) = gdltan, gdrtan ; Kettle gdtul.
Brust = piept ; Busen = san ; Bruste = tifele ; Warze an der
Brust = tercus ; Euter = uger.
Die inneren Teile der Korpers = pdrtile ceale din lduntru
ale trupului. Eingeweide == mdruntdi. Lunge = plumdnd ; Herz ----
inimd. Zwerchfell preve$tealei, Magen = stomah ; Darm = mat ;
Gedarme = mate ; GekrOse = bezeri ; Leber = ficatul; Gallen-
blase = fierea ; MHz = splina ; Niere = rdrunclziu ; Blase = beficd.
Achseln = plele; Rippe = coastd ; Weiche am Korper =
fldindnzare ; Unterleib, Bauch = pantece ; Nabel = buric ; Arsch
cur ; die Scham = minea.
Schutter = umdr ; Arm = brat ; Ellenbogen = cotul ; Hand =
mind ; Faust = pumn (i) metnei (sic !) ; Handflache = palmd ;
Finger = deaget,deget; Daumen = degetul cel mare; Nagel =unghile.
Htifte = coapsd ; Lende = mijloc, coapsd ; Hint ere = cur,
pzut, dos ; Hinterbacken = buci ; Schenkel = $old (sic !) ; Wade
= putpa ; Schienbein = fluerul piciorului ; Knochel glesnele
piciorului ; Fuss = picior ; Sohle = talpe ; Ferse = ceilcdiu ; Zehe
deget al piciorului.
3. Fiziologie.
Lebhaft = vios, vioros. Leblos = neinsufletit. Erstarren -- a
amortl ; Schwach = slab ; schwach werden = a sin; ; Schwache-

www.dacoromanica.ro
 TERMINOLOGIA MEDICALA LA I. MOLNAR 389

= slablciune. Wuchs, Wachsen, Wachstum = cmtere. Zuckung =

zvdcnire.
Atmen = a hropoti Ausatmung = reisuflare. Anhauchen =
a aburl. Das Niesen = strdnutare, strdnutatu; niesen = a strd-
nut& Gahnen = a rased. Kenchen, rocheln = a hropoti ;
schnarchen = a liorcd1 ; schnauben = a gdnfeil ; seufzen = a
ohtd, a suspind ; das Seufzen = ohtare, suspinare ; Seufzer =
suspin, ohtare; schluchzen = a sughlid; das Schluchzen = str-
ghilare, sughitatu ; stohnen = a geme, a oftd ; geachzet = oftat ;
ersticken = a tnntidu$1 ; wurgen = a sugugz.
Geblut = sdnge, sangiuri; blutig = cruntat ; stocken (das
Geblat) = a se neisddi ; Stockung = vitignire, ndsddire.
Speichel = scupiat, scuipat, scuipit ; ausspucken = scuip ;
=
speien a scuipd, vdrsd, bort ; Auswurf flegmd ; Schleim
flegma ; Geifer = bale ; Rotz = muc ; 'rottig = =cos. Gur-
geln = a gdlgani.
Hunger = foame ; hungern = a fkimazi ; hungrig fld-
mand ; abhungern = a lqind. Schmachten = a tigort. Durst -,---
Inselare ; durstig = Thsetat ; verdursten = a ingeto$d. Fattern
= a bran!. Kauen = a mestecd; -(beim Vieh) = a rumegd. Schluk-
ken = a Inghiti ; das Einschlucken = inghititurei. Ralpsen = a
raga Verdauen a mistut; Unverdaulichkeit = nemistuire. Das
Brechen = bortre. Erbrechen inturnatul ; erbrechen = a bort ;
sich zurn Brechen erzwingen = a icni. Galle = venin.
Schwitzen=a asudd; schweissig=asudat; Schweiss =sudoare.
Harn = pipt ; harnen, pissen = a p4a. Fortz = ba4ind
ohne Gerausch farzen = a fdsal. Dreck, Mensdlienkoth = cdcat;
scarita; scheissen = a se cacti.
Brunst = ardere.
Schlaf = somn ; sdhlafen = a dorml ; schlafern = a dormitd ,
schlafrig = somnoros. Ausruhen = a hodini. Anstrengen = a
opinti; Anstrengung = opintire.
Anbeissen = a Imbucd ; aufsperren den Mund = a cascd ;
springen = a seirl ; beben = a cutremurd ; steif werden vom Ste,
hen oder Sitzen -= a cimpavt.
Sprache =graiu, rost; Stimme =glas; Anquiecken = a malglimi.
4. Patologie.
Entztindung = aprindere, alege -(?); entzfinden = ,a obrtna;
vereitern = Impuroid, coace. Wund = crad, raniti ausgehOhlt =

www.dacoromanica.ro
390 V. BOLOGA

geiunos; der Beul = buboiu ; Blschen, Blatter = puscea; blat-

tern = a bubd; Geschwar = apostemd, baba.; Geschwulst =
umfleiturd ; Hahnerauge oclziu de Nina ; Krebs = rac; Kropf =-
gm; kropfig = gqat ; kropfig werden = a mid; Nagelge-
schwar = sugel; Narte = Wind; Schramme = zgdrieturei; Vet--
hartung = Invdrtopre ; Wimmerl = zgrabunta ; Wunde = rand,.
bubei, zgaibd.
5. Simtome i sindrome.
Weh tun = a dored. Krampf = cdrceiu. Blass = ofilit. Ohn-
macht = loinare, amurteald; Schwindel, Schwindsucht (sic !)
ameteald. Fieber = friguri; Schauer = fior. Eckel = greagi ; Kolik
= collar', colici; Bauchgrimmen = mdtricea, mdtrice; Reissen im
Bauch = rosuri; das Abweichen = urdinarea; laxieren = a urdind,
cufuri. Heiser werden = a reigu0; Heiserkeit = rdgqeald; Seiten-
stechen = junglziu; keuchen (aus Engbrustigkeit) = a eolith-cat,
haredi, suspind ; beklemmen, auf der Brust = a ndpMi; Husten
tuse ; husten = a tqi ; Cathar = catarul. Aufschwellen = a boboti !
aufgeschwollen = umflat; aufgelaufen = umflat ; aufdunsen, auf-
blhen = a gdnf I, a gdnfd. Gelbsucht = gdlbinare. Ausschlagen
(Frieseln) = a prozorl ; aufgerieben frecat. Zahnschmerzen
dureare de dinti; Zahnlfickig = girb.
6. Boale interne i infectioase.
Schnupfen, Strauchen = troahnd; Kathar = eatarula; rote
Ruhr inimd rea ; hitzige Krankheit = lingoare; Pocke = bubat ;
Pest = ciumt ; Hektik = officer% Wassersucht = hidrobicd, boala
apti; krank werden an einer Krankheit die Tschamar heisst
a ciumurlul; Scharbock = qcorbut; Podagra = podagra. Schlag-
fluss = apoplexie; Schlag = epilepsie (sic !), gutd. Hinfallende
Krankheit = calcarea nevoii,
7. Patologie extern; boale chirurgicale.
Krappel = chilavul, schilavul ; ausgewachsen = ghibos ; buCk-
licht = gdrbov, gibos; Bucket = gdrbovire, aired, spinare; (cele
cloud din urm in sens anatomic, nu patologic. In Austria Bucket',
dialectal are i inteles de Rucken"); hckricht = garbov, ghibos,
(colturos, [la obicte]) ; Hacker = colt (probabil tot la obiecte,
nu la om). Verrenken, verstauchen, auskegeln = a scrintl, a struji;
Verrenkung, Vrstauchung = scrintiturd. Erlahmen = a ologi;

www.dacoromanica.ro
 TERMINOLOGIA MEDICALA LA I. MOLNAR 391

lahm = schilav; der Lahme = sclziopul; hinken = a schiopd, a

schiopdta. Bruch am Leibe = urldturd; castrieren = a fugal ;
entmannen = a scopi. Biss = mugedurd.
8. Boale de piele i venerice.
HThtig = pielos. Haaricht = peiros; Haarlocken thlofi ;
Haarzotten = plete: Haarzopf = cosife; haaren = a se neiparli;
,grau = ceirunt; kahlkopfig = plevg; kahlbartig = span.
Warze = negel; aussatzig = bubos; Ausschlag = varsat ;
Grind = spurcatul; Rotlauf = fogiu.
Venerisch = venericesc; Lustseuche sfranf.
9. Obstetricd i ginecologie.
Zeugen, gebaren = a nqte, preisi; befruchten ---= a inrodi ;
unfruchtbar = neroditoriu; schwanger = ingrecat; schwangern =
a ingrecd; Schwangerschaft = ingrecare; geboren = ndscut; Ge-
hurt = naVere; Entbindung = nafiere; die Kinder bei der Geburt
heben = a mg; Wochnerin = chendild, lehuth; Mutterleib ..--
zglt; kreissen = a screme.
Saugling = sugatoriu; ungeboren = nenascut: abgewohnen
= a desveild, a infdrcd.
Ausbriiten --= a cloci, a preisi; Ausbriitung = preithld.
10. Boale de nervi. Psihologie.
Seele = sufletul. Gedanke = cugetul. Vernunft = price-
perea; Bewustsein cunoginfa; Verstand = infelegerea ; Wille
voia; Urteil judecata ; Gedchtnis = aducerea in minte.
Phlegmatisch = flegmatic.
Schwindel = amefealei; schwindeln = a amen; betuben
a bulgul; betubt = amefit; phantasieren = a naiad.
-_--

Wahnsinn, Wahnwitz = boldnzie ; wahnsinnig = boldnd;

Narr = nebun; nrrisch = nebun; Unsinn = boldnzie; unsinnig
= bolemd, nebun ; unsinnig werden = a boleinzi; Stumpfsinnigkeit
= nduciel stumpfsinnig =7. nduc; mondstichtig = lunatec ; Me-
lancholie = melanholie; Schwermut !--- maluzire ; hinfallende Krank-
heit = voia mdrinii; Wut = turbare; wtitig werden = a turbd,
wtitend, toll = turbat; Selbstbefleckung = malahie.
Die ftinf Sinne = cele cinci simfiri; Geruch = mirosul,
mirosirea ; riechen, beriechen = a mirosi; anriechen = amirosi;
Geschmack = gustul; schmecken = a gustd; GehOr = auzul,
auzirea.

www.dacoromanica.ro
392 v. BOLOGA

Taub = surd ; sausen, das Ohr = a tutu ; Stammler --

glingav ; stammeln = a gagdvi, a balbufi ; stottern = a gtingdi,
Oscovi; Stummheit = mufie ; stumm = mut; verstummen = a
amuti, inmuli.
11. Of talmologie.
Das Sehen = vederea ; sehen = a veded ; schauen = a
se uitd, a veded ; anschauen = a privi ; anstarren = a indelbini;
blinzeln = a clipi ; funkeln (die Augen) = a sten.
Trane, Zahre = lacrdmd ; trnen = a Idcrdmd.
Blodsichtig = ponivos ; schielen = a chiori ; der Schielende
= chiorul ; blind = orb ; erblinden = a orbi ; verblenden
a intunecd, orbi, a Inplienjind.
Star = albeat d ; Flecken im Auge = albeatd.
Brille = ochelariu.
12. Parasiti.
Floh = purece; flhen = a pureed ; Wanze = plooifd,
paduche de perete; Laus = paduche ; lausen = a pliduchid ;
Nisse = lindine ; Kratze = rate; kratzig = altos; kratzig werden
= Nita; Wurim---,vterme; Finne (beim Schweinefleisch) = linte.
13. Terapeutica.
Dit = dieM, cumpdt.
Eine Geschwulst zerteilen = a desumfla ; impfen = a altoi ;
rauchern = a tdmdid, atumd, cddi ; Bahung = opdreald ; salben
....- a unge; Salbe = alif ie, unsoare ; Pille = pllurd ; Pomade --
pomadie.
14. Farmacia; materia medica; chimia.
Spezerei = mireasmd, mir ; Warze, Gewarze = aromate,
speterli, mirodenti, dresuri.
Gift = otravd, cdtran ; giftig = veninos, otrdvos.
Satire = acrtme; beizen = a argdsi; befeuchten = a jildvi.
Weinstein = piatrd de yin ; Schwefel = pucioasd; Salpeter
= saletrd; Salmiak = tiperig ; Quecksilber = argint vlu; Maus-
gift, Arsenik = precie ; Alaun = platd acrd ; Granspan = gripan ;
Zinn = cositoriu.
lnslicht := seu. Baumohl = untdelemn.
Mandelmich = lapte de migdale; Honigwasser = mursd

www.dacoromanica.ro
 TERMINOLOGIA MEDICALA LA I. MOLNAR 393

Campher =-- camtor; Zimmet = scortipard, canale ; Ter-

pentin = terpentin ; Sarsaparillenholz sarcie; Myrrhen =
zmirnd ; Gewiirznagel =cuipare; Zunder ---= iascd.

Ineheiere. Concluzil.
Terminologia medicaid romaneasca a lui Molnar-Pivariu nu-i
nici terminologia curat populara nici cea tiintifica, savanta. E o
terminologie intermediara, tezaurul lexical medical, pe care II va
ii folosit tnra burghezime romnd a Braovului 1 Sibiiului,
burghezime cult, ins cu notiuni medicate reduse, e dictio-
narul medicinei de cas a tdrgovetului ardelean. 0 terminologie
tiintifica lipsete complet i e vadit In intentia autorului de a nici
nu o da. In consecinta i in mod logic iipsete 1 orice tendinta
de latinizare, lipsesc aproape complet neologizrnele i termenii
tehnici speciali. Tezaurul lexical medical e destul de bogat pentru
areast terminologie medical casnica, del nu e complet, fapt
care caracterizeaza de altcum Intreg dictionarul lui Molnar. Foarte
rare sant unele traduceri vadit improprii, greite. Majoritatea ter-
menilor dati sant I azi folositi In limbajul curent din Ardeal.
Multi din ei sant atat de pregnanti i romaneti that ar merit&
sa fie introdui in terminologia noastra ffintifica moderna, pre-
cum 1 unii din cei uitati at- putea fi foarte bine i cu folos re-
suscitati.
Dr. Valeria L. Bologa.

www.dacoromanica.ro
Elementele vechi greceti din lirnba romn.

Introducere.

1. Cercetclrile i stud iile de peind acum.

Cel dintaiu care a incercat sa dea lista cuvintelor vechi
grecesti din romaneste a fost G. Ioanid in al sau Dictionar elino-
romanesc (Bucuresti 1864) vol. II, 1099-1107. In aceast lista
sant insirate In ordine alfabetica, dar fara nici un discernamant
lucru explicabil pentru timpul acela, mai ales din partea unui
nespecialist apropieri etimologice nemerite, elemente grecesti
vechi I si noi 2 la olalta, etimologii false 3-, apoi elemente latine de
origine greacd 4 sau chiar numai inrudite din punctul de vedere
indoeuropean cu cele grecesti 5.
Acelasi lucru aproape se poate spune si de lista data mai
tarziu de A. Densusianu in Istoria limbii si lit. rom. (ed. 2, Iasi
1894, pag. 74, No. 12), in care alaturi de papura, uim, proo-
spat, rap, brotac sant puse elemente neogrece precum schimei,
tigale, vleistar sau evident slave ca delrz, steag, istef, sfada" (sfa-
desc) etc.
In mod mai critic, dar fr cunostinte de specialitate, a
procedat istoricul A. D. Xenopol, care in lista din a sa Istoria
Rom. (ed. I. Iasi 1888, vol. I, 170 urm. = ed. 2, vol. I, 175 urrn.)
I casc < viowat, papura < rcbrupos, udma sau alma < Acta, oT6a, cim,,
bru < 5043pa, sirei sir < ()wet.
2 argat < Itrycirns, eftin < et'&76r, coliv < x6XXvop, Monf5t -C. 070 77p,
9I
pirostle< Nivea-Ha.
a chip < T6r0S, carpi! < Kdpraffo-os, muncesc < Anew, muncei < 0-yos,
Incheg < 77-7)-yw injwygt, sihl < o-An, covrig < ti6XAL.
4 biseric < pacromh basilica, botez < Pain-fru, baptizo, drac < Spdiscoy,
draco, piatrei < rerpa petra, coamei < K6/27) coma,
5 alb < axq5os albus, ar < dp6w aro, gust < 7EUCTrew gustus, zece < UKCL

decem, cunosc < ytypthcri,E0 cognosco.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANA 395

a admis nurnai urrnatoarele apte cuvinte : drum, martur, papurd,

strugur, tufa (in expresiunea tufa in pungd), cdsca i teacd Dis-
cutnd pe fiecare in parte, Xenopol arath i motivele pentruce
aceste cuvinte trebue socotite ca fcnd parte din stratul vechip
i nu din cel nou al elementelor greceti. Din lista sa trebue
ters strugure, care e de alth origine 6.
Filologii de specialitate au studiat chestiunea elementelor
vechi greceti din limba romnd numai pe de IMuri i sporadic,.
neclandu-i, cum se vede, importanta ce au ele mai ales din punc-
tul de vedere istoric.
Despre unele particularithti fonetice a Catorva elemente
vechi greceti din romanete, 1 anume despre reflexele vocalei
y ca Iii i u in cuvintele gtur (= jur), cimbru, martur i papurd
a vorbit Fr. Miklosich in Beitrage Vok. III, 16 1 17, i Kons. I,
78. Cipariu In Gramatica sa (I, 84) a vorbit despre redarea gre-
cului cp prin p in sterp din ot4c;poc 1 proaspdt din Tcp6ocpatoc;..
Despre derivarea lui sterp, care n'a fost admisa." din cauza tra-
trii lui e accentuat ca 7 ar fi trebuit s'avem *gerp ! vezi
mai jos.
A. Cihac nu adrnite elemente vechi greceti in romanete._
El cunoate numai elemente neogrece, printre care pune, iari
fa'r nici o alegere, cuvinte ca : aft& arged, bagd, botezd, batjo-
con?, blestemd, brancd, bubd, cdscd, cald, calcite, cand, codru
bucath", comanac, curte, culeza, dafin, drac, drum, farmec, in-
tdmpin, mdciuca, martur, men?, matase, mdtragund, must*, nun,.
proaspdt, rdnchezd, span, splind, sterp, striga, teacd, tenceiu, tindd,
tufa, trufie, turld, lipla, Wind, vioard, zadd, zanatic.
Fath de curentul latinist exagerat i netiintific, Cihac repre-
zinth o reactiune In istoria filologiei romaneti. AO se explicd
desigur, de ce el, cu toate erorile fundamentale i cu toath lipsa
de spirit critic de care suferI opera sa, a reuit s exercite o
inraurire puternica asupra filologilor de mai thrziu. Ideea bun'aoara-
de care unii filologi nu s'au putut emancipa nici pana' azi, c
orice cuvant rornnesc ce se regsete in vreuna sau in mai
multe din limbile vecine, treke sa' fie numai decat imprumutat
6 Asupra originei acestui cuvAnt vezi : Z. f. r. Ph. 41 (1921), p. 42; C-
Diculescu, Die Gepiden I, 178 ; S. Puecariu In DR. III, 838, E. Herzog, DR-
II, p. 884 ei A. Philippide, Originea RomAnilor I, 717: strugur sigur nu-i TA"

www.dacoromanica.ro
S96 C. DICULESCU

de acolo 1 ca drumul invers al Imprumutului ar fi din capul

locului exclus 7, e una din multele prejudecati ale lui Cihac.
Chestia elementelor veclii greceti a discutat-o apoi 0. Den -
susianu In H. d. 1. 1. roum. I, 198-202, care a facut observatia justg,
ca elementele greceti au trebuit s fie din cauza vecinatatii
cu Grecia" mai numeroase in latina Peninsulei Balcanice decat
in celelalte tari romanice. In gall de unii termeni religioi, ca
'Inger, botez, blestem, etc., Densusianu considera ca greceti vechi
urmatoarele 21 de cuvinte : argea, broascd, brotac, bute, cased,
cauc, doaga, drum, amagi, mangaid, large& martur, mat, mic,
lima, urgie, farmec, rancheza, samar, span i zeamd. Dintre ace-
stea trebue terse : argea, care e thrac 8, bute care nu e grec 8,
i cauc, care e mai curand latin 10, i in nici un caz grec.
Dei n'a adus nimic nou In aceasta privint, felul lui Den-
susianu de a privi chestiunea elementelor greceti din romanete
este In multe privinte mai corect cleat acela al predecesorilor
sal. Ca partizan al teoriei admigratiunii 11, el da ins6 a intelege
ca aceste elemente ar fi patruns din Balcani in graiul dacoro-
man. Chestiunea aceasta vom discuta-o 1 noi mai jos. Den-
susianu studiazd apoi elementele vechi greceti din romnete
'in rubrica elementelor latine, avand grip, ca pentru fiecare cuvnt
vechiu grecesc din romnete s reconstruiasc 1 prototipul sa'u
7 De acest prejuditiu sufera mai ales lucrarile din Jahresbericht des
instituts f. rum. Sprache de subt directia lui G. Weigand. Vezi In DR. I,
401-417 critica, bogata In observatiuni interesante in aceasta privinta, facuta
de S. Puscariu unei lucrari mai noua din numitul Anuar.
8 E doar atestat ca atare, vezi Hasdeu Et. M. R. II, 1572-1579.
9 Apare tarziu atat in latina cat si in greaca medie.
10 Vezi A. Walde. Latein. etym. Wartb. ed. 2 p. 142.
" Lipsa de temeiu a dovezilor istorice" aduse in favoarea acestei
teorli a aratat-o in mod irecuzabil 1. Gherghel in a sa Zur 'Frage der Urhei-
'mat (Wien 1910) p. 5-23, pe aceea a orobelor lingvistice" S. Pucariu in
Zur Rekonstruktion des Urramanischen (Halle-Salle, 1910) P. 52 unit. Th.
Capidan, in comunicarea facuti la Congresul filologilor romani din Tara, din
1925 (vezi Jtmimea Literara XIV, 275-291), a aratat cd aceasta admigratie
cm se poate dovedi nici prin acele putine cuvinte, pe care unii greqit le-au
socotit ca aromanisme" in graiul dacoromin. Marginindu-ne in domeniul
posibifitMitor, stramutari de populatie romaneasci din stir( la nord nu se
pot concepe deck dupi venirea Turcilor in Europa. Dar acestea petrecan-
du-se inteun timp a$A de tarziu, and ramura dacoromana a pOporului
roman era demult cohstituita ca atare, nu pot intra in cadrul faimoasei
teorli a admigratiunfi.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI CRECEUI DIN LIMBA ROMANX 397

latin cordspunzdtor, prevAzut cu stelutd. Care e insd prototipul

latin bundoard al rom. seildmdzdrd, care deriv d. sigur din gr.
caap.ivaptz i a cdrui forma latind atestatd e salamandra? Ele-
mentele vechi grececti din romdnecte trebue deci studiate aparte
ca ci elementele vechi germane ci nu e numaidecdt nevoie de
reconstructiuni latine.
Nefiind mai vechi deck secolul II ci III, dar nici mai noud,
decat secolul VI ci VII vezi mai jos elementele vechi gre-
cecti din romnecte privesc viata culturald a Dacoromanilor i-
icoana etnograficd a Daciei de atunci. Dacd deci inghesuim ci
ascundem aceste elemente printre cele !aline sau le considerdra
pur ci simplu ca atare, cum fac multi, istoria va fi lipsit de serviciile
ce i-ar puted aduce filologia la iluminarea acelei epoci intunecate.
Un studiu mai amdnuntit asupra elementelor vechi grececti
din romnecte este acela al lui Al. Philippide. Dupdce a lmurit
in Festgabe fur Mussafia p. 46 urm. originea veche greceascd a
catorva cuvinte romnecti, Philippide reia din nou in Viata Ro-
mneascd XVII (1919) P. 38-43 chestiunea elementelor grececti
din limba romnd ci le supune unei cercetri minutioase. Impor-
tante ci convingAtoare sant mai ales criteriile, case la numr,
formulate de el pentru a constat vechimea unui element grec
din limba romnd.
Explicdri etimologice izolate din greaca veche au mai dat
B. P. Haseeu, S. Puccariu, I. A. Car.drea, Aug. Scriban, G. Pascu
ci mai ales G. Giuglea, iar Gustav Kisch a fcut cercetari spe-
ciale in domeniul toponimiei 12
Un studiu propriu zis, pe baze mai largi, al elementelor
vechi grececti din romnecte nu existd Inca. Lucrarea de fat la
baza cdreia std rezultatul unor indelungate cercetari, pornite din m4
multe directiuni deodata, ar fi prima incercare in acest domeniu,

2. Ce intelegem prin elementele vechi grece#i i cum se explicei

istoricege prezenta lor in limba romdnei.
Multe din cuvintele vechi grececti dJn limba romnd au fost
proprii intregei latinitdti, nu numai graiului latin vulgar de la
Dundrea-de-jos i Carpati. De aceea ele se regdgtsc ci in limbile
12 Gteva cuv1nte tratate In excelenta lucrare a lui G. Murnu, Studio
asupra elementului grec antefanariot (Buc. 1894) sAnt de trecut printre ele-
mente vechi grecoti.

www.dacoromanica.ro
 398 C. DICULESCU

surori din Apus, fie in toate, fie in cele mai multe dintre ele-
Asemenea cuvinte sant : burete din lat. boletus < gr. [36)XEsilc,
edmard din lat. camara < gr. xatidtpx, cdpistere din lat. capi-
sterium < gr. onapcovilp:ov, cald caluie din lat. cyathium < gr.
xuiaqov, cetera din lat. cithara < gr. xtil.ipx, marmuld din lat.
marmur-e < gr. gyp.cepov, paltin din lat. platanus < nXitavo;,
schiop din lat. clopus <gr. xuXM7cou; krummftissig, hinkend"-13,
sdmar din lat. s gmarium < gr. ozyttipwv, teacd din lat. theca
-< gr. 15.ipcn etc. Ca imprumuturi greceti facute de intreaga latini-
tate, astfel de cuvinte trebue studiate la olalt cu elementele
latine propr;u zise, cum de fapt se i face, si ca atare ele trebue
excluse din studiul de fata. Din punctul de vedere romanesc ele
mici nu sant elemente grecesti, ci latine. Un element latin de
.origine greaca veche, care infra' in aceast categorie, dar care
afa fost scos la iveald pana acum pentru limba romana, e bur,
lem. bard, epitet dat boilor si vacilor cu prul brun sau brumariu:
.Burd numele unei vaci al card par e ca i and ar fi burat ;
Burild, numele unui bou, al carui par e ca si cand ar fi burat.
E lat burrus feuerrot, rotbraun" din gr. nui.=436g feuerrot, braun-
Tot", -cccupbg 7c15'gtxo id est rtuk')6g Till/ Xpotav : sunt enim boves
quidam rufi (Thesaurus). Cuvantul s'a pastrat 1 'In unele limbi
romanice din apus i, ceea ce este interesant, tot numai l'n sfera
de idei a cresterei vitelor : fr. bourret Ochs oder Kalb, nament-
lich von rot und weiss gesprenkelten Tieren", vezi W. Meyer-
Ltibke REW. nr. 1416 unde sant date 1 alte exemple. La coloarea
bruna-rocata a fetei se refera desigur si Burild, nume de Tigani
,(robi); compara in grecete Ifkiocc, nume de sclavi (cu fata
Toyata). Sufixul -lid, care in romaneste e de diferite or:gini, este
in Burild tot grecesc ca si In Ciurild din KptXXo; ; compara In
receste Eocp-cUog din ocr.p6g intelept" 14. Vocala c din -tAXo era
scurt din natura ; despre tratarea vocalelor grecesti deosebita
.de a celor latine vezi mai la vale 4, a.
----' Prin elemente vechi greceti in limba romand intelegem in
prima linie acele cuvinte de origine greceasca veche care nu sant
atestate in limba latina precum stup, cursd, mangOid etc., iar in
13 Latinul clopus schiop" poate deriv 1 din vxotrous (x.:Abirov) lahm-
..filssig", cum admite Diez EW. ed. 5, p. 550, dup Mnage.
14 Despre CIuriI vezi A. Philippide in Viata Rom. XVII, p. 39 etc.,
.iar despre sufixul grec tXXos, -/XXa R. Kiihner Griechische Gramm, ed, 2 P. 709.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI DRECWI DIN LIMBA ROMANA 399

al doilea rand pe acelea care sant proprii numai limbei romane

sau cel mult existente i In unele dialecte italiene, cum e sterp.
Tot greceti trebue socotite apoi cuvintele care nu pot fi ex-
plicate din formele latine corespunzdtoare WA' sd apelam la
prototipele greceti. Astfel cuvantul leu nu poate fi dedus din
latinul leo (< gr. )60o), frd sd ne referim la felul pronuntdrii
lui s accentuat grecesc de la secolul II i III Incoace. Tot aa
sdliimazdrd, pe care-1 amintii mai sus, n'a putut ie1 din latinul-
salamandra, ci, cum a ardtat S. Pucariu DR III, direct din
v. grecul oxXaplapa ; despre rostirea i redarea graficd a lui a prin
4 in vechiul dialect din Elida va fi vorba mai jos.
Unele cuvinte de origine greaca veche din romaneVe se
regsesc 1 in alte limbi balcanice, precum albaneza, bulgara,
sarba. Exist Ins mai totdeauna criterii de ordin fonetic i chiar
cultural, care ne aratd dacd in cutare sau cutare caz avem de-a
face c'o motenire directd din greaca veche, sau dacd elementul
respectiv ne-a venit, cum se poate Intampla, abia prin mijlocirea
uneia din aceste limbi. Pe noi ne intereseazd aici firete numai
elementele direct motenite.

Cum ne explicdm acum istoricete, cronologic 1 cultural,

prezenta In limba romand a elementelor vechi greceti ?
Rdspunsul la aceastd intrebare ni-11 d istoria.
Spusele lui Eutropius, a Traian a colonizat Dacia c'o mare
multime de oameni adui din tot imperiul roman 15, deci 1 din
partile greceti ale acestuia, i mai ales mrturiile precise ale
inscriptiunilor descoperite rand acum, ne arat ldmurit, cd printre
coloniti a fost 1 un insemnat contingent de Greci.
Supt raportul religios, aceti Greci se Inchinau 1 in Dacia
tot zeilor din vechea lor patrie. Astfel Glycon, zeu originar din
Paflagonia i Joe Tavianul, din Tavia, ora al Galatiei, aveau
inchindtori in Alba lulia 16 Cultul zeului Glycon, care nu era
15 Eutropius 8, 6 : Tralanus victa Dada ex toto orbe Romano infinitas
eo copies hominum transtulerat ad agros et urbes colendas, Dada enim
.diuturno bello Deceball viris erat exhausta.
15 C. I. L. III 1, nr. 1021, Apulum = Alba Iulia: Glyconi M. Ant. One-
sas jusso Del L. P.; nr. 1022 : Glyco. M. Aur. Theodotus jusso Dei posuit ;
nr. 1088: lovi optimo maximo Taviano et dis deabusque pro salute et
victoria dominl nostri sanctissimi, Avianus (1) Augusti libertus, subprocura,
for aurariorum, votum solvit animo libens.

www.dacoromanica.ro
400 C. DICULESCU

deck o noua intrupare a lui Aesculap intr'un sarpe enorm, a

fost introdus in Dacia prin orientali veniti in. Dacia dutA Marc
Aureliu (161-180), Misterele acestui zeu au fost nascocite Intea-
devar pe timpul numitului imparat de .impostorul Alexandru din.
Abonuteichos, In Paflagonia 17 In Cluj templul lui Joe Tavianul
era Tntretinut de colegiul Galatilor 18. Joe Dolichenul, zeu origi-
nar din provincia Commagene a Asiei-Mici, era adorat in Cluj,
Alba Iulia, Zlatna, Sthicraiu (jud. Hunedoara), Caei (jud. Somes)
Bucium In judetul Salaj 19, iar Joe Heliopolitanul, din Helio-
polis, ora al Celesiriei din Asia-Mica In Mintia si Chimindia
din judeful. Hunedoara 2. In Cluj mai era adorat si Joe Erisenas 21
din Eriza, ora al Cariei, tot din Asia-Mica. Aesculap Pergame-
nul i Hygin aveau adoratori mai ales in Ulpia-Traiand 22. Inteuna
din inscriptiile gasite 'In Cluj mai e amintit Joe Prusenul din
Prusa, cetate a Bithyniei 23.
17 Despre zeul Glycon vezi articolul lui Cumont din Pauly-Wissowa
RE. VII, 1 pag. 1468-1469, iar despre itinerarul probabil al cultului s'au Oda
in Dacia V. Parvan, Contributii epigrafice la istoria crestinismtdui daco-rornan
(Bucuresti, 1911), p. 118-119.
28 C. I. L III 1, nr. 860, Cluj : lovl optimo tnaxtmo Tavlano pro salute
imperatoris Antonini et M. Aureli Caes. Galatae consistentes municipio po-
slerunt,
1 C. I. L. III, Suppl. 2, nr. 7659, Napoca = Cluj: 1(ovi) 0(ptimo>
M(aximo) Dolic. pro salute Ael. Licinil proc. Augg.; Apulum = Alba-Iulia,
ibid. 7760: I. 0. M. Dolicheno pro salute imperator. Ael. Valentines, vet.
sacerdos templi impendio suo restituit. Ampelum Zlatna, ibid., nr. 7834:
lovi optimo maximo Commagenorum aeterno Marines Mariani bas.us?) sa-
cerdos lovis optimi maximi Dolicheni pro salute sea suorumque (tinnier-a
volum. Ampelum = Zlatna, ibid., nr. 7835: vezi textul mai jos nota 54.
Dolgozatok, 4 (1913), pag. 269, SAncrai, jud. Hunedoara: lovi Optimo Maxima
Doltcheno pro salute imperatoris Lucii Septimii Severi Pil Pertinacls et
Marci Aurelii Antonini Augusti et Publil Septimii Getas, Cajus Valerius
Ingenues signifer leg. XIII Geminae ex voto posuit. Buciurni, ibid., nr. 7645: I.
0. M. Doliclzeno pro salute dd. nn. M. Aur. [Antonini Pill etc. Casei, ibid.,
nr. 7630 : Dollceno
20 C. I. L. III 1, Mintia, nr. 1353: lovi Optimo Maximo Hellopolltana
A, Limit's Macrinus etc. ibid. I. 0. M. Heliopolitano L, Licinius Messall-
nus. Leg. XIII Gem.
21 C: I. L. III 1, Napoca = Cluj, nr. 859: lovi optima maximo Ery-
sem) Aur. Alexander v. s. 1.
22 C I. L. III 1, Sarmizegetusa, nr. 1417 a : Aesculapo Pergameno et
Hygiae sacrum C. Spedies Hermias flamen coloniae Sarm. posuit.
23 Ackner u. Muller, libmischeInschriften in Dazien, nr. 728 : Jovi optima
maximo Pruseno, Aur. Alexander votum solvit libens.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEUI DIN LIMBA ROMANA. 40T

Culturile zeului persan Mithras i ale zeilor egipteni Isis i

Serapis, pe care le mai intalnim in Dacia, erau rdspandite pre-
tutindeni in Imperiul roman. In Dacia insa aceste zeitati poarta
epitete greceti, de unde se vede c adoratorii lor erau cu deo-.
sebire Greci. Astfel Isis poarta epitetul myrionytna (311upc6vulice)
cea cu nenumrate nume" i avea un colegiu de inchinatori in
Turda, iar epitetul zeului Soare (Mithras) era Avfrorcoc, adia
Neinvinsul". Inscriptiunile care se referd la acesta din urm s'ant
apoi redactate in totul sau in parte in limba greacsa 24 In Alba-
Iu lia s'a gsit i o dedicatie fcutai lui Sol Therobulos, ?apti3ouXoc
al inscriptiunilor din Palmira 25.
Zeului Soare i se mai zicea Copilul bun purldtor de
i
lumina* puer bonus posphorus (cpc'easoopoc) i supt acest nume
era adorat mai ales in Alba Julia 26.
Zeul Azizus, tot Copilul bun purtator de lumin", Apollo
Pythius oriental, adorat in Emesa, apare, cum a observat V.
Parvan, Contributii epigr. 123, din tot Illyricul i Orientul latin
numai in Dacia, unde intr'o inscriptie din Alba-lulia e caracte-
rizat ca zeul cel prea bun 1 prea mare", i unde in calitatea
sa de conservator" i se ridic intre anii 253-260 de prefectut
legiunii a V Macedonica in Turda un templu 27.
Atatia zei greceti asiatici, adorati intfo provincie relativ
24 C. I. L. III 1, nr. 881, Potaissa = Turda: Isidi et Serapi C. Julius
Ant. etc ; ibidem nr. 882: Isidi Myrionimae (sic) C. Julius Martialis pater
et L. Livius Victorinus, quaestor collegzo Isidis d. d. Apulum =
ibid. nr. 1107: Soli invicto votum HXL, A14011-41 euv aVE*ICEI, A. Bea. AX. Xca.
Sarmizegetusa Ibid. nr. 1436: Soli invicto Mitrae aniceto Hermadio votum
solvit libens merito. Akner und Muller op. cit. nr. 362: Hxtu) apeocnrca Bp/Ant
ropyiou cw617KE
25 C. I. L. III 1, nr. 11C8, Apulum = Alba-Iulia: Deo Soli Hierobolo

Aurelius Bassinus, decurio coloniae Aequensis, sacerdos numinum votum

snlvit libens merito. Vezi I nota de acolo.
"3 C. I. L. III 1, nr. 1133, Apulum = Alba-lulia: Deo Bono Puero
Posphoro Apollini Pyttzlo T. Flavius Titus et T. Flavius Plziletus p(ro)
s(alute) s(ua) s(uorum). Inscriptiunile 1130-1138 inclusiv, toate din Alba-lulia,
snt dedicate numai acestui zeu.
IT C. I. L. 111 1, nr 875, Alba-Iulia = Deo Azizo Bono Puero Con-
servatorl pro salutem D. D. n. n. ValerianI et Gallient Augg. et Valeriani
nobilissimi Caesaris et Corneliae Saioninae Augustae et leg. V. Mac. III
piae Flfdells ...] Donatus praef.leg.eiusdm templum inceptum perfecit. Vezi
despre Azizus articolul lui Cumont din Pauly-Wissowa RE. II, 2, pag. 2644.

www.dacoromanica.ro
402 C. DICULESCU

mica, presupun prezenta unui numAr nu neinsemnat de colonisti

greci. Negustorii greci cutreierau, fireste, toate provinciile impe-
riului roman 28, dar aici nu e vorba de insi izolati ai unei popu-
la tiuni flotante, ci de mai multe asezri sau colonii grecesti,
organizate in comunitati deosebite, fiecare cu zeul si preotii ei,
sau, cum am zice azi, fiecare cu biserica ei proprie. Colonistii
greci fiind insufletiti de spiritul solidaritAtii si al asociatiunilor
au infiintat mai multe colegii pentru intretinerea cultului si spri-
jinirea religiei bor. Astfel au fost colegiul Isidei Myrionyma din
Turda si al Galatilor din Cluj, amintite mai sus Galatii mai
aveau un colegiu si in orasul Germisara de langA Deva, unde
adorau pe Hercule Neinvinsul 29. Un colegiu format in mare
parte din Orientali greci sau grecizati a fost acela al plutasilor
utriculari ; de la acestia ne-a rmas un monument gsit in Mica
lng Targu-Mures si dedicat zeitei Fortuna, numit de ei cu un
nume grecesc Adrastia 3.
Greci din Asia sau Thraci grecizati de acolo erau si membrii
colegiului asa zis al Asianilor din Cluj. Prin Aslant se inteleg
in special Thynii i Bithynii thraci din Asia Mica 31. Din numrul
de 42 de membri ai acestui colegiu, doisprezece purtau nume
grecesti fata de 27 cu nume roman e si numai de trei cu nume thrace :
Dizo, Tsinto si Tsinta. Numele grecesti snt : Asclepiodoe (femeie),
Cynni, Epipodia, Eptala, Ermes, Ermescus, Greca (probabil nume
tradus), Hyius, Zoilus, Zoilianus. Piatra comemorativ a acestui
colegiu dateazd din anul 235 d. Chr. 32. Numele de Greci Bithyni
CEXX7IvegRauvot), cum isi zice o comunitate bithynd din Thracia
18 Comp. V. Prvan, Die Nationalitdt der Kaufleute im riimischen
Kaiserreich, Breslau 1909, p. 85, 86, 87, 90, 91.
" C. I. L III I, Geoagiul-de-jos: Hercult invicto p[ost?] r[editum?]
imperatoris collegium Galatarum Tl. Julius Marcellinus donum dedit dedicavit.
80 C. I. L. III 1, nr. 944, Mica Ingd Dej: In H. D. D. Adrastiae colleglum
utriculariorum. Despre zeita Adrastia ci celelalte nume ale ei vezi articolul
lui Tiimpel din Pauly-Wissowa RE. I, 406-411 i V. Parvan, Contributii
epigrafice. pag. 122. Interpretarea acestei inscriptii la A. D. Xenopol,
1st. Rom. I, ed. 3, p, 128, probabil dupd C. Gooss, In sensul cd ar fi
vorba de colonisti originari din oracul Adrasta de langd Cyzic in Asia Mica,
e fals.
al Vezi citatele din Herodot I, 28 *i VII 74-75 la A. Philippide, OH-
gtnea Romanilor pag. 81-82 cum si. nota H 20 dela pag. 179.
a' C. I. L. III 1, 870 Napoca = Cluj : Severo et Quintiano Cos. nomina
Asianorum (urmeazd lista numelor).

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBA ROMANI. 403

(V. Parvan, Die Nationalitat der Kaufleute p. 85), ne arata lamu-

nit ca Bithynii, ca cei mai multi dintre Asiati, nu numai Ca erau
inglobati de fapt in sfera culturii i limbii greceti, dar ca ei
inii incepuse a se simti ca Greci.
Colonitii greci pomeniti in inscriptiunile din Dacia ii re-
cunoatem mai ales dupa nume. Pe atunci moda numelor romane
era dominanta la toate popoarele din cuprinsul imperiului roman.
'Ca s'ajunga ceva F au sd knsemneze ceva, ori numai s fie mui
cu curaj i sd aib oarecare treccre pe langa autoritati, Galul,
Germanul, Dacul, Grecul etc. Imprumuta un nume roman. Alte
nume decat cele romane, inteo provincie romana de limbd latina,
nu se imprumutau. Cand intalnim deci in Dacia un nume dac
sau grec, atunci tim sigur cd i purtatorul lui a fost Dac sau
Grec, caci nimeni nu adopta, aa de florile mrului, un nume
care nu i-ar fi servit la nimic in aceasta tard. Numai la un nume
roman. and n'avem i alte indicii, e totdeauna indoiala, dacd
purtatorul lui a fost Roman inteadevdr, sau cine tie ce Barbar
care isi ascundea originea subt masca numelui. De obiceiu Grecii
scloptau nume romane dar nu renuntau nici la numele lor grec;
pe acesta II puneau ca a:laos dupa cel roman, care tinea oare-
cum locul numelui de familie de azi. Din irul lung al numelor
greceti pastrate in inscriptiunile din Dacia, dam aici cateva :
Un cetatean din Ulpia Traiang, Quintus lanuarius Aga-
thangelus, pune o lespede cu Inscriptie pe mormantul tatalui sdu
Quintus Januarius Zosimus 33. Un altul din Alba-lulta, Narcissus
Neco, a ridicat un altar lui Joe i Junonei pentru mantuirea sa i
a alor sal 34. Unul din altarele zeului Glycon, amintit mai sus, a
fost ridicat in Alba-Iulia de Antonius Onesas i M. Aurelius
Theodotus35. Un copil P. Aelius Athenodorus e inmormantat in
acelai ora 36
83 C I. L.1111, nr. 1504 Sarmizegetusa : Dis Manibus Q. Jannario Zosuno
vixit annos XXXV et Januariae Candidue vixit annos XXX. Januarius
Agatizangelus fil. puss. posuit ad funos autem Zostmi et titulo contulerunt
colleg. fabr. X CCCC Q. Ja.
84 C. I. L. III I, nr. 1068 Apulum : Supt o statuie a Junonei cu mnile
cupte, alturea un vultur. statuia lui Joe lipsind, st scris: iovi Optimo
Maximo Junoni Reginae T. Aur. Narcissus Ne. Co. T. Prose et suorum 1. M.
votum solvit (muzeul Bruckenthal din Sibiiu).
85 Vezi mai sus nota.
86 C. I. L.111 1., nr. 1224: P. Aelius Athenodorus vixii annos III D. XL ...

www.dacoromanica.ro
404 C. DICULESCU

In Parto de Inga Alba-Iulia s'a ggsit printre ruinele until

templu piatra de altar cu dedicatia pus de Aul. Tapetius Ame-
thistus prea bunului i prea marelui Joe 37.
In Zlatna IntAlnim pe Philumenus, care impreun cu Sentius
Aper ridicd un altar zeului Silvan, iar in Vetel pe Aelius Eu-
phorus, care face acelasi lucru pentru sufletul lui P. Aelius Mar ...
Intreprinzgtorul psunilor si salinelor 28.
Hermias din Turda a ridicat In acel oras doug altare, unul
lui Marie, altul lui Mercur, iar Aella Calliope din Cluj unul Junonii 39.
In Ulpia Traiang, Lisinia Callityche ridicg un monument
funerar sotului ei Titus Lisinius ; acelai lucru II face si Julia
Afrodisia pentru bgrbatul ei, Caius Longinus Maximus, ingropat
tot acolo. Ulpius Romulus din Hunedoara pune o lespede cu
inscriptie pe mormantul sotiei sale Lysia Prisca. 0 inscriptie
piing de duiosie este apoi cea pus de Aelius Valentinus, flamen
i decurion In Alba-Iulia, pe mormantul libertei i sotiei sale
tinere Hygia. In Vetel dorm somnul de veci P. Aelius Januarius
1 sopa sa P. Aelia Dionysia 40. Numele acestor cinci femei snt
curat grecesti, fie cg sotii lor au fast Greci, care adoptase nume
is7 C I. L. III 2, nr. 6260, Apulum : lovi Optimo Maximo. Aunts Tapetius
Amethystus votwn solvit libens merito.
58 C. I. L. III 1, 1306, Ampelum-Zlatna: Deo Silvano Domestico Sentius
Aper et Philumenus votum libens posult. C. I. L. III 1, nr. 1369, Micia-Vetel.
Silvano Dornestico P Aelius Euphoras pro salute P. Aelii Mar . . . con-
ductoris pascuorum et salinarum libens votum solvit.
85 C. I. L. III I, nr. 897, Potaissa-Turda: Marti amico et consentent.
sacrum Hermias dedicavit idemque vovit. Ibidem nr. 898: Mercurio con-
sentent sacrum Hermias dewcavit idemque vovit. Dolgozatok VII (1916) p. 77,
Napoca-Cluj: Junoni Reginae votum solvit Aelia Calliope pro se et suis
bene merenti.
45 C. I. L. III I, nr. 1535 Sarmizegetusae : Dis Man/bus. T. Lisinio
amabili vixit annos XL. Lisinia Callityche conjunx bene merienti posuit.
Ibidem nr. 1536: D. M. G. Longino Maximo vixtt annos LVII I Julia Afro-
disia conj. bene merenti posuit. C. I. L III, Suppl. fasc. 2, nr. 7874, Hune-
doara: Lysiae Priscae vixit annos XVII . .. Ulpius Romulus conjugi bene
inerentl. C. I. L. III. Suppl. 2, nr. 7868, Mintia Ingd Vetel: Diis Manibus.
Aelia Hygia vixit annos XVIII. Aelius Valet:Onus dec. col. Ap?Jul flamen
col. libertae et conjugi gratae, quam tempus durum rapuit familtamque simul.
Dacia le voluit, possedit Alicia secum. Have puella multum atque in aevurn
vale. C. I. L. Ill Suppl. fasc. 4, nr. 12567, Micia-Vetel : Dis Manibus P. Aellus.
Januarius vixil annos LX et P. Aelia Dionysia vixit annos XXXXV P. Mitts
Germanus vixit annos XXV. P. Aelius Dionysius vlxit annos XVIII. P Aelitrs
Cassianus par. bene merentibus posult.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANA 405

romane, fie cd ei, Romani, au luat in cdstorie femei de neam

grec. 0 legaturd inversd intalnim la Severus Eucharistus, cet-
tean din Ulpia-Traiand, apoi la administratorul Impdrtesc Cal-
listus din Alba-Iulia, la Aelius Diogenes care a indltat in Pons
Augusti, lngd Marga de azi (jud. Cara-Severin), un altar
zeitei Nemesis, stdpAna destinelor lumei, 1 la cetdteanul Iacchius
din Ulpia Traiand, care aveau sotii cu nume romane : Aula Can-
dida. Cornelia, Silia Valeria i Saturnina. Fiul (?) lui lacchius
i al Saturninei purt tot un nume grecesc : Timotheus 41.
0 familie din Tibiscum, compusd din Marcus Turranius Dil...
Flavia Aelia Nices i M. Turranius Patroclus au ridicat un altar
lui Liber Tata. Alt cetdtean tot de acolo a fcut acelai lucru
in onoarea lui Hercule pentru sufletul lui P. Aelius Antipator 42.
Greci de neam au mai fost : Antonius Nicanoris din Ro-
mula de la Oltul de jos i T. Julius Evanthus din Celei ;
Daphnus din Gherla ; Threptius, Julius Memnon 1 Arrius
Hermes din Alba-lulia ; Aelius Gorgias i Aurelius Timotheus
din Turda ; Aurelius Theoftilus ?I, Ulpius Chelido i Aelius Metro-
dorus din Ulpia Traiand 43. Vin apoi M. Ulpius Phoebus i M.
44 C. I. L. III 1, nr. 1529, Sarmizegetusae : Dis Manibus. Aulae Candtdae
vixit annos XXV. Eucharistus conjugi benemerenti. C. I, L. III 1, nr. 1085,
Apulum: lovi Optimo Maximo Conservator!. Callistus Aug. nostri verna
dispensator et Cornelia eius pro se et suis. Archaeologiai trtesit6 XXXII,
(1912), pag. 401: Dis Manibus. Saturninae lacchius et Timotheus bene me-
renti fecerunt. C. I. L. III 1, nr. 1547: Deae Nemesi Aelius Diogenes et Silta
Valeria pro salute sua et filiorum suorum mater et pater ex voto a solo
templum ex suo facerunt collegio utricularlorum.
MI C. 1. L. III, 1, nr. 1548, Tibiscum, lnga Caransebe: Libero Patti pro
salute Marci Turrani Dil ... et Flaviae Aeliae Nices, M. Turranius Patro-
clus ex voto Aelius Turranius DU... ocurge I In inscriptia nr. 1549, ibid.
dedicat lui Sol Invictus Mithra. C. I. L. III 1, nr. 1573: Herculi Sancto
Eutyches Act. P. Aelio Antipatri ex voto posuit.
43 C. I. L. III 1, nr. 1594: Dis Manibus Antonio Nicanoris. C. I. L.
III, Suppl. fasc. 4 nr.14493, Celei: T. Julius Evanthus matH pitssimae fecit.
C. 1. L. III I, nr. 883, Gherla: Dis Mantbus. Daphno. C. I L. III 1, nr. 1027,
Alba Julia: Herculi Conservatori. Marcus S. Lucilius Treptio d. d. amicis.
C. I. L. III, Suppl. fasc. 2, nr. 7757, Alba Iulia: lovi Optimo Maximo. Julius
Memnon votum reddidit it. D. D. C. I. L III, Suppl. 2, nr. 7790: Arrius
Hermes votum solvit. C. I L. 111, Suppl. 2. nr. 7671, Potaissa: Aelius Geor-
gias Domno et Domnae votum posuit. C. I. L. 111, Suppl. fasc. 2, nr. 7683;
ibidem, nr. 7923; C. J. L. III, Suppl. fasc. 4, nr. 12591. C. I. L. III, Suppl. 2,
nr. 7923, Ulpia TraianA: Aurelius Theof(ilus?) ex voto (posuit). lbidem nr.
12591: Ulpio Chelidoni vixit annos XLVI. L. Cassius. Ibidem nr. 7908: Deae
Reginae. Aelia Primitiva ex voto pro Ael. Metrodoro patrono suo v. s. I. m.

www.dacoromanica.ro
 406 G. DICULESCIS

Veracius Evodus din Vetel; Sextus Syntrofus din Parto i Aelius

Hy las din Dotat44.
In nite inscriptiuni aflatoare in muzeul din Deva sant
mentionati Flavius Trofimus i Philotimus, iar pe alta din mu-
zeul Bruckenthal din Sibiiu Zenovius45.
Un cettean multumete printr'o dedicatie lapidar lui
Aesculap i Hygiei rentru Thsanatoirea din grea board a ficei
sale lunia Cyril la, prin vartutea miraculoas a apelor de la
. Mehadia 46.
Chiar simpla combinare externa a unui nume de persoana,
din elemente curat !aline, poate trada originea neromana a pur-
tatorului sail, cand aceea e facut dupa moda greaca, cu prenu-
mele urmat de nume la genitiv. Astfel e cazul lui Ingenus Gat
din Alba Iulia. Pentru originea greaca a acestuia acest fel de
a combina numele de persoane e neroman, dar nu esclusiv
grec! mai vorbete, cred, 1 numele unuia dintre fii sal :
Apolodorus47. Pentru acelai motiv nici Julius lull, vicepreedin-
tele unui colegiu" de Inmormantare din Abrud, n-a putut fi
de neam roman. El a fost probabil tot grec, Intru cat toti colegii
sai din comitetul de conducere al numitei societati purtau nume
curat greceti i enu prin urmare Greci (vezi mai la vale).
In tablele cerate descoperite la Abrud, din 103 de nume de
persoane, 13 sant greceti mai mult sau mai rutin latinizate,
fat de 39 romane. Cele greceti sunt: Adjutor Macari, Aelius
Dionysus, Alexander Antipatri, Apalaustus Apollonius Artemi-
dorus, Asclepius Memmius, lulius Macedo, Callistus Ingenus,
Claudius Philetus, Offas Nenofilus, Socrates Socratio, Socratic).
Socrationis, Theodote. Din lista lui George Popa, Tablele cerate
(Bucureti 18S0) p. 149 trebue scos Scenobarbus care nu e grec.
44 C. I. I . III, Suppl. 2, nr. 7864, Micia = Vete!: Dea Syr. M. Ulpius
Pheobus I. p. Ibidem, nr. 7862: Silvano Domestrco. M. Veraclus Evodus vol.
Ibidem, nr. 7940; C I. L. III, 1, nr. 1617. Archiv fiir siebenb Landeskunde
XII, p. 169: invicto Mythrae. Sextus Syntrofus votum solvit libens. C. I. L.
III 1, nr, 968, Dotat: L. Aellus Hylas.
45 C. I. L. III, 1, nr. 1617; III Suppl. fasc. 2, 7940, 7944.
46 C. I. L. III, 1, nr. 1561; Aesculapi et Hlgrae pro salute Juniae Cy
rale, quod a longa inflrmitate virtute aquurum numlnis sui revocaverunt
filiam, pater amantIssirnus eius votum solvit libens merlto.
47 C. 1. L.1, nr. 1237, Alba-luliar Ingenus... Gal vixIt annos [GpCXV..
Gaius et Apollodorus patri plentissima carisslmo.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHf GRECE$T1 DIN LIMBA ROMANA 40T

Acest nume se mai gAsete atestat in Dacia, in Cate o 'nscrip-

tie din Turda, Roia Montana i Alba-Iulia apoi pe teritoriu
pannono-illyric in Arrabona (Raab) i Narona 48). Dinteun nume
similar, compus in partea a doua cu -barbus, vine, cred, ca
prescurtare ipocoristica, romAnul Barbui.
Uneori infatiarea numelui e atat de romanA Trick n'arn
putea ghici oirginea greaca a purtatorului, daca nu 1-am surprinde
scriind grecete. Astfel e cazul lui Marcus Memmius Longus din
Alba-lulia, de la care avem o inscriptie greacd dedicata lui Aesculap
i Hygiei 49. Chiar un bArbat ca Quintus Axius Aelianus, de la
care ne-au ramas trei inscriptiuni latine in Ulpia TraianA 50 deI
era procurator impartesc (an. 23E-238 d. Chr.), i dei numele
su 1-ar fi purtat i un roman neao din timpul imperiului, trebue
s fi fost totui grec, judecandu-1 cel putin dupa conumele grecesc
Axius. De la fiul sau, Axius Aelianus avem chiar o inscriptie
greaca gasit tot in Ulpia Traiand 51. Mai semnificativ insa deck
aceasta e faptul, Ca eat supt inscriptia fiului, cat 1 supt primele
doua ale tatalui sta supranumele lonios.
Dupa imprejurari nationalitatea greaca e atestata i in alt
mod, fie prin precizare directa, fie prin arAtarea locului de origine.
Astfel e cazul baiatului Apalaustus natione grecus", cumparat
ca sclav de un cetatean din Abrud, Dasius Breucus. 0 femeie
Theodota, pe care a cumparat-o ca sclava. Claudius Julianus,
soldat din legiunea XIII Gemina, era din insula Creta 52, Alta
45 C. I. L. III, nr. 1265, 1266, 7800; C. I. L. 111, nr. 4372, 8458.
45 C. I. G III, nr. 6815; C. I. L. III, Siippl f. 2, nr. 7740, Albalulia:
Kupfcp 'Aoxkrirculi xoct eryk, 15sol.; irctxoupfocc, MCcpx,[ol Mp.to;
A6rrog fievepc[xzcipcos] eUxilg Xdrxv civa-rptEv.
55 C. I. L. III, 1, nr. 1422, 1423 i 1456. Editorul inscriptiunii nr. 6813
din C. I. G. (vezi nota urmatoare) afirma dupl Gruter c de la Q Axius
Aelianus ar exist& cinci (cinque) inscripliuni latine gAsite in Dacia. De fapt
fn C. I. L. III nu sant decat cele trei mentionate. Comentarul cu care numi
tul editor insotote inscriptia e dealtfel 0 in alte privinte greit fall de cel
din C. I. L. III, sub nr. 1456.
5. C I. G. III, nr. 6813 C. L. III, 1, sub nr. 1422, Satmizegetusa
1

'AaxXrptcei) xat Tyceict 8so; cptAavapkcocg 'gv); 'AtAcon,[6g1 6 VEdYCE-

poc stVaptotilpt.ov. 16vtoq.
52 labia cerat nr. 1 la G. Popa, op. cit, pag. 17 = nr. VII in C.I. L.
III, 2, pag. 940: Dasius Breucus emit mancipioque accepit puerum Apalaustum,
sive is quo alio nomine est, natione Grecum, apocatum pro uncis duabus
Tabla cerat nr. 4 (C. I. L. III, 2, nr. XXIV, pag. 939 = G Popa, ibidem p.
20): Claudius lulianus miles lcgionis XIII geminae C(enturia) Claud?. Mari

www.dacoromanica.ro
408 G. DICULESCU

numit Isidora, inmormantata in Alba-lulia, era de loc din Asia

Mica, iar doi cetateni Asclepius 1 Asclepicius, inmormantati in
Zlatna, erau din Bithynia. Tot din Bithynia a fost i Alexandrianus,
inmormantat la Patrangeni langa Zlatna 53.
Grec din Moesia Superioara a fost Aurelius Zosimianus sta-
bilit in Turda, iar fratii M. Licinius 1 M. Licinius Evangelus
din Parto probabil Thraci grecizati din aceeai provincie.
Dintr'o familie cu nume grecesc Hermias, de loc din Roma 1
deci mai dinainte romanizata, facea parte M Ulpius Hermias,
procuratorul minelor din Dacia, caruia i s'a implinit ultima clo-
d* de a i se transporta oasele la Roma spre a se odihni acolo
unde probabil se nscuse. Ca familia lui NI. Ulpius Hermias n'a
fost romand cu nume grec adoptat, ci, direct greaca, se re-
cunoate 1 dupa numele greceti atat al sotiei cat 1 al liber-
tului sat!: Salonia Palestriee (11caccarptxtil) i Diogenes 54.
Colonitii greci din Dacia faceau parte din toate clasele
sociale. Ii intalnim inteadevar ca preoti, ca primari, ca decurioni
sau consilieri comunali, ca negustori, meseriai, liberti i sclavi,
ca proprietari de mine i diferiti intreprinzatori.
Aurelius Marinus, Addebar Semei i Oceanus Socratis din
Zlatna erau preoti la templul lui Joe Dolichenul, iar Aelius Syrus,
adica Sirianul, preot augustal In Alba-Iulia 55. Cum arat numele
emit mancipioque accepit mulierem nomine Theodotem sive ea quo alio nomine
est, natione Creticam, apochatarn pro uncis duabus quadringentis vigtnti de Clau-
dio .Phileto .
53 C. I. L. III, I, nr. 1222, Alba-lulia: Dis Manibus. lsidorae domo Asiae.
1bidem nr. 1324: I. D. M. Asclepius et Asclepicius Bithynum vixit annos XXX.
Af. Dolgozatok VII (t916), pag. 79: Dis Manibus, Alexandrianus civis Bithy-
nits vixit annos LXV. Expresia civis Btthynus nu exprima aici competinta,
ci numai locul de origine ca I domo (nota editorului).
54 C. I. L. III, 1, nr. 914, Potaissa = Turda; (Aurelius . ..1 vixit annos
111: Aurelius Zosimianus vixit annum ex Moesia Superiore. Aurelius Zosimus
natibus. C. I. L. III, Suppl. fasc. 2, nr. 7811: M. Licinius natione Moesicus et
M. Licinius Evangelus, fratres. Moesicus e Intrebuintat aici mai curind In
sens geografic cleat etnic; ar fi zis Moesus, gr. muo-br sau mouy6r. Compara
ace1asi raport Intre Ungur i Ungurean. C. I. L. III, 1, nr. 1312, Ampelum =--
ZIatna: Dis Manibus M. Ulpio Aug. lib .Hermiae proc. aurariorum, cujus re-
liquiae ex indulgentia Augusti nostri Romam latae sunt. Salonia Palestrice
conjunx et Diogenes libertus benemerenti fecerunt ; vixit annos LV.
ss C. I L. III, Suppl. 2, nr. 7835, Ampelum = Zlatna: lovi Optimo
Maximo Dolicheno el deo Commaceno (sic!). Aurelius Mannus et Addebar Semei
et Oceanus Socratis sacerdotes votum libentes posuerunt. C. I. L. III, 1, nr. 976:
Aesculapi et Hygiae P. Aelius Syrus aug. m. sep. Apuli et Valeria Severa con-
junx, filia, ex voto porticum per pedes XXX fecit.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANI 409

.Addebar 1 etnicnl Syrus, acetia erau Sirieni, dar originari dintr'o

provincie de limba greaca.
Preotii augustali deserveau cultul imparatului. Ni s'au pAstrat
cumele mai multor preoti augustali de neam grec mai ales din
Ulpia Traiana. Unul dintre ei, C. Spedius Hermias a ridicat in
capitala Daciei un altar lui Aesculap Pergamenul 1 Hygiei.
Altul, M. Procilius Aphrodisius a facut acelai lucru in onoarea
Dumnezeului etern, Junonei 1 ingerilor, iar Q. Atius Anthimus
in onoarea lui Joe cel prea bun i prea mare. i tot astfel i-au
.eternizat numele, printeo imprejurare sau alta, augustalii din
aceeai cetate : Claudius Anicetus, Ulpius Domitius Hermes, Valerius
Threptus, Hermes Onesimus, Cajus Titus Agathopus i Baebatius
.Chisantus 56. Augustal cu nume grecesc in Cluj a lost Callistus,
'far in Alba-lulia T. Claudius Anicetus, care a restaurat templul
lui Joe 1 al Junonei ruinat de vechime 57. Tot preot a fost i
grecul Aelius Artemidorus, de loc din Macedonia : acesta a ridicat
in Dotat din judetul Sibiiu un altar zeului neinvins Tata-
Soare" 58.
M. Lucilius Philoctemon, care a inaltat un altar zeului Silvan,
era primar in Alba-lulia, iar Septimius Asclepius Hermes de la
lemplul lui Aesculap, consilier comunal 1 preot augustal in acelai
" C. I. L. III, 1, nr. 1417: Vezi mai sus nota Archaeologiai ErtesitO
XXXII (19r), p. 401: Deo aeterno et Junoni et angelis M. Procilius Aphrodi-
sius Augustalis coloniae Metropolis et Seximia Hermione et Procilia filia coli-
toribus decreto decurionum posuerunt. C I. L. III, Supl. fasc. 2, nr. 7913:
lovi Optimo Maximo, Q. Atius Anthimus, Augustalis coloniae, votum solvi
libens nierito. C. I. L III, I, nr. 1440: Quadribus Claudius Anicetus, Augustalis
coloniae Sarmiz. metropolis ex voto. Ibidem, nr. 1425: Genio ordinis. Quem
Ulpius Domitius Bermes, Augustalis coloniae, ob honorem ornamentorum decu-
rionaltunt promiserat. Valerius Threptus et Domitius Regulus Hiponicus, Ber-
mes Onesimus, augustales coloniae heredes ponendum curaverunt. Locus datus
decreto decurionum. Archaeologiai Ertesitti XXXII (1916), p. 405: Aesculapio et
Hygiac Augustae. Caius Titius Agatho pus augustalis colontae Sisciae et Sarmi-
zegetusae ex voto.
57 C 1. L. III, 1, nr. 862: Numini Aug M.Ulpius Caecilius Bassianus ...
Calisth... Magg. Augustalis coloniae Napocensis d. d. C. I. L. III, I, nr. 1069,
Alba-lulia: lovi optimo Maximo et Junoni reginae T. Claudius Anicetus,
augustalis coloniae templum vetustate conlapsum a solo restituit
58 C. 1. L. III, Suppl. fasc. 2, nr. 778: Invieto Soli Deo Genitori P. Ad.
.Artemidorus de (c? ...) sacerdos creatus a Palmyrenis domo Macedonia et ad-
ventor huius templi pro se et suis.

www.dacoromanica.ro
410 C. DICULESCU

ora. Acesta a ridicat un altar lui Joe, Junonei, Minervei 1 la

Aesculap 59.
C. Sentius Anicetus, probabil rud de aproape cu augustalul
pomenit mai sus, Claudrus Anicetus, era ccnsilier comunal in
Ulpia Traiatfa, Din Cei doi administratori ai veniturilor statului,
Dades i Filetus, care au fa'cut dedicatii omagiale lui P. Aelius.
Antipater, consilier comunal in Alba-lulia, i ficei acestuia, Publia
Aelia Marcella, cel de al doilea era desigur Grec 0.
Cassius Erotianus, care a restaurat templul zeitei Nemesis
din Cgei, ruinat de vechime, era beneficiarius consularis agens-
in munere stator" 61.
Printre dreggtorii fiscali din Dacia Apulensis a fost I Carpion,
libertul imparatului. Acesta a ridicat un altar in Alba-lulia lui
Aesculap i Hygiei, pentrn sa'ntatea sa i a alor sal. Cunoatem
1 un casier comunal din Alba-lulia cu numele Artemidorus 62
Doi negustori originari din Siria, Aurelius Alexander i Flavius,
dupA toat probabilitatea grad, au ridicat in Parto langa Alba
Iulia un altar lui Joe cel prea bun i prea mare 63.
Unul din patronii colegiului negustorilor din Alba-lulia a
fost Crassus Macrobius, cruia negustorimea de acolo, recunosa-
toare de zelul ce el depunea in apa'rarea intereselor ei, i-a fcut
59 C. I. L. III, Sup pl. fasc, 2, nr. 7773, Alba-Iulia: Silvano domestico M.
Ifucilius Philoctemon duumvir coloniae Apuli votum libens posuit. C. I. L. III,
I, nr. 1079: lovi optimo maxima, Junoni, Minervae et Aesculapio. Septimius
Asclepius Hermes libertus numinis Aesculapi habens ornamenta decurzonalia
coloniae Apuli et Augustalis colonicte ejusdem voto posuit.
69 C. I L. III, 1, nr. 1051: lovi Optimo Maximo C. Sentius Anicetus
decurio coloniae Sarmizegetusae, patronus collegii fabrum primus municipii
Septimii Apuli, votum solvit libens merito Augusti nostris imp. Antonino 11 et
Neta Caesarel consulibus X k. Jun. tuna XVIII die Jovis. C. I. L. III, 1, nr.-
1181 i 1182.
61 C. I. L. 111, I, nr. 825. CAei, In jud. Some: Deae Neniesi sacrarium
vetustate dilapsum a solo restituit Cassius Erotianus, beneficiarius consularis
agens in munere stator
63 C. I. L. III, 1, nr. 980: Aesculapio et Hygiae pro salute sua suorum-
gue Carpion, Augusti libertus, tabularius provinciae Daciae Apulensis. C. I. L.
III, Suppl. fasc. 2, nr. 7939: Carpion, Augusti libertus, tabularius. C. I. L. III,
1, nr. 1218, Alba-Iulia: lnstantibus Ulpio Artemiodoro et Aurelio ,Maximo guae-
storibus.
63 Archiv f siebenbilrgische Landeskunde Neue Folge XII, p. 169:
Iovi Optinto Maximo Dolicheno Aurehi Alexander et .Flavius Suri, negotzatorea
ex voto libentes posuerunt.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBTI DIN LIMBA ROMANA 411'

o dedicatie omagiala, iar Titus Aurelius Narcissus, negustor frunta

din aceeai regiune, a ridicat un altar lui Joe 1 Junonei pentrui
sine i ai sdi. In anul 158, L. Aurelius Trophimus, negustor im-
bogatit din comertul fdcut de el in cantina legiunii XIII Gemind
din Alba-Iulia, aduce al:a in ora i ridicd un altar i o statue
lui Joe i Junonei 64 Numele Macrobius, Narcissus i Trophimus
ne aratd cd aceti negustori erau Greci, mai mult sau mai pup]
romanizati. In Dacia negustorii erau romani, indigeni dad
i in special streini, aa de numeroi, ca in nici o alt pro-
vincie 65.
Pe o lespede gdsit In satul Ulan din judetul Hunedoara,
unde a fost vechiul ora Aquae, i-a eternizat numele pietrarul
Diogenes 66.
Colegiul faurilor din Ulpia Traiand a avut ca patroni printre
altii pe consilierul comunal amintit mai sus, C. Sentius Anicetus,
i pe Zopyrus, ambii Greci, ca i patronul colegiului cordspun-
Igor din Alba-Iulia M. Aurelius Chrestus 67.
Libertii de nume i neam grec, de care e vorba In inscrip-
tiunile din Dacia, ni se infatiazd ca oameni plini de recunotinta
NA de fotii lor stpni, pe mormntul cdrora pun pietre come-
morative sau ridica altare vreunui zeu in amintirea lor.
Astfel Callicles Thnocrates i un alt libert cu numele pe
jumdtate ters ridicd in Ulpia Traiand un monument funerar lui
Aurelius Volusianus, Impreund cu Aurelia Irene, mama celui rd-

64 C I. L. III 1, nr. 1500: Orasso Macrobio. Negotiatores provinciae Apul.

defensori optimo L D. D. D. Tot acolo, nr. 1068: Tovi optimo maximo et
junonae Reginae Titus Aurelius Narcissus negotiator pro se et suorum. C. I. L.
III I, nr. 1061, Alba-lulia: lovi optimo maximo et consessui deorum dearumque-
pro salute Imperii Romani et virtute legionis XIII genzinae sub M. Statio Frisco-
consule designato, demonstrante ipsis aquas aperiendas per L. Aurelium Tro-
phimum ponentem signum Jovis et aram pecunia sua fecit.
65 Comp. V. PAryan, Die Nationalitt der Kaufleute, p. 7 2, i nota 1
pusA tot acolo de Cichorius.
66 C. I. L. III, Suppl. fasc. 2, nr. 7895 Aquae=Calan : Diogenes lapidarius.
0 C. I. L. 111 1, nr. 1051: Jovi optimo maximo 0. Sentius Anicetus de-
curio coloniae Sarmizegetusae, patronus collegii fabrum primus municipii Sep-
timi Apuli-votum solvit libens Augusti nostris imp. Antonino II et [Geta Caesarej
consulibus X. k. Jun. luna XIII die Tom's. Arvhiv f. siebenb. Landeskunde,
Neue Folge, vol. XII, p. 122: Jovi optimo maximo Aurelius Valens Flavius
Zopyrus, decurio eolegii fabrum ex voto posuit. C. I. L. III I, nr. 1212: M._
Aurelius Chrestus ob honorent patronat collegium fabr. col. Apul etc.

www.dacoromanica.ro
-412 C. DICULES6U

posat68. Dintre ceilalji voiu aminti pe Euprepes din Mintia (langd

Yejel), pe Proshodus i Logismus din Ulpia TraianA, Philetus din
-Alba-lulia, Eutyces din Parto etc 69. Pe astfel de inscripjiuni st de
regula mai intaiu numele stpanului, in onoarea cdruia a fost
ridicat monumentul i apoi numele libertului, care i-a arAtat
astfel recunotinja sa. Pe o inscripjie gsit la Desa in Oltenia
Ma' din contra nurnai numele libertului. ters intdmpidtor OM la
terminajia -us, i al sojiei sale Helpis. Numele patronului lipsete,
ca i cum s-ar injelege de la sine ; sta' scris numai patrono bene
merenti70. 0 inscripjie identic, in care numele patronului de-
asemenea lipsete, e cea despre care vorbete V. Prvan in In-
ceputurile viejei romane la gurile Dundrii" pag. 135, i care a
fost gsita la Bgrboi. Numele libertului e aici Apollonius, al
sojiei sale lucru curios tot Helpis.
Prin cultura i situajia lor social, colonitii greci fceau
parte dintre fruntaii intregei populajiuni i intrase de timpuriu
in legMuri stranse cu conlocuitorii lor de limbl. latinA.
Caracteristic e cazul unei societaji de cult comun i ajutor
reciproc, a numitul colegiu al lui lupiter Cernenus, de care ne
vorbete o tabla cerat din 9 Februar 167 d. Chr. 71. Preedintele
colegiului, Artemidorus Apolloni, cum i cei doi casieri, Valerius
68 C. I. L. III, Suppl. fasc 2, nr. 798: Dis Manthus. Aurelis Tolusiano
-nimia calamttate m[ar?Ji o[presso?] vixit annos XVI pro pietate sua . . . ecia,
calicles 7 imocrates liberti et Aurelia Irene mater filio posuerunt.
69 C. I. L. III 1, nr. 1382, Mintia: Dis Manibus. Memoriae C. Licinii,
Collina tribu Caesarea Pontici, veterani alae 1 Augustae lturerorum, vixit annos
L. militavit annos . . , Licinius Euprepes libertus patrono fecit. C. 1. L.111 Supl,
law. 2. nr. 7989. Archaeologiai trtesit6 XXII (1912) p 54? (= C. I. L. III 2,
nr. 6269): Dis Manibus. Q. Aurelio Q. filio Papiria tertio decurioni et flamini
-coloniae Sarmizegetuse Q. Aurelius Saturninus, augustalis coloniae, et Proshodus
et Logismus, liberti et heredes f(icri) c(urabant). C. I. L. III 1, nr. 1232, Alba-
Julia : Claudiae Marcianae Ulpius DomItzus et Philetus patrone (sic!) optimae.
C. I. L. III 1, nr. 1110, Partol: DSIM. pro salute et incolumitatem M. Aurelii
Ihimothei et Aurelii Maximi votum muncupavit solvitque Buthyces eorum libertus
Retulit.
76 C. I. L. Ill 1, nr. 1587, Desa: ... us et Helpis liberti patrono bene
Inerenti.
71 Tabla cerath. nr 13 la George Popa op. cit. p. 24 (= C. I. L. III 2,
nr. 1, pag. 925) .. . Artemidon Apollont magister collegi lovis Cerneni et Valerius
Niconis et Offas Menofili, questores collegi eiusdem posito hoc libello publice
testantur: ex collegio suprascripto ubi erant homines LIIII, ex eis non plus
rPmasisse ad Alburnum quam quot homines XVII ...

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GBECE*TI DIN LIMBA ROMANI 413-

Niconis i Offas Xenon li, erau, dupAcum li arat numele, Greci.

Membrii ins, judecndu-i tot dupa nume, erau Romani sau in
general oameni de limbA Iatin.
In unele inscriptiuni apare sporadic si cAte un cuvant gre-
cesc neincethtenit in limba latina, precum digma (= Seityp.o; prob,
exemplar") inteo inscriptie gsita langa raul Buz Au 72.
Inteun contract de vanzare din 4 Octombre 160 d. Chr.,
pAstrat in tablele cerate de la Abrud, unul din garanti, grec de
neam, netiind sa' scrie latinete, semneazA in textul latin at
contractului cu litere grecesti : AAgeribpsc Ay-cow:apt cexoao aux-
ttop asyvaL 73.
Proprietarul unei mine din Muntii Apuseni, Memmius Asclepi,...
Grec de neam, isi arendeazd in 20 Mai 164 d. Chr. groapa auri-
ferd unui Roman Aurelius Adjutor, dar la facerea contractului,
declarand c nu tie scrie (quia se litteras scire negavit), pune
pe un om de incredere, Flavius Secundinus, sa-1 scrie latineste
ca din partea sa 74. Grecul nu sti carte latineascd, dar greceasc
va fi stiut I
Dintre inscriptiunile descoperite pand acurn multe skit
redactate in limba greacd 75, i chiar un contract pstrat tot in
tablele cerate de la Abrud e scris deasemenea pe deantregul in
greceste 76.
Dacg insa colonistii greci din Dacia scriau in diferite Im-
prejurAri limba lor in locul celei latine, ei trebuiau cu atat mai
vartos s'o si vorbeaFa. Gratie firii lor sociabile si mla'dioase
grape mai ales intereselor si diferitelor ocupatiuni ale lor, care
le impune legAturi strnse cu autoritatea romand i contact zil-
nic i direct cu cetatenii de neam roman, colonitii greci par a
72 Vezi A. Philippide, Originea Rom. I, p. 501. Cat privelte numele
Prosmoni dintr'o inscriptie din Alba-lulia nr. 7807, el nu poate fi un cuvant
grec .11p6o-govot scilicet perseverantes", cum crede editorul ei (la Philippide
ibidem p. 503), ci e vorba de un colegiu al Prosmonilor, originari din crap],
dalmat Prosmona; vezi A. D. Xenopol, 1st. Rom. ed. 3, vol. 1, p. 132.
73 Vezi textul contractului In tabela cerata nr. 4 la G. Popa, Tablele
cerate p. 20 (C. 1. L. 1, 2, nr. XXV).
74 Vezi textul contractulului In tabela cerata nr. 6 la G. Popa, op. cit.
p. 21 (C. I. L. 1, 2, nr. X).
75 C. I. L. III, nr. 786, 1107, 1422, 7740 a, 7762, 7766, 7766 a, 7781._
7782 etc.
76 Vezi textul la G. Popa, op. cit. p. 23, nr. 11.

www.dacoromanica.ro
-414 C. DICULESCU

fi fost pe de alt parte primii care i-au insuit bine limba latin
i s'au asimilat. Ei au avut prin urrnare aici i un insemnat rol
-latinizant sau romanizant.

Contingentul grec din populatia Daciei pe timpul stapanirii

romane se reflecteazd puternic 1 in nomenclatura topica de atunci
a lard.
Dintre numele de localitati din Dacia a cdror origine e
.greaca, relevez acl pe cele mai evidente :
Triphalum, ora atestat in Geografia lui Ptolemeu III, 810 :
TptcpouXov 77. Prerea lui W. Tomaschek 78, ca acest nume ar fi
,dac nu e intemeiata. Comparatia cu Tribulium din Dalmatia e
prea nesigura, iar TpcsouVvoc [o/vo] e vadit grecesc. In TplcpouAov
se recunoate uor adjectivul grec tpicpuXog, -ov von drei Ztinften,
.Stammen, aus so vielen bestehend" , din cpUov trib, semintie".
Un cpsXov se Twat-tea in trei cppcapatca, iar fiecare fratrie consta
din treizeci de yi.n. Si daca In Dacia avem un ora Phrateria
vezi mai jos , nume necontestat grecesc, nu e de mirare
ca din acelai izvor avem 1 pe Triphulum. Redarea lui U prin
ou, ',[ptcpouXov in loc de TpfcpuXov era proprie mai ales dialectelor
.beotic, laconic 1 arcadic ". Localitatea Triphulum din Dacia
romana amintete tinutul muntos TptcpuMcc din Elida in Peloponez,
numit astfel eircb tos tpfo: cp5Xa ouveX7)XuOivou (Strabo 8, 337).
Numele de care ne ocupdm cat i transcrierea lui ne conduc
deci la Grecia propriu zisa.
2. Phrateria, ora in Dacia, atestat tot in Geografia lui
Ptolemeu III, 8, 10. Localizarea lui e nesigura, pare a fi fost
situat in Oltenia. Numele e un pendant al celui precedent, caci
(1)pcccepfa st in loc de cppcapicc eine durch Stamm oder Fami-
lienverwandtschaft verbundene Volksabteilung, Volkstamm, Ge-
schlecht. Dann eine politische Volksabteilung, die ursprtinglich
auf Verwandtschaft beruhte ; in Athen eine Unterabteilung der
cpuX1), welche aus drei cppcapica bestand, deren Mitglieder cppito-

77 Vezi Ptolemaei Geographia, tabulae a C. Mullero instructae, ed.

Firmin Didot.
78 Die alten Thraker 11, 2, 76 [= Sitzungsb. der k. Akad. der Wiss
phil. hist. Klasse torn. 131].
" Comp. A Thumb, Handbuch der griechischen Dialekte (Heidelberg,
A909), 28, 85, 91, 218, 222, 255, 273 etc.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECH1 GRECEUI DIN LINDA ROMANA 415

pec hiessen und durch religiose Bruche und Festlichkeiten mitein-

der verbunden waren. Topicul 4:11pcccepta se deosebete formal de
.apelativul cppxtpia numai prin intercalarea unui s intre consoanele
tp. Acest fenomen (epenteza) era foarta obinuit In vechile dialecte
greceti, d. ex.: ....crrpou = azazpov, uporcir) = tpon?1, eincepzotcc -----

667tpctafoc etc.80.
3. Hydata, numele grec ("iacer,x) atestat la Ptolemeu al
.oraului din Dacia numit pe latinete Aquae. Ca Hydata nu e
.aici o traducere voit a latinului Aquae, reiese din faptul c
Ptolemeu nu numai cd nu obinui a face asemenea traduceri,
(far nici chiar forme greceti dialectale nu le inlocuia prin cele
literare, ci le las neatinse, transmirandu-ni-le intocmai cum i-au
lost comunicate 1 lui. Astfel ar fi putut de exemplu foarte bine
ca in loc de amintitele TpicpouXov i Ipztp( s scrie, TptcpuXov
i 4213pcctpia, adica aa cum cerea limba comund literard, dar n'a
la cut- o.
4. Zeugma, ora in Dacia : ZeGypx Si. E apelativul grec et-iyp.cc
legatura, jug ; pod de vase". Amintete pe ZeGyp.cc, ora in Siria
Tanga Samosata, pe tarmul drept al Eufratului 82.
5. Aernonia, ora 'in Dacia (Ptolemeu III, 8, 10), situat pe
Bistra la sud de Ulpia Traiana. Amintete pe 'Axp.ovfce sau 'Axp.O-
vstc6, ora in Frigia, intemeiat de Acmon, un fiu al lui Manes 83.
6. Cedonia, statie pe calea de la Alba-lulia la Olt pe tabula
Peutingeriana Cedonie, la Geograful Ravennat 188, 14 Cedonia.
Dupa. Mommsen i Tomaschek, langa Sibiiu, dupa J. Jung i C.
Gooss In apropiere de actualul Ruscior 84. Amintete localitatea
Kidonia din Asia-Mica la golful Adramitti ci pe KuScovia din
Creta 85.
7. Stenarum, localitate in Transilvania langa Turnu-Rocu.
(Tabula Peutingeriana). Tot acolo era situata insa, dupa Ptole-
80 Vezi numeroase exemple la G. Meyer, Griechische Gramm. ed. 3,
p. 157 i la R. Kiihner, Griech. Gramm. ed. 2, pag. 149.
Ptolemeu III, 8, 10. Dupd Firmin Didot, op. cit., la sud de Tibiscum
pc malul stang al Dundrii. Altii il identified cu Pons Augusti de pe Mure,
sau 11 aseazd Ingd Olt, cam unde e actualul Rdmnic, vezi Paulys Encyclo-
paedie.
82 W. Pape, Wiirterbuch der griechischen Eigennamen I, p. 440.
83 W. Pape, Wiirtenbuch der griechischen Eigennamen I.
84 Vezi articolul lui Patsch din Pauly-Wissova, Ill, 1827.
85 Comp. G. Kisch, Zur Wortforschung in Korrespondenzblatt f. siebenb.
Landeskunde XLVIll (1925), P. 106-107.

www.dacoromanica.ro
416 C. DICULESCU

meu III, 8, 10, localitatea Angustia. Numele acesta lipsete pe

Tabula Peutingeriana, dupacum la Ptolemeu lipsete Stenarum. E
vorba deci de una i aceiai localitate cu cloud nume. Numele Angu-
stia e yacht latin i Insemneaza loc Ingust, stramtura, trecatoare".
Cat privete pe Stenarum, neexplicat pana acum, eu cred a e o
forma Indreptata" de vreun copist, caruia ii plutea Inaintea
ochilor un nume latin de localitate in -um. Forma original
trebue s fi fost Stenaruma sau mai exact Stenorrum-E = gr.
atevoppm drum ingust, stramtur, trecatoare". Din cele doul
nume, unul e prin urmare traducerea celuilalt.
8. Ttaaov sau Vocaaov, ora in Dacia, atestat la Ptolemetz
III, 8, 9. Probabil o colonie de langa raul Tcomc, numit i 11 Iowa,
in Laconia, intre Sparta i Amiclae. Numele Tcocoak, care In
toponimia thraca nu e atestat, nu poate fi explicat ethnologic prin
limba greaca, dar e legat de pamantul grecesc ca celelalte nume
prehelenice de localitati, de munti i rauri formate cu sufixele
-s-, -ss, precum sunt.Ilapvccok, 'Utak in Grecia, eA.Xtx.apvccoa6c,
Atm/sock in Asia Mica 85.
9. Ampelum, ora atestat In inscriptiuni 86 i situat pe locul
actualei Zlatna. Era reedinta administratorului minelor statului
din Muntii Apuseni. Numele Ampelum amintete apelativul grec
az[meXog vita de vie ; vie". Regiunea raului Ompoiu, pe care e
a ezata Zlatna, e intradevar, cum imi comunica G. Kisch, priel-
nica viilor. Tot la grecul cip.neXo; reduce numele Ampelurn 1
Dr. Arpact Budai, cu ocazia descrierii unei grupe dionisiace de
marmura gasite in Alba-Iulia, printre care se afla 1 statuia unui
tartar incununat cu foi de vita, probabil zeul Ampelos 87. Forma
Ampelum e acuzativul latin Intrebuintat ca nominativ, ca la alte
nume de orne i localitati, precum : Portum August!, Aquas
Apollinatis, Salinas etc. 88. S'ar putea nate totui banuiala, ca
numele Ampelurn ar putea fi dac i prin urmare thrac. Aceasta
85 Despre astfel de nume vezi P. ftretschmer, Die griechische Sprache
In Einleitung in die Altertumswissenschaft" editata de Gercke i Eduard
Norden I, p. 152. Cunoscuta scriere a lui A. Fick, Vorgriechische Ortsnamen,
nu.tni st momentan la indemn.
86 C. I. L. III, 1278-1337, 7832-7846.
87 Dolgozatok VII (1916) p. 98.
88 Vezi astfel de nume la H. Gross, Zur Entstehungs-Geschichte der
Tabula Peutingeriana, Berlin-Bonn, 1913, pag. 26-27 etc.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEFI DIN LIMBA ROMANA. 417

bnuiald va fi ins greu de verificat, intrucat Ampelum nu apare

nicairi pe teritorul thrac, in schimb ins foarte des pe pamant
grecesc, aa in Creta, in Samos, in peninsula Sithonia din Sfan-
tul Munte iaici e 1 azi un Cap Ampelon) etc. 89
Din toate cele expuse rezulta ca numrul colonitilor greci
din Dacia a fost destul de insemnat, cd in mare parte ei erau
a zicand coloniti de dila i ca atare au trebuit sa exercite o
inraurire culturala nu mica asupra tuturor celorlalti.
In astfel de imprejurari n'a fost decal firesc, ea in graiu/
daco-latin al colonitilor sa se introducd de timpuriu un insemnat .
numar de cuvinte greceti, care in Nina parte s'au pastrat in
romanete OM in ziva de azi.
Elementele vechi greceti din romanete dateaza deci din
timpul colonizrii. 0 influenta culturala greceasca asupra Daco-
romanilor cu corolarul ei firesc de inraurire lingvistica, a fost
de altfel posibila 1 in epoca urmatoare, a stapanirii gepide in
Dacia, i anume pand tarziu in secolul al VII-lea. Atunci prin
aezarea Slavilor i Bulgarilor in sudul Dunrii, legaturile stra-
vechi ale acestei tari cu lumea greceasca au fost pentru mult timp
intrerupte.
Alaturi de cuvintele greceti ramase de la vechii coloniti
Greci ai acestei tari, care s'au topit in masa Dacoromanilor, tre-
bue s existe deci in romanete 1 altele, venite prin treptatele
iradiatiuni culturale din sudul grecesc in timpul ulterior stapanirii
romane. 0 buna parte din cuvintele de origine greaca, comur.e
dacoromanei i aromanei, sant intrate desigur pe aceasta din
urma. cale.
In tot cazul numarul lor e mult mai mic decal al celor in-
trate direct prin vechii coloniti greci ai Daciei. Vorbesc hotrit
pentru acest punct de vedere mai multe imprejurari peste care
nu se Fate trece :
E mai intaiu faptul, cd in nomenclatura topica a Romniei
de azi exista o serie de elemente vechi greceti, care ca apela-
tive sant pierdute fail urma in limba romana, sau poate 0' nici
n'au existat vreodata ca atare in romanete. Asemenea element;
numiri de munti i de rauri, n'au putut fi introduse din afara, pe
cale cultural, ci presupun cu necesitate existenta straveche a
unei populatiuni greceti aici, de la care se trag ele. Acesta e
89 Vezi articolul lui Hirscfeld din Pauly-Wissowa RE. 1, 2 p. 1881-1882.

www.dacoromanica.ro
418 C. DICULESCU

linsd tocmai faptul de care ne vorbete, cum vazurdm, independent

istoria. Ace le nume topice vor fi tratate mai la vale. Dacd in
toponimia romand existd o serie de nume greceti de munti i
rauri, care nu pot data decat numai din timpul colonizrii, atunci
cu atat mai mult trebue sd existe i In limba comund, paralel cu
ele, un numr mai mare sau mai mic de vechi elemente greceti
.cle aceeai etate cu acelea.
In al doilea rand vine faptul cd elementele vechi greceti
,din romanete reflecteazd in mare mdsurd unele particularitati
.dialectale vechi greceti care sant necunoscute nu numai limbii
neogrece, dar 1 limbii greceti comune (Kowa care de timpuriu
.a luat locul dialectelor, pe care le-a desfiintat.
Afard de aceasta, elementele vechi greceti din dacoromana,
in marea lor majoritate, sant necunoscute dialectului aroman.
Dacd ele ar fi fost introduse in urma iradiatiunilor culturale din
sudul grecesc i n'ar fi fost imprumutate direct de la populatia
greacd din Dacia, atunci ar fi trebuit sd le poseadd numai decal
1 Aromanii. Negreit, dacd unele elemente vechi greceti sant co-
mune ambelor dialecte aceasta e cu totul firesc i tot atat de
putin surprinzdtor ca 1 faptul cd o serie de elemente vechi greceti
sant comune intregei romanitti (vezi mai sus). Numai faptul bate
la ochi, cd majoritatea lor sant necunoscute dialectului aroma,
la care fapt numai se i referd explicatia de mai sus cu privire
la vechimea lor.

II.

Observatiuni generale.
3. Reflexe diatectale veclzi grecep.
Cand studiem elementele streine sau de linprumut dintr'o
limbA oarecare, nu putem trece cu vederea dialectele limbei din
care s'au fcut imprumuturile respective. Altfel am fi nevoiti la
stabilirea etimologiilor s facem uz, mai mult decat trebue i In
deert, de formulele fixe : obscur", neexplicat", intrat printr'o
filierd necunoscutd" etc. Imprumuturile dintr'o limbd inte alta nu
se fac toate din Unita literard respectiv, ci i.din dialectele iau
din subdialectele acesteia. Sa ludm bundoard ca exemple mai
apropiate cloud cuvinte romaneti din limba ucraind : persic

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBA ROMANI 419

,,piersic" i kiptar pieptar". Un filolog care ar tinea in mod

simplist Ia regularitatea legilor fonetice i n'ar cunoa0e feno-
menul dialectal roman al palatalizrii labialelor, vazand ca labiala
p s'a pAstrat in persik, iar in kiptar nu, ar admite ca just originea
IromaneascA a celui dintaiu i ar contesta pe aceia a lui kiptat,
sau daca totui, de nevoie, ar admite-o i pe aceasta, fiindcd nu
I-ar putea explica din alibi limba, atunci ar avea grija sa adaoge
imediat : Inlocuirea lui p prin k rmane de explicat"! Altminteri
i s'ar imputa ca' procedeazd cu uprinta". De fapt ruteanul kiptar
mai reflecteaza 'Inca o particularitate dialectald romatfa, care nu
se leaga cu necesitate de cea dintaiu. E trecerea lui e neaccentuat
in i; altminteri ucraina ar avea keptar nu kiptar. Privitor la
ruteanul kiptar mai e de observat, ca chiar daca azi n'ar mai
exista nicairi in romanete forma cheptar sau chiptar i negasind-o
de fapt nici in texte sau glosare vechi, existenta ei fata de forma
literara pieptar, bazata pe forma ruteand 1 pe particularittile
,dialectale fonetice romaneti, bine cunoscute, ar fi pe deplin
asigurata. Contra unei astfel de reconstructiuni n'ar avea nimeni
mimic de zis.
Imprumuturile dintr'o limba intealta nu se fac deci numai
din dialectul principal al limbei respective, adica nu numai din aa
zis limba literar, ci 1 din dialectele secundare ale acesteia.
De acest fapt trebue s tinem seam 1 la studierea elementelor
veal greceti.
Colonitii greci din Dacia Hind veniti, cum vazuram, din
toate partite lumii greceti, existenta de urme vechi dialectale
in fondul elementelor greceti din limba romana se impune de
la sine.
In cele ce urmeazd voiu da cateva exemple :
SA incepein cu vorba drum, pe care 0. Densusianu H. L R.
1, 200, o pune cu drept cuvant printre elementele motenite ale
iimbii rornane. Densusianu altura" de grecul Sptioc forma latin
coraspunzatoare *dromus i da ca paralela romanica pe sicilianul
dromu. Trecand insa subt tkere i neputand explica trecerea lui
o in tt, etimologia aceasta n'a prins, i filologii urmatori i
chiar Densusianu insui in Dictionarul sau etimologic s'au
ferit s mai vorbeasca de originea acestui cuvant, sau cel putin
au I-au mai socotit element motenit. Inlocuirea lui o accentuat
prin tt In domeniul limbei romane e inteadevar ceva'insolit, atat

www.dacoromanica.ro
420 C. DICULESCU

In elementele latine propriu zise cat 1 In cele de origine greac

veche, cgci avem loc din locus, foc din focus, corn din cornu,
togpsec din lat. toxicum < To@x6v, coacin din coccinus <x6xxc-
vog, Nicoarci <Ncx6Xoc; etc. Iatg Ins cg Inlocuirea lui o prin ou
(u) era tocmai una din particularitglile fonetice de cdpetenie ale
dialectului ionic, d. ex.: ion. vooco; = voo; boald", ion. oi3po;
In loc de 6pog munte, deal", ion. otiXog = Rog Intreg, tot",
ion. xonpog = xOpoc bgiat" etc. 1 Grecul 6p6p,o; a avut prin
urmare in dialectul ionic forma SpoGRog, de unde rezult cg ro-
manul drum trebue privit ca o rmgifa din acest vechiu dialect
grecesc. Cuvantul drum exist numai in dialectul dacoroman i
In cel mglgnit ; aromana pare cg nu-1 cunoate. Serbo-bulgarul
drum e din romanete; forma neogreacg e Sp6p.og.
Originea veche greacg (ionicg) a cuvantului nostru drum se
Intgrete apoi prin faptul, ca aceeai particularitate foneticg, pro-
prie dialectului ionic, o mai gsim reflectatg in romanete 1 de
alte cuvinte de origine greacg vechi precum: amurg, buc, mur,
Murta, spuzei etc. Etimologia acestor cuvinte va fi discutat ama-
nuntit mai la vale. Privitor la spuzci observ ins chiar aici cg
grecul arc6Scov a trecut In latina clasicg subt forma doricg spa-
dium (dor. orcWacov 2) i n'a lgsat pe cat se pare nicio urm in
romantitatea occidentalg. In latina balcano-carpatic Msg. a In-
vins forma ionica orcoO6cov spudia, tot a dupg cum ionicut
wir)Xov mar" a Inlocuit pretutindeni forma clasicg lating malunt
doric vaXov.
Chiar cand nu e vorba de fenomene fonetice aplicate con-
secvent inteun dialect sau altul, ci numai de altergri fortuite i
izolate, In forma unor cuvinte, putem adesea precith In temeiut
argtarilor celor vechi, dialectul grecesc din care a fost imprumu-
tat cutare cuvant sau cutare varianta formald a lui. Astfel roma-
nul brotac ca i sicilianul vrotaku are la bazg forma ionicg
ppc5-caxog broascg", nu pe cea aticg pit MO; 3. In afarg de forma
13p0.x.x.oc cu .0, in loc de T acest cuvant mai avea. In greaca
' R. Kamer, Ausfhrliche Grammatik d. griech. Sprache, ed. 2, 1, a
27, pag. 119.
2 Comp. Ide'pos i Kthian bgiat i fatd" In foc de ic-po,
4 1C-pns,
4 t,lPOS
T; --= phvor
singur" (dictionarele).
a gP6raxos rbv gcErpavv, 'lam Kat Apw-r6cpavns tcca rap& ,Slevoq3aveL. Etym. Mag.
num 214, 44: Hoffmann, Die griechischen Dialekte 3-ter Band p. 272.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBA ROMANI 421

veche 1 alte variante, anume pptcxoc i 13Up&axos 4. La o vari-

ant a formei ionice atestate *pp6-ccxog comp. pptcxog se
reduce rom. broatec, iar 3p6ancoc cu a In loc de 0 std la baza
comnului broascii. Ca printre variantele greceti ale acestui cu-
vnt au existat sigur l unele cu s in loc de 0. tim din istoria
vechilor dialecte greceti vezi mai jos , i se confirm i
prin calabr. vrosaku broascd" din 13p6amtoc,-- ppokotoc. Latinul
vulg. bruscus cum 1 alb. bregke se reduc la o variant greac
13p5acxoc = ppiyamo; care e pendantul formei atestate ppt5-ctxo;=
*pp&cotog, de unde i varianta albanezd brftek. In sudul Italiei
cuvntul grec a dat natere la o multime foarte variat de forme
.dialectale 5.
Dar redarea lui S prin c era proprie unui subdialect doric,
daconicul, in care fenomenul e bine atestat chiar in monumente
anterioare erei cre ine : a:ocpOpog = 0.eocp6poi, aviarixe = aviOnxe,
zcapaivo; napaivoc, pa:g = opac5; etc. 6 Romnul broascet re-
.ducandu-se la un tip *pp6atxoc, cu a in loc de 0, trebue deci
considerat ca o ramAita din acest dialect vechiu grecesc.
0 particularit_te esentiala a intregului dialect doric cu toate
subdiviziunile lui era pstrarea neschimbat a vocalei lungi a in-
locuit in grupa de dialecte ionico-aticd prin (7), precum : dor.
papa = cp4.72, [teaov = vijXov, p.dx,o; = ps7x0; etc. Adesea ins
I un primar e redat prin (hyperdorismus) 7. Multe imprumu-
m

turi latineti snt Mute din dialectul doric, d. ex. machina <
dor. pAxxvi = atic pvccvil, Laiona < dor. Acit(i) = atic ATeo,
Aesculapius < AloxXcent; atic 'AaxXvIct6g etc. 8 4
Dintre elementele greceti ale limbei romAne, venite prin
.dialectul doric, voiu aminti mai intaiu pe natal firele urzelei
,dintre ite i sulul dindrt". La baza acestui cuvnt st forma
4:loric vazpov a grecului atic ltpav Spindel, fus ; der einzelne
4 i3P6Vol flaTpaxot kutcpca gxovres apcts; 13Opcucos. ftdrpaxos ; P6praxos. flcirpaxos
(Hesychius).
5 Comp.. G. Rohlfs, Griechen u. Romanen in Uateritalien (Genve
1924), p. 15.
6 Comp. A. Thumb, Handbuch der griechischen Dialekte (Heidelberg
1909), 95, p. 88, unde se arat ca. acest 0- (in loc de 5) nu era o imper-
tfect expresiune grafica, ci recta pronuntarea but -s.
7 A. Thumb op. cit. 79. p. 74; 97, 99, 254.
8 Comp. F. Skutsch In introducerea lucrArii Stowassers Lateinisch-
Deutsches Warterbuch, ed. 3 (Wien-Leipzig 19W) pag. XXI.

www.dacoromanica.ro
422 C. DICULESCU

gesponnene Faden, firui tors" din vi(t) a toarce", vntk tors'..

Forma feminina a cuvantului romanesc fat de neutrul grecesc
nu reprezinta aici o simpla schimbare de gen, cum se intampla
adesea, ci reproduce direct forma greaca de plural vdtpa: cu sen-
sul colectiv de fire sau firele toarse.
Tot aici 1i are locul 1 forma neexplicata rand acum a
romanului sarica (= calabr. sarga, span.-portugh. sarga Art
wollener Stoff") fata de latinul siricum seidenartiger Stoll" <
gr. tb crip(x6N robe de soie". Forma sarica apare larziu in Ili-
nerariul lui Antonin de Plaisance ed. Geyer 183, dar e veche 1
se reduce la o forma dorica *cap:x6v = ion. atic onp(x6v. Expli-
catia formei latine cu 7 in loc de F prin comparatie cu Seva-
rina = Severina (C. I. L. III, nr. 1669), data de 0. Densusianu
HLR. I, 74 e greit. Pe aceast cale se explica in domeniuli
latin numai trecerea unui e neaccentuat in a (comp. passar --
passer) nu ins a unui e accentuat.
Tot la o forma dorica se reduce 1 rom. taraneg legatura
de fier ce cuprinde osia de arcul trsurii ; intinzatoarea sat.,
lamba carului" 9, dei in romanete primul a din acest cuvant
s'a putut desvolt tot atat de bine dintr'un T (r) primitiv ca 1
dintr'un a. Cuvantul tddincd nu exisl pe cat se pare nici
in limbile vecine i nici in celelalte limbi romanice, dar e acelai
i aici e dovada originii lui dorice cu latinul vulgar td-
rinca sau taringa "ferreus clavus" din glosele culese de Diefen-
bach. La ban lui sta forma dorica asigmatica a grecului otiiptyym
nom. otfjp:y Gabel, womit man die Deichsel sttzte vor dem
Anspannen; furca ce tine oitea trasurii in sus, and trgatoriii
nu sant injugar. Cat privete disparitia lui g initial urmat de
consoand: dor. otanyo: tarinca > Waned, s ne rearnintint
c acest fenomen era foarte obinuit in limba greaca veche 10.
Redarea grupului yy prin nc e regulaid, compara gr. ortilXuy 07Cii-
XUyya > lat. spelunca etc. Numai d din silaba a doua face oare-
care dificultate ne-am atepta. la i. Reconstruirea unei forme cft
o acesta da" in romanete d, vezi mail la vale ! *0-c,ipuy e
posibila, deoarece avem radczuyE alaturi ce r.1(itcy etc., dEr nu e
9 Fr. Dame, Term. pop. 16; aghinescu, Vocabular, 71.
lokagythpn = 0-Ka46" IC6Pura = CIK6vvra, irAeo = crreX6os, riTcaos = crirpa5os,.
critaps = pucp6s si multe alte exemple la G,. Meyer, Griech. Gramm. I, p,
332-333.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN L1MBA ROMANA 423

necesard, caci in romaneste si alaturi de pdrinc un fel de meiu"

exista o variant prng, despre care vezi S. Puscariu EW. nr.
1269. Inlocuirea lui -incd prin -aged s'a petrecut deci in limba
romana.
Dorice sant apoi : adjectivul micpe care-I vom discuta mai
jos I din alt punct de vedere ; numele de persoand Nicoard dor..
Noccaccg = atic. Notaocog, ion. Ncx6Xecog etc.
Urme' vechi dialectale grecesti in limba romn sant apoi
cele eolice. Dupa aratarile unanime ale gramaticilor, Eolii ac-
centuau cuvintele pe penultima sau antepenultima, adica la fel cu
Latinii, d. ex. : rc6-caric, faccoasug, Xeoxoc, ayoq, perepuc, cp5xcov etc,
in loc de notcc[t6g, PccacXek 11 etc. Se intelege Irma, Ca accentu-
area cuvintelor romanesti de origine greaca nu poate fi privita
numai decal ca venind direct din cea eolica, intrucat cuvintele
grecesti trecand in graiul latin erau acomodate neaparat accen-
tuarii latine, indiferent de accentuarea lor greaca. lmprejurarile
cand aceasta reguld a fost calcata vor fi discutate la fiecare caz
in parte. Criteriile dupd care se recunosc eolismele din roma-
neste sant mai ales diferitele Inlocuiri de vocale. Astfel o parti-
cularitate a dialectelor eolice, tesalicul i mai ales lesbicul, era
inlocuirea lui o prin ll (=--- ii sau u): p.caog = 81146; neted, egal",
5p.cpccAog = ap.cpca6; buric", 67-ccoO.cx = rcta&o: Indarat, In urma",
5110v4 6p.ocog asemenea, egal", 6aSog = O:og ramura.", ott5t1 cc
= otluz gura" etc. 12. In legatura cu aceasta particularitate fo-
netica sant in romaneste de origine eolica cuvinte ca ismd, usuc
(= arom. usac), etc., ale caror etimologii vor fi discutate
mai la vale. Alta particularitate a dialectului eolic era Inlocuirea
lui a prin U, d. ex. : oOp = ocp carne", pao; = piao; adan-
cime, profunzime", p.citotE = p.Ocarct gurd; buza superioara ;
mustata" etc. '3. Mai important pentru tema noastra e particu-
laritatea subdialectului tesalic de a Inlocui pe 6.) prin ou : xoUpct
=-- xclyx, Mitourcog = Mittorrog, to0v = -caw, oO = ein etc. 14. Intr'o
serie de cuvinte romanesti ca leurdd, uture, zgurd etc. se oglin-
deste clar acest fonetism tesalic : tot la el se refera si span.
0 A. Thumb, Griechische Dialekte 255, p. 254.
12 R. Kfihner, Gr. Gramm. 24, p. 107; A. Thumb op. cit 245, 3 ;
255 p. 255.
13 R. Kamer, Gr. Gramm. 24, p. 107.
14 A. Thumb, Griech. Dialekte 245, 6 p. 238.

www.dacoromanica.ro
424 C. DICULESCU

zumo din grecul ft)p..6s, al cdrui u in loc de o n'a fost explicat

pand acum 15.
4. Vocalismul.
0 insemnatd particularitate fonetica a elementelor vechi
greceti din limba romand se Invartete in jurul chestiunii, dacd
vorbele len i pepene fac inteadevr parte din fondul motenit al
limbei, ori sant elemente streine intrate tarziu in limn. In reali-
tate atat leu cat 1 pepene sant simtite in genere ca elemente
motenite i consiSerate ca derivand din latine:e leo i pepo,
-inem. Se tie insd cd din elementele latine motenite numai
aces'e cloud au rmas refractare diftongrii lui e scurt 1 accen-
tuat. Din aceastd cauza unii le 1 contestd locul printre elemen-
tele motenite, observand cu drept cuvant, c in loc de leu ar fi
trebuit s avem "ieu compard iepure din lat. 16-pus leporem
ttc. i, in loc de pepene, *piepene. cu varianta dialectald
*chepene, ca 1 pieptene, cheptene din 1. t. pecten, -inem. Dintre
filologi, S. Pucariu EW. nr. 968, 1298 le admite pe amandoud
ca fAcand parte din elementele motenite, la fel:W. Meyer-Ltibke
EW. nr. 4:84, 6395, care pune totui pe leu in parantezd. Tiktin
RDW. p. 96 i 1144 se mdrginete numai :A constate nedifton-
garea lui e in amandoud aceste cuvinte, fdr sd se pronunte ca-
tegoric, dacd sant ori nu elemente motenite. In schimb Candrea-
Densusianu au sacrificat pe len, ldsandu-1 afard din Dictionarul
lor, dar n-au cutezat a procedd la fel 1 cu pepene. Pe acesta
1-au admis printre elementele latine motenite (DE. nr. 1:=66), ob-
servand Ins cd nediftongarea lui e nu este explicatd". De fapt,
in ceea ce priv,te pe leu, de el ne-am scApa mai uor, intrucat
.11 intalnim subt o formd apropiatd 1 in limbile slavice. La rigoare
1-am pute deduce din vreo limbd slayd, i H. Bruske 16 s'a grd-
bit chiar sd precizeze acest izvor slay : limba ucraineand. Nu tot ad
std. insa lucrul cu pepene. Limbile slavice nu posedd nicio urmd
de acest cuvant. i nici limba albaneld nu ne vine Inteajutor,
intrucat aici vocala e apare ca ie : prepsr, Santem nevoiti
cleci sd considerdm acest cuvant ca motenit, cu toatd nedifton-
garea lui e. De altfel nu e nici metodic sd respingem apriori
I5 Vezi W. Meyer-Liibke Rom. Gramm. 1, 31.
16 In Weigands Jahresbericht d. 1nstituts f. rum. Sprache XXVIXXIX
(1921) p. 30.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANI 425

etimologia evident a unui cuvnt, cand nu putem explica numai

deck o particularitate foneticA a lui. Intaiu vine etimologia,
explicarea foneticA de amAnunt peate fi data 1 mai tarziu. Cu-
vintelor indoeuropene lat. pater, gr. Tex.:tip, v.-ind. pa-dr i lat.
frater, gr. cppirwp, v.-sl. brat% etc., le corAspund in limbile ger-
manice got. fadar 1 brothar, ngrms. Vater i Bruder etc. In do-
meniul limbilor germanice tratarea lui t primitiv numai in al
doilea cuvnt (got. brothai, ngrms. Bruder) e normalsin cel
dintAiu aceastd dentald apare neregulat ca d respectiir t: got.
fadar, ngrms. Vater. Ei bine, timp indelungat aceasta neregular--
tate sau exceptie de la regula" n-a putut fi lAmuritA. Cu toate
acestea nimeni n-a cutezat sa sustina a acest cuvnt ar fi fost
imprumutat de vechii Germani din vreo limbA streinA. Enigma a
deslegat-o mai tftrziu filologul danez Verner, care a demonstrat
cu exemplificare bogat, cd aici e vorba de alt lege foneticA
bazatA pe accent legea lui Verner" , apli.atA cu aceeai
rigurozitate la intreg materialul lingvistic %a i celelalte legi lone-
rtice. Un caz similar e in romnete seria de cuvinte de origine
latinA in care d urmat de 7 accentuat s'a pAstrat nealterat, nede-
Nenind duc.A regula" z, fenomen fonetic, a cArui explicare data
,de S. Pucariu in DR. III, 390 e singura admisibilA in starea de
azi a cercetArii.
Deci Inca odatA : nu trelx.e sa respingem apriori etimologi 1
cunui cuvnt, daca nu putem explicA numai deck o particularitate
foneticd a lui, mai ales dacA n'avern alta mai buna, mai proba-
bill Procedarea aceasta se impune cu atat mai mult atunci, cand
cuvintele respective snt la origine din alt izvor deck cel latin.
acesta e tocmai cazul cuvintelor ncastre lett i pepene, care
la origine snt elemente vechi greceti : Xicov i T. iTecov. Ei bine,
In secolul II i III d. Chr. s-a produs o mare schimbare in pro-
nuntarea vocalelor greceti, acestea au pierdut putin cke putin
cleosebirile cantitative vechi, incepand a se deosebi numai dupA
limbru. Silabele nu se mai socoteau lungi sau scurte dup./ canti-
tate, ci dupd accent. Astfel : 6vou;., apa, Tcp6oconov Xicov etc. se
pronuntau xens, Urd, priTspn, len etc 17. In cazul acesta ne-
diftongarea lui e In leu i pepene apare ca ceva normal. Forma
Tomneascd a acestor cuvinte reflecteazd pronuntarea greaca din
17 Vezi luliu Valaori, Elemente de linguistia indoeuropean (Buc. 1924)
4i literatura citat acolo pag. 223.

www.dacoromanica.ro
426 C. DICULESCU

secolul II i III d. Chr. a lui 6 accentuat grecesc ca e latin. Tot

la acea pronuntare greceasca a lui e accentuat se refera, cred7
direct sau indirect, i vgrms. liwo, mgrms. lEwe, oland. leeuw.
Lungimea vocalei in aceste forme germanice ale cuvantului leu
era pana azi neexplicata, cum se poate vedea bur-lac:era din Etym..
Wrterb. d. deutschen Sprache de Fr. Kluge a. v.
Prezenta in romnete a unui termen motenit pentru ani-
malul exotic numit leu re explica la fel cu prezenta unui termen
tot motenit pentru pasarea exotica numit Nun, lat. pavo pa
vonem. Leul era semnul legiunii rornane a XIII Gemind, care in
secolul III d. Chr. stationa In Dacia, Cealalt legiune romana din
Dacia, a V Macedonia, avea ca semn vulturul. Poate c nu este
o simpla intamplare ca aceste semne, imprimate l pe monetele
rornane Mute in Dacia, stralucesc 1 azi in sterna tarii 18
Pastrarea nominativului in locul cazului oblic, leu In loc de
Idun(e), se explica prin faptul ca in fantazia poperului leul are
insernnatatea unei fiinte mitice. Nurnele de fiinte omeneti 1
mitologice pastreazd de obiceiu forma de nominativ sau vocativ
latin, d. ex. om din lat. homo fac. hominem], imparat din lat.
imperator [ace imperatorem], oaspe din lat. hospes lac. hospitem]
sor(d) din lat. soror lac. sororem], poate I frate din frater [ac.
fratrem],drac din lat. draco [ac. draconem]. Dupa cum ins alaturi
de oaspe existd 1 forma de caz oblic oaspete, tot a in limba
veche alaturi de forma Mu a existat i forma de caz ob:ic !dun.
Aceast forma a fost descoperita de N. Draganu in Psaltirea
manuscript a lui Viski (1697)19, care o intrebuinteaza de mai
multe ori in locul formei mai scurte leu, ce Ii e deasemenea
cunoscut. Parerea ernisa de Iorgu lordan ca in topic ele romaneti
Ihunele, nume de deal i sat argean 1 al unui afluent al Oltului
tot de acolo, se ascunde forma de caz oblic a cuvntului leu20,
capata prin aceasta verificare depling.7
In ceea ce privete acum pepene, e de observat ca in
Moldova acest cuvant e termenul obinuit pentru castravete. Cu
aceasta insemnare II intalnirn I in dorneniul romanic din Apus,
anurne in spaniola, pepine Gurke". Aromanul peapine are de-
asemenea ambele acceptiuni.
18 Hie Gherghel, Recenzie (14 1924) 9.
. 19 Vezi DR. IV (anul acesta) pag. 11 6.
0 lorgu lordan, Diftongarea lui e 1 o accentuatt In pozijiile d si e,.
pag. 302,

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEFTI DIN LIMBA ROMANA 427

Prin cele expuse pang aici e dovedit, cred, in mod irecuzabil,

cd atat leu cat i pepene fac parte din fondul motenit al limbii,
fiind la origine cuvinte vechi greceti. Fonetismul lor, cu tratarea
lui E accentuat ca F latin, e cu totul normal. Acest fonetism se
reflecteazd firete I in celelalte cuvinte de origine greacd, pre-
cum : sterp din crciptcpoc, pdturd din ithcaov, tearfd din TipToiT.
Etimologia fiecgruia din aceste cuvinte va fi discutat amgnuntit
mai jos. .

Paralel cu tratarea vocalei scurte e ca F (lung) merge tra-

tarea lui c scurt i accentuat ca 7. Vom vedea in adevr mai jos,
cd c din etimoanele greceti ale cuvintelor romane omidd, mink),
1 strigd dei din naturd scurt, n-a evoluat ca i scurt latin
devenind e. Deci constatarea specialitilor, cd vocalele greceti
scurte dar accentuate au inceput de la secolul II i III d. Chi.. sd
se pronunte ca lungi, indiferent de vechea lor cantitate naturard,
se confirmd 1 prin reflexele romaneti ale lui c scurt i accen-
tuat grecesc.
0 deosebire intre vechile vocale lungi din naturd 1 cele
scurte devenite lungi subt inraurirea accentului, a trebuit totui
s existe. A fost intre ele o deosebire de timbru i anume pri-
mele erau inchise, celelalte deschise 21. A se explicd cel putin,
cd c grecesc lung din naturd i accentuat sant exemple numai
de 7 provenit din et a inraurit consoana precedentd (d, t, s 1 0
transformand-o la fel cai 7 lung latin, d. ex. : cepa (citete sTro),
> $ird, #r, crzelpcs; (citete stt-ros)> tir, ca 1 lat. restna > rd.-
qind etc. / scurt din naturd, dar lungit subt influenta accentului
n-a evercitat ins nicio inraurire asupra consoanei precefente.
El seamnd in aceasta privinta cu f scurt latin, de care se deose-
bete totui prin aceea cd n'a evoluat spre e ca acela. Exemple
concrete vor fi date la discutia celor cateva cuvinte in care se
reflecteazd acest fenomen fonetic. .

Trec acum la reflexele romaneti ale lui y. tim cd inteo

serie de cuvinte romaneti grecul y e redat prin u, bundoara in
slap din crctirco mortar din li&ptupoc, papurd din rcircupog, vrom.
trufd de unde truf-a$ azi trufie din tpucpil etc. Aceasta nu
trebue inteles in sensul a y grec a devenit in romanete u, ci
numai a vorbele respective deriv din acele vechi dialecte gre-
ceti laconic, beotic, lesbic, cypric, pamphylic i ionic , im
21 Comp. W, Meyer-Lfibke, Einfhrung ed. 2, 93 urm.

www.dacoromanica.ro
428 C. DICULESCU

care y s-a pronuntat pand tarziu ca u 22. De la secolul IV I. Chr.,

Beotii au inceput chiar sa transcrie pe u prin ou: xpouohu, -cokoc,
,docuAtz. onip (= urthp) etc. 23. De altfel urme de pronuntarea lui
y ca u s-au pstrat pand in ziva de azi in unele graiuri locale
neogreceti, precum in dialectul taconic, in Aegina, Megara i
Atena 24. Din contra, in dialectul atic, dupd mrturia monumentelor
scrise, y s-a pronuntat ca ii foarte de timpuriu, in anumite im-
,prejurdri i in cel beotic 25.
Existd insd in limba romand I cuvinte vechi greceti,
.care ne reamintesc limpede vechea pronuntare a lui y ca ii. Limba
latind nu cunotea acest sunet ; constatarea felului cum e reflectat
el in romanete prezintd deci o importantd cu totul deosebit.
Redarea lui y prin tu a fost demult scoas la iveald, citandu-se
cazuri ca giur (jur) din yopog, du/ din xuXX6g, ciupei din 7.15rcn etc.
Acest tratament al lui y nu e in realitate cleat desfacerea sune-
tului a in cele cloud elemente constitutive ale sale : i i U.
Ceea ,ce n'a fost relevat pand acum e insd faptul, cd y (a)
grec e o-glindit in romnete :i prin acel sunet intunecat t, care
prin felul articulatiunii lui ocupd locul de mijloc intre i i u 26.
Fenomenul se poate observa mai intaiu in cuvntul rap mur-
(Idrie re corp, pe mani", uzitat in Banat, Hateg i Mehedinti.
La baza lui std v.-grecul (56/cog Schmutz, Unsauberkeit, Unrein-
lichkeit; murddrie, necuratenie". Unul cu mnile murdare era
numit de Grecii vechi T.)7roxciv8uXo, adicd murdar pe la inchee-
'a A. Thumb, Handbuch d. giechischen Dialekte (Heidelberg 1909)
.92, 1 ; 236, 6 ; 255, 3 ; 274, 2 ; 280, 2 ; 311, 2 ; [pag. 85, 222, 255, 289, 299, 3461.
28 A. Thumb, op. cit. p. 222.
24 A. Thumb, Handbuch der neugriechischen Sprache ed. 2, 6, 4 [pag. 5].
25 A. Thumb, Handbuch d. griechischen Dialekte 318; 236, 6 [pag.
-364, 222] etc.
26 In genere numai acele limbi au pe t, arora le lipseste ii, i invers;
it se Intfilneste numai in acle limbi care nu cunosc pe t. Pecand ins it
poate fi redat in limbile care nu-I poseda prin Ta, vocala t niciodat nu se
poate desface in dota (TO, ci e redat, dac nu direct prin it, and prin i
and prin u. Astfel, buraoara vorbitorii de limba germana redau cuvintele
romane camp si fan prin kilmp sau kimp i fun. Niciodata insa ;jump sau /Tun!
Ciimp ------- camp e atestat de timpuriu in scrierea Sasului Trster, Das Alt
und Neue Dacia (Nrnberg 1666) p. 355, tot acolo 1 fun = fan. Alte exempla
mai sant: miincz = mdnz la Anonymus Caransebesiensis 354; stint = sant
citat de Sulzer apud N lorga 1st. lit Torn. sec. 18, vol. 11, p 83. Toate aceste
exemple miau fost comunicate de (14 N. Drganu.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEUI DIN LIMBA ROMANI 424-

turile degetelor". Vocala u din r5l5acog a fost scurtd din naturd, de

aceea corespondentul ei din romanul rap nu s'ar putea explica
la fel cu a din rad, care se reduce la 7 lung din etimonul latin
adeo. Sunetul a din rap nu e deci decat pronuntarea cu buzele
nerotunjite a grecului y (a). Vreo legAturd intre rap i raplin sau
rapurd rale la porci, cai si cani" nu existd ; despre acestea vezi
S. Puscariu DR. II, 603-610.
Sunetul a din cuvintele romaneti hand teastd", tarp'
nisip", arom. usac = dacorom. usuc murddria grasd din lana
nespAlatd a oilor", tarp femeie de moravuri ware" etc , se
reduce, cum vom vedea la discutia etimologicd a fiecdruia din
aceste cuvinte in parte, tot la y grec. Deci y grec trdete in
limba romand nu numai ca u i iu, dar i ca d; adevdrata lui
desvoltare strict fiziologicd e reprezintatd tocmai de aceastA din
urind vocald.
Y grec aton intru cat n-a fost redat de la inceput prin u
ca in papurd din ncinupog, martur din php-cupo; etc a devenit e
sau a : AA il intalnim in tdmilie dintr'un mai vechiu *temaie <*au-
1.1.6vta , poate 1 grasun purcel" dintr-un mai vechiu *gresun
(< ypOcsocov Ferkel"), dzemd sau dzimd (azmd) din c%up.o; etc.
In ceea ce privete acum tratarea diftongilor din elementele
greceti ale limbei rcmane, materialul de care dispunem e prea
restrans spre a putea sd stabilim pe baza lui normele pdstrArii
sau transformdrii lor. Interesant de constatat e numai, ca. sant i
cazuri cand ei si-au pdstrat vechea lor pronuntare, necunoscutA
limbii grecesti medii i moderne. Astfel grecul 3tawcc sau 64.
umflturd" trdete in limba romand subt formele oimd, Wind,
udmd i imd. In prima forma', oimd, diftongul e pdstrat intocmai
cum se pronunta el in greaca veche ; forma uimd ne oferd aceeai
pronuntare veche a lui, cu deosebirea numai cd o accentuat e
redat dupd moda ionicd prin u ; vezi mai sus 3. Tot veche
e 1 redarea lui oc prin u in udmii compard de pildd lat.
etc. Numai forma imd, intrebuintatd in Muntii
PtTnicus din (130f:vc
Apuseni 27 ne arat pronuntarea modernd a diftongului oc ca I.
Aceasta nu trebue inteles in sensul, ca forma imd ar fi intrat in
romanete tarziu din greaca medie sau modernd. Ea trebue sd fie-
tot aa de veche ca 1 celelalte, cu singura deosebire cd ne-a
'7 Vezi Grai si Suflet, vol. II, pag. 86-87, unde e data I forma oim,
amandoua cu lntelesul de bubl, abces".

www.dacoromanica.ro
-430 C. DICULESCU

venit printr'unul din vechile dialecte greceti in care diftongii

se redusesera de timpuriu la vocale simple 28.
5 Consonantismul.
Dintre consonante voiu discuta mai intaiu pe cp din cauza
,particularitatii lui de-a fi redat and prin p : cpiXayya ac. > pei-
HMO, ativpog> sterp, np6ocpcccoc > proaspdt, and prin f : cpcf:p-
p.cotov > farmec, .thpcpos> tearfd, trufie, truf-a din tpucpii. In
aceast dubla tratare a lui cp se oglindete pronuntarea in doua
feluri a lui, dupd dialecte, de catre Greci in primele secole ale
erei cretine. Dovada acestui fapt ne-o procura inscriptiile din
Dacia, in care pe lang nume ca Aphrodisius, Philotimus, Eu-
phorus29 intalnim altele cu cp redat prin simplu f precum: Afro-
- disia, Menofilrzs, Trofimus, Filetus 3. Pronuutarea in cloud feluri
a acestei consoane greceti a fost constatata de mult mai ales din
inscriptiunile latine din Neapole 81. Cazuri identice de redare a lui
cp prin f l'n limbile romanice din apus sant u-franc. orfe, engad.
orfen, friul. warfin, ital. orfano, arom. oarfdn <gr. apcpco6;32.
Pronuntarea aspirat a lui 8 se reflecteazd In redarea lui
sporadica prin t. Astfel t din cuvinte ca beregatd, cdrele, gutuiu,
, etc., se reduce cum vom vedea mai jos la discutia asupra etimo-
logiei lor, la un 8 grecesc. Fenomenul e atestat In insui I'mpru-
muturile greceti ale latinei literare, precum Euritice In loc de
Euridice < gr. Ebpu8fxn, Creseita in loc de Cryseida <gr. Xpu-
ontk ac., iar cydonius < gr. xuadocog e atestat 1 subt forma co-
toneus gutuiu" 33.
Un sunet grecesc strein limbei latine a fost apoi x, a carui
tratare prezinta deasemenea cateva particularitti demne de luat
In consideratie.
28 Pentru reducerea diftongului oi la u In dialectul beotic si apoi la
simplu t, vezi A. Thumb, Handbuch der griech. Dialekte pag. 35, 213, 224
si 225.
28 Vezi mai sus, 2, notele si locurile respective din text.
ao Vezi mai sus, 2, notele si locurile respective din text.
al C. I. L. X 1, nr. 1790 : Dendroforo; nr. 1921 : Step= ; nr. 2092 : Afrodfso;
nr. 2093, 2094, 2123, Afrodisia; nr. 2154: Afrodlle ; nr. 2316 : Symferusae (dat.);
nr. 2386: Filodes; nr. 2574 : Tryfoni (dm.); nr. 2711: Xenofon ; nr. 3058,
3086: Afrodisia etc.
82 Vezi W. Meyer-Lubke, W. 6105.
33 Vezi Stolz u. Schmalz, Lateinische Grammatik p. 113.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBTI DIN LIMBA ROMANA 431

Despre aceasta guturald aspirati se tie in genere c e

redat in imprumuturile latine prin ch: xciptiN > lat. charta,
x6poc> lat. chorus etc. In limba roman, ca i in limbile surori
ch s-a redus apoi la simplu c: carte, cor (aromn). Din punctul
(le veere romnesc acestea snt insg cuvinte de origine latind,
nu elemente vechi greceti, vezi mai sus 1 ; i n element vechiu
grecesc din romnete, care ne arat acelai fonetism, e casc din
grecul xoiax(i).
Pentru tratarea lui x intre cloud vocale dintre care a doua
nu e un e sau c, imprumuturile latine din grecete ne oferd,
pect pot constat, un singur exemplu. E doga vas, butie ;
canal sau ant ; imbrdamintea de sanduri a unui canal ; doagd"
.din grecul Soxii (doric *Soxci) vas, mai ales in corpul omenesc",
de unde derivatul Soxipv vas". In greco-latinul doga avem deci
;pe x intervocalic redat prin g. Dintre elementele vechi greceti
din romanete, care reflecteazA acest fonetism voiu aminti aici
numai pe tragdn cerbicea sau ceafa vitelor de jug ; raget pre-
Jung ; anghind la cai ; umflarea pieptului la vite". De la Cihac II,
p..707, romnul tragdn e dedus de obiceiu din neogrecul tpirpov
Knorpel". Din motive semantice insa" aceast etimologie nu e
probabil, intruat niciunul din cele ratru sensuri inrudite intre
ele ale cuvntului romnesc nu se acoper cu sensul de sgAr-
ciu" al cuvntului neogrec. Primul inteles al lui tragdn, din care
.se explica" toate celelalte, e cerbicea sau ceafa animalelor de
jug", dar in acceptiunea de anghind la cai" se intrezdrete in
acelai timp 1 sensul, altfel neatestat, de gat". Trebue sd ple-
am deci de la un prototip, care s insemneze peat posibil
.acelai lucru : ceaf, gat% Acesta e v.-grecul tpixedoc, ion. atic
TAcqXog Hals, Nacken", de unde porecla TpocxaXac cu ceafa
lat", data lui Constantin cel Mare. Subt raportul formei, in
,ceeace privete pe g intervocalic, romnul tragdn se refera la gre-
cul Tpixo:Xoc, ca i latinul doga la grecul Soxil. Lichida X a trecut
in n : trixcaoc > tragdn, prin disimilare fata de r din prima
silabd. Un caz analog e romnul prieten in loc de *priatel din
sl. prijatelt amicus". De altminteri chiar limba, greaa cunotea
forme duble similare : apUXiov i &padviov, Xioyaiov i Xwyiviov etc.
Guturalele greceti x i y innainte de e i i au fost pala-
lalizate ca 1 cele latine.
Valoarea lui nu se poate determina cu uprinta. Sigur e

www.dacoromanica.ro
432 C. DICULESCU

cd se pronunta in mai multe feluri, dupd dialecte. In imprumutu-

rile fdcute de limba latind e redat cand prin s: Mx.uv19.0c> Sa-
guntum, ligoc > massa, cand prin z: CWv71> zona. Din tran-
scrierea lui C prin 03 sau 8 in unele subdialecte dorice i eolice 34,
reiese cd el se pronunt in acelea ca z al nostru, dialectal V (dz).
Cordspunzator avem zeamd, dialectal dzeamd, din Vp.,a, aziald san
adzetnii din dicup.og etc.
In legAturd cu palatalizarea guturalelor de care am vorbit'
mai sus, std.' tratarea unei guturale sau dentate urmate de grupul
vocalic io. 0 serie de cuvinte nu vor putea fi niciodatd explicate
normal din etimoanele lor greceti sau latineti, dacd mai intaiu
nu vom fi in clar asupra tratdrii in romanete a grupurilor -Lkio,
,zio, tio i -Ldia. PArerea curentd a aceste grupuri au dat in
romanete t, z ca i = kiu, giti, titi 1 = dirt e falsd. Vorbete
contra ei mai intaiu analogia cu tratarea grupurilor -kid-, -tid-
ca I, fata de -ki6-, -116 ca 6": brachiale (cit. braldale)> breitard,
dar orceolus (cit. orkeolus)> urcior. Revenind la cazurile ce ne
preocupd, observdm cd puteus (*putiu) a dat regulat pus, dar
*poteo (----- class, possum) a dat i n'a putut da deck po6, forma
veche i normal a persoanei I a indicativului prezinte de la
verbul a puted, pe care scriitorii modernizanti o inlocuesc adesea
prin analogicul pot. Forma po6 nu e o creatiune adhoc a limbii,
ca diferentiere a unui *pot fatd de poll de la persoana a doua.
In aceastd explicare e ceva artificial i deci fals ; po6 e desvol-
tarea normald a latinului *poteo. Cuvantul beciu berbece tandr
i frumos etc ", neexplicat satisfdator rand acum, eu il deduc
din grecul pvtiov (eolic pipttov) junges Schaf", cu care se aco-
perd pe deplin atat semantic cat 1 formal. Acel bFkion nu puted
da in romanete *bet, ci numai bee! Acest fenomen fonetic e
cons!ant i-I vorn observa. i in alte elemente greceti, pe care
le vorp discutd mai la vale, precum minegoci, licurici, etc. Reiese
,din cele_ de pand aci, c grupurile kio, -1-gio, tio i clio
aveau o articulatie palatald i s'au rezolvat in 6, k, fatd de arti-
culatia dentald a grupurilor kin, = giu, 2- tiu i i- din, care
s-au rezolvat in t i z. Dintre elernentele latine care cad in
sfera acestei legi fonetice, in afard de amintitul poC mai sant ari6
1 mijloc.

84 Comp. A.Thumb, Handbuch der griech. Dialecte p 89, 164, 216 etc.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI (dIECETII DIN LIMBA ROMANA 433

Raportul fonetic dintre romnul ariciu i latinul eficius n-a

putut fi explicat pand acum Intr-un mod satisfacdtor. Din er7cius
ar fi trebuit s-avern *arit. Forma ariciu nu s'a putut nacte din aril
printr'o simpld schimbare de sufix, deoarece ea e o form strd-
veche e proprie i aromanei! i deci organicd. Nici o form
latind reconstruit *erix, er7cem 35, nu satisface, deoarece recon-
structia in sine e nesigurd 1 apoi din ea am fi avut *arice sau
*aric comp. berbece sau berbec, oarece sau parec din vervex
vervecem, sorex soricem etc. i una din aceste forme ar fi trebuit
sd se pstreze mdcar pe undeva, ceea ce nu e cazul. In orice caz
Insd nici *eacem n'ar fi putut da la Aromni o forma cu 6.
Ariciu se reduce la o forma *er7cio, pstratd ca *ericionem la
Sarzi (Kampidano) ritssoni36, apoi in fr. hrisson, prov. eris.
In cuvantul ariciu trdete deci incd o forma de nominativ latin,
care Ee aldturd la cele incirate mai sus, pag. 426 Observatia
fcutd acolo, cd au pstrat aceastd forma' de reguld numai cu-
vintele care Inseamnd fiinte omenecti ci mitologice, se potrivete
i la ariciu. La cei vechi ariciul era privit ca cel mai tiutor
dintre toate viettile 37, iar In credintele populare romne el ocupd
un loc Insemnat ci e o fata destul de simandicoasd, ca unul care
a colaborat cu Dumnezeu la urzifea pamantului. Pe atunci ariciul
era, zice-se, un voinic cu barba mare, ci pentru Intelepciunea lui,
Dumnezeu Ii cerea sfaturi i-I ascult. Dar printr'o greald a
ariciului, pamntul, In loc d'a iegi neted i aezat, cum pldnuise
Dumnezeu, a ecit neregulat, cum II vedem azi cu munti, rapi, I

dealuri, vi ci vagauni. Pentru asta Dumnezeu s-a supdrat pe el

i I-a blestemat s se facd ghem 1 aca a Minas de atunci 38.
Nu e de mirare deci, dacd in seria substantivelor de declina-
rea III: homo hominem, hospes hospitem, judex judicem, imperator
imperatorem, leo leonem, draco draconem, pdstrate nu In forma de
acuzativ, ci In cea de nominativ : om, oaspe, jude, Imptirat, leu,
drac etc., intr i numele micului ariciu din *ericio *ericlonem.
a5 Propus de A. Philippide, Altgriech. Element; 2.
36 S. Pucariu, Lat. u. Ii p. 84. Ideia ca *ericio e un nominativ core-
spunzator lui *ericionem mi-a suggerat-o dl. S. PuFariu. Eu ma gandisem
la Inceput la forma de dativ-ablativ a lui ericlus.
1I0XX' nza, eaufm-ri, ciXX' exivos v /464ya, Gubernatis, Zoolog. mythology 11, Ii
la Havleu EM. 1649.
ff Vezi comunicarile privitoare la ariciu din diferite parti ale "[aril la
Hadeu Et. M.11 1649-1650.

www.dacoromanica.ro
434 C. DICULESCU

In ceia ce privete cuvantul mijloc, explicatia forrnei lui se

impune dela sine. Dad plecam de la forme ca in medio loco avem
pe acel medio care nu putea da decat midi > fat de miedz
miez din medius. Aceast forma cu jresp. di din dio e deasemenea
strveche, Intrucat e proprie 1 aromanei fiilkoc, fiolkuc. Ca / din
mifloc s'ar fi nascut din z subt influenta slavului meida, cum
vrea 0. Densuianu H. L. R. 1243 e cu totul neprobabil, deoarece
acel cuvant slay nu exist i n- a existat niciodata in romanete
ca s poata exercit asemenea inrauriri ; inraurirea de la distanta
ar fi prea curioas.
S. Pucariu imi atrage atentia asupra sufixului romanesc
-iciu care atunci, cand deriva abstracte ar putea coraspunde formei
nominativale -itio, care s'a putut pastra alaturi de -itionem, ca
-atio alturi de -ationem in alte limbi romanice (cf. Meyer Liibke,
Rom. Gramm. II 796), caci romanescul tremuriciu nu poate fi
despartit de italianul. dialectal (Sicilia, Lecce) tremulizzo, cu
acelai sens.
6. Formarea cuvintelor.
De obiceiu cuvintele de origine greacd veche se pastreaza
in romanete cu sufixul lor grec. Sant Insa i cazuri, cand forma
de azi a cuvantului nu se poate explica altfel, decal admitand c
sufixul a fost din capul locului latinizat. AO e bunaoard cazul
substantivului drepned fata de etimonul sau grec Sperm*. Openaviaa,
cu acelai inteles. Forma drepned presupune un prototip *drepanella,
in care sufixul diminutiv latin -ella a inlocuit pe coraspunzatorul
sau grecesc --fc, aoc. Tot a substantivele urdd i leurcid fata de
etimoanele lor greceti thpanc i *XepupWang tradeaza Inlocuirea
sufixului -6617; prin -ida (-idus, -idum), cu alte cuvinte latini-
zarea lui.
Latina vulgara a imprumutat din limba greaca, cum se tie,
nu numai cuvinte, ci i sufixe, care au devenit apoi mai mult sau
mai putin productive. Din acest izvor greco-latin sant sufixele
romaneti -ie pentru form3rea abstractelor, -easd, sufix motional
femenin, -ez, sufix verbal. Pentru motivele aratate mai sus ( 2)
aceste Sufixe tin de elementele latine ale limbei romane, dei
originea lor e greaca. Ca element grec ins trebue mentionat
aici sufixul -afd din istroromanul must-dft mustata", neexplicat
pana acum. In musf-dfq, ca 1 in dacoromanul mustatd, baza

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBA HUMANA. 435

fiind greac, sufixul e de asemenea grec: oc:pog. Compar xr.p-

vulpecula" din xfpz vulpe",iptEXX-occoog coditd" din iyx:XXo;39.
Istrorom. mustdfq presupune deci un prototip grec *p.50:-occpo.; =
pOsz-4 Acelai sufix se ascunde desigur 1 in arom. chimp.
teast (de pete, de om)" <*ilicp-capoc din grecul xipm Haupt,
Kopf von Menschen und Tieren". Sufixul grec -ay(); apare des
imperechiat cu alte sufixe diminutive : ypu;-cp-cov din xpuo6s
aur", :-cp-cov din t5:cis fiu". In aromn aldturi de cdrapli avem
i pe cArAfete Cdpaland" care presupune un prototip *7..ccpv.pic
*-xapotcptaog ; cp e redat in card fete prin f ca 1 In istrorom. mustdk.
In aceast ordine de idei, vine in discutie 1 originea Inca
nelmurit pe deplin a cuvntului aripii, pus de W. Meyer-Ltibke 4
cu drept cuvnt in legAtura cu latinul alapa Ohrfeige, Backen-
strich". Nelmurit a rArnas insa etimologia acestui alapa, Intre-
buintat rar 1 numai in sensul figurat de palm" (peste obraz)" 41.
Ca alapa e atestat IntAiu la un scriitor de origine greacd
Pheadrus e tot a de semnificativ ca i faptul c el se 11-
spandete pe teritoriul rornanic apusean incepAnd din sudul ltaliei:
calabr. alapa Schaufel des Mtihlrades", span. dlaba Rad-
schaufel" etc.42. Intelesul fundamental al romanicului alapa a fost,
cum observ Meyer-Labke aripA" nu Radschaufel", deoarece
transitia de Tnteles in sensul acesta se explica. uor compara
neoprov. akto Radschaufe1", propriu zis aripioard" pecnd
drumul invers al evolutiei semantice ar fi greu de priceput. Re-
iese din cele de pdn'a aci ea' ban romanicului alapa ca 1 a
romanului arip a e neindoios latinul ala aripa", iar in finalul
-apa traete acelai sufix diminutiv grecesc -occpog pe care II in-
tmpinarAm In arom. cdr-apd, istrorom. must-dk, in gr. iyxiXA-
occpo; etc. In sensul de palm (peste obraz)" al lat. alapa se
Intrevede inrAurirea grecului xaccpos cu acelai sens. Deoarece
sufixul grec -cupog mai ave i varianta -vpos compar Ep-ccpo;
haedulus", 116p-tcpoc morulus", bpv-fso-tov psric" din 6pvcc
89 R. Kiihner, Grammatik d. griech. Sprache ed. 2, 1, pag. 709.
48 Zeitschrift 1. rom. Philologie XXXI (1907) pag. 582 urm., unde sant
mentionate i explicArile mai vechi; compara 1 S. Pu5cariu In Dictionarul
Acad. 1 pag. 255,
41 Compar Walde, Etym. Wrterb. d. lat. Sprache pag. 23 uncle e data
1 literatura privitoare la chestiune 5i Ul. Schuchardt In Zeitschrift f. rom.
Phil. XXXI (1907) p 721 urm.
42 M. Liibke EW. nr. 310 i G. Rohlfs in Archivum Romanicum, VII, 450.

www.dacoromanica.ro
436 C. DICULESCU

pasdre" etc. nu e nevoe a deduce pe romanul aripd, pro-

nuntat 1 aripd43, cu accentul pe sufix, din prototipul alapa,
intrucat desvoltarea lui din *alipa, cu varianta -tcpoc a sufixului
grec --acpo;:, e mai fireascd, mai ward. Pe de altd parte numai
acel *alipa a pdstrat intelesul fundamental de aripd", care la
alapa nu se poate atesta.
Grecizarea partiald a unui cuvant latin s-a fcut ins nu
numai prin aninarea unui sufix grec, cum e cazul cu substanti-
vul aripd, ci chiar prin unele modificdri fonetice proprii limbii
greceti. Cateva cuvinte de origine lating, romana le-a motenit
inteadevAr subt o forma' mai mult sau mai putin grecizat, adicd
a cum le pronuntau vorbitorii de origine greacd.
Cuvantul curte bundoard, prezintal fatd de prototipul sdu latin
colzUrs, cohortem inlocuirea lui (7 accentuat prin u, neexplicabild
prin limba latind 44, dar proprie unor elemente vechi greceti din
romanete : zgurd, uture. Acest fenonem fonetic ((0 > ou) a fost,
cum am ardtat in alt loc, o particularitate a vechiului dialect
tesalic, In Romania de rdsdrit forma ciTrtem in loc de cohartem
a fost inteadevr exclusivd, compard rom. curte = alb. kurt, neogr.
xot5p-en. In Apus o intalnim in vechea sardd : curte.
Tot a romanul osanza grsime de porc" nu poate fi
dedus direct din latinul axungia, din cauza lui d in loc de u i
mai ales a lui o in loc de a. Din axungia am fi avut *asunza.
Cuvantul romanesc reprcduce forma atestat aVyytov (*(3(,yroc) 45,
care nu e cleat pronuntarea greacd a latinului axungia.
Latinul mulsa Honigwasser" trdeVe in limba romand subt
forma mursit, cu acela0 sens. Trecerea lui 1 in r insd, nu poate
fi explicatd cleat printr'o inraurire greacd, mai ales cd aceastd
trecere mai e atestatd pentru acest cuvant numai in Sicilia am-
mursalu stisslicher Wein". Inraurirea a plecat de la cuvantul
grec pentru a mulge" : neogr. &p.ipyco = v. grec. ap.iXico, vgr.
rittopy6; = ap.oXy6g mulgAtor, sugAtor".
Un fonetism strein limbei latine cat 1 celei romane se mai
reflecteazd in cuvantul codru bucatd ; pdure seculard ; portiune

43 Vezi I alte variante In Diction. Acad. 1 255.

44 Comp. Candrea-Densusianu, Dict. etim. al limbii rom. nr. 454;
W. Meyer-Liibke EW. nr. 2032.
0 Atestat la Dioscorides si In Corpus glossariorum lat. II, 384; vezi
sl S. Puscariu, Lat. Ti. U. KI. 51, Candrea-Densusianu nr. 1292.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE8TI DIN LIMBA ROMANI 437

de pam'ant ; munte etc." din latinul quadrum. Trecerea lui a in

o n-a fost explicat pand acum 46 S-a recurs chiar la ipoteza
unei mijlociri slave 47, dei cuvantul nu exista nicairi in limbile
slavice. Fapt e Insa ca In Corpus gloss. lat. II 351, cuvantul
acesta e atestat cu o in loc de a chiar In transcriptie greaca :
,toSpa : quadra, un indiciu ca 1 aici avem a face cu pronuntarea
greaca a unui cuvant latin. Mai Intilt retorul i sofistul grec cu
nume roman Quadratus (+ 165 d. Chr.) e numit In izvoarele
greceti Koapazog 48 ; primul apologet cretin Quadratus, originar
probabil din Asia Mica, era numit de Greci KoSpetrog 49 i in
general acest nume latin Quadratus apare in insciptiunile gre-
ceti obinuit sub forma KoSparoc sau liwapaitoc 50 Pronuntarea
x6Spov in loc de quadrum i Koapfeca; in loc de Quadratus 1i
gasete Inteadevar explicatia in particularitatea dialectului eolic
de a preface pe a In o In vecinatatea unui r: otptc4 In loc de
cycpcak, f3p6Xui; In loc de Ppocx15; /toprcciou =-- eAo-cpxnafou, paphlag.
x6ga xocp6fcc etc. 51

Domeniile influentei vechi greceti.

7. Pdstoria.
Inraurirea veche greceasca se resimte mai ales in stera
ocupatiunilor vietei de tard, dintre care locul Intaiu ii ocup
subt acest raport pastoria. In terminologia pastoritului Intalnim
Intr'adevr tot felul de cuvinte de origine veche greceasca privi-
toare la vite, la creterea i la produsele lor.
Vitele mari i mrunte poarta diferite numiri, care privesc
fie coloarea parulul, fie alte particularitati bttoare la ochi.
Numele unei oi cu botul galben sau rou e Coacina, arom.
coatin oaie alba cu capul rocat" = eng. kaen rot", lat.
46 Comp. 0. Densuaianu HLR.171, 72 ; Candrea-Densuianu Diet. Etim ;
Er 384 W. Meyer-Lake UV. nr. 6921.
47 C. von Sanzevitsch n Weigands lahresb. des lnstituts fur rum.
Sprache 11, 27.
48 W. Pape, Griechische Eigennamen, I p. 684-706.
49 Comp. Wetzer u. Welte's Kirchenlexikon X, 645.
6 C. 1. G. Indice ; W. Pape op. i loc. cit.
61P. Kretschmer, Die griechische Sprache in Einleitung in die Altertums-
wissenschaft" ed. 2, hrsg. v. Gercke LI, Norden I p. 529.

www.dacoromanica.ro
438 C. DICULESCU

coccinus scharlachrot" din gr. x6xxtvo; scharlach rot", neogr.

x6xv.tvcn, dial. xtankl; rot". Compara gr. x6xxoc Scharlachbeere,
mit der scharlachrot gefarbt wird". Coacen e numai in limba
romand cuvant specific pdstoresc. Sant imprumutate din roma-
nete : alb. kuatse weisses Schaf mit schwarzen Augen und
Brauen", sarb. kdenica Art Schafe", koe"an Ochsenname ohne
nahere Angabe /tiber die Farbe des Ochsen"1.
Oaia cu lana scurta dar mc ale, find' i creata se chiarnd
tigaie, masc. iigaiu i cu singularul refacut din plural tigdu. Rasa
oilor tigdi numite 1 oi mocaneti" e cea mai frumoasd dintre
cele indigene. In Meyers Konversations-Lexikon ea e astfel de-
scrisd ; glanzwollige Schafe mit flach gekrauselter meist hell-
glanzender Wolle von geringer Feinheit". Cuvantul tigaie, a carui
origine n'a fost lmurit pang acum, sta in legaturd cu grecul
atyoac5stc glatt, blank, glanzend, weich, zart von Kleidern, Stoffen
etc.". Varianta * atycaLo, din care vine forma romaneasca, se
rapoartd la otyccX6sc; ca Xeiptos la Xpp:Ostg ca floarea crinului"
pdiptog la p.uptOstc foarte mull, nenumarat" ancia:o; cenuiu" =
anaStOetg etc. Grecul cs e redat aici prin t, ca i In tarp nisip"
in loc de *silrfa, despre care vezi mai jos. Cuvantul presupttne
deci, o formd dialectald greceascd cu in loc de a, ca apyo'tv.ri .
Apycin, cf:It'fin = atPiin etc.2.
Din rasa tigailor face parte 1 oaia hired, cu lana tigaie,
mandrd 1 creata (Maramure), numita pe-alocurea !mirth i bitcd
oaia cu lana creata i mica" 3. Subt aceasta din urmd forma' in-
talnim cuvantul 1 in limbile vecine : ung. birka oaie cu lana
scurt 1 creata", sarb. birka un fel de oi", polon. bierka
oaie turceasca sau romaneasca cu coada scurta" ceh. birka oaie
ordinard sterna". S. Pucariu Dig. Acad. I, p. 545 e de parere
cd in aceste limbi el a fost rdspandit de pastorii romani. Ca
forma 1 sens bared ne amintete de gr. 7c6-0txa [7cp613cacc] Art
Schafe in Epirus'. B initial in loc de p ne conduce la acele
dialecte vechi greceti, in care n se prefaced in 1 din care i
I Comp. Candrea-Hecht, Les lments latins pag. 65; S. Puscariu EW.
nr. 383; P. Skok in ZRPh. XXXVI (1912) p. 648.
' Vezi dictionarele. Un caz interesant de inlocuirea lui s prin t ne oferd
medoigreaca in TCrecoUptov secure" din lat. securis.
B Dict. Acad. I 545 si T. Papahagi, Graiul Maramuresului p. 216.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE YECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMAN/ 439

latina a fdcut o serie de imprumuturi, precum : burrus feuerrot,

braunrot" < nukS6c, buxus Buxbaum" < .7c15oc, bassus dick" <
miaow, baxea eine leichte Art Sandalen" <*ncistoc din TC6C

Schuhart" etc.4. Dupd Hesychius acest fenomen era propriu

Delfienilor, Tarentinilor 1 Siculilor. 5. SA' se mai observe subt
raportul formei, redarea lui y grec prin a ca 1 in rap, tarp,
usac (arom.) etc., despre care vezi mai sus 4, 428 urm. Forma bind
nu e normald i rAmne de explicat. Dad latinul birrica vestis
ex lana caprarum valde delicata" i birrus, brirrus, byrrhus, a
cdrui origine nu este lmurit 6, e imprumutat din grecete, cum
par a ardt ultimele cloud forme,. atunci i rom. bind' e un dublet
motenit a lui barer'.
Dintre rasele de oi romneti, in afard de rasa figailor de
care am vorbit, ar mai fi de amintit aici, oaia tura, sau turcand,
cu lam mai lungd, mai bogatd, dar mai aspr. Ea e rdspAndit
In Intreg sudestul Europei, avand ca varietti : oaia barsand, oaia
ungureascd, sarbeasca i ruseasca 7. Originea cuvntului turd nu
e ldmuritd. Notiunea de oaie tuna fiind a de apropiat de
notiunea figaie, nu e de mirare, ba chiar ne ateptdrn, ca i in
cuvntul tuna dentala t s stea in locul unui s primitiv, adicd
lurca In loc de *surca, dupd cum figaie In loc de *sigaie. Despre
acest fenomen fonetic propriu elementelor greceti am vorbit la
etimologia cuvntului figaie, unde am mentionat 1 celelalte
exemple. Forma *surd, masc. *surc e acelai cuvnt cu latinul
suricus sau syricus din gr. ouptxcig siric, sirian, de Siria". Com-
pard mediolatin, suricum bl de Turquie", ital. surgo sau sorgo
indicum frumentum". Forma Surus, de unde Suria = Syria la
Du Cange, apare aproape constant in inscriptiunile latine8. Turca
Inseamnd deci oaie siriand sau de Siria, dupd cum 1 in vechea
francezd se zicea mules de Surie sau de Sulie catari de Siria"
(DC) i dupdcum zicem 1 noi oaie ungureascd, sftrbeascd, tur-
4 Comp. Walde, Latein. etym. Wrterb. 102, 85, 86.
5 /*trap In loc de rareiv a aid.", Oardwop In loc de raricewv tater",
fity6s In loc de rucp6s amar", etc., comp. R. Kiihner op. cit. 33, pag. 154
si W. Pape, Griechisch-Deutsches Wrterbuch ed. 2, vol. I, p. 422. voi.
11, p. 434.
6 Vezi Walde Latein. etym. Wrterb. 91.
7 Diaconovici, Enciclopedia rom. III, 492,
8 C. 1. L. 111, 2, Indice: inscripliuni din Dada si Illyricul latin, Forma
era firete uzitata i in Apus.

www.dacoromanica.ro
440 c. DlCULESCU

ceasca, ruseasca etc., sau dupd cum zic Romanii megleniti : oi

gheeanest, arnautest etc. In Siria sl azi oaia ocupa primul loc"
in cresterea vitelor ca si in ocupatia de predilectie a locuitorilor 9.
Oaia baltata cu alb si cu negru se chiamd perceta ; ber-
becele baltat: percet10. La baza acestui cuvant st un tip grec
*Tcotxtp76g --- in transcriplie latin poecirtus, cu ot = lat. oe ca in
lat. Fnebus din grecul cDolpo; etc.11 in loc de 'r.omX-c6; bunt,
buntlarbig". Pentru particularitatea fonetic dialectala, in domeniul
limbei grecesti, a inlocuirii lui l urmat de consoana prin r:
*romp% nontat6c, compar p.opyg in loc de RoXyci; (Hesychius),
o6p7c71 in loc de Gam) . lat. salpa un peste de mare". In neo-
greaca, acest fenomen a devenit reguld : 6.6sp;o6c frate" in loc de
aSeXcpc5c, &preface speranta" in loc de iXrciaot, iipacz venii" din
fiXi5o; etc. 12.
Oaia cu lana neagra se chiama laie, masc. laiu. In aromand
laiu negru" a Inlocuit pretutindeni pe sinonimul su de origine
latina negru. E un cuvant raspandit si mult discutat. I. TiCaloili 13
analizand cunoscutele versuri din Miorita a dedus cd laiu nu
inseamn negru ci alb-galbuiu sau fumuriu. Aceast presupunere
e verificabild si pe deplin justificatA, intru cat prin unele parti,
cuvantul e intrebuintat si azi numai cu acest inteles 14. Accep-
liunea de negru e deci secundara. Pdrerea lui ca rom. lath nu
se poate despgrti de mediolatinul laius, -a, -urn, atestat la Du
Cange si Forcellini III, 632 ca denumire a unei coloni, e de-
asemenea dreapt. Citatele respective, care ne inftisazd acest
cuvant aplicat la coloarea vesmintelor de lang, sunt scoasetlintro
9 Comp. Meyers Konversations-Lexikon XIX, 252.
10 Fr. Dame, Dictionar rom. francez; Hasdeu, Wspunsuri la chestio-
narul linguistic XI, 5 (0It) i 1, 6 (Arges).
" In domeniul limbii grecesti apare transcris prin oe in Inscriptiunile
OL

din Tanagra, A. Thumb, Handbuch der griech. Dialekte 236, p. 224.

12 A. Thumb, Handbuch der neugriechischen Sprache (Strassburg 1910)
31, pag. 20.
13 In Zeitschr. f. rom. Philologie XXXVIII (1914) p 485 urm.
" RIspunsuri la chestionarul lingvistic al lui Hasdeu, vol. X, 251: In
privinla coloarei parului, dacd e surd se zice laie sou seind; Tot acolo,
vol. XVII, 278: Oate late, adicti nid alba nici neagrd; Glosar la Creangai
land late land neagrii,amestecald cu pufine fire albe, deci cenuVe", om law
om cdrunt"; Rasculescu, Literatur pop., indice: lam late cu lana cenuge,
un fir alb i until negru".

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEUI DIN LIMBA ROMANI 441

scriere a episcopului Caesarius de Are late (+ 542)15. In ceia ce

privete acum originea, Treimer (Zeitschr. ibid. 389), care n'avea cu-
notinta de formalatind atestatd, deduce pe laiu din neogreaca. Cuvn-
tul e Intr'adevar grec la origine, vine ins nu din greaca moderna, ci
din greaca veche : vgr. Xiyato; vom Hasen, wie der Hase" din Xczyck
iepure", neogr. lketo; sprenklig wie ein Hase", ep. Aczycc'ec;(0
1146voluct 6); Xcer(1); xcopZs vdc xdcpco xpOtov vi xcv0e0. Comp. Xo:
yktozv zec npOcace. Grecii exprimau adesea colorile dupl. denu-
mirile de anirnale : x(XXco; dem Esel ahnlich ; eselgrau" din xMoc
asin" ; xEXt86vco; negru-rocat ca o andunica" din xeXt3Wv
rndunicd" (vezi mai jos etimologia romanului Ceridoand).
Oaia cu pete roii pe corp se chiamd Ceridoana, un nume
uzitat in acele graiuri locale In care ri se pastreaza Inca sau se
pronunta ca n16; in limba comuna ar suna. *ceridoaie, masculin
*ceridoiu. Deriva din xeXci36vco.; = ionic *xeXcbcivtog schwalben-
farbig ; de culoarea randunelei" aplicat in greaca veche la ani-
male i lucruri : eine braunrote Schlangenart ; ein Beiwort des
Hasen, weil er, wie die Schwalbe dunkelbraun und am Bauch
weiss ist, eine Art Feigen von rotbrauner oder braunroter Farbe,
wie die Schwalbe an der Brust ; ein schwalbenfarbiger Stein".
Oile albe cu pete ruginii pe bot se numesc oadire sau
oacdne. Amandoud formele acestui cuvant se reduc la una co-
muna mai veche oadirne, singular masc. oacdrn, care traete In
aromanul oacdrn vita neagra la cap i alba la corp", in Siracu
ocren, despre oaia care are botul 1 picioarele negre. Cuvantul
face parte din familia grecului 6.ixpo: eine gelbliche Erdfarbe,
Ocher, Ocker", e.oxpog gelb, blassgelb", el)xpouiAac bleichschwarz",
i presupune o formalie ajectivald *kptv, care se referd la
clixpx, dupacum 7.6xxtvoc scharlachrot" la x6y.xo Scharlachbeere',
7.p6;t:vo; la xpOxto; saffranfarbig" etc. Mediobulgarul okren (okrena
16 Caesarius Arelat., Regula ad monachos cap. 26: Vestimenta alio
colore nou induatis, nisi laia, lacuna et nigra nativa; Regula ad virgines
cap. 40: Omnia vero indumenta simplici tantum et lionesto colore habeant,
nunqum nigra, non lucida, sed tantum laia vet lactina. Cap. urm. : Tinctura
in monasterio nulla alla fiat, nisi ut supra dictum est, laia et lachna.
Despre Caesarius de Arelate si scrierile sale vezi Wetzer 8 Welts's Kirchen-
lexikon 2. II, p. 1653-1660.
16 Cuvntul mi-a fost comunicat de S. Puscariu din lucrarea in curs
de tiprire asupra p5storitului de E. Precup.

www.dacoromanica.ro
442 C. DICULESCU

ovca oaie pestrital e imprumutat din romanete. Relevarea cu-

vantului mediobulgar se datorete lui Th. Capidan ".
Prena, masc. preq, se chiama oaia cu rou pe pantece 18.
Forma de azi a acestui cuvant a rezultat dintr'una mai veche *prem,
prin disparitia disimilatoricd a celui de al doilea r. La bazd st
grecul *.rcep:-QUato; rings umher oder am Rande rot, mit einem
roten Saum", din rcepE I'mprejur" 1 ot5oco; rotbraun, riitlich,
rot". Compuse identice *In grecete sant : nepaeuxoc rings umher
oder am Rande weiss, mit einem weissen Saum", din Xeuxg
alb", nerznotxtXoc etc.'
In nite versuri populare din colectia lui Pdsculescu 19 mai
intalnim ca nume de oaie pe bueherek care nefiind 'lush' atestat
pand acum i pe altd cale, nu se tie precis ce anume insem-
neazd. V. Bogrea In DR I, 261 analizand versurile in chestiune
a dedus cu foarte mult probabilitate, cd nu poate fi vorba decat
de oi cu un anumit fel de coarne, Intrucat dui:id versul cu oaie
buclzered yin altele cu berbece prepeleag , cu patru coarne in
cap. Contra derivatiunii propuse tot acolo de Bogrea, din neo-
grecul poOzepcog cu coarne de bou", vorbete 'lima pdstrarea lui
0 ca b in loc de v, cdci ne-am atept la forma *vuclzered, dacd
termenul ar fi inteadevr din neogreaca. Vine din greaca veche,
i anume dintr'un cuvant deaproape inrudit cu ngr. poincepcq.
Forma buchered, masc. bucherel, deminutiv din *bucher, presupune
Inteadevr un tip *bucleru, care nu se deosibete de grecul
005xpoctpoc (0o6xpipo) ochsenhornig" decat prin disimilarea pri-
mului r in I. Cuvantul grec e compus din 000; "bou" i xpoc:pct
varf, cap, coarne".
Dacd oaia are urechile mici, i se zice ciulA, masc. ciul; tot
aa se chiamd i boul cdruia Ii lipsete un corn etc. Cuvantul
ciul (= arom. ail) -Vine din grecul xuXX6g gebogen, krumm, ver-
stiimmelt", ,tuXX6v tb oOg dicitur auris curta et mutila". Neo-
greaca posedd cuvantul supt forma xouX6G ciung de o mand, de
un brat" 2.
17 Elementul slav 364/76. Alta explicare etimologica a cuvantului oaciir
nu cunosc deck pe cea data de G. Pascu In Cirnilituri 1, 27: laiu-oc-dr.
18 T. Papahagi, Graiul si fold. Maramuresului 230.
19 Literatura pop. rom. (Buc. 1910) p. 325.
20 Comp. A. Philippide in Festgabe fr Mussafia.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANi 443

Oaia, junca, vaca etc. care nti fat se nurneste stearpd,

masc. sterp. E acelai cuvant cu sterpa sau streppa Tier, das
im laufenden Jahr nicht geworfen hat" din dialectele sud- si
ostitaliene, si se reduce ca 1 acestea la v.-gr. otip:cpoc unfrucht-
bar", ngr, otipcpcl, cret. CITEp7rx. In dialectele italiene amintite,
cuvantul e pur pdstoral, pe cand in romaneste insernneazd steril"
sau neproductiv" in genere ca si prototipul grecesc. Etimologia,
ori cum evidentd, din greceste, imprtdsitd de filologii romani
mai vechi, a fost respins de filologii mai noi, pe motiv cd st
cere un T ", si s'a propus in schimb un etimon latin *exstirpus
JAM lstari". Aceastd noud etimologie, propus de E. Herzog In
ZRPh. XXVI, 735, a fost admis de toti. Numai Gerhard Rohlfs
in Archivuin Romanicum IX (1925) pag. 159 nr. 3072 se mai
gandete la grecul cyciptcpog, dar si el, tct din cauza tratdrii lui e,
presupune numai o contaminare a lui cu latinul ipotetic exstirpus_
Dar tratarea lui E accentuat din crriptcpoc ca -6" lung, pentru moti-
vele aratate mai sus pag. 425 urm. e tot asa de norrnald ca 1 tra-
tarea lui e din rcircuw: pepene i Xiwv: leu. Apoi cuvantul romanesc ca
si coraspunzdtorul sdu din dialectele italiene cu greu s-ar puteh
despArti de prototipul grecesc cu care se acoperd pe deplin atat
ca sens cat i ca form, iar derivarea dintr'un prototip existent
e totdeauna preferabild uneia dintr'un etimon reconstruit sat
fictiv. Pentru originea greacd rnai vorbes!e rdspandirea cuvantului
numai in acele Orli ale Romaniei2l, care au fost mai direct ex- -
puse inrauririi vecl-i greceti, cat si faptul cd un sinonim al lui
sterp vine tot din greceste : tird.
tird oaie sau vacd stird, dar i ferneie stird din
grecul otepog fern. =rpm unfruchtbar, von Ktihen und Frauen".
Pentru tratarea diftongului et ca 7 vezi rnai sus. Despre rdspan-
direa cuvantului si despre literatura asupra etimologiei lui a vorbit
N. Draganu in DR. II, 615-616. Cuvantul existd fireste i in
alte limbi indoeuropene, precum got. stairo, alb Welt v.-ind.
start unfruchtbar", dar forma rornaneascd a lui n-a putut purcede
decal din greceste. In terminologia pdstoritului se face deosebire intre
sterp i stir : stearpd e vaca sau oaia care n'a fatat inteun an, surd,
care n'a Mat i nu fatd niciodatd, chiar dacd se imperecheazd.
,1 Pentru raspAndirea cuvntului in sudul i in partile de nordest ale
!tali& vezi Gerhard Rohlfs, Griechen und Romanen in Unteritalien p. 114
115, iar pentru raspandirea lui in Balcani T. Capidan in DR. 11, 549.

www.dacoromanica.ro
444 C. D:CULESCU

Berbecele de doi ani, frumos i cu coarnele intoarse in-

clarat se numeste beciu; pe alocurea beciu e denumirea berbe-
celui batran i credincios care merge in fruntea oilor'. Alt cuvant
e arom. be6a, numele unei oi albe, pe care Capidan DR. IV 343
if explica din slavicul bel& demi lutiv din beli, alb", i 1 gasete
atestat subt forma bele" i in graiul Romani lor din Serbia. El
exista de altfel si In unele parti ale Romaniei ca nume de familie
Belciu, in Banat, i ca nume dat unei oi cu lana limpede alba":
belcioacei, pe la Nsaud-Sangiorz 22 Dacorom. beciu berbece
tanar" vine din grecul prixfov (eolic *13fiztov) junges Schaf", de-
minutiv la gxn oaie". Ca grupul ci -1- o (= ti + o) devine re-
gulat e" si nu t, am aralat mai sus 5, pag. 432 urm.
Batal berbece neintors, cu aptitudini de reproducere ; ber-
bece necastrat, lasat pentru reproducere ; tap pentru prasila".
Prin confuzie si subt influenta cuvantului beitut, batal a capatat
si intelesul contrar de berbece Tutors" 23. In tulpina cuvantului
batal se recunoaste .uor v.-grecul pit% gonitor, despre taur,
berbece, tap (loanid)" ; Bespringer, Beschaler" din patito be-
springen, beschalen". Alaturi de pci-crs a existat insa afat forma *parilp
compara p6tns -_, potilp pastor" si ajectivul 13x-c4;c4 apt la
impreunare" (despre vite) cat si corespunzatorul doric *p
cu a in loc de n, compara imyeXxotcry = Excyaccorlig, cum si
cele spuse despre aceasta particularitate a dialectului doric la
pag. 421-422. Cuvantul romanesc presupune un daco-latin batallus
in loc de *batarulus compara lat. satullus din *suturulus iar
grecul *13oacipuxoc, la care se reduce acela, e un diminutiv cu
sufixul -uXo; ca i 47.-c-uXo'c din Cc'pxtos urs".
0 turma de oi de marime mijlocie, cam de vreo MO de
capete, se numeste boteiu. Acest cuvant e uzitat in Moldova,
Bucovina, Maramure i Banat 24 i se acopera ca sens pe deplin,
iar ca forml pand la sufix, cu v.-grecul po:Ov v:ta, oa:e ; pecus
pecudes". Sufixul -du poate fi explicat in mod diferit. Eu nu
cred ca acest sufix s'ar fi addogat la tulpina bot- pe taramul
limbei ramane. Cuvantul ne-a venit gata format, si de unde e
tulpina, de acolo trebue sa fie i sufixul adaogat la ea. Forma
greac p2 care o reproduce cuvantul boteiu e *130-Cii%0V Viehs'all ;
21 Hasdeu, Rspunsuri la chestionarul linguistic XVII, 268.
23 Dictionarul Academiei 1. pag. 515.
24 Dictionarul Academiei 1, pag 628-629.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBA ROMANA 445

staul de oi" ; compara ovii1010 staul de magari" din iivog magar".

Sufixul grec -iltov sau -Ezov avea i functie deminutivala, de ex.
ecyrov, deminutiv la ayyos vas", 13Xczatsiov mugure" din Ado:n.)7
lstar" etc., dar nu acesta sta la baza celui romanesc in cu-
vantul boteiu. Trecerea intelesului de la notiunea de staul de
vite" la cea de tumid de vite" e uor de explicat 1 are analogii,
chiar in limba romang, anume in cuvantul tdrld, care inseamna
atat un fel de staul de oi" cat i turma de oi" 25 Din romanete
cuvantul boteiu a trecut 1 in ucraineana subt forma mai veche
Met turma de oi".
-Se stie c limba ucraineand a pdstrat adesea cuvinte de
origine romana, care s'au pierdut in romaneste, bungoara ru-
inenuvati a rumega" < rorm *rumencl din lat. ruminare. Un
asemenea element e i butei pastor", care amintete un cuvant
romanesc pierdut *buteiu sau *buteu pastor". La baza acestuia
st grecul fiocEk pastor" din verbul potico a pasuna, a p6zi
vitele" ca i voila.); pastor" din vollico sau vop.60) a pauna,
a pzi vitele". Compara si forma porilp pastor". Un cuvant ro-
manesc de origine greacd si de aceiai formatiuni mai e in ro-
maneste amdgeu Inselator" din p.cciek, de care va fi yorba mai
jos. Disparitia lui boteu pastor" din limba romana se datorete
intalnirii i confundarii cu boteiu turma", a carui forma Mita-
teana e chiar boteu.
Pastorii sant ajutati de cate doi-trei MeV numiti boitari,
care mana turma de oi din urma. Explicarea curenta a cuvantu-
lui boitar, ca un imprumut din maghiarul bojtdr Hirtenjunge",
e, cum vom vedeA indata, fundamental greit ; drumul invers al
imprumutului e sigur. Inteadevar, o etimologie satisfacatoare a
acestui cuvant prin limba maghiara nu e posibila 26, iar vechea
presupunere emis cu indoiall de Miklosich i sustinuta ca ceva
sigur acum in urma de 0. Densuianu, ca Ungurii au format pe
al lor bojtdr din lombardul baita coliba" 27 nu e catui de putin
convingatoare : nimeni nu va crede in minunea ca Ungurii au
fost in stare sa formeze derivate dintr'un cuvant pe care limba
25 V. PAcalk RAinariu p. 294: Acest numtir mare de oi (1500-2000)
formeaei o turmcl, care se mai numeVe i ldrld, dupd locul uncle poposesc one.
26 Vezi Gornbocz-Melich, Magyar Etymologiai sztAr 451-452.
27 Grai i Suflet I. pag. 352.

www.dacoromanica.ro
446 C. DICULESCU

-tor nu 1-a posedat i nu-1 poseda. Afara de aceasta nici lega-

tura semantica intre !mita coliba" i intre boitar ciobanel,
pastora" nu e clara. Dar mai presus de toate aceste considera-
liuni std faptul cd romanul boitar nu poate fi despartit de pro-
ventalul boati, bouati, bouti, nord-vest-italian boattiere, rom.
boitaro gardeur de boefs, valet char# de soigner les boefs" 28
Pecat tiu, nici originea acestor cuvinte n-a fost explicat rand
acum ; la Meyer-Ltibke REW. lipsesc. Boitarii sant ajutoarele
pastorilor ; de fapt boitar la origine nici nu insemneazd altceva
decal ajutor". De aceea 1 in dialectul meglenit, baiatul care
cid ajutor baciului se numete pur si simplu jutor29, adica ajutor.
Reiese deci din toate acestea & legatura etimologica dintre roma-
nul boitar i verbul grec po-09,6.0) e limpede i se impune de la
sine. Dupa cum pastorul, adica cel ce pauneaza i vede de vite,
se zicea in grecete Potlip din potito a paunk a vedea de vite",
tot aa unul care da ajutor altuia a trebuit s se zica *1300-idp
din (30060.) a ajuta.". Forma Vop Helfer ; Gehilfe" din f3o0i.a)
a ajuta" se intelege de la sine, In a fel cum se intelege, buna-
-oara, forma de plural, intamplator neatestata, a unui singular atestat,
sau participiul intamplator neatestat al unui verb cunoscut ; ea se
refera apoi la 130)76s helfend, beistehend" ca de pilda Tacntiip
Schiffer, der Schiffende" la ractycOg schwimmend, schiffend",
7:Xctycet5c0 beschiffen" etc. Dacd inlocuirea finalului -e-r (Thoeter)
prin ar (boitar) s'a facut in domeniul limbei romane, atunci acea-
sta se explica prin analogie cu numeroasele substantive in -ar,
-ca viic-ar, bou-ar etc. ; daca forma boitar se ridica insd la un
prototip grecesc coraspunzator, atunci acesta a fost doricul *OcD7-
-ccip, compara dor. inciaccazoip --- Encyaocatil; (Hesychius) cu if do-
ric ------ ionic-atic 7) (vezi mai sus pag. 421 urm). 0 inraurire fonetica
-simi!ara se observa i in formele romanice occidentale citate mai
sus : prov. boati, bouatie, boutie, nord-vest-ital. boattiere din
forma de baza *bo7itlirius. ltalianul buttero pastor", deriva ins
din grecul fiorilp pastor" ; despre acesta vezi Meyer-Ltibke EW.
nr. 1231. In ceia ce privete acum prezenta cuvantului boitar in
ungurete, e de observat ca limba maghiara posedd, cum se tie,
multe elemente romaneti din terminologia pastoritului, intre altele
28 Primele sunt citate dupd Fr. Mistral, Dictionnaire provencal-francais
(Aix-en.-Provence 1877), ultimul (boitaro) dup Gombocz-Melich op. cit.
29 Vezi I. A. Candrea, Viata p5storeasc la Megleniti in Grai i suflet I, 76.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANI 447

pe pakuldr pAstor" din romanul pdcurar (< lat. pecorarius).

Cand Ungurul a cunoscut pe pacurarul roman, caruia el i-a zis
pakuldr, a putut sa cunoascd 1 pe ajutorul acestuia, adica pe
boitarul, caruia i-a zis i el tot bojtdr.
Merindarea sau sacul cu merinde al ciobanului se chiarnd
cu un tipic cuvant grecesc traista", arom. tastru. In primul rand
traista desemneaza sacul cu graunte al calului. Vine din grecul
tciy:otpov mensura annonae praebendaria ad equos praebendarium,
zwiStov, perula". Tulpina cuvantului o avem in TOLyal quidquid
ad victum, equi praesertim, Tdazetat, ordinatur". Disparitia lui y
preces de o vocal i urmat de i are analogii in mai din lat.
nzagis, tndiestru din magistrum etc. Cuvantul traistd trebue s fi
patruns in limba romana relativ tarziu, catre finele epocii migra-
liunii popoarelor. In monumentele greceti clasice nu e atestat.
Asupra originii acestui cuvant vezi Indogermanische Forschun-
gen II 441 443 ; asupra raspandirii lui, G. Meyer, EWA. 434.
Exist 1 in dialectele sud-italiene : calabr. trasta sau trastena
Brotbeutel der Hirten und Jager" 30.
Oile se mulg in amurguf serei i dimineata. Cuvantul amurg
inseamna etimologic chiar timpul mulsului : cip.oXy6; die Melkzeit ;
der erste Drittel der hereinbrechenden Nacht, Finsternis etc.".
Din punctul de vedere fonetic, amurg se reduce la forma ionic
respectiva, cu ov in loc de o, vezi mai sus pag. 420 Inlocuirea lui 1
prin r amurg In loc de amulg ti are originea tot in limba
greaca, datorindu-se apropierii de forma i de sens dintre ver-
bul &Ilan) mulg" 1 tigpyw storc", cum 1 dintre ecp.oXyk =--
a liopyg mulgator, sugator". Alt caz de trecere a lui A in p in
aceleai conditiuni ni-I oferd varianta p.opy6g (Hesychius) a lui
p.oXy6c sac de piele". Amurg" lipsete in neogreaca ; aici notiu-
nea aceasta e redata perifrastic : 6 xcap6; Tor) ap.6pystv -c& Irp6[30:70:.
Substantivul amurg se intalnete cu ajectivul murg negru Wand
in rou", care e ins alt element 31
Timpul de dimineata and pacurarii mulg oile i merg cu
tle la paune se chiama, dupd localitati, prior, pror, preur sau
80 Multimea variata de forme ale acestui cuvnt din dialectele sud-
itallene vezi-o la G. Rohlfs, Griechen und Romanen in Unteritalien p. 36.
at Hasdeu, Etym. M. 1 1114; A. Philippide in Viata Romneasa V
(1910) p. 40. Numai rostul vocalei u in loc de o si Inlocuirea lui 1 prin r
sunt explicate de mine.

www.dacoromanica.ro
448 C. DICULESCU

pnior prOur. La Aromanii din Pind pror sau prour e timpul de

pe la 2 sau 3 ore dupa miezul noptii, and se mand oile la pa-
scut. Explicarile etimologice mai vechi i greu de admis date ace-
stui cuvant sant mentionate de V. Bogrea In DR. I, 260, care
considera cuvantul de neogrec, deducandu-1 din ajectivul npwpoc
timpuriu, prematur". Ramanand la aceasta etimologie, cuvantul
romnesc, care In tot cazul e de origine greaca, se poate deduce
formal tot a de bine i din greaca veche : npcopcc, 7Gpoc.ND:og
Innainte de timp", i din motive de ordin cultural i geografic originea
greaca veche e de preferit celei neogreceti In acest punct. In ceea
ce privete partea semantica Irma, greaca veche ne of era 1 alt
posibilitate de a explica cuvantul romanesc. Ajectivul grec 7cp6wpoc
are atat in greaca veche, cat 1 In cea moderna, numai Insem-
narea generald de timpuriu, innainte de timp", pecan& ro-
manul preur sau prour Insemneaza special numai timpul noptii
de la orele cloud' in sus, innainte de a se face ziud". Pentru
aceasta notiune greaca veche are cuvantul 7cEptopapo; um die
Morgenzeit, gegen Morgen" i ca substantiv, nepEopapov timpul
noplii, and dimineata e aproape". Cu acest cuvant grecesc se
acoperd pe deplin romanul preur, preor atat semantic cat i for-
mal. Disparitia lui ,O. urmat de p e normald ; compara azeirar din
papciaptov i molurei Fenchel" din *p.OX0apov Fenchel ; un
fenomen fonetic despre care voiu vorbi la etimologia acestor
doua cuvinte. Cat privete acum forma proor sau prour, ea se
reduce la v.-grecul npopapov, de unde verbul npoopap*o vor
der Morgendammerung, vor Tagesanbruch aufstehen ; a se scula.
Innainte de revarsatul zorilor, a maneca.". Aceste cuvinte gre-
ceti sant compuse din rcepE catre, in jurul" sau Tcpc5 Innainte"
i 25papoc dimineata demult, timpul dinnainte i dupa revarsatul
zorilor, cand rsare soarele i se scoal oamenii i animalele
din culculul lor".
In dacoromana prour mai inseamnd ajunul Sfantului Gheorghe
i al Bobotezei, adica al acelor sarbtori, cand fermecatoarele Ii
exercita indeosebi meteugul lor magic. Sinonimul lui prour in
aceast acceptiune e Mdnicatoare sarbatoare in ajunul Sfantului
Gheorghe", de la verbul a milneca a se scuba din noapte, pana
In ziu, cu noaptea in cap". Raportul semantic dintre romanul
prour, grec npOopapov i verbul npoOpagco a se scuba din noapte"
revine deci exact intre a maeca i Mnicaloare.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANA 449

Din toate acestea reiese, cd prour in intelesul prim e un

cuvant de origine greacd veche din terminologia romaneascd a
pdstoritului, ca 1 cele de pand ad, iar cu intelesul din urmd el
tine de cuvintele privitoare la arta magicd de aceai origine veche
greceascd, precum : amdgeu, amdgi, farmec, sdiastrd, mdrigdid etc.
Neogreaca 1-a pierdut.
Un cuvant strAvechiu din aceiai sferd de idei cu amurg ci
prour i tot de origine greacd e verbul a se aumd, a se aumd
de ziud a se lumind, a se face ziuA" 32 Derivd dintr'un sub-
stantiv pierdut *aumei aurorA" din grecul *ccUyp.cc (> alb. agume
Morgenrote, Morgen") = cdiyil strAlucire, luminA", neogr. abri)
aurora.'" (zOygpcvor; luceafdrul de dimineatd" v.-grec ccOy6co a
strAluci, a lumind". Pentru paralelismul *airrtict ..-- ociiyil, compard
in greaca veche eqp.cc == EOxil rugAciune" TOMyp.cz =TcX7mil, (lip-
nta = &pup') etc. Grecul *eztTrnicc e cerut apoi 1 de albanezul
ovule. Pdrerea lui G. Meyer Alb. EW. pag. 4, cd acest cuvant
albanez cat 1 verbul corAspunzAtor agoj a se face ziud."
(= gr. at'yrico) ar fi inrudit cu lat. augeo, lit. augu a crecte"
e greitd.

Vasul in care se mulg oile e de diferite forme i poartd

numiri diferite. Unele din acestea sant de origine veche greceascd
i anume :
Calleatd, arom. gdleatd. E acelaci cuvant cu ital. galletta
tazza o vaso da vino", calabr. sic. gaddetta, eng. jalaida, vfr.
jaloie, span. galleta. La baza romanicului galletta, a cdrui origine
n'a putut fi Idmurit rand' acum, st, cred grecul yocuXt8o: yccuM;
Melkeimer, Gelte, Schopfeimer". Interesant in raportul fonetic
dintre yccuMba 1 galletta e asimilarea lui U din diftongul au la
consoana urmdtoare, ca 1 in neogrecul xalipivog din xaup.ivo;,
Vino = st5p(i) etc. 33 Un cuvant romanesc tot de origine veche
greacd, In care se oglindete acelaci fenomen fonetic e pleitnn(ei)
din ionicul TaspAev, -ovo; (de aci i lat. clasic pulino) ngr. 7'4-

83 Ghita Pop, Dicti. rom.-gem. 40: aumd, a se ,.., anbrechen. grauen

(vom Tage)".
83 Vezi A. Thumb, Handbuch der neugriechischen Volkssprache ed. 2,

36 1 24.

www.dacoromanica.ro
450 C. DICULESCU

p.6v:. Pentru tratarea lui 6 intervocalic ca t vezi mai sus pag. 430.
Alta formd romanicd din Balcani a grecului yocuXE6a cu reducere
diftongului aton au la o i cu redarea grecului 6 prin d ca i in
lat. crepida din gr. xprInfact xpptic, trdete in croat. slov. golida,
de unde istrorom. golidg.
Pirnaie, un vas pAntecos de lut, in care se pune laptele
la prins 1 care servete in acelai timp 1 ca vas de muls 1
chiar de gdtit. Cuvntul Ornate, neexplicat pAnd acum, derivd,
prin sincopare, din *pdreinaie i se reduce la un vechiu grecesc
-rceXtvdacov, derivat cu sufixul deminutiv -ciXtov compard ona-
0.clacov, oxacp-atov etc. din =Ain ein Gefss" = =Mc,
7cW.cc Gelte, Melkmass", ait&CM ttg, gym tupOv apIA.youac, ecyysibv
oxurpoet6iic nupiva 'km) nXcettEpov, E?g 6 t p.eXyov to yam.

Putind, vas mai ales de lemn, in care se tine lapte, brnzd,

apd, varzd etc. E acelai cuvnt cu friulanul pOdine mastello,
tinello, tinozza, vaso di legno a doghe, cerchiato di ferro o di
legno, che serve al bucato . .." Ca 1 acesta, romnul putind
vine, cum a ardtat I. A. Candrea, (Cony. Lit. XXX1X, 431 urm.)
din grecul 7CUTEM o sticld mare acoperitd cu o impletiturd de
richitd." Semnificatia fundamentald e de recipient pentru lichide",
indiferent de materialul din care e fcut. i francezul bouteille
sticld" nu e deck un derivat din boute galeat, putind ; bur-
duf". Pentru partea formald i rdspAndirea cuvntului vezi
Candrea, 1. c.
Putineiu putind mica in care se bate laptele ca sd se facd
unt", are la bazd un derivat grecesc din nutfv71 cu sufixul di-
minutival -11cov: *nu-ctviltov, ca 1 arrigov un fel de vas mic" din
arroc vas", 6oVirov butoiu" din SoM receptacol", tioxiicov din
acx6s burduf", Accatipv mugur" din fiXicrrn lAstar" etc.
Cel mai insemnat produs pastoresc e brinza, un fel de car
picant de oaie, care se pastreaza in burdufuri sau in bdici de
animale.
Asupra etimologiei cuvntului brazd s'a scris mult i s'au
emis multe pdreri; ba in varietatea i multimea parerilor emise
cu privire la originea lui poate c numai numele Basarab II con-
cureazd. S'a zis c e latin, slay, thrac, german, a derivd, din

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBT1 DIN LIMBA ROMANA 451

cumele oraplui elvetian Brienz etc.34, iar la urm 0. Densusianu

2 ieit din raza vizuald a cercetrilor de !Ana acum i-i cautd
originea tocmai in dialectele iranice din platoul Pamir. Dar eti-
mologia la care se oprete nu e convingAtoare. Cu ajutorul ver-
bului belucistanean prinag a apAs, a lsa s se scurga', a
stoarce", comparat cu pers. birezan strecurtoare, ciur", D. re-
.construete o forma' *ren6 sau *renz, pe care o compune cu pre-
fixul be- sau bi- luat din alte dialecte de acolo, i ajunge astfel la
ipoteticul *be- sau *bi-renza care a putut exist, in vreun graiu
iranic din cele vorbite altAdata." in rdsAritul Europei". Cum se
vede, acestei etimologii ii lipsete nu numai justificarea istoria,
dar 1 baza formal, ca sA nu mai vorbim de cea semantia.
Persistm deci in pa'rerea, ca" originea cuvntului brnzci trebue
cAutat mai pe aproape, i anume In vreuna din limbile de la
care mai avem cuvinte pAstoreti. Cuvntul braz are azi firete
o acceptiune generald, dar brnza propriu zis'a e de fapt numai
cea pa'strat in burdufuri, deosebit ca preparare i calitate de
,caul dulce, caul sdrat sau cel de putina". Cu aceastI. Insemnare
speciald i primitiva, cuvntul a trecut 1 in limbile vecine, unde
II gAsim adesea explicat prin caseus valachicus sau determinat
mai deaproape prin vorba latin pentru burduf (follis, uter) follis
_brinsa, uter brrze etc. 35. Intelesul primitiv al cuvntului branza
2 fost chiar foale, burduf, sac de piele", i expresia norditaliand
fortnaggio di sbrinzo se reduce la una romneascd veche *ea,
de breinzei -- ca$ de burduf. Numai cu timpul i prin metonimie
branza a cApatat Intelesul de azi, continutul lund numele recipien-
tului, compara Lc din latinul focus vatr". Tot a in rusete
4.in fel de brtinzd e numit panerz, propriu zis co, paner", fiind
vorba mai ales de brnza pgstrata" in coplete, ngerms. K o r b-
84 0 parte din etimologiile mai vechije menlioneaza 0 Densusianu
in Graiu si Suflet 1, 67-71, alta parte le-am mentionat eu fn Orig. I. rom. pag. 48.
Daca adaogam la acestea etimologia propusa de Densusianu, pe care o dis-,
.cutam In text, cum si pe cele propuse de Giuglea in DR. III 573 urm. si de
Pascu (din thracul *berenza, *berdnza < ber oaie") in Rum. Elemente in d.
-Balkansprachen nr. 38 --= Archivum Rom. IX, 34, avem toata bibfiografia
.chestiunii.
85 C. Jire'oek, Die Wlachen und Maurowlachen in den Denkmalern von
Ragusa (Prag, 1879) p. 10; I. Nadejde, Din dreptul vechiu roman (Buc. 1898)
p. 71, 73: Quellen zur Gesch. der Stadt Kronstadt, vol. 1 690; locurile din
-acfasta din urma scriere mi-au fost comunicate de d-1 C. Lacea.

www.dacoromanica.ro
452 C. DICULESCU

kase. Ace le coplete de pastrat branza se fac la not din coa.p

de copac. Ideia de coplet (Jiscella forma) st i la baza de-
numirii romanice a branzei : nprov. furmo Kase", fromatge,,
franc. fromage (> it. formaggio) etc. 36.
In ceea ce privete acum originea, v.-romanut brilna bur-
duf" e acelai cuvant cu albanezul blendze foale, burchlf, pan-
tece", amandoud reducandu-se la un prototip comun *balandia
din grecul 13cabscov sac de piele, pungd", pronuntat poadvScov.
Dentala 'r din grupul vz a devenit sonora din timpul elenistic:
dine, pronuntatpanda 37. Forma intermediara romaneasca a fost
deci *bararizei; albanezul bkndze e sincopat din *baliinckl, ca i
alb. fkin vecin" in loc de vekin, print tata" In loc de *perint etc.
Alta specie de branza, denumita cu un termen tot de origine
greaca, e tafraga branza de vaca". Cuvantul tcifaragd a pier-
dut un r prin disimilare i purcede dintr'o forma mai veche-
*trafaragii, avand la baza un prototip v.-gr. *Tpoccpc'eAcotoc, nom.
tpc'ccpczAocE tpxycatScc tpoccpcaig frischer Kase, Quark". Pentrui
caderea disimilatorica a primului r: tafeiragei in loc de *trafeiragd,
compara tamndare in loc de *trdmndare . Schimbul de sufixe
- Cc, -fax ..2_cq, _Loom era obinuit in limba greaca, d. ex.: ,auMS,
- facz ---= 0.6Acq -axcco5tAcotog sac, punga, traista", Prezenta su-
fixului -coscc (-4) in tpoccp0.-cotcc frischer Kase" e cu atat mai
sigura cu cat el ne intampind i in denurnirea veche greceasca
a altei specii de branza : Eruccbq Pferdekase" din Erricog cal".
Vezi i DR. II, 659.

Dupace pastorii store ca in cupe, ramane* zer, pe care-I

fierb, 1 deasupra-i iese urda, iar ceea ce ramane In fundul cal-
86 Glossarium lsidori: Fiscella forma, ubi casei exprimuntur; Co-
lumella VII, 8: Liquor in fiscellas aut in calatIzos vel in formas trans-
ferena'us est (dupa Diez).
37 Comp. P. Kretschmer, Einleitung in die griechische Sprache 293
urm. i A. Thumb, Die griechischen Dialekte p. 301. In legaturd cu aceasta
gsim la Ptolemeu forma B In loc de Boupyouyan nume etnic
iar la Procopiu 'Exelhorwros in loc de 'EXe,(405psos, nume de persoan (M. Schn-
feld, WOrterb. der altgerm. Personen- und Vlkernamen 56, 74). Grupul ndr
n-ar fi fost redat aid prin yr dacd T preces de P nu s'ar fi pronuntat ca d.
E de observat ins'a ci. la inceput acest fenomen fonetic n-a fost general cum
e azi in neogreaca.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VE CHI GRECETI DIN LIMBA ROMANI 453

clarii se numete arichita" 38. Arichita e deci ceea ce se chiama

in alte pri jintit". Cuvantul arichigi presupune un *ariche,
irespectiv *aricl'e i e la origine acelai cuvant cu arom. alicd sau
.alcd crema ce se suprapune pe lapte i din care se face unt,
branza untoas etc.", alb. aike "smantana". Literal arichild in-
semneaza deci smantAnica". CuvAntul n-are nicio legaturd cu lat.
alica alac ; o bautura preparata din aceast cereald", cum se
crede de la Hadeu incoace (EM. 1643) i cum presupunea Inca mai
nainte Gustav Meyer EWA. 5. E latino-grecul alicula *ccXXxt5X71
ein kurzer leichter Oberwurf, Zipfelmantel" dela XA4, -Dto; ein
Oberkleid ftir Manner". Forma alicula, atestata cu un singur lin
silaba a doua, cam e ceruta de fapt 1 de forma romaneascd, s-a
nascut din cea greaca probabil prin asimilare. In ceea ce privete
partea semantica e de observat, cal dela notiunea generald i
'primitiv de haina, manta" s'a trecut la cea speciala de haina sau
.camaa laptelui, partea grasa. 1 consistenta ce se aaz deasupra
laptelui. Numiri similare IntAmpinam in toate limbile. Aa nu mai
departe, arom. tear& Haut auf der Milch" e din lat. feta Varna",
ital. panna la parte pia butirosa, separata dal latte, che perve
specialmente per fare il burro" e lat. pannus postav" ; apoi alb.
sarenk Haut auf der MiIch" < turc. sarek turban", ucrain
.kolugok% die Haut auf der Mulch" din koiuclz cojoc".

Spre a se scurge de zar, urda scoasa din caldare se pune

intr'un saculet atarnat numit zagarna. Prin zdgdrnd se Intelege
1 o tgarta, un sac sau desaga, a carei forma nu se distinge
'bine 39. Cuvantul zdgdrnd se acopera formal cu grecul occrig, -roog
Mantelsack" pand la sufix, iar semantic pe deplin. Inlocuirea
lui s initial prin z s'a petrecut in domeniul limbei greceti ca 1
in alte cuvinte precum Capyc'vn in loc de occpyc'cvn, Ctpvn in loc
de aci3ovn etc. Sufixul -drad nu e ciar ; compara -add, neclar 1
el, in scdf-drlie teasta capului" cu baza tot greaca : xicp-tov
kleines Gefass, Schalchen, Becher; Schadel". In cuvantul za-
gdrnd din terminologia romaneasca a pastoritului traete deci un
derivat al grecului aiyog manta", azyk Mantelsack". La fel
:sinonimul latin al lui ocyoc, cm*, mantum manta", mantica

88 Hasdeu Etym. M. 11. pag. 1643.

89 e..zAtoarea VI, 172.

www.dacoromanica.ro
454 C. DICULESCII

Mantelsack" traeste tot ca termen pastoral in limbile romanice

din apus : prov, cat. mantega, span. manteca Butter" port. man-
teiga etc., la origine Schlauch in welchem die Butter zubereitet
wird" (comp. Meyer-Labke REW. nr. 5327).

Al doilea produs mai insemnat ce se face din lapte e urda._

Legatura stabilit de Giuglea DR. III, 582-587 intre cuvantul,
urdd i grecul apk zar", 46S)% zgros, cu zar" e incontesta-
bild. Urda se face fierband zdrul ramas, dupd ce s-a scos si
stors casul. Urda nu e deci decal un tupbg apd.)371; branza din
zar" ; la fel e numit acest produs in dialectele franceze : sere
fromage tres maigre, fabrique avec le liquide dont on a tire le-
fromage gras" din ser zar". Pentru deducerea romanului urclei din
grecul dparlc, Giuglea presupune sau un schimb de sufix cu latinul
-idus, intrucat in latina vulgard nu existd ceva analog, sau 1 cu .

pastrarea sufixului grecesc, dar cu schimbarea de accent . . .".

Deoarece schimbul de sufixe e un fenomen cunoscut si obinuit,
mie imi pare mai probabila prima ipoteza. Si schimbarea de
accent e un fenomen frecvent, dar in cazul de fata n-am putut-o
verificd. Exemplul cu pokupov > lat. brityrum cu accentul pe
antepenultirha desi penultima e lunga" nu se potriveste, deoarece
vocalele grecesti lungi din naturd, dar neaccentuate, cam din
secolul al II d. Chr., s- au pronuntat ca scurte, asd ea' pronun-
tarea blityrum convine sistemului de accentuare latin. Tot as
sta lucrul cu lat. tincora ancora" din gr. dEptupa 1 cu multe
altele. Dar in apWarlc, vocala accentuatd w formand penultima
silaba si fiind in acelasi timp si lunga din naturd, din punctul
de vedere latin si chiar roman, accentul nu puted sari pe ante-
penultima. In ceea ce priveste ins schimbul, sufixul grec -687;g
a putut cu atat mai vartos fi inlocuit prin lat. -ida, cu cat aman-
cloud sant oarecum corespondente, d. ex xarcv-6611; din xducvog-
fum are acelasi inteles cu lat. fum-idus din fumus fum" etc.
Deci grecul brAS-qc, ion*ol'ipti)S71c compara forma ionica ate-
stata o5poc zer" a fost imprumutat subt forma *rida, de unde
urdd. Ceea ce confirind pe deplin aceasta etimologie subt rapor-
tul ei formal, caci subt cel semantic este evidenta,, e faptul cd
mai avem in romaneste un cuvant de origine greacd in care
sufixul -(0871; se reflecteazd tot ca -ida. E leurdii, pronuntat
dupd localitti si letirdd, care insemneaza ustoroiu salbatic"

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANI 455

iar prin imprejurimile Bucuretilor praz salbatic" 40 Cuvantul

leurdd se reduce la o forma greaca dialectald de vest (cu 13 in
loc de n) *Xef3upa7ig = XE7cup6571; von Zwiebelgewachsen, aus
iibereinander liegenden Halsen oder Schalen bestehend", din
forma atestata cu 13: Xepipfc Hulse, Schale" = Xinupov Hulse,
Schale". Legatura intre romanul urdd 1 substantivul grec bpoc
zar", a acut-o de altfel i A. Philippide. (Comp. a Pascu, Diet.
etym. macdo-roum. I p. 192).
Branza stricata ca 1 carnea cand se invechete capata nite
viermui numiti ceirefi sau carefi, singular carete.
Contra parerii curente c acest cuvant ar fi o formatiune
romaneasca din car(iu) vierme de lemn" sufixul -ete vorbete
atat partea semantica cat 1 sinonimul asonant carabete, care in
niciun caz nu s'a putut desvolta din car(iu). Carete st in loc de
scdrete i reproduce sunet cu sunet pe grecul czczpic cmccp(Sog
Springwurm ; viermu de intestine, de carne, de branza etc.",
care e la randu-i un derivat al verbului cmccfpco axcep6 a sari,
a salta". Cuvantul grec inseamna deci propriu zis vierme sltd-
ret" i se acoperd deci ca inteles cu denumirea germand a ace-
stui fel de viermi, Springwurm" i cu cea glumeata (din graiul
studentesc) de , acrobat". Disparitia lui s din *sub ete se datorete
etimologiei populare i anume punerii in legatura cu cariu vierme
de lemn" sau cu ceirdbete, tot un fel de viermu, despre care
vom vorbi mai la vale. Dealtfel insai limba greaca ne ofera o
multime de cuvinte alestale cu s initial i fard acest s 41
Un cuvant pdstoresc, in alt ordine de idei, este usuc,
murdaria gras ce se gasete in lana nespalatd a oilor.
Explicarea curent a ace stui cuvant ca postverbal din a usca
e inadmisibila din cauza formei arom. usdc, cu el (accentuat) in
loc de u. In niciun caz u nu pute sa devie aici a.
De fapt avem a face cu un termen pastoral motenit, iar
nu cu o creatiune romaneasca. Apropierea etimologicd intre ro-
Acest din urrnd inteles al cuvantului leurdei mi-a fost comunicat de
amicul i colegul meu D. Teodorescu. Compara sub acest raport I glosa
cyprica veche KcL7rc ra cric6pok (cepe = usturoaie) citata de Hoffman In Die
Griech. Dialekte (Gottingen 1891) 1 p. 118 i explicat mai departe prin
caepa capitata, imam capitatum.
41 Vezi pag. 422, nota 10.

www.dacoromanica.ro
456 C. DICULESCU

manul usuc i grecul otauicos der fette Schweiss oder Schmutz

der ungewaschenen Schafwolle" a fost demult relevatd. Deoarece
ins raportul fonetic dintre cuvantul grec i cel roman n -a fost
explicat pand acum, aceastd etimologie n-a putut trece. Dar nu
,oECIOTCO, Ci o v,rianth dialectald a lui (eolicd) std la baza cuvan-
tului romanesc. Se tie cd grecul acsurcog e compus din et; oaie"
brc6; suc, grsime", i cd acest din urm element e inrudit cu
vsl. sola suc", lat. sucus etc.: 7C din otauno; sth deci in loc de
x. Pe and in cele mai multe dialecte greceti labio-velara indo-
europeand qu o gsim redat regulat prin 7t, in dialectul eolic,
cum 1 in cel ionic inteo anumit categorie de cuvinte, Tntalnim
In locul ei elementul gutural redat prin x(xl, d. ex.: ?locos in loc
de ETCItog =. lat. equus, 6xxo; In loc de 6r Tca sau acOcap.6; = lat.
oculus 42 Forma cordspunzdtoare eolicd a lui oicurcos a fost deci *dou-
xo, la care se reduce atat dacorom. usuc cat i arom. ustic. Pentru
tratarea diftongului o ca u compard onwa> udma umflAturd,
abces" etc. Despre forma aromand us& cu a din y vezi mai sus.
Romanul usuc are 1 o variant ursuc, uzitat In Transilvania 43.
Dacd aceastd formd nu s'a ndscut cumva pe tdramul lirnbei
romane, atunci in ea poate sd se ascundd cuvantul grec pentru
land : gtxov ; ar presupune deci o forma' *er(i)suc Wollschweiss",
care prin contaminare cu usuc a devenit ursuc.

In cele de pand aci am constatat c in terminologia ro-

maneascd a pdstoritului propriu zis existd un insemnat contingent
de elemente vechi greceti i am discutat etimologiile a celor
mai multe dintre ele.
Trecand acum la terminologia privitoare la creterea celor-
lalte specii de vite, elementele greceti se Imputineazd deodat,
In mod surprinzdtor. Avem aici numai cateva cuvinte privitoare
la bou i cal.
Un cuvant de origine greacd aplicat la boi 1 vaci 1
uzitat in Mehedinti e pric breaz, bAltat". Dei 4pric ar putea
fi socotit ca o formatiune recent romaneascd din verbul a pica
sau picura compard picatele pete mici i rotunde in formd
de puncte" totui etimologia aceasta e putin probabild. Par-
42 R. Kiihner, Griech Gramm. ed. 2 pag. 121 etc.
4 3 Frincu oi Candrea, Romnii d. Muntii Apuseni, 106.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBTI DIN LIMBI ROMANI. 457

ticipiile picat sau picurat, din care pric ar fi o forma prescurtat,

nu se intrebuinteala cu sensul de ballat". Pric este In realitate
un cuvant vechiu 1 independent de verbul a pic(ur)a. El s'a nscut
cu obinuita metateza a lui r dintr'o forma mai veche *pic(u)ru
i prototipul p7culu la care se reduce nu e cleat grecul notx(Xo;
pestrit, ballat", notxfAct animalia varii coloris", cu finalul lati-
nizat. Intr'o forma mai apropiata de original, cuvantul traete In
numele de oae Picura 44.
Etimologia veche greaca a cuvantului tragan cerbicea
vitelor de jug ; anghina la cai etc." am expus-o mai sus 5,
pag. 431.
Un euvnt mult discutat e adjectivul murg negru Wand
in rou", mai ales despre cai, dar 1 despre boi, vaci, etc. 0 so-
lutie multumitoare cu privire la originea acestui cuvant n-a fost
-data pand acum. Identitatea sau inrudirea cu substantivul amurg
crepusculul serei" e iluzorie. Despre amurg ca termen specific
pastoresc insemnnd propriu zis timpul mulsului" am vorbit mai
sus. Ca murg n-ar fi decat acest substantiv cu functie de adjectiv,
e cevd ce nu se poate dovedi i nici verified. Amurg e propriu
numai limbei romne : dacorom. amurg. arom. amurgu, ambele cu
acelai inteles ; adjectivul murg, din contra e raspandit ca termen
pastoral in toate limbile din Peninsula Balcanica45. Derivatia din
substantivul latin amurca die beim Auspressen der Oliven vor-
fliessende, wasserige Unreinigkeit, der Vorschas, Quellschaum"
.e tot ad de putin convingatoare ca 1 punerea in legatura a lui
cu alb. mjerguls Nebel, Finsternis" 46 Acestor explicari se opun
greutati nu numai formale ci 1 de sens. Romnul murg, murgu
e din aceeai Eulpind ca 1 arom. murnu vanat inchis" ; in el se
recunoate prezenta sufixului -ic, dupa cum in acesta sufixul -in:
mur-icu adied *p.oup-cx6g negru Wand in rou, ca mura" i mur-inu
adicd *p.ot5p-cvog liana litchis, ca mura" din v.-gr. p.6pov, ion. i
neogrec. p.o0pov mura". Compara 1 neogr. gp:xoc purpurrot" >
.arom. moricu, morcu rou inchis". In greaca veche sufixele -tx4g
44 Atestat la I. Popovici, Die Dialekte der Munteni und Pdureni (Halle-
Salle 1905) pag. 57.
45 Vezi Capidan In DR. II, 540-541.
46 Prima etimologie a fost propusA de Gustav Meyer EWA. 292, a doua
.fie Treimer fn Zeitschr. f. rom. Ph. XXXVIII, 408.

www.dacoromanica.ro
458 C. DICULESCU

i -tvog aveau aceasi functiune 1 se intrebuintau adesea unul itt-

locul altuia, de exemplu octpx-tvic i o&px-tvo; din occg oxpxcic
came" etc. Pentru prefacerea lui c l'n g : *mur(e)gtz murg in loc
de mur(e,cu *murc, compara vitrig sau vitreg din lat. vitricus etc.._
G. Weigand (Jahresb. XII, 163 nota) caut originea adjectivelor
murnu i murg in niste forme balcanice *murenu *murecu din
mura, lat. mb.ra. Aceasta explicare se reduce cam tot la cea data
mai sus. De accentuat e numai, ca la baza acestor forme stau
prototipe vechi greceti. Latinul marum mura" ca element gre-
cesc vezi Walde EWL.495 rerroduce forma dorica ovov, nu
pe cea aticd p.Opov: romanul murii insa aminteste forma ionica
p.o0pov pastrat si in neogreaca. Despre particularitatea dialectului-
ionic de a recta pe 0 prin ou am vorbit in 3 pag. 419-520,
unde am Insirat si cateva reflexe ale ei, in romaneste. Pentru
claritate dau aici tripletul : atic 1.tvoc singur" . ion. p.00vog ---
doric itario.
Un cuvant de origine greaca din terminologia calului mai e
verbul a riinehezit. Acesta apartine la familia cuvintelor grecesti
(56yXog Schnarchen", 6yxce,;(1.), (Sy.xto schnarchen ; schnauben,
von Pferden" si presupune un *rhonclizo din oloco:Xf4w, atestat
cu acelasi inteles i'n greaca medie 47.

7. Agricultura.

Dintre cuvintele romaneti care desemneaza cereale, numai

unul e de origine greaca : alae peutre ; sorte d'courgeon", care
este indiscutabil acelasi cuvant cu grecul au4, -mos Spelt, Dinkel",
de unde i lat. alica alac". Cuvantul romanesc cere o forma
greaca dialectald cu 1 dublu : *,Mo: aiXAcnto;. Dublarea consonan-
telor (geminatele) era tocmai o particularitate esentiaIa a dialec-
tului eolic : p.LAXos ---- 811:Xoc, azDaxt = =Oat, Stvva = Stml,
oiXcvvov = Gamy, mvv6g = p.77vOc, osX6cvwx = oeXiivr xpoivva =
xptim etc.". Sufixul -0c -ccxo, care in forma de baza a cuvan-
tului romanesc tine locul lui --t., -otog, i care e cerut si de fcrma

47 Sextil Pulcariu in Convorbiri Lit. 46, 142.

48 P. Kretschmer, Die griech Sprache in Einleitung in die Altertums,
wissenschaft" hrsg v. A. Gercke u. E Norden 1, p. 1t2 ; Kiihner-Blass, Gram-
matik d. griech. Sprache (Hannover 1390) vol. 1, 272.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$T1 DIN LIMBA ROMANA 459'

spaniolA alaga alac" era foarte uzitat in limba greaca. Astfel

cuvintele XstpAy livadie", 0.uXc2; punga, traist", iAAt un fel
de manta", etc. aveau 1 variantele Xer:p.4 15t5Acc, 520o; etc.
(Thesaurus). Cuvntul alac nu exista' in limbile slavice i nici in
cea albanez ; exist ins in ungureste sub forma alakor. Filo-
logii unguri sustin ca' alakor al lor e imprumutat din romaneste
i anume nu mai nainte de secolul al XV-lea 49. Imprumutul invers
nu se poate justifica. Forma ungureascd alakor reproduce mai
curnd pluralul romanesc alacuri, decal un deminutiv *alacur ne-
atestat.
Curmeiu lemn scos pe tot anul de o vit de vie ; funk-
scurta". Presupune un prototip *xoppAicov deminutiv la xopp,c% ein
Stuck vom Stamme, ein vom Stamme geschnittenes oder ge-
hauenes Stuck, Klotz, Kloben", de unde si arom. curtnu ruptur
de franghie, crampeiu de sfoara, ca'pdtaiu", calabr. kurtnu Baum-
stamm", ambele cu vocalismul ionic (o > u, vezi pag. 420). Pentrtx
sufixul cu functie deminutivald -ipv, compard Accat-ilyov ;,der
Keim, Spross" de la Amor& lastar" i alte exemple date la eti-
mologia cuvantului putineiu, pag. 450. De observat e ca acest
sufix avea sl varianta --/ov ; forma dintai era ionica'. Compard
ciyydov, deminutiv Ia ezyyos ein Gefass", = ionic cinov, cm_tetov,
= ion. ami.iicov din crigla semn" etc.

Parnaie, denumirea unei varietati de struguri. Presupune un

prototip grec *7cepxvccXecc (otacpuA) din nepxyg schwarzblau,
dunkelfarbig, von der dunklen, blulich schwarzen Farbe der
reifenden Weintrauben". *I[Epxvcaiog se referd la nepxv6c, dui:A
cum xusocaios gebogen, gekrtimmt" la xucp6g, cu acelasi inteles.
In greaca veche sufixul -aXio; era foarte intrebuintat la formarea
1 derivarea ajectivelor. Grecul *nepx.vcaga cu accentuarea latind
percmilia a trebuit s dea in romanete Ornate sau pdrnaie..
Grecul nupvccto; reif, gelb", intrebuintat o singura data de Theo-
crit 1,46 ca epitet al struguritor ta-cor.puXo(), ar putea fi deaseme-
nea luat in consideratie pentru lamurirea originii romnului par-
naie, dac lectura ar fi sigura'. Originea cuvantului parnaie, ca
element al terminologiei viticole, e In tot cazul greaca.

49 S. Simony, Grammatik d. ung. Sprache, pag. 69.

www.dacoromanica.ro
-460 C. DICULESCU

Lin vasul in care se calcd strugnrii" din Xvcic die Kufe,

in welche die zu kelternden Weintrauben geworfen werden, Kel-
ter", atestat 1 in latina tarzie subt forma anus (Forcellini).
Unii sant de prere cd lin e din neogreacd ; in cazul acesta insd
am fi avut mai curand linOs decat lin!
Trecand la plantele de gradind cu denumiri motenite din
greaca veche, voiu discuta aici pe molurd, mdrar i busuioc.
Molura e o plant aromaticd cu fructe lungrete, cultivatd ca
legumd : f o e n i c um of f icin a I e. Formal i semantic, cuvantul
molurd reproduce o variant dialectald greacd *116Aoapov In loc de
vo'cpaapov Fenchel" = neogr. p.cilcOpov cu acelai inteles. Inlo-
cuirea lui a inainte s..0 dupd un p era proprie mai ales dialec-
tului eolic : czp6To; in loc de orpcmig, flpOxuq in loc de f3pzxk,
crrponii in loc de ,iotpoaril etc.50. Acest fonetism apare ins i in
alte cazuri, d. ex.: p.oXoxn nalbd" in loc de p.oadcx71, 3a-cxxo; =
bicrcomog, bauccofg = azacelg. Disparitia aspiratei 15 din grupul 0.p :
110X0apov> molurd, e normald, ca 1 in mdrar, despre care vezi
mai jos, i in prour, despre care am vorbit la pag. 447 urm. In neo-
greacd 0 urmat de o consoand devine adesea x : xXc13sp6; alturi
de i5Xti3s6c, XXivo aldturi de intlivivog, =qv( aldturi de 7cco5vf
etc. 51.
Cuvantul mrar e derivat de obiceiu din lat. *marathrium=
marathrum .Fenchel", dar tocmai disparitia lui th din grupul thr
de care vorbirdm, ne aratd cd avem de a face cu un element
grecesc propriu zis : *papOptov, deminutiv din pcipco5pov molurd".
Latinul maiathrium n'ar fi dat in romanete mdrar. De comparat
cu forma dacoromand e alb. maraj Fenchel", arom. maral'u.
Denumirea busuioc e socotit in genere ca venitd prin sla-
vonete. Aceasta mai ales de la Cihac (II, 31) incoace, care In-
ird ca dovezi formele cordspunzdtoare din limbile slavice : bulg.
bosilek, bosilok bosiljok; serbocr. bosilj, bosiltak, bosiok; rus.
bazilik%, bazilika; ucr. vasiheilm, vasilk, vasyljok; pol. bazilia,
55 P. Kretschmer, Die griechische Sprache In Einleitung in die Alter-
tumswissenschaft" hrsg. v. Gercke v. Norden 1, 150; A. Thumb, Handbuch
der griechischen Dialekte 55, 94, 125, 167, 188,195, 207-209, 218-220, 237,
253, 255, 271, 283, 289.
51 Comp. A. Thumb, Handbuch der neugriechischen Volkssprache
.(Strassburg, 1910) 20.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANI 461

bazylik, bazilika ; apoi magh. bisziok, bazsilikom ; alb. bozeljok ;

ngr. pacnXmOs, turc. fesliguen. Cum vedem, Cihac ingrmddeste
tot felul de forme, fArd a face deosebirea necesard intre cele
venite pe cale culturald prin latinul basilicum sau basileum, pre-
cum sant : rus. bazilikz, pol. bazilika etc., serbocr. bosilj, nsl. bosilja
etc. i cele venite indirect din neogreacd, cum sant evident for-
mele ucrainene. A treia categorie o formeazd rom. btisioc de
unde prin armonie vocalicd pe de o parte bisioc, pe de alta
beistdoc, busuioc i'mpreund cu bulgarul bosiljok i neogr. Pam-
Xt&xt (> arom. viisil'ak). Aceste din urmd forme nu pot fi reduse
in ultimd analizd la vgr. 130:cs:Xote5v (> lat. basilicum), neogr. lit.
paa:Xotv, ci la o variantd 13cta:Xcocx6v, care derivd ca si poca:Xot6v
din PczocXe6; rege, impdrat". Forma Voccsatax6v s'a nscut subt
influenfa ajectivului xup:ocx6g din xt5p:oc dome. In greaca veche
sufixele -Lx6g i -cam% se intrebuinfau alternativ, unul in locul
altuia, de ex.: SevSpot6; ci aev3pcast6g, cppcaptog i cppcaptax6g etc.
Romanul baSioc cu variantele amintite derivd din vgr. *(3c4ar,-
Locxciv (ngr. paaatiz) direct, nu prin mijlocire slava. Trecerea
in o a lui a accentuat preces de i era un fenomen fonetic dialec-
tal vechiu grecesc ; d. ex. ilnccang in loc de iirccoa7s moroiu".
Acest fenomen il intampindm si in elementele grecesti ale limbei
latine, bunoard In phiola < cpc0.71, gulioca < *xo)cAuxxil din x6xXfac
Muschel mit gewundenem Gehuse", xoxXfac Schnecke mit
gewundener Schale". Fonetismul PocaLXcax6v basiliocu basioc
e deci strAvechiu greco-latin, nu slay, mai ales cd si acel gulioca
citat mai sus si atestat cu infelesul de nucum juglandium puta-
mina" trdeste in limba romand subt forma de ghioacd, avand
exact acelasi infeles. Acesta n'a mai trecut in bulgard si in sarbd,
cum e cazul lui bosijok, bosiok.
In rubrica agriculturii Isi are locul si terminologia carului,
care de asemenea a fost atinsd cat si cat de Inraurirea veche greacd.
Mai sus, p. 422, si i'n altd ordine de idei, am vorbit de originea
greacd a cuvantului Waned legdtura de fier ce cuprinde osia de
arcul trsurii; intinzdtoarea sau lamba carului".
Lanful scurt cu cloud belciuge sau inele la capete, care
serveste a ilinddi o tanjald de alta, and trag mai multe perechi
de boi se numeste carcele, cuvant intrebuinfat cu acest Infeles
numai la plural. Carceia, la sigular, e un inel mare cu care in-

www.dacoromanica.ro
 4162 C. DICULESCU

4epenim coasa pe coporaie. E grecul xptaXcov Ring", deminutiv

da xpfxos Kreis, Ring; ein Ring am Pferdegeschirr, mit dem man
die Pferde an einem Pflocke, Eatup, an der Spitze der Deichsel
befestigt." Forma organicd *creiceie a devenit cdrceie prin obi-
nuita metateza a lui r. Ca forma cuvantul carceie se intalnete
cu camel sau cdrceiu, plural cdrcei (e masculin 0 coarda de vita,
crampe." Acesta e insd alt element, i alta e originea lui.
StrAgAlia die Scheibe von der Wagenachse". E o rotita sau
cerculet de fier ce se pune pe langd capdtul osiei spre a im-
. -piedeca frecarea capatanei cu umdrul podului. Forma strdglie
cu s protetic reproduce cuvantul vechiu grecesc tpoycata rein
runder Korper, der sich zwischen zwei festen Punkten urn seine
Achse dreht, Cylinder, Walze, Haspel, Winde" din tpcixos Kreis,
Scheibe". Pentru tratarea lui y intervocalic ca g, compard latinul
doga din Soyil i rom. tragdn din Tpcicxcaov ; despre acesta vezi
mai sLis pag. 457. Cuvantul i-a pastrat accentuarea greaca, ceea
ce se intampla mai ales cu finalul -fa, cand e simtit ca sufix,
de exemplu mdnie din p.tzvfa, mrturie din paptupfa. Lichida 1 e
pastrata in pozitie intervocalic prin disimilare fata de primul r.
In terminologia apicold a fost recunoscut ca element vechiu
grecesc stup casa albinelor" din avfacos Stock, Stengel ; Hoh-
lung" 52. Stupui se face dintr'un trunchiu de copac scobit. Cu-
vantul a suferit o insemnala restrangere in sfera intelesului. S-a
zis intaiu stup de albine ---7- trunchiu scobit pentru albine, german
Bienenstock, i apoi cuvnful a ramas pietrificat numai cu acest
inteles. Ceea ce mai e de adaogat, e cd i echivalentul latin al
grecului attircos, truncus, a suferit in latina tarzie aceeai restrangere
in sfera intelesului: truncus vas apum in truncis arborum". La
fel italianul bugno Bienenstock" = prov. bugno Baumstamm".
In arom. slit', albina evolutia semantica a mers mai departe
i se poate compara cu dacorom. albind din lat. alvina stup" 53.
7 . V iindtoarea i pescuitul.
Urma, semnul vizibil ce-1 lasd pe pamant mersul omului i
al animalelor cum 1 lucrurile trase sau tarate etc. Propriu zis
insd urma e mirosul caracteristic ce-1 las vanatul in drumul ski
32 Gustav Meyer In Inclngerm. Forsch. VI, 121; G. Pascu, Etimologil
rom. (Iasi 1910) p. 48.
53 Despre acesta S. Puscariu in Cony. Lit, XXXIX, 50.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANI 463

li dupa. care se iau canii adulmecandu-l. Romanul urma face

'parte din familia cuvintelor romanice : ital. orma urea", arp.
usemg, cerign. uresgmg, lomb. usma, berg. osma, span. husma,
husmar Geruch nachspilren" , pe care de la Diez aproape toti
filologii o deduc din grecul dog] tniros". Dei se da ca paralelism
.al tratarii lui at ca rm reflexele romanice ale grecului xaeuarz
der Takt, nachdem gerudert wird" : sic. kyurma, apul. Icyrmc,
portug. chusma, chulma, churma, totqi romanul urmd, care se
departeaza de forma italiana si prin u in loc de o, nu poate fi
dedus din 601.14, ci dintr'o varianta a acestuia : 00[14, cu OU ionic
in loc de o vezi mai sus etimologia cuvantului drum etc.
si pp, in loc de op.. Ca trecerea grupului op, (pronuntat 11) in pp.
era o particularitate dialectald greceascd se probeaza prin varianta
.dorica, atestata de mai multe ori, stOpp.os in loc de xcicsp.os po-
doaba ; lume" 54.
Aiepta a arunca, a repezi cu putere mai ales o arma ; a
indrepta, a conduce, a ghici". Contra derivarii acestui verb din
latinul ad-jectare sau ejectare vorbete tratarea insolita a lui j ca
i: ar fi trebuit s-avem *ajeptcl in consonanta cu francezul jeter
din jectare. cat pentru verbul trec, el nu poate fi adus in spri-
jinul acestei etimologii, ca un alt caz de redare a lui j prin i,
deoarece forma trajicio nu e decat o transcriere etimologica fals
in loc de traicio, din care deriva si corespondentele romanice
ale romanului trec; comp. Meyer-LiThke, REW. 8842. Romanul
aieptd e un verb compus din a (-= lat. ad) i grecul ZCZTVCCO senden,
schicken, werfen besonders von Geschossen : a arunca mai ales
proiectile de arma".
Iniepta a arunca" din in grecul EiTCV.0 senden, schicken, wer-
fen". Compard aieptd.Latinul injectare s'a pa strat numai in proventalul
enjit. Grecul c n'a avut niciodat valoarea consonantica a latinului j.
Cursa, aparat de prins animale constand de obiceiu dintr'o
impletiturd de sarma sau de nuiele i avand un mecanism la gull.
Cea mai cunoscutd e cursa de prins soareci mai ales de sarma,
apoi cursa de prins pete, de aceiasi forma dar mai mare i
facutd, in lipsa de sarm, din rachit sau chiar din trestie ; dea-
semenea cursa de raci etc.55. Derivarea cuvantului cursii din medio-
54 Vezi A. Thumb, Handbuch der griechischen Dialekte p. 128. In dia-
lectul thesalic t- din cr treceA In p i innainte de sonora d, ibidem p. 241.
55 F. R. Atila, Petii i pescuitul 124 1 125.

www.dacoromanica.ro
464 C. DICULESCU

latinul cursa expeditie" propusd de Tiktin DRW. a. v., cade in

fata greuttilor sernantice ; inaimisibila din aceleasi motive e sl
cea propusa de Gustav Meyer EWAlb. p. 216, din turc. kurs, kursa
disque, toute chose ronde et plate, pastille, pate d'odeur". In .
domeniul limbei romane cursd se rapoart la o varianta *curia',
dupacum spas exi: la alaturi de spat i invers Mid alaturi de
Ursa', coapfd alaturi de coapsd. La baza lui curse': *culla st
grecul xuptia Flechtwerk", x6p-cri )6p-cog Fischerreuse, womit man
bei Tag und Nacht Fische fangt". Insemnarea fundamentald a
cuvantului cursd e deci impletiturd de sal-ma sau nuiele". Aceeai
evolutie semantica ne oferd gratie curs", care e tot o im-
pletiturd de nuiele. In fisele pentru Dictionarul Academiei cursd
e atestat I cu intelesul de arma", fdra a se spune insa precis.
ce anume armd ; la fel grecul xOpros insemna I un fel de scut.
Albanezul kuras Falle" e imprumutat din romaneste, cu redarea
lui s prin ,8, ca I in Otkere secard", 041ca cutit, sabie" din
ital. sica etc.

8. Industria casnicd i gospoddria.

Spata, partea vatalelor, care bate firul bdgat deacurmezisut
intre firele urzelei. Vine din greco-latinul spatha orco'c0-71 ein brei-
tes flaches Holz, dessen sich die Weber statt des Kammes oder
der Weberlade beim alten senkrechten Webstuhle bedienten, urn
den Einschlag festzuschlagen und so das Gewebe dicht zu ma-
chen". Am pus acest cuvant printre elementele vechi grecesti ale
hmbei romane, desi e in acelasi timp latin si general romanic.
Nurnai in limba romana el isi pastreaza insa sensul vechiu din gre-
ceste, ca element al terminologiei textile, desi lucrul are azi alta
formd i alta infatiare. Pentru notiunea de spata de la razboiul de
tesut celelalte limbi romanice au tot alte cuvinte : fr. rot (du
mtier a tisser), sau peigne de tisserand, ital. pettine, span. peine,
rastrillo, carda; portug. pente dos tecel6es, liciatrio, cat. pinta,
carda. Afara de aceasta, numai in limba romand cuvantul sputa'
are un deminutiv de formatie greceasca, speteazd, necunoscut
celorlalte limbi romanice.
Speteaza la razboiu e o scandurice ca de un metru de lunga
si 10-12 centimetri de lath' ; pe ea se fac itele cu undreaua.
Prin speteazd se mai intelege o parte a carutei, dricul format din

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECM GRECETI DIN L1MBA ROMANI 465

carmbi i speteze ; o parte a rotii morii etc. Se reduce la un

tip *spatidia din grecul oncegacoy spatd mica".
Despre cuvntul natra firele urzelei dintre ite ci sulul
dinddrdt" am vorbit mai sus ( 3, pag. 421 urm.).
Locul dintre sulul din nainte pand la ite, format parte din
panzd tesutd gata, parte din urzeald, adicd acela care contrar
natrei e mereu in bdtaia spetei, se chiamd spar, p'alocurea spas.
Cuvantul spas, dintr'un *spathium confundat de la inceput cu
spatium, are la bazd un derivat grec al lui CITC&OCC, anume 07Ci-
81010 respectiv arcccais das mit der =6091 auf dem senkrechten
Webstuhl geschlagene Gewebe". Alte formatiuni greceti cu inte-
lesuri identice sau apropiate sant : arcdc19-va das mit der arvian
geschlagene Gewebe", ancollt6s von Geweben die auf dem senk-
rechten Webstuhl gewebt und dicht gemacht werden". Latinul
spatium s'a pdstrat insd in compusul reispat interval, rdstimp",
despre care vezi S. Puccariu in Cony. Lit. XXXIX, 74.
Capetele urzelei rdmase de la tesut, care tindu-se se
intrebuinteazd ca ata pentru cusut, se chiamd urioc. Intelesul
fundamental e capete, vdrfuri, extremitti". La baza cuvantului
st grecul oUpfaxos das hinterste oder dusserste Ende" = obpo6X6.5
das Ausserste, die Spitze" din oOpi coadal'. Inlocuirea lui a
dupd i prin o nu s'a petrecut in domeniul limbei romne. E a
particularitate veche greceasch, pe care o surprindem in grecul
alls in loc de iiradans, in mediolat. phiola din *cpcan = cpctan
fiol", in lat. vulg. gulioca> rom. ghioacei din gr. *x0xXcootOy i
in rom. beisclioc, busuioc Mta de grecul pccaatax6v (13aciacox6v),
despre care am vorbit mai sus, pag. 460-461.
Inoue& a amesteca laolaltd ; a pune in dezordine, a aduce
confuziune", verb compus din prefixul in- ci forma simpld pier-
dutd azi *curcez in loc de *crucd. Din originalul *crucei a amesteca
laolalt firele" etc., s'a format mai intaiu compusul descurcez i
apoi in opozitie mai accentuatd cu acesta, actualul incurcei. In
notiunea de a incurca, fie a actiunea e voitd (a trage sforile
spre a incurca pe cineva) sau nu (m'am incurcat inteo retea,
inteo afacere), ideea de fire in sens real sau figurat e totdeauna
prezent ; deasemenea ideea de tesut: relea, mreajd, pAnzd in
sens figurat. Cuvantul vine din grecul xpox6 mit den Einschlags-

www.dacoromanica.ro
466 C. DICULESCU

laden umwickeln, weben, umwinden", xp6wri der Einschlag beim

Gewebe". A tese inseamna propriu zis a amestecd laolaltd aa
de bine firele bataturii cu ale urzelei, ca sa nu se mai poata
desface sau descurca. Cand Imprteasa bizantina Sofia a trimes
vorba generalului Narses, care era famen, s lase postul de
guvernator al Italiei i s vina mai bine la palat, unde ar puteh
toarce land cu servitoarele, acela i-a raspuns, ca-i va tese o
panza pe care sd n-o poat descurca toata. viata 56 Prin teserea
panzei de care e vorba aici se face aluzie la pretinsul indemn
dat de Narses Longobarzilor de a cucerl Italia, o incuraturd
politica, fata de care atat artnata cat i diplomatia bizantina s-au
al-Mat neputincioase.
Verbul a incurca s-a desprins deci din terminologia veche
a tesutului 1 se intrebuinteazd numai in sens figurat. Treptele
desvoltrii Intelesului sant : tesut > complicat > Incurcat. Aceiai
desvoltare semantica o poate avea 1 notiunea de a impleti: I'mpletit
> complicat > Incurcat. Compara In greaca veche nXoxtos ge-
flochten, verflochten, verwickelt", 7cXoxii das Flechten, Weben ;
das Geflecht, Gewebe" i in sens figurat verwickelte, verstrickte
Rede, Bestrickung, List". Din arta impletitului, care e mai veche,
s'a desvoltat aceea a tesutului, mai noud.
$teaza, un fel de mid impletita din nuiele i din lopatele,
avand fiecare lopatica trei-patru gaurele. Acest vas se pune
deoparte de ltoc la moard ori piu, in care se pun laicere,
scoarte etc., i care invartite fiind de apa se fac mai groase mai
paroase. .teaza numita 1 valtoare e deosebit de piu : l'n acea-
sta se Trigroaa dimia sau panura pentru zeghi i cioareci, in
;teazel numai toalele. Cuvantul geazd e grecul axeStex, dialectal
4oxeSict ,,ein leicht gezimmertes Geriist, Gestell ; ein leicht ge-
bautes Schiff, Floss, ein leicht zusammengeftigtes Floss", de unde
1 lat. navis schedia ein in der Eile leicht gemachtes Schiff, nur
56 Paulus Diaconus,Historia Langobardorum 11, 5: Cui Sophia augusta
inter cetera, quia eunuchus erat, lzaec fertur mandasse, ut eum puellis in
genicio lanarum faceret pensa dividere. Ad quae verba Narsis dicitur twee
responsa dedisse: talem se eldem telam orditurnm, qnalein ipsa, dam YiTe-
ret deponere non possit. Spre a se vede aceast idee exprimat 1 in alt1
limb, dau aici partea din urm5. In traducere germanA (dupl Otto Abel,
Paulus Diaconus, Berlin, 1849, pag. 35): ... er wolle ihr ein Gespinnst an .
fertigen, dass sie ihre Lebtage nicht mehr werde entwirren knnen".

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBA ROMANA 467

aus roh zusammengefilgten Balken". Despre alternanta grupuri-

lor CM 1 ox in vechile dialecte greceti vezi dictionarele i R.
Kiihner, Griech Gramm. ed. 2, I, 28, P. 123 : oxeXts alturi de
oxeXis, oxcvSc'ap.os alturi de oxceiXpos etc. Forinele cu ox
erau atice.
Alt cuvant e teaza betiorul pe care se impletesc cu
iglita ochiurile de la npast sau mreaja." (Banat). Acesta pre-
supune un prototip *scidia < *oxfacov sau oxfScov ein kleines
gespaltenes Stuck Holz, Splitter, Schell, Schindel", de unde 1
latinul rar intrebuintat Schidiae aschii, tandari". teaza in acest
de al doilea sens nu e de fapt decal o tandra de lemn nete-
zita. 1 rotunzit ". Compara 1 ital. scheggia aschie" din ace-
lai izvor.
Cada, vas mai mare decat putina in forma de con trunchiat ;
arom. cadd. Presupune o forma veche greceasca *xo'can in loc de
xdcSos ein Gefass, Fass, Eimer, zu Wasser und zu Wein", de
unde l lat. cadus. In domeniul romanic de apus acest cuvant
apare numai acolo unde inraurirea greaca a fost mai puternica :
calabr. katu, tarent. neap. abruzz. kate, compard Meyer-Ltibke
REW., nr. 1456. Fenomenul schimbarii genului : cadd din *xc'can in
loc de xciaos, era frecvent in greaca veche : ve7co.5 i vccorq vale
paduroasa", vcrotos i virri bland", rcitpos I nitpn stanca,
piatr" etc.
Note, cu variantele cdpal i cdpet, uzitat in Banat, Mehe-
dinti, Valcea. E un vas de lemn sau de tinichea servind ca
masura cu care se ia vama la moara. Vine din grecul xarciTcc
sau xarctan ein Getreidemass zwei xofvoces haltend".
Craf covata mica rotunda; covatd mica In care se framanta
cozonacii; stasurd de capacitate cu care se ia vama la moara".
E grecul xucpos ein hohles Gefass". In cele trei sunete ale sale,
cuvantul gdf prezinta toate particularitatile fonetice proprii unui
element vechiu grecesc: trecerea lui x in g vezi etimologia
cuvantului gutuiu , redarea lui y prin a i a lui cp prin f, de-
spre care am vorbit mai sus 4 L 5 pag. 428, 430.
57 Candrea In Convorbirl Lit. XXXIX, 1137 deduce pe Veazei din (Txttet
.,aschie, tandara, iIa) Sindrila", ceea ce e mai putin probabil.

www.dacoromanica.ro
468 C. DICULESCU

Ciupd albia in care se scaldO copiii ; apa caldO pentru

scaldatul copiilor". E grecul xincn Hohlung, hohles Gefass" 58
Cuvantul e atestat l in toponimie : aupa, parau In judetul Valcea,
o numire ca 1 Alghia, parau in judetul Botoani.
Seafd vas de lemn sau de metal cu care se ia Mina din
sac i altele ; trocan mic in care se piseazd usturoiu i alte
lucruri ; imbrdcamintea osoasd a broatei testoase : broascA cu
scafO ; teasta capului " 59. Vine din v. grecul oxicpn je.es Ge-
fass : Trog, Wanne, Napf". Pentru ultimele cloud acceptiuni, corn-
par deminutivul oxdtcpwv kleine Wanne, kleiner Trog, der obere
Schadel, Hirnschale". PArerea curentd cd scafd ar fi un element
neogrec nu se poate justifica prin nimic. Cuvantul e atestat de
timpuriu : II intampinam in Psaltirea Scheiand i l'n vechile do-
cumente, iar diferitele acceptiuni ale lui se acoper pe deplin cu
cele din greaca vecte. Apoi insui derivatul romanesc scdfdrlie,
format cu sufixul neproductiv -dad, ne aratd cd avem a face cu
un cuvant vechiu, nu cu unul intrat tarziu in limba,
Teucd, vasul in care cad grOuntele din coul morii pentru
a trece Intre pietre ; copit, covatica, ldit; vas de cir pentru
porci ; zghiabul de la put, ulucul de piatr unde beau apd ratele
i gdinile; un cuier de pus vasele de bucdtrie ; piva in care
ciobanii pun zrul". La baza acestui cuvant st grecul TSG)(05
huche pour la farine ; cruche, pot, amphore ; baignoire ; tonneau
de bais, ustensile, instrument" (Bailly). Identitatea romanului teual
cu grecul teoxos e perfect atat subt raportul semantic, cu toat
varietatea sensurilor, cat 1 subt raportul formei. Cat privete
cantitatea vocalei accentuate greceti e, vezi mai sus pag. 425
cele spuse la discutia asupra etimologiei cuvantului leu. Derivatia
din maghiarul Nice trunchiu, tulpin, butean" nu-mi pare pro-
babil. Aceast etimologie numai atunci ar puteA fi luatd in
consideratie, and cuvantul unguresc s'ar gsl atestat pe undeva
mOcar cu unul din intelesurile cuvantului romanesc.
Targii co, paner de nuiele 68 ; ingrdditurd care servete de
pat, pat de purtat in tabard mai ales din impletiturd de nuiele".
68 G. Pascu, Etimologii romnesti, pag. 46.
59 SAghinescu, Scrutare (lasi, 1898) 39.
60 Revista crit. lit. IV, pag. 169.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANI 469

Asonanta acestui cuvant cu ngerms. Trage, care niciodat nu

insemneazd co sau paner de nuiele" e intAmplAtoare. Rom.
targd se reduce la un prototip grec *tdcrn = Tapir/ Flecht-
werk, grosser geflochtener Korb". Forma *.Dipyri se referd la
Tapyciv7) dupd cum ..cciprq grosser geflochtener Korb" la tZercim
grosser geflochtener Korb". Barcian (Dict. rom germ.) d cu-
vntul target' ci cu intelesul de urloiu ingradit la casele de lard :
der geflochtene Rauchfang".
Pop bucatd de lemn ce se pune in mod provizoriti spre a
tinea un gard, o bute" etc. Vine din gr. 67z,67rou; Filtse tinter
sich habend, mit Ffissen oder Stfitzen versehen". Intelesul primi-
tiv al cuvantului pop a fost deci orice lucru sprijinit pe un par"
i apoi s'a chemat aa parul insuci. In dialectul meglenit cuvan-
tul 1i pdstreazd intelesul primitiv e poip cucld pe par". Megle- ,
nitii numesc deci poip cucla care e sprijinitd pe un par, noi
numim pop, din contra, parul care tine cucla. Cuvinte cti i epen-
tetic de felul celui din poip mai existd in dialectul meglenit ;
compard Th. Capidan, Meglenoromanii, pag. 119. Explicatia lui
nu ne intereseazd aici.
Sculti unealtd, instrument; lucru scump, gifivaer", un cu-
vant a cdrui origine n'a fost Idmuritd inteun mod satisfcdtor
pand acum. Vine din forma &Ala. *oxMov = oxfiXov die dem
getfiteten Feinde abgenommene Rfistung oder Kleidung, Waffen-
beute". Dublarea sau geminarea consonantelor era una din cele
mai caractetistice particularitti ale dialectfilui eolic, compard :
eolic oscaXce = doric otoace, ionic aripal coliamta"; eolic 136XXcc
= doric pcoM, ioft. atic flou24 vointa, deciziune, consiliu" ;
colic Tc&lipa doric iti posesiune, proprietate". Vezi i
exemplele date la discutia etimologiei cilvantului a/ac (pag. 458)
cum 1 literatura citatd acolo. Subt raportul sematitio'gdted e un
interesant element istorico-cultural. Prin scale ne intelegeau la
inceput numai lucturile luate ca pradd de la inanilcul invins sau
ucis.Evolutia semantica a cuvntului scald: pradd, Spolii > unelte,
lucruri scumpe, are analogii bine precizate In alte limbi, precum,
germ. rauba pradd, imbradminte (serisul acesta e secundar)'>
ital. roba lucru; haine; efecte ; unelte; avere", cat. roba marfd,
stofd, vemant" etc.; nslov. serbocr. odor, -ra prad ; veeminte,
arme" (ultimele dota sensuri skit sectindare) > tom. odoare

www.dacoromanica.ro
470 C. DICULESCU

vesmintefe bisericeti i alte obiecte sacre ; lucruri scumpe,

giuvaere".
Bureil haind brbteascd de land ; un fel de manta mare
de land necdptuit ; ubd neagr ; cojoc mare 1 mitos ; blanl
de piele de miel". Derivatia din polonul burka manta scurt de
ploaie din land ordinard" nu e satisfcdtoare, deoarece cuvantul
polon care nu poate fi explicat din vreo tulpind slav este mai
de grabd el insui imprumutat din romanete. Berneker nu admite
pe buika printre cuvintele slave discutate In dictionarul sdu eti-
mologic. Cihac (II 34) a incercat s pund in legAturd cuvantul
polonez, ba cu cehul bra, bufka furtund", care e ins cu totut
alt element, ba cu maghiarul burkony, care e vdit imprumutat
din romanete : burcoiu, dialectal burcori, derivat din birth" cu
sufixul migmentativ -oiu (dialectal -on) ca I zeghioiu din zeghe,
butoiu din bute etc. Romanul burcd are la bald un prototip
*byrrica = birrica vestis ex lana caprarum valde delicata" din
burra zottiger Gewand", birrus, byrrus, byrrhus ein mit einer
Kapuze versehener ilberwurr, gr. pippos xXcepits. Substantivul
burcd se reduce impreund cu prototipul sdu *byrrica, lat. birrica,
birrus, byrrus, burra la acel cuvant grecesc care std i la baza
romanului bared sou Nivel land tigaie, mandr i creatd", de
spre care am vorbit mai sus, pag. 438.
Mile chapeau", un cuvant neexplicat etimologic Valid
acum. Tiktin in al sdu Deutsch. rum. Wb. II 1110 se gandete
a derivarea cu totul neprobabild din substantivul par Haar".
Purcede, cred, din deminutivul grecesc de formatie obinuit de
la cpoaccptov dela cpaccpov sau cpcaccpcg ein Kopfschmuck der zugleich
zur Bedeckung diente", hi transcriptie latind phalara. Pdstrarea
lui 1 intervocalic neprefAcut in r se datorete disimildrii fat de
cellalt r, ca 1 in salamtizdrd din ocAccp.,civapa, in arom. cdloare
aldurd excesivd" din lat. calor, calorem, etc. Cuvantul e prin
urmare motenit i deci vechiu in limb. Aceasta nu insemneazd
insd cd Romanii au cunoscut paldria i au purtat-o de la inceput
in forma i infatiarea subt care o cunoatem noi azi. Acest lucru
nu se poate spune nici despre francezul chapeau, nici despre
germanul Hut etc. Phalerele erau propriu zis cloud plci metalice
adaptate la coif, care dupd trebuint se puteau ridica i ldsa in
jos, ca I marginile pldriei, spre a apra obrajii sau aLi lsa

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANI 471

liberi (Dictionaree). De la acest Inte les s-a trecut la acela de

coif cu phalere, apoi la acel de pdlrie de azi. Nemtescul Hut
plrie" Insemna In germana medie de sus tot coif (Ituot) =
engl. hood Kappe ; Haube" 61.
Ciupag, partea cdmdii ferneieti de la brau in sus ; restul
Inddit se chiamd poale. Ciupag au de obiceiu cmdile mai bune
cu custuri frumoase, pe care le iau fetele i femeile la zile marl.
Cuvantul clupag existd 1In unele limbi slavice : slay. bis. el,pagz
Brustharnisch", bulg. 6epag Brusthemd". Aici insd e strein 1
originea lui data ca obscurd, comp. Berneker EWS. 169. Posi-
bilitatea unui Imprumut din romanete nu e deci exclus. Cuvan-
tul romanesc vine dintr'un prototip grec *xiirca, -cows =.-- xunds,
-ciaos Hemdchen der Frauen ; ein Kleidungsstack fiir Frauen und
Krieger". Schimbul de sufixe : -is, -iaos: -aE, -cotos era frecvent
In limba greacd ; compard AA:is, -ciaos =-- Xtacq, -cows piatrd mica",
f5conis, -i3os = pimcq, -axos turd", tikis, -63os .= cpfcq, -caos etc.

Tearfai opined rupta, zdreanta, Intrebuintat apoi 1 ca expre-

siune de batjocura, pentru o femeie de moravuri ware. Vine din
grecul T6pcpos Leder, Fell, Haut". Desvoltarea notiunii de pro-
stituatd" din aceea de piele are analogii numeroase : lat. scortum
Dirne" = scortum Leder", elvetian-germ. Fell rohes, unsitt-
liches Weib" = Fell piele", germ. prus. Bocicfell bOses, schlim-
mes Frauenzimmer" = Bockfell piele de tap" i se datorete
faptului cd in timpurile strvechi aternutul patului, In locul scoar-
telor (de land) de azi, Il forma o piele de animal. Acelai lucru
se Intrezdrete 1 din etimologia cuvantului romanesc scoarfa (de
land) din lat. scortea Lederzeug, aEpticaoxusWv". AVM ca inteles
cat 1 ca form cuvantul tearfa se apropie de tarfci; originea
acestuia insd e cu totul alta.
Pturd Invelitoare de land ; acoperemantul calului ; strat
din o materie oarecare", arom. petur foaie de pldcintd ; felie (de
ca)". Derivatia curentd a acestui cuvant din grecul Tama res-
pectiv rcEtta pdcurd" e greu de justificat, cel putin in partea,
semantica. Fonetic i semantic pdturd se' reduce la grecul Tata-
61 Tulpina germanici hod- din kat- e pusa de obiceiu In legAturi cu
latinul cassis coif" (cat-tis), comp. Fr. Kluge, Etym. Warterb. d. deutschen
Sprache ed. 8 p 214.

www.dacoromanica.ro
 472 C. DICULESCU

lov foaie de copac, de metal etc." care nu e decdt neutrul adjec-

tivului nitaXos ausgebreitet". Pentru inteles sd se compare 1
derivatul Tckaava das Ausgebreitetes, ausgebreitete Decke, aus-
gebreitetes Tuch". Finalul -cdov a fost latinizat ca de obiceiu
isiTaXov > *petula > peiturd, compard gr. nciacoaos > lat. pessulus
zdvor", gr. ltaXcis = lat. vitulus etc. Din punctul de vedere fone-
tic e de remarcat tratarea vocalei accentuate greceti a ca e (lung),
despre care am mai vorbit 1a discutia etimologiei cuvintelor leu,
pepene, sterp, tearfa (pag. 425, 426 etc.). Acelai cuvnt grecesc
s'a pstrat ci in unele dialecie italiene : friul. petul(a) chiffon,
torchon", milan. petola tovaglia ; lemba di camicia" etc.
Dintre termenii de origine greAcd privitori la locuintd voiu
aminti aici verbul a cotropi., intrebuintat azi mai mult cu sen-
surile derivate de a acoperi peste tot, a cuprinde, a alcd o tall,
a calcd drepturile cuiva". Derivatia cunoscutd dintr'un prototip
latin *contorplre in loc de contorpere din torpete a fi arnortit,
inlemnit", relevatd cu indoiald de Tiktin DRW. I 427, admisA ca
bund de Candrea-Densusianu DER. nr. 469 i prezintatd cu
semnul intrebdrii de Meyer-Liibke REW. nr. 2186, cred cd trebue
pdrsitd din cauza greutAtilor seinantice. Intelesul primitiv al ver-
bului cotropi a fost a acoperi (o caSA)", de unde cutrup4 naco-
periul casei"; cu acet inteles se pdstreazd el pAnd azi in graiul
din tara Hategului cum 1 in acela al RomAnilor din Valea Time-
cului 0. Celelalte intelesuri Se explicd uor din aceasta. Ca atare,
forma cotrapi stA In loc de *cdt(o)ropi i derivA din grecul MCCO
pocp&D (xccropopt) bedachen", verb. conipus din prepozitia mai
4i bpocp6a) mit einem Dache versehen, bedeckee.
Spuzd cenucd fierbinte amestecatd cu jratic mArunt". Ca
imprumut romAnesc cuvantul mai existd in bulgard i in ucraineand.
Contra derivdrii romAnului spuzd din alb. gpuzs gliihende Asche",
-Admisd de 0. Densuslatut HLR. 353 1 de altii vorbecte initial
care nu puted revenl la s primitiv. E grecul car6Stov nioctehit cu
foritismul ionic (ou in loc de o) cd 1 druth, arnurg, despre care
ant vorbit mai sits pag. 419-420.
AzAmit sau azemd turtd de grdu sau de secard fAcutd din
coca hedospita i coaptii de obiceiu subt spuze, azmd pane
82 Comp, 0. Densusianu, Graiul din Tara Hategului 315; E. Bucuta,
Rominii din Valea Timocului, pag. 190.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA RomiNA. 473

nedospit ; turt coaptd subt spuza.". Vine din grecul dui.tos (sub-
inteles apsos) tmgesduertes Brot".
Cuvantul se intrebuinteaza apoi in functie de adjectiv in-
variabil : varzd azmd, scoverzi azuld = scorverzi nedospite, dar
1 variabil ; castravete azmd nici acru nici dulce, nemurat". Gr.
dcup.os nefermentat" din d privativ i Om aluat" 63.

Coke turt de grail impletia in forma de cunund ce se

aduce ca ofrand la bisericd". Se reduce la un prototip grecesc
*x6XXaE. -axos = x6X74, -mos ein langlich rundes und grobes
Brot". Schimbul de sufixe -4, -mos: -4, -axos, pe care 1-am con-
statat 1 in alac < *a`XX4, -cows = da4 -otos, era frecvent in
limba greaca, vezi exemplele date la discutia acestui din, urna
cuvant pag. 458. De aceiai origine e 1 bulg. kolak gros pain,
meule de pain", rus. ko1a6x espece de pain blanc rend" etc.,
de1 etimologia populard ii pune in legAturd cu vsl. kolz. roat" 64
Forma aromand e culac un fel de pane rotunda", iar cea istro-
romand coldc covrig". Cuvantul grecesc cu ace1ai schimb de
sufix cerut de forma romaneascd se pstreazd 1 in dialectul
calabrez : cullacciu.
Pupfizii tin coldcel impletit cif mdeStrie in form lungareatd
de catre tarance pe seama fetitelor ; pruncilor le fac colaci", un
fel de colac cu creastd ce sa face la San-Toader. E cunoscutd
zicala : Colac peste pupdzei, intrebuintata i de cei ce nu tiu ce
e propriu zis pupdza. La baza acestui cuvant st grecul norck,
-CcSos Geback, Kuchen, besonders Opferkuchen", cu deminutivul
nonacfn i varianta 7:07CCOOV.In romanete cuvantul a fost ins
influentat de omonimul pupdzd pasrea cu care etimologia
populard, II pune in legatura colac cu creastd I Ar fi trebuit s
avem *pupdza.
Third tura de Mind". Din Tcuptx6s (stibinteles afros) pane
sau tura de grau". fri greaca veche e atestat numai irUpvos (in
loc de *rcuptvos) Weizenbrcit", subinteles dp-ros, din nup6s gran".
Stifixele --ot6s i -Evos se intrebuintatt unul In locul altuid de ex.
es Comp. S. Pucariu in Dict. Acad. 1 392-393.
61 Vezl literature asupra acestui punct la Berneker EWS a. v. Pentru ori-
ginea greack a cuyintului slay ct. Korsch in Archly ilk 81.[Philo1ogie 9, 518.
De aceeai parere e Schuchardt SB. Wien AW. 141, 24.

www.dacoromanica.ro
474 C. DICULESCU

ovccxcis := of-ctvos de grate din altos grau", oocpxotiz =.--- ocipxtvos

de came" din aig came" etc. Pentru fonetismul is > , care
era propriu Delfienilor, Tarentinilor i Siculilor, vezi mai sus
pag. 439.

9. Arta magicci # credinfe populare.

Am(igen Ineldtor, arlatan", ca adjectiv iluzoriu, falacios".
Cuvantul e invechit; vezi l'n Diet. Acad. citate din Varlaam, Can-
temir, Miron Costin, Dosofteiu i Nicolae Costin. Presupune
existenta in limba greacal a unui derivat *p.ays65 vrjitor" din
1.1.ccreUto a fermeca" de felul lui cpaptiomeUs vrAjitor" din cpaplicxxiu.)
a intrebuinta farmece pentru ceva".
Amilgi a face semne cabalistice cu mana ; a Incanta, a
captiva, a seduce". Din grecul ticzystko magische Ktinste an-
wenden, zaubern ; durch magische Kiinste bezaubern, verstricken" ;
ILOcyos mag, vrajitor". Din acelai izvor sant : sicilian ammagari
,,affascinare, incantare", sard. ammajare ,ensorceler". Compari
Hasdeu in EM. 1008.
Farmee formula magica, vrajd etc." Din gr. cOpp.00tov
Arzneimittel ; Gift ; Zaubermittel, sow. Zaubertrnke und Salben,
als Zauberformeln find Besprechungen". De ad 1 verbul a fdr-
mecd bezaubeern" gr. cpapp.xxefo cti acelai sens 0.
itangaii a *trivia, a seduce ;. a consola". Are la bazd un
prototip *manganiare din *mangania ..= p.arraveicx Zauberei, Be-
trugerei durch Arzneien und sonstige ktinstliche Mittel". Com-
pard [taymet5to durch kunstliche Mittel, Tranke und dgl. be-
zaubern, betriigen; durch ktinstliche Mittel verschnern, ver-
fdlschen", pAcryavov kunstliche Vorrishtungen zu Taschenspieler-
streichen und Gaukeleien".
Boscoane vrdji, farmece", postverbal din a boscont a des-
canta, a vrdji", in loc de *bdscdni. Se reduce la un substantiv
pierdut bascand vrdjitoare" din pciaxavos Hexe". Compard 1 der--
vatele greceti : paoxocvta Behexung, Beschreien", pcmcdvw be-
schreien, behexen", paokivcov Mittel gegen Behexung, Amulet".
Formele intermediare : bitscdni > boscdni comp. botezd din
*blitezd 1 prin asimilare progresiv bosconi.
65 Comp. S. Pucariu, EWR. nr. 584.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GBECE$TI DIN LIMBA ROMANI 475

Sdiastrit fand". Acest cuvnt, uzitat In Mararnure, e mo-

delat dupd. mdiastrd Iand" 1 are la bazd varianta greac6
osliots, -11, -Ov (Hesychius) --= aspzots heilig ; gottlich", ca
substantiv osPczorij die heilige, die gottliche ; Augusta". Pentru
intercalarea lui r dupd prupul st, compard 1 formele agestru,
pestru, testru In loc de agest, pest (es) i test.
10. Anatomia fi medictna populard.
Beregati laringe, Inghititoare, gatit", cu varianta bere-
grip. La baza tulpinei acestui cuvant : bereg-, bdreg-, std forma
macedonia *f34t) *Ocipuyos .---- cp6pu1 E ydpuyos acest genitiv
era mai des intrebuiritat decdt forma nazalizatd cpcipuyyos ! der
Schlund, Anfang der SpeiserOhre; tiberhaupt die Kehle, die Gur-
gel, der Hats". Redarea aspiratei cp prin f3 era una din caracte-
risticele cele mai de cdpetenie ale dialectului macedonic: pccAccxpos
= cpcacotp6s pleuv", 13iXcos = cpdAtos licht, hell, weiss" (arom.
bar u), x0c4X11 = xepaXil cap", BepEvim = Ilepsvim, Batnnos=
43iXotrros etc. 66 Forma beregatd presupune un deminutiv *Pzpuy4s,
- Bos, acuzativ Pocpuyciacc, de aceeai formatiune ca l ,cV,s, -iSos
din (5*x rdclAcind", rsoyrcis, -oiSos din /54 tufa' etc. Pentru re-
darea lui 8 intervocalic prin t vezi pag. 430 i discutia etimo-
logiei cuvintelor gutuiu, galeatd, cdrete,.dirdfete (arom.) etc.
Plilmn din ionicul TaeLip.wv, -eves, de unde 1 latinul pulmo,
- onis; neogr. nXelivt. Forma aticd a fost nvepov, -ovos Lunge".
Forma pldmein alaturi de varianta pldmane oglindete forma de
acuzativ dupd declinarea latind ; varianta pleimdrzei se reduce
direct la acuzativul grec. Aceleai raporturi reflecteazd 1 formele
aromdne plimurze 1 plimund. In domeniul limbilor surori, cuvali-
tul mai exist numai in dialectele sud-italiene: calabrez premone,
neap. premmone. Dincolo de aceste dialecte e 'domeniul forme-
lor eite din latinul clasic pulmo, -onem. De altfel 1 In romnete
se pdstreazd reflexe din forma aceasta : dacorom. plumdn, arom.
pulmund.
Plmiiu, o variant a cuvntului precedent. Vine dinteo
formd ionicd *TcXsup.ovcov, deminutiv din TaeLiimov, -ovos, dupdcum
varianta atied Tasup.Ovcov cu acelai Inteles e deminutiv la nvet5p.wv.
66 R. Kiihner, Grlech. Gramm. ed. 2, pag. 130; G. Hatzidakis In Indo-.
germ. Forschungen IX, pag. 313 urm. etc.

www.dacoromanica.ro
476 C. DICULESCU

Dintre mdruntaie mai este exprimat cu Ufl cuvant de origine

greacd splina din aTat) acuzat. orc)4vcc, ngr. cirafjvcc. In domeniul
romanic din apus cuvantul se pdstreazd In dialectele italiene:
v. neap. spletze, sard. log. ispiene, ispiena etc. i in engadind
splemma. Corespondentul latin lia, care deja In latina clasicd era
concurat de cuvantul grecesc, a dispdrut fdr urm.
Grecul arckiiv, dei fusese primit ci In latina clasicd : splen
splenis, in popor a prins Insd rdcini numai in pdrtile adiacente
lumii greceti; de aceiea a Minas necunoscut majoritatii limbilor
romanice din apus, inclusiv celei italiene literare. Cuvantul
italienesc pentru aceastd notiune e milza, catalan melsa, frant.
rate, span. bazo, portug. Mica.
Prapur, membrana ce Invdlue matele. In acest inteles ro-
manul prapur se acoperd in totul pand la sufix cu grecul Tcpccrcfc,
-ESog Zwechfell, das die edleren Eingeweide vom Unterleibe
scheidet". Grecul acciTpxypz, cu care dictionarele greceti con-
fundd adese pe neant; ii gdsim explicat in Dictionarul elino-
roman de loanid prin subtirele prapur ce desparte inima de pia-
mani". Sufixul deminutiv grec -(soc a fost inlocuit prin cel
latin -ulus: uparcfc 7pcc1aoc *prapulus ca 1 in Sperm% Spe-
7=11(80 prin -ula substituit prin -ella: drepaltella> drepned (vezi
mai sus pag. 434)
Hard, teastd, cap de mort". Nu st in legAturd nici cu
verbul onomatopeic hdrcdire, la care-1 raporta Cihac II, p. 135,
i nici nu presupune un prototip *hdrbcd din hdrb ciob, vas de
lut", dat cu semnul Intrebrii de V. Bogrea In DR. III, p. 1088.
Vine din grecul 6pxcc, In transcriptie latin hyrcha ein irdenes
Gefss, Topf" i a suferit aceeaci schimbare de Inteles iecita
dintr'o comparatie populard ca 1 latinul testa ein irdenes Ge-
fass, Topf" in limbile romanice : rom. feastd craniu, harcl",
franc. Vete cap" etc. Alt pendant semantic e ungurul cserp
craniu", din slavul e'rep% harb, ciob", relevat de Bogrea la
locul citat din DR. In privinta formei e de observat c h initial
din hared poate fi 1 secundar, de felul celui din hdrlef in loc
de *irlef, 4`rdlef din sl. rylkz.
Un cuvant de origine greacd pentru riotiunea de teasta"
mai e scifarlie, care ca i hared a avut la Inceput, cum am
ardtat mai sus (pag. 466), tot Intelesul fundamental de vag"

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMINA 477

Pentru notiunea de dos" avem cuvantul spate, care nu e

decat pluralul cu functie de singular de la spatei omoplat" din
grecul =0'401 die breiten Rippen, auch das Schulterblatt". E
acelai cuvant cu spatei din terminologia textild despre care am
vorbit mai sus (pag. 464). In limbile romanice din apus nu s'a
pdstrat cu aceastd acceptiune ; existA fris formatiuni din deminu-
tivul spathula.
In denumirea romaneascd a coloanei vertebrate ira spineirii,
primul element Wei e de origine greacd ; eolic. cepa aetpc'c
Sell, Strick, Schnur, Kette". Sir Reihe" e acelai ituvant ; com-
par neogr. =sac cerpciv der Reihe nach, unterbrochen = rom.
in Or, la =poi Toy bpicov Gebirgskette" = rom. $irul muntilor,
k/%Too Xyou der Faden, der Zusammenhang, der RedeE = rom.
#rul vorbirii. Singularul ir e refdcut dupd plurarul fire de la Wei.
Din sfera de idei a medicinei populare sant de relevat
cuvintele :
Brined numele popular al erizipelului ; umflturd la gat
sau la cap, boald de vite". Vita cuprinsd de brancd se umfl la
gat (calul) sau la cap (porcul). Din opiyxoc Heiserkeit ; Brdune,
eine Halskrankheit" 67. Alb. breve Iadrerie, maladie de pores".
Cimd tumoare la gat, la subtiori, la vintre". Despre acest
cuvant i despre variantele lui am vorbit mai sus (pag. 429).
Aici observ numai c uimci are la bazd forma greacd dap,a, iar
udmei std in loc de *udemei sau ucleimci i se reduce la forma
oanpa.
Ciumd, boald contagioasd care se manifestd prin umflAturi
in partile delicate ale corpului pestd. Sensul primitiv al cuvan-
tului a fost umfldturd" in genere ; comp. arom. megl. tgumei
Beule, Geschwtir", alb. k'iim, k'im Art Geschwiir" ; dacorom.
ciumd umflAturd pe din afard albuie, pe din Iduntru neagrd ce
crete pe firele de pdpuoiu, indeosebi cand vremea e ploioasd" 68
Vine din grecul xowx lege angeschwellte Masse, bes. Wasser-
masse, daher Welle, Woge etc". Pentru inteles compard i (Atm
das Angeschwollene, bes. der Wasserschwall ; Geschwulst".
67 Comp. A. Philippide In VI* Romneascd XVII (1910) pag. 39.
58 Pentru aceast din urma acceptiune: Viciu, Glosar de cuvinte.

www.dacoromanica.ro
478 C. DICULESCU

Ideea de umflAturA" a cuvAntului %op.% se strAvede apoi in deri-

vatul xup.4s, -6Zoc bortoasd, cu pantecele umflat". Cu intelesul
de pest" cuvAntul ciumd existd I in limbile slavice : bulg. alma
Pest", serbo-cr. uma, rus. umd, rut. 'thima d'iuma, pol. dzuma.
Dar deoarece ciumd pestd" nu poate fi desprtit de chime! umfld-
turd", care e sigur de origine greacd 69, cuvAntul slay este, dupd cum
a ardtat Capidan (DR. III142) din romAnete. Acele umflAturi pe anu-
mite parti ale corpului au fost considerate totdeauna ca semnele
ele mai caracteristice ale ciumei ". SAnt interesante in aceastd
priving 1 alte doud cuvinte romAneti pentru aceeai notiune de
,,ciumA" : arom. (Tesalia) panucre pestd" din lat. *panucula in
1oc de panicula Art Geschwulst" i puFcT e pestA" propriu zis
umflAturd". In latina clasicA Cyrna e atestat cu sensul de lstar",
in limbile romanice din apus cu acela de vArf" : it. cima, franc.
cime etc. Numai in sardd infelesul cuvAntului se apropie intru-
cdtva de al celui romAnesc : sard. log. kinia, campid. tgima, t.u-
macca sau tgimagga flusso (di umori)".
Minegociu umflAturd inflamatorie pe marginea pleoapelor
In forma unui bob de orz", sinonim ardor, franc. orgelet, aceste
cloud' din urm insemnnd propriu zis orzior, grAunte de orz",
lat. hordeolum, ca 1 ngerm. Gerstchen (im Auge). CuvAntul mine-
gociu n'a fost explicat pdnd acum ; vreo legAturd intre el i
-substantivul . neg Warze" cu care il compard Tiktin DR. WOr-
terb. a. v. e greu de admis. Se reduce la o variantd dialectald
4p.uvcx6xxtov, deminutiv de la tiovoxoxxoc (> lat. triticum mono-
coccum), propriu zis o cereald cu un singur grAunte din p.6vo;
singur" i x6xxos grdunte". Pentru formatia diminutival com-
pard xoxxfov sau x6xxcov grAuncior" din xoxxoc, grAunte". Cu
un inteles similar cuvAntul se pAstreafd 1 in unele dialecte sud-
italice (Reggio) : koc'eu pustoletta" i kodeu seme" 71 In varianta
0 Comp. S. Pucariu In Convorbiri Lit. XXXV1I, 600-601 = Etym.
Wrterb. d. rum. Sprache nr. 2438; E. Berneker EWS. pag. 163.
70 WA bunoarl cum descrie Paulus Diaconus In a sa Historia Lango,

lardorum II, 4. ciuma care a bantuit In Italia In anul 570 d. Chr.: Subito
enim apparebant quaedam signacula per domos, hostia, vasa vel vestimenta,
.quae si guts voluisset abluere, magis magisque apparebant. Post annum vero
expletum coeperunt nasci irz inguinibus Izominum vel in allis deligatioribus (sic!)
locis glandnlae In =dm nncis sen dactuli, quas mox subsequebatur febrium
intolerabilis aestus, ita ut in triduo homo extingueretur.
71 Archivo glottol. XII, p. 73 nr. 194 i 87.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANI 479

greaca *p.,uv:x(Sxx:ov in loc de Rovox6mov, cerut de forma roma-

neascd minegociu, e de remarcat Inlocuirea lui o prin u, ceea ce
era o particularitate a dialectului colic. Vezi despre aceasta mai
sus, pag. 423 ; compara 1 !An quasi vovt, Aolice mutatato o in
u (Thesaurus 1. gr. torn. V, 12, 68). Cat privete pe E. din silaba
a doua, acela st in locul lui o ca vocal de leg a tur A,
comp. L017E13200: (Menandru) = Loc1yof3CpSot.

Mitre*, boale care ataca pielea capului avand de rezultat

rarirea, cderea i chiar disparitia complet a prului. Derivarea
curenta a acestui cuvant din substantivul mdturd nu satisface
partea semantica nici pe cea fonetica i cu att mai putin pe
cea cronologica. Cuvantul e inteadevar stravechiu, Intrucat il are
1 aromana: mdtrafii sau mdtreafil i un derivat din mdturei (arom.
meturd) ar fi dat in aroman mitureatd. Tulpina matar- din forma
de bazN. *matar, -ifia se regAsete In grecul ptcaccp6c kahl ; Grind-
kopf", de unde p.caccp6ryjc Kahlkopfigkeit". Pentru redarea lui
Z intervocalic prin t: p.ccaccp- > matar, vezi mai sus pag. 430
cum 1 etimologiile cuvintelor glituiu, &Wahl, cdrete, beregata
etc. In *matariEa fata de paSap6qc,4nai e de relevat inlocuirea
sufixului grec -otnc, cu care se formeaza mai ales abstract, prin
orspunzatorul latin -ilia din calvitia, glabritia etc. Acest feno-
Inen apare des in cuvintele de origine greac veche ; astfel am
vazut cd in cuvintele prapur i drepned sufixul deminutiv -ulus
respectiv -ella s'a substituit grecului -fc, -(og, In urdd i leurdd
sufixul ajectival -idus, -ida, -Num tine locul grecului -6a7ls etc.
Simptomele matretei sant nite bubulite glbuiu, la Inceput umede,
care uscandu-se i framitandu-se produc materia fainoasA cu-
noscut sub acelai nume. Acele bubulite se chiam pe grecete
ltaaccp& gLtEGG glabra ulcera, nimio humore, diffluentia, putrida
.et fluida" 72.

72 Tiktin (Rum*-deutsches Warterbuch s. v.) pune in legAtur/ pe ma-

treald cu germanul Matratze, ital. materasso etc.; Candrea-Densusianu Dict.
etim, nr. 1071) il derivA dintr'un *matricia de la mater, pleand de la ideia
de materie ce se depune", iar G. Giuglea (DR. III p. 603) il explica. din
Starmitea, cu metatez, de la tarmes, -mitts Holzwurm" pstrat si in limbile
romanice din apus cu sensul special de Motte, Milbe" (REW. 8586). Spitzer
va publich in DR. IV o notl, in_care se declarg pentru etimologia lui Candrea-
Densusianu; mie numi pare probabild, din cauza sensului prea deprtat.

www.dacoromanica.ro
480 C. DICULESCU

11. Flora.
MesteacAn, cunoscutul arbore cu coaja alba care crete prin
pAduri in regiunea sub-muntoasd impreund cu brazii. Scoarta
care este rdinoasd se dA contra frigurilor i ca diuretic la dro-
pica. MesteacAnul crete in partile de nord ale Europei i se
coboard in jos pAnd dincolo de Europa Centrald. In sudul Europei
dispare i cu el 1 numele sau ; Bulgarii n-au nici o denumire
pentru acest arbore 73 ; deasemenea AromAnii. CuvAntul mesteactin
se reduce la prototipul mastichinum un preparat din rdind",
din grecul licccralcvog, cu acelai inteles, licccrnacctov uleiu de
rdind, pdcurd", ticcatim rdind de lentisc". Aceastd etimologie
a fost propusd de H. Schuchardt 74, iar Candrea-Densusianu (Diet.
etim. nr. 1089) au adus in sprijinul ei 1 unele paralelisme din
alte limbi, din care se vede legatura ce existd Intre numirea
arborelui i a sucului produs de el : rus bereza mesteacdn" i
berezovica suc de mesteacdn" etc. Cu toate indoielile lui Tiktin
DRW. p. 970 O. ale altora, i cu toatd persistenta lui Weigand 75
de a socoti cuvntul mesteacdn ca o formatiune romAneascd din
verbul a mestecd, etimologia de mai sus imi pare indiscutabild.
CA In romAnete prin mesteadin s'a Inteles la inceput numai
preparatul din scoarta rdinoasA -a arborelui, adicd tocmai lucrul
exprimat de grecul ticectixtvog, e un fapt ce se poate dovedl ;
compard : mesteacdn pdcurd din arderea cojii de mesteacdn" In
Sezdtoarea III 69. Aceast denumire a fost aplicatd apoi la arbo-
rele din care se prepard acel produs. E acelai fenomen semantic
pe care il observam bundoard la cuvAntul grec nfoacc rdind i
arborele care produce rdina, pin" etc. Galii extrageau pdcura
din coaja mesteacdnului, indeosebi de Romani, care o preparau
din rdind 76. CAnd colonitii au invdtat in Dacia a extrage pdcura
din mesteacan, ei numind produsul rdinos mastichinum, au
trecut aceastd denumire 1 asupra arborelui necunoscut in sud.
75 Comp. 0. Schrader, Reallexikon d. indo-germ. Altertumskunde, ed.
1, pag. 92; Krek, Einleitung in die slavische Literaturgeschichte 2, p. 136.
71 La Hasdeu. Cuvente den batrni I Supl. pag. XXXII.
75 In Jahresbericht d. Instituts f. rum. Sprache (Leipzig 1919), vol.
XXIXXV, pag. 78.
76 Plinius, Nat. Hist. XVI, 75: bitumen ex ea (scl. betulla) Galli ex-
coquunt. Comp. 0. Schrader Reallexikon d. indogerm. Altertumskunde, ed.
2 pag. 146.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECH1 GRECETI DIN L1MBA ROMANI 481

Numele latin al mesteacdnului, betulla, e de origine celticd i

derivd din celtul *betu = lat. bitumen smoal", inrudit cu angls.
cwidu Baumharz". Subt raportul semantic galo-latinul betulla se
acoperd deci pe deplin cu romnul mesteacdn.
Mesteach rdind galbend ca ceara i dulce care se me-
stecd in gurd ; e un excitant ca tutunul", prin pdrtile Rdinarilor :
megecd un tel de rdind care se mnncd la nevoie cnd se
isprdvesc proviziunile de acas" 77, pe la Nasdud-Bistrita mestec
rdind de brad MO netopita pe care o mestecd pdcurarii i
peste tot faranii de la munte pentru a-i curati din tii" 78. Din
grecul Ilacrcin das Harz des Baumes coctvoc, mit tioicm4, p.m-
crux&co zusammenhngend, well man es, wie noch jetzt im Orient,
seines Wohlgeruchs wegen, laute".
Smirch' smirn" cu varianta Mira. De act smirdar
jneapan". Pentru formatie compard tdmdier jneapan, fiindcd
boabele lui se Intrebuinteazd la afutr at ca tmdia". Presupune un
prototip grec *cs[tuppk, -(SoG In loc de puppf;, -13os myrtenahn-
liches Kraut" de unde I latinul myrris, -Yetis mirt". Compara
pentru sens i pentru s protetic op.tipvcc=p.Uppoc der balsamische
Saft der arabischen Myrte". Pe-alocurea smirdar e arbustul numit
I ruja-m u n t i 1 o r, nemtete Alpenrose", iar stnirdd floarea
acestuia, adicd rozd cu miros de mirt" 79. De remarcat e reda
rea lui y prin 7; compard mai sus varianta bircd aldturi de bdrcd
(pag.438) iinvers aici *smtirdd cerut de varianta*smtirdar (la Pantu).

Mur arbust spinos cu fructe negre

: Rubus fr utic osu s" ;
numele fructelor : mure. In Transilvania i Banat prin mur se inte-
lege arborele cultivat morus alba i morus nigra, sinonim dud.
Cum am ardtat mai sus, cuvntul mur vine din ionicul p.o5pov pastrat
i in neogreacd p,ospov Maulbeere", p.ouptc'c Maulbeerbaum". Forma
aticd a fost gpov, cea doricd tteopov, de unde 1 lat. mOrum.
Dafin arbore aromatic, totdeauna verde, cu bobite negre i
acre de marimea unei mdsline : Laur us nobili s"; in Oltenia
77 *ezatoarea III, 70; V. Plcal, Rsinariu (Sibiu 1915) p. 294.
78 N. Drganu, In Transilvania XLI, nr. 6 (1910), pag. 461-462, uncle .
releveala I posibilitatea derivarii cuvAntului din masticum < ircunixn.
7 9S. Puscariu In DR. III 690-691.

www.dacoromanica.ro
482 C. DICULESCU

salcam: Robin i a Pseudo ac a ci a". Dintr'o varianta *mu;

in loc de Siciovo Lorbeer", lat. daphnus atestat ca Daphinus i'n
inscripfiile latine din Italia de Sud, neogr. (Terra di Otranto) dafini
lauro, alloro, fronda d'alloro", tot acolo xcencv6; ------ (in Pelopo-
nes) xocnvog.
Druete trunchiu de arbore" din Sputtcc la Ioanid cel in
proporfie sau asemanare cu stejarul, care da vlastare dupd Mere"
din Sp% Spu6c stejar". Explicarea aceasta imi pare mai proba-
bila decal cea data de Pascu in Archivum Romanicum IX (1925)
13. 316 din alb. dru bois, arbre" i sufixul -ete.
Jugastru, arfarul de cmpie din care se fac juguri, arbore
din subfamilia Acerineelor ca 1 paltinul i arfarul de codru.
Arum. diugastru, megl. jugastru. Lipsete 'in limbile romanice
din Apus. Prototipul grecesc 1.51,cca-cpov sau !.)yo'ccycpcov atestat cu
sensul de ein aus Brettern zusammengefugter Kasten, wohlver-
bundenes Behltnis" e alt derivat din tri,6v jug" alturi de uyicx
Name eines Baumes, eigentlich Jochholzbaum". Despre jugurile
pentru catdri facute din jugastru (uy(ce) vorbete Theophrast in
Hist. plant. V, 7, 6. Pentru sufixul -astru, compara gr. odycicszptov
caprd salbatica" (Etym. Gudianum), din c4 cayk, lat. oleaster
maslin salbatic", i Hasdeu Etym. M. II, 1903.
Isma, plantd de ornament i medicaid cu mitos pldcut i cu
gust arzator, numit 'in tiinfa Menth a crisp a. Varietafi care
cresc salbatic sunt isma broagei, ismd sdlbaticd etc. Forma ismd
st in loc de *iusmd i presupune un prototip eolic Zap) = bopill
miros, odoare", ca prescurtarea din )6Uocsp..ov sau )pUoatioc ein
wohlriechendes Kraut, die Gartenminze", din )3i4 placut" i
acqvil miros". Despre accentuarea eolica i despre redarea lui o
prin u in acelai dialect am vorbit mai sus. Cuvantul ismd vine
deci din prescurtarea indicat mai sus cu fonetism eolic, i nu
direct din 766001.1.0;, de unde e dedus de obiceiu.
Mint, termenul special pentru minta de gradina menthe
poire". In Moldova se numesc astfel 1 alte varietafi : mina
creala, minta broatei, minta sdlbatica, minta calului etc., ceea ce
in Muntenia 1 in alte parfi se exprima totdeauna prin ismd. Din
grecul piv.89: sau p.,(vOn Minze, ein wohlriechendes gewiirziges
Kraut". Latinul menta Minze" de unde, ital. sard. prov. cat.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBTI DIN LIMBA ROMANI 483

menta, franc. mente, span. mienta, ar fi dat in romanete manta',

ca 1 in slavul metva, de unde II deduce Byhan in Weigands
Jahresb. V. 319.
Cimbru, plantd odorant si aromaticd din familia Labiatelor
ce crete prin fan* i pduni uscate, pe coline si cmpuri prin
poeni, livezi pe marginea pAdurilor : Thymus serpillu m.
Vine din grecul al.t5p.3pos Thymian, ein bitteres geviirziges Kraut"
cu prefacerea regulat a grupului thin (eu) in ciu Neogr. .0.443pri,
-apop,(37), cret. 4151.1.107, Rhodos 0,potipccc, ciapot5p.mc, Ciprui5poupdv,
xpoutintv. Cuvntul existd i in limbile slavice, ins ca element
strein : rus. cybrA Satureja, Saturei", setbocr. Mbar, ceh. abr,
abr, pol. czqber, czqbr. E Berneker, Etym. W6rterb. SI. 1, 160,
a ardtat cd: formele slave ale acestui cuvnt din cauza lui 6 nu pot
fi deduse direct din prototipul grecesc. Tratarea grupului titt
(= thin) ca eu e un fonetism romnesc. Conform legilor fono-
logiei slave acest grup dd gt in slava bisericeascd si c (---- n in
polond, cella i srba. Parerea sustinuta cu tdrie de A. Philippide 80,
cd Slavii au imprumutat cuvantul din romanete e prin urmare
justd. De la Slavi au luat apoi cuvantul Ungurii : csmbor.
Cicoare, numele popular al plantei Cich or ium inthybu s,
din ale cdrei frunze crete se face salat, iar din radacina-i prjit
si pisaid se fabricd surogatul de cafea. Cuvantul vine din xcx6pcov
sau xtxcip:ov Zichorienkraut". Alb. ko7e, glcorie; abruzz a-ekore,
neap. Ocojgra radicchio".
Cintoare plantd din familia compuselor cu rddcina amara,
tonicd i febrifugd : frant. centaure. Din grecul xevraUptov cu
acelasi inteles. De remarcat e fonetismul grec dialectal : au> co,
ca in igot. in loc de ai5Xa, tp6ip,a din Tpxolicc, ,aiiip.a din 19,anp.cc
etc. Forma secundare cintorie i cintaulri.
Despre leurdd am vorbit mai sus, pag. 454. Aici e de re-
levat numai frecventa acestui cuvnt atat in toponimie : Leurdei,
Leurdipl, Leurdoasa, Leurdetul, Unghiul cu Leurda, Izvorul
Leurdei etc., cum 1 in onomasticd. 81.
88 Viafa RomAneascl XVII, 46.
81 Marele Diclionar geografic vol. IV p. 162-164; Unghiul Leurdel e
o localitate In comuna Zagra judeful NsAud, unde leurdd ca apelativ nu
mai e infeles de nimeni (comunicate de dl. N. DrAganu).

www.dacoromanica.ro
484 C. DICULESCU

Poleiu, ca 1 busuiocu-cerbului, e un nume popular al plantei

Menth a pulegi um, fr. chasse-puce. Din ionicul arculXigov=tPuX-
Xerov Flohkraut" de unde I latinul pulejum, cu 1 simplu din cauza
etimologiei populate i raportrii cuvntului la latinul pulex, pu-
licis purece". Cuvntul grecesc deriv din OXIos respectiv ant5XXo;
Floh". Pentru metateza qi : CITC, compar dubletele : 4,6XX:ov ----

aniXA:ov bratar", aVvOcov i &culfvOcov pelin" etc., iar pentru

ion tiirov := tioy vezi mai sus etimologia cuvintelor putineiu
i curmeiu. Reflexele romanice ale latinului pulejum la Meyer-
Liibke, EW. nr. 6815.

Brelu, cu variantele brde, brie i briu, plant ierboas (Mer-

curialis perennis) cu flori verzui, numit 1 buruiand cdtleascd,
trepdddtoare etc. Breiul crete lung ca rugul. Dame Dict. rom.
francez gloseazd cuvntul breiu prin bryone". Vocala a din
varianta brae (braiu) osciland cu e i i din celelalte variante e
un indiciu cd prototipul grec a avut un o in tulpina so. Acesta
e inteadeva'r 3pt5ov die Mite mehrerer Gewachse, Blute aber-
haupt".
Scalu, plant din familia compuselor cu frunze ghimpoase
i cu mai multe specii, frant. ronce; chardon, cirse. Cuvantul ro-
mnesc vine din grecul oxcafccg Frucht einer stachlichen Pflanze
Xilt-COC, die Kardone oder Artischocke ; Dorn oder Distel"
-',---

Serbo-croatul gkalj onopordon acanthium" e din romnete.

Toaie, aconit planta veninoas din familia ranunculaceelor,
din a drei rdcin se extrage o substanta (aconitin) intre-
buintat contra nevralgiilor, tusei, tusei mgreti, raguelei, contra
afectiunilor reumatice etc. Presupune un tip thalia = ,aoXfcc ein
spitzzulaufender Hut der Frauen, Sonnenhut". Pentru inteles corn-
par echivalentele nemteti der blaue Sturmlzut, die Narrenkappe
aconit".
PapurA, planta ce crete prin apele stagnante 1 lin curga-
toare, de unde se cosete ca 1 fnul, servind la facerea rogoji-
nilor i in dogarie la astupatul butilor. Din ItdCICUp0; die Papier-
staude, eine Sumpfpflanze, die in Aegypten wchst und aus deren
Rinde oder Bast man Papier zum Schreiben, auch Taue und dgl.
machte". Cuvantul e InrdAcinat i In limbile romanice din Apus

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$T1 DIN LIMBA ROMANI 485

dar numai cu Infelesul de hartie" sau Mil' : sard. pabiru Papier",

pavilu Docht", etc. Trecerea infelesului de la papyrus la papurd
Schuchardt82 o explicd prin acceptia de fitil" a cuvantului roma-
nic. Mai probabil e Ins's' cd acceptia de papurd a captat-o
papyrus prin negotul de rogojini confectionate in Egipt din acea -
sta.' planth i care erau desigur mai fine decal cele indigene de
papurd. In urmdtoarele citate din Du Cange aceasth transitie a
intelesului se vede clar : mata ex papyro confecta; storea de
papyro, stramentum de papyro. In eremo stratum molle juncus est
vel papyrus..
Matritgund, numele popular al beladonei cu care babele de
la lard fac de dragoste i descanta pentru cei bolnavi. St in loc
de *mantragund i se reduce la grecul p.coSpay6pcq sau p.av8pczy6pz,
Alraun, eine betaubenfe und einschlafernde Pflanze". Pronuntarea
greacd *mantragura cu ou ionic in loc de o cerutd de
cuvantul romanesc, se datorete unei false analogii. Astfel cei
ce evitau pronuntarea dialectald a grupului vz ca nd83, dupacurn
pronuntau pe nivra, Ram; etc., ca panta, mantis in loc de vul-
garele panda, mandis, tot aa, prin fals analogie, ziceau *man-
tragura sau *mantragora In loc de mandragora. Nazala n din
grupul nt a azut prin disimilatie fata de m.
. Ciumar zis 1 ciumdfaiu, ciumdfaie etc., e o buruiand Malta
ramuroasa cu nite fructe cat nucile cele mari, cu ghimpi i cu
fructul otrvitor : Datur a Stramoniu m. Despre aceste numiri
de plant a vorbit S. Pucariu in Convorbiri Lit. XXXVII, 600-601,
reducandu-le cu drept cuvant la familia cuvantului clumd umfl-
turd ; pests", despre care vezi mai sus pag. 477. Compard 1 nu-
mele stiintific Adenostylos, din nip umflatura" dat plantei care
se chianth pe romanete floarea ciumei. Ceea ce am de addogat
aici e ca forma ciumar se reduce la un prototip xultiptov format
din %Gila cu acelai sufix deminutival -ciptov ca I ocxyp4p:ov
samar" din oiyp.a. In varianta ciumdfaiu se ascunde sufixul
-acpog, pstrat in istroromanul mustdfq mustatd" etc., vezi
mai sus pag. 435, i Imperechiat aici cu -dekov: *xup.trp-iX:ov.
Alta numire a aceleiai plante e ciuma Mei, care a rezultat prin
82 Zeitschrift f. rom. Philologie XXVI, 403.
83 Vezi despre aceastl pronuntarea mai sus pag. 452, no. 37.
_

www.dacoromanica.ro
486 C. DICULESCU

etimologie populara din ciumafele dintr- un prototip *xul.tccp(g,

-cao, ca 1 arom. carafete cdpdtana" din xapacpk, *xcepvp(Soc,
deminutiv la xdpa cap" (vezi despre acesta mai sus pag. 435).

14. Fauna.
Despre originea greceasca a cuvintelor broased i brotae
am vorbit mai sus. E semnificativ cd in acelai cerc restrans tle
idei mai intampinam Inca un element vechiu grecesc : mormoloe
puiu de broasca ce iese din ou in forma de pete mic" din gr.
itopp.,0X5m2 Schreckbild, Popanz". Puiul de broasca s'a numit
aa pentru ca forma curioasd subt care se infatiaza el pana la
metamorfoza complecta nu e decal o masa trecatoare. Pentru
acelai motiv, prima stare subt care insectele ies din ou se
chiama larva din lat. larva naluc, masca" : Omida e larva flu-
turelui. Derivarea curenta a cuvantului mormoloc din neogrecul
p.opp.oX5xcov Schreckbild" 84 nu-mi pare probabila din motive de
geografie lingvistica, culturale i mai ales semantice. 0 transitie
a intelesului, cum a suferit mormoloc fat de prototipul sat' gre-
cesc e o dovada de marea vechime a lui in limbd. Forma orga-
nica a cuvantului romanesc a fost *mormoluc, de unde mormoloc
prin substitutie de sufix. E interesantd varianta mormalac, (la Pont-
briant) cu redarea normala a lui u (--- a) prin a, vezi mai sus pag. 428.
Cu dubletul de forme mormoloc (< *mormoluc) s se compare
dubletul dacorom. usuc = arom. usac, despre care am vorbit mai
sus (pag. 455 urm.).
Sitlmizdri, un fel de reptil amfibiu a semenea oparlelor,
care se duce spre apa numai in momentul ouarii : lat. salamandra
din gr. ocaccp.oivapa. Cum observa S. Pucariu, DR. III, pag.
819 820, in forma romaneasca a cuvantului se reflecteaza pro-
nuntarea aspiratd a grecului S. De altminteri In vechiul dialect
grecesc din Elida 8 era redat direct prin 85, dupa cum in dia-
lectul laconic .0 era redat prin a ; despre aceasta vezi mai sus.
pag. 421. Cuvantul romanesc reproduce deci o forma greceasca
dialectald *oaXap.dvpa de unde *salamanzdra cu intercalarea
consoanei de legatura intre z i r, compara lat. vulg. lzdrael in
84 Laurian sl Maxim, Glosar s. v.; Tiktin, Rumnisch-deutsches Wr-
terbuch I 1009; L. *Aineariu, Diclionar Universal ed. 4, p. 405.
85 Comp. A. Thumb, Griechische Dialekte, p. 175.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GBECEBTI DIN LIMBA ROMANA 487

loc de Izrael sau Israel. In grupul nelatin sl consoana de lega-

turd era c: Sclavus in loc de Slavus, Viscla (Iordanes) = slay.
Vista Vistula", assula ,lat. x ulgar ascla (> rom. ascltle) in 1 oc
de *asla. Celelalte reflexe romanice ale cuvantului greco-lat.
salamandra le dd Meyer-Lfiblce, REW. nr. 7525 : it. salamandra,
crem. samalandra, ferr. mant. marasandola, trient sarmandola etc.
Despre alte variante ale formei romaneti vorbete S. Pucariu 1.c.
oparld, reptil acoperit cu solzi ; femela cenuie pe spate,
masculul putin verzuiu, ambii cu o dungd brund dealungul corpului:
La certa a gili s. Soparla verde se mai numete 1 guter. Cu-
vantul qoptirld 1i datorete pe initial in loc de s apropierii de
prpe i se reduce la o formd *sdpilrld sau *sepilrld, a cdrei bazd
e grecul 00 acuzativ el= eine Art Eidechse". Sufixul obscur
-arta 1-am mai intalnit aninat la o bud greacd scdftirld respec-
tiv scdfdrlie din oxcirl scafd", despre care vezi mai sus pag.
476. Alb. gapi Eidechse" se reduce la forma doricd a cuvantu-
lui grecesc (cu a in loc de 71).
Drepnea, plural drepnele, pasre, zis 1 Idstunul mare, peste
tot de coloare inchis, umerii cu un lustru negru-verziu, iar la
gat alba' ; ciocul i picioarele negre. Prin regiunile noastre petrece
din Aprilie pand in Septembre cuibdrind prin munti stancoi i
prin ruine 88. La baza cuvantului drepned st grecul apsnavfg, -Caw
die Erd- und Mauerschwalbe", cu schimbul dn sufix despre care
am vorbit pag. 43487.
PresurA (Emberiza citrinella) o pasdre din familia fringillidelor,
avand capul, grumazul i partea de desubt galbend aurie, partea
de sus brund cenuie, ciocul alb. Forma prsurd e in loc de
prestird i se reduce la doricul *TcupooRag = izuppoiacq ein rot-
licher Vogei" un derivat al lui rcuppric, doric atestat nurgic feuer-
farben, rOtlich in alien Abstufungen der Farbe bis zum Blonden
hin". Despre cazurile cand grecul U apare redat prin e am vorbit
mai sus pag. 429.
Uture, un fel de bufnita, propriu zis bufnita urechiatd, lat.
Utus Bergeule, Horneule" grec iozoG Ohreule". Cuvantul uture
nu mai e uzitat azi, e atestat ins la Hasdeu, Cuvente din bd-
55 Enciclopedia romn II 218.
87 Comp. Candrea In Romania XXXI, 308; S. Pucariu, EWR. no. 550.

www.dacoromanica.ro
488 C. DICULESCU

trni I 309 i a rdmas pietrificat in toponimie : Huturele, iezer

in partea de rsdrit a comunei Vizirul intre canalul Valciul si
Dundrea Veche, lacul Tituloaia si privalul Bdndoiul ; Uturina lac
in judetul Dolj. Poate cd radicalul cuvntului se ascunde in nu-
mele de prdu Huta din judetul Dorohoiu, cum si numele de
persoand Hutu, ocurent in Bucovina. Forma uture presupune un
prototip *Tttulus, deminutiv la *Titus> oko, forma tesalicd a cu-
vntului grecesc &co; Ohreule" rdspAndita pretutindeni in Penin-
sula Balcanied : alb. ut hut Eule", bulg. utva Eule"., serb. utina,
alb. hutin. Cuvntul insemneazd propriu zis urechiat ; bun ure-
chiatd", deoarece pasrea are pe cap data moturi in forma urechilor.
Pentru particularitatea vechiului dialect tesalic de a reda pe 0.)
prin ou vezi mai sus pag. 423, jos. Uzul latinului Titus ca element de
imprumut a fost numai literar ; in limbile romanice din apus nu
s-a pdstrat (la Meyer-Ltibke RENA/. lipseste). Din faptul cd in topo-
nimia romneasn uture apare ca nume de lacuri, reese cred, Ca
insemnarea sa a fost aceia de auf Sumpfeule", numit in stiing
Strix brachyotus, dupd altiiAsio accipitrinus.
Hint cu variantele mai des intrebuintate herete sau erete
i lzirete nun fel de soim care rdpeste gdini i porumbei : falco
pa lum bar i u s, nemteste Htihnerhabicht". Varianta herete este
refdcut dupa plurarul herefi, iar forma de baza a cudntuiui,
hierecius, vine din ionicul lepipaog den Habicht betreffend", atic-
doric Espix,co; den Habicht betreffend", po habichtahnlich",
din ionicul Egpg, -ipcog, epic Zprj, atic-diric lpz, -cocog ein
Raubvogel, Habicht oder Falke". H initial, care cordspunde spiri-
tului aspru grecesc, se explied mai comod ca secundar de felul
celui din haripei in loc de aripa. Compard ins si harcei din 6pXcc,
de care am vorbit mai sus, apoi burhaiu alaturi de bard.
Ilereu, cu variantele &Iglu 1 hireu Htihnerhabicht", este
el insusi o variant a euvntului precedent. Etimonul grec Espek
propriu zis npopd" nu e dent o rstlmdcire glumeat din tgm
Habicht". Cei vechi explicau numele acestei pdsdri din Esp;
ofnt" well er wie alle einzeln fliegenden Vogel, oEcovot, ein
heiliger war, dessen Flug die Vogelschauer d. i. die Priester
beobachteten und deuteten".
CArlibus, un gAndac de primvard, ale cdrui larve cauzeazd
tnari pagube agriculturei, mncnd rddeinile plantelor; frant.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETTI DIN LIMBA. ROMANI,. 489

hanneton, cerf volant, carabe, nemteste Maiktifer. Formd secundara:

cdreiban fem. Ceirciband (Botoani, Suceava). Tulpina acestui cu-
vant se reduce la un prototip grecesc *xcipxiipog = xcip4og eine
Kaferart, Feuersehroter, Holzkafer". Forma cu doi pp se intelege
din variantele grecesti ale cuvantului : xzpcip.p:og eine Kaferart",
si prin etimologie populard xep4f3to; Kafer mit langen Hornern".
Grupului tip Ii cordspunde dialectal pp, compard ''Aaappog in loc
de "kaap.poc, x6(3132 = v.51/13o: sau xt51/131 etc.88. In transcriere Insa
geminata pp era redatd si prin p simplu: Ec'c(iity; in loc de Eipt.4
---. Ecip.13u;.

Crbete cu varianta cdrdbeif refacuta din pluratul carabeti

un crustaceu strans carcel ; vierme de buturi si busteni din care
ies ragaocile (carabusii); viermi mari ce se fac in nasul canilor
slabi si in apa clocit ; larva, tantarului sau a strechii oilor". In
ultimele trei Intelesuri cuvantul se intalneste cu cdrete, despre
care am vorbit mai sus. Reproduce sunet de sunet pe grecul
*xop2pfs, -(So; = xxp4%, -Bo, deminutiv din x&pxpo; eine Art
Meerkrabbe sau Meerkrebs ; eine Kferart" i e prin urmare din
aceeasi tulpind cu cdreibu?. Sensul de rac" 11 pastreaza ccirdbete
in acceptia de un crustaceu strans carcel", iar cel de carabus
in acela de vierme din care iese carabusul".
Omida, larva fluturelui, insecta paroasa si vermiform, co-
lorat galten, negru si verde, care cauzeazd mari stricdciuni vege-
talelor ; arom. utlidd. Din grecul 1.12xc ein den Bohnen gefahr-
fiches Insekt". 0 initial e articolul grec (a cl(az;) aglutinat cu
substantivul 89.
IAcuriciu, insectd de coloare bruna si cu aripele negre avand
la partea dinapoi jos a abdomenului organe de iluminat: Larnpyris
splendidula. Arorn licuriciu. Presupune un deminutiv grecesc
Auxoupixtov din doricul *)6xouA, -mo; --= Xuxoupfc, -iiio; cu va-
rianta luxtok, -Moq, din At5xn lumina" si oUpci sau (bpi coadd"
(Joanid, Dict. elino-rom.). Compara si sinonimele grecesti Xap.,-
Tcouptc seu Xapcur* si sic. xuaopunfolga Pentru sufixul demirtutiy
-toy aninat la substantive In -Lx (Auxoupfxtov : Xi5xoupt0 compara
xcaktov din rik. mat, intestin". Cuvantul licuriciu e atestat si
88 A. Thumb, Griech. Dialecte p. 190; Hesychius a. v.; Dictionarele.
88 Hasdeu Cuv. d. b.1, 293. Pentru alipirea articolului de substantiv com-
pard paralelismele citate de Bogrea In DR. III, 857, care se pot Imulli.

www.dacoromanica.ro
490 C. DICULESCU

ca nume de localitdti in Gorj i Romanati. Echivalentul latin care

a cedat locul lui licuriciu pare a fi fost acelasi cu italianul luciola
atestat de timpuriu ca nume de localitate i In Italia, compard
Castrum Luciolis din Italia (Paulus Diaconus, Hist. Langob.)

15. Natura.
Bord bulgdre sau brus de pdmnt uscat i tare ; bolovan,
piatrd mare, stdncd". Derivat bordan. Forma de bazd *bTdidum
de unde *boridu bordu e grecul f1:0X4.)Syx klumpig, schollig", ca
substitutie de sufix; *bolidus din poiXog Erdkloss, Erdscholle, fiber-
haupt Klumpen"90. Acelasi schimb de sufix grec -63% : lat. -idus
I-am intdmpinat la etimologia cuvintelor urdd (c3p1)37s, *oup650
i leurdd (Aef3upl)Sric).
Lespede piatrd latd i subtire de obiceiu cioplitd, tabl de
piatrd; bucald mare 1 lard de ghiatd". Sensul fundamental e
neted, netezit, fr asperitati, WA par"; compard si expresiunile :
lespezi de aur, lespezi de piei de bou fdcute in loc de pavdzd"
La origine cuvntul e un adjectiv ca i !impede <lat. limpidus,
repede < lat. rapidus etc. Forma de bald' *lispus de unde *Its-
pidus ca gravidus din gravis, fulvidus din fulvus e grecul Mc:-
nog glatt, abgerieben" = X,006c glatt", Xsto; glatt, glatt am
Kinn, unbartig", kook (subinteles rg-cpz) Klippe", XtcsoiSc;
Tritpocc.

'pad nisip; lut amestecat cu paie", cuvnt uzitat in Tran-

silvania i Banat. Din grecul aUpyo; Unrat, Staub, Gemini". Subt
raportul fonetic e de relevat redarea lui 1.) (y) prin a ca si in cuvin-
tele discutate mai sus : rap, bared, hared, arom. usac etc. Pentru
f initial in loc de s vezi mai sus discutia asupra etimologiei cu-
vintelor figaie i tura Schimbarea genului farfd din aprg, e
una din caracteristicile cuvintelor de origine greacd veche, com-
pard cadd din xciSog, papurd din n&Tcopoc, teucd din teoxo; etc.
Aceasta schimbare de gen a avut loc ins de cele mai multe ori
in insdi limba greacd, unde intalnirn pe vaim aldturi de li&X0g,
pe vcirq alturi de vcEico, etc.
Plaiu coama unui deal sau ramura de munte ce se pre-
lungeste de la es spre muntele cel mare, munte Malt, lature,
9 G. Giuglea In DR. III, 594-595.
91 Citate de V. Bogrea, In DR. III, 431, nota 45; III, 411.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETT'I DIN LIMBA ROMANA 491

poteca pe culmea dealului". Arom. plaiu lature de munte, ver-

sant". Din grecul nXdroy Seite, Flanked'. Acceptiunea restrans
a cuvanlutui romanesc s'a nascut prin izolare din expresiuni ca
plaiul muntelui, al dealului, gr. TeZ radra Too apOU die Bergsei-
ten, die Abhange". In domeniul romanic din apus, cuvantul se
intalnete numai in partile adiacente lumii greceti : vegl. plai,
bellun. piai Abhang", it. spiaggia.
l'Aram orice curs de apa care poate fi skit cu piciorul"
Forma de plural proaie atestata la Polizu presupune un singular
pdroiu. E acelai cuvant cu albanezul peTua sau peroi Bach,
Tal, Waldstrom, Ben eines Flusses" i cu bulgarul poroj Bach,
Regenbach". G. Meyer (Etym.VOrterb. Alb. pag. 335) arata a forma
primitiva a cuvantului albanez a fost par-nw, originea lasand-o
nelamurit. Cuvantul romanesc in ambele sale forme pdrdu i
*pdroiu (aci i bulgarul poroj) nu poate fi desp'artit de cuvantui
albanez, dar nici nu deriv din el. In consonanta cu forma pri-
mitiv a cuvantului albanez parrua, formele de baza ale romanu-
lui pardu 1 pdroiu n-au putut fi decat parrya i parroia. Toate
aceste forme se reduc la diferite variante ale cuvantului grecesc
linceppoll rezultat prin haplologie din 7Tapappoil Zufliefsen" ca I
aoXcetpfcc din ESoXoXcaptcc etc. Compara i : grcik5ocix sau gn(ppoil
Zufluss, Zustramen", Cap6k5ota, 15Spoppl5a etc. Wasserlauf". Toate
variantele acestor cuvinte greceti compuse se oglindesc mai
bine In variantele atestate ale componentului poil ,Fluss, Flut,
Strom" : pa, ON i pod. Compusul grecesc cu varianta f5t5cc i
cu U pronuntat ca u sta la baza formei albaneze parrua, acelai
compus grecesc dar cu U pronuntat ca a (vezi mai sus pag. 42c,)
e cerut I de forma romneaEca ',dram Forma albaneza parroj
i rom. peiroiu se reduc la un compus grecesc cu varianta f56tcc.

16 Diverse.
Geana, multime de oameni, lume", uzitat in Banat. Din
livvcc Geschlecht, Stamm" = yivo Geschlecht, ilberhaupt die
ganze Verwandtschaft ; eine Abteilung von Burgern ; Geschlecht
als Inbegriff einer Menge etc.".
10' Comp. Meyer-Lake In Mitteilungen des Rum. Instituts an der Univ.
Wien (Heidelberg 1914) I Bd. p. 9-10 si Rm. nr. 6564. Altfel Candrea-
Densusianu Diet. etim. nr.).
93 Comp. G. Giuglea In DR. III, 621.

www.dacoromanica.ro
 492 C. DICULESCU

Mire Brautigam". Derivatia din lat. miles soldat", propus

intaiu de Cipariu i sustinutd apoi de P.Papahagi 94, neputand fi
verificatd, n-a gdsit aderenti ; cu atat mai putin cea din adjecti-
vul albanez mire frumos". Este cert, cd un cuvant asonant cu
intelesul de mire" nu exist in niciuna din limbile care vin in
consideratie pentru vocabularul romanesc. Se constatd ins cd
aceastd notiune mai e redatd atat in limba romand cat i in
multe din limbile vecine i chiar mai deprtate prin cuvinte care
Insemneazd propriu zis tandr sau june" : ban. (la Anonimus
Caranseb.) giune sponsus" ; giunelaq sponsulus" megl. linir-junt
mire", sudslav. mladenec mire" literal fraged, tank", lituan
jauninkis mire" literal june". Un prototip cu acest inteles are
1 romanul mire. E grecul p.elp2 jeune homme, adolescent" cu
finalul latinizat mf rex. Forma mirex se rapoartd la p..s%poc dupd
cum sorex la iipz oarece", triplex la TptnAce, Vindex la Brv62 etc.
Rezolvarea in T a diftongului e e normald, vezi mai sus pag.
427. Ca la multe nume ce desemneazd persoane, din mirex s'a
pdstrat forma de nominativ, nu cea de acuzativ (mt rice m), corn-
pard om din homo (hominem) i celelalte exemple inirate mai
sus la pag. 426.
Urfa femeie de moravuri ware". Din tpcpo; das Abge-
brochene, das Bruchsttick" = tpkoc das Abgerissene, bes. ein
. abgerissenes zerlumtes Kleid, Lumpen, Fetzen ; Stack, Bruchstiick".
Pentru inteles compard in romanete corcoata zdreanta 1 femeie
de moravuri ware'.
Leoarek ajectiv invariabil, intrebuintat mai ales ca intlrire
a lui ud : ceima0 ud a leoard 1, minlean ad leoaral etc. E forma
feminind a adjectivului neintrebuintat la masculin *leorc sau */eurc
i se reduce la un prototip lib ricus < *A4p:x6,-, din Xcf3p6; trie-
fend, feucht"; compard Mf3og Tropfen", Acyco trdufe'n, fliessen
lassen". Fata de 4p5c ud leoarcd, umed", forma *Xtpp:x6g ce-
yut de cuvantul romanesc e un adjectiv amplificat cu sufixul
-ock ca [3Xcottx6; moale" etc., fat de I3X -xxcig cu acelai
inteles,
Marna hangen, anhangen, anhaken; abhanen, ab!-.angen"
-in loc de *artelna cu obinuita metatezd a lui r din grecul
91 Analele Acad. Rom. XXIX p. 236.

www.dacoromanica.ro
 r.r.EMENTELE VECHI GRECEUI DIN LIMBA ROMANA 493

*aptdcwo cipt&a.) aufhangen, abhangen", kycivr) Werkzeug

woran etwas aufgehiangt wird ; Strick, Seil" etc. Pent% forma
verbului grecesc compard i dubletee : oEScivw i cF.8tho, Excivca ci
No), fixacovivto i filanthco, xXocyydvca i xXotyrico ----- xXgco etc.
Alte etimologii Incercate e cea din Varna (Hasdeu), din lat.
(ad)trti(tOnare (Giuglea In DR. III, 1090) 1 din tarn mrdcitte"
(Dict. Acad).
Porni aufbrechen". Din an6pvuluct von einem Orte aus
aufbrechen ; a pleca dintr'un loc, a porni". Derivatia obicnuitd
din vsl. porinqti stossen" nu e probabilde din cauza intelesului
deprtat.
Pogoniciu, un cuvant cristalizat In cantecul ariciului: Ariciu,
ariciu pogoniciu Ce-ai catat p-aici etc. 99. Vreo legAturd a
acestui adjectiv cu pogoniciu mandtor de vite" nu se poate
explica. Ariciul a fost calificat astfel dupa tepii lui ci cuvantul
insemneazd deci bdrbos", reducandu-se la grecul Tcwycavr-cri;
bdrbos" din mbrav barbd". Legenda populard tie s ne po-
vesteascd despre ariciu, cd, atunci cand Dumnezeu urzea pdman-
tul, el era un tanr cu bar bd mare i plin de intelepciune" (vezi
mai sus pag. 433). In ceea ce privete forma cuvantului, e de
observat, cd finalul -ites din TC(oyopittns a fost inlocuit prin -iciu:
pogon-iciu, dupd finalul cuvantului ariciu, de care e legat.
17. Toponimia.
Am vzut mai sus (pag. 414-417), a In epoca romand
cum I In cea imediat urmdtoare acesteia 96 mai multe localitti
din Dacia purtau nume greceti. In cele ce urmeazd voiu cduta
s dovedesc cd 1 in toponimia de azi a tdrii noastre existd o
serie de elemente vechi greceti.
Etimologiile numelor topice nu pot avea firecte niciodat
acel grad de certitudine pe care II au etimologiile celorlalte
95 Vezi cuvintele acestui cantec impreund cu aria pusa pe note muzi-
cale la Ha,deu Etym. M. I, p.
96 Vechile numiri de localitati din Dacia n-au dispdrut odata cu pars-
sirea acestei tari de legiunile romane In a doua jumatate a secolulul al
Ulan, nici In timpul invaziunii i stdpAnirii hunice, cum se admite de obi-
ceiu, ci abia dupa venirea Slavilor, adici dupi secolul al VI-lea. In epoca
stapanirii gepide care se Incheie cu anii 567/570 numirile vechi daco-romane
existau Inca; vezi lucrarea mea Die Gepiden I, p. 93.

www.dacoromanica.ro
494 C. DICULESCU

categorii de cuvinte. Pe cand la autarea prototipelor acestora

tie sprijinirn atat pe identitatea sau apropierea formei exterioare,
cat i fridentitatea sau inrudirea intelesului, la cele dirfaiu ne
std la dispozitie pentru scopul ardtat numai partea formald, inte-
lesul fiindu-ne cu totul necunoscut. Din cauza aceasta cerce-
tarea este aici mai grea 1 rezultatele mai putin sigure. Cu toate
acestea toponomastica formeazd de mult obiectul unor cercetri
asidue 97 i rezultatele obtinute in acest domeniu se bucurd, mai
ales in vederea importantei lor pentru studiile istorice, de o con-
sideratie nu mid. Li e . 'u lui ca criteriu esen ial sentru
stabilirea originii, e empensatd la numele topice de un complex
de alte criterii, care se intresc 1 se intregesc unele pe altele.
Pentru ca etimologia unui nume topic de origine streind s
fie probabild, se cere in primul rand ca ea s aibd justificare
istoricd. Se cere adicd sd fie atestat istoricete, cd cel putin
pdrti din poporul de la care ne-a rdmas acel nume topic au
locu it inteadevdr candva in tara sau in regiunea respectiv. In
al doilea rand se cere ca acel nume topic sd nu fie singur ci
insotit de mai multe alte nume de aceeai origine. Si in sfarit
sd existe i in limba comund un numdr oarecare de elemente
de aceeai origine cu numele topic respectiv, aceasta firete
numai in cazul and strArnoii directi ai poporului de azi au
apucat pe acei stravechi locuitori i au trait impreund cu ei. 0
ultimd conditie pe care trebue s'o indeplineascd etimologia unui
nume tepic e cea urmatoare : Lipsindu-ne intelesul ca punct de
sprijin pentru stabilirea etimologiei unui nume topic, se cere in
schimb ca subt raportul formei acesta sd se acopere perfect cu
prototipul sdu. Legile fonetice s fie adicd observate aici mai riguros
decat la cuvintele comune, neadmitandu-se deloc, sau numai cu
rnultd cumpdtare asimildri, disimildri, metateze 1 altele asemenea.
In cercetdrile etimologice din domeniuul toponomasticei se
pleacd mai intaiu de la constatarea, cd o bund parte din numele
topice nu sant la origine decat numele comune sau apelativele
cordspunzdtoare, fie din limba respectiv, fie dintl'una streind.
Astfel nume de munti ca Muncelul sau Mdgura nu sant decat
147 Pentru toponimia romneascd e de relevat aici ca un inceput de
studiu mai inchegat lucrarea lui lorgu lordan, Rumnische Toponomastik,
Bonn und Leipzig, 1924, p. 111.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN LIMBA ROMANA 495

apelativele muncel munte mai mic" i mcigurcl munte sau deal

izolat" ; Rduprul un luent al raului Dambovita din jud. Muscel,
e apelativu rduor rail mic" etc.
Trecand la numele de origine streind e de observat, cd ex-
plicarea unui asemenea topic din apelativul cordspunzdtor strein
e nesigura ori de cate ori In limba romand se afld un cuvant
de aceemi formd, indiferent de inteles, care poate fi cti totul
deosebit i chiar nepotrivit. Voiu ilustr aceasta prin cloud
exemple :
Un afluent al Oltetului se chiamd Fratia. Acest nume ar
puted fi dedus din grecul cppecarcc, atic. cpprEz Wasserleitung ;
canal, conductd de apd" ; cppeccdocg Brunnenkanal". Etimologia
aeasta e ins nesigurd intru cat avem In romanete cuvantul
abstract frdlie, de la frate frere", i etimologia populard va gsi
totdeauna mijloace de a lega numele raului Friifia de acesta.
O stancd uriad i ascutita in forma unui dinte in cursul
Bistritei pe moia Broteni" din judetul FAIticeni se chiamd. Colful
Acrei sau Aera98. Ca form i sens numele acesta se acoperd cu
grecul fixpa Spitze, Gipfel besonders eines Berges, Anhohe ; vor-
springende Landspitze, Vorgebirge". In toponimia greacd numele
Akra se intalnete des in Eubea, Arcadia, Delos, Cipru etc. 99.
Etimologia populard pune insd in legAturd numele Arca cu adject.
romanesc acru sauer"; deci Acra ar fi der sauere Felsen", cum
s-ar zice pe nerntete. Explicarea aceasta e cu totul nepotrivitd,
dar si non e vero, e ben' trovato".
Nurnai and cazurile de felul acesta se Inmultesc etimologia
populard incepe s devie neputincioasd :
O culme a muntilor Carpati dintre judetele Valcea 1 Sibiiu
se chiamd Paringul, avand un pisc cu acelai nume (2076), din
care pornesc multe culmi 1 munti 100. Numele Paremg sau Miffing
se reduce la apelativul grecesc Op* -ayyoq eine einge-
schnittene Anhohe, zerklufteter Berg oder Fels ; eine Berg- oder
Felsenschlucht". Aceastd etimologie a enuntat-o G. Giuglea in
DR. III, 10c,0.
99 Vezi A. Popovici i G. T. Chirileanu, Descrierea tnoiei regale Bro-
teni (Bucureti 1906) p. 30; Marele Dictionar geografic I a. v.
99 Vezi articolul Akra din Pauly-Wissowa RE. I, p. 1186-87.
100 Marele Dictionar geografic IV, 638. .

www.dacoromanica.ro
496 C. DICULESCU

In Anuarul Institutului de Istorie Nationald al Universiati i

din Cluj an. II (1923) p. 259, N. Draganu d din Osztrak-Magyar
Monarchia irasban s kpben" vol. II Budapest 1901, p. 136 in
traducere romaneascd urm5torul pasaj : Drumul streivechiu, istoric,
care duce la Zaldu prin Ortelek spre Bred, acum e pulin umblat,
secundar. Dincolo de Ortelek, in staga drumului pe vrful mun-
telui Pogaior (scris Pogujor) a fost odinioard un castel roman.
Acesta erd un punct de veghe al intdriturii care de aid Fi spre
sud-est de la Moigrad s-a clddit pentru romanul Porolissum g
served de apdrare Porlii Meseplui pe linia care mai tarziu in
timpul venirli Ungurilor, in evul media, dar chiar V pe timpul
principilor ardeleni, a fost singura trecdtoare din partea nord-
vesticd a Ardealului spre Ungaria.
Dupa informatiunile culese de .Drganu, Poguior nu e decat
rostirea ungureascd a romanescului Pdguior, Vdrful Pdguiorului.
Asupra etimologiei acestui nume data de d-sa la locul citat din
Anuar dinteun *pdguiu < lat. *paguleus de la pagus sat",
sau chiar deadreptul din *paguleolus, ca mior din *agnelliolus
i-a exprimat singur Indoieli, din motive semantice, Inteo co-
municare fdcut la Muzeul Limbei Romne, !wand in consideratie
posibilitatea derivarii din ungurescul pagony padure tank cre-
scutd dupd taiere, dumbravd", despre care deasemenea a observat
ca e nesigura, ungurescul Poguior fiind imprumutat evident din
romnete. ,
E drept cd numele Pdguior, ca form se reduce in tot cazul
la un prototip, pagus, dar deoarece e vorba de un varf de munte,
acest pagus nu poate fi decat grecul .rciyo feste Bergspitze,
Felsenspitze, = Klippe : fiberhaupt Berg, Hugel, ErdhUgel". Mun-
tele Peiguiorul e situat langd locul unde a fost vechiul ora -al
Daciei, Porolissum. Tot aa se numi lickyo un munte de lang5.
Smirna, iar in fata Acropolei de la Atena e situat 'Apetoc Isiyog,
piscul sau dealul lui Marte". Forma Pdguior e un derivat ro-
manesc din *paguiu care se reduce la un deminutiv grec *TcayWacov
de la irkoc munte", dupcum dvaiaXtov e de la aN0.0; floare",
ppecpt5XXcov de la ppicpo; copil", cotiXXcov etc.

Tot In judetul Sdlaj gasim 1 satul Pigala (ung. Usztat),

care, cum observ Draganu la locul citat, nu poate fi des-
prtit de tulpina numelui PAguior. La baza acestuia st deminu-

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMINA 497

tivul *rcocycatov .,magura" din nciio; munte". Pdguia e deci un

nume de sat, care corgspunde numelui Magura dat multor sate
romaneti. Pentru sufixul deminutiv *Tcayoratov comparg oxacpatov
din oxicm, orcaaacov din =WI) etc. Romanul parnaie un vas de
lut" se reduce, cum am aratat (pag. 450), la un cuvant grecesc
format cu acelai sufix.
Un element strvechiu i In tot cazul anterior inrauririi slave
e, cum a al-Mat N. Drgganu 101, 1 Tampa, nume dat unor maguri
inalte, dintre care una e cea de la Brasov, doug In judetul Mara-
mure i cate una in Bucovina, la Poarta Meseplui i In judetul
Gorj. Numele Tampa se reduce formal i semantic la apelativul
doric TUp.,cpot = ti5p.3og magurd" atestat ca nume topic TUp.cpn
munte din care izvorgte raul 'Apcztao; (Arta)", la Strabo VII, 7 6.
Pentru fonetismul doric subdialectal p.cp --= comparg doric
xdup.cpercv = x0XH/113CZY 102 Redarea grecului u (y) prin a e normal,
vezi mai sus pag. 428 urm.; de asemenea p (ph) > p. Leggtura
pe care N. Draganu .0 face intre numele romanesc Tampa 1
sicilianul thnpa Hugel", calabr. timpa Felsabsturz" etc. o cred
justg pentru motivul, cg 1 aceste forme se reduc, dupg pgrerea
mea, tot la grecul tt5p.cpn nlagurg". Redarea lui u, adica iu, prin I
Inaintea unei labiale era un fonetism cunoscut vechilor dialecte
greceti, comparg Ipog in loc de ii(po, '102AoG in loc de 64)71Xoc,_
'Imp in loc de (Snap, Ercip 57csp103. Forma romaneasca insI
vine direct din TUpclocc: tympha, nu din forma secundarg timpa-

Orul numele unui munte din judetul Ramnicu-Sdrat 104, imi

pare cg e mai curand apelativul grec 5poc munte" cleat numele
propriu de persoang Orea.
MAtAu comung ruralg situat pe un deal Inalt i frumos,
care predoming Campulungul"; WOW, deal pe care e aezata
comuna cu acelai nume 105 Din *tuzYliov = 1146; Brustwarze".
Pentru inteles comparg vocut6; MutterbrUst ; Zitze, Euter ; H g e I

101 Dacoromania I, pag. 109-117; Anuarul Institutului de istorie natio-

nala II, pag, 259 nota 1.
102 R. Kiihner, Griech. Gramm. ed. 2, 33 (pag. 130).
105 A. Thumb, Griech. Dialekte 255, pag. 256.
Marele Dictionar Geografic IV, p. 605.
105 Marele Dictionar Geografic. IV, 299.

www.dacoromanica.ro
498 C. DICIJLESCIT

Sufixul -iiiov din *RaVitov sau tto4tov (cu c subscris), despre care
am vorbit la discutia etimologiei cuvantului curmeiu (pag. 459),
nu e totdeauna deminutiv. Ideea de deminufie e uneori tears i
derivatul Inseam-0 tot atat cat 1 primitivul, de exemplu onpAricov
,,semn, steag" = ailvcc semn, steag".
Tulpina greacd a numelui Mdfau se ascunde 1 in HAtarea,
Vdrful Iliatarii, munte stancos In judetul Buzdu 106 ; IIGeCipCov se
referd la p.,ccg ca i wypipcov la xfprog, xepaceptov la x43,4, Ito-
vdtpcov la x6aw xuv6g. AceIai cuvant cu sufixul simplu -dcpov e
Mgapov, numele unui castel in Sicilia pe un loc ridicat 107.
Murta, sat 1 comund rurald In judetul Dolj 108 Numele Murta
dre la bazd forma ionicd p,00p-cli = atic. p.opti) Teil, Anteil, be-
sonders der Anteil des colonus partiarius an dem Ertrage eines
Landes ; ein Erdmass : pitpov .11c nX6,0.pov ; compard neogr.
Aloptti-tis yecopyg, colonus partiarius". Murta, ca nume de sat, e
deci un pendant al numelui Pogoanele, sat i comund rurald in
judetul Buzdu, de la pogon o msurd agrard". Numele comunei
Mortent din judetul Dambovita std. In legAtura mai curand cu
Murta decat cu adjectivul mod: Morteni sau Murtent locuitori
veniti din Murta, coloniti de acolo".
Frata, numele unei comune rurale situatd la sudest de Cluj.
Prima mentiune a satului Frata, care mi-e cunoscutd, o face canonicul
Rogerius, care scdpand din captivitatea Tatarilor (1241), in drumul
sdu pand la Alba-Iulia s'a addpostit cateva zile In acest sat 109
Numele Frata Insemneazd propriu zis comund" sau comunitate" i
vine din cppdapa eine Volksgenossenschaft, deren. Mitglieder durch
religiose Brauche mit einander verbunden sind". Grecul cppoitpcc
e acelasi cuvant cu cpptxtptx, care e mai putin Intrebuintat. La

108 Marele Diclionar Geografic IV, 299.

107 W. Pape, Warterbuch der griechischen Eigennamen a. V.
108 Marele Diclionar Geografic 1V, 425.
109 Carmen Miserabile la Schwandter, Scriptores rerum hungaricarum
1, p. 390: Et erat ibl ad decem milliaria juxta silvam, villa quae Frata
dicItur in vulgari et infra silvam, ad quattuor milliaria, mons mirabilis et
excelsus, in cujus sumitate lapis et petra jundebatur terribilis. Magna eo
Izominum et mulierum confugerat multitudo, qui nos gratulanter uno fletu
receperunt, Interr.ogantes nos de nostris periculls....

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBTI DIN LIMBA ROMANA. 499

aceast din urmd formd se reduce, cum am ardtat mai sus (pag.
414) Phrateria, numele unei localitAti din Dacia in epoca romand.
Originea numelui de pdrau Bfirsa, de unde i denumirea
tinutului Tara Barset, e mult discutatd. Cum a artat N. Drganu
in DR. I, 139, acest nume trebue desprtit etimologicete de
Barzava, afluent al Timiului din Banat. In cazul acesta, prin
mijlocirea formei intermediare Brasa, el se reduce la grecul
Optio4 Hervorquellen" , medio- i neogrec Option fons ; nniii
izvor". Numele Barsa ar fi deci un nume de prau ca 1 lzvorul,
nume de praie in judetele Botoani, Dorohoiu, Fdlciu, Muscel.
Gorj ; lzvorul-cel-Mare, pdrdu In judetul Vasluiu ; lzvorul-Rece,
pArdu in judetul Buzdu. Etimologia aceaSta imi pare mai proba-
bild decal cea propusd de Tomaschek 110 pentru Berzovia quasi
Birkenbach" din Banat, azi Barzava, dintr'un presupus cores-
pondent dac al slavului br6za mesteacdn", vgerms. birclza, ngerms
Birke etc. Apelativul Ursa (Ursa plugului) e de and origine.
Numele de pdrdu Barsa din grecul Option izvor" ar fi deci pe
langd numele Tampa <gr. ttip.s.pn mdgurd", de care am vorbit
mai sus, al doilea element toponimic de origine greacd in ace-
iai regiune.
Tot In Tara Wairsei intdmpindm 1 numele de munte Ciuma
acelai cuvnt cu apelativul de origine greacd ciumd umflturd ;
pestd" (vezi mai sus pag. 477), dar pdstrat aici cu intelesul pier-
dut de Val-fa, ca i corespondentul sdu in limbile romanice : it.
cima, frant. cime etc.
0 constatare Vacua de mult in toponomastic e aceea cd
unele nume de rduri i localiati nu snt deck traduced de multe
od incontente ale altora mai vechi. Astfel Kfikiild, numele unguresc
al raului TArnava din Transilvania, de unde 1 ssescul Kokel,
nu e decdt o traducere a acestuia, compard ung. kkny Weg-
dorn", cuman kukul spin" = slay. tram spin" 111.
In partile Ndsudului, langd. Teaca, e situat comuna numitd
Dipa, In transcriptie ungureascd Dipse (citete Ditw), cdreia
110 Sitzungsberichte d. Akad. Wiss. Wien phil,-hist. Classe Bd. CXXXI
(1894), p. 5.
111 P. Hunfalvy, Ethnographie von Ungarn p. 229 urm., cf. scrierea
mea Die Wandalen und die Goten (Leipzig 1923) p. 41.

www.dacoromanica.ro
500 C. DICULESCU

Saii ii zic Diirrbach, adicd Valea Seacd". Plecand de la pre-

supunerea cd aceeai idee de vale seacd ; dtirrer Bach" poate
sta 1 la baza corespondentului roman Dima, G. Kisch 112 a reuit
sd identifice acest nume neinteles cu adjectivul grec 84coc, -a,
-ov durstig ; von leblosen Dingen ; d ti r r, trocke n". Pdstrarea
lui i scurt netrecut in e, Dipsia > Dima, se datorete faptului
pe care 1-am discutat mai sus, pag. 425-427, cd vocalele
greceti scurte dar accentuate s'au pronuntat ca lungi de la
secolul al II-lea, respectiv al III-lea incoace. Ca vocale care au
fost scurte din naturd, ele aveau firete un timbru deschis, a
cd i n'a putut aficia dintala precedent ca i lung din naturd.
Dar aici chiar 'in cazul cand i ar fi fost lung din naturd,
d s-ar fi pdstrat neprefcut in z, prin disimilare fat de g din
a doua silabd, anume ca in acele exemple studiate de S. Pucariu.
(DR. III, 390) in ridiche <lat. radt-cula, in derivatul roma-
nese din latinul land-Ica etc., unde prima din cele cloud con-
soane devenite palatale i-a pierdut rostirea muiatd prin disimi-
lare fata de a doua (in stadiul rdd'icre <rad7cula, d' a devenit
d fata de cr).
Din forma masculind, Dippr (<8*(4), pierdutd azi, vine
Dimorul sau Valea Dipprului, numele unui mic parau in Jude-
tul Some; izvorete din muntele MAgura i se vars in Valea
Iliua I13. Forma Dipprul e un deminutiv romanesc din *dimtt
sec", insemnand deci park' care seacd vara", ca 1 sl. suica
par-au care seacd vara" de ad trota din toponimia romand
din sl. sullz, sec, uscat".
In vecindtatea Dimei mai sant 1 alte nume topice de ori-
gine greacd veche. Astfel intre comunele Dipa i Teaca la poalele
unei culmi impddurite e satul Ida, al cdrui nume se reduce, cum
a ardtat Kisch 1. c., la gr. 'fan sau 'f8z Wald[gebirger i ca
nume topic 1, un munte in Asia-Micd i altul In Creta. De
212 Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenb. Landeskunde XXXIII
1910, p. 101 urm. Dintre numirile de localltti, cdrora Kisch le atribue o
origine veche greceascd, Imi par verificabile in cadrul elementelor vochi
grecesti studiate in aceastd scriere, I indiferent de felul cum au fost pre-
zentate 1 suslinute, urmtoarele trei: Dima, Herina 1 Ida.
ill Ignatz Lenk v. Treuenfeld, Siebenbargens geographisches etc.
Lexikon I, 261.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECETTI DIN LIMBA ROMANI 501

remarcat sub raportul fonetic e pastrarea lui c scurt i accentuat

netrecut in e, din cauza aratata mai sus, ca i In omidd, mintd,
Dipsa.
Mai departe, in jos, pe aceiai vale e situata comuna Harina
sau Herina, in documente de la 1246 Incoace Harena, Heritza, Ha-
rina, ung. Harina 114. Prototipul grec al acestui nume eilXtvcc (CAXEN71)
nu e decal rostirea greaca a cuvantului latinesc salina salin,
ocnd de sare", modelat dup 04 &XOg sare", eiXtvo; aus Salz
gemacht" 115. In limba Galatilor grecizati, care au dat Daciei un
insemnat contingent de coloniti vezi mai sus pag. 402
cuvantul acesta a sunat la fel : *halina, compara cambric lialein
sare". H initial din Hdrina poate fi secundar ca in haripd -,-
aripd, harmdsar = armdsar etc., de1 de fapt tine locul spiritului
aspru grecesc curn e cazul 1 cu it din htrcd, herete, despre
care am vorbit mai sus. Lin astfel de It se intalnete i'n roma-
nete aproape numai in vecinatatea unui r, adica a acelei licide
pe care Grecii o pronmtau aspirat (0, de exemplu : Izaripii (<
aripd), hrdpl (< alp, burhaiu negura, ploae mrunt" din bard,
hdrcei, herete etc. Hdrina insemneazd deci propriu zis Ioc unde
se afla sare". In realitate in subsolul intregei regiuni de acolo se
afla insemnate zacaminte de sare, iar la poalele muntelui Seret,
unde e situata Harina, se afl In partea opus nu mai putin de
apte fantani cu apa sarat 116. Cat de sarat" e toponimia acelei
regiuni se vede din alte nume topice de acolo.
Aa e mai intaiu numele muntelui Seret (= ung. Szeret, sas.
Zaret), la poalele caruia e situata Harina. Numele Seret e dupd
mine i aici ma deosibesc de parerea colegului Kisch 117
tin colectiv rornanesc sdret sare multd", ca &Diet bani multi"
i in toponimie Brddet loc unde sant brazi multi", Fdget etc.
Compara lat. vulg. saletum quantum salis in uso quotidiano
expenditur" (Du Cange).
114 Vezi A. Zimmerman. .2i C. Werner, Urkundenbuch d. Gesch. d.
Deutschen in Siebenbrgen I, Indice p. 571; II, Indice p. 697 etc.
116 Compara invers Salazorade --= 'AXpupts, 13os (-= 4X/zupts ,,salziger
Boden") alte numiri ale Salsoviel dace, despre care vezi scriorea cu acest
nume de V. Pdrvan.
116 G. Kisch, loc. cit. pag. 102
117 Korrespondenzblatt loc. cit. ID1: Seret, magh. Szeret < sl. sreda
mike (magh. Szereda nmiercuri").

www.dacoromanica.ro
502 c. DICULESCTJ

Pe lang muntele Seret sau &fret 119 curge ieul, un rAu cu

mime unguresc = magh. Saj6, In loc de *Say-jd 119 din say (so)
sare" i JO rau", care dupa N. DrAganu (DR. III, 939), nu e
deck traducerea pe ungurete a unui nume romnesc *Sdrata, ca
i Sofalya adaog eu , numele unui sat tot de acolo, druia
Saii ii zic Salz, adicd Sarea", iar Romanii, dup ungurete,
omfaieth. .

La trei ore deprtare de Bistrita pe malul stng al Sieului

e situat comuna Sdratel, la lgnaz Lenk Szeretzel, cgreia Ungurii
ii zic Szerelfalya. E un derivat din Sdret 120 cu sufixul deminutiv
-el, ca 1 FOgejel din fiket.
Aceste ultime patru numiri ilustreazd pe deplin rostul seman-
tic al numelui Hdrina, 'Mtn) regiune, unde i'i fac concurent
dup grecul eA1Eva, romnul sare, magh. sci i germanul Salz. In
aceast societate a Incercat s se strecoare 1 slavul sol% sare",
dar acesta inaintnd dinspre apus s-a oprit in regunile vecine
unde ne-a dat pe Solona, Solnoc 1 Solca.

110 E greu de ghicit, Mil o cercetare la fata locului, care e forma

populard Intrebuintat azi. Carturarii romfini se cam feresc de formele prea
populare"; astfel numele localitatii Sdn-Giorz ei o transcriu Stin-Glorgui in
credit-4a, cd din punctul de vedere romnesc forma streind ar fi cea corectd
foneticeste. Varianta Seret s'a putut naste din &fret prin asimilare, ca si
perete din Mete < lat. 'lades, parietem, peruke In loc de pdreche etc.
119 P. Hunfalvy, Magyarorsz. Ethn. p. 383-4; compard DR. in, 393.
120 Dacd ar fi din sdrat, cum admite Kisch (Korrespondenzblatt (923.
comp. DR. III, 939) forma ungureasca ar staid Szdrdt nu Szerel(falva), corn-
pall ung. Szdrdta < rom. Sdrata, la lgnaz Lenk IV, 115 Szerata.

www.dacoromanica.ro
 Adaose i indreptdri.
Pagina 405, dupa randul al noulea de sus sa se adaoge fraza : Rar se
intamplA ca ambii soli s poarte nume grecesti, cum au fost Diogenes
Moscus si sotia sa Antonia Calista din Cerneti: C. I. L. I, nr. 1586: Dils
Manibus. Antontae Calistae, vixit annis LX, Diogenes Moscus conjugi bene-
merenti.
Pagina 405, In alineatul al doilea sA se adaoge la locul respectiv:
Antigonus si Laelia Cyrilla din Turda; Aurelius Enthymus si Aurelius Dioni-
sins din Alba-lulia; Flavlus Hello din Sard (jud. Alba): C. I L. I, 1, nr. 881;
1136, 1629, 13; 1629, 14; 1629, 4.
Alte nume grecesti, pe care mi le-am notat din colectia lui Ackner St
Muller, nu le-am putut Inca verifica. Acestea sant: Aelius Moscns, Lucius
Statius Diodorus Publius Aellus Entimus si Macedo Phonascus din Alba-
lulia ; Dioscurus Marci din Partos ; Quintus Laellus Aesopus din Turda;
Antonia Protogenia din Tustea de Ian& Hateg; Ulpia Metrophima (?)
(poate Metroplzila) din Zlatna; Eutyches si Aelius Antipatri din Caran-
sebes : M. I. Ackner und Fr. Muller, Die rehnischen Inschriften in Dacien
(Wien 1865) n-rile : 401, 374, 521, 500, 677, 9W, 576, 45.
Pagina 406, randul al 3-lea de jos. SA se citeascu Offas Menofili in
loc de Was Menofilus.
Pagina 407, alineatul al 2-lea. Poate ca lonios e numele artistului.
Ackner 81 Muller, nr. 427).
Pagina 407 al 2-le rand de jos : Theodote, nu Theodota.
Pagina 409, mijloc. Chrysantus in loc de Chisantus. In nota de acolo
(nr. 56), inscriptia respectivA fiind omisA, li facem loc aici. C. L.I. III, Suppl
fasc. 2, nr. 8011 ; D. Baebatius Chrysantus, augustalis coloniae Zermizege:
tusae, vixit annis LXVI, hic situs est. Proscriptus (e.i. titulus ?) per Baeba-
ham Gamicen conjugem et collibertam?j tet coheredibus quattuor.
Pagina 420, In randul al 17-lea sa se steargA cuvantul buc.
Pagina 439, randul al 9-lea de sus : Sa se stearga forma brirrus.
Pagina 439. De la Corrsen (Voc. I, 126) Incoace se admite In decomun
ca redarea grecului r prin b in burrus <7rupp6g etc. s-ar datorl faptului pre-
supus, a pe timpul Imprumuturilor respective latinul b ar fi avut o pronun-
tare apropiat de a grecului 7r. PArerea aceasta o cred Inexacta. Latinul
burrus, ca toate cuvintele latine de origine greaca cu b In loc de 7r, e Impru-
mutat din acele dialecte grecesti (tarentin, siculic, delfic), In care prefacerea

www.dacoromanica.ro
504 C. DICULESCU

lui r in p era organicd. De altminteri faptul, cd si In latineste s-au intalnit

elemente din diferite dialecte grecesti, e de mult cunoscut si adtnis. Tot ash
se explica prin urmare de ce in unele cuvinte grecul 7r se pastreaza (d. ex.
purpura), iar In altele a fost redat prin b.
Pagina 459. Cuvantul curmeiu nu este deci o formatiune romaneasca
din curm si sufixul -du, cum se admite in general. Atat tulpina cat si su-
fixul sant grecesti. Cat priveste pe curm si verbul a curmd, ele nu pot fi
elemente neogrecesti cum presupunea G. Meyer si cum admit multi, ci yin
direct din greaca veche, cum a aratat G. Giuglea In DR. III 619, 771.
Pagina 477. Apropierea dintre cuvintele romanesti sire./ respectiv pr
si grecul a-eipci a fact-o deja loanid in al sdu Dictionar elino-rominesc, vezi
mai sus pag. 394. Derivarea lui sire/ din grecul capd. a fost sustinuta, cum
mi se comunica, de G. Giuglea Intr-o comunicare facutd la Muzeul Limbei
Romne din Cluj.
Pagina 481. Etimologia cuvantului mesteacd a dat-o intaiu I. A. Candrea
...----
in Convorbiri Lit. XXXIX, 1130
Pagina 483, sub articolul CIntoare. Contractia diftongului au in co era.
o particularitatea a dialectului ionic. Atte exemple afara de cele citate :
tcC44a > KaOtta, 6pLor > a6ptop. E interesant cd numele romanesc al mai multor
specii de Centaurea (Cyanus, plumosa, phrygia, spinulosal dintre care cea
mai cunoscutd e Vineteaua, vine din acelasi izvor ionic: Ghioc din *-yivwc6s
< lAaviths bldulich, blaugriin (sofern die Farbe die schillernde Eigenschaft
hat), lAcduc,oy eine blauliche Pflanze". Supt raportul semantic compara vinetea
din veuzeif blau; violett; schimmelgrau".
Pag. 483, nota 81. Ca nume de familie Leurdd e atestat de timpuriu.
Un Gerge Leurda obvine bunaoard in Quellen zur Geschichte der Stadt
Kronstadt vol. II, 173 pentru anul 1529. (Comunicare de la C. Lacea).
Pagina 484. Derivarea latinului p717jum Flohkraut" din p71ex purece"
e inadmisibild din cauza lui 7; nu mai putin cea propusd de A. Walde (Etym.
Wrterb. Lat. 622) din PH)ccuy Flohkraut". Vine cum am spus din forma it:mica
airuXX7)Cov = OXXeiby Flohkraut". Pentru cele cloud forme ale sufixului vezi
mai sus p. 453 discutia cuvantului curmelu. Ca element de imprumut cuvantul
latin e interesant din mai multe puncte de vedere. In forma lui se oglindesc
puternic efectele etimologiei populare, prin allturare de p u lex: caderea lui
$ initial, lungirea lui u (u) si simplificarea lui 11. Progenia romanicd a lui pa-
streazd ins mai multe reminisce* din forma prototipului grecesc. Astfel for-
mic romanice se reduc la o variant cu it scurt ca si prototipul grecesc (vezi-le
la Meyer-Lfibke REW. nr. 6815), iar cuvantul romanesc se apropie si mai mult
de acesta prin forma de bazd cu 1 dublu, cerutd de el.
Pagina 485. La schimbarea formei acwIpa-ydpa in *mantraguna a con-
tribuit probabil si etimologia populara. Buruiana aceasta fiind intrebuintata
de babe pentru farmece, numele ei a fost pus in legdturd de Greci cu pirns
profetg, iar partea a doua *-ytlpa a, fost feteleasa ca guna --= yuv7) .femee".
Cuvantul Intreg, In aceasta infatisare, insemneaza deci propriu zis vrjitoare,
fermecatoare". Acelasi lnteles 11 are numele nemtesc al acestei plante Alraun
mdtraguna", mgerms. alrrine, vgerms. a1r7na. Aceasta fiind compus in partea

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECEBTI DIN LIMBA ROMA.NA 505

a doua cu substantivul got. /Tina mister", mgerms. rTrnen, ngerms. raunen

.flstern, heimlich und leise reden" inseamnd propriu zis nu ein mythisches
Wesen", cum crede Fr. Kluge (Etym. Wrterb. d. deutschen Sprache ed. 8,
p. 12) ci vrjitoate, compard rom. siqcd vrjitoare", care apartine la tema
verbului sdrb. gugkati chuchoter" etc. (Cihac I, 389). Acceptiunea de fer-
mecdtoare" a lui Airaun alruna e chiar atestat pentru gotul alfaruna
pe care 11 gasesc la Jordanes Getica XXIV, 121: Filimer, rex Gothorum et
Gandarici Magni fit/us... reperit in populo suo quasdam magas milieres,
quas patrio sermone haliuranas is ipse cognomlnat, easque !wizens suspectas
de medio sui proturbat lorzgeque ab exercitu suo fugatas in solitulinem
coegit errare.
Pagina 493, nota 96. Pe baza unor cazuri concrete ziceam, a vechile
numiri topice din Dacia pe timpul stpnirii gepide erau Inca in uz. Popoa-
rele germanice, mai ales goto-scandinave, care In prima jumatate a evului
rnediu au infiintat state proprii In Dacia, Italia, Franta, Spania si Africa,
apreciind binefacerile civilizatiei, s-au acomodat strilor pe care le-au gdsit
si s-au contopit cu populatia stdpanitd. Ei n-au distrus, si n-au desfiintat I.
Rolul acesta 1-au jucat Slavii. Instructiva in aceast privinta e critica facut
de un istoric bizantin de mdrime antica, Procopiu, politicei lui lustinian, pe
care 11 acuzd, ea tintind la distrugerea statelor germane, neglijeazd adevara-
tul pericol, cel slay (vezi Die Gepiden I, 150). De luat in consideratie este
i efectul cruzimilor nemaiauzite comise de Slavi, care atunci Isi faceau loc
In Balcani. Acele cruzimi sant descrise amanuntit si In colori vii de Pro-
copiu (De bello gotthico III, 38; IV, 25 etc.), care ca martor ocular a
observat, cum cele cloud popoare din Peninsula Balcanied, Thracii si Illyrii,
in timp de 20 de ani numai au fost aproape toti ruinati si
p r A p dr1 iti de acesti barbari, care acum s-au asezat langd ddnsii" (De
bello gotthico, III, 33). In lumina acestor fapte asupra cdrora voi revert!, e justd,
cred, observatia Matta de orientalistul J. Marquart In prefata scrierii sale,
.0steuropische U. Ostasiatische Streifzilge (Leipzig 1903), el slavizarea
Peninsulei,Balcanice o datoresc Romdnii si Grecii tocmai politicei lui lustinian.

Ca observalie finala amintesc aici, ca la discutia etimologiilor n-am

inregistrat to ate pdrerile emise de altii mai nainte. Aceasta se poate face
numai cind se discutd special originea unor cuvinte, nu Inteo lucrare de
f elul celei de fatd, al cdrei plan si scop s'ant cu totul altele.

1 Compard In general, Fustel de Coulange, Histoire des institutions

politiques de l'ancienne France (1875 92) ; Ludo Hartmann, Geschichte Italiens
im Mittelalter, Leipzig, 1900.

www.dacoromanica.ro
 Indice.
1. Materii.
Pentru locurile unde nu se arat pagina, s se vaza. Indicele de cuvinte.
A f er e z a: vezi etimologia cu-
vintelor pop i porni.
Ag 1 u ti nare: vezi etimologia
cuvantului omidd.
Armonie vocalica: vezi
etimologia cuvintelor beregatd,
bosconi, cotropi, Seret, strd-
gdlie.
Asimilatie: vezi etimologia Liberfi de neam grec, pag.
cuvintelor gdleata, pldmiln,
batal.
Colegii: pag. 402, 410, 411,
412.
Coloniti greci: pag. 399,
403-414.
Disi mil af i e: vezi etimologia
cuvintelor buchered, preufa,
Frata, tdfdraga, plildrie.
Dori c, fonetism : vezi pag. 421
i etimologia cuvintelor natrd,
saricii,tiirtIncd,Nicoard, Tdmpa.
Eoli c, fonetism : vezi etimo-
logia cuvinteloc alac, sculd,
usuc, minegociu, ismd.
Elid a, dialectul din rv : vezi
etimologia cuvintului said-
mdzdrd.
Ep en t e z N: vezi etimologia cu-
vintelor dafin, Phrateria.
Etimologie popular:
vezi cuvintele hereu, matrdgund,
poleiu, Acra, Fratia.
Ion i c, fonetism : vezi pag. 420
1 etimologia cuvintelor brotac,
drum, curm, curmeiu amurg,
mur, murg, Murta, poleiu, cin-
boare, ghioc, spuza, herete.
www.dacoromanica.ro
Lac oni c, fonetism : . vezi eti-
mologia cuvantului broascd.
Lesbic, vezi eolic.
Ma cedoni c, fonetism: pag. 475
(subt art. beregatd).
Meta tez a: vezi cuvintele attirnd,
traistd, pric, Maim), cdrceie.
Onomastic: pag. 403 urm.
411-412.
Preofi de neam grec, pag.
408-409.
S e ma nt i ca: vezi etimologia
cuvintelor stup, ioaie, incurca,
scald, smirdd, ciumd, mesteaciin,
mormoloc, mdtrdgund, pcildrie,
brtinzd, arichild.
Sincopa: vezi etimologia cu-
vintelor drepned, brdnzd, par-
naie, prior.
Sufixe: -astriz 482 ; -apd,-afei
i -ipei 435-436 ; -arid, 468,
487; -drnd 453 ; -eiu 450, 459 ;
-ete 435, 455, 486, 489 ; -ett
474, 488. Schimb de sufixe :
434, 457, 458, 471, 473, 479.
Tarenti n (= siculic, delfic),
fonetism : vezi pag. 439, nota 5,
i etimologiile cuvintelor bur,
Burild, burcd, bdrcd.
Tesali c, fonetism : vezi pag.
423 i etimologiile cuvintelor
uture, zgurd (--= lat. scUria <
ampfcc, tes. *oxoupic0, carte.
Toponimie pag. 414-417,
493 urm.
Z e i, pag. 399-402.
 ELEMENTELE VECHI GRECE$T1 DIN LIMBA ROMANA 507

2. Nume.

Abrud 406, 407, 413. Apollo Pythius 401. Burild 398.

Addebar Semei 408. Apollodorus 406.
Adrastia (zeitd) 402. Apollonius 412. Caius Longinus Ma-
Aelius Valentinus 404. Apollonius Artemido- ximus 404.
P. Aelius Januarius rus 406. Calista Antonia 503.
404. Aquae 415 Callicles Timocrates
P. Aelius Mar ... 404. Arrabona 407, 411.
Aesculap 400 409. Arrius Hermes 405. Calliope Aelia 404.
Aesculap i Hygia 406, Artemidorus 410. Callisths 405.
407, 409, 410. Aelius Artemidorus Callistus Ingenus 406.
Aesculap Pergamenul 409. (Alan (jud. Hunedoara)
400, 409. Artemidorus Apolloni 411.
Aesopus Quintus Lae- 412. Cdei (jud Some)40o,
lius 503. Memmius Asclepi 413. 410.
Afrodisia Julia 404. Asclepius 408. Carpion 410.
Alba-lulia 399, 400, Asclepiodoe 402. Cassius Erotian us 410.
401, 403, 404, 405, Asclepius Memmius Cedonia 415.
406, 406, 408, 409, 406. Celeiu 405.
410, 411, 412. Asclepius Hermes Chelido Ulpius 405.
Alexandrinus 408. Septimius 409. Chimindia (jud. Hune-
Agathangelus Quintus Asiani 402. doara) 400.
Januarius 403. Athenodorus P. Aelius Chrestus M. Aurelius
Agathopus Caius Titus 403. 411.
409. Aelia Publia Marcella Chrysantus Baebatius
'AX*vepog 413. 410. 409, 503.
Alexandru din Abonu- Aula Candida 405. Claudius Julianus 407.
teichos 400. Aurelius Adjutor 413. Cluj 400, 404.
Ampelos, zeu 416. Aurelius Alexander Creta 407.
Angustia 416. 410. Commagene 400.
Anicetus Claudius 409. Aurelius Euthymus Cornelia 405.
Anicetus T. Claudius 503. . Cyrilla Junia 406.
409.
Aurelius Marinus 408. Cyrilla Laelia 503.
Anicetus C. Sentius Aurelius Volusianus Cyrini 402.
410, 411. 411.
Anthimus Q. Atius 409. Axius Aelianus 407. Dades 410.
Antigonus 503. Axius Aelianus Quin- Daphnus 405.
Antipatri P. Aelius 405, tuS 407. Dasius Breucus 407.
410. Azizus 401. Deva 402, 406.
Antipatri Alexander Desa (Oltenia) 412.
406. Barbul 407. Deus aeternus, Juno et
Antipatri Aelius 503. Bdrboi 412. angeli 409.
Apalaustus 406, 407. Bitynia 408. Diodorus Lucius Sta-
Aphrodisius M. Proci- Buciumi (jud. Sdlaj) tius 503.
lius 409. 400. Diogenes 408.

www.dacoromanica.ro
 508
Diogenes Aelius 405. Helio Flavius 503.
Diogenes Moscus 503. Heliopolis in Celesiria
Diogenes, pietrarul 400.
411.
Dionisius Aurelius 503.
Dionysia P. Aelia 404.
Dionysus Aelius 406.
Dioscurus Marci 503.
Dizo 402.
Dotat 406, 409.
'EXArIve Bthuvoi. 452.
Emesa 401.
Epipodia 400.
Eptala 402.
Eriza in Carla 400.
Ermescus 402.
Erotianus vezi Cassius
410.
Euc haristus Severus
405.
Euphorus Aelius 404.
Eutyches 503.
Eutyces 412.
EuthymusAurelius 503.
Evangelus M. Licinius
408.
Evanthus T. Julius 405.
Evodus M. Veracius
406.
Filetus 410.
Flavius 410.
Flavius Secundinus
413.
Fortuna (zeita rs.a) 402.
Galatia 399.
Galati (popor) 400,
402.
Gemina, legiunea XIII
NI 407, 411, 426.
Gherla 405.
Glycon 399, 403.
Gorgias Aelius 405.
Germisara 4,02.
Greca 402.
www.dacoromanica.ro
c. DICULESCU
Kidonia 415.
Ku&ovfcc 415.
KUptXXog 398.
Helpis 412.
Hercule 405. Lisinius Titus 404.
Hercule Neinvinsul Lysia Prisca 404
402. Lisinia Callithyche
Hermes Onesimus 409. 404.
Hermes Ulpius Domi- Logismus 412.
tiUS 409.
Hermias 404. M. Licinius 408.
Hermias C. Spedius Marcus Memmius Lon-
409. gus 407.
Hermias M. Ulpius Marcus Turranius Dil.
408. 405.
Hierobulos Sol 401. Macari Adjutor 406.
Hunedoara 404. Macedo Julius 406.
Hygia 404. Macedonia 409.
Hygia (zeit6 400, vezi Macedonia, legiunea V
Aesculap i r-,) rJ 426.
Hyius 402. Macrobius Crassus
Hylas Aelius 406. 410.
Marga (jud. Cara-Se-
Iacchius 405. verin) '405.
Ingenus Gai 406. Marte 404.
IortiOS 407, 503. Mehadia 406.
Irene Aurelia 411. Memnon Julius 405.
Isis 400. Menofilus vezi Offas.
Isis Myrionyma 400, MerCUr 404.
402. Metrodorus Aelius
Isidora 408. 405.
Metrophima Ulpia
Joe 404. 503.
Joe i Junona 403, 409, Mica (jud SomeS) 402.
411. Mintia (jud. Hunedoa-
Joe, Junona, Minerva ra) 400, 412.
i Aesculap 410. Mithras 400.
Joe Dolichenul 400, Mithras Anicetus, zeul
408. 400.
Joe Erisenus 400. Moesia Superioara 408
Joe Heliopolitanus 400. Moscus vezi Diogenes.
Joe Prusenul 400. Moscus Aelius 503.
Joe Tavianu1,399, 400. Myrionyma, vezi Isis
Jupiter Cernenus 412.
Julius Juli 406. Narcissus Titus Aure-
Jupiter optimus maxi- lius 403, 411.
mUS 409, 410. Narona 407.
 ELEMENTELE VECHI GRECETI DIN LIMBAROMANA 509

Nemesis (zeila) 405, Raab, vezi Arrabona. Timocrates, vezi Cal-

410. Roma 408. licles.
Nicanoris Antonius Romu la 405. Timotlieus Aurelius
405. Roia Montana 407. 405.
Nices Flavia Aelia 405. Treptius 405.
Niconis Valerius 412, Sa Ionia Palestrice 408. Trofimus Flavius 406.
413. Samosata 415. Trophimus L. Aurelius
Saturnina 405. 411.
Oceanus Socratis 408. Sancraiu (Hunedoara) Tata-Soare, zeul nein-
Ofias Menofili 406, 400. vins 460.
413. Scenobarbus 406. Turda 401, 402, 405,
Onesas Antonius 403. Semeius (Semeus) vezi 407, 408.
Onesimus vezi Hermes. Addebar. Theof[ilus 11 Aurelius
Sentius Aper 404. 405.
Paflagonia 399. SerapiS 400. Tp:cpuXfcc 414.
Palestrice vezi Sa Ionia. Sibilu 406, 409. Tsinto 402.
Parto (jud. Alba) 404, Silia Valeria 405. Tsinta 402.
406, 408, 410, 412. Silvan (zeul) 404, 409. Turnu-Rop 415.
Patrangeni (jud. Alba) Soare (zeul (N)) 401.
408. Socrates vezi Oceanus. Ulpia Traiana 400,
Philetus Claudius 406. Socratio Socrationis 403, 404, 405, 406,
Phi fetus 412. 406. 407, 409, 411, 412.
Philoctemon M. Luci- Socrates Socratio 406. Ulpius Romulus 404.
lius 409. Syntrofus Sextus 406.
Philotimus 406. Siria 410, 415, 439. Vetel 404, 406.
Philumenus 404, Syrus Aelius 408.
Phoebus M. Ulpius Zenovius 406.
405. Tapetius Amethistus Zeugma, Za5yva 415.
Phonascus Macedo Aul. 404. Zlatna 400, 404, 408.
503. Tavia, ora, 399. Zopyrus 411.
Pons Augusti 405. Tibiscum 405. Zoilianus 402.
Proshodus 412. Theodote 406, 407. LAWS 402.
Protogenia Antonia Theodotus M. Aurelius Zosimus Quintus Janu-
503. 403, arius 403,
Prusa (ora) 400. Thracia 402. Zosimianus Aurelius
Puer bonus posphorus Threptus Valerius 409. 408,
401. Thynii 1 Bithyni 402,

3. Cuvinte.
a) Grecgti.
aatE 458. 1)ii,oc 473. cip.opy6; 436.
aup.oc 432. drcupx 454. diloAy6G vezi cippyog
'AcoxXctict6e = Aoxln- dAfvcx 501. dti.oyc 447.
nt6; 421. *Oacq 458. eilliceXoc 416.
'Axp.ovfac 415. c3i1Xt 453. ein6pvullat 493.
eixpa 495. apipico neogr. 436. ditho 494.

www.dacoromanica.ro
 50 c. DICULESCU

aUyip:v% 449. iixaacpoc 435. ximaScx ac. 450.

aUyico 449. gyx:IXoc 435. xp:xiAX!ov 462.
at)ril 449. Eozwp 462. xpfxci 462.
*a4p.a 449. xp6xn 466.
Cilia 432. xpox6.) 465.
ficcAcivccov 452. VOyp.a 415. xyad.rico; 430.
*13apuriSa ac. 475. uycicszpcov 482.
xu1X6nou; 398.
flaatXtccx6v 461. xu),X6; 428.
Paciacx6v 461.
Oyauzpov 482. xDp.a 477.
13acutavta 474. cop.6; 424. xup.ck, --cicao; 478.
paoxivcov 474. Ovn 432. %Inca; 471.
ciazi,ptoc 444. x67z72 428, 468.
13d:trig 444. tatiootiov 482. xUprn 464.
pcizpxxoc 420. xUpzoT 494.
finxtov 432. fix71 398. xupzia 464.
pippog 479. ,DoX( a 484. x9cpcn 467.
ppacxxoc 421. 15.1510poc 483.
180tiONI 444. Mystoc 441.
potov 444. Edam) 463. Xaik 441.
potixepo; neogr. 442. 'Cam 500. Acez.1) Anzd.) 421.
3ot5xpatpog 442. !spipaoc 488. Xep:pfc 455.
pokupov 454. Egcng 488. *XsPupd)371g 455.
ppiy)(og 477. Espek 488. Xeip:og 438.
13p6a.cotog 420. Exxo; 456. X7zupov 455
*[3p6oaxog 421. E7Crcciv.71 452. XercupA-qg 455.
pp6-co:x0; 420. xciSog 467. Xy.,6; 460.
ppUov 484. xap.cipa 398. Xiarto 490
pption 499. zanitcg 467. Xuxouptg, tao; 489.
13pUacq 499. xcactan 967. Auxtoptc -13o; vezi Au-
j3pUtcxoc 421. xanvan 454, xoupfc.
poos = pro5c); 423. xcZpx 435 *X:f3pcx6:-, 492
Pto Xiz% 398. xcipaPo; 489. Xti3p 6g 492.
fitoX667is 490. xapdcp.13coc 489.
13d.aoc 490. *xapacpic 435, 486. parravta 474.
xazopocpc5a) 472. [tayyavov 474.
Taun; 449. xEXXo; 441. *pare); 474.
yivva 491. xfpacpog 435. pAysimo 474.
xtxtbp:ov 483. p.a8ap6; 479.
So4vog 482. xciapa 437. vockpOrrs 479.
acc'appaypa 476. Ko Spazos 337. p.avaparipa 485.
Sfcpcog 500. xcixxcvog 427. p.ga 432.
Soxii 431. x6xxog 438. p.aCt6; 497, 498.
Sur/goy 431. x6124 473. Mc'ccepov 498.
4ancofs 434, 487. xopp.6; 495. *papdc,aptov 448, 460.
apop.oc 419. thsatvos neogr. 438. vipzupog 427.
*apoOp.og vezi Sp6p.os xot5pzn neogr. 436. pactrE)(7) 481.
Zputvis 482. xoxXia; 461. paciztxiXacov 480.

www.dacoromanica.ro
 r.LEMENTELE VECHI GRECEUI DIN LIIvIHA RUMANL 511

p.aostxtvoc 480. *neptpoiy3:oG 442. Ou'arri 468.

p.e-cpct 492. ni-ccaov 427, 472. axicp:ov 453.
pace; 489. ni-cacque 472. ox6A.ov 469.
1Ltv,01 482. Taiytov 491. IltisocAAN 398.
*p.6Xoapov 448, 460. nXev.civc ngr. 475. c1cia72 464.
p.ovoxxxcov 478. TcX6x:oc 466. arciargla 465.
p.6pcxoc neogr. 457. rconsaoc 457. ormairck 465.
ithpccpos 435. nveutiConov 475, o-zal5iacov 465.
p.opp.oXt5x71 486. nvet5p.cov 475. OTO,ip, 476.
voptil 498. nomckcOg 470. on6Stov 472.
ttoOpov ion. 481. nonatosi 473. circ6Sco; 438.
p.uppfg, -(Soc 481. 7C67CaVOV 473. *arcualpv ion. 484.
Itt5crca 435. 7C0I-CdCg 473. otstpo; 427.
*p.ignoccpoT 435. npank 476. atevopf,p) 416.
npoopap*o 448. Grip:To; 427, 430.
I71u 5s 422. Tcpciopapov 448.
vdtpov = viltpov 421. OznOS 427, 462.
rcr:acpercog 395, 430. atipzpo; 490.
Ncxacc; 420. Tcpciwpoc 448.' oxeSEcc 466.
Nc.x6Xeco 423. Ilu151a; 398. ayjaov 467.
NcxciAcco; 423. rcUpptoc 438.
axxog 456. nupvcdoc 459. *Tdepri, vezi xocpycbn
o2/.1.oc 429. nivvo; 473. apyrin 469.
(Alia 429. 7cup6g. 473. lip:pos. 427, 430, 471.
daurtog 456. nugc 398. TE0)(c); 468.
elviirov 444. nuppotiXac 487. t qcxciv 420.
60.rycov 436. nutfv7) 450 tpdcyccpov 431.
<37t6; 456. ntoyovfrqc 493. tpcpcarg 452.
6pvcg 435. zpaysaa; 431.
bpvtcpov 435. oyxga.) 448. tpaxaXoc 431.
.5po; 497. (SoncOgco 458. tecirqXoc 431.
bpopw 479. f5unox.Ov8uXo; 428. tp'cpuXvtog (dtvoc) 414.
Zpanc 434, 454. t5.1-cog 427. zpEcpuXo; 414.
pill 482. tpoyszAtcc 462.
oUpcxxcis' 466. onfc 453. t p5xog 462.
otipiccxog 460. t-occyp.ipcov 398. Tpup) 427.
*oUppli 463. ocZyog 453. t ptir.po; 492.
ocacclthvapct 399, 486. toI1cpc4 497.
*rcayiXtov 497. oapycrom 438.
7Cciy0; 496, aePccatg 475. cpciAccrya ac. 430.
IlcZyc4 496. ocp:rvog 475. cpcaapa 470.
Tcdc 439. attpi 427. cpaAapiov 470.
ninupoc 427. atijna ac. 487. cpipay -myro; 495.
napappotil 491. onpmciv 422. cpapp.00ceino 474.
natilp 425. cqt5v71 438. cpippxotov 430, 474.
*neXtvcatov 450. ocyca6sts 438. cpiptig 475.
neAfv71 450. ax.cafx 484. cpcipuio; gen. 475.
nepfopapov 448. axapic 455. cptcal 461.

www.dacoromanica.ro
 512 C. DICULESCU

cppoitpx 498. in*, 428. Jrzpcc 441.

cppatpicc 414. 6E67m; 469. eirzpor.iXag 441.
cppeccticc 495. *efixp:voc 441.
cpintla 495. xo'cpt% 431.
cp5Xov 414. xpuodcptov 435. kp6; 441.
&co.; 487.
vicpLov 435. cp.aXelov 484.

b) Latine.

Ampelum 416. Euritice 430. Quadratus 437.

ancora 454. frater 425, 426. quadrum 437.
axungia 436. resina 427.
alapa 435. gulioca 461.
alica 453. homo 426. sagmarium 398.
basilicum 461. hospes 426. Saguntum 432.
bassus 439. Hydata 415. salamandra 399, 486.
baxea 439. saletum 501.
betulla 481. imperator 426. salina 501.
brachiale 432. laius, -a, -um 440. schedia 466.
birrica 439, 470. lenus 460. schidiae 467.
birrus, vezi byrrhus. leo 399. scortum 471.
boletus 398. lia 476. s-ericum 422.
bruscus 421. locus 420. soror 426.
burrus 398, 439. machina 421. spatium 465.
buxus 439. manganiare 474. *Spathium 465.
byrrhus 439, 470. mantum 453. spelunca 422.
*byrrica, vezi birrica. marmur 398. spodium 420.
massa 432. Stenarum 415.
cadus 467. menta 482. Suria, vezi Syria.
camara 398. mulsa 436. suricus, vezi syricus.
charta 431. Syria 439.
Cedonia 415. orceolus 432. syricus 439.
cithara 398. otus 487.
clopus 398. tarinca, taringa 422.
coccinus 438. pannus 453. theca 398.
cohors, cohortem 436. pater 425. Tiasum 416.
cornu 420. pavo pavonem 426. toxicum 420.
cotoneus 430. pecten 424. traicio 463.
crepida 450. phalara 470. Triphulurn 414.
Creseita 430. phiola 461. truncus 462.
cydonius 430. Phrateria 414, 499.
*poteo 432. vitulus 472.
doga 431. pulejum 484.
draco 426. pulmo 475. Zeugma.
ericius 433. puteus 432. zona 432.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE*TI DIN L1MBA ROMANA 513

c) Ronginqti.
a lcd arom. 453. Burild 398. "eul, arom. 442.
Acra 495. busuioc 460.
aiept 463. dafin 481.
alac 458. cadd 467 descurca. 465.
Alghia 468. cAmarA 398. Diga 499.
amdgeu 474. cApt, vezi cApete. Diporul 500.
amdgi 474. capete 467. drac 426, 433.
amurg 447. cArAbq 488. drepned 434, 487.
arichita 453. cdfafete arom. 435,486. druete 482.
ariciu 433. cdrceie 461. drum 419.
atdrnA 492. arcel 462. diugastru, arom. 482.
auma. 449. cdrete 430, 455.
azdmd 472. car(iu) 455. farmec. 474.
azemd 429, 432. carte 431. frmecA 474.
azmd vezi azemd cata, cAtuie 398. Frata 498.
cdpistere 398. FrAlia 494.
brcd 438. Ceridoand 441.
Bdrsa 499. cetera 398. Of 467.1/
batal 444. cheptar 419. gAleata 449.1i
brtard 432. ci coare 483 geand 491. 1
belcioacd 444. cimbru 395, 483. ghioacA 461.V
beciu 432, 444. cintoare 483. ghioc 502. V
Belciu 444. ciul 428, 442. giur (jur) 395/428-
beregat 430, 475. ciumd 477. g olidg ir. 450.V
beregu 475. ciuma fetei 485. grAsun 429. v
birch, vezi bArcd 438. ciumAfaiu 485. gratie 464. V
boitar 445. ciumar 485. gutuiu 430. V
bord 490. Ciupa 468.
boscoane 474. ciupag 471.
bosconi 474. ciupd 428, 468. hArcA 429, 476.
boteiu 444. CiurilA 398. hret 488.
brancd 477. coacin 420. HArina 501.
branzA 450. coacina 437. herete 488.
breiu 484.1, coatin, arom. 437. hereu 488.
broasca 486. codru 436, 437. Huta 488.
broatec 421. colac 473. Hutu 488.
brotac 420, 486. cor. arom. 431. HutureIe 488.
buchered 442. corn 420.
bur 398. cotropi 472. Ida 500.
burcd 470. curmu arom. 459. imA, vezi uima".
burcd (2) 473. curmeiu 459. impArat 426, 433.
burcoiu 470. cursd 398, 463. IncurcA 465.
burete 398. curte 436. in iept 463.
cutrupi 472. isma 423, 482.

www.dacoromanica.ro
 514 C. DICULESCII

jude 483. mustafg, ir. 434, 435. prepeleag 442.

jugastru 482 mustatA 434. presura 487.
jutor, megl 446 preus 442.
natrA 421. pric 456.
Nicoarg 420. prieten 431.
laiu 440. riilkoc, arom. 434.
Lgunele 426. prior 447.
nolguc, vezi riirgoc. proaspat 430.
lgun 426.
leoarcg 492. oacgr 441. proor 448.
lespede 490. oacgrn, arom. 441. pulmung, arom. 475.
leu 399, 424, 433. oarfan, arom. 430. pupaza 473.
leurdg 423, 454, 483. oaspe 433. put 432.
licuriciu 432, 489. odoare 469. puting 450.
lin 460. oimg, vezi uimA. putineiu 450.
boo 420. om 426.
omidd 489. rnchezh 458.
Orul 497. rapan 429.
Mggura 494. osanzg 436. rapurg 429.
mnecA 448. rap 428.
Mnicgtoare 448. Pggaia 496. rind 427.
mgral'u arom. 460. PAguior 496. ra'spat 465.
marmurd 398. pgrarie 470. Rauorul 495.
mrar 448, 460. paltin 498.
martur 495, 427. papur 395, 427, 484. saricA 422.
mngi 474, 498. pgrAng = pgrinc 423. sdiastr 475.
Matarea 498. Parngul 495. slnia.zdrS. 398, 486.
Mapu 497. prau 491. sgmar 398.
matrAgund 485. pArnaie 450. Sal-Ate! 502.
mAtrata arom. 479 parnaie (2) 459. Sgret 501.
matreata 479. pAtur 427, 471. scafA 468.
mesteac A 481. palm 426.. scAfgrlie 453, 468.
mesteacgn 480. pepene 424. scaiu 484.
mijloc 434. percet 440. schiop 398.
minegociu 432, 478. Picura 457. sculd 469.
mintA 427, 482. pieptar 41.9. Seret vezi Sgret.
mire 492. pieptene 429. Sieul 502.
molurd 448, 460. plaiu 490. sir 477.
morcu, vezi moricu. plAmAn 475. ir 427, 477.
moricu 457. plingiu 475. smirdd 481.
mormoloc 486. plumgn 475. smirdar 481.
Morteni 498. pociu 432. So lca 502.
Muncelul 494. pogoniciu 493. Solnoc 502.
mur 481. poip, megl. 469. So lona 502.
murg 447, 457. poleiu 484. Somfalgu 502.
murnu, arom. 457. pop 469. sopArld 487.
mursg 436. porni 493. sor(a) 426.
Murta 498. pot 432. span' 464.
prapur 476. spate 477.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTELE VECHI GRECE$TI DIN LIMBA ROMANI 515

spat 465. targa 468. udm 427, 477.

speteaza 464. teacd 398. uhn 429, 477.
splina 476. teard arom. 453. urildO, arom. 489.
spuza 420, 472. tearfa 427, 471. urcior 432.
stup 462. teuea 468. urda 434, 454.
teaza 466, 467. tigaie 438. urioc 465.
sterp 395, 399,497,433. toaie 484. urma 462.
tird 543. tragn 431. ursuc, vezi usuc.
straglie 462. traista 447. usac, arom. 423, 429,
striga 427. tremuriciu 434. 455.
stup 398, 427. trufd 427. usuc 423, 429, 455.
trufa 427, 430. uture 423, 487.
tafaraga 452. trufie 427, 430. vasil'ak arom. 461.
tamale 429. tgumg 477.
Tampa 497. trfa 429, 438, 490. zagarn 453.
taranca 44. tura 439. zeama 432.
tarfa. 492. turcan, vezi tura zeghiou 470.
zgura 423.

d) Romanice.

alaba span. 435. galleta span. 449. mente fr. 483.

alapa calabr. 435. galletta it. 449.
alaga sp. 459. orfano ital. 430.
ammagari sicil. 474. ispiene sard. 1. 476. orfe v. franc. 430.
ammajare sard. 474. orfen engad. 430.
ammursatu sicil. 436. jaleida eng. 449. orma it. 463.
jaloie vfr. 449. osma berg. 463.
baita lomb. 445. jeter fr. 463.
boati prov. 446. pabiru sard. 485.
boa ttiere it. dial. 446. husma span. 463. panna it. 453.
pavilu sard. 485.
Zkojera neap. 483. kate neap. abruzz. 467. pepine span. 426.
Zekore abbruzz. 483. katu calabr. 467. petola milan. 472.
culacciu calabr. 473. koe6u Reggio 478. petul(a) friul. 472.
curte v. sard. 436. kaen eng. 437. piai 'Dentin. 491.
kurmu calabr. 459. plai vegl 491.
dromu sic. 419. pOdine friul 450.
enjith prov. 463. manteca prov. 454. premone calabr. 475.
manteca cat. 454. premmone neap, 475.
formaggio it. 452. manteiga port. 454.
fromage fr. 452. marasandola ferr. ritssoni sard. 433.
furmo n. prov. 452. mant. 487.
menta cat. 482. salamandra it. 487.
gaddetta calabr. sic. menta it. 482. samalandra crem. 487.
449. sarga calabr. 422.

www.dacoromanica.ro
 516 C. IMCULESCU

sarmandola trient 487. timpa sicil. 497. uscmg cerign. 463.

spiaggia it. 491. timpa calabr. 497. usma lomb. 463.
splemma eng. 476. trasta, trastena calab.
447. vrotacu sic. 420.
splene V. neap. 476. tremulizzo sicil. 434. warfin friul. 430.

e) Diferite.
agoj alb. 449. dzuma polon. 478. pakulAr ung. 447.
agume alb 449. panerz rus. 451.
aike alb. 453. fadar got. 425. peTua alb. 491.
alakor ung. 559. persik, ucrain 418.
golida slov. croat 450. piepen alb. 424.
bierka pol. 438. hutin alb. 488. pieper alb. 424.
birka sArb. 438. porinqti 493.
birka ung. 438. jai ung. 502. poroj bulg. 491.
bojtr ung. 445. kiptar ucr. 419. rauba vgerms. 469.
bosiliak sdrb. 460. kaan sArb. 448. rumenuvati ucr. 445.
bosiljok bulg. 460. kaenica sArb. 438.
bozeljok alb. 461. kokny ung. 499. Saj 502.
bungs alb. 477. kuatze alb. 438. Salz sgs. 502.
brake 421. kukul cuman 499. api alb. 487.
bretek 421. kola& rus. 473. sarenk alb. 453.
brothar got. 425. kolak bu'g. 473. gkorie alb. 483.
Bruder ngerms. 425. Korbkse ngerms. 450. so ung. 502.
burka pol. 470. kore alb. 483. SOfalva ung. 502.
burkony ung. 470. koiugokz ucr. 453. sok7. sl. 456.
butei ucr. 441. MAWS ung. 499. S01% 502.
kurae alb. 464. gpuze alb. 472.
csOmbdr ung. 483. kurt alb. 436. Szeret ung. 501.
elibar serbocr. 483. klim alb. 477. Szeretfalva ung. 502.
6ubr ceh 483.
6uma bulg. 478. li-we mgerms. 426. tOke ung. 468.
&ma serbocr. 478. re-wo vgerms. 426.
6uma rus. 478. ut, hut alb. 488.
Una rut. 478. maraj alb. 460. utina sArb. 488.
cybrz rus. 483. mFtva sl. 483. utva bulg. 488.
cz4ber pol. 483. mei& 434.
mjergule 457. Vater ngerms. 425.
Dipse ung. 499.
Dtirrbach sa's. 500. odor, -ra serbocr. 469. zumo span. 424.
diuma rut. 478. okren mbulg. 441.
Const. C. Dien low'.

www.dacoromanica.ro
 Per la storia del cognome italiano

Sulfa continuit dell' onomastica latina-romanza nei noml propri

eanavesani (e piemontesi) 2
II recente risveglio degli studi onomastici in Italia 3 e fuori,
1 Un primo contributo : Cognomi canavesani (Piemonte) di forma collettiva
in -aglia, -ata, -ato fu pubblicato in questa stessa rivista, DR. III 1924, pagg.
523-549. A tal serie di cognomi d'origine e significato antico collettivi,
foggiati sui tipi morfologici :
I) Casaglia, -o di numerosi nomi locali dell'Italia Settentrionale e Cen-
trate, a.trent fraday a confraternita" (DR. III 965), aprov. frairalha asso-
ciazione", aft% garconaille, quail i cognomi o meglio 'nomi di casato'
Martinaglia < Martino, ecc.
2) casata (cf. 'casadam unam sepe circumcinctam cum una domo et
uno granario vet scuria' MGh., Leges, Sectio V, Formulae merovingici et
carolini aevi, Formulae Sangallenses, p.380), aital masnada (cf. afr. la gent,
Ie parage, le lignage, la maisnie Fromont), piem. masnit fanciullo, -as , casato,
licinato (cf,, visinatas Valleringascus HPM. t. XIII Codex diplom. Longo -
cbardiae, Torino, 1873, col. 160, a. 847), quali Fantata < Fanto (dr. II nloc.
piem. Marconada BSSS. XXXVI, vol. XXXVI carta n. 5, anno 1047, <Marcone,
Marco) ecc ,
altri s'aggiungano In -agna, -ame, -anza, -ea, -eto, -iglia, -mento, -or(o),
-orio foggiati alcuni sui tipi morfologici di milan. casanza, blat. vicinantia
,,vicinato", ital figliuolanza, a. piem. casament (cf. 'in caxamentis de Gazanis',
BSSS. XLIII1, 48. 1307nei casamenti dei Gazzani', cfr. ibid. Gazanus, co-
gnome, pin e pin volte) col significato originario conservato nell' ital. casa-
mento casa piuttosto grande divisa in pin quartieri e abitata da pin famiglie",
ital. figliolame genov. figgivanune ragazzo, ragazzacci' (cfr. II toscano Puc-
cuune 'per dire i Pucci e loro aderenti' e simili nomi toscani in -ame, v. Pied
S. 7oponomostica della Palle dell'Arno, R-Accad. dei Lincei, Roma, 1919, p.
:J671, Casiglia di nomi locali italiani, allato a Casile, 6., (distinto da altri in
-Iglia dal lat. -I c u I a) famiglia, canav. case casamento" < "casetnm, Ca-
sa/eto, pin nomi locali italiani, milan. galinoenr, gaijvtoeur costellazione,
gruppo delle Pleiadi" < tgallinorinm.
Sull' argomento di questi altri cognomi d'origine e significato collettivi
riferire ad una prima occasione.
2 L'argomento di queste pagine introduttive fu svolto sommariamente
in una mia comunicazione al 10 Congresso dei Filologi rumeni, tenutosi in
Bucarest il 13, 14 e 15 Aprile 1925, nella seduta del giorno 14.
a Vedi in fine: Appendice bikliografica di scritti italiani d'argomento
.onomastico.

www.dacoromanica.ro
518 G. D. SERR&

riaffermato in saggi valorosi da P. Aebischer 1, D. Olivieri 2 e

A. Dauzat 3, non contribuisce che suo malgrado e per via indi-
retta attraverso una revisione del materiale raccolto dai due
Dioscuri nel volume che inaugura la sottoserie Onomastica della
Biblioteca dell' Archivum Romanicum a diradare ii velame di
incertezze e di leggende che grava sulle fonti stesse dell' ono-
mastica romanza. L'opinione comune accolta da questi studiosi
ed enunciata dal Meyer-LiThke nella sua Einfiihrung Ill, pp. 245-248,
251-255, vuole che per tutto ii territorio romanzo ad eccezione
della Rumenia la formazione dei nomi sia specificamente cri-
stiana e siano perciO dei cognomi rornani rimasti sol quelli che
attraverso ii Cristianesimo ottennero nuova vitalit, cioe i nomi
di quei Martiri che, sopratutto nella chiesa, ebbero una partico-
lare importanza, che potevano valere da patroni ed i cui nomi
venivano imposti come di buon augurio ai bambini al fonte
battesimale". Eccezioni sporadiche circoscritte al territorio sardo,
pugliese, dalmatico e spiegabili coll' influsso greco bizantino, che
protrasse ii dominio culturale romano, i nomi medievali di Cla-
dios, Cicero, Marius, Decius, Junius 4. All' elemento cristiana
s'aggiunse un secondo, altrettanto importante, l'elemento germa-
nico, incrociato col primo talora in composti ibridi come Johanni-
pertus, Forteramnus, Christopertus. Tali i principi fondamentali
dell'onomastica romanza enunciati in termini definitivi dal Meyer-
Lithke, o. I. c., a conclusione di studi suoi propri 5 e di altri autori.
Ora, se al di l di questi assiomi e delle colonne di Ercole
infitte ai confini fra la romanit barbarica dell' alto medioevo e
l'inizio delle nazioni e delle lingue romanze si stende l'inviolata
1-2 P. Aebischer, Sur l'origine et la formation des noms de famille
dans le Canton de _Fribourg D. Olivieri, 1 cognomi della Venezia Euganea,
Saggio di uno studio storico-etimologico, fri Biblioteca dell' Archivum Ro-
manicum" diretta da G. Bertoni, Serie II, Linguistica, Nr. 6, Ginevra 1924_
I due lavori si citeranno abbreviati rispettivamente in : Aebischer, 011-
vieri CVE.
b. A. Dauzat, Les noms de personnes. Origine et evolution, Paris. 195
Si cita abbreviato in : Dauzat.
4 Cfr. qui s. ruNrcs e vedi Olivieri CVE. 153 : Zugno, cognome e n.
pers.
b W. Meyer-Lake, Romanische Namenstudien, I e II Parte in Kais. Akad.
d. Wissensch in Wien, Philos.-hist. klasse, Sitzungsberichte, Band 149, Abh.2
e Band 184, Abh. 4. Che la materia gli si ribelli fra mano alla tesi non
dubbie e non rare sono le prove, v. ad es. s. CRESCENS.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 519

solitudine mortuaria delle forme e dei concetti dell'onomastica

latina I, al di qua, per gli studiosi di onomastica, si fa di tanto
pia scorrevole la fatica di casellare in una rigida struttura metal-
lica di schemi e di quadri empirici 2 la massa dei nomi e cognomi
1 Vedi Aebischer p. 15: au XI sicle ii ne reste en fait de noms
emprunts au latin ou au gre; que ceux qui durent leur conservation au fait
qu'ils taient entrs dans l'usage chrtien" ; Dauzat p. 26 ; Les noms romains
ne se retrouvent plus que dans nos prnoms, repris h l'histoire ancienne ou
fixes par un hasard dans le calendrier chretien".
2 Afferma l'Olivieri CVE. 120, a giustificazione dello schema prescelto
(cap. I Cognomi derivanti da nomi di persona della tradizione letteraria
[classica ed epica cavalleresca] o religiosa, 11 da altri nomi di persona me-
dievali, Ill da nomi locali, 111 da soprannomi a) composti imperativali, b) au-
gurali o vezzeggiativi, V da nomi di professione, mestiere, dignith o paren-
tela, VI da nomi di piante o di animali, VII da soprannomi indicanti pain
fisiche o morali, VIII da soprannomi esprimenti determinazioni di specie di-
versa) come fatta eccezione per i casati derivanti da nomi di luogo e da
nomi di professione per tutti gli altri cognomi non b possibile trovar un
criterio classificativo del tutto sodisfacente: almeno alio stato attuale della
scienza". ma, quale si voglia che sia lo stato attuale della scienza, nulla
gli avrebbe vietato di ricorrere al metodo storico in questo genere di studi,
ov'esso metodo riafferma tutto ii suo valore.
La classificazione ad es. di un cognome come lo Smeraldi, citato a
pag. 179, coi cognomi da soprannomi augurali invocativi vezzeggiativi; Ama-
bile, Amati, Amisth, Benati, Bonaguro, Bonaiuti, Dadolo, Daulo, Daelli [119
ecc. osta al senso storico, in quanto che tale cognome non deriva da un
soprannome di creazione recente, ma da un nome personale che continua la
tradizione latina del cognome SMARAGDUS (CIL. XII 1971: Tuliae fulianiae C.
Modestius Ismaragdus u.Tori, CIL VI 26010 ... Izmaragdis CIL. VI 4611 a Maius
Zmaragd. verna ; v. anche Dessau H., lnscriptiones Latinae selectae, vol. III,
pars I, p. 243, S. SMARAGDUS, Z--, SMARAGIDII9 cfr. Smaragdo abbati, in
Sickel, Acta regum et imper. Karol., II, p. 1.0 a. 812), che ricorre nel nome
del santo Smaragdo, venerato in un coi santi Ciriaco, Sisinnio e Largo (rela-
tivo ai quali si conserva nella Biblioteca civica di Bergamo ed in quella
capitolare della Chiesa d'Ivrea un frammento di leggendario del sec XI), che
ebbero pure risonanza nell' onomastica veneta (v. gli scritti onomastici del
Lorenzi citati dallo stesso Olivieri, pag. 125). Da MARA GDIIS dipende an-
cora il nome pers femm. Esrneraude dell' epica francese medievale (v. Lan-
glois E., 7able des noms propres de toute nature compris das les chansons de
geste imprimes, Paris 1904, s. v.). Ed il nome Smaragdo tanto meno pub sup-
porsi di creazione medievale, derivato dall'influenza della simbolistica di
quell'eth e dai suoi Lapidarii, in quanto che, oltre al fatto della sua diffu-
sione nell' onomastica antica e dell' alto medioevo, cognomi tali non sono
infrequenti nell' onomastica latina (cfr. BERYLLITS, -IILLITS allato a b er yllus
> l'afr. bericle, beril, beryl variete d'meraude" nel Roman de Thebes, ed.
Constans;AMETYSTII9, v. Th[esaurus] I [inguae] l[atinae] s. v., ecc.), e da questa l'uso

www.dacoromanica.ro
520 G. D SERRA

rornanzi suddivisi in cristiani, germanici e piii recenti derivati

da soprannomi, di riportare al culto religioso o sulla Germania
in parte favolosa del Frstemann 1, del Bruckner2 e del Bianchi 3
di tali nomi si estese pure in quella medievale con nomi analoghi di nuova
creazione donde ad. es. i cognomi canav. Johannes Topatius', B[iblioteca]
S[ociet] S[torica] Slubalpina] vol. VIII, carta n. 26, anno 1202, -= lohannes
7opaciu8, BSSS. LXXIV 130. 1226, 245. 1231, VIII 109. 1231, Ivrea), e veneti
Vivori, ser Vivorio, a. 1350 (v. E. Lorenzi, Osservazioni etimologiche sui cogn,
di Val di Non e Val di Sole, in ,Tridentum' VI, on, p. 446) e Avolio, Avoli
(cfr. eboreus eburneo" > a.ital. avorio, avolio, vivorio e dr. l'uso
delle immagini poetiche frequenti nelle poesie in lode di donna, di cui siano
i denti di vivorio", gli orecchi netti come vivorio" e la carnagione bianca
e delicata come l'avorio, v. R. Renier, ll tipo estetico della donna nel medio
evo, Ancona, 1885, p. 175 e 149) riportato quest' ultimo dubbiosamente dall'
Olivieri CVE. 131 al nome Avolio della tradizione romanzesca, invece che
all' aven. avolio < eb ore us (v. Boerio e ,Studi Romanzi' IV p. 104), E
mentre quest' ultimo, e con altri il citato Amisa, avrebbe dovuto spettare
ad un capitolo che contenesse le creazioni onomastiche medievali foggiate
per analogia sugli antichi cognomi latini, come una loro ricresciuta eredia
(cfr. *a m i c ita s, REW. 421 e i numerosi astratti tipo BONITAS, DIGNITAS,
FELICITAS, VERITAS, Th11. e De Vit ), il cogn. Smeraldi e gli altri Amabile,
Amati, Benati, Bonaguro, Bonaiuti, Dadolo, Daulo, Daelli, ecc. non dovevano
essere considerati di creazione recente da soprannomi, ma riportati in un
capitolo destinato a quei nomi e cognomi che mostrano continuare popolar-
mente la tradizione onomastica latina AMABILIS, AM ATUS, BENENATUS AUGUR IUS,
ADIUTUS, DATUS, ecc., v. piit oltre s. idd.
1 Fersternann E., Altdeutsches Namenbuch, I, Personennamen, Nordhau-
sen, 1856. Abbrev. in: F8rst. (Debbo rimandare alla 1-a e non aila 2-a
ediz. Bonn, 1900, non posseduta da alcuna delle biblioteche di Cluj). La
parte Javolosa` dei nomi presupposti di origine germanica costituita parte
di voci latine mascherate dall'alterazione fonetica pat o meno profonda dei
riflessi romanzi, parte dai travestimenti ibridi di voci latine in germaniche,
e tale e tanta che una critica spassionata ed avveduta sarebbe riuscita facil-
mente ad estirparli dalle aiuole in cui si comparte l'opera del Farst. Invece
vi si ricorre da tutte le parti con fede tanto pitt deliziosa quanto piit si
attenua il senso critico di chi usa ed abusa di tale fonte. Disporre qui un
elenco anche abbondante di tali voci non germaniche sarebbe ora inoppor-
tune, se l'interesse verte, non tanto sulla presenza di singole voci ono-
mastiche incluse in via illegittima, nonostante la intenzionale rettitudine
scientifica del Frst ma su un assieme di elementi tradizionali, caratteristici
dell'onomastica latina e trasferiti alla germanica. Chiariti che fossero tali
elementi nella loro origine, nel loro uso e nella lore distribuzione geogra-
fica si otterrebbe un criterio atto a riconoscere non solo le voci di pura
tradizione latina incluse sinora fra le germaniche, ma anche quelle germa-
niche influenzate dalle forme pat caratteristiche della tarda tradizione ono-

www.dacoromanica.ro
 PER LA &JIMA DEL COGNOME EDUIANO 521

verso la fauna, la flora e la farsa popolaresca, i nomi dovuti in

via legittima o no al loro influsso sull'onomastica medievale. In-
mastica latina e medievale, restando ben inteso che, per quest'ultima, tale
influenza si svolga in territorio neolatino o si riscontri nel nome di persone
nate e provenienti di 11, com'6.il caso del nomi personali ricordati dai Po-
littici d'Irminone o di Reims o da Obituari di monasteri fondati in territorio
germanico, cui maggiormente attinse ii Farst.
La diffusione e la continuit medievale, ad es., del ,cognomina' e
,nomina singularia latini e grecolatini tratti da superlativi (v. phi oltre) pub
chiarire le origini del suff. -ismus, -isza di una serie di nomi maschili (rani)
e femminili (frequenti) che ii Hirst riporta dai Polittici d'Irminone o di Reims e
corrispondenti a forme di superlativo dell'afr. -esme, Claresme <CLARISSIMA, -Th11.,
-isme, eherisme tres cher" Roman de Thebes, ed. Constans, v. 76 : Adalisma,
First. 139 ; Aldisma, -drismus, -a F. 46; Andrisma F. 87; Angelisnza F. 90; Ber-
isma F. 241 :Galdisma F. 464; Genisma, Gendresma, Generisma F. 510; Gerisma,
Gerentisma F. 474 ; Gundrisma F. 557 ; Ledisma F. 826; Landisma, -drisma
F. 830 ; Leudisma, -drisma F. 859 ; Marisma F. 909 ; Melismus F. 930 ; Nata-
lesnza F 954 ; Nodisma F. 962 ; Rodisma F. 718; Sigrisma F. 1087 ; Waltismus,
Waldisma, -drisma F. 1239: Wandrisma F. 1256. II Forst.% talora cosi ricco
di indicazioni morfologiche, non accenna in nessun luogo a questo parti-
colare suffisso -ismus, -isma, fuorche a col. 989. a proposito della preferenza
ch' egli nota in alcune di queste voci in -szus, -sma, ivi riportate, per i temi
ampliati in -r.
Per sun utile, chiaro e decisivo raffronto dovrei qui riportare dagli
stessi Polittici d'Irminone e di Reims un elenco di nomi propri formati da
superlativi e da basi latine, ma non mi dato ora disporre di tali fonti. Col
sussidio di tale elenco e di alcuni degli stessi nomi qui riportati, se rive-
nissero a basi latine (Melismus a MELLIT-ISSIKETS ; forse : Gentisma all'
a fr. gent = aital. genie, gento, -a gentile" ; Gerentisnza e Gerenta, F. 474, a
GERONTIUS > cimr., brett. Gereint, v. Meyer Lilbke, Roman. Nazenst. II, 47 e
cfr. german. Gerungum, Gerunc = GERONTILTS, V. First 1 474; Ledisma a LAETIS -
urns, Genisma, derivato dal First in un coi nomi Gening, Genbolda, Genguldis,
Genildis, Genard, Genbert, Genedrudis del Politt d'Irm., da una base gen
d'origine celtica [cfr. Schlinfeld M., Worterbuch der altgermanisehen Personen
und V blkernamen, Heidelberg, 1911, p. 103 s. Generidus, Gennoboudes, Gennalo,
Gennzlo d'etimo ,unklar` e dichiarati alcuni celtici] pu6 risalire, come pure le
altre voci qui riportate dal F6rst e del Politt. d'Irm., ad una base *GENUS per
INGENUS, INGENITUS, v. qui s. id., *g en u s, per *i ng e nu s. (v. Meyer-Lfibke,
Einfahr.111., p. 166 sg. 150) ingenuu s, donde gli esiti popolari piemon-
tesi, citati s. INGENITS, da raffrontarsi cogl1 esiti semiletterari aspagn. yengo,
engo, enguedat. alogud. eniu, port. ilgeo REW. 4422. La sostituzione di *g e-
nuus > *g e nu s a ingen uus, *i n g en us nel lat. popolare, oltre che
coll' esempio di FANTUS, v. s. id., < INFANS, cfr. ELEFANTUS, Devit, Dessau,
< el epha s, -a n t i s, si spiegherebbe coil' influsso etimologico e seman-
tico della voci genus, -eris, generatio, genitus, genitor e parti-
colarmente di genu a) si riuscirebbe, parmi, a dimostrare l'origine latina del

www.dacoromanica.ro
522 G. D. SERRA

differenti ad ogni affiorare di tracce d'una tradizione pi antica,

la vigile attivit di tali studiosi pare esprimersi, talora, nell'ostinato
suff. -ismus, -isma, trasferitosi esclusivamente, su quel territorio romanzo, ove
si rivela la continuit medievale dei norni propri latini da superlativi, da
voci d'origine latina a voci d'origine germanica.
Una tale soluzione trova un riscontro evidentissimo nei nomi germa-
nici formati da superlativi come Liebesta, fem., sec. IX, FOrst 1119 s. -st, e
.Filista, fern., Frst.1 405, Pezzista Frst' 1119 allato a Pezzer, Pezzira, fern.,
voci colla desinenza del comparativo, Frst 989, ecc.
Lo stesso fenomeno dell' estensione di un particolare suffisso da voci
onornastiche latine a voci germaniche si avverte nei nomi in -imus, -ima,
-imia, -emia raccolti dal First) 883: Alcima, Antimus, Odemia, Balsi-
mia, Baldemia. Benemia, Bertimia, Cristemia, Donemia, Frodimia, Gaudamia,
Godernia, Hildemia, Hrodemia, Landemia, Mauremia, Solimia, Suadimia, Deo-
demia, Waldemia, Wanimmia e provenienti dal Politt. di Reims, da carte
del sec. IX.
Queseelenco di nomi medievali francesi la cui der graste theil nicht
rein deutsche . . . sind" e che ii First lascia al lettore di das deutsche
von dem undeutschen zu scheiden" quanto di pia istruttivo si possa dare
a dimostrazione del trasferirsi del suff. -DNS, -DUI'S, -A da multi greci e latini
quali ALCIMUS, ANTEUMUS, AUXIMUS, CALLDIUS, CARPIMUS, CHRESIMUS, DOCIMUS, ThII.,
PHRONIMUS, TROPHIMUS, -ME, Dessau, GAUDIMUS, -X.,
(v. pia oltre s. id.), DULCEMIUS,
forma lat. volg., Holder I, 1366 < -Porn, CRESCINIIA, n. mul. DIDIMIA monacha
Pictavensis, ThII. di cui taluni continuatisi attraverso l'onornastica medic-
vale Alcima, Antimus, Gaudimia, Godemia a nuove formazioni medievali con
basi latine e cristiane: Cristemia, 211auremia, Donemia < CHRE-, CHM-, CRISTE-,
-TUS, ThII. mAirRus, DeVit, DOMOONUS, ThII., e celtiche : Suadimia e Solimia,
v. Holder A., Alt-eeltischer Sprachschatz, Lipsia, 1896 sgg., II 37, dalla stessa
base dei cognomi SVADINUS, SVADUILLA, SVADILLA, SVADUCIA, SVADULLA, ecc. V.
Holder II, 1642 sgg., SOLMUS, SOLI:ROD-MIS, SOLIMARUS, SOLIMUTUS, ecc. v Holder
II, 1602 sgg., sino all'estendersi del suffisso -NIA a voci medievali con base
germanica: Bertimia, Baldemiq, Frodirnia, Rrodemia, Hildemia, Landemia,
Waldemia, Wanimmia.
Tracce di tale ibridismo s'incontrano anche nei norni locali d'Italia
derivati da nn pers. medley., germ., quail ad es. Bertignano, luogo presso
Piverone, derivato dal n pers. *Bertiniano (cfr. Perteniano fa gd. Perto' in
una carta toscana dell' a. 809, nome rifatto su rusTus, rusTDrus, runDruxus,
v. Bianchi, AGIIt. X 369, n. 1), e nei nomi locali francesi, quali i nomi in
-(i)acum, -iniacum, -iliacum derivati da nomi personali germanici, che W.
Itaspers ha raccolto e studiati nelle sue Etymologische Untersuchungen fiber
die mit -ACUM, -ARCM, -ASCUM, -USCUM gebildeten nordfranziisisehen Ortsnamen,
Halle, 1918, a pagg. 301-307.
La stessa desinenza latina -Arrus di IUSTINIANUS e simili s'incontra
poi affitta a basi onomastiche germaniche ed in condizioni tali da richla-
mare e dimastrare l'influenza della tarda onomastica latina, cfr: Aimo Ai-
merianus Aimone [figlio, nipote, discendente] di Aimeri(c)o" (< Haimo e
Baimirich, Frst1 591, donde i nomi e cognomi medievali canav: Aimoner
Aimeri(c)us, Aimarius, Aimerius), BSSS V 221, 1252, Musobolo, presso San

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 523

tentativo di ritemprare alle fon!i mistici-:e germane quei nomi

Giorgio Canavese; Ulricus Olrianus BSSS VIII 110. 1231 = Ulricus Urianus
VIII 109, 1231 = Plricus Prianus LXXIV 245, 1231, = Ulricus Ulrianus IX1
116, 1216, Martinus Orrianus LXXIV 200, 1225 ,,Odelrico. Martino [figlio,
nipote, discendente] di Odelrico" Uodalrth, aated., v. Solmsen F. e Fran-
kel E., Indogerm. Eigennanzen als Spiegel der Kulturgeschichte, Heidelberg, 1922,
p. 159, nome del santo venerato in Ivrea, cfr. [ecclesta de] sancto Olrico de
suburbio ciuitatis .Tporegie BSSS. IX' 18, 1159 ecc.). Questi esempi riportano
direttamente una tale formazione alla tarda onomastica latina ed al tipo
di quei numerosi cognomi formati in JANUS dal cognome del padre, della
madre o del patrono, (v. pift oltre, s. -IANUS).
2 L'opera di W. Bruckner, Die Sprache der Langobarden, in 'Quellen
und Forschungen zur Sprach- und Culturgeschichte der gerrnanischen V51ker'
Strassburg, 1895, meriterebbe un'accurata revisione della parte onomastica,
pp. 215-326, ove gran parte dei nomi personali del medioevo italiano, ivi
elencati, di servi, coloni e liberi 'possessores', vengono a tutta forza ricon-
dotti ad etimo germanico, nonostante ii crisma non stinto e non dubbio della
loro romanita. Cfr. i frequenti richiarni all'opera del Bruckner nel corso di
questo lavoro.
3 Bianchi B., La declinazione nei nomi di luogo della Toscana, in AGIIt.
IX pp. 365-436, X pp. 305 412, ottima raccolta di materiali onomastici e
toponomastici toscani, non infirmata nella sua grande utilith dalle ipotesi e
discussioni controverse che l'A. espone e svolge specialmente al XV
Appendice. Breve spoglio di accorciarnenti e diminutivi di nomi personali teu-
tonico-latini, per lo piir anteriori al male, fatto a illustrazione dei nomi locali
(AGIIt. X 349 sgg.). Insostenibile ad es. l'ipotesi d'un'accentuazione za
(o. c. p. 402 sg.) : Albizzo, Aldizzo, Amizzo, B6nizzo, -a, Ftlizzo, Gu-, Canizzo,
Gciudizzo, ecc. poggiata alla supposta contrazione in -L () zo di Monk-gonzi,
Poggi-bonzi, Valli-sonzi, nomi locali che possono anche avere altre origini
(v. AGM. X, 309 n. I, e 319: Vallzsonzi, da raffrontarsi col n. pers. Sundi,
Sundio, tratto dalla base germ. di Sunchpert e simili), derivare dose dallo
stesso nome Bonizzo, ma contrattosi nella forma Bonizane (donde Bon(e)zOne
e poi Bonzo) o da altre basi in -ncljo, -ntja, com'e ii caso di Vallisonzi (v.
qui sopra) e di Monte-gonzi. La spinta ad una tale ipotesi di un accento
proparossitono contrattile contradetta dagli esiti volgari di simili o
identiche voci medievali, a base latina o germanica, in -zo nel territorio
piemontese e della Venezia, ove si riflettono suite carte piit recenti in
-izzo, -ezzo, -sso, a, v. pat oltre, s. dome, .arus gli venne dalle fisime storico-
linguistiche per cui desinenze, basi, tutto doveva essere longobardico,
germanico.
A ben poca cosa si riduce poi l'eccezionale accentuazione dei co-
gnomi Albizzi e Dcivizzi nel contado toscano, addotta come argomento di
prova dal Bianchi, ma dovuta probabilmente alio stesso vezzo che sformii
in Barsari ii cogn veronese Borsciri, (v. Olivieri, CVE 199), in Sdlgari ii
name del Salgri. Nello stesso territorio toscano non mancano le prove
contrarie, basate su attestazioni sicure popolari, non recenti, di tali nomi,

www.dacoromanica.ro
524 G. D. SERRA

ribelli che avessero, a loro avvisO, pib alterata la figura origi-

naria 1
Una tale condotta vuol essere ed e consentanea ai risultati
statistici elaborati da studiosi dell' alto medioevo, secondo i quali
la massa di nomi latini assottigliatasi via via dal secolo V al X
sotto il prevalere e l'estendersi dell'onomastica germanica, si
sarebbe ridotta verso il IX secolo ad un nucleo esiguo, non
restando nell' Xl secolo altra traccia di nomi latini o greci se
non di quelli entrati nell' uso cristiano e d' origine chiesastica 2.
I primi, durati attraverso i secoli V X dell'alto rnedio-
evo, rappresentano la tradizione latina secondo lo sviluppo pre-
valente del cognome latino fattosi elemento distintivo, precipuo,
sin dal principio dell'impero ed unico, `nomen singulare', giA
nel secoli III e IV, nell'uso famigliare o popolare e delle iscri-
zioni cristiane, in antitesi pert, coll' uso delle iscrizioni regolari o
solenni, nelle quali durO piti a lungo per i grandi personaggi
dell'impero la tradizione legate e legittima del prenome, genti-
lizio e cognome, piii tardi ridotta al gentilizio e cognome per i
membri di famiglie illustri e nobili. Oltre al cognome, talora
doppio e plurimo, cioe 'cognomen o 'cognomina' e 'agnomen', il
diacritico o collegiale, s'era sviluppato l'uso, gia comunissimo
nei secoli III e lV, dei esupernomina' o esigna' espressi in ag-

cfr. Pieri S., Toponornastica della Valle dell' Arno, R. Accademia dei Lincei.
Roma 1919, pag. 216 s. Opizo: Torre Upezzinghi
La diffidenza del Bianchi verso forme onomastiche medievali conti-
nuatrici della tradizione latina e tale da dare luogo ai piit curiosi appigli,
come nel caso del cognome BoNosus (Th11.), attestato dai nomi Bonoso e
Bonusus di carte toscane anteriori al mille, per i quail il Bianchi (AGI lt,
X, 871, n.1) sospetta un Bonus-o formatosi su Iciecols-o, Agnes-e, 7 om-
rnds o (AGIlt. X, 348).
1 Ad es. l'Aebischer, pag 50 rt. 4, a proposito del 'prenom' Carbo,
.a. 1148, annota: Frstemann ne donne aucun "nom de ce genre, mais il
faudrait peut-tre le rattacher cependant a la racine Garva (Frst. co1.600-60 I)",
ma vedi qui s, CARBO ; a proposito dei 'prenoms' femm. Avieta e Aviola (per
cul cfr. i cognOmi latini AVITA, IMOLA, Th'1) citati allato di Jghannola, Jacola,
Clemenzola, a. 1335, 1343, l'A., a pag, 43, dichiara in nota : Peut-tre s'agit-il
d'un Avico (F6rst. col. 218) suivi d'un diminutif 11 est a remarquer cependant
que le nom propre germanique Bernwo (Frst. col. 266) a donn le lieudit
Chez Bernicon" e cosi di numerosissirni altri che qui non conta rilevare
2 v. Aebischer e le fonti da lui, citate a pag. 14 sg.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 525

giunta al 'cognomen mediante csigno' (P roiectus signo M u-

sculu s) o col 'qui et', 'sive', eve, 'qui vocitatur' (M anlius
Januarius qui vocitatur Asellus)]. Sui cognomi latini
divenuti 'nomina singularia', anche nell'uso legale, e che d'or
I I ,supernomina` soprannomi, surnome medievali si legavano sulle
carte medievali italiarie al nome colle stesse articolazioni latine qui sopra
riportate: 'Filiprandu qui supernomine Trandulo uocatur% a. 808, Toscana (v.
Bianchi, AGM. X, 372), 'ego Petronaci qui Flavipert dicitur' a. 750, Toscana
(o. c., p. 373)Mengolus, f. q. item Mengolus cui pronomio Begus' in una
carta trevigiana dell' a. 829 (v. C. Cipolla, Antichi documenti del monastero
trevigiano dei Santi Pietro e Teonisto, in Bull. dell' Istituto Storico ltaliano,
22, p. 69), 'inter .Felice Balbo . . . et ex alia parte item Felice f. qd. Tohannie
a. 793, Treviso (Cipolla, o. c., p. 56), 'ego Officia qui et Blanca uocatur' BSSS.
LXXIX, 211, 1059, etc. Pia tardi, quando, coil' affermarsi e generalizzarsi del
cognome famigliare, dura tuttavia una tal quale mobiiit nelle linee genea-
logiche della tradizione onomastica famigliare, i soprannomi destinati, parte
a spegnersi nell' individuo, parte a trasferirsi ai discendenti ed a rimutare
1 cognome famigliare, si legano suite carte canavesane al cognome con un
alias altrimenti detto, altrove detto", usato pure nel caso di doppioni
(antica e nuova o pia recente denominazione) nella trascrizione dei nomi
di luogo.
Inesatta l'affermazione dell' Aebischer, p. 18, di una origine del
,nom de famine' dal ,surnoms`, vera per alcuni, non per tutti, non
per la serie pia importante e pia antica dei cognomi famigliari d'origine
dai nomi personali preferiti nella tradizione onomastica famigliare. L'ere-
ditariet del nomi nella linea genealogica delle famiglie nell'alto medio.
evo, fissata da consuetudini, se non regole o leggi rigide come preten-
dono taluni genealogisti, (v. F. Gabotto, L'elemento storico nelle Chan-
sons de geste e la questione delle loro origini, in ,Boll.stor.bibliogr. sub-
alpino' XXVI, Torino, 1924, p. 19 sg.: nell' alto medio evo l'onomastica fa-
migliare era regolata da norme rigorosamente osservate. Secondo queste norme
chiarite se non discoperte dal grande Muratori e suffragate da testi sin-
croni primogenito portava il nome dell' avo paterno, ii secondogenito dell'
avo materno, ii terzogenito del padre, il quartogenito per lo piic del bisavo pa-
terno, gli ultrageniti degli zii paterni e materni alternati fra loro e, occorrendo
per il numero, dei prozii e altri parenti. In caso che al primo nato venisse
imposto ten nome votivo in luogo di quello dell' avo paterno, si ometteva, pel
second, anche quello dell' avo materno, passando subito al nome del padre ;
quando, poi, questo era uguale al nome dell' avo, o ii nome del bisavo a quello
dell' avo o del padre, talvolta si ripeteva, dando luogo a due fratelli omonimi,
ma talvolta pure si ometteva, con immediato trapasso al nome ehe avrebbe
dovuto ricevere l'ultragenito successive). I fratelli, e cos'e i cugini, omonimi erano
di solito distinti eon sopranomi, che spesso facevano a dirittura dimenticare ii
nome; si dava pure non infrequente ii caso che la distinzione venisse fatta.
mediante varieth gra/idle o di pronuncia ."), non e cosa dubbia e d'altronde

www.dacoromanica.ro
526 G. D. SERRA

innanzi per il medioevo chiamerd nomi personali, poggia tutto

ii sistema onornastico medievale 1.
Riporto, per ragion d'esempio, da due carte piacentine
dell' a. 735 2 e 736 5 i sgg. nomi: signum manus Faustiniano
e consentanea allo spirito di quell'et che considerava tanto rigide le leggi
della trasmissione ereditaria di tutte le caratteristiche dei genitori e pro-
genitorl, sociali e morali, dei vizi e delle virtu loro, da averci impostato
l'assetto morale e lo sviluppo drammatico di quella societ che ci traspare
clan' epica medievale (v. Rajna, in 'Romania', IV, p. 170). Su questa irradia-
zione dell' onomastica famigliare, che la tendenza a rifare, come si dice
volgarmente, i parenti defunti e talora i vecchi ancor viventi, quasi legando
con gentile pensiero la memoria del passato e la speranza dell' avvenire
ell' unit& della famiglia" (v. Volpi G., Uno sguardo all' onomastica fioren-
gina dei secoli XIV e XV, in Rivista d' Italia, luglio, 1903, p. 112), cfr. quanto
(lice il Boccaccio nella sua Vita di Dante (a pag. 9 dell' ediz. Macri, Firenze,
Sansoni) della moglie di Cacciaguida, la quale siccoze le donne sogliono
.esser vaghe di fare . . piacque di rinnovare ii norne de'suoi passati e nominollo
Aldi ghien,".
L'inesattezza dell' Aebischer si deve al fatto che l'A, spicca una parte
dei moms de famille' dalla classe dei ,surnoms tires d'un nom de persorme'
,(p. 18), e proprio dai nomi personali che designano ,la filiation' dal padre o
dalla madre o da altre persone strette da un interesse qualsiasi colla persona
che ne ripete II nome accanto al proprio (p. 39). L' A. s'artesta doe ad una
lase intermedia, a quella del ,surnom' ad es.: ly ymonet di T1ldriodus ly
Eymonet (p. 39), come se dessa fosse l' origine del cognome famigliare, sup-
pongasi : Eymonet. ii che non 6 reale, se questa fase di un ,surnom': ly .Ey-
monet si lega inizialmente al nome personale di un Eymonet e alle fasi ulteriori
del cognome famigliare Eymonet e se quest' ultimo, deriva si la propria linea
genealogica attraverso un Dldriodus ly Eymortet, ma ripete le sue origini
dal nome personale del capostipite Ernonet, dal fatto cioe di una continuit
tradizionale di esso nome, nelle fasi 1) name personate 2) `surnom' 3) co-
gnome famigliare.
1 Errato percib ii rimando dell' Olivieri CVE. 136 ad un gentilizio
TALERTITS,riportato dallo Schulze [non Schultze], base presunta del cogn.
enez. Falier, -ero = Faletro, .edrus a. 1001, 1112, che si dovr invece ricon-
durre ad un etimo diverso : al cognome latino-greco PHILETIERHS, Dessau,
o a PHARETRIES (cfr, PHARETRA, Dessau) da cui ii Longnon A. in Les noms
,clelieu de la France, Paris, 1923, nro. 1978, deriva i nomi locali Saint-
Phalier, Saint .Phallier, tracce del culto prestato al santo Phalier, cui lo
stesso Olivieri accenna riportandosi allo Chevalier. Altrettale l'altro rimando
dell' Olivieri CVE. 151 dei cognomi Silvagni, Salvagno, -agnini al gentilizio
,anzi che al cognome sn.v..uctus (v. s. id ), svoltosi da gentilizio in cognome,
col volgersi a tal uso di altri gentilizi come PETRONTUS, noNoRrus, ecc. nel secolo
1V d, Cr. (v. Marucchi 0., Epigrafia cristiana, Milano, Hoepli, 1910, pag. 9).
2-3 v. L. Schiaparelli, Le carte longobarde dell' archivio capitolare di
Piacenza, in Bull dell'Istituto Storico ltaliano, Roma, Nro. 30, carte n.ri
1 e 3, relative al luogo di Varsi.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 527

(< FAUSTINIANUS, De Vit.) filio qd. Iustiniano" (< IUSTINIANUS, De

Vit.), da una parte heredis qd. Godiliani (<*GAUDELLIANUS, cogn.,
< GAUDELLIUS, n. gen., De Vit , Schulze) et de alia parte heredis
qd. Aureliano (< AURELIANUS, Th11.), de tertia parte Izeredis qd.
Marioni (< MARIO o MARIUS, De Vit.), da quanta parte hauente
Paulini" (< PAULLINUS, Dessau\
Questi e quanti altri brani di documenti deh' alto medioevo
raccolti d'ogni parte e d'ogni angolo d'Italia si potrebbero citare
a profusione attestano un' indiscutibile continuit dell'onomastica
latina durata dal sec. VI al X, nelle forme ultime in cui era
stata elaborata dalla novit e dall'estendersi di alcuni suoi ca-
ratted di natura morfologica (prevalenza di alcuni suffissi d'uso
pia o meno generale, degradare del senso linguistico in forme
aberranti, adozione della declinazione greca) o semantica (una
pia ricca variet di concetti attinti all'onomastica greca, mediante
voci trasportate inalterate in veste latina o tradotte in lingua la-
tina, all'etica e ai simboli della fede cristiana,all'immaginoso par-
lore del popolo ed infantile).
Un tale rigoglioso sviluppo della tarda onomastica latina,
che avvolgeva di una quasi esotica vegetazione il rude yonco
della quercia latina, s'accresceva inoltre del rinnovato vigore di
derivazione di nuove forme delle voci onomastiche latine; tant'era
il fermento e la spinta analogica delle voci e forme introdotte
di fuori, tanta era la liberta nuova in cui l'individuo, e non piu
un nucleo di tribii, genti, famiglie, infrangeva il limite posto dalla
ripercussione costa nte e monotona della tradizione onomastica
di quei gruppi sociali ed allargava oltre ogni anteriore capacit
il ciclo delle voci onomastiche la'ine.
Constatata la continuit popolare di una tradizione ono-
mastica latina nei secoli VX, questo scritto intende affermarne
la durata prolungatasi nei secoli successivi sino al fissarsi in
modo relativamente stabile del nome personale e del soprannome
nella forma del cognome patronimico o matronimico o del nome di
casato. Tale affermazione conseguir alla dimostrazione, se ri-
lenuta valida della continuit onomastica popolare latina nell'
onomastica del Canavese, di una regione doe del Piemonte, pre-
Valentemente rurale (di 'villae' e `fundi' romani, di 'curtes' e
'castra' medievali), frazionata in circa 150 comuni, di cui la pia
parte raggruppati alle dipendenze culturali e giurisdizionali (eccle-
siastica e civile) della citt di Ivrea EPOREDIA ed altri, il minor

www.dacoromanica.ro
528 G. D. SERRA

numero ed i pi a mezzogiorno, dominati dal non lontano centro

urbano di Torino AUGUSTA TAURINORUM.
Tale ricerca prelude ad una pi1 vasta opera su Le Genti
del Cunavese, studiate attraverso tutti gli elementi onomastici atti
e utili a chiarirne la storia, a scoprirne le origini, intrapresa in
senso parallelo e concomitante allo studio generale toponomastico
di quella regione.
Se e vero poi che l'argomento di queste note investe i pill
delicati problemi di storia nazionale ed impone la revisione critica
di dottrine, materiali e fonti relativi alla storia dell'alto medioevo,
e altresi vero che tali difficolt non devono spaurire ed allon-
tanare gli s!udiosi d'onomastica dal tentare le vie piti opportune,.
anche se ardue e profonde nel vasto intrico della selva medievale,
perche, sino a quando gli studi non si adergono dalla soluzione
dei problemi loro propri su basi e con linee e strutture adeguate
ai loro fini particolari, essi non lasciano progredire la scienza,
minacciata di continuo dal crollo di ogni pitt faticosa costruzione.
Astraendo per ora dalla maggiore complessit storica del
problema, come elementi propri di soluzione, che offre ii materiale
onomastico al filologo, possono considerarsi i seguenti :
1. Carattere non esclusivamente cristiano, mi pagono-cristiano
dell'onomastica latina medievale.
II. Continuit territoriale dell'onomastica latina-romanza.
111. Condizioni cui risponde ii perseverare della tradizione
onomastica lattna e Innovazioni indict della sua vitalitd nel medioevo.
1VV. Continuit morfologica e semantica della tradizione
onomastica latina nell'onomastica medievale.
11 risultato conclusivo di ricerche intese a questi fini parti-
colari rivelerebbe l'unitA e la continuit su uno stesso territoria
romano-romanzo della tarda onomastica latina, dimostrata non
solo dalla sopravvivenza di un numero qualsiasi di voci isolate,
ma dalla vitalit loro per cui si conserva, si riproduce, si amplia
e si coordina lo sviluppo morfologico e semantico della tradizione
onomastica latina.
Ho detto rivelerebbe e non riveler, perche questo mio con-
tributo, ristretto a un esiguo territorio, non ambisce che a gettare
appena un po' di luce sul problema, tale da dimostrare la verisi-
miglianza della soluzione tentata.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 529

I. Carattere non esclusivamente cristiano, ma pagano-cristiano

dell'onomastica latina medievale
II carattere prevalentemente cristiano dell'onomastica latina
medievale (cioe integralmente cristiano, se non fossero le
eccezioni locali gi ricordate dei nomi Cicero, Marius, Cladius e
dei pochi nomi ibero.baschi : aspagn. Ennego, aport. Enego, Inder-
quina, ecc.) raccomandato a voci latine, greche o bibliche d'etimo
incompreso (JOHANNES, JACOBUS, EULALIA) 0 inerente all'etica cri-
stiana (ACCEPTUS p], GAUDENTIUS [?], BONAFIDE, CREDINDEUS, DETJSDE-
DIT, ADEODATTJS), quale s'afferma dal Meyer-Lithke, in Einf. HI p. 246,
253 e dal Bianchi in AGlIt., X, 4C9, che richiama sempre le poche
voci onomastiche medievali da lui riconosciute d'origine latina al
culto di un qualsiasi santo o personaggio biblico (Maurianus ss.
MAURUS, MAURINUS, Lupercianus, -tianus s. LUPERCUS, fobbiano
Ion), non corrisponde sul territorio del Canavese e neppure su
altri territori dell' Italia Settentrionale, per quanto io vedo sinora,
al carattere profano, e talora anche paganeggiante o indifferente
di gran parte dei nomi medievali, quail sono quelli considerati
nell'elenco che segue a queste note introduttive.
Basta scorrere l'indice finale dei nomi delle Iscrizioni cri-
stiane di Roma sino al sec. VII, ripubblicate ora dal Silvagni per
riconoscere l'estrema tolleranza di nomi profani e pagani accanto
al nucleo esiguo di voci propriamente ispirate a sensi cristiani.
Preferi il Cristianesimo conquistare avantutto lo spirito che ab-
battere le forme, nella certezza che queste, come tutta la struttura
materiale deII'impero, si sarebbero piegate ad accogliere le nuove
idee, docili alla voce che dal di dentro ordinava nuove, pia vaste,
pia profonde, piir durature armonie. Ed e perciO che l'onomastica
latina profana, che gi di per se non accentuava alcun carattere
morale di netta opposizione alle idee cristiane, parte si mantenne
intatta, parte fu trasfigurata dai nuovi valori etici cristiani o smor-
zata nelle sue reminiscenze pagane dal ricorrere di un significato
plir comune, co r e in IOVIOLUS, IOVIANUS, MERCURIUS, MERCURIOLUS,
VENERIUS, VENERIOLUS (v. s. idd.), ricondotti nell'onomastica medic-
vale a jovia dies, mercuri, veneris dies, anziche a
jupp it e r, M e rc uriu s, Venu s. Nella stessa Italia Occiden-
tale, nella Liguria romano-barbarica dei secoli V e VI, ove foto-
rava come un primato di scuole e politico sulla restante Italia

www.dacoromanica.ro
530 G. D. SERRA

somano-bizantineggiante, Ennodio non rifugge da espressioni

paganeggianti parlando di vescovi e di cose cristiane e ricorrono
nei titoli cristiani di quell'et e di quella regione nomi come
DAEDALIA virgo sacrata Deo, CIL.V2 6230, MERCURIUS, VIC
TORIA, FLORA e frasi come questa : S i me n tis virtu s l u-
c i sque serenior usus I defuncto in Xpisto revenit
n on Tartar a sentit I Cymeriosque lacus etc.',
CIL. V 2 57371.
Sull'influenza derivata dal culto dei santi nell'onomastica
dell'alto medioevo si 6 certo esagerato, quando e risaputo che,
all'infuori dei santi e martiri locali e ci pochi altri introdotti dal
confluire di particolari cause, le chiese e pievi del Piemonte,
come di altre regioni, non s'intitolavano avanti il mille che al
norne dei santi piti universalmente noti, apostoli e martiri del
primo periodo cristiano, al :_alvatore, alla Santa Croce, alla
Vergine Maria e che solo pib tardi, dopo il mille, col molti-
plicarsi delle celle monacali irradiate per ogni terra da pitt ordini
e case religiose, coll'intitolarsi delle chiese e cappelle a nuovi
santi e martiri connessi a particolari interessi locali o delle co-
munit religiose si accrescono i centri propagatori dell'influenza
cultuale sull'onomastica medievale.
Ne conseguirebbe per ogni singolo caso di coincidenza di un
nome personale medievale col nome omonimo di un santo la ne-
cessit di una ricerca d'indole cronologica e geografica non facile
e non sempre possibile, che riuscisse a precisare se tal nome
sia anteriore all' introduiione sul luogo del culto di tal santo o se
possa essere stato comunque importato da luoghi ove il culto
di tal santo si fosse da tempo affermato.
Nel corso del lavoro, per ovviare in linea generale a tali diffi-
colt, pur includendo nell'elenco il nome latino che s'identifica
col nome del santo di cui sia attestato un culto nel Piemonte,
escludo dall'elenco i nomi e cognomi che comunque ne possano
dipendere o siano traccia sicura delle influenze cristiane.
Come indice poi di un tale culto, per il territorio parti-
colare delle mie ricerche e per quell'altra parte contermine del
Piemonte, il Novarese, di cui ho qui a mano alcuni cartari medie-
vali, utilizzati per pift ampi riscontri onomastici, mi valgo del
' v. F. Gabotto, Storia del r Italia Occidentale nel medioevo, BSSS. LXI
Pinerolo, 1911, I, p. 157.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 531

Catalogus codicum hagiographicorurn latinorum btbliothecae ca-

pitularis Novariensis, dell'analogo Catalogus bibliothecae capituli
Ecclesia cathedralis Eporediensis, v. Analecta Bollandiana, t. XLIII,
1925, p. 330 sgg., XLI, 1923, p. 326 sgg. e di altre fonti similari.
II. Continuit territoriale dell'unomastica latina-romanza.
E ovvio che rapporti statistici fra l'onomastica latina e la
Tomanza medievale solo si possano istituire con delicata cautela per
nina vasta regione, come ad es. sul territorio della Gallia, ,della
Liguria e della Venezia romane, la ove una notevole ricchezza
.di fonti onomastiche (raccolte epigrafiche di atti notarili ed opere
torico-letterarie) estese dal basso reriodo imperiale di Rorna al
medioevo non oppone un troppo vasto intervallo al raffronto
.onomastico fra le due eta. Soltanto in tale caso e possibile una
&aro disamina di quanto sussista nel medio evo ed in una stessa
Tegione dell'onomastica antica e dei suoi tratti e I aspetti pii
caratteristici : lessicali, morfologici e semantici 1.
D'un pArticolare interesse si presenta ii problema della con-
tinuit onomastica sul terntorio rurale di una qualsiasi regione,
la ove sussistano efundi romani. Sia II caso del luogo ora detto
Patrignone, presso Quarata di Arezzo (dr. S. Fieri, o. c , pag. 97,
s. PATRINI0), ricordato da n diploma imperiale dell' a. 970,
(MGh. Dipl. I, p. 545), che, per la parte che qui interessa, ripro-
*duce un anteriore diploma di re Ugo. 11 brano alta sorte in
Patrinione [casale] que modo regitur per Patrino massario . .. et
,antepono ttbi ipsa casa et sorte que modo regitur per Urso
Patrinione quem tibi dabo alia sorte et rebus quod supra legitur,
que sunt in Casale Patrinione" offre una prova singolare del
come persista l'onomastica latina nel nome di Patrino massario
,(<*PATRINUS, Cop., cfr. PATRINIUS, n. gentil., ed i cegnomi PATER -
CULUS, -CLIANUS, -CLUS, PATERNUS, -NIUS, PATRUUS, -urrus, -UINUS,
PATRICIUS, Dessau) e nel esupernomen' di Urso Patrinione mas-
sario, dei coloni addetti alla tenuta di quel lundus'-casale
(v. DR. III 528 sgg. e 530 n 2) di sicure origini romane. Qui e
Cfr. ad es CALVENTIUS n. gent., cogn , n sing. natum in Gallia Cisal-
-pina. co d cimur titulorum in quibus nomen occurrit et multitudine et ye-
tustate . . vernaculum in illis regionibus fuisse nomen docent fundus Cal-
ventianus prope Placentiam situs et ager Calventianus in territorio Medio-
lanE (Schwab J., Nonzina propria latina oriunda a participtis, Lipsiae, 1698,
p. 649 sg.) ed it n. pers. medievale di Calventius della stessa regione (v. InGh.
Dip!. I, p. 5 '5 sg , anno 969 Modena-Bologna).

www.dacoromanica.ro
532 G. D. SERRA

evidente che, mentre il supernomen' Patrinione di Urso, mas-

sario, deriva dal nome del casale, il nome di Patrino, massario,
si connette invece al nome gentilizio PATRINIUS 1, dell'antico pos-
sessore e denominatore del efundus', come un'estrema traccia di quei
legami onomastici e sociali che stringevano in una stessa 'fami-
lia' i liberti rornani al loro cpatronus. '. La dichiarazione di un
caso analogo a quello di Patrino e esposta pia oltre S. NICO e
altre notizie relative alla continuit dell'onomastica latina mil
territorio rurale di antichi fondi romani sono date s. CRESCENTIUS.
Un caso non trascurabile, sebbene tardivo, si ha nell'elenco
di Noms et surno rns usits dans la Suisse romande, au moyen -lige,
pubblicato da E. Muret in Revue d'histoire suisse, If, 1923, P. 433: 'ego
Quintinus de Quinsins a. 1212 ; ego Quintinus de Quincins, filius
olim Girodi de Quineins', a. 1215.
Sopravvivenze dell'uso onomastico patronale si notavano.
ancora tempo addietro nel Canavese, ove, nelle chiese pievane
poste sotto il patronato di un santo, come ad es. S. Reparata
a Rivara o S. Maria, S. Dalmazzo altrove, s'imponeva ai
neonati il nome ei quel santo o di quella santa Nello .
stesso territorio, entro un qualsiasi distretto giurisdizionale feu-
dale, si ripetevano con insistente frequenza fra la popolazione i
I II Pieri suppone alla base del nome locale Patrignone il 'nome per-
sonale' *PATRISTIO, ma dall'esame dei numerosi nomi locali citati dal Pieri in
quello stesso capitolo (Nomi locali da nomi di persona in forma primitiva,.
p 76: Ce-, Cicione < *cAEsIo, invece che da CAESIUS, Camajone <111cAmAinop
invece che da CAMARIUS ; p.78: Cartione<*cmmo, invece che da Qum-us; p. 85:
Fuglione< *FOLIO,, invece che da FOLIUS, Fornzenzone < *FRITMENTIO, invece
che da FRIDLENTIUS ; p. 92 Magkone< *MALLIO, invece che da MALLIUS ; p. 93-.
.Martignone<MARTnno, invece che da MARTINIUS ; p.95 .111ugnone< muNIO, in-
vece che da numus; p. 109 Bibbione < *wino, invece che da VIBICS, Vicione
> *nsio, invece che da visrus) vien constatato l'estendersi al territorio toscano
del piU tardo uso di denominare i `fundi' romani coi derivati in -o da um
gentilizio, corrispondentemente all'uso invalso nel primo periodo imperiale
di denominare i 'fund!' coi derivati in 'Arms dal nome gentilizio del loro
proprietario (cfr. il nome locale Parignana, che il Pieri in Topovomastica
dells valli del Serchzo e della Lima, in Suppl. AGlIt., disp 5 a , p. 57, deriva .
dal gentilizio PATRINLES). Un tal uso si spiega col riscontro della formazione
di cognomi in -o, originariamente di funzione aggettivale, accanto all'altra del,
cognomi in -ANUS derivati l'una e l'altra dai gentilizi in Ius (Qt-nin-us e
-CTIUS > QUINTIANUS, QUINTIO, -CTIO, Dessau). Da quanto precede, a mio
avviso, consegue che sia piU verisimile, nel caso di fronte, una formazion
in -o aggettivale, derivata dal gentilizio rivrarNrus

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 533

florin favoriti nella genealogia dei feudatari. Un cas o piii stret-

tamente affine riporta il Dauzat, p. 26, del ripetersi, casuale per?),
nella famiglia dei d' Avezac del nome personale Avitus (---= AVITUS,
Th11.) connesso etimologicamente al gentilizio AVITIUS, donde il
nome locale Avezac.
Che l'onornastica patronale delle famiglie coloniche sia
stato un fattore importante della continuit onoinastica latina
.e dimostrato altresi dalla ininterrotta tradizione dei nomi al plu-
rale in -ORUM, e -um, svoltisi nella tarda latinit e continuati
nell'alto medioevo. Ad esempi iatini quali DULCITIORUM, GAUDEN-
TIORUM FAMILIA, BONINOR [ =--- -ORUM F.], V. Silvagni, Iscrizioni cri-
stiane di Roma, nn. 475, 3522, 186; Casas Villa ANICIORUM,
Itiner. Anton. Aug p. 61, 2; in via Lauren t i na in fu n-
d u m CRISPINIS, Lib. pontif. p, 117, 11, v. Thll , fanno riscontro nel
medioevo italiano i nomi di luogo in -oro, toscani : Albagnoro,
a. 1027, < ALBANIORUM, Mu r r i or o, a. 886, < MURRIORUM, ecc.
(v. Pieri, o. c. pag. 398), comaschi : ecurtis Barzanorum', a. 1015,
oggi Barzam, e piemon'esi : ecortis in Untianorum', a. 1047
(v. DR. III, 526), = Oncenor (Anfossus de) BSSS. XLIV, append.,
9. 1211.
A questo primo gruppo di ncmi locali denominati al plurale
in -orum di lundr, 'casales', ecurtes e cvillae' ru.ali, che
attestano il proseguirsi nell'alto medioevo italiano della tradi-
zionale onomastica patronale nelle laminae' addette alla cultura
del fondi rustici, s'aggiunge un secondo gruppo di nomi locali
italiani, anch'essi in -orum, o, comunque, al plurale, connessi al
fatto reale ed avvertito nel giure consuetudinario dell'alto medio
evo italiano, di una identit fra evicus' e egenealogia (te ritorium
geneaiogiae)', quando l'insediamento sui poderi rurali avveniva
per famiglie e tale distribuzione del suolo trovava nei documenti
dell'et voci ed espressioni che ricordano la centuriatio e
la centuri a qua dr a ta dei gromatici latini, come in questo
brano citato dal Ducange, s. v, quadrare obtingere, obvenire",
gall. echeoir", ital. toccare in sorte" : ... dedit de sua hereditate
a parte huius regulae, id est, in pegna de Aranda sua portione
guae illi quadravit inter suos germanos et inter tota sua gente".
(Charta fundat. Abbat. Aquil., a 832). .
Nei nomi locali di questo gruppo d'origine piii tardiva, invece
,che la tradizione onomastica del colonato, e evidente quella del

www.dacoromanica.ro
534 G. D. SERRA

gruppo agnatizio o famigliare e mentre il primo rappresenta in taluni

esempi la tarda tradizione latina, non spentasi del tutto neppure
nel medioevo, dei gentilizi, conservati accanto al cognnme dei
membri di illustri famiglie, il secondo gruppo rappresenta invece
la tradizione superstite del solo cognome latino ed in parte-
il prevalere medievale dei nomi d'origine germanica. Ma la for-
mazione di tali plurali risale tuttavia ad esempi della tarda
latinit imperiale quali APPIADUM PROGENIES, Dessau 1184, LEONTII,
plur. Dessau 6022.
Ho dichiarato altrove, in DR. 11I, 525 sgg., come tali plurali,
oltre che col fatto di una viva coscienza famigliare, si spiegano
col carattere in parte comunistico dell'econoniia rurale dei tempi
di mezzo, nel 'Commune od eUniversitas' rurale (v. DR. III,.
526), nella `vicinia' e sue frazioni, fra gli eredi di un fondo
rustico indiviso e coabitatori di un unico ecasale', fra i membri di
una stirpe signorile raccolti in un unico consorzio sociale-poli-
tico nella citt o n 1 contado.
A una tale comunit d'interessi materiali, talora anche re-
ligiosi, che legavano fra loro i membri di alcune famiglie, MI
debbono attribuire espressioni toponimiche quali : 'terra Iscaffi-
liorum', a. 757, in Toscana (v. pift oltre S. STAPHYLUS), nel Friuli :
ecurtis de vico Leonum' a. 888 1, e in Piemonte : 'terra Meinorue
BSSS. LXXIX, 227, 1072; Cirz cantone Botenorum' BSSS. LXXVIII,
n. 69 a. 967 ; 'terra filbrurn Mgonis' BSSS. LXXIX, 335, 1141;
cin terra vicinorum de loco et fundo Gal jate' BSSS. LXXVIII, 177.
1008 ; 'terra Fabiorutn', a. 1188 (v. piii oltre s. FLAITIUS); cuinea
Dracorum' (v. S. DRAW) ; eLanclonurn curtis' BSSS. XXXVI, 2,
1038 = Lanceum, Lancium, Lanzum BSSS. XXXVI, 24, 1159 e
sgg.. ora Lanzo Torinese ; eiacet a Corperror' BSSS XXXVII, 5,
1122; cecclesia de Mentulis, -olis' BSSS. XLV, 61, 1098, eecc1tsi2
de Sauellis, de Sauolis, de Sauel BSSS. XLV, 21, 1065 = eeccle-
sia sancti Gorgvni de Savolio' (< -1j, plur.) BSSS. XLV, 254,
1226; eecclesia de Mathicis, Maticis, Matigis' BSSS. XLV, 21,
1065 ecc., oggi Mattie presso Susa ; cecclesia de Bosellis' BSSS.
XVII, Pivano, 17, 1176, allato a Boso, Radulphus de Bosellis'
BSSS. XVII, PivanD 7. 1127, 21. 1179 ; eres illorum de Bibiane
e eBibianorum res' BSSS. XVII, Battaglino, 24. 1249, 27. 1254 ;
1 L. Schiaparelli, l diplomi di Berengario I, in 'Fonti per la Storia
'Italia', Istituto Storico Ital., Roma, 1903, dipl, n. 2,

www.dacoromanica.ro
 PER LI FNMA DEL COGNOME Yr/MANG 535

Castel lum de Armenixiis BSSS. XLIII4 E.O. 1319 ; Romanore, fra-

zione di Borgoforte presso Mantova.
I fatti sinora indicati spiegano quindi II sorgere prestissimo nei
territori rurali dei nomi di casato italiani al pluralel collettivo in -i,
che l'opinione comune ritarda invece al sec XIII, od alla fine del sec.
XII, fissandone come sede naturale di sviluppo la citt anzi che la cam-
pagna. Si raffrontino cogli esempi gi dati di tali nomi di casato col-
lettivi al plurale i segg.: ecasae de Sicprandiscis' Reg. di Farfa, n 570.
a. 1022, et cala alio vallone de donna Leo et lo vallone Apen-
dino ferii et volta supra l'ara de li Marrucini" della nota Carta
Rossanese dell'a 1104 o 1122 ; nel Canavese numerosi sono gt
esempi di tali nomi sullo scorcio della prima met del sec. XII,
cfr. Albertum et Ardicionum Gorricios (< Gregoricios), BSSS.
LXXIX, 356, 1149 e v. DR. III, 532. Come esempio di nome di
casato cittadino, e del secolo XXl, valgano i segg. : 'Johannes
genere Consulibus', a. C83, Ravenna, MGh., Dipl II, 372, Andreas
tabellio ex genere Consulum', a. 1001, ibid. MGh., Dipl. II, p. 828.
Quanto al valore poi di fiat nella frase su riportata terra
filiorum Milonis' ed in altre simili 'Fara Filiorum Petre e net
primo membro dei cognomi composti toscani Firidolfi, Fifanti,
Fibonacci ecc. (v. DR. III. 526 sg.) e degno di nota che tal voce
non ha il significato volgare, ma conserva invece lo stesso
valore di p r og e n ie s (cfr. APPIADUM PROGENIES), agnati, di-
scendenti" che gi e stato notato per il plurale di i ber I. 1

n a t 12 e che tale si riscontra, nell'afr. Ii fil Cla progenie' ad es :

ell fil Herbert orent' i discendenti, gli ereii di Erberto ebbero"
in Raoul de Cambrai, v 1478.
' Nomi di casato al plurale e collettivi, trascritti talora in -orurn nelle
carte medievali sono attestati anche fuori d'Italia: in Svizzera (cfr. Muret E,
o. c., p. 434-437; casale illorum de campo . . . et casale TVarinorum.' a 1221,
'in toto casamenfo karteriorum' a. 1247, ` de tenemento Alborum de Pringye
et Mayorum de Villariis' a. 1277), in Francia (cfr. in Stimming A., Bertram dal
Bormio, in Romanische Bibliothek, Halle, 1913, p. 83 la 'razo' de1120 sirven-
tese ; e sabia com lo reis d' Arago era vengutz de paubra generacio de Carlades,
d'un chastel que a noni Carlat, qu'es en Rosergue' e forse taluni nomi propri in
-or di 'romans' e 'chansons de geste' afr., se da raffrontarsi, quanto alle
loro origini da un nome di casato collettivo, ed alla forma in -orum, all'afr.
epico 'la gent Lycanor', v. Langlois, o. c , s. v., a Francor nella Chanson de
Roland, a renno Dacioro regno dei Daci" in Jacopone da Todi, a la gent, le
parage, le lignage la maisnie Froniont, v. Langlois, o. c , s v.).
B v. Schmalz, Glotta, III, p. 44

www.dacoromanica.ro
536 G. D. SERRA

Pertanto 6 notevole il fatto ben pia complesso e vasto

che qui non sia stato esposto, perche in relazione con fenomeni
politici e sociali qui non accennati (v. DR. 111, 525 sg ) e coll'e-
stensione e variet delle forme medievali dei nomi locali al
plurale, d'origine latina e germanica che i nomi di luogo me-
dievali siano stati la forma conclusiva in cui s'e fissata nell'alto
medioevo parte della tradizione onomastica latina (,ALBANIORUM, ecc.)
e la fonte ad un tempo che contribui a mantenere viva e co-
sciente tale continuith, attraverso le pia varie manifestazioni del
tiome personale (Patrino, Quintinus, Bibianus, Sauel e Sauolus,
tcc.), del supernomen (Patrinione) e dell'aggettivo patrio o cittadino
(V.8. *ALBIANUS, *EPOREDIUS, NICO, TAURINUS).

M. Condizioni cut risponde il perseverare della tradizione ono-

mastica latina e Innovazioni indici della sua vitalitd nel medioevo.

L'esame delle particolari condizioni che hanno favorito

la continuita locale di talune voci dell'onomastica antica va in-
tegrato collo studio di quelle altre che hanno contribuito pia
largamente a sostenere la vitalit di numerosi gruppi di voci
onomastiche latine legate fra loro da un particolare nesso formale
e semantico.
Tali condizioni, connaturate al particolare clima storico in
(cui, come ogni eta, il medioevo procede all'opera di selezione
e di rinnovamento dei suoi elementi tradizionali, sono note alla
storia culturale del medioevo, che nell'unita allegorica stretta
fra la natura e la vita accentra tutte le sue visioni ed acuisce
ogni suo sentimento. Un vivido riflesso di tale unita allegorica
e delle sue tenderize all'astrazione sono i nomi medievali che
sembran tolti gran parte dagli Hortuli, dai Lapidari, dai Bestiari,
dai Volucrari, dalle credenze astrologiche del medioevo.
Col trionfo dell'individualismo nel Rinascimento, si dile-
guano quell'unita e quelle tendenze, tramonta il tipo estetico
femminile tradizionalmente convenzionale, quale s'era foggiato
nell'onomastica latina e durava in quella medievale (v. s. AUREA,
ARGENTEA, CLARA, CORALLICE, RUBEA, CANDIDA, FLORA, ecc.) come nella
lirica provenzale o delle origini letterarie nostre 1. Alla nuova arte
I Cfr. R. Reiner, // tipo estetico della donna nel medioevo, Ancona, 1885
e A. D'Ancona, La poesia popolare xtaliano, Livorno, 1878, p. 175, n. 1.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 537

eche rivela sul volto femminile un'intensa vita spirituale, non ba-
.stano pi gli elementi della vecchia arte figurativa, epperb Leon
Battista Alberti detta i criteri estetici di grazia e leggiadria eti-
mologica che debbono prevalere nella onomastica famigliare 1
Ma a quell'epoca l'onomastica medievale oramai era siste-
inwa nella rigid i trama dei cognomi famigliari, rnotivo per cui
l'influsso della piit vigorosa tradizione classica letteraria dell'Uma-
nesimo e del Rinascimento non segnO nell'onomastica che rare
,ed effimere tracce 2
A parte alcuni concetti propri dello spirito medievale, legati
alla struttura sociale, agli usi e credenze particolari di quell'et,
come ad es. al culto della famiglia e della stirpe 3, ed effigiati
1 L. B. Alberti, Opere volgari, edit. A. Bonucci, t. III, Firenze, 1844,
p. 170 sg.
. 2 Cfr. pin oltre s. vIRGILIUS. Sull'uso umanistico di mutare il co-
gnome di famiglia sostituendolo con un nome glorioso della storia civile o
letteraria romana v. P. Verrua, in Biblioteca dell"Archivium Romanicum',
serie I, vol. 1, pag. 29 sg.; suite pretensiose etimologie da gentilizi romani
di cognomi di quell'et, considerati come tracce della derivazione storica di
illustri famiglie del Rinascimento da altrettali `ge,ntes' romane v. Burchardt,
La civilth del Rinascirnento in Italia, I, Firenze, 1921, p. 214 sg. Sui rima-
neggiamenti eruditi dei nomi personali in quell'eth cfr. il brano della Satira
VII dell'Ariosto riportato dall'Olivieri CVE. 255:
11 nome che di Apostolo ti denno
0 d'alcun Santo i padri, quando
Cristiana d'acqua e non d'altro ti fenno,
In Cosmico, in Pomponio vai mutando;
Altri Pietro in Pierio, altri Giovanni
In Giano o in Giovian va riconciando.
a A tali concetti, credenze e usi ed a tale culto si riferiscono ad es.
tle voci comuni e proprie derivate da:
cippus ,,ci ppo" (REW. 1935): ital. ceppaia, cepperello ramo tagliato
per piantar1o" e Cepparello a Ciapperello da Prato, v. Boccaccio, Decameron
II, 1, ed. Barbera, p. 58 e cfr., per l'uso dell'albero e del ceppo natalizio o nu-
ziale, Corso R., ll Folklore, Roma, 1923, p. 58.
cla v a marza, propaggine" (REIN/. 1975) : 'Clavellus filius Opizonis',
.CdBobbio, I, 154, NP.; Chiavelo a, 1745 Leyni CP. Ne dipendono forse
cognomi come Macchiavelli < ntalus clavellus, interpretato poi in senso dis-
forme dal primo etimo cattivo innesto (genealogico)".
f e rula nverga, vergella, virgulto" (REW. 3263): Jacobus frater Ferlle,
BSSS. VIII, 26. 1202, NP., Ferlla (in clauso de) IX', 44. 1206 ; lacobus Ferla
calderarius VIII, 110, 1231 ; Ferla a. 1692 Volpiano; 1603, 1648 Chivasso.
gem mul a gemma, bocciolo dei rami": tomb, dzetnbola (Salvioni,
dPostille e REW. 3726) e (-I- gminu s, REW. 37.3 ?) milan. ztnbol ver-

www.dacoromanica.ro
538 G. D. SERRA

in nuove numerose voci, l'onomastica medievale riproduce Ia

latina nella sua ultima configurazione ideo:ogica datale dai co-
gnomi e nomi singolari d'origine pagana e cristiana.
So_tituiti progressivamente i derivati dal nome di delta, eroi
ed eroine pagani con altri improntati al culto dei martini, apo-
stoli e santi, delle idee e delle virth cristiane, continuano invece-
pi tenaci nell'uso medievale quei cognomi latini che si riferi
scono alle circostanze della nascita : giorno mese, ora, stagione,
ricorrenze religiose, (v. S. MARTIus, MERCURIUS, IOVIUS, VENERIUS,

mena, virgulto, pollone, rampollo"; Munari filius quondam Gemmolo, v. L

Schiapparelli, Le carte longobarde di Piacenza, o. c., p. 54 e dr. Bruckner, p.
255 s. Gemma, Gemmulus deutsch ?"; Casimbol (s Ca[sa] S ), Simbola,_
Resimola ( Rivo S ), nomi locali canav.
jectus (REW. 4569) > ital. getto (dei fiori) tallo", piem. kit, canal's.
kik getto, rampollo, rimessiticcio" : Bertolomeus films Jec BSSS. XLII, a.
1156, Chivasso NP.; Jacobus Gichi, Antonius, Bernardus, Johanninus, Marti-
nus, Petrus Gich, de Gicho, CStC a. 1497, 1509, Brosso ; Giechi, (gen ) 1539,,
Gieccho 1784 Prascorsano ; Giecco 1752 Valperga; 1678 Cuorgn ; 1662 Riva-
rolo; Gecco di Pratocorzano, s. XIX Pertusio ; Getto 1739 Vestigne ; 1786 Bairo.
mal 1 e olus magliolo" > afr. maillol, nfr. maillole; Arnulfo de Mallolo"
(= Malj) BSSS. V, 28. 1995; Bruconus de Maglola IX 2, 70. 1229; Antonius,
Jacobinus Maglolius CStC. a. 15 7 Verolengo.
m al leus (REW. 5268) > fr. maillot = air. maillol (v. F. Rolland, Fl.
pop., III, 230 sg.): Bertinus Maglocti, CStC. a. 146 I.
marti us > friul. martz, = ital. marza, borm. livign. mare, marcia
fanciullo, ragazzo, -a, figlio, -a", borm., pos:hiav. marciolin ragazzino",..
mareue, -Ca ragazzuccio, -a, mareee, -eea, ragazzaccio, -a", v. I. Pauli, En-
fant". Garcon", Mlle" dans les langues romanes, Lund, 1919, p. 190 e v. qui
pi oltre s -ALARM'S.
propago propaggine" (REW. 6780,v. E. Rolland, Fl. pop., III 227-229):-
'dominus Prohinus de Incoardis Vercellarutn potestas', 'Prohinus Incoardus'
BSSS. VIII, 70. 1210, Conradus de Casteyllione filius domini Provaygni de
Castel, BSSS. XXXV1, e XLIV, Index; Georgius, Glaudius, Johannellus de Prouanis
ex dominis I aynici, 1483, Prouana a. 1482, ecc. Leyni-Cirie ; Ai cognomi su
citati s'aggiunga ii nome locale canav Pransaldo localith di S. Martino Perosa
sait.Prancalito BSSS. v. 72. 1213, Pranzalio IX* 52. 1211 < prop agin e >
provana [de] Ansalicus, Anslich, First', 109; Guirlandus et Asalitus
cf.
de Curte BSSS. VIII. 81. 1217, d Assa/itus de sancto Nazario LXXIV. 37. 1193,
e circa -itus da un anteriore -kits V. pia oltre s - A, Anis, masch , n. 4.
radius raggio" (< ital. razzo e razza della ruota ; REW. 6999 e,
in quanto dica verga, tralcio", cfr. canav, (Ribordone) razet verga" piacent.
ras, milan, raslo magliuolo" (v. Ferraro, Glossario monferrino, p. 93) milan.
rltsol barbatella" Cherubini, e radiolus> ital. razzuolo, tralcio lasciato-
corto con uno o due occhi" milan, razOl barbatella, propaggine" vicent.
rasoli, brescian. rasoi magliuolo di vite" (v. Ferraro, o. 1. c.): Rainaldus Rasus.

www.dacoromanica.ro
 PER LA FrOIMA DEL COGNOME ITAIAANO 539

CALENDIUS ; MAIUS MARTIUS, APRILIS, IUNIUS, IULIUS, SEPTEMBER, OCTO

BER, MATUTINUS, SEROTINUS, VINDEMIA, HIBERNUS ; PASCALIS etc.), che
der;vano da nomi di citt e provincie applicati a nomi femminili
quali CIVITAS, PROVINCIA, (V. S. ITALIA e cfr. ibid. i nomi femm.
derivati dal nome delle citt di Aquileia, Altilia, Babilonia, Siviglia,
Parma), da astratti quali BONITAS, CARITAS, CONCORDIA, DIGNITAS, DUL

BSSS VIII, 53, 1207; 89.1221, Raz (apud Palaz ubi dicitur ad Castegnam
de) IX' 115. 1216; Rasinus frater Robaudini XLIV, 152. 1271; Razetto a. 1590,
Rivarolo; Guillelmus Rasorius XXXVI, 117. 1200. Cfr. II NL. tosc. Raggino-,,
poli = .Rajolopoli a. 1081 < r a di u s ramo, discendenza" di Lopulo, Pieri
o. c. p. 215.
r a dix > afr rarz racine, race" (nel Roman de Thebes ed. Constans)
e comasc. (Tirano) rais (Bianzone) raissa ragazzino" (Biondelli, Saggio sui.
dial. gallo-ital., p. 65, ma rids, ritissa a Tirana Bianzone e Brusio, secondo ii
Vocab. dei dial. della cat& e diocesi di Conzo del Monti, p. 205); Radice, a. 1678
Ozegna; de Rays a 1558 Pont; Raisino, a. 1662, Reisino 170 Rivarolo; Gull--
lelmus Racini de Bona BSSS 1V5 194. 1400.
*r dica radice" (v. Ascoli, AGIIt. X, 92 e REW. 690) > averon.
regazzo (Diez Wb. 392), comasc. raghz ragazzo", acanav. ragatius valletto"
(CStC. I, p. 113 a. 1448, Aglie: domicelli uero et ragatij nullo modo sint
astricti sed domini cum quibus morabantur ipsos castigant"): Ragheto 1718,,
Lugnacco; Raghetti, Ivrea; Anthonius Ragacius, a. 1530 Chivasso; Reasso, Pe.
rotto Reasso, Reasso Martino, 1780, Castellamonte; Ragazzino -gacino 1564
1594 Cirie; Regacino 1648, Regasino 1649, forese, Chivasso ; Ardicione Reca--
sino BSSS. VIII, 31. 1204; Riasetto sec. XIX, Lombardore; Riassetto 1762 Fa-
vria; 1790 Rivarossa. Dal contesto di questa nota parrebbe assicurato
l'etimo dell' ital. ragazzo, non da radicare radere, tosare" e neppure da
*rak anus raganella" (v. REW. 7019), ma da *r A d i ca.
razza (ital.) e ragia (aven.) .id." (v. Merlini D. Saggio di ricerche-
sulla satira contra il villano, Torino, 1894, p. 24), canav. rasa e raSa id" :
Jacobus Rassa de Vilatis, s. XV, S. Giurgio; Nicolinus filius qd. Aimonis
Raxie BSSS. VI. 298. 1259 ; Bonus Johannes Raza VIII, 89. 1221, Anrietus.
filius Raze VIII, 110. 1231 ; Raza 1556 S. Maurizio.
slahta (aated. [REW. 8019]? cfr. STLATTA, n. libert , Dessau 7483)) >
ital. schiatta canav. s6ata Schiatta di Messer Albizzo, rimatore del periodo
delle Origini; in domo domini &late [Bononie], BSSS. IX' 179, 129.
curioso che il Pauli nel lavoro sucitato, trattando di un argo-
mento ii piIi appropriato a far convergere parte del suo materiale sul con-
cetto di discendente, rampollo, rejeton, virgulto" quasi lo escluda, ed ai rm.
295-97 Baguette, Rameau, Scion, Rejeton, Tendron", per giustificare l'uso-
figurato delle voci raccoltevi, s'acconci a spiegazioni d'ordine inferiore (p.
284): pour faire ressortir la taille mince et gracile d'un jeune garcon ou
d'une jeune fille on a eu recours a des comparaisons avec des objets fels
que des baguettes, des rameaux, des scions", e c'est encore une fois la
Haute-Italie, avec son gout prononc pour les rapprochements de Holz unct
Mensch" qui nous fournit les exemples les plus caracteristiques".

www.dacoromanica.ro
540 G. D. SERRA

CULL -E, FELICITAS, VERITAS, Th11., Silvagni (v. s. CARITIES, DIVITIA,

HARMONIA, LAETITIA, SPES, * SAPOR, *PAX, cfr, Amistd, p. 520)
Un indice singolare per la traccia d'un esito aberrante
del latino volgare (-ES, -ENTIS, v. pifi oltre s. id.) della vita-
lit dei cognomi e nomi singolari latini formati da nomi astratti
della serie in -TIES, tipo CARITZE (Silvagni, o. c., n 3108), DULCITIE
(Silvagni, n. 475) sono i nomi medievali femminili in -cies,
-(sysent, -(s)senda: Belfries, Bellisent, Belissant, Belissenda, Bru-
nissent, Clarissant (v. S. FELIX, n. 2.).
I cognomi latini derivati dalla flora (v. s ROSA, IAZEMIS,
LILIOLUS, IACYNTHUS, CHRYSANTHUS, VIOLA), dalla fauna favolosa
o reale (v. S. AUCA, AUCUS, AUCELLA, ANSER, AGNUS, -ELLUS, AQUILA,
ALAUDA. COLUMBUS, -A, CORVUS, COLUBER, GERVUS, -A, CICADA, CAPREO-
LUS, CYCNUS, CHELIDON COSSUS, DELPHINUS, DRACO, FALCO, FORMICA,
FRYNGILLUS, GAIUS, -A, GAILLA, GRIPHUS LEPORICE, LEO, LEA, LUPUS,
MERULUS, MUSCA, PASSARA, PAPILIO, PECORIUS, PORCELLA, PICA, TURTURAI
TRITON, URSUS, SOREX) dai nomi delle pietre preziose (SMARAUDIJS
-v. p. 519, n. 2), dalle credenze divinatorie (v. s AUGURIUS, ASTER)
nel medioevo acquistano nuovo vigore attraverso ii simbolo e
l'allegoria che pervade ogni segno ed aspetto di vita, attraverso
ii concettualismo e le credenze di quell'et, parte nutrite a sensi
cristiani, parte diffuse nel volgo come un'eredit di tempi e di
dottrine pagane (v. S. JOVIUS, JUNIUS, MERCURIUS, MARTIUS, MAIUS,
VENERIUS). A quanti di questi cognomi tradizionali riuscirono cosi
a conservarsi, it medioevo altri ne aggiunge di nuovi, estratti
agli stessi concetti e dalla immaginazione popolare che vennero
a rafforzare la vitalit dei primi 1
t Cfr. *agatza (a.a.ted.) gazza" > piem. l'aiasa id." (REW. 275) :
'nos Perronam relictam qd. Agace de Paono et ... longobardorum lege uiuere
confitentes' BSSS. IX 33. 1187, = ab una parte habet Aiacia ab alia Sibilia
BSSS. IX 16. 1153, Pavone, ecc., NP.; de Agacia, a. 1556, S. Maurizio. CP.
de Agacys a. 1439 Chivasso, NC. calandr a calandra" > blat. canav.
calandria id." BSSS. V, 277. 1257: Calandria relicta Bonijohannis de Mercato
BSSS. XXXVI, 19. 1156, NP, Calandra, CM. piem.; *1 usciniolus
(I uscini a) usignuolo" (Sull'importanza degli uccelli nella poesia lirica me.
-dievale v. lo studio di G. Paris in journal des Savants, 1891, p. 686 sgg. e
cfr. Faral, Recherches sur les sources latines des Conies et Romans courtois
Paris, 1913, p. 23,, n 3, ove si cita lo studio di H. Werner, Die Vogel
in der prov. und nordfranz, Lyrik des Mittelalters e si accenna al' epope
die rossignol" che G. Paris s'era proposto di scrivere) : Facius f. qd khan-
41 is Ro.vignoll de Pratoscorzano BSSS. XLIII', 13. 1314, Franco Rosignolus,

www.dacoromanica.ro
 PER LA KDRIA DEL COGNOME MAIJANO 54t

Indici della vitalit di taluni altri cognomi latini sono

le innovazioni che ii logorio della loro forma impose per
restaurarne ii contenuto semantico, come del recente dileguo
di altri dAnno prova le riproduzioni semantiche effigiate in voci
Minotus Buxignolio, Folchetus Luxignolus, Gulielmus de .Nuxignol BSSS.
XLH1', a. 1876, -78, -27, -25, Chivasso; Bossignolo, a. 1760 Cesnola; a. 1802_
Carema, CP. ; Antonius de Resignolis Cst., 1491 Verolengo, NC. ;
gryll u s grillo" (II nome di Grillo appare nella novellistica italiana
applicato ad un contadino il quale si volse far medico e per le sue astutie-
diventb ricco" e di cui II Bartiffaldi in Grillo, Canti dieci di Enante Vignaiolo,
Venezia, appresso Homobon Bettanino, 1738, tenth di fare il successore dell&
tradizione Bertoldesca, v. Plerlini, p. 68, n. 2): Rofinus Grillus BSSS. IX1, 164,
1238 ecc., CP.; grus gru" (la grazia dell'incesso leggero e sicuro
trova negli antichi scrittori e rimatori italiani un raffronto ed un'immagine-
nella gru, cfr.: E nell'andar come grue era leve", Boccaccio, Ninfale fiesol.,
P. 11, 4, v. Renier, o. c p. 103, n. 1) : Uido qui dicitur Grua de ciuitate
Iporegie BSSS. IX ', 34. 1189, Uido et Johannes germani Hill qd. Petri Grua
1X1, 12. 1149, CP., Milonus Gruetus, missus, BSSS. W5, 204. 1385 - domi-
nus Millo Gruacti, missus, 1V 5, 31. 1387, lordanus Gruola Codex Astensis,..
doc. n. 142, a. 1277, Guillelmo Grulo de Cugelio BSSS. V, 223. 1252 ecc.
Quanto a nomi personali medievali derivati dal nome dei fiori cfr. i
segg.piemontesi derivati da: aulentino (aital , cfr. aital. aulore. aulente <olens,
oler e) fior di gaggia ?" (che tale ne sia II significato suppone dubbiosamente
II Battelli nella sua edizione del Mare Amoroso, ripubblicato in appendice
alla sua edizione di I hbri naturali del 'Tesoro di Brunetto Latini', Firenze,
Lemonnier, 1917, al v. 91 : Che ii cavelli vostri son phi biondi Che filaI

d'auro o che fior d'aulentino"): 's. m. Olintini f. qd. Adelberti ' a. 975, NP.
(C. Cipolla, Codice diplomatico del monastero di S. Colombano di .Bobbio,
voll. 3 in 'Fond per la Storia d'Italia' dell' Istit. Star. ItaL, Diplomi dei secoli
VIXIII, Roma 1918, I, p. 344); aub6pine (fr.) biancospino" : lohannes
Albispinus BSSS. XLV, a. 1188 CP.; *a quilentum rosa di macchia ?" >-
aft, aiglent (REW. 584, ma v. F. Rolland, Fl. pop. 1, s. Aquilegia vulgaris):
Aiquilenda, uxor, BSSS. lx2 8. 1163, Aiquilenta, uxor, qd. Nicolai Badalonis,
BSSS. LXXXVI 111. 1241 NP. Cfr. afr. Blanche-, Blanceflor, _Nor de spine,
Flor de Lys, nomi propri femm. dell'ant. epica franc. (v. Langlois, o. c., s. v.),
La Coldre (< colurus, REW. 2271) e La .Fraisne (< fraxinus), nomi
di due gemelle nel Lai de Fraisne; Freane e Flore nel poemetto di Galeran.
Per altri cognomi latini o greco-latini tratti dalla flora, cfr. NARCISSUS
CIL. III, 1432218 add. p. 2328 in, Dalmazia, CUCURBITINUS Silvagni, o. c., n. 3194;
AMARANTRUS, CYPARISSUS, Th11.; dalla fauna, dr. unisse, Dessau ; DAM:KULA, cogn.
femm., < dammula capra agrestis", Holder I, 1220 ; CAPEMARUS, CAPRA
cogn. vir. e mul., Th11., ecc. V. Bechtel F. Die historischen Personennamen
des Griechischen bis zur Kaiserzeit, Halle, 1917, pp. 580-597; Hirzel R., Der
Name, Elm Beitrag zu seiner Geschtchte im Altertum und besonders bei den
Griechen, Lipsia, 1918, pp. 75-77.

www.dacoromanica.ro
542 G. D. SERRA

id'uso pitt volgare. Sia l'esempio di CRESCENS, (v. s id) VALENS

'(v. s. id.) o di SALUTATUS (V s. id.), FRYNGILLUS (V. s. id.). 1 primi,
ridotti nel latino volgare a CRESCES, VALES e piir tardi a Cresce,
Vale, riuscivano nelle forme verbali di cresce, vale e analoga-
-mente Sale (v. S. EXORIENS) veniva a coincidere con sale. 1 nomi
Crescebonus, Crescimbene, Benevalet, Salimbene (v. s. CRESCES,
VALENS) sono indubbiamente i loro continuatori, anzi che crea-
zioni medievali.
11 cogn. SALUTATUS, che continue) a vivere su altri territori, nel
Canavese (e nel Piemonte) trasferi invece il proprio valore ad
altra voce volgare d'eguale significato : Resonatus (v. R. S1LUTATUS).
Altri esempi, sia di una restaurazione formale, sia di rifran-
gimento semantico di cognomi latini, ricorrono nel corso del lavoro;
qui premetto che racchiudere) fra parentesi quadre quei cognomi
la cui continuit temporanea e non locale pare od e attestata da
voci onomastiche medievali improntate sul modello della vcce
latina spenta o dispersa altrove nel corso dei primi secoli dell'alto
medioevo.
Un largo sviluppo ebbero nel medioevo i NP. composti,
,d'origine latina od a membri formati da basi latine, oltre che
germaniche.
L'esuberante ricchezza di composti, caratteristica dell'ono-
mastica greca, s'era diffusa con altrettale abbondanza nell'ono-
mastica latina, che parte di quei nomi aveva accolti quasi inalte-
rati di forma, parte aveva riespresso con formazioni similari
latine : eso-Sotag : (A)DEODATUS, V. s. id. ; eeb-Scopog : DEUSDONA
DEIDONA, ThIl. Queste, che riuscivano cosi a ridare il significato
,e perch) ad estendere fra i latini l'uso di voci greche altrimenti
incomprese ai piu, riassorbirono col tempo altri nomi composti
greci cosi che nel medioevo italiano taluni nomi composti di voci
latine si rivelano un evidente imprestito cont. ettuale gr.co :
CALOCAGATHUS = licaoxdcrccaos, Thll. : Bonusbellus, Bonus et bellus,
Bombellus NP., ,,,... BELLUS ; CALIMERUS = KaXigispoc Th11.: Beldres,
NP., Belch CP., v. 13. BELLUS ; AGATHEMERUS = AyccHip.epo;, EUHEME
RUS = E67H.LEpog : Bonadies NP. v s. BONUS ; PHILOCALOS, FILOCALUS,
Silvagni --= (13cX6xcaoc : Belcaro e Bellacara , BELLUS ; e sin:ili.
Notevole nelle frasi onomastiche riportate a pag. 522 sg :
Ulricus, Ulrianus, Aimo, Aimerianus e simili l'omonimia o meglio
identit di base fra il NP. ed il CP. tale da ricordare casi ana-

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA. DEL COGNOME ITALIANO 543

loghi dell'onomastica latina : AEMILIA AEMILIANA (CIL., V 2, 65:8,

Novara), CORNELIUS CORNELIANUS (CIL., V 2, 7076, Torino), IULIUS
IULIANUS (CIL., V 2, 72_9, Susa), A. SERGIUS SERGIANUS (CIL, V 2,
7766, Genova), SEVERA SEVERIANA (CIL., V 2, 6612, Cureggio),
C. TITUS TITIANUS (CIL., V 2, 1560, Asti) VALERIUS VALERIANUS Pais,
Suppl. al CIL. V, p. E 93, Momo), CATIA uknout. c on iux (CIL., XIII,
1860, Lione) e greca, v. Hirzel, o. c., p. 30-35.
A quest'uso di una identit onomastica, simbolo di una
identia di spiriti (oov .autibv gx0VTEg 61.1.6.DIU13.0t Eustaz. negli Scolii
.all'Iliade 17, 720, P. 43 sg., c ve spiega l'omonimia dei due Aiaci)
nella prosecuzione della tradizione famigliare si confanno nu-
inerosi esempi di frasi onomastiche medievali e recenti quali
Ardicinus filius Ardoini regis, Avancinio Avancini e sim li. Ma nei
casi pih sopra citati l'omonimia fondata sull'identith della base
-e legata al caratteristico modo di derivazione onomastica in
-IANUS (V. s. id.) rende pih probabile la congettura d'una con-
tinuit tradizionale morfologica, oltre che concettuale.

1VV. Continuitd morfologica e semantica della tradizione ono-

mastica latina nell' onomastica medievale.
Alle condizioni per cui si sono conservate e talora am-
pliate ad un Oh vasto numero di voci affini medievali talune
serie di voci onomastiche latine s' accennato nel paragrafo pre-
cedente ; una pih larga dimostrazione della continuith onomastica
latina consentirebbe ora l'analisi dei caratteri morfologici parti-
colari ai cognomi latini del tardo periodo imperiale sia per quanti
di tali cognomi si sotto conservati nell'onomastica medievale,
sia per quanti altri, derivati da una base onomastica latina,
.appaiono rivestiti di quelle particolari forme soltanto nell' ono-
mastica romanza
Una caratteristica sia qui ad es. la continuit dei cognomi
e nomi singolari formati da aggettivi di grado superlativo, maschili
e femminili, latini e greco-latini, quali : PHILTATOS, Dessau 4791, 4873,
DOMINISSIMUS, ARISTUS, -A, AMANTISSIMUS, DESIDERANTISSIMUS, DIGNISSIMA,
Th11., FELICISSIMUS, -A, IUSTISSIMUS, VERISSIMUS, Dessau, Silvagni, ed
altri come BELLISSIMA, CARISSIMUS, VITALISSIMA conservati nell'onomas-
tica medievale piemontese (v. s. idd.) o CLARISSIMA conservato nell'
onomastica dell' epica medievale francese : Claresme regina di
Cuascogna, allato di Claris e Clarice, Clarisse, Clarissant, nomi

www.dacoromanica.ro
544 G. D. SERRA

propri femm. (v. Lang lois, o. c., s. v.). Tracce di tali nomi per-
sonali di forma superlativa sono frequenti nell' onomastica me-
dievale francese dei Polittici d'Irminone e di Reims (v. p. 521):
Ma un piit valido argomento che dimostra la vitalith me-
dievale dell' onomastica latina si e la vasta estensione dei suf-
fissi d'uso pit) vulgato e proprio della onomastica latina e latina
barbarica in quella medievale. La propagazione di tali caratteri
morfologici avvenuta da una serie piii antica di cognomi latini
ad una pat recente di nomi medievali si e una prova della larga
diffusione e della durata in periodo romanzo del cognomi atte-
stati sotto tali forme dalle fonti epigrafiche latine.
Riporto qui un elenco di tali suffissi e di voci onom. latine
colle loro continuatrici medievali riscontrandole con voci d'ori-
gine latina, non attestate a mia notizia nelle fonti epigrafiche
latine con tali suffissi, e con altre d'origine latina da nomi co-
muni, biblica o germanica o comunque d'uso medievale. Le voci
onomastiche medievali qui sotto riportate spettano parte al Cana-
vese ed al Piemonte, parte alla Venezia (Olivieri, CVE.).
Elenco di desinenze e suffissi propri della formazione e
flessione nominate della tarda latinit, b) 'cognomina' e `nomina
singular-id latini, c) lora continuatori su territorio a) canavesano,
p) piemontese, y) veneto ,---- d) Estensione morfologica a nomi pro-
pri medievali di origine latina o germanica, a) canavesani, p) pie-
montesi, y) veneti :
A, -ANIS, masch , cfr. tatan i, s. III d. Cr, , v. Grandgent 1
359 e ibid., nota 1 ; b) BARBA, BARBANI CIL. VIII 383, Taranto,
s. VII d. Cr., v. Meyer-Labke, Einf.m, p. 188 ; c) Martinus Barba
BSSS. V. 201 1250 Perosa, S. o CP.2 ? ; Aldinus Barbanus BSSS.
XLIV. 31. 1134, S.; Iacob de Barbano 3 a. 1263 S. Giorgio, CP.;
Barbanica, a. 1678 Cuorgne, a. 1562, Cirie CP. < S. < NL. canav.
Barbania (cfr. Chitellus de Barbanica a. 1596. Feletto, Albericus
1 Grandgent C. H., inlroduzione alto studio del latino volgare, trad.
dall'inglese di Maccarone, Milano 1914.
2 Per queste ed altre sigle che seguono nel -corso del lavoro V.
l'Elenco relativo al fine di questa pagine introduttive.
3 II CP. Barben di un forese di Chiaverano, consegnatario di terra
l'a.1764 in Borgofranco, secondo l'indizio della grafia colla finale tronca -(o),
invece che da un plurale metafonetico -en <-ani (v. s. cREseENTrus, n. 2), sail da
BARB-OLUS < ?BARBUS, TU. coll'esito -1 ano di Cintano < ITYACINT-IILITS, (v. s. i d).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 545

de Barbania, a. 1440, Cirie, Bouettus f. q. Iacobi de Barbatzia

BSSS. XXXV1, 126. 1203), [barbania, barbanAl < BARBAN-TCA
[c a s a?] ; al Barbanile 2, a. 1749 [barbanil] Colleretto Castelnuovo,
NL. < BARBAN-TCUS [FUNDUS?], cfr. b a r ba, REW. 944 e tam diuiso
quam et indiuiso siue etiam quod de barbanis ttel parentibus meis
in sorte obvenit" BSSS. XCVI, N. S. IL., 5, anno 973. d) cfr.
Tra parentesi quadre racchiudo l'esito volgare quale suona nella
parlata attuale sul luogo indicato.
2 Sul territorio piem. l'esito -I di -i c u s stato nei bass! tempi me-
dievali talora svolto letterariamente su quelle carte in -itum e confuso cogli
esiti volgari in -i dei participi in -it us e dei nomi locali in -1 < ei <
-e t u m, quali Castagnito, presso Alba. Cfr. le varianti dei sgg. nomi locali
piem.: Soponici curtem', a. 874, Suponicum, a. 992, -sou, a. 998, -ito a. 1218,
poi Supponito, presso Villanova d'Asti, v. C. Cipolla, Briciole di storia nova-
hciense, pp. 26-29 e CAst. I, 305-07 ; Tondonicum seu BSSS. XLIII 1,
8. 1261, 9. 1278 -itum, CAst. 264. 1260; Sulbericum, CAst. 15. 1163 sg.,
787. 1224, oggi Solbrito, presso Asti, CAst.1, 304 ; Magnitum castrum', CAst.
1035. 1290 ecc.
Attratti che furono taluni dei nomi in -icum nella serie dei nomi in
-iturn,--7(d)o, allo scadere della -d-, avveratosi sul territorio piem. in un periodo
posteriore allo scadere della -g- assunsero anch'essi la -1 che s'era
svolta per via di dissimilazione, da voci in cl--d (d), td (d), s e S (sibilant!
dentali) - d (cl), come il piem. c/i./ e dilin < *dido < DIGITUS; suldalds solda-
taccio" e Saudale, cognome, a. 1649, a Chivasso, < *soudado, cfr. l'ital sol-
dato ; lcandil candito" < *candido; aSh aceto < *aSedo < ACETUM [il rimando
dell' afr. aisil = fr. mod. vinaigre ad *ACETULU, v. Romania XXI, 87, 6 un'
illusoria restaurazione filologica, canav. silm. sirm < SEDIMEN, v. DR. III, 536,
n. 3 [ove per errore, sfuggito alla correttura delle bozze, trascritto shm,
invece di sum] ecc.
Cosi parbanile ed altri simili nomi locali canav., quali Baudenile, a.
1745 [baund], localith di Leyni, < *Baldon -ico, verrebbe spiegato coll' ana-
logia d'un istesso svolgirnento grafico e fonetico dimostrato da nomi locali
piem., quali Soponicum (< Supo NP., cfr. 'Suponi comiti', HPM, Ch. I,
col. 62, a. 880, Torino, della nobile famiglia salica dei Supponidi, v. Mita-
guzzi Valeri I., I Suppontdi, 'Vote di storia signorile italiana dei sec. IX e X,
Nozze Manno-Laugier, Modena, 1894) > Soponito e Supunil, BSSS. XXXVII,
35. 1166 (cfr. ancora i n. loc. piem. citati nel sg. brano : decimam de Carla
et de Bauzile et decimam de Monasile et de Ponciano" MGh. Dipl. Ii, p.
718, a 998, oggi Monbasigtio e Monesiglio, presso Mondovi, < Bauz-ico < BAIL-
DIUS o BAUDIO, v. Holder, I, 360 sg., Schtinfeld, p. 47, e < Monas-Tco <? mo-
racEtus o monach us), e da voci canav. (San Giorgio) qualipanil panico" da
aggiungersi al REW. 6196 PANTCITM,
Altre tracce di scambio tra -aunt e -ile siano i sgg. esempi : conhle
e contitus contado. contea" < COMIT-ILE e consortitus consortile" nelle carte
medieval! astigiane, v. lIndex del CAst.

www.dacoromanica.ro
546 G. D. SERRA

Salvioni C., La declinazione imparisillaba in -a, -ane ; -o, -one ;

-e, -ene, ; -1, -ine, -ene, in Romania XXXV, 198 sgg. cc) Adal-
gosus, iudex, f. q. Andreant, BSSS. IX' 2. 1036, Ivrea, NP. <
ANDREA(S), Th11.; Guliermus Matheanus, a. 1432, Chivasso CP. (
MATTHIAS F MATTHAEUS, DeVit ; Georgius de Scribanis, NC. < SCRIBA,
V. pi oltre S. ANDus ; y) Battistan CVE. 132 < BAPTISTA.
A, -ANIS, fern., dr. maman i, s. III d. Cr., v. Grandgent
43. c., 359 ; b) ANNA', ANNANIS o ENIS, Grandgent, o. 1. c., Meyer-
LiThke, o. I. c. (ove propende per un'origine germanica) d)
-cc Hit Bonani (gen.), NP. < BONA, V. s. id., 'cum filio suo Bellano'
NP. < BELLA, V. S. id., y) Cerbani CVE, 213 < CERVA, V. s. id.
AC4JUS,1 A, -0 (celt.) b) AIDACCUS, FRONTACCUS, Holder, 2 fasc.
18, col. 480 e fasc. 19, c. 527, < AIDUS, n. celt., Holder I, 64,
FRONTU esito celtico del lat. FRONTO, Holder I, 1500; EBUROVACCUS
1 Sulle presunte origini del suff. -accus, -iccus, -occus, -uccus da -a c (u)-
1 u s, 4i c (u) 1 u s, -u c (u)1 u s v. A. Horning in ZRPh. XIX, 170, XX 335, o ger-
maniche v. R. Haberl in ZRPh. XXXV, 26. Sull'estensione di -Accus da nomi
propri a nomi comuni v. il ricco elenco di tali voci raccolto dall'Horning,
o. I. c. Alla storia di -ACCUS > -acco ed alla sua connessione colle origini
di -ecco -occo, -ucco valgano i sgg. raffronti :
Ii doppione gallico citato da Varrone : al a cc o, al au cu s, v. Holder
I, 73 s. al a c c o, I, 75 s ALAUCOS, fasc. 190, 547, trova un riscontro nei nomi
gallici: in -Ac(c)us, quali AvrorAc(c)us, e in -AUCUS =-- OCUS, -ACUS, v. Holder 1 283.
fasc. 190, 745, r. 19 (dr. PIXT-AUCUS, CIL, XIII 10002, 329, PIXTACUS, CIL, XIII
5788, < PIXTOS., Holder II, 1011, ALAUCOS =
ALT)COS, Holder, I. c , ALIKOS
irk alach, Holder, fasc. 190, 545, ALACCA ibid.), in -AUCO, v. Holder, fasc 190,
745, in -AUCU BAGAUCU, -visa (dat.) CIL,, III, 4898 raffrontato dall' Holder I
329 con BACACU I 322, ed una dichiarazione nelle corrispondenti forme di
-rcus: airl. Ach < -jcli, acimbr, due, mcimbr. awc, gall. awg, og, brett.
sec. VI XIII c (talvolta ic dopo il sec. XI), poi euc (T, c) e sino ad oggi
ok nel basso leon., brett., dal sec. XIII, e e, (Leon) ek, v. Holder, I, 20 s. -aco
latinizzato in -ACUS.
11 divario fra -Acus e -ACCUS, accennerebbe non gia ad una varieta
di grafie della stesso suffisso nella sua trascrizione in veste latina ed alla
confusione fra semplici e doppie, ma ad una differenza reale di pronuncia.
Mentre in un primo tempo l' --Ac(c)us del n. gentil. AYIDIAC(OUS introdotto
per tempo nella parlata provinciale latina subi la sorte comune dello
scempiamento delle doppie in semplici dopo vocale lunga o dittongo (dr.
form7ssus > form7sus, caussa > causa, mallo > mato
n ollo > nol o) e fu ridotto ad -lcus, un -Accus seriore derivato dalla
reintroduzione del celt. -ach in voci cognominali della tarda latinita si con-
final accompagnandosi all'esito del -cc- di vac c a.
2 Holder A., Alt-celliseher Sprachschatz, Lipsia, 1896 sgg.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 547

41BROVACCUS CIL. XII 2584, iscriz. crist., Holder I 1394 ; ANTI-

DfACHUS, -A, Holder I, 16, 314, Schulze 1, p. 24 ; ALACCA, Holder,
fasc. 180, 479, 190, 545, CIL. XII 5691, 1, Nimes = XIII 10021, 40;
TAVACCA Holder fasc. 1E0, 479 e II 1774, CIL. Il 3875, Murviedro,
dr. TAVILLTJS, TAVIA, TAVION, TAVENA, Holder, II, 1774 sg.; SUANDACCA
vel VANDACCA, coniux s. CIL. V 2 8773, iscriz. crist., Concordia,
Holder fasc. 170, 98 ; CARACCO, -ONIS, n. vir. celt., Thlt, c) c4-13) Ba-
racus, CdSobbio II 276 ; Barachus, Barracus, BSSS. XXXVI 334
sg 1308, 266. 1258 ; Francisco Baracho de Taurino IV 4 175.
1329 ; dr. ? BARACCO, cogn., Pais, Suppl. al C'L V, n. 990, Venti-
miglia, d) a) Pedracus de la nuce BSSS. VIiI 100. 1223 NP ;
lohannes Peraca XXXVI 155. 1212 ; Peracha, a. 1263 Perosa ;
Perracca, -acha, a. 1740 Nomaglio ; Peracca, a. 1764 Borgofranco,
CM; Perrachino Giovane, CstC. a. 1562 Pont ; Perrachinus Ghigleti
tle Cerezolis (Ceresole) NP., Petrus Perrachini (genit.), a. 1556
S. Maurizio ; Perracchino, a. 1786, Candia CP ; cfr. *Petracc(o)lo,
-acc(o lolo s. -uLus, acc(o)lone s. -0, -ONIS, < PETRUS ; Toniacca,
Cuorgne, CM ( ANTONIUS ; y) Peracca, Perrachius CVE 148 ;
cfr. CVE. 256 s. -accn, -acchio, -acagno, -Occaro ; cfr. Pieri, o. c.,
p. 208 : Colle Brunacchi < Bruno FOrst II 338 ; ser Petracco,
nome del padre del Petrarca.
ACIUS, -ATIUS, in nomi gent, Schulze, o. c., p. 342 sgg.; in
,cogn e n. singol. b) URSACIUS, Dessau, DROMACIUS, DRINNACIUS `nom.vir.'
"Th11.; SENNACIUS ATTACCONIS f. n. sing., Holder, II, 1478; LUPATIUS, 0t102,
895; MAMMATIA. 0., 896; MARRATIUS, 0., 897; CLEMATIUS, Th11.; PRIVATIO,
0 , 912; PROBATIA, 0 912; SERVATIUS, 0., 924 ; SPERATIUS, 0., 925. 0 a)
Lupacius, v. S. LUPATIUS. y) Ursazo, CVE. 164. d) a) Petracius f. q.
Galini de Aliate BSSS. VIII, 100. 1223 ; Perracius de ser Costino
VIII, 110. 1231 ; Perrax de Aidela XLIV, 102, 1230 NP. ; Ricbo-
nus et Johannotus de Perracio XLII a. 1266, Chivasso ; Guiliel-
mus Philipacius VIII, 118. 1232 CP. ; Perrazinus Lauarrus VIII,
156 1277 NP. ; Perassino s. XVIII, S. Giorgio ; Jacob Perazonus
a. 1263 Baldissero CP. ; Iacobus Perrafa de Romano VI, 437.
' W. Schulze, Zur Geschichte lateinischer Eigennaten, in Abhandlun-
gen der kniglichen Gesellschaft der Wissenschaften zu Gttingen. Philolo-
gisch-historische Masse, Neue Folge, Band V, 2, Berlino 1904.
' Cfr. G. Otto, omina propria latina oriunda a partwipiis perfecti.
Commentatio ex Supplemento vicesimo quarto Annalium Philologorum seor-
sum expressa, Lipsiae, 1898.

www.dacoromanica.ro
548 G. D. SERRA

1293 ; Perasa 1719Alice, 1718 Lugnacco CM ; 0 Pedrenacji f. q.

item Pedrentcji (?) LXXVIII 58. 965, Petrinacius LXXVill 68. 970
NP. ; y) Pedrazzo, -a, Perinazio 1 CVE. 148.

ACIS (nominat.), v. s, -Ax.

AEUS, V. S. -AS, -ATIS, II. 1.
ANDUS, v. Schwab 2, pagg. 698-712, b) AMANDUS, V. s. id.
,----, d) a) Perrandus 3, not., BSSS. VI, 337. 1266; Perrant CStC. a.
1 II raffronto col il NP Petrinacius esclude il sospetto dell'Olivieri che

Perinazzo stia per Pier Ignazio. Sugli aggett. etnici friul in -ciss v. AGM. XVI,
243. Cfr. l'agg. etn. piem. Aluergnae (v.s. -ANUS) Alverniate, oriundo dell'AI-
vernia".
2 Schwab J. Nomina propria latina oriunda a partwipiis praesentis activi,
futuri passivi, tuturi activi quac quando quomodo fecta sint. Commentatio ex
Supplemento vicesimo quarto Annalium Philologicorum seorsum expressa,
Lipsiae, Teubner, 1898.
a 11 Frst 1, 84 sgg. ove raccoglie sotto la base and raffrontata
all'aated. ando zelus" numerosi nomi personali tratti dai citati Polittici D'Ir-
minone e di Reims e dal territorio francese, italiano e zone contermini, quail
Antimus = ANTHEM-US. ThIl. ; Andrad, Andrat, Andrada ANDREAS 'AvtipeRS, ThII.,
ANDRADA, CIL III. 917, cfr. p. 552, n. 1 ; Andiccus = ANDICCUS Th11., Holder I, 147 ;
Antunia, fern., = ANTONIA, Thll.; Anteria, fern., = ANTERIA, n. mul., Th11. e CIL.
V 2, 7137, cfr. ANTEROS, Th11. cla un elenco di 31 nomi pers. germanici in -and :
Morand ecc., -ant: Argant, Pol. Irm. (cfr. ARGANTOS. Holder I 207), -anta, -enta,
(fernm.): .Merienta e llienta, Pol. R., di dubbia origine germanica. Il Frst 1. 773
deriva quesfultimo da flan festinare, tendere", ma, se per tal nome si do-
vesse accogliere una forma anteriore *Ili(g)enta (cfr. Merigenta fern , Pol. R,
---= Merienta e Merengenta, Pol. R., Frst 1 909 s. mar), si imporrebbe un raffronto
col celtico -GENTA, .G-ENTUS, v. Holder, I. 2003, 2005 di MATUGENTUS CIL. III,
4962a figho di *MATOS" CIL III, 4962a , ATEGENTA CIL III, 4735,5643, dichia-
rato dall'Holder, 1, 255 col secondo membro GNATA di ATEGNATOS, TA, CIL
III, 4732 ecc., e con la base celtica 71 i o, 711 i o affine al germ. 71 i a n
festinare", v. Holder II 31. Perci la forma ricostruita *Iligenta escluderebbe
una cornunita d'origine di tal voce e forse anche di Merienta, coi nomi in
and, -ant. 11 nome poi Morand che il Forst 1 925, riporta dal Polittico d' Irm.
non spetta a base germanica, ma dipende da MAURITS, come ne dipendono
Maur, Mora, Mauremia, fern., Pol. R., Mauricho, Mauruch, (e Moruh, Moruch),
Moroch, Morino, Morenzo e -inzo, Maorinzan e Morinzan, ed altri a formazione
ibrida, Forst 1 924 sgg , s. manr, rispettivamente da MAURITS, ni, -mu.A. (cfr. Criste-
mia, pag. 522 n.), -icus (De Vit e CIL V 1883); -uccus; -*occus; -o-us (DeVit);
ENTTUS (Schwab, o. c. pag. 668), -ENTIANUS (Schwab, p. 719 sgg.) ecc., nono-
stante gli artifizi della dialettica filologica dei germanisti, citati dallo Scan-
feld M., Wdrterbuch der altgermanischen Personen- und Volkernamen, Heidel-
berg, 1911. a. pag. 166. S. MAURILIO e MATIRILLA CIL. XII. 1207, per rivendicare

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME 1TALIANO 549

1581, Brozzo, CP, <PErraus ; Johannes Morandus BSSS. VIII, 110.

1231; Antonio Morando e Maria Morandal, a. 1649, Chivasso, CP. ;
Moranda, a. 1604, CM., ebeni delle Morande' a. 1604, Mathi NL. ;
2
< MAURUS ()
a base germanica (mar glnzen" + epentesi di u) questi ultimi ed 1 'nu-
tnerosi esempi' raccolti dal Frst I. o. 1. c.
Ricondotto ii nome francese Morand = Moranz, Morant, Morandin
dell'a. epica francese (v. Langlois o. c., s. v.) alla sua legittima base, il
suff. -and, come P-andus di Perrandus e di altri consimili sul territorio delle
Gallia, si spieghera colla persistente influenza dell' 'ANDITS di AMANDUS, CR.
LANDUS, SERVANDUS, PROBANDUS, ai quali, come a quelli in -ENDII9, lo Schwab,
o. I. c., assegna come patria le Gallic. Del significato attivo che lo Schwab
riconosce esser proprio della pin parte dei nomi da lui raccolti e come una
continuazione nel 'sermo' volgare dell'uso primitivo attivo, sono traccia
cospicua i participi sostantivati in -andus dell'acanav. e apiemont., ai
quail l'italiano corrisponde talora con -ante : brazandus (blat. canav.) brac-
ciante", faxinandus persona che asporta una fascina di legna", collandus
,che porta sul collo",,carrandus ache trasporta col carro" CStC., Ill, Glos..
sarium, s. v , e cfr. C. Nigra, Saggio lessicale di basso latino curiale compilato
su estratti di Statuti medievali piemontesi, Torino, 1920, p. 24, ove perb ii
bracendus, ricostruito da un plurale metafonetico : `singuli bracendi et labora-
tores', 6 irreale e va corretto in bracandus. Ivi ii Nigra sostiene che solo
apparentemente tali voci sono forme di gerundio, mentre per origine e per
f unzione rappresentano participi presenti foggiati come il piem. marcand
,,mercante". Ma in queste voci la -d, che risuona nei derivati canav. mer-
candin, -inna ecc. si mostra invece ben salda ed originaria, lungi dall'essere
un vezzo grafico degli scribi medievali. Che tale uscita in -andus abbia poi
invaso altre classi morfologiche segno della sua vitalit. Tale le scorrerie
sull' area di. -anus, (< a, - a n i s), ad es. di seribanus (blat.) ,,scrivano"
scrib a) donde : Bertinus de Scribandis BSSS. XLII 2 a. 1291, Bertanus de
Scribandis, CStC. a. 1235 (vedi di tale opera Plndex locorum, et personarum,
cui rimanderb d'or innanzi senz'altra indicazione), Perrinus de Scrivanda,
BSSS VIII, 1W. 1231, allato di: Georgius de Scribanis. sec. XV, S. Giorgio.
Inoltre. noto qui, per evitare ulteriori ripetizioni che nelle carte medievali
piem. s'incontrano sovente, le une accanto alle altre, -andus e -antus, varianti
(11 uno stesso nome, quest' ultima dovuta al fatto che. smorzatasi all'uscita
nella parlata locale la -d in -t, si confondeva la prima -andus con i riflessi in -ant,
trascritto suite carte in antus < -ante (m), cfr. piem. peSant --,-- ital. pesante.
In conseguenza rimandeth s. -A, -ANIS voci in -andus (e -antus) qualora
.appaia probabile una sua recente sostituzione di un anteriore -anus.
1 Frequente s'incontra suite carte canav. e dura tuttora nell' uso vol-
tam l'accordo al femminile in -a del CP in -o del marito assunto dalla donna
all' atto del matrimonio.
' Con indico la mancanza di quel dato suffisso, non reale forse,
ma soltanto constatata sul materiale onomastico a me noto direttamente o attra-
verso studi di altri, come in questo caso si l'Indice dei suffissi aggiunto

www.dacoromanica.ro
550 G. D. SERRA

A(N)S, -ANTIS, -E(N)S, -ENT1S, v. Schwab, o. c., p. 637 sgg..

c) v. s. CONSTA(N)S, CRESCE(N)S e pag. 560 sg.
ANT1US, v. Schwab, o. c., p. 642 e sgg. ; b) LUPANTIUS,
EXSUPERANTIUS, Schwab, o. I. c., CAELANTIUS, Silvagni, C) y) Soranza
CVE. 152 ^-, d) a) Bartancto (dat.) balistario, BSSS. IV 4, 161. 1328 ;
Tancius de Mandello, XXXVI, 75. 1184 NP.< Berto, NP. germ.; y) Be-
nanzin, Benanzato < Benno AG1It X 370 [non 319] CVE. 156; Buran-
zdn <Buro,.F rst." 352, CVE. 158 ; Bastanzi; Allegranzi CVE. 193..
ANUS con cognomi corrispondenti ad aggettivi patrii, cetnicis,
F .079t
Meyer-Ltibke, Einfulz.111. ,-.. sg. b) AUGUSTANUS, -A, CIL. V 2
6837, 8945, Aosta = AUGUSTA PRAETORIA : c) Agostano, v. s. AUGUS-
TUS ; ^-' d) a) Vercellano "oriundo, nativo di, proveniente da VER-
CELLAE"; Valdostano <Valle d' Aosta ; Vallesano <Vallesa ; Ipora-
TIIIS =--- *EPOREDIANUS < EPOREDIA (3) Tons Rivanortun' ponte per uso,
degli abitanti di Riva di Chieri" BSSS. XL. 51. 1191; conus de
Calpice et Aluergnac f. qd. Calpexani BSSS. XLIV, 104. 1232 <
Calpice; y) Brendolan < Brendola, Brusegezn < Brusego, CVE.
169 ; Quargenteuz < Quargenta, CVE. 181. 256, s. -ezno ; cfr. trent..
Rivano abit., originario di Riva" Baselgano abit., orig. di Baselga",
ecc. v. Lorenzi, Tridentum VI, 1903, p. 171 ; Ragusano e Raguseo
abit. di Ragusa" ; Avesani, cogn. freq. ad Avesa (Verona).
_
/IRIS usato per cogn. tratti da aggettivi di luogo, di
tempo e di varia attribuzione ; -ARI(U)S, v. s -AX, fine n. 3 ;
ARIUS, usato per n. gent., v. Schulze, o. c., p. 342, 415, per
cogn. e n. sing. b) LATIARIS Laziale", LUMINARIS, LUNAliiS, PECULIA-
RIS, SAECULARIS, APOLLINARIS, -ARIUS, C essau ; cog n.,.
ATTARIUS,
Holder I, 275 ; NUNDINARIUS, NAZARIUS, CARBONARUS n. sing., Sil-
vagni ; ARMENTARIUS, ASINARIUS, CASARIUS, 11. sing. ThIl. ,---, d) ce)
lacollerius de Sparrono a. 1556 S. Maurizio, CP. < IACOB, n.
bibl. ; lohanarius de Quinto BSSS. V. 211. 1251, NP. < IOHAN-
dall'Olivieri a pag. 256-259, ove manca qualsiasi accenno a -ando, cui fa
riscontro invece sul territorio veneto ante e -ante, talora sostituito a qlft
(Scrivante CVE 208) talora suff. participiale": aven. peseante pescatore"
CVE 207; Cristante, Priante, Bernante, Segantini, Griffante, Merlante, Zuccante,
CVE 256; Mainente CVE 204; Marehente -=.- Marehentus, s. XIV, Mercadentu
CVE 205, Negosente CVE. 205. 11 cogn. Ferrando e Ferrandino allato a
Ferrante CVE 159, Belandi, Balandus CVE 132, Morando, i, -ina, che l'Olivieri
richiama ai nomi epici afr. Balant, Morant, -andin, saranno d'introduzione
recente come par clImostrare l'et& (s. XVIXVIII) della loro attestazione.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIAN() 551

NES, n bibl. ; f. q. Mixelerii BSSS. IX 1 141. 1223, NP. Mizel-

terio, a. 1586 Sparone, Michelerto, 1827 Ribordone CP. < MICHAEL
n bibl. ; Dominicus de Martinerio a. 1263 Cuceglio, CP. < MAR-
TIMIS ; Philipperius de Porta BSSS. VIII. 110. 1231 NP. Petrus
Plziliperius a. 1263 Strambino CP. < PHILIPPUS, Dessau. y) Juliarii,
a. 1443, Giuliari CVE. 141, cfr. Stephano Juliareni MGh. Dipl.
1. p. 515. sg., a. 969, ModenaBologna; Foscaril, a. 960 NP. Fusca-
rus, -ari s. XII, oggi Fscari, Foscareni s. XII, oggi Foscarini (cfr.
Foscizi, de Fuschis, Foscattini, Fscolo) <Fuscus, DeVit., CVE. 137;

1 11 NP Foscari < lat. volg. *FUSCARIS, E(S), nominat., .ENE(S), genit., V.

pi oltre s. -E.-ENIS (= Fuscari, a. 789, 822, 853. Bruckner 250, ove lo si

stringe con Fusculo alla base germanica funs di Adelfusus ecc.; cfr. Frst. 1

448 ove nal lat fus cus o da una ancora ignota base germanice sono
tratti Fusco, Fusca, fem., Fuscuio, 1uscari, _F uscildis e Fuscias, vandalo
[d'Africa], = eovalcias di Procopio [cfr. Schonfeld, o. c., p. 97] che dovr raf-
frontarsi coll'ital. foschfa) in quanto sia un derivato di FUSCUS fuscus" e fosse
raccostato al NE medievale Fusci Saraceni, Mauri" (cfr. 'tempore quo Fusci
morabantur in castro Fraxenedello' in Provenza, v. Chronicon Isovaliciense,
ed. C. Cipolla, V, 17, 18, 19) e quindi fosse un sinonimo del NP. yen. Mau-
rocenus a. 933, 960, Maurecenus,-inus a. 1087 (che l'Olivieri CVE 145, n. 2, con
un rimando inopportuno ad un dubbio infondato del Salvioni, AGM. XVI 316,
afferma che fu certamente una latinizzazione presunta di un genuino More-
sin" a torto, perch da muunicus deriva IcIrrus, donde la forma volgare Maure-
cenus, a tinta letteraria per la restaurazione del dittongo e della c. Cfr. uRn.
eixus, Dessau, donde il nome del santo Ursicinus ed i nomi locali francesi
Saint Urcisse, Urcize e Sarkt brsitz a Berna, detto in francese Saint-Ursanne,
v. Jaccard o. c. p. 410, Saint-Ursanne = cella S. Ursicini a. 849-1040, Lon-
gnon A., o. c. p. 444 ove le recul de l'accent s'explique par l'hypotse d'une
forme Urcissy dont la voyelle finale aura pass a tort pour atone" [I]; LIIPICINUS
donde i NP. ' Lupisenus Marcienensis'. `Lupicenus germanus', 'Lupivenus Mawr,
MGh. Dipl. 1 p. 515 sg a. 969, Modena-Bologna; *r o t i ci nu s, REW 7391, ecc.),
rappresenta in un coll' esempio di luliaris, -enis un' antica traccia dell'esten-
sionedi 'AM o di Am(u)s applicato a formare nomi etnici e derivativi ge-
nealogici. I riflessi veneti - aro, -ar, ero, er. -r, di -ariu s (CVE. 257), coi quali
venne a confluire l'esito grafico e volgare di -aris : Fuscarus, luliarius si
applicano su quel territorio a formare aggettivi patrii quali i yen. friularo
friulano" Olivieri CVE 257, Foneri, Bonzoneri ecc. abitanti di Fondo, Ron-
zone" v. Meyer-Lfibke, Einf.II1 p. 279 (ove tali nomi in -eri della Valle di Non
sono per dichiarati dal tedesco -er introdotto colla larga penetrazione te-
desca in quella valle), Ronzegneri, Montagneri e -gnari, Traozeneri, Carzaneri
abitanti di Roncegno, Montagna, Torceno, Castelnove v. Prati A., I Valsu-
ganotti, Torino 1923, p. 73 ; Bronzoler, Molvenera abit. di Bronzolo, Molveno` ;
Alttnier, Mestriner, Vazzoler abit , oriundo di Altino, Mestrino, Vazzola
CVE 163 ecc.

www.dacoromanica.ro
552 G. D. SERRA

Zacchieri (cfr. fr. laquier1, e ven. Zacchello) < JACOB, CVE. 139,
(dr. Giaccobario, NP. bolognese, s. XII, CVE. 257).
AS, -ADI (dat.), V. S. - ATIS, n. 1.
- A(S), -ATIS; -E(S), -ETIS, v. AGM. I, 534, X, 347 e Grand-
gent, o. c., p. 196, n. 2, b) ZENA, n. vir., Dessau 7424-a, 238,
(dat.), Dessau E090-a ; DIOGAS, -AE e -Au (dat.), ThIL ;
ZENATI
AGNES, -NE Silvagni, o. c. 1495, 2539, 1958, 2816, AGNETI, Grand-
gent, o. 1. c. ; c) cc-f3, de Sancta Agnete BSSS. VIII, 156,
1277, LXXIV, 235, 1260 ; dominam Agnetam de Thoma de
Cassaligualono VIII, 121, 1233, NP. ; Guillelmus de Agnete VIII,
110, 1231, lohannes de Agneya CStC. 1387; Petrus Agnetus LXXIV,
131, 1207 ; Agnia, sec. XVIII, S. Giorgio, CM., d) cc-p, Andrate,
abate, sec. IX-X, BSSS. XLIII, p. 231 sg.; Andrate, -to (de), BSSS.
V. 102. 1221, 103. 1222, oggi Andrate, nome di un comune sopra
Ivrea, < ANDREAS, -DREA, Th11.; canav. Tomatis (< [del T-) NC,
d. Rubo de Tomayno BSSS. IX', 90. 1208, CP, Thornaynus -eynus
BSSS. VIII, 133. 1260, IX 1, 193. 1306, dne Thomene (gen.) de
Alladio sec. XVI, v. F. Carandini, Vecchia Ivrea, Ivrea, 1914, p. 172,
280, ,NP., < THOMAS, -atis (gen.), -a(t)ino, -a y) Friul. Sant'
Andrat, pi luoghi, v. Pirona, Vocal. friul., p. 582 ; ven. Sandra,
Sant'Andra, v. Olivieri D., Saggio di una illustr. gener. della
toponom. veneta, Citt di Castello, 1915. p. 114 < ANDREAS, -A;
ven. Tornado, -delli, -aini, CVE 1522.
1 cfr. Ritter E.. Les noms de famille, in Recueil des travaux originaux
,ou traduits relatifs a la philologie et tt l'histoire, Paris 1875, p. 14.
2 Accanto al tipo di declinaz. in -AS, -ATIS improntato ai casi di n o s-
.t r a s, v est r a s, cuia s, -a t is e dei nomi etnici in ,-AS, -ATES (plur.),
cfr. Holder, o. c., 1 244, 264, s'incontra un tipo di declinazione alla greca in
-AS, (dat.), dr., 'sibi et Aeliae SOFIADI coiugi suae' CIL. XIV
3323 De 8090 Praeneste, < SOFIAS, SOFIA Dessau 8090, 6335. A quest' ultima
e non alla latina in -ATIS, attraverso una forma contratta (cfr. CIL. III, 14207,
23: ANDRA; gen., < 'Apspas < 'Avapeas), riviene ii nome ANDRADA CIL. III, 917,
Turda, che lo Zimmerman asserisce invece essere mit romanischer Er-
weichung far ANDRATA" (ZRPh. XXVIII, 344). Per quanto l'esito romanzo della
non si distingua nel territorio della Venezia dall' esito della -T-, non
escluderei che l'insistente tradizione nelle carte venete della trascrizione con
-di dei nomi Petrus Andreadi, tribmus nuntius Utneticorum MGh. Dipl. II p. 353,
a 983, villa sancti Andradi non longe Paulano MGh. Dipl. II, p. 565 a 994,
,oggi Sant' Andra di Pola (Istria); Johannace Helliadi, a. 960, Istria (v. Salvioni. o. c.,
p. 216, n.3) Giovannace di Elia (dr. IrELIAS, = ABLIAS, n. vir., Silvagni, o. c.,
Tin. 1465,1523, Dessau 8098), non segni piuttosto un'influenza greca nella prefe-

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME rrALIANO 553

ATIUS, v. s. -ACIUS.

renza data al tipo di declinaz. in 0AS, -ADIS di SOFLt(S), SOFIADI, ANDRA(S), ANDRADA
(rifatto al nomin. dai casi obliqui in -ADI, -ADA) modellato su xamrcts., -dsog.
Ad una tarda estensione latina di -AS, -ATIS, -ATES (plur ) dei nomi etnici
accenna la sostituzione di TAURINATES a TAURINI abitanti di AUGUSTA TAURINO-
RUM" nelle formule TAURINATIUM muros, civitatem, colonia" e simili ripor-
tate dall'Holder II, 1760 sgg. da notizie dei secoli IV, V, VI, VII, S. v TAURLNI.
Da un anteriore *BELLUNAS, sing., s-ATES, plur. dipender it tardo uso latino
dell' agg. patrio BELLUNATUS di Belluno, citt della Venezia", Th11., rifatto al
singolare in -ATUS dai casi obliqui, sull' analogia di numerosi esempi citati dal
Grandgent, o. c. p. 199 . 367.
Notevole ancora l'estensione di -AEUS, = gr. -mos. di derivati quali
CUMAEUS CUMA), CORMMAEUS (< CORCYRA Corfa"), ANDRAEUS (< ANDREAS),
> canav. Andreo, Andre CP., afr. Andreus -drieu, -drius, -dre, NP., (Langlois,
o. c., s. v., dr. Peres, var. Ffereus, Phres, nel Roman de Thebes, ed. Constans)
MATTHAEUS, DeVit, (< MATTHIAS, n. bibl.. DeVit, > canav. Mattia, a. 1860
Rivara, `sedimen quod fuit Johannis Mathiati', a. 1440, Ciri6, CP ) > canav.
Mattes, -theo, -the, -tio CP. Amateys, -ttey, a. 1692, 1782, Volpiano, NC. (.< die
Mateys, abl. plur.) applicato a formare le varianti medieval! di Thomas,
Mamas, Cosmas : Mammeo, Momme, Gusme, Bianchi AGM. X, 346-48, ven.
Tomeo, Tomie, Tomei, -miozzo, CVE. 152, veron. s. Tomb, (cfr. venez. s.
Romeo, -ro, Olivieri, Saggio cit., p. 124) padov. Sangusm, Olivieri, Saggio cit.
p. 115, piem. -er (cfr. aital. e a. ital. settentr. romero = romeo), 's. Gosmarius,
eccl. in campis de Taurino', CAst. no. 659 a. 1225, 'Gosmarius de Vercolio'
BSSS. XLV, 280, 1231.
II Bianchi, 1. c. p. 348 `vorrebbe' la a di Gusme, Momme e Thomme
nata per contrazione da -ai in *CosmK*MonzmU, ecc., ma riconosce che 6
`per ora' una mera ipotesi a cui contrastano crai, ptetete, ecc. e aggiunge che
I'-o di Mainmeo come di Tommas-o venuto, per uniformith di cadenza, dai
mascolini della seconda". A mio avviso, tale uscita di -, che s'incontra nel
contado toscano e veneto (dr. Sanqusme, presso Padova, S. Foche nel Friuli.
< PHOCAS (s.), e ii nl. ven. Citipese, Teupese, Teupice < AETHIOPICAR [S. MARIAE),
v. Oliveri, Saggio cit., p. 115, 123, 118) in unione con San , come denomi-
nazione di chiese (v. Bianchi o. c., p. 346) e talora nei calendari verseggiati,
come nel toscano il ventun San Tumm la Cluesa canta it venticinque
-men la Pasqua santa (il Natale)", (Bianchi o. c. p. 346 n 2), continua volgar-
mente un genitivo letterario-chiesastico : ecclesta sancti Thome, dies festus
sancti Thome, etc , ove l'accento del nominativo 00.1/46S, KOTALEIS manteneva
regolarmente la stessa posizione anche al genitivo.
A questo caso, del genitivo In -e (ae) diffuso anche sulle carte notarili
medioevo ad indicare la paternit (v. Bianchi o, c., p. 347, n. I),
s'innestO la nuova uscita in -eo, -1o, sotto la spinta duplice della necessaria
adeguazione di questi esempi piuttosto rad e non consoni alla consueta
accentuazione della lingua e delle vade parlate italiane e della analogia di
esempi, quali erano i continuatori di ANDREAS, ANDRAEUS, MATTHIAS, MATTHAEUS.
All'atosc. -eo, apiem. -er (-arius) nei nomi suriportati corrisponde
sul territorio trentino un esito -edo, -edt (nei nomi di casato al plur.): Mat-

www.dacoromanica.ro
554 G. D. SERRA

ATTUS I (celt ) b) ALATTUS, n. britann. Holder fasc. 19,

tedi= tosc. Mattei, Bottamedi a. 1447 (v. Lorenzi, in Tridentum VI 1903, p.
171 sg.) tosc. Bartolomeo, cfr. valsugan. Bortolamio e Tomedi = yen..
Tornio (Prati, o. c., p. 77 e ibid. n. 1).
L'esito trent. -edo (parallelo al trent. -odo, -odi di Colodi < Ni]colodi
= tosc. Niccol6 < NICOLAUS, Marchiodi < *Marchio = tosc. Melchiorre,
Marchiori, v. Lorenzi, I. c.) si spiegher, come l'esito apiem. Manasedus
del n. bibl. mAxAssEs, con una falsa restaurazione della -d- introdotta nel
gruppo -eo in un periodo in cui la -d- tendeva al dileguo. Cfr.: Ma-
nasse, abbate monasterii Flaviniaci in pago Alsensi', Sickel, Acta regg. et
imper. II, n. 41, a. 775, 'Maneseus, marchio', CdBobbio, I, 420 ; `Manuelys qui
Mannaseus uocatur habitator e cjuitate Nouariae lege romana uiuente' BSSS.
LXXVIII, 85. 981 'heredes Manesedi' CAst n. 84, a. 1207, Manasedus, -nas-
seus, -neseus, -esseus, anasedus, CAst., n. 84 ecc; a. fr. Manecier, Manessier,
v. Langlois o. c., s. v.; Manessier, -ester uno dei giudici di Dario', nel Roman.
de Thebes, ed. Constans, III, v. 11663, ecc.; piem. Manissero CP.
I La grafia -ATT-, ricorre anche nel nome del popolo alpino dei TRIULATTT,
CIL , V 2, 7817, 37 che l'Holder II, 1961 collo Stokes deriva da t r i pre-
fisso intensivo e u 1-tT (cfr. irl. Maid, gen. plur Iliad gli abitanti dell'
Ulster") e raffronta col gentil. ULATIUS e ULATTICTS (Holder, fasc. 170 col. 20'
sg.). Lo stesso variare della doppia colla semplice s'incontra pi e pin volte
nei titoli raccolti dall'Holder: -UTIO e -UTTIO (SVADUTIO, SVADUTTIO, Holder, II,
1644), -ucrus, -A e -UCCIUS, -A (Holder, fasc. 170, col. 12, 15,) -uco e -ucco,
UCUS e -TIMIS (Holder, I. c.), -0SUS e -OSSUS (ANDOSUS, ANDOSSICUS, CLAMOSA, CLA
MOSSUS), talora-ussus, (cfr. ALMNUSSUS 'celtisiertes lat. ALBINOSUS', BONIISSOS `cel-
tisiertes lat, BoNosus' ecc.. Holder, fasc. 17, col. 54), Tcus e Tccus, -A (V. s.
i.d.) -WEIS e -iccru (Holder, II, 21, 17), ecc.
nota ai grammatici latini la varia vicenda del raddopiamento delle
consonanti dopo vocali hmghe (f orm ossu s f ormosu s, mall o
malo, ma -issem -issem; aula n olla, auca occa)
e la confusione dimostrata talora nella scrittura dei codici latini ha le
doppie e le semplici; qui pen) l'estensione e la frequenza di tale caratte-
ristica grafica delle doppie allato alle semplici nelle scritture epigrafiche
delle Gallie e della Britannia maschera una reale pronuncia provinciale che
dava risalto alle doppie secondo ii vario esito dialettale che dura tuttora
o quale si 6 svolto nel corso della storia della lingua celtica e delle sue
varie forme dialettali. Cfr. -ACCUS, -ach; -Tccus, -ic; -ifccus, -Telt; -Eccus (v.
Holder, o. c., s DOVECCUS), -ec.
Lo Zimmermann in ZRPh. XXVIII, 343 spiegava t t u s, t t u s,
-*6 t t us come forme parallele di t u s, -Tt u s, u s, ma replicava ii
Meyer-Liibke in Binf.nf, p. 204, che ignoto sinora ii passaggio di una -ft
in -fit o di -Tt in -I t t.
II Bruckner, o. c., p, 17 e 118, n. 4, manco a dirlo, spiega i suff.
italiani -alto (cerbiatto), -etto (agretto), -otto (brunotto) col longobardico attra-
verso un suff. germanico -ohta 'mit schwankendem Mittelvokale', fidando,
per quanto io vedo, sulla grafia medievale di Brunecto, frequente anche

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 555

547, (cfr. ALATUS CIL. X111, 10010, 74, Holder, 1. c.), BIRACATTLIS

altrove e in eta piir antica, ad es.: Fontanecta Fontanetta" a. 768 in una

carta trevigiana (v. Cipolla C, Ant. docc. del monastero trevtgiano, o. c.),
la quale non corrisponde su quelle carte toscane e venete ad un esito
fonetico volgare ma vuol essere una trascrizione letteraria di un volgare
-tt-, sull'analogia del latino tectu rn all' italiano tetto.
Lo Schtinfeld, o.c., pag. 93. dichiara difficile un'interpretazione germa-
nica dei nomi in atto FREIATTO, FRIATTO, FRIATTIns (CIL. XIII, 7916, 3614,
8324, CIR. 441) da altri germanisti gia supposti di origine celtica, ma rico-
nosce invece per germanica la formazione del nome di CHAREETTO (v. S. -ITTIIS)
che non si potra staccare da CHARIATO -= CARIATTO, episc. eccl. Genav., versa
a. 583; CAMP TTO z----- CARIATTHO, vir illustris, Concil. Araus. a. 529, CARIATI
GAITI Fili CIL. XIII, 4545 apud Mediomatricos, v. Th11., e forse neppure da
Cariado, Kariado, Cariados, nome di un rivale di Tristano nel Roman de
Tristan del Thomas, ed. Bedier.
11 suff. -atto, come pure otto, nei dialetti italiani adempie a varie fun-
zioni di 1) diminutivo (ed in tal caso si scambia facitmente con -etto, e lo
sostituisce in certi tratti della parlata canavesana) e derivativo genealogico:
Lunatus, Perrotus, Perretus figlio o discendente di un Lupus, Petrus", 2)
aggettivo patrio regionale o locale nella sua applicazione a nomi di luogo
(cfr. canav. Ceresolcit abitante di Ceresole", Olivieri CVE. 257 s. -atto, lomb.
VaresOt abit. di Varese", ven --Otto CVE, 258 s. -Otto e v. MeyerLiibke
Enif. IlL p. 279), 3) di nome professionale (piem. soclat zoccolaio", Borgo-
manero zuclatu hid.", uflatu offelliere". a ferrarese raxonato ragioniere",
ecc., v. Archivum Romanicum III, 1919 p. 261, agenov. calafatus, =---- aital. cala-
fato calafatore", friul. erbolatt fattucchiere" ecc., v. Merlo, in Studi Romanzi
IV, 155, n. 2, veneti Segato, Irivellato CVE 257, pegolbto CVE. 258). In
quest'ultima sua funzione mi e dubbia la sua identit originaria con F-atto
degli aggettivi patrii e del veron. Sanzenati, Stefanate, Fdipinati abitanti
della contrada di San Zeno, di S. Stefano, di S. Filippo" (v. Balladoro A.
Folklore veronese, Proverbi, Verona, 1896 p. 74) ed al proposito mi pare
troppo recisa l'inammissibilita opposta dal Bertoni all' ipotesi del Wend-
riner (Die paduan. Mind. von Ruzzante, p 47) che nell' a padov. -ato ve-
deva un latino - a t o r. Una forma -at, -ato svoltasi da -at o(r) per via
letteraria italianizzante nelle citta padane del Quattrocento e di II diffusa ai
centri minori ed alle valli non mi pare una cosa impossibile, cfr. piem.,
lomb. avovat avvocatoa . L' -at, -ato dei cognomi professionali sarebbe
in tal caso una nuova veste rammodernata dell' -at or ch'ebbe vasta ed
antica diffusione in tutta ntalia Superiore nella sua forma notarile medievale
-tro (dr. actro actor" e Senatro Senator" in due carte trevigiane del sec. VIII,
v. Cipolla o. c. p. 51, 58) e volgare -aire, -aro, -adro, (dr. i nomi ladini in
-adru : tegadru tessitore", funadru ,,funaio" ecc, v. D'Ovidio in Romania
XXVI e Bertoni in Archivum Romanicum 11, 387) del riflessi onomastici e
comuni di advocator e di altre basi. Un esito semiletterario -at, -ato
sarebbe d'altronde facile a spiegarsi net centri cittadini, ove tali voci po-
tevano venir sostenute dal tono letterario dei burocrati (raxonato) e le arti

www.dacoromanica.ro
556 G. D. SERRA

e BIRACATUS 1, Holder I, 423 ,----, d) cc) Bonatto, V. S. BONUS; Lulu:r-

ids, V. S. LUPUS, y) Cervato, CVE. 213 ; Viola, Violati CVE. 153;
Vettorato, Venzato CVE. 152.
ATCS b) MUSSATUS 'qui mussat' Otto, o. c., p.808, MUSCATUS Ca.

musca' Otto, 807, ROSATUS, trosae significatur similitudo', Otto

839, PASSARATUS Cpasserl similis' Otto 817, NOVATUS novando', ea,

LUPATUS, lupo' Otto 801 C) CC) v. s. (A)DEODATUS, DATUS, DELICATUS,

ca

QUADRATUS, y) V. S. ROSATUS d) ce) v. s. CARBO 2 13) v. s. URSUS

(----/

y) Biancato 3, CVE. 221.

AUCUS (celt.) e -AUCHUS, in Amm. Marcell. v. Holder II.,
1476, s. SENIAUCHUS, > - OCUS e, verso il V sec , *-OCCus =_- -OCH
e le industrie cittadine risentivano pi che altrove, nei centri minori, l'in-
fluenza della parlata letteraria (calafato). Non 6 poi un caso che tali voci
riappaiano sui documenti dell'epoca trascritte in -tor (raxoncitor). Resta
a notare che difficile riesce a distinguere fra i nomi propri in -atto quali
derivino tale suffisso da -ATTUS e quail invece da un -ATUS anteriore (v. s.
-ATUS).
I Cfr. Leay, Inscriptions antiques de la ate d'Or, n. 83, Digione : '0is
.Manibus... Mull Biracilli C. Jul. Biracattus pater p. c.,
e n. 128, presso Digione: M(onumentuml Li tugen i Biracati
1f i i il. 11 cogn. BIRACATTUS, come dichiara l'Holder, I. c , un derivato di
.BITLACOS, ii. celt., cfr. BIRACIUS, BERACILLUS, BIRACO, Holder, I. C.
2 Ad -a t u s, invece di -ci, corrisponde talora un esito volgare recente
semi-letterario -at, (cfr. piem. avoccit avvocatol trascritto in -atto suite carte
canavesane recenti. L'estensione del fenomeno, dovuto in parte al carattere
semiletterario delle voci onomastiche nel periodo moderno, si spiega col
turbamento addotto in chi trascrive o parla dalla presenza del suffisso
canav. -at -atte < ATTUS, v. s. id. A questa tendenza collimatrice di esiti vol-
gad semiletterari e di esiti grafici iper-rurali si oppose talora una tendenza
inversa dello scriba, quella per cui grafie tradizionali ad es. di nomi locali
in -eto < -e t u tn, corrispondenti ad esiti volgari in -e, - ei, iii, si ridussero,
per un vezzo di restaurazione ultra letterario dello scriba, ad -etto (Frassinetto
lfrasine], Colleretto [kurei] ecc. Non altrimenti si spiegano i nomi locali
-friulani in -acco : Premariacco, Remanzacco, Carvacco, Aveacco, Avosacco,
di contro agli esiti volgari locali [premarilts],[ramanzial, [harva], [avelt, deveid,
[avoslls, avoslt] ecc., ed i nomi locali canaveiani Confliacco, Priacco, Varacco,
.Drusacco, Trusignacco, Montagnacco, di contro ai loro esiti volgari in -e.
Altri esempi siano I nomi locali friulani in ..icco : Alnlcco, Bicinicco, Bonzicco,
Butenicco, Chiavarnicco, Ciconicco, Giavernicco, di contro agli esiti volgari
I Alnl, Dalni], [bicinins], fbutinins],[eicunins],[giaverni] o semiletterari [bonzie],
ichavorn'w] ed alla trascrizione pal o meno fonetica dell'esito volgare origi-
nario : Formeaso, [formelts].
a Circa la difficola di distinguere i nomi provenienti da -ATITS da quelli
in -ATTU V. S. id. n. 1,

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 557

(brettone, s. VIX111)1, b) SENOCH, abbas, presbiter, s. Vf, v. Folder 11

1466 s SENACUS, -OCUS e cfr. SENNAUCUS in SENNAUCIUS, A; SENEUCUS,
SENUCUS, Holder 11 1475-1504 ; IUDOCUS, principe brettone t 669,
Holder II 86 ,----, d) a) Petroccus presbiter, CdBobbio 1, 6, 8, 74,
s. VI, NP.; Petrochus, a. 1263 Perosa CP. (?); in Procco a. 1586
Epruk] Verolengo NL.; Porta [del Borgo] e Procco a. 1754 [i prun
Aglie NL. < NC.; Perrocizino (Tenuta di) a 1683 Valchiuseila NI...,.
Perroclolus 2, -uclolus BSSS. V 211. 1211, CStC a. 1251 NP. ;
Martino Perrochia BSSS. VI 382. 1277, Perrocha de Paerno V,
217. 1251, Perop V 169. 1239 Burolo CM.; < PETRUS ; Belocco
e Belochio, V. S. BELLUS. y) Barocco CVE. 155; Bertocco CVE. 157,
Pedrocca, Pirocco CVE. 148.
AX (di AUDAX, DONAX, gr. Acivcc, e DONACE, n. mul. ThIL
EFFICAX, HIERAX, MARRAX, MELLAX, PERTINAX, STORAX, VIVAX, Dessau)
>? ACIS (nomin.)3 b) PETRONACIS Silvagni, n, 534, c) 13) 'cum

1 V. S. - ACCUS. - La diffusione dei suff. *occus, -Accus -ecco di

brythonce brettone" dai nomi propri estesi a voci comuni con valore agget-
tivale e dileggiative (cfr. ital baciocco, sciocco e v. Ascoli AGIlt. VII 598 ;
genov. bayach corpulento" < genov. baga otre da vino", genov. bisiac in-
considerato, trascurato", ital. donn&ceola, donnetcchera, donnaccoro, donneccoro,
v. Horning, o. I. c.) va connessa alla storia dei Brettoni nell'alto rnedioevo,
delle loro avventurose escursioni militari e monastiche e comunque alla
loro penetrazione medievale in Italia (nel Piemonte : ego Gurgarus genere
Brittonum subscripsi", CdBobbio, 1, pag. 83, a. 591 ; Petri Bretoni BSSS.
XLV 296. 1254 e Oggadec, miles, XLV 178. 1183 ; cfr. afr. breton, berton bret-
tone" ed il suff. di brythonec e dei numerosi cognomi brettoni di Le .Dantec,
Gallouedec, ecc. ; numerose bande armate di brettoni scorazzarono il Pie-
monte, dalla leggendaria calata per la Valle di Aosta di Sisualdo re dei Britti
nel 565 [v. Saroglia, Memorie stor. della Chzesa d'Ivrea, p. 30] sino alle lora
scorribande nel sec. XIV [v. Bertano L. Storia di Cuneo, 11, p. 148; Boll. della
Soc. Pavese di Storia Patria, IV 1904 ; Boll. stor. bibliogr. subalpino XXV,
1923 p. 299] ed alle leve di guerrieri brettoni fatte dai Savoia, v. BSSS IV6
10. 1387). Un caso caratteristico di tale storia si 6 la sorte del loro stesso,
nome etnico brittus (REW. 1316) dai cui dipendono forse, invece che da
Berto NP. german., i nomi Bertocco e Bertacco, quali forme anteriori a quell'
altra brythonec = brython brettone".
2 Questo ed i sgg. Bono da -occolo, -occljo (v. S. ^C1LUS).
3 Circa la tendenza nel linguaggio latino popolare di foggiarsi per it
nominativo una forma in -i s, es, -e sul modello del genitivo e casi
obliqui v. Grandgent o. c. 367 e cfr. ibid. au da ce (nomin.). Una con-
troprova pub essere il nome medievale 'Quirax germanus Ursi' (v. L. Schia-
parelli, 1 diplonzi di Guido e di Lamberto, in Fonti per la Storia d'Italia",

www.dacoromanica.ro
558 G. D. SERRA

Johannace clerico', Tidelina uxor Johannacis' BSSS. XLV, 212.

s, XIII, y) Zanaxi, lanaxil < 10HANNa, CVE. 140.
E, -EN1S, -IS, -MIS, v. Grandgent, o. c. - 355, 359 e
Diehl, o. c., pp. 79-92. b) AELIAE IULANIENI CIL XIV, 1784, Ostia ;
PHILEN1S, Silvagni 3707 ; AMABIL1NUS 2 Silvagni 1c86 AMABILIS, <
pag. 6, r. 18) tratto al nomin. in -ax da una forma genitivale Quiraci del
nom greco-latino QUIRACUS CYRIACUS, Silvagni, o. c., n. 2375. Un ricco elenco
li nomi medievali in -ace, -aci, dei secoli VIII e IX, ha raccolto il Bianchi
dalle carte toscane in AGM. X, 350 sg.: Auduaci (nom.), f. Audaci, Baronaci
(gen.), Deodaci (nom e acc.), Gabbaci (gen.), ego lohannacis, lohannacim (gen.)
Leonaci (nom. e gen ), ego Leonaci, fit. Maronaci, ego Petronas, ego Petronaci,
Istefanacis, ego Teuderacis. Altri nomi in -ace del sec. X. si hanno in L.
Schiaparelli, I dipl. di Berengario I, n. 70 a 906: ' lohannace, Slefanace et
Laurencius abitantes locus qui dicitur Caltonico isti omnes servi', e net
Codice diplom. Istriano del Kandler all' a. 90: 'Iohannace Helliadi'.
L' -ACE% oltre che da .AX, puZ) derivare da -Acquje colla stessa antica
contrazione della -u di -ills che s'avverte nel lat. volg. (v. AGIIt. IX, 380,
Schuchardt H., Vocalismus des Vulgarlateins, Lipsia, 1866-69, 11, 384, Diehl
E., Vulgarlateinische Inschriften, nella collana di Kleine Texte, editi da A.
Marcus e E.Weber in Bonn, No.6.?, p.79) e nel basso lat. dell'alto medioevo
(cfr. Grigori, nomin., L. Schiaparelli, I dipl di Ludovico III, no. 6, a. 901;
ego Mandel, ego Lupin!, ego Aderisi, nel Codex Cavensis, v. De Bartholo-
maeis in AGM. XV, 271 ove ii n. Jannaci citato a pag. 265, 270 6 inter-
pretato Jannaccio, Giovannaccio"; per tali nomi contratti in -1, suite carte
toscane v. Bianchi in AGM. X, 359 sgg. e XIII, 193) er1 a cui risalgono gli
esiti canav. -cafe < -ENTI[(u)s], v.s. id , -1Se < -Icrlu)s], cfr. canav. Miirise
Maurizio" ecc.
Suite ragioni di una tale diffusione di forme contratte che s'e voluto
far dipendere dal risorg:re di forme dialettali italiche e del prisco latino si
raffrontino le quasi regolari trascrizioni in -Ls (-ea, -etos) dei tardi nomi singo-
lari in -rus delle iscrizioni cristiane romane: 54.44e,,, 'AvarLs, Ao-tcXipra,
(11oxy6pa, Etideths, Noan, ActoSims, (Aa)oprns, AeOvn'os), MaKcipLs, Merphas, NOLyts,
Dna., lieppthvets, (Ice)cpp6vc1 = ATHANASIUS, ANTHESTIUS, ASCLEPIUS, 6-ORGONIUS,
EUSEBIUS, IULIUS, LAUDICIUS, LAURENTITS, LEONTIUS, 3IACARIUS, HETRICIUS, NAYIGIUS,
PARAMUTHIUS, PETRONIUS, SOFRONIUS (Silvagni, o. c , p. 513 sgg. e 'A7roXXLVELpts,
-dpLos, v. s. --ARTS -ARIUS.
Con Zanaxi andranno pure alcuni altri cognomi veneti come An-
dreas?, CVE. 257, BellinaSo CVE. 221, BonaSo CVE. 222, Fdia5i, honfiliasio
CVE 202, e Bertaso, con altri che l'Olivieri raccoglie sotto la forma attuale
del suff. 4cSo senz' alcuna dichiarazione (CVE. 257), quando non siano co-
gnomi geografici derivati da nomi locali friulani in -ds (v.s. Jars, n. 2).
2 I tardi cognomi latini masch. in -INUS -EN-US (dr. CIL. III, 2079), femm.
in -ENIS, -ENE, -INE si spiegano colla stessa tendenza del linguaggio popo-
lare a foggiarsi per il nominativo una forma sul modello dei casi obliqui e
parisillaba (v. Grandgent, o. c. 367), quando, sotto l'infusso della declinazione
greca, i nomi greco-latini in EP,$): NICES, NtKn Silvagni, alla cui uscita s'uni-

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 559

-INIS, CIL. VI 11507, XII 3987 ; MARTIAL1S, -INIS, Silvagni 2701 ;

HILARINUS, Silvagni 2C07, HILARINE Silvagni 1187, 3540 < HILARIS
Silvagni 2047, 5, HONORINUS Silyagni 378 < *HONOR ; DOVIDE, IL
ma, DOVIDENAE, dat., genit., s. III d. Cr., v. Holder, I, 1312,
c) 13) de Amabilene, Amabilenam v S. AMABILIS d) Salvioni,
o. 1. c 1, y) Contareno, Fuscareno, Lupareno, CVE. 2572 .
formavano gli stessi nomi d'origine latina da -A voltisi ad MERCURIANA,
-E, BEEMILINE ecc., Silvagni (v.s. -E(N)S, n. 2), venivano dechnati al genit.
in -ENIS (v. Grandgent, o. c. 359). Cosi accanto ad APHRODITE di numerosi
titoli `liguri ' del CIL. V 2, si ha pure APHRODITEN (nomin.) CIL. V 2, 6808
Ivrea, e APITRODITENIS (nomin.) CIL. V 2, 7697 S. Albano.
1 Tracce di tale declinazione latino-volgare in -ENIS, romanza in -ene
nella toponomastica piemontese sono: Arena curtis BSSS. XXXVI, 2 1038,
de Arenis, Harenls [trascrizione latina notarile all'ablativo plur. di un vol-
gare -ene inteso come una forma di plur. da -ena, quando dai nomi declinati
in -,Exis si fu svolta una neo-formazione romanza di n. pr. masch. in -eno, femm.
in -ena: Abbolenus, NP., v. C. Cipolla, Monunzenta Novaliciensia, index. cfr.
V Abbelenus di Fredegario, First:, 3 < *Abbu/a < ABBO, Holder, I, 6, Sch6n-
-feld,o. c., p, 1, Hirst?, I; Audenus, NP., Cipolla, o. I. c., < Auda, NP. femm.
german., Frst,t, 164; Acelena, uxor. BSSS. XLV, 113. 1137-1158, < Accila,
NP masch., got., Schiinfeld, o.c , p. 1], CAst. 279. 1199 < Ara, NP, masch.,
got., First 1, 115 (cfr. i nomi ostrogotici Maza, Patza, Wacca declinati da
Cassiodoro in -mils. .enem, v. Schnfeld, o. c., p. XXV e S. vv.); Guarene,
I. presso Alba, < TVala(h), v. Schnfeld, o. c , p. 250, First.% 1513 (ch. i
numerosissimi Wala, Guala, NP. e CP. sulle carte mediev. piem. allato ai
derivati in -ene: nobiles Wallenni de Marcenasco a. 1558, Pont, < *Walenj,
plur. NC.> al Va/egnio a. 1677 Quincinetto, al Valegnio a. 1786 Valchiusella,
111..); Marene, I. presso Savigliano ; Niza, _Nicene CdBobbio I, 396, oggi Val di
Nizza, presso Bobbio < NICE, -ETI (dat.) Desssau, NICES e -ENE (nomin.) Silvagni,
d. c., nn. 3018, 3151, = NICIA, NICIAS Dessau; Boplen, Bozzoleno, Bozoleto,
Bucelen seu Buzzole villa BSSS. XLV, 37. 1083 ecc., oggi Bussoleno in Val
di Susa. Lo Schnfeld, o. c p. 54 S. BUCCELENUS, duca franco, scompone
ii nome in BUCCE-LENUS come AUDOLENA, NP. femm. burgund.?, CIL. XII, 2105,
XIII, 1661 in AUDO-LENA, Bunimrs, NP. masch. alamann., Schnfeld, o. c., p.
59 in BUTI-LLNUS,secondo l'ipotesi del D'Arbois de Jubainville, che nei suoi
Etudes sur la langue des Francs, p. 110 considerava -leno, -lino come un
suff. diminut. Invero non si potr staccare BUTILINUS da BUTILA, NP. masch
got., SchOnfeld, o. c., p. 59, AUDOLENA da AUDILA, NP. masch., s. VI Conc.
Autisiod, Frst.1 164 e BUCCELENUS si dovra connettere ad una fase tBUCCILA,
NP. masch., come pare dimostrato dalla identit delle forme antiche del NL.
Bussoleno di Susa: Bucelen Buzzole (-- -ae) villa). Una lunga ed utile
discussione comporterebbero le spiegazioni date sinora da celtisti e germa-
nisti su taluni nomi pr. che si 6 voluto riconoscere composti di due membri:
Come i nomi scomposti in -leno, -linus, lena, anche altri in -land, Hirst)
.829, -lind Farst.1 845, .loch FOrst.' 880 saranno da ricondutre a voci in -ila,

www.dacoromanica.ro
560 G. D. SERiA

ELIUS, v. S. -runs.
ELLUS e -ILLUS, -CILUS > -ELLUS, b) AUCELLA, MARCELLUS,
DeVit., CARILLUS, CARULA Th11., MAURILLA DeVit., LUPELUS (-= -ELLUS),
PETRONILLA Silvagni ; C) CG 13) Ozella, v. s. AUCELLA ; Marcello, V. S.
MARCELLUS ; Carello, v. s. CARILLUS ; Maurellus de Bardonisca, BSSS.
XLV, 20. 1062-1092, Morellus de Beccaria, VIII, 110. 1231, NP.;
Iohannes de Morello de Strambino, IV4, 277. 1338 CP.; Morello, CP.,
ad Morellos a. 1586-1632, Verolengo, NL.; alla Morella, al Morello 2
NL. (numerosi); Perronella, a. 1586, Sparone, NL. ; y) Carelli
CVE. 224, Maurelli CVE. 145 ,---, d) a) Perellus de Putheo, a.
1263, Cuorgne, NP. ; Petrus de Prella, BSSS. VIII, 74. 1214 CM. ;
Perrello, Perrello, CP. < PETRUS ; Facellus Pauesius, BSSS XLIII4
47. 1307 NP, < BONIIFATIUS ; y) Paganello CVE. 229 ; Tachello
CVE. 152 ; Fiello, CVE. 145.
ENIUS, V. S. IGNUS.

E(N)S, -ENTIS : CLEMENS, -ES, CRESCENS, -ES, Th11., HERCU-

LES, -ENS, -ENTIUS (nom.), HERCLENTI, -INTI (dat.), Schwab., o. c., p.
-ilo + -and, -ind, -oh. Altrettanto forse per alcuni nomi in -Miens, -legius
Frst.' 823 sg. che riverranno a voci in -ilo, -ila o -ULU; A .ATICUS, -Encus
ma basti per ora l'accenno.
Le varianti medievali Audoenus, Frodoenus = Audoinus, Frodoinus
ecc., v. Cipolla, o. I. c., risentono a mio avviso dell'indecisione fra la forma
volgare romanza -ene e la letteraria romanza -lids : MARTI/LLB, -MS e *MAR-
ZALE, -ENE.
2 L'Olivieri, I. c. afferma che l'-eno dei nomi ivi elencati 6 'puramente
grafico e letterario', ma non par dubbio invece che sotto la forma -eno con-
tinuino la declinazione latino-volgare -i(s), -e(s), -i n i s, -e n e(s) in quanto
che derivano dai nomi medievali Contort, Lopari, Fuscari (v. Bruckner, o C.
p. 263, 280, 250), e che le varianti in -ino, -ini (CVE. 158, 137, 215) siano
restaurazioni seriori, popolari o letterarie qui non importa decidere, dovute
all'analogia dei Out numerosi nomi in -ino.
1 Cfr. Grandgent, o. c., p. 37.
1, I norni di luogo meno soggetti dei nomi personali e dti cognomi a
rimaneggiamenti eruditi, raccolti direttamente dalla bocca del popolo e tra-
scritti con piit scrupolo di esattezza grafica conservano, come altrove, nel
Canavese tracce continue e sicure dell'uso di far precedere l'articolo sin-
golare ai nomi personali cognomi e soprannomi, secondo l'uso lombardo e
trentino, ma non veneto (v. Prati, o. c., p. 76). Tali tracce .documentano
talora l'uso volgare, non letterario, del cognome al plurale (NC.), che d'altronde
riappare, anche fuori della sua applicazione a voci toponimiche, in costrutti
sintattici, quali i NC. veneti: Litame, Liorsi ecc. CVE. 254.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 561

663 e Schuchardt, o. c , III, 343 ; SPES, cogn. e n. sing. vir. e mul.,

Dessau, Silvagni, SPENTI CIL. IX, 1204 ; -es, -entis nelle carte
medievali: Johannes, Johannentis, v. Buch in ZRPh. XI, 111; Sal-
vioni in Romania XXXV, p. 250, n. 1 ; -ITIE(S) < CARITZE
n. sing. mul., Silvagni, no. 3103 ; DULCITIE 1 n. sing. mul., Silvagni,
no. 475, cfr. ibid. DULCITIUS e DULCITIA, n. sing. mul., Otto, o. c.,
p. 884 ; > -ities, -ices, -icies, -ice, -ise, -isse ; -isent,
-esent, -essent, -issent filio beatae memoriae Belitiea in
una carta pisana dell'a. 1029, AGIlt. XVII, 487 ; Bellicies, perso-
naggio del Tristano riccardiano edito ed illustrato da G. Parodi,
Bologna, 18E6 ; Belices, lo stesso personaggio nel poema di
NiccolO degli Agostini, L'innamoramento di Messer Tristano e
di Madonna Isotta, Venezia, 1534 (v. Archivum Romanicum, IV,
1920, p. 156 sg.) ; afr. epico Be/esent, Belisent, Bellissento
Bellissant Belissenda" (Langlois, o. c., S. v.) < *Bellities bel-
lezza", v. s. BELLus; la belle Brunissent" del Roman de Thebes,
ed. Constans, V. 7876, < *Brunities, brunezza" ; Clarissant,
principessa saracena, (Langlois, o. c., S. v.) < *Clarifies chia-
rezza", cfr. Clarise, -ice, -isse, Claresme, n. pr. femm. (Langlois,
o. c., s. v.).
E(N)SIS, -E(N)SIANUS 2: CASTRENSIS, ESIS, -ESIANUS, ThIl. ;
c) ot) Turinexy, -esy (genit.), CP. frequente, < TAURINENSIS y) Bo-
lognese, raffrontato con Bolnisio (= Bolo-) NP. bolognese del
s. XIII., CVE, 169 < BONONIENSIS d) a) Uido Canabensi comes
BSSS. V 7. 1155 Guido conte canavese" < Canava (< c a-
n a b a), antica corte medievale sul territorio attuale di Salassa ;
1 Alla diffusione di tale uscita in -E(S) non 6 stata estranea l'influenza
onomastica greca dei nomi femminili in -7), -is, -71; cfr. A.acaph, A1xav6s, Sit-.
vagni, = AELIANE, -A, allato ad A1XLcui6s == AE-, AMIANITS Dessau ; EepnvaXn, Sil-
vagni = SERENILLA ; Macao) --= IIILIANA, -E, -ES ; Maplaconj = MARCIANA, -E, -ES ;
MERCURIANA, -E, -ES, BIERULINE Silvagni.
' II Meyer-Lake in Eint. 111 p. 279 dichiara di nuova formazione ed
improntato forse a DIOCLETIANUS < DIOCLEA, ii suffisso -rgiano di Parmigrano,
dstigu4no, ma ad -igiano, forma letteraria attuale del suff, , corrisponde
ovunque nei dialetti gallo-italici un esito -eScin che solo s'accorda con un'
origine da -E(N)suocus e colla sua storia. Cfr. cortistani (b.lat., v. MGh. Dipl. I,
p. 352, r. 45) cortigiani, ma nel significato primitivo di dipendenti, abitanti
di una corte, di un distretto cortensisu ; 1n comitatu Kegienses" di Reggio
Emilia, dei 'Reggesi' e nello stesso documento : ,,in comitalu Reglsiano",,
L. Schiaparelli, / dtplonti di Berengario I, no. 37, a. 903.

www.dacoromanica.ro
562 G. D. SERRA

Uido comes f. q. Ardecionis de Canauise, BSSS. VIII 1. 1141,

cfr. CStC. I, pag. Il sgg.; et walda de Vulpiano usque ad finem
superius dictum in Canaueso" 1, MGh. Dipl. Henrici H, a. 1014 ;
Obertus comes Canavesanus, BSSS. LXXIX, 277, 1095, Pettus
Canavesanus, BSSS. LXXIV, 251. 1115, < Canavese, nel signifi-
cato Oil antico, del distretto feudale che prese nome dalla corte
di Canava ; de comitibus de Caneues habitantibus a flumine
Durie insusum uersus Caneuesum", BSSS. VIII, 22. 1197, de
Canauex, -isio, -eisio, BSSS. XLIX, 41. 1167, 87. 1221, 145. 1244,
de Canaueis2, BSSS. XXXVI, 186. 1224, ove Canavese ha gi il
suo significato pia tardivo, medievale, di consorzio (potestaria,
commune, Universitas) politico delle terre dipendenti dai vari
nuclei di famiglie signorili diramatesi dall'antico ceppo dei Conti
del Canavese; Pastor Caneuesius, BSSS. VIII, 110. 1231, Martini
Canavexii clientis, BSSS. IV4, 277. 1338, Canavesio a. 1684, 1729,
1789 Ronco, a. 1797 Romano ; C-, Clzianavesio a. 1E02 Carema,
CP. geogr. < [de] Canavesio Canavese"; Albaneysi, -esie (genit.),
a. 1554, Volpiano ; -esy (genit.), a. 1530, Chivasso, CP. e CM.
geogr. < Albano Vercellese ; [3) Astisanus, v. L. Schiaparelli,
I dipl. di Rodolfo II, no. 10, a. 924, = Astigiano, NP < RASTA,
oggi Asti y) Brandalise, -olese, -olisio allato a Brandolin <Brando,
Frst." 234, CVE. 158; Guarese, -iso, Quarisa, Squarise derivati
dalla stessa base di Guaraldo, Guaran, Gueruzi CVE. 161 ; 111-,
1 Circa -E(N)sm in aggettivi usati a denominare il fondo dal n. sing.
del proptietario (cfr. CIL. XV, 4825 : in cellario do mn or um Lolliani
et Candidi... ex salt u mARCIANENSI . , .) nel territorio veneto cfr.
()lived Saggio cit. pag. 65: Corbanese, -esio < CORBANITS < CORERS ; p. 73:
Marcellise < MARCRMJS; pag. 75: Martinese, -ise < MARTI:MIS; p. 85: Setle-
-mesa, -esega < SEPTIMUS ecc.
2 11 suff. della variante grafica Canapicium (poi -ilium), che s'incontra

sin dallo scorcio del s. XII (v. BSSS, XXXVI, 76. 1185 : de Canapicio ; BSSS.
VI. 16. 1181: feudum comitum Canapecensi; BSSS. IV 4, 217. 1334: Obertus
de Laurenzadio [oggi Loranz] ad partes Canapicii ; BSSS. LXXXVI, 125.
1247: Bertrammi de Canapicio; BSSS. VIII,141. 1263 : potestaria de Canapicio)
e dovuta alla falsa etimologia dal nome delle pianta della canapa che apparve
poi sullo stemma dei conti canavesani, rappresenta un caso singolare d'in-
flusso morfologico del nuovo etimo per cui ad -e nsis vien sostituito
l' -1 c i il s caratteristico nelle voci canav. tratte da nomi di vegetali o create
ad individuate tratti coltivati o boschivi. D'altronde tale variante si fonda
sulla identit degli esiti recent! canav. -eis < --E(N)sIs e < -icurs ed appare
4quando, dopo la caduta della finali -e, -o, collo smorzarsi in sorda della
sonora di -eis(e), l'esito -eis di --(1i)sis si accomumi coil' esito -eis di -Icrus.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 563

1Vegrisolo CVE. 229 ; Montesdn montigiano" CVE. 178; Piove-

sew, -ana, agg. di Piove di Sacco; Portesim da porto ,passo di
liume" CVE. 180 ; Bondesdn, agg. di Bondeno, nl. ferrarese;
Borghesdn borghigiano" CVE. 169 ; Muriansego, allato a Mu-
riani, da Murano CVE. 178.
ENS, -ENTIUS, -ENTIO, -ENTIOLUS, -A, -ENTIANUS, -ENTINUS,
'V. Schwab, o. C., C) cc) -enz(i)o, -e, v. s. FLORENTIUS, LAURENTIUS,
LUCENTIUS, VINCENTIUS, VIVENTIUS y) Aventt, connesso dall'Olivieri
con bon-evento", CVE. 169, n. 1, < HABENS, CIL. III. 3898,
Emona (Pannonia infer.), o HABENTIUS, Schwab, o. c., p. 663 ;
Lucenzi, Lusenti (ii CVE. 143 < LUCENTIUS ; Viventt CVE. 153 (
ITIVENTIUS, Nocenti.CVE. 146 < INNOCENTIUS, Schwab, o. C., p. 664.
d) cz-13) Belenzo, Balarzvonus, v. s. BELLUS, Falenfo, -enzonus,
-encionus, v. s. FELIX 1 ; Gorenzio, illustre casato medievale di Bene
Vagienna, < Gre/gorentius < GREGORIUS, Perenza, Perenzini,
Perenfina, Perenzano 2, Petranzan, Perinfol < PETRUS CVE. 148.
ES, -ETIS, v. s. AS, -ATIS.
I-ANUS, v. Schwab, o. c. p. 719: inde ab exeunte primo,
imprimis autem altero et quae secuntur saeculis cognomina in
-JANUS formata apud ingenuos frequenter usurpabantur, idque ita,
iit.persaepe ex patris vel matris vel etiam patroni cognomine
fingerentur". Cfr. CIL VI, 2453, Roma : ULPIUS EMERITIANUS filius
1JLPI EMERITI; CIL V. 1. 3318, sec. III, d. Cr., S. Maria delle
'Stelle (Verona). In tale iscriz. dal nome gentilizio e dal cognome
della madre JULIA MAGIA moglie di P. POMPONRJS CORNELTANUS deri-
vano ii loro cognome i figli EJLIANUS e MAGIANUS c) ct--13) v. S.
.AEMILIANUS,-A ; VIVIANUS ; y) Emiliani, s. XI, oggi Miani CVE. 135;

Alcuni esempi di tale curioso uso del suffisso latino per nuove
rformazioni" medievali ha raccolto il Bianchi in AGM. X, 359: fil. qd. Bar-
distil, a. 754, Barbenti, gen. e nom. a. 788, Magnenti, gen. a. 763, Magnari
Oil. Magnentii, a. 777, Magnentii, a. 779, Magnentiuli, a. 784, Morentialus o -ulus,
a. 753. Notevole la diffusione di -enzo, -encius -inzo fra I nomi germanici
del Frst 1 945, 1363: Abinzo, Berinza, Custanza, Fahentz, Raginzo, Lopenzo,
Lorenzo, Magalenzo, Reginzo, Reinza, Scarenza, Subarenzo, Werinzo, ecc., dei
-quali alcuni sono probabilmente nomi latini, come Lopenzo allato a Lopus, Loba,
Lobeto, Hirst' 879 = LIIPENTIIIS, V. Schwab, p. 668, Lurus, Custanzo, First:.
.322 --= CONSTANTIUS Schwab 688 sg., Lorenzo, -inzo, Lorenza, fern. 'Iatein ?' F6rstI.
80, = LAITRENTIcs, ..t ecc.
2 L'Olivieri CVE 257 suppone `-enzo (per -anko)'1

www.dacoromanica.ro
564 G. D. SERRA

Candian < CANDIDIANUS, CVE. 133, n. 3 ; Pcderniani CVE. 147

< PATERNIANUS, Silvagni ; Orkin, -no < AURELIANUS, CVE. 146
Tlzin CVE. 153 < TITIANUS, Dessau --
d) a) Facianus, a. 1263,
Caluso ; -ho CStC. a. 1575 S. Giorgio ; Fassani (genit.) a. 1554.
Volpiano, ecc. < DONI1FATIUS, Thll: Cfr. ii NL Bertignano e i
CP Ultianus e Aimerianus di due individui a NP Ulricus l'uno,
l'altro Aimo, riportati a pag. 522 sg. Gurioni < Grelgorianusl,
CVE 141.
WITS, 42, allath a icus (celt.), = abrett, -ic, v. Holder,
II, 19 e 22, b) BELLICCUS, -A, e BELLTCUS, v. s. -TCUS ; SUTICOS e
sunccos, Holder 11, 19, 22 ; MARICCUS, -ICCA allato a MARICI,
Holder, II, 427 c) v. s. BELLICCUS d) cc) v. s. BONUS; Perico s. XIX
Strambinello ; Prico da S. Martino a. 1779 Colleretto Parella ;
Pricco a. 1785 S. Martino, CP.; Ubertus de Prica, Iohannes de
Benedicto de Prica, BSSS. VI, 349. 1274, CM; (cfr catal. peric,
spagn., portog. periquito pappagallo" REW. 6449) < PETRUS ;
?
ICINUS, V- S. -ARIS, n. 2.
Icius -A 3 e -ICIO, -1TIUS, -A in n. gent., v. Otto, o. c. p.
854 sgg.; frequenti nella tarda onomastica dei cogn. e. n. singol.
1 V., quanto all'importanza ed al significato della omonimia fra ii NP.
e il CP. di questi due esempi, a pag. 542 sg.
2 Contro le affermazioni avanzate da altri sulla africanit del stiff.
.ICCUS, -A (v. Meyer-Lfibke, Einf. 10, 203) si veda la sua diffusione in ben
altri territori: VORA.NICCA MARCELLA; CIL. V, 466, Pinguente ; MARICCA NAMICI F.,
CIL. V, 6850, Aosta; BILLICCAE GRATIANI F., Allmer 691, Anglefort (v. Holder,
I, 421); BODICA, CIR. 745, [BODI]CCA ; CIL. VII, 13, Chichester ; MILDETICCA BENI-
CATI F. Amiens, v. Holder, 11, 1476. Ad un'origine greca del suff. di tali
nomi par difficile risalire in quanto che la loro diffusione caratteristica sul
territorio di penetrazione celtica ed ove tracce d'influenza onomastica greca
sono meno frequenti (cfr.tuttavia ARECAIFFUS in CIR. 847, Bollendorf, se da L71-7r0S)
pare escludere tale ipotesi. I nomi africani muliebri in -ICA e -ICCA (se per il
n. BODICCA di CIL. VIII, 2877 non si vorra accettare una provenienza celtica
verisimile per la frequenza fra i Celti di tal nome a base celtica accertata,
cfr. Holder, I, 456 S. tbTadi, 457, s. BouIc(c)trs, -A Victor, Victorina"; dr. abrett.
Budic poi Buzie, 497 s. BOUDICCA) qualora fossero dal greco - -bum (cfr.
Bechtel, o. c., p. 451: 430wcos e cpatima, in Assus) nulla avrebbero In comune
coi nomi celtici in -FOCA, perch varrebbero -lcus, -ICA, 100A,
3 Corrispondentemente all' estensione del suff. cius (con -a ceus,
acius, iceu s) nel latino volgare; cfr. Wlfflin Ef Die Adieetiva auf iciug
in Archiv fr latein, Lexicographie und Grammatik mit Einschluss des Alte-
ren Mittellateins, Lipsia, V, 415.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL CO GNOME ITALIANO 565

latini. b) DO CTIC /US, DOMNICIUS, DOMITIUS, DULCITIUS, -A, ThIl. ; sIMPLr-

CIUS -A, PATRI CIUS, -A, PUBLICIA, LAURI CIA, MAURICIUS, Dessau; 4um-
CIUS, BELICIA, PRIMITIA, PRAEIECTICIUS, RETICIUS, SIRIGIUS, SORICIUS ,
TARSICIUS, FELICIA, -ICIO, -ICIANUS Si vag/1 i ; MAURICIUS, -ITIUS De Vit ;
D NICIUS, ROSICIA Holder c) cz-13) Belletius, Bellizonl, Belezo, -zont
v. s, BELLICIUS Boniciu.s prenominatus Bonezo, Bonetius,
;
- ecius, -esso, -ezo, -izza, -essa, -igto, v. A. BONITIA -IZA i) Alaurist
CVE. 145 ; Fabrici CVE. 136 < FABRICIUS ; BOniZZQ -izzolone,
-izzato, -izzoli, -isoli CVE. 158 ; d) 04) Perrecius BSSS. IX I
175, 1275 NP. < PETRUS ; v. S. CARUS ; 13) Gorricios, v. pag. 535,
Garizio < GRE/GORIUS y) CVE. 258 S. -esso e Grandesso CVE.
226, < Grande : Vale-, Valaressi CVE. 152, < Valerio ; Polessa
CVE. 147 < Paolo ; Carlesso CVE. 133 < Carlo, Nalesso CVE.
146 < Neale; Ornizzlo CVE. 229 (cfr. i NP. dell' alto m. e.
Homicio, -itto e Homula, Bianchi AGM, X. 352 < Homicius e
Homulus, cfr. HOMULLUS, HOMUNCIO Dessah); Pieressa, Perissoni,
- issoni, 401, -issinotto, -isselo, -essutti CVE. 148 < PETRUS ;
Bertolissio CVE. 157 < Berto, -olo, NP. germ.
IC(U)Llis 1, -1 in cogn. e n. sing, : HILARICLT,TS, FELIC ULA,
--UCLA, -CULE, Silvagni ; MATEICLUS, URSICLUS, cfr. URSICINUS URSINUS,
URSULUS, URS US , Dessau ; OVIGULA, Schulze 364 ; ORICULA Schulze 35 ;
C)y) Domenico et Valerio quondam Vendeimolo et Gaudolo f. qd.
Feligolo et Forcolo" Cipolla, Ant. docc. del monast. del SS. Pietro
e Teonisto in Treviso, o. c., no. 12, S. VIII, < *FELICULUS, cf FELICULA.
.LIC(U)LUS 2, -A, cfr. PETRUCULAEUS, U CULEIUS UCLEIUS, Schulze,
I Tali nomi latini in --IcLus riproducono forse in veste latina ii secondo
niembro -aos (= -0s7r) dei composti greci (v. Bechtel, o. c ; pp. 38-248);
cfr. AGATOCLUS, -CLES, ANDROCLUS, CARICLA, Thil" NICOCLES, PATROCLUS, Dessau.
2 Collo stesso scambio di suffisso di Ic u 1 u s in 41 9 u 1 u s del latina

volgare, v. Grandgent, o. c. p. 37.

Varianti di -ucimus e di -ICULUS, ACULUS sono l b lu e ibul u,
-ibul u nei nomi locali 9 personali dell'alto in, p. sul te4.ritprio piemontese
e lombardo. 11 cavaliere lornbardo the nella canzong di gesta francese
l'Atol ribatte con una violenta apostrpfe l'ironia ed ii dileggio del cavalier!
Trances!, soggiunge al v. 8847 : Martinobles mes peres fie foe mie buinar$
Martinobbio mio padre non fu mica uno stercorario". Tale creazione ono-
mastica del poeta dell' Aiol risponde certamente ad ;ma caratteristica desi-
.nenza -obbio d'uso particolare ala regione lombartle, pplicat l notne
Martino di larga diffusione medievale (delle tracce notevOlissime Jasciate
mell'onomastica dale 1ingue romanze da Martino 9 44 Berta p Maria tratt6
anirabilmente ii Gaudenzi in Miscellanea Zeumer, p. 381 seg.). Cfr. milan,

www.dacoromanica.ro
566 G. D. SERRA

o. c., p. 170 sg., 360, d) a) Anna de Pedro& a. 1530, Chivasso,

CP. ; Guillelmus de Petrolea de Monte Neuali BSSS. VI, 3SO,
1278, CM. ; Perroly, Peroly (genit.), a 1482, Perrugllo, Perrullia.
a. 1562, Maria Perrullia Amossa, a. 1594, Peroglio, a. 1760, Cirik
CP. e CM.; Peroglio S. Carlo, a. 1745 Leyni, a. 1719, Rocca di
Corio, a. 1760, Villanova ; Perrolio, -oltia, a. 1604, Mathi, CP. e
CM. ; Perroye (genit.), de Perroya a. 1554, Volpiano, CM.; Pe
roglio, s. XVIII, Sparone NL. < PETRUS ; Bertoglio, a. 1769, Campo,.
veggiabbi, -abbia vecchiaccio, -a, vecchiardo, -a' (Cherubini, Vocal. milanesc-
italiano, IV, 484) < v e t(u)1 -a b (u)lu, l'area dei riflessi di v e r b ii-
I u m, allato di v e r ii c ii 1 u m, REW. 9260. *c annabul a, REW. 1600
(allato di *c annaculum donde i nomi oggi geografici dell'alto Canavesa
Cinaglio canalone di monte*) *r otab ul um > ? comasco orabbi mesta-
toio" AGM. XV, 593; ed i segg. nomi di luogo derivati da voci comuni:
Cadenabbia sul lago di Como <catena (cfr. (Jadenazzo, presso Locarno);,
Cannobbio e Cannero sul lago di Como < canna canna di palude"
Cortabio e lntrobio presso Como; Cernobbio sul lago di Como < *c e r n u-
bulum = cerniculum (cfr.sicil. cirnigghtu < *cernibulum e-
per lo scambio del suff. -u culu con -u bulu e di -i culu con 1 b u 1 u%
nei dial. ital. meridionali v. Rohlfs in Archivum Romanicum VIII, 1923, pp_
450, 452, 464); in loco et fundo paliato .... loco ubi dicitur in grebii" BSSS.
LXXVIII, 157, a.1024 oggi Gribbio, Novara < *c r atibul um < crati s,
cfr. craticius e craticula REW. 2304, 2302, 2303; Verdabbio presso,
Como e Verdobbio presso Sordevolo < viridi s, Sordevolo < *s urgib u-
lum ,,sorgente", dr. afr, sordon sorgente" ed i nomi locali canav. Sorda,
Val Sorda = fr. source; Vernabuli rivolus, a. 902, oggi La Vernavola, roggia
o canale presso Pavia, v. L Schiaparelli, I dipl. di Ludovico III, no. 17, <
verna (gall.) ontano"; Valle [del Torrente] Morobbia, presso Bellinzona;
flumen 7ardubio, BSSS. LXXVIII, 82. 978, donde il nome del luogo Tardo-
Nate, BSSS. LXXVIII, 13 881 (dr. flumen Arne, in vicis et fundis Arnate et
in Sarnarate, da meridie [pars, sors] Odeskalki, da sera [pars, sors] Arnoni,
da mane [pars, sors] Samaroni, BSSS. LXXVIII, 81. 976); la Morgorabbia a
la Vettabbia, nomi di acque nell"ager mediolanensis', v. Bonvicinus de
Rippa, -De Magnalibus urbrs Mediolani, ed Novati, pag, 104; Rodobio (de),.
BSSS. LXXIV, 235 1260, oggi Robbio; Terzobio, CAst. no. 686 a. 1251, oggi
Trisobbio presso Acqui; villa di Garbavoli membro di Roccaverano pressco
Acqui < *garbabolo < gar b a (germ.) > fr. gerbe; Petrus de Granauolo,
BSSS. XLV, 319. 1269 < *granab ulu m granaio"(?) ed in fine Crespibulum
locus, BSSS. XXXV1, 73. 1191 = ? Crespabulum nella bolla di Onorio 11, del
24 nov. 1126, relativa ad un monastero di Savigliano, cfr. Crespinus [NP] de-
Crespavolo, NL, allato ai nomi pers. Crispus, Crespinus, CAst. Index;
Restoblus Alcherius C.Ast., 724. 1264, Guilelmus Noroblus CAst., 910. 1206,.
Veroblus, -bins, ebbing, Varobius, CAst., 470. 1210 epc., NP.
La storia e la diffusione di -b ulu m qui accennata chiarir l'origine
sinora oscura del fr. vignoble (v. REW. 9350).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME MALIANO 567

a. 1795, Cintano, CP. ; Bertogle (genit.) CStC 11, p. 73, a. 1387,

CM. ; Bertogliatto, Togliatto, numerosi, CP. > Berto, NP. germ.;
de Martinolio, a. 1562, Cirie, CP. < MARTINUS Gianoglio, CP.
IOHANNES y) Marcuglia CVE. 144 < Marco; Bertglio, -Ojo, eda,
CVE. 1571.
lam v. s. Tcus, n. 1.
riCus, 2 celt., v. Holder 11, 22, s. Tco, = abrett. ik in u7;o7cus
< *BouoTcos, allato a BOUDICCA, abrett. Budic, ecc.; =? -11(0, 'IGO,

1 Non sempre -oglio risponde ad -ilc(u)Lus; talora, maschera un esita

volgare -oj < -olj (plur.) < -Cam o < raus. Cfr. Beniuolus, not., BSSS.
LXXIV 165. 1202, B- de Bellano VIII 89. 1221, LXXIV 140. 1223 PIP.; Marti-
nus, Petrus de Beniuolo LXX1V 235. 1260, 245. 1235 ecc., CP. ; Ruffinus
Martinus de -olio (-olj. plur.), de -oliis VIII 141. 1263 NC.
2 Sui nomi locali piem. trascritti in A, -la, -We, -ito, 4co, < acus, v. s.
A, masch., n. 5. Dei nomi locali piem. trascritti in igi [e pronunziati in
-Ts <' -1S(e)] e nelle carte medievali in -isium, -igio (cfr. Anterisiunz CAst. II
p. 898 a. 1244, < ANTEROS, Th11, o ERIA cogn. mul , CIL. V 2, 7137, iscr. crist.
Torino ; Racunisium, de Raconigio, oggi Racconigi, < Racco, NP. germ. Forst 1
1007) < *-Tcts, locativo ablativo plurale (non genit. sing.) di -Tcus, allato ai
nomi locali piem. trascritti in -ice (Alice ecc.), -es (Iraves, Chiaves, Ceres, ecc.),
-esi (Piobcsi) le pronunziati in -L. es <* 6(01 < -Toss, locativo ablativo plur.
di -Icus, tratter nel mio studio gi accennato sulla toponomastica del
Canavese. Suite ragioni del plur. vedi a pag. 533 e cfr. in fundum crasPnas",
ibid. e cfr. le forme in i (= -Ts) amteriori al mille dei sgg. nomi locali : in
Cadalenci, latonenci, in Gondolenci, in Feltrosi, in Paulinassz.. ." CdBobbio, I,
pag. 375 s. X. Quanto agli esiti da -Tom e da 4cIs plur. cfr. piem., lomb. amis
amici, amico", amilan. heredesi modellato su abiadesi abbiatici", sondr. rdes
REW. 4115. Sui nomi locali lombardi in -Igo, -is, tomb. e friulani in -izs V. Sal-
vioni in Arch. stor. lomb. XXX, 1904, p. 382 sgg., e AGIIt. XVI, 240 sg , ove
e da escludere, per la ragione dell'eta troppo tarda di alcuni nomi locali,
l'ipotesi ivi avanzata di una origine di tali nomi in -Is da genit. sing.;
. rivengono anch' essi al plurale locativo di +IC's, -ACM A quest' ultima risal-
gono pure le forme medievali in -asium e attuali in -asio [pronunziati in -as
< *asm di nomi locali piem. quali Bricherasio, Lucasium, de Gabasio,
Guiligasium, Zeneraxium, plebs Bosonasium che l'amico P. MasSia nel suo
studio sul Nome di Bricheraszo in Boll. stor. bibliogr, subalp. XX, vvt, To-
rino, 1917 ridurrebbe ad *- asium (latino-volgare) col valore di possesso,
appartenenza e anche di discendenza, a un di presso come lo -ing germa-
nico". L'uscita medievale -asium svoltasi dal caratteristico suffisso d'uso
regionale ACIIS non va confusa col suff. 'ANUS di PASCASMS e simili voci,
perche esso non sorti nella toponomastica e neppure nell'onomastica medic-
vale la diffusione e la funzione propria di -ACII9 di creare voci con valore
di aggettivi. Sui nomi veneti in -igo v. Olivieri, Saggio cit. pag. 51 sgg.

www.dacoromanica.ro
.568 G. D. SERRA

suffisso caratteristico per il territorio veneto-illirico secondo lo

Schulze, o. c., p. 29 sgg. b) BELLT cus, n. gent. e cogn., Holder I, 383,
Schulze 42, c) a)? Bely, V. S. BELLUS, "-) d) a) Barbanica, Bar-
banile, v. S. A, -ANIS, masch. y) Barbarigo, Dolfinigo, Grade-
nigo, Mocenigo, Pasqualigo, CVE. 258.
1-1NuS nei n. gent. della Gallia Cisalpina, v. Schulze,
o. c., p. 55, ed in cogn., cfr. GALLIENUS, Holder, I, 1g62 sgg. ;
- ANUS nei nomi etnici cfr. Holder, I, 1440: CARNUTENI, RUTENI,
UCENI, ICENI ecc. e cfr. UMBRENUS, Dessau, CIL. V 2, 6559 Novara :
UMBRENA PULA, allato a UMBRIUS, n. gent. e UMBRINUS, cogn., Dessau;
> -EN1US, in nomi etnici e gentil. della Gallia Cisalpina (v. s.
- IGNUS, n. 3), c) a) Morenusl, a. 1263, Caluso, CP., < MAURENUS,
cogn., DeVit., y) Bellieni, cogn. vicent. che all'Olivieri par ri-
produrre la forma franc. Bellien 2 del n. di Bethleem", CVE. 132,
< ? BELLIENUS 3, Th11.

IGNITS4 Cfr. CIL III, 1488 : AE. MACRINUS EPIDIGNUS QUI

1 Cfr. spagn. moreno brunette.
Nel poema franco-veneto Bovo d'Antona, ed. J. Reinhold, vv. 3600,
127 si ha pea:, Belieme, Beniant Betlemme" ed una variante affine all' afr.
Bedleem, Belleem, Belliem ritorna nel name di luogo Billiemme Vercellese
(cfr., per l'origine di tali nomi che s'intitolano da localita della Terra Santa,
Longnon, o c., p. 375 sg.) e forse in Billiemi, loc. presso Palermo, allato di
forme quali Bettelemo, s. XVI, a Chivasso e Betlemme altrove. Pare che
manchi invece alla toponomastica italiana un n. loc. 'Bellieno donde avrebbe
dovuto originare II cognome Bellieni. 11 raffronto col continuatori di BELLI-US
(V. s. id.) pare sostenere Vetimo di BELLIENUS.
a Per altrl nomi, ma di diversa origine, in -eno,v.s. .E, -EN'S Dubbie
le origin! di alcuni, come Mallenus, prior, Paredenus, v. Cipolla, Monun.
Novalietensia, Index. Sui nomi di luogo lombardi e veneti in -eno < ..ENUS
v a. n. 3. Di quest'ultimi perb una parte potra risalire a nomi in
> (v, s, -E, ENIS, n. 2 e s. -E09, n. 1) declinati in -EMS, cfr. ANNA, ANIS
e -Erns < *ANNE (V. 8. -A, -ANIS, femm., e s. -EMS), come il n. locale de
loco Casteno" BSSS. LXXVIII, no. 75 a. 973 < CASTA, n. sing. mul., Silvagni,
attraverso una variante *CASTE. Aitri ancora possono dipendere dai nami in
declinati in -ims, =fins come il notne locale in loco et fundo tormate
ubi dicitur in Peuereno" BSSS. LXXVII1, no. 75, a. 973, < PPIPERIN < PIPER
pepe", cogn. v. Holder, 11, 1007, ove lo dichiara lat. Lehnwort", dr.
PIPERACRTS, n. gent. di un 'miles primipilus, domo Taurinus' (Torino) di stanza
sul Reno calla legione XV, v. CIR. 480, e cfr. PIPERO, n. sing. vir. Silvagni,
> II nome locale canav. Piverone.
4 v. Modern Language Notes, XXIV 240. Cfr. spagn. Madrileik,
Brasilerzo, C1iileo, Meyer-Lfibke, Einf. III 285, p. 279. Anche in voci co

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 569

ET EPIDIUS ed II n. gentil latino EPIDIUS Schulze o. c., p. 437 e

464 ; cfr. iJ ii. etnico degli italici PAELIGNI, e dei germanici MAR-
SIGNI, REUDIGNI, Schonfeld, o. c., s v., Holder, I, 2090 S. - GNO; BE-
NEGNUS, CIL. XII 2153, v. Grandgent, o. c., 172,2 c) cx-13) Sai) Balei z,
esito volgare di piu luoghi piem. trascritti: San Benignoi, y) Belingno,
-egni <aven. belegno benigno" CVE. 221. d) -0 V. S. SEVERUS,
? Alberegno, Scrovegno CVE. 257 2.
!LUIS, V. S ELLUS.

muni, cfr. piem.: gurFiz- coriaceo, tiglioso" < co r (iurn) + gnu s (per if gu-
< c o- cfr. canav. gurdi ,,vezzo di coralli, di perle di vetro che le donne
di alcune valli portano ancora per ornamento al collo" < corallu m),
aviterb. saxo, quatro (< quadru m) tofegno sasso, rupe di tufo" v. P. Egidi,
L 'Archivio della Cattedrale di Viterbo, in Bull, dell' istit. Stor. Ital., Roma, 27,
n. 357, a. 1288, p. 94.
1 Cfr. `Guillelmus et Matheotus de Malenniis de Lanceo' a. 1440
S. Maurizio, NC.; 'in Malaniono' BSSS. XXXVI 9, 1118 NL. < C. <
malignus.
2 Invece che a -IGNES, 1' -egrw veneto pub connettersi alla storia dei
numerosi nomi locali veneti in -egno raccolti parte dall' Olivieri nel Saggio
cit., quali a pag. 30: Oregne < AURENIA, 34: Curegno < curomus, Covegno
< *covrnms, 33: Carmegn <CARNINIUS, 40: Lisggno< LIcarrus, Melegna <1.1EL-
Lmus, 28: Artegna <ARTENIA, 40: Maregno <MARINI-Us, 363 Probletni etimologici :
Folegno. Probabili MELLINIUS (dr. m elli nu s), causuNrus (cfr. corm e n, c a r-
m I n a) ma inverosimile MARInus ed altri con -Mrs. Lisegno ad es. sara pi
verisimilmente da LISENNIUS, Schulze, o. C. p. 180, che da LIcrNrus. L' ,ENIUS ;
-ENNIUS, 'nicht etruskischer Herkunft' Schulze, o.c. p.282 (a sua volta connesso
oolla storia di ENI nei nomi etnici: CARNUTENI, RUTENI, UCENI, ICENI, v. Holder I,
1440, di -ENUS, -MUCUS, Holder 1.c., cui risale -eno dei numerosi nomi locali
lombardi e veneti quali Molteno e Molveno, V -enno nel territorio montuoso piacen-
tino, cfr. infra terminos prefati comitatus Placentini scilicet montem Cente-
narium et .Montem de Propenno", a. 899, v. L. Schiaparelli, I dip& di Beren-
gario I, rm. 25; v. ancora s. -IENUS), cui pub spettare -egno di gran parte
di tali nomi locali veneti, s'incontra appunto in caratteristici esempi nella
Gallia Cisalpina : ANDENTUS n. gent., CILV. 2114, Treviso, `gallisch oder vane-
tisch' Holder, fasc. 190, 615; T. AURELIUS CARCENIUS ... CIL. V 4878, Brescia,
ove it nome CARCENIUS, come dichiara l'Holder 1. 783, dipende dal nome et-
nico del popolo alpino dei CARCI, Holder I, 783; 17113MS VELAGENIUS PEDA
CIL. V, 7850, 5, Borgo S. Dalmazzo (Cuneo), v. Holder, fasc. 170, 140, fasc.
1.8a, 317, ove 11 n. vELAGENrus -vien riportato al nome etnico dei BELACI nelle
Alpi Cozie, Holder J, 367, e connesso ai nomi affini VELAGUS, IGOSMES,
-GOSTIUSA -COSTA, -4114, -GENUS. - Da un tale suff. -EMUS applicato A nqmi
etnici e cosi fruttuoso nel territorio toponomastico veneto dipender E-egno .
di Scrovegno, Alberegno?

www.dacoromanica.ro
570 G. D. SERRA

ILIUS, -A, -IMO', ELIUS, -A in nomi gentilizi (v. Schulze, o. c.,

p. 454 sg), cognomi e nomi singolari, b) SEXTILIUS, BASILIUS, SERVI-
LIUS, -A, AURELIUS, Dessau, MAURILIUS, vescovo d'Angers, s. V., V.
Longnon, o. c., p. 431; AVILWIUS, -A, n. singol. a. 506, Holder I,
314, SENILIUS, -A, n. singol., Holder, II, 1476 ; HOSTILIUS n. sing.
Silvagni 2746 1 CZ-r, v. S. AEMILIUS, AURELIUS, MAURILIUS, VIRILIUS.
y) Baseggio, Basel; Aurggi, CVE. 131 ; Moriggia, CVE. 145
d) cc) Gariglio CP. < Grelgorilio f3) Ranfilius, Ranzilius de
Uzola, CdBobbio, II, 237, 328 ; vinea quam tenent Rancilgloni,
-1Ioni in villa de Fagnani" BSSS. V 255. 1256, 207. 1250-8,
Caluso, NC. <Ranzo, Forst". 1246 ; y) Nordilio, Supiglo, CVE.
164 e 258 ; Goreggio <Grelgorilius, CVE. 141, n. 3.
NUS, -1111IUS, -A, V. p. 522 n.
INCUS (ligure) e -ing (german.), v. s. STERCORIUS.
_ INIUS, -1N10 2 in n. gent., Schulze, o. c., p. 57, ed in cogn. ;
-IMO, in cogn. e n. sing. b) ASINIO, vescovo di Coira verso l'a..
451 ; SABINIO, CIL. V, 6601, C) 13) Severignus, V. S. SEVERINIUS
^-, d) cc) lohannes de Martignono, CStC. 111, a. 1525, CP. ; Rua
IRugal Martignun, a. 1557, Baio NL. < MARTINUS.
cfr. Schwab, o. c., p, 723 : satis trita fuerunt
INUS, -A,
ea cognomina in -inus, -Ma desinentia, quae et ab oppidorum
1 Sul territorio delle Gallie, accanto ad -nsus (Schulze, 1. C. ; Holder,
II, 31) e -ILLIUS < -ILLITS (Holder, II, 33) si svolse ; nuuiio, n. sing..
a. 474 d. Cr., CIL. V. 2, 6815, Ivrea (cfr, MARILLUS, Holder, 11, 429; MARICCA,
n. sing. mul. CIL. V. 2, 6850, Aosta), 31.kus.nao e MAURELLA nella stessa iScri-
zione CIL. XII, 1207, v. Schnfeld, o. c , s. v.; MAURILIO, Cadurcensis episco-
pus, FRANCILIO, Turonensis episc,, cARprmo, socer Aetii, ricordati da Gregorio
di Tours nella sua Historia Francorum. Tale formazione di nomi sing. in
da nomi sing. originariamente gentilizi in -mug corrisponde parallela-
..nao
mente a quell'altra anteriore, ma protrattasi fin nelle ultime attestazioni della
latinita gallica, di QUINCTIUS, n. gent., > QUINCTIO cogn.; mAncrus, n. gent., >
MARCH/ e MARC-ION, cogn., Dessau; ALLIUS, n. gent., > ALLIO > Chatelaillon,
v. Holder I, 95, Jaccard FL, p. 262, s. Marsillon ; cfr. i nomi locali piem. da
on, tipo Giaglione < GALLIO < GALLIUS. - Sull'estensione medievale di
tali nomi cfr. l'afr. epico Mctrcille, Marcillion (Langlois, o c., s.v.). L'Hor-
ning in ZRPh. XIX, 184 suppone derivati in Tcu 1 u s, a i nomi afr. Gon-
dille, ,Touzille, Jacquille, Pierille che possono invece meglio essere conside-
rati i continuatori su territorio gallico dei gentilizi, cognomi e nomi singolari
celtici e latini in duos, -Ears, -n.,Lrus, -A, v. Holder, II, 31-33.
' Cfr. per un parallelo lo sviluppo di -um) < -MGM (v.s. id.).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 571

(Faventinus, Fidentinus, Florentinus, Placentinus, Pollentinus, Po-

tentinus, Valentinus) et a personarum nominibus derivata esse
possunt (cfr. titulum Regii Lepidr, in quo tres fratres vocantur
Fiona, Florinus, Florentinus, CIL. XI, 958)", ea nomina in
-inus, -ina, que ducta sunt a nominibus, personalibus, ita
fingi solebant ut patris vel matris cognomini suffixum illud
adderetur" 1, b) MARINUS, MARTINUS, MAURINUS, cogn., De Vit. ; c) d.
Morinus, BSSS. IX 2, 44. 1206, NP., Vullelmus de d. Morino
de Marcenasco, V, 229. 1268 = Villelmus de ser Morino de M.
V, 207. 1250-58. Willelmus Morinus, V, 242. 1255 CP. d)
a) Petrinus de Toscana, BSSS. VII, 52. 1207 ; Perrinus de Wata-
rello, IX 1, 124. 1219, NP. ; Perrino, Perino, CP. ; de Perrinis, a.
1582, Busano, NC. (3) Gorrini, NC., < GRE1GORIUS, y) Pedrina,
Perina, Perlini, CVE. 148 < PETRUS ; Grigolin, Gorini, CVE. 141..
I.OLIJS, -E-OLUS, c) a) v. S. AUREOLUS, CAPRIOLUS, CERIOLUS,
FLAVIOLUS, *BELLICIOLUS, y v, s. COMENCIOLUS, d) a) ad Moglarn
[< *mollia regione di prati acquosil de Fazzolis, s. XV1,
Fassoli a. 1760, Villanova, NL. < NC. < BONIIFATIUS; v, s. MERCU-
RIUS, VENERITJS, MEMORIUS ; y) FaCCioll, CVE. 132 < BONIFATIUS ;
Donavlo e DonazzOn, Donazztin derivati secondo l'Olivieri
CVE. 159 dal .NP. Donizzo, AGIIt. X, 387, supposto germanico 2,
anziche da *Donatiolus, DONATIUS, DONATIANUS, Otto, o c., p. 882 sg.;
Fe611, Fyolus, Feulo CVE. 145 < MAPHEUS ; Briciolo CVE. 133 <
BRITTIUS ; Fiorioli CVE. 137 < FLORIUS; Mitioli CVE. 136 < AEMILIUS;

1-011 nei comparativi, v. s. *B ellatio r, BELLUS.

Tscus, v. Grandgent, o. c., p. 34, Holder, II, 78 ; sosti-
tuisce -Taus ed -ENSIS b) SYRISCUS, SURISCA CIL. III, 2126, cfr..
syricus siriaco" SYRIACUS, SYRASCUS Dessau ; TAURISCUS, Dessau,
Cfr. TAURICUS TAURI F., Dessau ; LARISCUS e LARENSIS, Dessau,
d) a) Morisco, a. 1762, Favria, CP. ; Pian Moresca a. 1827,
Ribordone < MAURUS, cfr. MAURICUS, Dessau ; Bonesco v. S
BONUS ; Silvesco v. S. SILVUS ; 13) de fonte Bonescha <Bonus BSSS.
XLV, Index ; Atenulus de Bardonisca, BSSS. XLV, 294. 1254, oggi
Bardonecclzia; Monfegrezisco BSSS. XLV, 160. 1171 < GRAECUS ?

I Vedi anche s ds, ThIls.

1 A sua volta Donizzo DInizzo, secondo l'arbitraria accentuazione
del Bianchi, v. pag. 523, n. 3) continua DODMITI119, -icrus, Th11.

www.dacoromanica.ro
572 G. D. SERRA.

Or a e ci?; ecoheret immalclesca' BSSS. XL, 4c.'. 1192 < EmihiljI

fem. F6rst 1 778 ; y) -esco (S. Maria Maddal. di Crefanesco) suff.
eccezionale 1 Clivieri, Saggio cit., p. 61.
IS (focativo plurale), v. S.
.MMUS, -A, V. p. 521 e 543.
ITIUS, v. s. toms.
ITTUS, A, 2 <? -ttso; d) a) Perrotus f. Perreti de
I Un secondo caso di -eseo ed ancora per un nome locale : Redon-
idesco, ai confini del territorio lombardo-veneto, vien raccolto dall'Olivieri nel
Saggio cit. p. 108 s. Redaldo. All"eccezionale' rarit di tale suff. nel territ.
veneto si contrappone la sua frequenza nel territ, piem., toscano e del Lazio;
cfr. Salvioni C., L'elent. volgctre negli Statuti latini di Brissago, Intragna e
Malesco, Bellinzona, 1897, p. 12, n. 1; Plano Baminisei, rem Guinisri, Viterbo,
a. 1263 v. P. Egidi, o c , p. 92, magistro Honticeseo Iacobi Homicesci Viterbo,
sec. XIII. Egidi, o. c , p. 103.
2 Sull'origine tuttora ignota (v. Meyer-Ltibke, Einfln p. 203, Grand-
gent. o. c., p. 27) del suff. di LUNITTUS, Holder, II, 83, Noinnrros, su
moneta merovingica, Holder, 11, 759, TULITTA, SUAVITTA, LIVITTA, POLLITTA,
CALLITTA, DOMNITTA, femm., ABITTA, NEVITTA, masch , fatto derivare da -Tt u-
1us< u s (ma vedi la obiezioni mosse dal Meyer-LiThke, o. I. c. a tale
ipotesi dell' Horning), dall'etrusco (Schulze, o. c., p. 77, n. 3; Lattes E, in Atene e
Roma,XIII, 133 sg ) e dal germanico (Meyer-LiThke, 0.1. c., ehe ripete i Kluge,
dr. Schnfeld. o. c , p. 127, s. CHARIETTO comes utriusque Germaniae" sup-
posto da haria coll'aggiunta del suff. ipocoristico german. .*etto che appare
nell'unico esernpio citato, ma che tralucerebbe, secondo it Kluge, ivi cit.,
nell'aated. Heinzo, Cuonzo e che sarebbe anzi la forma propria occidentale
germanica parallela alla orientate germanica -ITTA masch. di NEVITTA origine
barbarus", Schnfeld, 172, FltAvITA, Schnfeld, 92; vedi s..ATTUS) una qualche
Ince pub recare ii raffronto dei nomi greci citati dal Bechtel, o. c., p. 452:
-tatrros, Calymna, s. III, th a. 63 (allato a 43011-ar, Cos , S. III, (Dams,
Calymna, s. III); 304: MALTros, Eretria, s IV, MeXirrw, Eresos, Matrauv, Eretria.
Verso l'a. 300 ; p. 94: BITTOS, s III ; p. 396 : mitrros, Tegea, s. IV o III; p. 140:
46pgrrog, Eretria, s. III. Taluni, per quanto ii Bechtel, non li dichiari che con suc-
cessivi rimandi dall'una all'altra vooe, verisimilmente rappresentano forme
attiche corrispondenti * GCVOS, cfr. MAto-cra, n. femm., Bechtel, 590, Hirzel,
o. c. p. 48, 5 ; 74 ; 77 ; 78, 8 ; IVAirra, etera attica, Hirzel, 79 c dr. frigio
MeXtcraoryin, Bechtel 519 = attico MAirrovoybs, Bechtel, I. c. Similmente ii
nome Opacrra di una sch'ava a Tanagra, Bechtel 545, corrisponde come forma
attica a ep4o-o-a "tracia", Hirzel, 66, secondo l'abitudine di denominare le
schiave ga-eche dal loro paese d'origine, Hirzel, 62-70. Altri come eourros si
connettono come varianti ai nomi in -tras: 4:1Xtrag e quindi ai nomi In -trip:
-OpoPirns ed agli etnici in -rag, per cui v. s, -*cams, U. 1.
\rod come Magrrog, MEAcrra e tali in -- vrros, -1-grra, Jla stregua di me-
..?0-cros, MALava.--- MELISSUS, MELISSA, Dessau, ci.11ato a MELITENE., -TINA, TO, Dessau/

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME IMUIANO 573

Campis de Trauersella BSSS. VI, 36. 1279 NP.; Perretto, CP.;

-a, CM.; Peretis (< [de] -is) NC.; y) Peretti, Pedronetto CVE..
148 < PETRUS.
TTUS, -A I b) MELLITUS, Otto, 804; LAETITUS 'a laeto ut
BONITUS a 13ono' Otto 798,. PINITUS a pinu 'tit sit pinu similis'
Otto 819, SALITUS 'a sale' Otto 840 ; PEDITUS 'a pedibu s' cfr .
p ed a tu s Otto 818, PETITA Otto 818 ; STABILITA, cfr. STABILIS, STA-
BILIA Otto 847; NONNITA `a nonn o', Otto 810 ; NERITUS e NERA-
TUS ,a neru m' (osco) fortitudo" Otto, E09; ()PITA, cfr. opt i o,
optimus, Otto 812 [o da opes?]; CARITUS, lat.? 'a carus' 2 ?
Otto 766 c) p) ? m. Albiti filio bone memorie Boniti' a. 988, v. s.
BONITUS T`-' d) p) ? 's. m. A lbiti filio bone memorie Boniti' a. 989 v. s.
ALBUS, y) hellio 3 e Belliato abbellito" CVE. 221.
*OCcuS, V. S. AUCUS.
0, -ONIS e -US, -ONIS: FIRMUS, FIRMONIS BELLUS, BELLONI;
v. Grandgent, o. c , 362 e cfr. -HAUS, -ILIO n. 1 ; -INIUS, -INIO, n. 1_
ONTIUS in voci d'origine greca, b) DRACONTIUS, cogn.,
Dessau, cfr. Ap6:xcov, Bechtel, o. c. p. 141; GERONTIUS, -A, n. sing.,
Silvagni, cfr. repwv, Bechtel, o. c. p. 107; LEONTIUS, -A, cogn. e
n. sing., Dessau, Silvagni, cf. AsOntoc, Bechtel, o. C. p. 277;
LYCONTIUS, n. sing., Holder, II. 212, cfr. Aintwv, Bechtel, o. c.,,
riuscivano a -iTTUS, -ITTA, donde un esito romanzo -etto, -etta ; cfr. gli esiti
di =tcro-a: Ow-Duo-act, pytho niss a, GERMANISSA, duchessa, contessa (v. Grand-
gent, o. c , p. 27) e ttpuo-o-os >a bissu s, racwrop >talent um, fictrno-/La >
baptism a battsimo" (v. Grandgent, o. c., p. 87).
1 L'Otto nell'opera cit. non si occupa dei casi in cui i nomi in -HUB,
invece che da un nome comune, dipendono direttamente da un nome proprio .
e col significato di affinita di sangue, derivazione genealogica, come risulta
da quest'esempio : V. f. L. VIRILIENUS L. f. OUF. MASCELLIO VI v i r gratuit.
e t APINIAE PUPAE uxo ri [e t] MASCELLITAE f[iliae], CIL. V. 5311, Como.
2 Cfr. fr. chri, -e, prediletto, -a" (chrir prediligere"). All' esten-
sione di -Tt u s va riferita l'origine del valsugan. Campio, Campielo (Prati
o. c. p. 71), venez. Campielli, (v. Olivieri, Saggio cit. 252), roman. Campitelk
uno dei 14 rioni di Roma (v. G. Baracconi, I rioni di Roma, Citta di Castello,
1889, p. 451 sgg.), sardo Campidano. Cfr. apiem. campita terra terra cam-
pestre, a campi": perticas iugeales ubi dicitur Cornaledo amplas
campitas terras in predicta canonica santi Euasii..." BSSS. XL. 2. anno 988,
3 Cfr. spagn. bellido hubsch" <*b e 1 1Tt u s, Meyer Lake, Einf. HI p,
204. Quanto ad -ITTUS, -A, supposta riduzione nella pronunzia fanciullesca
di un originario -TTULUS, A (v. Grandgent. o. c., p. 27), v. s. id.

www.dacoromanica.ro
574 G. D. SERRA

-p. 239 ; c) af3) Leontius, v. S. LEONTIUS ; Ligoncius, BSSS. XLV,

sec. XIII ; y) Lionzo, Lionclo, CVE. 142 d)13) ? Elison Elysonf,
t, BSSS. XLV, 84. 1101-1132; Elisontius, ibid., 277. 1230 1.
ONTUS e -ONTA. 2, masch., BARONTUS e -ONTA, Pardessus,
Dipl. a. 631, 739, v. Holder, I, 351 sg. ; c) y) Baronti 3 CVE. 156;
Lionto, -tolo, CVE, 215, n. 1 d) y). Maronto 4, CVE, 215, n. 1.
OR (nomin.), v. s. PASTOR.
Oit in nomi astratti usati quali cognomi b) AMOR, FAVOR,
NITOR, BIGOR = VIGOR, Dessau, cfr. VIGOR, vescovo ci Bayeux, S.
VI, v. Longnon, o. c., p. 445 ; c) y) Vigori, NC. trent., v. Lorenzi,
Tridentum VI, 1903, p. 424, cfr. 11 NC. bologn. Vigorelli
,d) cc) Nasapor = domina Sapor, NP., v. s. *SAPOR ; Rubat-Baleuri
[baloril Corio, NC. < *Bellori 5, NC. < Bellore, C. o NP., Or.
l'ital. bellore bellezza" (> Bellorus, Belloro NP. toscano, regi-
0 da -uNcrus di nomErscrus, cogn. vir., CIL V, 2, 7448 (cfr. nom-micro,
-cogn. vir., Dessau, h o mu nc ulu s, ho mul I u s) cui risalirn -onzo di
Bellonzi < Bello, CVE. 221; Spaolonzi < Paolo, CVE. 147; Caroncino <Caro,
NP. CVE. 224; Baroncio, NP. < Barone, CVE. 156 ed ancora Alonci (genit.)
BSSS. LXXVIII, no. 53, a. 959 < ALLO n. singol. vir., Th11., frequentissimo
mile carte mediev. piem. allato ad Allione < ALLIO, v. Holder, I, 95 ?.
2 Riduzione latino-volgare di voci in -o, -owls esem plate su Al
COP, OPTOS,
'OPTa. (cfr. Kiihner R. Ausfithrliche Grammatik der lateinische Sprache, 2-a ediz.
Hannover 1912, I Band, p. 210), e - mop declinato ora in Vopros ora in
Vopos (v. Bechtel, o. c., p. 277), onde da BARO, -OBIS (Holder, I, 351)
s'ebbe -ONTIS, -orrus (cfr. ARAPS e ARABUS > ital. arabo, ELEPANTIIS, Dessau)
e -ONTA (cfr. lamp a d a, lat. volg., < lamp a s, buxid a, lat. volg., <
py xi s, Grandgent, o. c., 356, 367. e REW. 6892). Pin direttamente tali
formazioni possono risalire a voci latine introdotte dal greco quali LEONTAS
(genit. in 'AB, come per ANDREAS, THOMAS, V.S. -AS, -ATIS) e *LEONTUS < A4ovros,
Bechtel, p. 277.
8 Cfr. Bianchi, AGIIt., X, 367: Baronta, nomin , -onte (a. 713) e -ontani,
gen., (a. 731), Barunta nom., e -unti, gemt. (a. 850)
4 cfr. Bianchi, AGIIt. X, 380: Maurunte, gen., a. 769; Bruckner 284:
Mauronto, -ontus, -unta, Morontus, .Muruntus.
5 Cfr. l'ital. (pistoiese) giallori persona dal viso giallo <ital. giallore
giallume, itterizia` (Petrocchi); canav. duldri e duldria indolenzito, -a",
mdicesi pin spesso del ventre, sofferente ancora di dolori sordi dopo
passate le doglie" s< duldri ,,dolori (plur.)", esito italianizzante usato con
valore assoluto in frasi pad alle italiane l tat dulri e tutto dolori" ed in
altre simile e pin recenti, quasi italiane, sun dulori sono dolori, guai";
iesino bruttorio dicesi di persona brutta ma simpatica", V. Archivum Ro-
manicum IV, 214 < bruttori (plur.), cfr. l'aital. bruttore nbruttura".

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 575

strato dal Flechia e citato dall'Olivieri CVE. 131, n. 3); y) trent.

Brunoriusl de Oriolis, a. 1516, NP., v. Lorenzi 1. c., Brunoro,
-ori. CVE. 133 < *brunore brunezza" o < Brunor, eroe bret-
tone; trent. Bellori NC., v. Lorenzi, I. c., veron. Bellorio 2 CVE.
131, cfr. l'aital. bellore (come sopra); trent. Grandori, NC., CVE.
226 cfr. l'aital. grandore grandezza" e piem. granddri gran-
(lone, spilungone, uomo fuor di misura, grande e disadatto" 3.
ORIUS, V. S. -oR, n. 2.
ORUAL (gen. plur.), v. pag. 533-535.
OSITS, -A, v. Otto, o. c., p. 879: DATOSUS, MAXIMOSUS,
IULIOSUS, AELIOSUS, p. 888: FRUCTUOSUS, p. 903: mussosA; CAROSUS,
Th11., VENERIOSUS, A, cogn. e n. sing. Silvagni, BONOSUS Th11.;
cya) Venerosa, V. S. VENERIUS ; y) Bonoso 4 NP., CVE. 222 ; Ca-
rosus 5, s. XI, CVE. 224 d) cc) Giacosa, 1779, Colleretto P.,
CM. < IACOB n. bibl.; y) Curtosa -taso e Curto, NP., CVE. 224
e 140, n. 1; Mengoso < Mn(e)go < DOMINICUS CVE. 135 ; Bon-
taoso CVE. 222; Andreosi CVE. 130 < ANDREAS ; Zandso CVE.
140 e ibid., n. 2, < IOHANNES.
UM, -A (gr.) e -*TiTTUS, -A. b) 1\1"tx6rc-ccq 6, Taranto, a.
1 Mi 6 dubbio se tale NP. dipenda da *Brunori NC., forma di plurale
coesistente forse gi sul luogo, o voglia essere una restaurazione in -Orio di
un volgare -6(r)e. In quest' ultimo caso s'incontrerebbe fortuitamente colle
formazioni onomastiche in -mugs della tarda latinit, quali CA/cm:Atm; n. epis-
-coporum, Thll., (cfr. CANDOR, n. equi, cando r); ARBoRrus, Thll, (dr. ARBUSCULA
e a r bo r), LITORMS (e -Erifus), Dessau ; in -lizrus quali LIGURIUS, Silvagni,
(< MOUS e LIG1TR, Dessau, (Zatius, genit.) > Ligorio, CVE. 142.
2 Da Bellori (i) NC. e NL. sui Monti Lessini CVE. 131 n. 3 o da Bel-
lore NP. ?
SU Vivorio, NP. trentino, Lorenzi I. c., v. pag. 520 n.
4-6 L'Olivieri rimanda 13onoso al Bonus-o del Bianchi, v. p. 524 e per
Caroso sospetta, pur sulla scorta del Bianchi, AGIIt. IX, 433, un derivato da
.Caro raccorciamento di Liutceuri, NP. german.
6 II Bechtel, o. 1. c., raffronta tal nome col tessal. Kx0oras, s. III --
lixedrras e cogli appellativi quali pnolrns (p. 242). II raffronto si estende a
voci quali cIuMbrar, B. 452, liXe6rras, -6ras, A7Xa6rras, B. 13, Apubrra, B. 75,
per cui il Bechtel annota a pag. 249 s. aELVdTCLS che la loro formazione 6 la
stessa di Opoistrns, BaXXfOras, AySporas e degli etnici in -ras e, come in questi,
II loro suffisso indica l'origine: Repere6ras chi trae le origini da Ilepere6s". Dal
suff. di NLX6TTC(S` tarentino e di altre voci affini, sempre coll' identica funzione
indicata, deriver& il suff. romanzo -otto che lo Zimmerman in ZRPh. XXVIII
343, suppone essere una forma parallela di 73t u s come -A ttus e -I ttus
lo sarebbero di 7.tus e di Tt us.

www.dacoromanica.ro
576 G. D. SERRA

360-300 d. Cr., v. Bechtel, O. c. p. 3351; (Draw-roc.; -Unceg, -c.koc

B. 452 sg. e Mcip[turczo;, in Assus, Papir. Amer. School, 1, 78,
no. 68, B.453; ,---.- d) ce): Perrotus filius Perreti de campis de
Trauersella, BSSS. Vf, 396. 1279. NP.; de Peroto, a. 1440,
Perotto, 1760 Cirie, CP.; Protti, S. Carlo, NC.; Cantone Perotti
Castellamonte; Pratum de Perrottis sive Pratum longurn, a. 1646,
Sparone, NL. (< NC.); y) Perotti, Perotinus, CVE., 148 ----,PETRUS.
C113IDLU e - ABOLU, -IBCLU, v. s. -Ic(u)Lus, n. 2.
UCCUS 29 -A allato di UCUS, -A (celt.) in cogn. e n. sing. dr.
-UCCIUS, -A, -UCIUS, -A (celt.) in n. gentil.; b) CARATUCCUS e -ucus,
Holder I, 774, LITUCCUS, CIL. XII, 1393 ecc., v. Holder II, 247,
LITUCCA, cogn. mul., CIL. V. 7E27, Chianoc (Susa) Holder, I. c.,
cfr. LITUCCIUS, -UCIUS, Holder, 1. C.; ADLUCCA, n. sing. mul., CIL.
XIII, 80, Holder II, 1669; MHUCCA, cogn. mul., CIL. V, 1355
Aquileia ; dr. Holder, fasc. 17,12 s. -uc c o, con nomi propri
e comuni 3, -ucco(n), -ucci, -uccio e -ucio. ,---, d)
ce)Perrucha4 de Putheo, BSSS. V, 212. 1251, Martino Per-
rucha de Bolengo, VI, 406. 1283, 424. 1291, a Petro Perrucha
de Fraxineto IV5 39. 1387, P, a. 1558-62 Pont, Perrucca a.
1684, 1678 Ronco, a. 1655, 1681, 1670, 1664 Locana, Perucca a.
1 Notevole la coincidenza della attestazione del suff. .thrTaS nello stesso
punto geografico noto per la preziosa attestazione di tatani nel III sec.
(v.s. -A, -Axis, masch.) tuttora vivo nella parlata locale sotto la forma attang
padre" REW. 8596 t a t a. Non ho qui per ora la possibilia di conoscere
la diffusione ed il significato morfologico di nomi e cognomi ital. meridion.
quali Aliotta, che se fossero maschili all'origine loro conserverebbero traccia
diretta del -thrtas di Ntx6r7-as, tarentino. Cfr. tuttavia Barutta Haus Barucci in
una carta toscana dell' a. 772 e Barutulli, a. 761 in un'altra del 767 (v. Bianchi,
AGIlt. X, 367) se, come in Barunta, Marunta (v. s. .01,171:Ts, n. 2 e 3), la u tra-
scrive un' o.
2 Cfr. SENNAUCUS, SENACUS, EUCUS. OCUS, OCH (v. s. AUCUS) e sENucus,
-ucrus, Holder II, 1503 sg., il brettone -Tic (v. 8. ACCUS) e v. Holder, fasc. 17,
12 s.*caluccos (cfr. *calluacos), *gabluccos (cfr. ligablacos).
Sull'estensione a nomi propri con base germanica o di supposta origine
germanica v. Forst.% 299 sg.: Baducho, Crapucha, Helucho, Epuhho, Harucha,
Lantuch, Liubucha, Namucho, Nappuhi, Suanucho, 7 abuke, Werducha, Zunducha
e Purucca, fern., Hirst', 294.
3 Cfr. piem. pliik peluzzo, minuzzolo", pliticd piluccare", REW. 6506
*p ilficcare [? invece di ii-c c a r e] ; Piluccus, cogn. viterbese, a 1288, v.
P. Egidi, o. c., no. 357 ; ital. cocuzza e zucca < cucutia,*cucutiucca.
4 Cfr. fr. perruche Afemmina del perroquet", REW. 6449 PETRUS e 6250
parochus [?].

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL GOGNOME ITALIANO 577

1683 Campiglia ; P-, forese di Donato Biellese, a. 1764 Borgo-

franco, a. 1750 Rivarolo, a. 1762 Favria a 1781 S. Benigno, s.
XIII S. Giorgio a. 1678 Cuorgne, a. 1739 Ciconio, Peruca, a. 1719
Ronco, a. 1786 Valchiusella, Peruclza, a. 1743 Salassa, a. 1683
Salto, a. 1743 Leyni, a. 1719 Alice; Pruca di Macugnano, a. 1741
Vialfre, CM. ; Perruccati, a. 1702 Borgiallo, -ato, a. 1749 Colle-
retto C.; de Perruchato CStC. a. 1553-98 S. Giorgio ; Perm-
chionel, a. 1760 Cesnola, Peructzione, a. 1802 Carema, CP. <
PETRUS ; fi) Bauducco, CP. < Baldo, NP. germ., Frst.1 204;
y)Bellaco CVE. 221 < BELLUS ; Bertucco, CVE. 157 ( Berto, NP.
germ.; Barducco < Bardo, Frst.11 247, CVE. 155.
IJCIUS e UTIUS in gentilizi : ALBUCIUS, CATLUCIUS, CATUCIUS,
ecc. Th11., MINUCIUS, -uTrus, Dessau; v. Holder II, 977 e fasc. 17,
15 s. -ucrus in eKurznamen', s. -um, -A ; in cogn. e nom. singol.:
b) PETRUCIUS, Syrnm. epist., v. Holder, II, 977, MARCUTIUS, a MARCO'
Otto, o. C., p. 897 ; MANTUTIUS, Otto, ibid., VERUTIUS, Otto, 932 ;
c) ct)p) Perucius BSSS. XLIV 14. 1076, NP., Peruzzo, Pruzzo,
Perruzzone CP.; v. s. BELLUCIUS, BONUCIUS, ALBUCIUS y) Bellussi,
CVE. 221; Albuzio CVE. 219; Peruzzo CVE. 148 ,---, d) cc) v. S.
cARus; Mussus, a. 1263 < lacoJmucius < IACOB, n. bibl.; (3) Aurttc,
Aurucius e -utius, BSSS. XLV, a. 1063 ecc., cfr. AURICIUS, Sil-
vagni ; Ardutio, XLV 162. 1173 < Ardo, NP. germ. Forst.1 606 ;
Ugufonus, Utzonus, Ugutio, Usso, Hucio e Uconetus Uguccione"
frequente nelle carte canav. e piem. < H(c (aated.) Ugo" ;
Franchucius f. Miglioris de populo Sancti Angeli de Rovezzano,
CdBobbio, II, 95, < Franco y) Balduzzo CVE. 259 ; Comussi
CVE. 139 ; Candidussio, Candussi, CVE. 133.
UC(U)LUS, v. s, ICULUS.
OLUS, -A in cogn. e. n. sing. usitatissima in Africa
nec rara in titulis Gallicis imprimis posterioris aetatis", quae

1 Questo ed il seg. possono essere da *Petrucc(o)lone, *Petruccljone o

da Petrucca colla palatalizzazione della ..cca (Za), se risultassero antichi sul
luogo indicato al confini della zona a parlata franco-provenzale valdostana.
2 Cfr. Bianchi, AGM. X 352 : Oggi il suff. -iccio 6 comunemente poco
o punto applicato a nomi personali ed in luogo di esso adoperasi -uceio che
pia parcamente era usato fin dal sec. VIII, per es.: Wallucci, Gallucci, genit.,
(a. 782), Domnucio, e -utio (a. 980), -uccio (a. 1018). ,

www.dacoromanica.ro
578 G. D. SERRA

fingi solebant ... ex patris vel matris cognomine" I Schwab,

o. c., p. 714 sg. b) DOMINULUS, DIODULUS =-- ? THEODULUS, CRISPU-
LUS, CONCESSULUS, DONATULUS, ThIL; PRIMULUS, -A, Dessau ; c)
a) V. S. PROCLUS, -A e PROCULUS, -A; DATULUS, URSULA, THEODU-
LUS, y) Dadolo, -ulo, Daulo, NP. e Daelli, NC., CVE. 195 <
DATULUS, ThIl. ,---0d) a) Cintano, v. s. HYACINTHUS; Peracollus2 BSSS.
XLII, a. 1227, Preacollus de Clauaxio, XXXVI, index, Chivasso, NP. ;
nobiles lohannes, Boniffatius, Secundus et Michael fratres de
Perrachiis de plebe Lirami a. 1483, de Perrachi magnifici signori
di Montiolo a. 1562, NC., de Pracio a. 1449, Perrachio, a. 1562
Ciri ; Perrachio a. 1560 Nole ; Pracio a. 1574 Valperga CP. <
Petracc(o)lo, v. s. -Accus ; Perto a. 1263 Cuceglio, NP. ?, Perla, S.
XVIII, S. Giorgio, CM. < Ptrolo ; Perruchletto s. XIX, Lombar-
dore CP. < *Petrucco o -ucca, v. s. -UCCUS, A ; cfr. Perroclolus,
-uclolus, Perrochia, -cha, fa, <*Petrocc(o)lo, -a, -occlja, -oaa,
S. -AUCUS ; Maurellus, se da MAUR-ULUS, V. S. -ILLUS ; de Bertholo,
BSSS. VIII, 156, 1277, CP., Bertolellus Gaidanus a. 1420, NP.,
Bertorello3 a. 1586 Verolengo, a. 1781 S. Benigno ; Iohannes
Bolengolus 4 BSSS. IX 1, 164. 230, C. < aggettivo patrio tratto
dal NL. canav. Bolengo y) Pievedolo, CVE. 179 ; Morlo, Moro-
lino, Morlin CVE. 145 ; Forcolin, forcellin <f ur c a [?] CATE. 2445.
1 Vedi Bianchi AGM. IX, 416, n. 1: Giova poi osserrvare che l'abuso
dei diminutivi in -ulus, -ula, come in campulo, silvula, villula, casula, terrula
aveva preso prima del mille proporzioni enormi e che la lingua andb poi
sempre spogliandosi di questo suffisso, togliendolo anche a nomi di luogo.
Basti il dire che in una carta del 761 in cento e pi& nomi di servi e serve
tra i quail Marcianula non se ne contano dieci che sian privi di questo
suffisso; il quale non era poi aggiunto particolare a nomi di schiavi, poiche
se lo apponevano spessissimo anche i padroni. Che anche vi concorresse
una traduzione del longobardo [! I l] -to [di Bonito, -tolo <BONIT119]. -zo Idi
Bonizzo <pox-fill:Is]?" La stessa frequenza di nomi pers. in -ulus, -a si
avverte in tutte le raccolte di documenti dell'alto medioevo relativi all'
Italia Settentrionale.
2 Circa raccento dimostrato qui come in altri numerosi casi dalla
grafia tradizionale suite carte medievali piemontesi del raddoppiamento della
,consonante, dr. Grandgent, o. c. p. 85 : plypu s, polippu s.
a Collo scambio dissimilativo di l-1 in r4 promosso dalla r del tema.
4 Cfr. il NP. aviterbese Viterbulus Carpini .. , item Viterbuccium fillum
suum", v. P. Egidi, o, c , no. 189-a, a. 1253.
6 Per quanto siano frequenti le attestazioni medievali del n. pers.
Furculus (nelle carte toscane: Casa Furculi in Massa Tagiani, a. 722, Fur.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 579

CINCIO, V. S. -ONTUS, n. 2.

URIUS, v. s. -OR, p. 575, n. 1.

UTIUS, v. s. -UCIUS.
TITUS, V. 0110, 0. C., S. ACUTUS, ARGUTUS, ASTUTUS, CORNU-
TUS, COSSUTUS. -UTIUS, VERUTUS, -UTIUS, NERUTIUS (all. a NERATUS),
PILUTUS (all. a PILATUS) ecc.; v. Holder, o. c., fasc. 17, 56 s. -UTUS,
-A e cfr. Bechtel, o. c. p. 621 s. -UT%, Onl; : s'AvSputcn, claausoc,
Ocipoutog, lie-fccAkric; C) CO V. S. CERUTUS, y Cera, Cerutti CVE.
224 d) ct) Belluto, V. S. BELLUS ; Valeruto (e -utto)l allato a
Valero, ambedue sullo stesso territorio di Valperga, CP.; Berruto
(e -utto, -0 all. a Berra, CP. ; Morrutus, Moruto (e -utta, -uttO
CP. MAURUS, ; [3) locus de Brenudo, CAst. n. 849, a. 1204, clan
stessa base del NL. Brenecium, oggi Bernezzo, e dei cogn. Berno,
Bernone ; Boiro (Botro") di Oiacola, a. 1797. Frassinetto, NL. <
JACOB, 11. bibl. ecc.; y) Berta all. a Bertone, Berti ; Bolda all. a
Boldin, Baldus CVE. 258, 155, 157, Vecelluto all. a Vecelli, -io,
Uecellus, CVE. 166 ; Avezuto, Veza; Provezai (i) CVE. 219 ;
Zanato < IOHANNES CVE. 140 2.

colo servo, a. 775, Furculu, a. 793, v. AGIIt. IX, 428, e ibid. n. 1; venete :
servo uno nomine Furcolo", C. Cipolla, o. c. p. 54, a. 790 e no. 12, s. VIII,
Treviso) il Pieri, o. c., p. 346 ricava ii NL. Forcolese (S. Bart. in) da f urca
(mentre noto l'uso del suff. -ese con aggettivi in unione a sostantivi espressi
o sottintesi, usati quelli a denominare individui dal loro luogo d'origine,
fondi rustici dal cognome del proprietario e localit da quell' elemento
topografico che prevalga per il numero o per la specie tanto da caratte-
rizzarne ii luogo) richiamando in nota ii n. pers. Furculo probabilmente da
Fulcolo, 1olco, congettura arrischiata non soltanto per la fonetica toscana,
ma anche per la storia, perch6 Furcolo, come s'6 visto, nome non di
guerrieri e di germani, ma di servi, di quella classe cio6 che conservava pi
aI sicuro da ogni invadenza straniera ii suo tesoro onomastico tradiziona'e
Furculus raffrontato coll. aital. forcolo instrumento villereccio" pub far sup-
pore un sFuRcumus, nome di servi denominati, come SARCULO, Dessau. cfr.
sarcular e. REW. 760; SARPUEUS. Silvagni, cfr. s arper e, REW. 7612,
dagli instru-
.RUSTICUS, ARENTARIUS, ASINARIUS, BUBULCUS, ARATOR, Thu., ed altri,
menti, dal luogo o comunque dal genere delle loro occupazioni.
1 Come ato (v. s. -AM), -uto venne talora trascritto -utto, contro un
esito volgare in -ii (dr. il NL < CP. : Prato moruto, a. 1582,r Morutto, a.
1791 [mora] Busano) e per vezzo letterario pronunziato anche "tit.
2 All' Olivieri, CVE. p. 258 e 155 n. 2, 157, pare the -11, rifletta un
.anteriore -olo, -oh e si richiama al suo Saggio cit. p. 112, ai nomi locali
Fenegazzic, Colfrancih = Colfrancudo sec. XII, Regenzudo a. 1303, Rigonzuoli,

www.dacoromanica.ro
580 G, D. SERRA

Dai pochi I esempi addotti nell'elenco che precede emerge

tuttavia l'importanza dello sviluppo morfologico di numerose basi
onomastiche quali GREGORIUS *Grelgoricius, *Grejgorinus,
Grekorentius e tale sviluppo costituisce di per se un
nuovo indizio della vitalit e della variet morfologica dere voci
proprie latine colle quali dovatero un tempo coesistere voci
nuove medievali (Bertus) ed altre gi latine ma piit recenti e
prive ancora durante ii periodo romano di quelle forme di cui
le une e le altre si rivestiranno pia tardi nel medioevo e talora
con quella stessa irrazionale appropriazione nota, ad es., per
i nomi in - OSUS, PRIMOSUS, MAXIMOSUS e *lohannosus, tale ancora
per altri in -ENTIUS (< -ENS dei participi presenti : GAUDENS,
GAUDENTIUS) : MAURENTIUS (< MAURUS), MAGNENTIUS (< MAGNUS, dr.
FLAVIUS MAGNUS MAGNENTIUS Aug. et tyrannus a. 350-353), *Petren-
tins e simili.
L'analisi che precede delle vie tentate per sorprendere e
dimostrare la continuit dell'onomastica latina in quella romanza
sul territorio del Canavese e di zone limitrofe deve qui troncare
ogni piit minuta discussione dei numerosi problemi connessi
all'argomento degli studi onomastici. Taluni verranno ripresi in
nota nel corso del lavoro, talaltri rimandati allo studio dei susse-
guenti capitoli dell'onomastica canavesana (e piemontese) 2
-zoli, -Roganzudi a. 1233, per i quali sospetta un -zbli con dileguo di 1 ; e
quindi con la metafonesi di 6 e la caduta di .0. Certo pere che questa spie-
gazione incontra difficolt (cfr. plur. fi6i, figazza e non altrimenti) n soddisfa
una ipotetica progressione di -azzu6i > -amnia > -azzii. PiO facile sarebbe
derivarlo da -zetto . . .". Di contro alI esito sicuro i volgare, diffuso a nomi
personali e locali, la trascrizione in -olo ed -oh per il plurale (trattandosi
di nomi locali denominati dal consortile famigliare cui spettavano quei poderi),
appare come un tentativo di falsa restaurazione letteraria dello scriba inteso
a svolgere in -oh, eolo un esito volgare .14: come fosse da -olj e non da -u(d)i.
Pochi e forse non cosi evidenti come avrebbe cotnportato l'argo-
mento e quail un pi largo uso delle fonti onomastiche medievali avrebbe
potuto dare. Dei 96 voll. di documenti, cartari, statuti e fonti per la storia
medievale piemontese pubblicati sinora nella BSSS. non ho avuto a mano
che pochi, quel soli che si riferiscono direttamente al Canavese e pochis-
simi altri.
2 Sul tema dilettoso degli accorciamenti di nomi propri sviluppato fra.
altri dal Bianchi con arguta fantasia (dr. in AGM. X, 373 a proposito di
Florini filii qd. Floriperti la nota che Fiore e Fiorino siano accorciamenti
di fi erdinando mutato per etimologia popolare in I ior-di-Nando e ibid. a pro-

www.dacoromanica.ro
 PER LA KDRIA DEL COGNOME trAIAANO 591

Pertanto, se da questa ruvida trama di fatti e d'idee s'espri-

me un qualche senso nuovo della storia di Roma, che disveli
senza illusorie apparenze i tratti emersi della tradizione onoma-
stica latina, esso s'aderge verso il vero rasserenato nell'aspra fa-
tica dal sentimento di piena riconoscenza al Direttore di questa
Rivista, al Prof. S. Puscariu, per il delicato, paziente, assiduo
stimolo che fin sui margini stepposi della vasta sua opera cul-
turale, l ove ristagna l'acre humus del dubbio, riesce a mutare,
colle virtit e colla scienza di un vero Maestro, in frutti saporosi
le bacche asprigne degli sterpi cresciuti a piante nuove e vigo-
rose. E per la larga ospitalit ch' Egli qui mi concede gli rinnovo
ii mio grazie vivissimo 1.
Cluj, 15 Luglio 1926,

posito del cogn. romano Panfili l'avvertenza che sia ,,scritto Pamphili per
rnera saccenteria e presunzione quasi venga dal greco nome ben noto" e
debba invece legarsi ad una origine teutonica di nomi quail Panfilia, a. 1158,
raffrontato con Pandolfo ! ! !) l'Aebischer (in Archivum Romanicum, IX, 1925,
p. 469) annunzia d'essersi occupato con una sua nuova fatica: Recherches
tur Vvolution du vocabulaire onomastique lucquois du Vile sicle i la fin
lu Ille. Sul tema e sul contributo particolare dell'Aebischer alla storia degli
hypocoristiques germaniques", di gran moda nei secoli IX e X" vorth occu-
parmi e riferire a parte, non appena divulgata l'opera annunziata.
t Una delle mie tantissime note esprima alla Direzione ed aitipografi
dell' 4,Ardealul" la mia gratitudine per la serena maestria che ha dato forma
son volgare all' irrequieta mia attivith e nonostante questa. H benigno, can-
dido lettore" voglia attribuire a mie sviste gli errori e le incongruenze gra-
fiche che riscontrer in queste pagine, che dalle mani dei tipografi dell' Ar-
dealul" l' opera poteva uscire perfetta.

www.dacoromanica.ro
582 G. D. SERRA

Segni e sigle d'uso pin frequente e particolare.

= identit personale fra le varianti d'un istesso nome o cognome.
topografica If 11 7)
T roprio di luogo.
a. anno.
canav. canavesano.
C. cognome.
CP. . patronimico.
CM. ,, matronimico.
CPM. )1 ambigenere.
d. dominus,
dna. domina.
f. filius, filia.
fr. frater.
I. locus, localit.
n. nome, nomen.
NC proprio di casato (al plurale).
NP. ,, personale.
NL. $, ,, di luogo.
NE. ,, etnico.
piem. piemntese.
q. quondam.
s. secolo, saeculum.
S. soprannome, supernomen
ypor. yporiensis.
Ypor. Yporedia, Eporegia, I-, = Ivrea.

www.dacoromanica.ro
 Fonti onomastiehe di maggior Imo a) middle,
b) medievali, 0 moderne e loro abbreviazioni.
a)
I cognomina", agnomina", supernomina", nomina sin-
gularia" latini sono riportati dalle seguenti fonti :
ThIl. Thesaurus linguae latinae, in corso di pubblica-
zione che per l' Onomasticon giunge alla lettera D (Dzorn).
DeVit, Forcellini, Totius latinitatis lexicon, pars. II : Ono-
masticon, ed. V. DeVit. (A o).
Dessau. H. Dessau, Inscriptiones latinae selectae, Indices,
vol. III, Pars 1.
Silvagni. Inscriptiones christianae urbis Romae sepilmo
saeculo antiquiores, colligere coepit lohannes Baptista de Rossi
complevit addiditque Angelus Silvagni auspiciis Pont. Collegii a
sacra archaeoiogia et R. Societatis Romanae ab historia patria.
Nova series, vol. 1. Inscriptiones incertae originis, Romae. Ex
officina libraria Doct. Befani, MCMXXI1, pagg. LXIV 516.

b)

Bert. a. 1263. Bertolotti A., Convenzioni e statuti pell'

estirpamento dei berrovieri e de' ladri dal Monferrato, Canavese,
Vercellese e Pavese ne'secoli XIII e XIV, in Miscellanea di Storia
italiana, edita per cura della R. Deputazione di storia patria, t.
XII, Torino, Bocca, 1871, pagg. 735-814. Le convenzioni rela-
tive al Canavese dell' a. 1263 furono ripubblicate dal Colombo
in BSSS. VIII, ai nn. 140-142, ma con gravi lacune di tutti gli
elenchi degli uomini di ciascuna terra che prestano giurarnento
dopo i loro rispettivi consoli.
BSSS. Biblioteca della Soeleth Storica Subalpina fon-
.data e diretta da F. Gabotto. (Cito soltanto i pochi volumi e le
parti di cui ricorrono pia frequenti i richiami, v. pag. 580, n. 1):
BSSS 4. IV. - Eporediensia. F. Gabotto, Estratti dal conti"
dell' Archivio Camerale di Torino relativi ad Ivrea, pp. 263-424.

www.dacoromanica.ro
584 G. D. SERRA

BSSS. 1V5. - Eporediensia. S. Cordero di Pamparato,

Ii tuchinaggio (a. 1386-1387) e le imprese di Facino Cane nel
Canavese (l386-1400), pp. 425-519.
BSSS. V, VI. F. Gabotto, Le carte dell' Archivio Vesco-
vile divrea fino al 1313, colle Bo lle Pontificie dell' Archivio Vati-
cano relative ad Ivrea ed ii Regesto del ,,Libro del Comune divrea".
BSSS. VIII. C. Colombo, Documenti dell' Archivio Coma-
nale di Vercelli relativi ad Ivrea.
BSSS. IX 1. E. Durando, Le carte dell' Archivio Capitolare
d' Ivrea fino al 1230, con un' Appendice delle principali dal 1313.
BSSS. IX 2. - F. Savio e G. Barelli, Le carte dell' Abazia
di S. Stefano divrea fino al 1230, con an' Appendice delle prin-
cipali dal 1231 al 1313.
BSSS. XXXVI. F. Gabotto e G. B. Barberis, Le carte
dell'Archivio arcivescovile di Torino fino al 1313.
BSSS. XLII 2. Cartari mlnori. V. Druetti, Le carte dell'
A rchivio comunale di Chivasso.
BSSS. XLIII1. CartaH minori. E. Gabotto, Le carte dell'
Archivio comunale di Gassino.
BSSS. XLIII 2. - G. Frola, Cartario di Belmonte.
BSSS. XLIII 3. - V. Ansaldi, Cartario di S. Maria di Testona.
BSSS. XLIII4. L. C. Bollea, Cartario dell'Abazia di Pre-
cipiano.
BSSS. XLIV. F. Cognasso, Cartario dell' Abazia di S.
Solutore fino al 1300.
BSSS. XLV. G. Collino, Cartario della prevostura d' Oulx
fino al 1300.
BSSS. LXXIV. G. Assandria, II Libro Rosso" del Co-
mune d'Ivrea.
BSSS. LXXVIIILXXX. F. Gabotto, A. Lizier. A Leone,
O. Morandi e 0. Scarzello, Le phi antiche carte dell' Archivio
di S. Maria di Novara.
BSSS. LXXXI. G. Borgliezio, I Necrologis del Cap itolo
d' Ivrea.
CAst. Codex Astensis qui De Malabayla communiter
nuncupatur, edidit Q. Sella, Lynceorum Academiae consulto, volL
4, Roma, 1880-87.
CdBobbio. C. Cipolla, Codice diplomatico del monastero
di S. Colombano di Bobblo fino all' anno MCCVIII, voll. 3., in Fonti

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 585

per la Storia d'Italia, pubblicate dall' Istituto Storico Italiano, Roma,

1918. (Altre edizioni dello stesso A. sono citate nelle pagine pre-
cedenti).
CStC. G. Fro la, Corpus Statutorum Canavisii, voll. 3., To-
rino, 1918, in BSSS., voll. XCIIXCIV (v. pag. 549, n.).
0
La maggior copia di materiali onomastici fu estratta dalle
fonti monumentali della serie (principio s. XVXX) dei catasti
locali dei 147 comuni compresi nel territorio delle mie ricerche
onomastiche e toponomastiche. Si citano colla sola indicazione
dell' anno di loro redazione e del comune nei cui archivi si
c onservano tali fonti preziosissime.
*
II materiale onomastico qui riportato spetta al Canavese, com'
stato dichiarato nel titolo di questo mio contributo, ma, come si 6 accennato
nello stesso titolo colla voce piemontesi" inclusa fra parentesi, si ammet-
tono altri nomi provenienti dalla zona attigua al Canavese, in quanto che
l'interesse di una loro attestazione anteriore o di una maggiore integriti
fonetica o di altre condizioni da far valere a luogo opportuno riesca a corn-
pletare, chiarire ed illustrate la storia del nome in parola.

www.dacoromanica.ro
 ABUND-US, -A (Th11.)1: Auundus, BSSS. XLIII1 3. 1079; A
de Upalio, LXXIX. 395. 1157 ; Avondus de Casa li, VIII. 133. 1260;
Avunda, uxor Peyreti, XLIV 295. 1253, NP; Johannes de Avonda,
a 115. 1169, VIII. 13. 1192 Ivrea; de Avunda, a. 1554 Volpiano;
Avonda, a. 1719 Quagliuzzo ; a. 1739 Vestigne, CM. ; A
(Alla Ghea 2 d'), a. 1676 Quagliuzzo NL. inus 3: Auon-
dino, calderario, BSSS. V 251. 1255 NP.; Ws (ThII.): 1- 4 ;

- 11 1 u s : Avvundulus Mellia de Robis, Avvudulo (sic) de Verali,

capitaneo, BSSS. IV5 184. 1400 NP.; Avondoglio, a. 1769 (7)5
Chiaverano, NC. (se da < olj, plur., v. s. ICULUS p. 567 n. 1).
ACCEPTUS (Otto, 749 sg.): *Aceeptab il is accetta-
bile" : Johaninus cetauilus BSSS. V. 187. 1246 (Buo) Borgo-
Iranco, CP.
ADIUTUS (Otto, 753) > 1) *A] deo adiut us (cfr. ADEO-
DATUS e DEODATUS, V S. DAMS) : Dezuto, a. 1678 Ozegna ; D-, da
Aglie, a 1741 Vialfre ; -utto6, a. 1743 Cuceglio ; Dezzuto, a. 1781
1 Cfr. abundus abbondevole" e v. Stcklein, Abundabili s-
abun du s in Archly f. lat. Lexicogr., VII. 207 sgg.
2 Ghea < gaida (longob.) punta della freccia" > piem. gaida gherone"
e acanav. ghaa, qui col significato topografico di tratto di terreno coltivato,
a figura di gherone".
5 Trascrivo col carattere maiuscolo il suff. dei derivati attestati in tale

forma dalle fonti onomastiche latine, col carattere minuscolo spaziato il

suff. d' origine latina o latino-barbarica dei derivati romanzi e col carattere
aldino il suff. d' origine romanza.
4 Cfr. Abundius beatus confessor cuius corpus in Cumana ecclesia

[di Como] requiescit", L. Schiaparelli, 1 diplomi itahani di Ludovico III e di

.Rodolfo 11, in Fonti per la Storia d' Italia, Istit. Stor. Ital., Roma, 1910, no.
7, a. 902.
5 Riporto talora incluso tra parentesi e dopo l'anno della redazione

del catasto il numero degli individui elencati sotto tale nome e censiti come
proprietari in quell'anno o in quegli anni per segnare l'importanza locale di
tale nucleo famigliare quand'esso possa riuscire a comprovare lo sviluppo a
NC del nome personale citato.
6-7 circa -utto,<-uto, v. s. .1.1TUS e cfr. piem. semiletterario akiit aiuto".

www.dacoromanica.ro
 PER LA MRIA DEL COGNOME ITAIAANO 587

S. Benigno ; Desutto I, a. 1792 Mazze; Sutto1 o Desutte, s. XVIII

Montanaro; Dezzotto2, a. 1715 Sale; Desoti3, s. XVIII S. Giorgio,
CR; 2) *D eusadiutat (cfr. vir.
DEUSDAT, -DEDIT, -DET, flfl.
crist., Th11.)4: Desaiva, castrum, BSSS. XL1V 20. 1077, Desaja,
-ia, Desayda5, Deseya, Desya, Soya ( illi de), CAst. 106. 1222
ecc., luogo presso Canale, v. CAst. 1, 305, NL < NP.
AEGIDIUS (Th11.): t.
AEHILI-US, -A (pren., n. gent., cogn. e n. sing., Th11., Sil-
vagni): ego Petronus f. q. Amelii6 qui professus sum lege uiuere
1-8-3 Falsa grafia etimologica, come se Dezuto (da leggersi -iito), De-
zutto (v. nota anteced.), .Desutto si scomponesse in De-sutto e valesse .De-
subtus [abitante, .1 di un casale o frazione a due membri, l'uno superiore,
l'altro inferiore] di sotto".
4 Tale formazione di composti verbali net suoi pia antichi esempi
DEUSDAT, -DEDIT, DET -D[ED]ET = -DEDIT V. Thil. s. v.), DEUMHABET, HABET-
3

DEUS, DEUSDONA (.< *,D0NAT, cfr. DEIDONA), Th11., contradice alla generale deli-
nizione di composti imperativali imposta dall' iniziatore degli studi onornas-
tici, ii Flechia in Di alcuni criteri per l'origmazione dei cognonzi italianz, in
Atti R. Accad. Lincei, Ill, 2, Sc. mor., 1877-8, a questa classe di composti
(v. Meyer-Liibke, Gramm. des langues ronzanes, II, 547. Darmesteter Mots
composes p. 147, Pieri, o. c. p. 338 e note ibid Olivieri CVE. 187 e note) che
riverranno, meno taluni esempi pia recenti Diotalleii, Diotaiuti, Diotisalvi, all'
indicativo anzi che all'imperativo (v. Portia C., 11 composto verbale nell'ono
mash= italiana, Torino, 19W, ove a pag. 3 e sgg sostiene un' origine dal
tempo presented dei cognomi che riproducono azioni abituali, continuative",
riservando un'origine dall'imperativo ai cognomi augurali che sono, a rispetto
degli altri, la minor parte). Un antico esempio di n. augurale imperativale
sarebbe LIBRAAURUS, Silvagni 2661, se valesse 1 ibr a a uru rn e non ii b-
r a t aurum o libra auri.
5 Cfr. af r aiue, die o aluenzent aide" (Roman de Thebes, ed. Constans),
apav. dexaya REW. 172 ad j u ta r e; cfr. Deolai, Delaidus, Diellaito NP.
Diellai, Deli, Delaini, Gelai, -can, Gialain, Ditadi Dite CVE. 195 sg.
6 Quanto ad a- svoltasi da 1-, E." cfr : priorissa Sancti Alarii BSSS
LXXXVI 70. 1211, in prato Sancti Alarii, ibid. = Monastero di S. Dario,
presso Oncino (Saluzzo, Cuneo) ; ad Sanctum Alarzum, a. 1582 = S. Rario, a.
1791, Busano e altri numerosi NL. e NP. piem. che attestano, nella loro tra-
scrizione in forma letteraria con Rib. o volgare con AI-, I'antico culto pre-
stato in Piemonte e nell'Italia Settentrionale a S. Rario (< El:MAMA secondo
testimonianze dei secoli VIII, IX e X ; Alianus e Ahetus- (Elietus), NP.
frequenti nelle carte medley. piem. e derivati dal n. biblico ELIAS ; apiem.
Allena e aital. Alena, v. S. HELENA ; dni apulionis (<domno, n' [v. s. Sapor
n. 2] Apole(d)o) de la Ture potestatis Vercellarum 13SSS VIII 147. 1267 e
Apolicus (circa lo scambio di -icus, itus nelle carte mediev. piem. v. S. -A,

www.dacoromanica.ro
588 G. D. SERRA

romana, BSSS LXX1X 291. 1112 ; Imilia, Milliard' (dat.), f. q. Agi-

noni, CdBobbio 1 452, 405; Imilia qug Pagana vocatur, CdBobbio
II 25, 26, CO, 61 ; Utile lia (sic) iugalis Oldefredi, CdBobbio 11 127
sg.; Immilla ducissa, sorella di Adelaide, la Marchesana di Susa,
BSSS. IV p. 40, n. 4 ; Emmilla f. q. Ottonis comitis de Blan-
drate quae ... Emilia . .. ex natione mea lege viv. salica, a. 10c5,
Mem. R. Accad. Scienze di Torino, t. IX, S. 11, p. 178 ; Irnilia,
vedova del marchese Balangero di Busca, a. 1214, BSSS. XV p.
)(cm: d. Ogerio de Montaldo viro q. dne. Migle, BSES. V 94.
-Anis, masch. p. 545 n. 2) not. et credend. Vercellarum, BSSS. LXXIV 245 1231
d Obertus Apolius, ciuis Astensis, BSSS. LXXIV 237. 1267 < HIPPOLITUS, tracce
onomastiche del culto piem a S. Ippolito, cfr. BSSS. LXXVIII 90 e 91. 98 ?, 92. 985 :
eccl. sancti Ypoliti in Nemenonio (Lumellogno, Novara) Cfr. aport. Aemi,
lius, Ameliz, Aemiliani e afr. Amile (Meyer-Lilbke, Roman. N amens& II. p. 39
e n. 1). Quest'ultimo NP. sans doute semitique" per il 13edier, Romania
XXXVI 345, rifoggiato come su forma origlnaria in un fantasioso aated.
"Amelizzo dal Kalbow, The german, Personennamen im afr. Reldengedieht, p.
28, ma ricondotto alla sua origine AEMILIUS dal Meyer-I...Wake, o. I. c , 6 il
nome di un santo leggendario Amelius, compagno di un sanctus Amicus.
venerati un tempo nella Chiesa di S. Albino a Mortara e la cui Vita, nota
anche da un ms. del s. XII (v. Bedier I., Les leg. ep. II, Palis. 1908, p. 172),
sarebbe, secondo il Bedier, un rimaneggiamento di pit'a fonti e della Chau,
son d' Ami et Amile (o. c. p. 190). Se l' Amelius su riportato fosse una
traccia del culto a S. Amelius diffuso dalla chiesa di S. Albino di Mortara
sarebbero provate le origini locali e la diffusione della leggenda del santo
in un periodo anteriore ad ogni influenza di canzoni di gesta francesi; lo
schietto esito volgare piem. in a- <AE ne rafforzerebbe gl'indizi.
1 II Poma in una sua recensione, in AGIIt. XVIII, p. 30, all' opera del
Trauzzi, Attraverso l'onom. del m. e , nega che il NP. Imilia sia AEM1LIA e lo
vuole un vezzeggiativo del germ. Imma ora Emma. Gli replicava in nota il
direttore della rivista, il Goidanich, che un suff. ilia non 6 produttivo nel
Inedio evo (ma v. s. Haus) e che nulla s'oppone all' ipotesi del Trauzzi, il
quale nel NP. I milia riconosce conservato per incerte ragiani il nome clas-
sico Aemilia forse della Via Emilia". E innegabile tuttavia, se tale nom e
risale ad AEMILIA, una commistione ulteriore del nome germ. Imma negli
esempi sopra addotti del nomi Emmilia, Immilla, Imilia, portati da donne di
-casato signorile, e talune legate da aderenze o da origini famigliari franco
saliche alla tradizione onomastica germanica. La forma E. , Immilia e
varianti non si riscontra ne fra i Franchi n6 altrove, manca al Frst. ed al
territorio onomastico germanico (il NP. HEMILIUs di un germano, v. CIL XIII
8316, verisimilmente vale AEMILIUS, E., colla prostesi della H, v. Schnfeld. o.
c. p. 133), ma tuttavia non sara da escludersi una origine ibrida da lama
+ ILIA (v. S. -HMIs) sino a quando non sia dimostrata con indubbi esempi
ia diffusione del n. Emilia zr.-- AsmarA. V. ancora s. ATILT&

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 589

1220, NP ; Johannes de Migla, ciuispor., IX2 86. 1282 ; Petrus

de M-, st. a. 1438 Vestigne; Jacobus de Millia, alias Vuy, de
Corgniaco, BSSS. IV3 39. 1387; Jacob de Ymilia, Bert. a. 1263,
Mazze ; Georgius de Y-, s. XVI, S. Giorgio ; Ubertinus de Jmilia,
Bert. a 1263, Miglia, a. 1780 Castellamoffie; de Ymillya, a. 1558
Pont; de Migtia, a. 1554 Volpiano; Miglia, a. 1752 Valperga,
a. 1516 Balangero, a. 1730 Ciconio, CM.; de Millio, Millius, s.
XVI, Miglio, a. 1739 Ciconio, a. 1743 Cuceglio, a. 1781 S. Be-
nigno, a. 1750 Rivarolo, a. 1594 Cirie, s. XVIII (9), Millio, s.
XVIII S. Giorgio, a. 1719 Verolengo, CP.; Miglietti (genit.), a.
1558 Pont ; .0, a. 1569 Ingria ; Millie!, CStC. a. 1582 Lessolo,
CStC. a. 1584 Rivarolo, CP.; li Megleti, BSSS XLII2 17. 1291
Rivara, NC. ; Miglietto (Campo di), a. 1684 Ronco, NL.; -a, I a.
1586 sgg. Verolengo, CM. ANUS, -A (TH1, Silvagni ; cfr.
CIL V 2 6528 Novara : AEMILIA AEMILIANA): Alanus et Me-
lianas 2, BSSS. IX1 52. 1188, _nus, credend. Ypor. LXXIV 179.
1198, Opez fr. -ni. lxi 59. 1195, = Obizo fr. Miliani VIII 26.
1205, -nus, VIII 52. 1207, V 55. 1209, Ivrea ; Emilianus de Ci-
glano, a. 1479, Iser. q. Meliano de Ciglano, a. 1487, NP.; Petrus,
Johannes Emiglanus, Bert. a. 1263 Ozegna ; Johannes de Meliano,
Bert. a. 1263 Mercerasco; ? Officianus de Maliano, Bert. a. 1263
Lusiglie, CP.; Guilielmus de Miliana, BSSS. VIII 13. 1192 Ivrea ;
Francesco Melliana, borgese di Chivasso, a. 1587, Bernardus de
Meliana a. 1530, CM. ; Megliagno (( -ani, plur.), Milleanno, a.
1649, Megliano, a. 1805 [mgtaii mariid Orio NL, < NC. ;
Momigliano3 (Rivo), a. 1802 Carema, NL. < monte Emigliano?
1 Cfr. i NP. aprov. Amilheta, Milheta, v Chabaneau C. Anglade J., Ono-
mastigus des Troubadours, Socit des langues romanes, Montpellier, 1916, S. v.
2 Qui compete un' origine dal nome dell'eroe brettone Melianus (v.
Rajna, Romania, XVII 176, n. 6), = Melians (nomin.), Meliant de Lis. nel ler-
ceval, ed. Potvin, v. 6203, Meliant le Gai nel Lancelot (v. G. Paris, Les ro-
mans de la T able Ronde, IV 257 sgg., 321) e dal n. del santo Aemilianus, cui
sorgeva una cappella ora distrutta sul luogo ora detto S. Emigliano [sari mi-
lf] di S. Benigno, forse quel s. Aemilianus, vescovo di Nantes e morto in
Borgogna combattendo i Saraceni nel s. VIII (v. Longnon, o. c., no. 1567) at
cui culto, connesso talora con la tradizione o la leggenda di occupazioni
saraceniche, risaliranno II NL. ital. Sant' Emiliano in Corsica, e i due omonimi,
l'uno presso Albugnano (Asti), l'altro a Rocchetta Tanaro (Asti).
8 Da AMMAN-US il Thomas A., in Revue Celtique, XX 433 deriva ii
NL. Montmlian in Savoia, mentre II nome analogo Montmeillien in Borgegna.
secondo Berthoud L. Matruchot L. nel loro Etude historigue et etymologi-

www.dacoromanica.ro
590 G. D. SERRA

AGAPITUS, -ETUS (Thil.)1 t.

AGATA, -ON (Th11.) : t
AGNES (Thll.): t.
ALACER (Th11.): Alacer, Trauzzi, o. c., p. 115; Alegro Fer-
rario, Allegrus Ferrarius, BSSS. XLIII4 27 e sg. 1269; Alegrus
kle Monte, habit. Arquate, id. 74. 1367, Johannes Bastardus de
,

Ratis f. d. Alegri, id. 62. 1338 ; Allegrus f. Gualberti de Terdona

(Tortona), id. 34. 1277, NP.; Bernardus de la myola alias de
Alegra, a. 1483 Cirie; ? Johannes de Legra, Leira, Leyra 2, BSSS.
XLIV 33. 1147 ecc., CM. ; d. Pellerinus de Allegris3, VIII 161.
1292, NC.
ALIUDA (Thll., Holder, I, 76)4: domina Aloa, BSSS. V 260.
1256, 253. 1255, 260. 1255, Albiano, NP.; Gua'terius de Loa, VIII
110. 1231 ; Loya, s. XVIII S. Giorgio ; Loja, a. 1760 Cirie ; Bollone
Loja, Corgiat Lola, Bracco Lojetta, Corio, CM.
ALBIANUS : nos Julium et Albertum germanos f. q.
et nepotes Alb lani [NP.1 de Albiano [NL. < ALBI -US, n. gent.,
que des noms de lieux habits du department de la Cote-d'Or, in Bulletin de
la Socit des Sciences historiques et naturelles de Semur-en-Auxois, t.
IXXXI, a. 1901, P. 326 risalirebbe al celtico XEDIOLANUM, etimo non escluso,
ra altri concorrenti : AEArnaArrus e derivati del gallico mErms, IrEmus, dal
Grhler H., Veber Ursprung und Bedeutung der franzsischen Ortsnanien,
Heidelberg, 1913, p. 129 e 212 per i n11. fr. Montmaian, -meillant. Qui
compete un' origine da *Momigliano, CP. geogr, tratto da uno dei nomi io
call francesi qui citati in nota.
1 Cfr. iuxta quoddam oratorium ipsius Nouariensis episcopii in quo
beati Agabii episcopi et Xpisti confessoris corpus quondam tumulatum fue-
rat" BSSS. LXXVIII 41. 919.
2 Come variante morfologica dello stesso cognome e per la stessa
lamigila s'incontra nelle stesse carte anche Leyrens, familia, < -engi <-ing
(german.).
3 Cfr. CVE. 192 e 219: Allegri, Aliegri, Allegranzi, Legrenzi, NC.
e Alegrano, Allegreta, NP. Cfr. REW 307 alace r.
4 Cfr. alauda allodola"> piem. loe certe donne sciattate" (Dal
Pozzo) e canav, Ma donna sciatta"; piem. l6dola, lodna allodola", ma
all' attuale degradazione semantica del nome di alauda si contrappone
l'antico significato allegorico nella Melitonis clavis citata dall' Holder, 1, 76:
Per alaudas, quae a laude nomen accipiunt, secundum illud: Quod gerit
ore melos, Ormella vocatur ; [Alauda] quod sit avis laude plena, sonare potest
significantur viri spirituales, qui psalmis hymnis et canticis spiritualibus crea-
torem suum laudare delectantur."

www.dacoromanica.ro
 PER LA MMUA. DEL COGNOME ENUIANO 591

Th11., + -a n u s (f undu s)]", BSSS. IX' 59. 11951, Albiano.

ALBUS, -I (Th11.): Leonis et Albi BSSS. V 15. 1180 NP.;
Jacobus f. Bosi Albi, IX 2 23. 1177, Petri -i, XLII2, a. 1156, Jo-
I II Gabotto conclude una sua breve dissertazione Dell' influsso del
Cristianesimo sull' evoluzione dell' onomastica nell' italia Occidentale hi appen-
dice alla sua Storia dell' Italia Occidentale nel Medio Evo, BSSS. LXII,
Pinerolo, 1911, p. 601, coll'accenno seg.: Soltanto motto pi tardi, sotto
l'azione di nuovi fattori della vita e dello spirito, germinera spontanea tur
altra categoria di nomi indipendenti dal Cristianesimo non pert') in anti-
test ad esso, ma espressione di amore e di orgoglio cittadino, se non pro-
prio comunale": Iaurinus a Torino, Vercellus e Vercellinus a Vercelli, Medi9-
lanus a Milano, Papius a Pavia, Ivoreus ad Ivrea, Astexanus ad Asti, Albexa-
nus ad Alba, Albinganus ad Albenga, Artonus Derthonus] a Tortona, Ja-
nuinus a Genova, Placentinus a Piacenza." La spiegazione sentimentale
ch' Egli ne da, insufficiente per gli stessi aggettivi patrii cittadini, male
s'accorda poi coil' umilta, dei luoghi villerecci cui si riferiscono, come all'Al-
Nano qui sopra riportato, centinaia di nomi personali poi cognomi usati nel
medioevo canavesano col valore originario di aggettivi patrii tratti dal nome
di terre rurali e di fundi" romani talora decaduti d'ogni importanza e semi-
volti dalle nuove condizioni economiche e sociali. Se in generale l'uso dell'
aggettivo patrio cittadino riproduce e talora continua la tradizione di una
Identitat zwischen Orts- und Gentilnamen" sostenuta e dichiarata dallo
Schulze, o. c , per taluni nomi d' origine etrusca (dr. voLsmar, oggi Orvieto e
vourNrus, n. gent.) pagg. 558 - 577, ma non loro esclusiva (cfr. ii NL, AECLANUM,
oggi Grotte di Mirabella al sud di Benevento, e it n. gent. AECLANIUS nei titoli
locali di AECLANUM, ad es. in quello di AECLANIAE SPENT; v. CIL IX, 1204),
e di una altrettale identit fra nomi di luogo e nomi etnici : AUGUSTA
TAURTNORITM, oggl Torino, e IAU.RINUS, v. s. id., riaffermata poi nei primi secoli
del medioevo dall' acuirsi di particolari condizioni (v. DR. III 525 sg.), nel
caso di aggettivi patrii relativi a fundi romani una spiegazione va ricercata
nel vigore della tradizione onomastica risaliente al denominatore stesso del
fundus ed alla durata ed estensione di rapporti dell' onomastica servile dei
coloni colla patronale. Collo spegnersi di tali rapporti e del sistema ono-
mastico sorb su quelli, duravano tuttavia fra la massa della popolazione
rurale di servi, liberti e liberi le tracce dell' anteriore unita ed identita ono-
mastica fra it nome dell' antico fundus e la parte del suoi coloni e proprie-
tan pii antica del luogo. Su queste tracce la comunita d'interessi religiosi,
economici e di rapporti giuridici e sociali, con cui l'economia e la nuova
societa del medioevo lega fra loro gli uomini ed alla terra ed alla stirpe
(v. pagg. 531-536 e pag. 537 n. 3), crea negli abitanti del luogo e membri
di quegli organismi sociali la corcienza d'una comune denominazione etnica
e d'una identita del loro nome col nome del luogo e tale che trova la sua
espressione nell' uso medievale del plurale coi nomi di luogo gin accen-
nato e documentato, sebbene in misura troppo scarsa per la vastith, im-
portanza e varieta di forme del fenomeno del plurale coi nomi di luogo.

www.dacoromanica.ro
592 G. D. SERRA

hannes . us, LXXIV 19, 1213, C.; Henrico -o de Pradiglono,

XLIII 2 9 1306 ; -us, s. XVI, -o, a. 1739 Ciconio ; de -0, CSt. a.
143, de .o, a. 1753 Strambino ; de -0, Albi (genit.), -us, a. 1570,
-79 Caluso; -us de Lumbardorio, a. 1448, -i (genit.), for. da Fe-
letto, a. 1439 S. Maurizio ; -i (genit.) de Engria, a, 1558 Pont ;
-1 (genit.) CStC. a. 1509 Canischio, CP.; de Albis, a. 1499 Chi-
vasso, NC. ; Alba', a. 1719 Alice, CM. ; -am (ad), BSSS. V 187.
1246 (Buo), Borgofranco ; Albetta, a. 1779 [narbrta < (t)n alb.-]
Loranze NL < NP. ;A, -anis 0 -ANUS (Th11.) : I tardi cogn.
canav. de Albano, Albani (gen.) ncn offrono alcuna sicurezza di
poter continuare i nomi latini ALBA 0 ALBANUS in quanto compete
per essi un' origine cultuale dal n. del santo omonimo o geo-
grafica dal NL. piem. Albano e forse anche Alba; ANIL'S (*n.,
sing., cfr. ALBANIUS n. gent., Th11.) : Albagmts, t, BSSS. LXX1X
337. 1142 NP. ; Philipus -us LXXX 529. 1182: Martius seu Mar-.
tinus -us, iudex et consul, LXXIV 202. 1228 = Martinus -nius
VIII 100. 1223 Ivrea ; Johannes -gnus V 187. 1246 (Buo) Borgo-
franco, CP.; -gna (Nemus de), CStC. a. 1251, -a (Monte), -a,
regione campestre sotto il ,monte omonimo su cui sorge il ca-
stello, Chiaverano ; Narbagnino, a. 1677 [narmailifil < (in Alb-,
Quincinetto ; Bagnolum, -olium, BSSS. LXXIV 192, 1224 ecc.,
ecclesia de Baignoto, 1X2 7. 1162, eccl. Bagnoli V 16. 1181, I.
presso Burolo < Al]baniolo2; INUS (Th11., cfr. CIL. V.
6777 Biella, iscriz. crist.) : Albinus 3, BSSS. XLI2 15. 1080, NP. ;
Atjbino 4, a. 1603, 1739 Vestigne, CP.; Campalbino (in), a. 1739
[kapalbth] Trausella ; Campo Albino (in), s. XVI Villanova ; Rocco

1 Compete un' origine dal nome della citta. piem. Alba, cfr. Jacobus
4e Alba, BSSS. XLII 2 a. 1285 Chivasso; de Alba, a. 1440, 1482 Cirie, Cgeogr.
2 Cfr. Pieri, o. c., p. 68: Bagnoro < Aqiummurm; Kaspers, 0. c. no.
10, p. 21: Le Bugue < Albnca centena.
3 0 saranno questo ed i sgg. tracce del culto a S. Albino cui s'intito-
lava una pieve esterna del territorio urbano di Mortara (v. Boll. stor. prov.
Novara, XII, 1918, P. 58 e dr.: plebem sancti Albini de Mortario" BSSS.
LXXIX 320. 1133) ?
4 Per altre tracce della L rattratta in re voltasi in j avanti labiall
(e dentali nel contado toscano, dr. aital. moititudine, tosc. inoitto molto".
aittro alttro". aito alto") nel territ. canaves., dr. seiva esito locale del NL.
Selva o Montechiaro di Settimo Rottaro ; munlatif = Montecalvo, NL. a Mon-
testrutto ; in .Poiverosa (Polverosa"), a. 1192, strada per Vische, Mazze.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITAMANO 593

Albino Vokalblri] Corio, NL. ; -1 t ius: s. m. Albizonii et

Ademperti seu Bononi de ... ciuitate Nouaria, LXXVIII 96. 989,
NP. ; t u s : ? s. m. Albiti2 filio bone memorie Boniti, BSSS.
XCVI, NS., II, II, 8. 989 ; --CMS o -UTIUS (*n, sing., cfr. ALBU'
CMS, n. gent , frequente nelle iscriz. liguri" del CIL V 2, -UTIUS,
n. gent., Otto, o. c., p. 857, Th11.) ; Albuzo 3 (curtis de), BSSS.
XXXVI, a. 1030, NL. ; Arbusso 4 a. 1548 Chivasso, CP. ; Albussa
a. 1683 Salto, CM. ; UCCIANUS (CIL V 2, 7907, Nizza, 6530
Novara, Th11.) o -IITIANUS (CIL V 2, 5712, in agro mediolaniensi, v.
Otto, p. 856) : Narbuzzano, (< (i)n Alb-), a. 1677, -ussano,5
a. 1783 Quincinetto, NL.
ALEXANDER,- DRIA (Th11.) : f.
ALEXIUS (ThII.) : f.
ALFANUS (Silvagni, no. 3295, cfr. i nn. gent. ALFIUS ALPHIUS,
ALFENUS, e i cognn. ALFIANUS, ALFINUS, Th11., Schulze, 119 sg.) : ego
Alphanns 6, prepositus Sancte Crucis, BSSS. LXXIX 324. 1137 NP.
ALLATUS (cogn. serv., Otto, o. c., p. 755) : Costa And,
a. 1793 Noasca NL.7
AlIABILI-S (Th11.) : mihi obvenit de Amabilene defuncta qua-
rum omnia medietatem unde aliam medietatem dare debeo ad

1 Cfr. Bianchi, AGHt., X 360 ove Albitio (letto Albizzo), tia, Albus,
Albulo, Albone, Albino sono supposti ipocorismi derivati dalla stessa base
delle voci Alboino, Alberico e affini.
2 La stessa indecisione se Albiti stia per -ti, genit., -Ices) o -tii
(< -inurs) si ha per Boniti, v. S. BONITUS.
3 Cfr. ii NP. Albucius, a. 879, Bruchner 220, ove con Albulus, Albirius.
Albo, Albeni [< Alba] vien fatto derivare dal mated, alp, ags. celf Elfe".
Invece che ad ALBUM-US i nn. sgg. possono risalire ad alb u c ium asfo,
delo" REW. 326.
4 Compete per questo ed il seg. un'origine dal NL. precedente.
5 Qui, se l'origine del NL. risale al cogn. e non ad una formazione
in ANUS da ALBUCIUS, --curcrs, nn. gent. Compete inoltre un'origine dal cogn.
geogr. di un antico possessore oriundo o proveniente da Albuzzano (cfr. de
Albuzano, BSSS. XXXVI a. 1185), 1. presso Pavia.
8 II Bruckner, o. c., p. 220 (dr. Frst.1 54 sg.) deriva ii NP. Alfano,
Alphan dell' Italia Meridionale dal mated. alp, ags. oaf Elfe", ma il fatto
che tal nome non s'incontra nel territorio onomastico germanico fuori d'Ita-
Ha non favorisce la tesi del Bruckner. Un raffronto coll' aital. alfana,
se d'origine arabica (REW. 3189 faras cavallo"), si pub sostenere ?
7 ll Meyer-Liibke in Roman. Namenst., II, 72 considera l'aport. Alatus
fra i Dunkle Namen".

www.dacoromanica.ro
594 G. D. SERRA

filii mei nomina Stabile [v. S. STABILIS] et Amabilenam .. . et prop-

ter ampliorem firmitatem et securitatis ritus gentis nostrae Lan-
gobardorum" CdBobbio I, p. 219, a. 863, NP.; ANUS (Thli.): ?
Moliane (Simon f.) BSSS. VIII 110, 1231, Ivrea, NP. femm.
AMANDUS, -A. (n. crebrum, si paucos excipis, servorum et
humillimae sortis hominum, inventum maxime in Gallia Cisalpina
et in Illyrico" Th11., "natum est in Gallia Cisalpina ... no-
men saeculo quarto quintoque in Gallia frequens fuisse vide-
tur ..." Schwab, o. c., p. 704 sg.): ? Guillelmus de Mand, Bert.
a. 1263 Rivarolo ; Mandono, a. 1797 Romano, CP. ; u in s
Adam qui uocatur Pummo f. Amandoli, BSSS. LXXIX 246. 1083 ; ?
Mandalus, XLIV (append.) 6. 1165 ; Mandenus Bassus, XLIV 91.
1223, NP. ; lacobus de Mandolo, BSSS. VIII 163. 1293, CP.; Phi-
tisius (sic) de dona [domna] Mandola, Bert. a. 1263 S. Giorgio ;
Ameotus de Mandola, BSSS. VIII 156. 1277, CM.; Mandolino, S.
XVIII S. Giorgio ; Mandolatto, a. 1743 Salassa ; Tancius de
Mandello, BSSS XXXVI 75. 1184, d. Guilielmo de Mandello, ver-
cellensi potestati, VIII 87. 1220, <? Al mandello < -u 1 u s, CP.
AMBROSIUS (Th11.): t.
ANDREAS (Tn.) t.
[ANSER, n. sing., Silvagni, no. 885; AUCA, v. s. id.] A n a s,
-ails : Golius de Ania,2BSSS. VI 431. 1291 ; lacobus, Oto, Petrus
Anea, Ania, XL1111 6. 1243 ecc.; Agnia, s. XVIII S. Giorgio,
CPM. ; al Chioso [podere recinte] d' Agnia, a. 1718 Lugnacco NL.
ANTONIUS, -INUS (Th11.) : t.
APOLLONIUS (Thil ): s. m. Abelonii, BSSS. LXXIX 215. 1062;
NP.; Abellonius, Apolonius, -pellonius ; -niorum, -nus, Appolonius,
CAst. 630. 1197 ecc. CP. e NC. 3.
APRILIS (Th11., cfr. APRILEUS, Silvagni 3310)4 : Martinus de
Aprili ex dominis de Lanceo, BSSS. XXXVI (append.) 28. 1298, CP.
in Planis de Aprili, LXIII 25. 1257, NL. ; Jacobus f. q. Corda-
1 Cfr. ii NL. franc. Flogny (Yonne), < FLAviro-Acult, Kaspers, o. c., no. 156
p. 81 e, quanto all' aferesi di A-, v. p. 600 n. 7. Moliana pub essere pert) una
lettura errata di Meliana per cui v. s. AEMILIANUS.
I Cfr. canav. ania anitra".
a Tali nomi perb, anche per la conservazione della forma letteraria -p-,
-pp-, allato alla traccia -b- di un primo, antico esito volgare, possono ri-
flettere, sotto veste maschile, II n. della martire alessandrina APOLLONIA t
248 d. Cr.
4 Cfr. aprilis aprile".

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 595

prilis 1 Stampe, VIII 100. 1223, NP.; discretus vir d. Johaninus

de Mecaurillis 2, judex comunis Ypor., IX I 109. 1312, NC.
AQUILA, - INIITS, A (Th11., Silvagni): Aquilinus, v. Trauzzi, o. c.
p. 93, Piemonte, NP.
ARGENTEA (Th11.) 3 : Nos Vilielmus ... et Argentea iugales,
BSSS. VIII 4. 1142 Bollengo, NP.
ARRATUS, (Th11.): Galfredus = Vualfredus Armatus4 de
Burgaro, BSSS. VI 322. 1263, 443. 1224 ; Arma (se = -a) de
Rivalba, a. 1530, 1603, 1648 Chivasso, a. 1702 Mazze, CP.
ASPER (Th11.): i t i a5 : Petrus cui supra Bruno et Sprecia
iugalis ipsi Petri, BSSS. 1XI 8. 1125, NP.; u 1 u s: ? lacobus
Sperlinus 6, BSSS. VIII 89. 1221, 105. 1228, 109. 1231 ; Gazinus
S-, VIII 156. 1277, CP.
ASTER (Th11., cfr. STELLA, Dessau, ASTERIUS, -A, Th11., Sil-
vagni, ASTRALIS, Th11., ASTER1OLUS, fidelis Theodeberthi I regis,
Grigoriu Turon.)7: u t u s8 fence, nato sotto buona stel-
1 Cuor d' Aprile", cfr. l'espressione cuore dell' inverno.
2 Quasi Mezz' Aprile", dr. l'espress. piem. mez-ust mezz' agosto",
giorno della festa dell' Assunta.
3 Cfr, ARGENTEA, n. mul. a. 578, Marucchi, o, c., p. 296, ARGENTIA, id.,
sec. VI, ib. p. 335, e : blancas dens, / plus blancas qu' esmerautz argens"
(Bartsch, Chrest. prov., 4, Elberfeld, 1880, col. 96 ; Mahn, Werke d. Troubad.,
I 153, 156), vostras bellas dein / plus blancas que n'es fins argenz" (Na-
polski, Leben u. Werke des Trobadors Ponz de Capduoill, Halle 1880, p. 110
sg.), Chiarita in viso pia c' argiento" (D'Ancona e Comparetti, Cod. Vatic.,
I 389), viso d'argento" (Valeriani, Poeti del primo secolo, I 286). Le citazioni
che precedono dall' antica letter. provenz. e ital. sono riportate dal Renier,
o. c. Da ARGENTIIIS (Thll ) deriva il NP. Argentio di una carta pisana dell'
' a. 765 (Meyer C , Sprache und Sprachdenkmdler der Langobarden, Paderborn,
1877, p. 227) e fors'anco il NC. toscano medievale di Filippo Argenti che qui
si richiama per la sua apparenza di un comune NC. al plur. in -i, non
originaria, se la -i di Argenti si 6 svolta da -I(U)S, v. s. -AX, n 3, pag. 558
4 Cfr. CVE. 219: Armatus.
5 Cfr. suvuturs (v. s. id.) e l'ital. asprezza.
6 Cfr. i NP. Asperius a. 1209 e Asperellus a 1148 di Fondra (Bergamo)
in Boll. d. civ. bibliot. di Bergamo, IV, 1910, p. 173.
7 Cfr. per il tardo significato di Amu : quat valeas abeas pascas,
multos tu habebes amicos /Si haliquit casu alite[r] aduxerit aster ..." CIL.
XII 915 add. p. 819 CE 470 Arles. e le voci ital. disastro, fr. dsastre, prov.
malastre, REW. 749 astrum.
3 Cfr. il nome del nob. casato Stelluti-Scala di Fabriano (Marche) allato
a STELLA > Stella, CVE. 197, Olivieri, Saggio cit., p. 124, ed il NL. canav,
Monte Stella di Ivrea se non deriva da voci comuni come *astell a, (v.
REW. 740) o *has tell a, (v. REW. 4072 h as t a).

www.dacoromanica.ro
596 G. D. SERRA

la" 1: Astrutus, BSSS. XXXVI 195. 1227, ecc.; Astrua, uxor Phili-
poni de Clauarano, ciuis ypor., BSSS. V 208. 1250, NP.; Willelmotus
q. Perroni de Astruto de Netro qui stat in Buirolo, V 245. 1257, CP.;
Perrinus de donna Astruta, VIII 110. 1231 ; de Astrua, CStC., a.
1438 Strambino, CStC. a. 1515 Romano ; Astrua, a. 1781 S. Be-
nigno, [striia] 2 Cuorgne, CM; de Monte astruto, BSSS. V 161.
1223, VI 313. 1262, VIII 91. 1221, CStC., a. 1322, castrum Montis-
astructi, BSSS. IV 4 442. 1345, IV 5 41. 1387, d. Jacobus Recagnus
de Monte distructo, V. 82. 1217, Montem astrictum 3 (Sic), V 103.
1223, oggi Montestrutto, a, 1770 [muntastrii]; Montestruto, a. 1743
[mustri] Cuceglio, NL. < NP.
ATILIUS,- A (n. gent. frequentissirnum in Gallia Cisalpina et
in Illyrico", Th11., e cogn., cfr. CIL. V 5899): Adilla f. q. Tauringi
... cui supra Adillani, BSSS. LXXVIll 170. 1031, Adilja f. q. Ari-
berto, LXX1X 201. 1052, Np.4.
ATT-A (e ATTUS, praen. e. cogn. ital., cfr. a tt a e tata 5, Th11.):

1 Cfr. agenov., amilan , avenez. benastruclo felice", malastrudo infe.

lice" (REW 749 astrum), aprov. astruc felice" prov. malastruc, afr. ma-
lastru infelice" ecc. (REW 747 *astrucu s), spagn. port. astroso, ital ma-
lestroso, ecc. (REW 746 as tr os u s) coi bologn. asterid seccatosi, stregato" (REW
749 astrum), aital. sido freddo eccessivo" (REW 7902 sidu s), aportog.
suira Kraft", Lebensgeist", Rekonvaleszent, der noch nicht schreiben kann",
galiz. siria Mite in den Fingern, dass man nicht schreiben kann" (REW 7902
sidera,) a cui si dovra aggiungere ii piem. sireta sirogneta bilenco, che
ha le gambe a balestrucci, storte ; strambo" da raffrontarsi coll' anal. set-
tentr. sidradho storpio" in Uguccione da Lodi : Nisun pover de Deu
ne avogol ne sidradho" (v. Levi E., Uguccione da Lodi e i printords della poesict
italiana, Firenze, s. d., p, 181) e coi riflessi dialett. ital. settentr. di * a s s i-
d er atus influenzato da una cattiva stella" (REW 728) e di *sider on eu
> piem. sirognitra torcitura", sirognh storto, storpio" (Di S. Albino, Gran
Dizion. piem.-ital., Torino, 1859). Cfr. ancora ii cogn. di Johannes Siriatus,
Bert. a. 1263 Rivarolo, < *a ssid e ratu s.
2 L'arbitrariet dell' accento attuale 6 evidente dalla storia del vocabolo.
3 Ignoro se tali varianti arbitrarie dovute alla saccenteria notarile e
che si richiamano a astruere, destruere. astringere debbano
tutte giustificarsi colla storia del castrum di Montestrutto o se le allusioni a
fatti storici implicite in tali false grafie etimologiche non siano fittizie.
4 0 suIs una formazione ibrida dalla base dei nn. germ. Adaric (v.
SchOnfeld, o. c., p. 2.), Ada, NP. femm. ags. Ad-e (v. Frst.1 132) donde il NP.
di Adonis (genit.) de Bramusello" BSSS. LXXIX 358, 1149 (cfr. Ado, Frst. 1
131) + - ILIA ?
5 Cfr. TATA, cogn., Dessau, e in uico Casaletatani" BSSS.LXXV1II 4$. 943.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL CO GNOME ITALIANO 597

Obertus de Ata 3 BSSS. VIII 74. 1214, CP. ; Atenulus (< -A, -e n i s)
de Bardonisca, XLV. 294. 1254, NP.; -0 (= TATTO 2, Th11.) :
Atto, episcopus novariensis, LXXVIII 2. 82D ; s. m. Amelfredi et
Attoni pater et filio, id. 149. 1019 ; s. m. Petini [v. S. PITINNUS]
et Atoni3 ambo legem uiuentes romana, id. 132. 1012 ; s. m. Petri
qui et Ato et item Petri ambo legem uiuentes romana, id. 151.
1020 ; d. Ato, LXXIV 179. 1198 ecc. Ivrea ; Atto de Bolenco,
IX 2 18. 1171, Ivrea ; Atto seu Attonus, XLIV 10. 1048, NP. ;
Petrus Atonus, mansarius, V. 16. 1181, C.; INUS (Th11., Holder,
I, 275) : Perotus, Dionixius, Bertholinus de Attino, BSSS. VIII
133. 1260, 129. 1254, CP. 4.

1 0 sark da Atta, Adda, NP., mul., germ., Bruckner, 215; Ftirst1 131 ?
2 Cfr. il NL, Tatonenci, CdBobbio I, 376, III, 95, <AI n cis (<4Nc1s)
0 <-*engi (<-ing, germ.), oggi Totenenza, fraz. di Romagnese, presso Bob-
bio ; s. m. Uualperti et Amitoni ambo legem uluentes romanam" BSSS.
LXXIX 217. 1064 < *amito <amIt a, se non 6 lezione errata per Amiconi.
3 11 Bruckner, 215, aduna sotto l'aated. adal edel" i NP. Ado e Ato,
Atto, Hatto che richiama ancora sotto hadu kampr a p. 264. 11 Farst1 130
s. ath raccoglie un indistinto conglomerat sehr verschiedener elemente bil-
den": di cui fa parte Atto. Lo Schnfeld, p. 36, rimanda all' Holder I 276 e
lam 19, 738 ed all' abbondantissima serie dei cognomi ATTO ivi ripartita
zum teil celtisch, zum teil germanisch" e propone per l'ATTo dei Germani
romanizzati un' origine ipocoristica connessa alla base Art(b)a del NP. germ.
ARDAIIIIRES,
4 Frequenti sono nel Canavese i nn. pr. pers. e loc. ricavati da nomi
cli parentela ; cfr., oltre ai nomi canav. e piem. su riportati e da ATTA, ATTO,
(?) 4 mit a ed ai nn. loc. tratti da BARBA 0 bar ba e riportati S. -A, -Axis masch.,
i sgg. da avus, -a: d. Auus de Blandrato, BSSS. VI3 31. 1206, Anus Romanus
de Strambino, LXXIV 24. 1215, NP ; Perrinus Auus, VIII 110. 1231, CP.; Ja-
cobus de Aua, VIII 89. 1221, CM.; avia:? Aqua, a 1692 Volpiano, Acqua, a.
1802 Carema, CM. < acanav. *aiva (cfr. afr. aive, prov. catal. avia REW.
823) = acanav. aiva oggi gva acqua" (< a q u a) ; *a v i o ,nonno" (v.
Salvioni, Romania XXXV 204, 813 e 230 n., REW, 823): de Auiono, a. 1554
Volpiano, CP.; avune tt 1 us: Concastro, a. 1796 Campo; Conchastro, a.
4715 Sale, CP., cfr. campid. delfin. kunku, maiorc. konko zio", prov. konka
zia" REW. 838; ?Conchelino menestrerio Domini [comitis] Sabaudiae, BSSS.
1V5 14. 1387; *a v nu culanu s (aggett.): de Unglano, MOIL Dipl. II p. 750,
a. 999 =.-- de Onglano, BSSS. V 7, 1156 = ad braidam [podere rurale" v.
REW. 1266 braida (longob.)] Unciani, Onziani, a. 1499, = Unghiano, Braida
.d' 0-, a. 1780, Braida d' Ongiano 1911 [brcia d' ufikan] Castellamonte, NL.
Cfr. Meyer-Lake, Roman. Namenstud., II 42: Avolus, Avoliz, Abolinus,
Abolus < avulus, p. 41: Avitus < AVITII9 ; Aviola, NP., cit. con Avieta a
rag. 524 n. 1, < AVIOLA (TH.).

www.dacoromanica.ro
598 G. D. SERRA

AUCA (n. mul., CIL IX 229, Urial, Calabria, cfr. au ca --=a vica,
a nse r, ANSER, n. sing., Silvagni, no. 885), ALTUS (Th11.) e OCCUS
(n. vir., CIL V 2, 6645 e CIL III 4987, cfr. oc ca a u c a", CG1
Lat. V 615, 40, Th11.)2: Petrus Occa, Ocha seu Oa 3, BSSS.
XLIV 33. 1147 ecc., C.; Johannes de Occa, VI 455. 1309 ; Ochetus
f. Johannis Oche, VI 348. 1267, CPM. ; Oche (plur.), possessores,
V 221. 1252 (Musobolo) S. Giorgio, NC.; Balmocha (Balma
lv. REW. 912] di Ocha") a. 1612 Drusacco ; Ronco dell' Occa,
a. 1786 Valchiusella ; Pratti dell' Ocha, a. 1590 Rivarolo ; Piano
delle Oche, a. 1719 [Nail drpki] Rueglio, NL < CPM. e NC. ;
Occatus, BSSS. VI 346. 1267, CP, ; Oquett, BSSS. XL1II2 15. 1302,
19 e 20. 1309 Rivara, NC. ; CP. ; u 1 u s, -a : in Zerbolis
inter Oculis et Altagna, Rivae de Oculis, BSSS V 11. 1161 Stram-
bino, NL < NC; Petrus de Ochiis, archerius equester, IV 5 184.
1400 ; Ochis, a. 1716 Vistrorio, NC; Cappella d'Ochis, s. XVI I,
Pecco ; Occola, Nocola (< (i)n 0-), a. 1717 [nOkola] Gauna, NL,
< NP.; AUCELLA4, OCELLA, -INA (nn. mul., Th11., Schulze, o. c.,
p. 364) e *AUCELLUS allato a OCELLUS, cogn. rom., Holder II 826,
(dr. AUCELLIO, n. sing , Silvagni, no. 2126, OCELLIO, ThIl. s. AUC-,
AUCIO 5, n. figuli, AUCILO, cogn., AUCIUS, -CILIUS, AVIUS, nn. gent.,
Th11.); Martinus Ozella de Piuerone, BSSS. IX 1 93. 1269 . Mar-
tinus Ocella, VIII 74. 1214 ; Osella, a. 1689 Camagna, a. 1604
Mathi, a, 1781 S. Benigno, a. 1860 Rivara ; Osella, 0- Abate,
0- Bon, 0- Ghena, 0- Malanotte, 0- Moschin, Ozella, 0- Ottino,
0- Viet, s. XIX Corio ; Ozella, a. 1760 Ciri, s. XVIII S. Giorgio ;
Ozzella, s. XVIII Earbania ; Ucel'a, a. 1733 Vische, CM. ; Case 0-,
[uSela] Barbania ; fmufa dr *la] Colleretto C., NL.; Unfredi et
Alberti et Ulcelli (genit.), BSSS. LXXIX 283. 1100 ; Otonem f. q.
Ocelli, LXXIX 304. 1119 ; Ocellus, CdBobbio II 276, 288, NP. ;
Jacob de Oxello, ,.. Jacob Loxellus, Bert, a. 1263 Montelongo ;
1 cumTrUs SILBANITS vixit anis XXXX AucE coiugi benemerenti fecet.
2 Ad AIICUS, 'DMus < *a ucus > veron, oco, crem. ok, aret o6o, ital.
oco, prov. auk (v. REW. 826 avic a, a u c a) risale il NP. Ocus qui et Wal-
potus, a. 994 Muratori, Antich. Estensi ; il Bianchi, AGIlt. X 322, n. 2, 399,
suppone il NP. Occulo estratto da Autchisi, Otcaido, nn. germ.
3 Cfr. afr. oue oca" REW. 826.
4 Cfr. aucella > avenez. ocella, ausela colombella", piem. uSela
,,rondine".
5 Cfr. aucio > afr. osson, fr. oison, REvv. 829, ed il cogn. yen. Occioni
che l'Olivieri, CVE 229, raccosta ad occhio e ai cogn. Oechi.de.cane, Quattroechi.

www.dacoromanica.ro
 PER LA. STORIA DEL COGNOMh 1TALIANO 599

Osello, a. 1678 Cuorgne, a. 1795 Cintano, a. 1560, 1773 No le,

a. 1594 Cirie ; de Oxello, a. 1420 Chivasso ; Oscello, a. 1733
Vische ; Osello, a. 1678 Cuorgne, a. 1795 Cintano ; Oze//o, a.
1764 Levone, a. 1760 Villanova, a. 1743 Salassa, a. 1702 Bor-
giallo, a. 1749 Colleretto C., a. 1719 Rocca di Corio ; Ozello o
sia Perucato, s. XVIII, de Oxello s. XV, XVI, de Usello, s. XVI,
S. Giorgio ; Ozello Brocco, 0- Vernetto, a. 1780 Castellamonte ;
Ossello, a. 1586-1636 Verolengo, a. 1655, 1681, 1670 Locana ;
Osel Bazot, a. 1802 Carema, CP. ; Uccelli s, XVIII. Barbania ;
de Usellis, a. 1556 S. Maurizio, NC.; prope a Lauxello, BSSS. IX1
17. 1171 Gauna ; ad Lauxellum V 221. 1252 (Musobolo), S. Gior-
gio NL. < NP. o CP.
AUDAX (Th11.): AUSoixng = Audacis (nomin.) 1, vescovo di
Tortona, Concilio di Roma, a. 680, v. FOrst.1 169 S. And-; Oda-
sio2 de Carmagnola, BSSS. XLII13 5. 1225, NP.
AUGURIUS (Th11., Cfr. AUSPEX, AUSPICIUS, AUSPICATUS, Th11.,
Otto 762) > Bono a (u) gur 1 o (v. REW. 784 e seg. *ag ur a r e,
aguriu m): domina Bonaveria 3 de Pertuxo BSSS. IX 1 110.
1215 ; Bonaver, uxor Johannis de Castagnolis CAst. 701. 1193 ;
Bonaueria, uxor, LXXXI, I, n. 34 ; NP. ; Amedeus et Julianus de
Bonauerio, Bert. 1263 (Cevario) Cuceglio ; Nicholaus de Bonavere,
CAst. 701.1193; Bonavery, a. 1760 Villanova, CP.; INUS, -A (Thll ,
cfr. -ALIS, Th11., - ANIS, -ANE, n. mul., Silvagni); Bonaurina, a. 1530,
Bonavrina, a. 1603 Chivasso, CM.
AUGUST-US (Thll.)4: Augustus de Garlascho f. q. Franci,
habit. Precipiani, BSSS. XLIII4 70. 1365, NP. ; -ANUS (Th11.); La
serie dei riflessi canav. non lascia decidere se dipendano da AU-
GUSTUS, posto in relazione col mensis augustu s, o dal n.
della citt di Aosta, AUGUSTA PRAETORIA > AUGUSTANUS, aggett. patrio,
nei suoi titoli romani ; INUS. Qui se, indipendentemente da
ogni influenza cultuale del n. del santo omonimo, possa aver
indicato nato d'agosto": d. Gustinus, BSSS. IX1 147. 1225, 154.
1227, NP.; Agostini CP.; i us 5; Gustius, BSSS. 1X142. 1182 NP.

1 V. s. -A; e -AcIs (nomin ).

2 Lia -ali < ACII(s),
3 -averia (invece di -avria) per Pinterpunzione di una e eufonica.
4 V. pag. 538 sg. e cfr. il NA. servile Avostolo (< AuousTuLtis) delle
carte trevigiane edite dal Cipolla, o. c, anni 710 e 897.
5 *AUGUSTIUS e supponibile allato ad AUGUSTIANIIS, Dessau, Th11., ma cfr.

www.dacoromanica.ro
600 G. D. SERRA

AURA. = gr. AGpct (cogn. mul., Th11.)1: ILLA (AURILLA,

uxor de gen ere Br it an or urn, Anal. Bolland. 5, 166, v.
Holder I 296)2: Giroldus de Orella BSSS. XXXVI 18. 1227 ;
Orella, a. 1590 Rivarolo, a. 1743 Drusacco, CM. ; Orellinus, co-
quus, CdBobbio, II, 134, 0- frater Gisulphi, ibid. II, 159, Orilini
vinea, ibid. II, 274, 279, 281, NP.; uciu s: Aurup, BSSS.
XLV a. 1063.
AURELIUS, - A (n. gent., cogn. e n. sing., ThIl., Silvagni)3:
Auregla,4 uxor, BSSS XLVI, Index5; NP.; Oreglia, s. xx. S.
Giorgio; Oria, a. 1739, Turtal 6 Ciconio ; Anthonius Rellia7 f. q.
lohannis Rellie de Cucilio (Cuceglio) a. 1440 Cirie, CM.; in
loco et fundo Aurelio, BSSS. IX' 9. 1127, Ulricus Ulrianus de
Aurelio, IX 1 116. 1216. totum boscum de Arello V 146. 1235,

*septembrius,*novembrius *decembrius (v.REW.s.v.) allato

a maius, martius, julius, junius, januarius, februarius,
in -i u s.
1 11 raffronto di AURA con a u r a'ammette per tal cogn. mul. l'ipotesi di
una traduzione latina dell' altro ZEPYRE, CIL V 2, 6786 (cfr. z ephyru s),
donde il NP. piem. Zeftrino e (?) il CP. di Antonius Zeverinus, CStC., s. XIII
Verolengo. Cfr. il n. Aura della santa patrona di Parigi.
2 Invece che ad AT.TRA il n. AURILLA pub riaccostarsi alla base aur um
di AUREUS (v. s. id.), AuRomus, n. sing. a. 690, Holder I 297, cfr. ARGENTILLUS,
ThIl. L'Holder, secondo l' Ernault, postula invece per AURELIA e AURIUS, n.
gent lat., una base auro = *ausro morgen".
a Cfr. il NP. aportog. Aurelius, v. Meyer-LiThke, Roman Namenst. II, 41
4 Causa l'identit degli esiti di C(U)1..,, - LI -, si confordono sosti-
tuendosi l'una all'altra, nelle carte medievali piemontesi, le grafie - gl -, -ll-
(= li -), -ii-.
5 Mi e ora illeggibile nei miei appunti l'anno ed il numero della carta
e rimando percib all' Index, annesso al cartario.
6 Quest' ultimo risale forse ad AURELIA, attraverso una recente conta-
minazione etimologica popolare con il canav. uria < a uricula orecchia",
sensibile nel suff. peggiorativo del cogn. Oreglatius, -ati, -acy (genit ), a.
1448, -68, 1556 di S. Maurizio 210, che tuttavia pub risalire ugualmente ad
AURELIA,
7 Compete dal lato fonetico r egul a (REW. 7177), ma l'area dei
tre cognn. Oreglia, Oria, Rellia, ristretta ai tre comuni contigui mi fa qui
preferire la supposizione d'una loro probabile origine comune. La perdita
delle vocali iniziali come l'aggiunta della vocale A alla consonante iniziale
dei cognomi si deve attribuire all' uso volgare dell' unione dei cognomi con
de, da donna, de donn(o), de la, de 1(o), alla fusione che ne consegue talora
delle vocali iniziale e finale, all' arbitrio od all' orecchio del trascrittore
che a volte stacca, a volte connette la vocale iniziale o finale.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DELCOGNOME ITALIANO 601

in Are liol, VIII 27. 1202, de A-, CStC. a. 1480, Areglio, presso
Cossano, NL.
AURE-US, -A (m., cfr. ARGENTEA, V. S. id.) 2: illi de Orb,
BSSS. IX2 44. 1206, de Oyro, XLIII3 1. 1259, in loco Orij, V
221. 1252, de Orio, LXXIV 246. 1232, Orium, vicus, CStC. a.
1387, 1575, Orio 3 (or-9fr] NL. ; Martinus de Orieta,4 BSSS.
IX1 199. 1313 ; Jacobus de la Orieta, IV 5 576. 1361, Ivrea, CM.;
OLUS, -A (Th11.)5: Jacobus de Oriola de Albiano, BSSS. V 66.
1212, CM.; Ruffinus Oriolus,6 VIII 12. 1189, 105. 1228, Jacobus
0-, LXXIV 250 s. d., CP.; Oriolo, a. 1649-73 [with] Orio ; 0-,
s. XIX. Mercenasco ; Alpe di FOriollo, a. 1602 Ingria ; alla Croce
dell' Oriolla, a. 1590, Oriola o sia Coleretto, a. 1760 Rivarolo ;
0-, a. 1779 [n uri,le] Colleretto P. ; all' Horiolla, a. 1729 Vico; ad
Oriolam Gavargam,7 BSSS. V 221. 1252 (Musobolo) S Giorgio, NL.8
1 Ar- < A(u)r- < 0(u)r- < AUR-.
2 Cfr. Oria, moglie di Sinibaldo 1 e nutrice di Bovo, nel poema franco-
veneto Bovo d'Antona, ed. Reinhold, v. 272 ; aven, Aurius, NP. e Orio, cogn.
s. XIXII, v. Olivieri CVE. 131 ; Aurio, -a, Aurulo, NP. toscani, anteriori al
mille, v. Bianchi. AGM. X.364; Aurea, NP. aportog. v. Meyer-Lake, Bo-
man. Namenst. II, p. 21.
8 Cfr. in Villa Aurea" BSSS. XXIX 28. 1086 oggi Villoria, presso
Tortona ; Valloria, I. presso Demonte (Cuneo) = Vallauria nelle carte me-
dievali. In questi due nomi locali, come in altri riportati nel corso del lavoro,
il NP. dell'antico possessore o signore o comunque denominatore del
luogo fu tratto a funzione di aggettivo ed in accordo col genere del nome
comune ,fundus'locus'villa'vallis', col quale veniva ad unirsi, fosse
questo espresso o sottinteso.
4 Un origine dal n. del s. Odelrico (Ulderico), v. p. 523 n., pare esclusa
per questo ed i sgg. dal raffronto delle forme: sancto Olrico de suburbio
ciuitatis Ypor., MI 120. 1217, Sanctus Oddricus, IX I 74. 1429, Sancti Oldorrici,
V 99. 1221, Odolrieus, Olricus, Onricus, Aulricus, Llricus, Auricus, Aurri, Oldrio-
rlus, Orrigonus, Oldrietus, Uldrietus, in cui persistono fonemi e nessi di fonemi
di cui non c' traccia nella trascrizione dei nomi su riportati nel testo, con-
temporanea o quasi di quella dei nomi derivati dall'aated. Uodalrih, qui citati.
5 Cfr. i NP. aportog. Auriolus, Auriol, Aurion, v. Meyer-Lake, o. I. c.
6 Se il cogn. Oriolus, invece che derivato da un anteriore NP. eredi-
tario nella famiglia, fosse soprannome, gli potrebbe spettare un' origine da
aur eol us zigolo giallo" > piem. urici'l id." REW. 791.
7 Qui il soprannome Gavarca, come per i cogn. e nomi locali ca-
nav. Gauarcius, Gavarso, -a, Gavars, vale cawarsinus catursinus, corsinus"
(DuCange), usuraio di Cahors e usuraio", sinonimo quasi del fr. argentier,
Puy - en- Velay argenter banchiere" (Archivum Romanicum, III, 536) e dei
cognomi e nomi locali canav. Argentero, -a.
8 Composti ibridi della stessa base AUREUS con -perto, -hilda (german.)

www.dacoromanica.ro
602 G. b. SERRA

RADIUS (n. gent. e cogn., Th11., Dessau)1; Bayorunt sors

cui coherent ipsi Bay 2, BSSS. XLII 2, a. 1278, NC., Bernardus
Bay, a. 1530, NC. (?), Thomas de Baio, da Verolengo, a. 1499,
q. Sebastiani Bay, a. 1648, CP.,Chivasso, CP.; Bay, s. XVIII Lombar-
dore, NC. (?) ; Jacob de Baix, Bert. a, 1263, NC., Bay, Bayo, a.
1752 Baioto di Valperga, a. 1574, -otto, a. 1752 Valperga ; -o, a.
1662 Rivarolo ; -o, a. 1782 Volpiano ; Angeniol -o. a. 1860 Rivara ;
Bayotto, a. 1699 Pratiglione, CP.; Baiotti, a. 1604 Mathi, NC ; Bayo3
(in), BSSS. V 51, 1208, (Bogius de), IX 1 135. 1222, Bagi (uilla),
VIII 109. 1231, Bais (Costantinus de), V 53. 1209, Baio 4 [be], NL.
saranno il NP. Orielda BSSS IX 1 54. 1189 e il CP. Petrus Doriuert, BSSS.
IX1 9. 1163 (< de Oriuert) che il Frst1. 183 sgg. e il Bruckner, o. c. p.
230 derivano da una fantasiosa Jadice' aur raffrontata all' a. ind. ushas
,Morgenrte" e ai lat. auror a, au ru m.
1 Cfr. badi us ,,baio" REW. 877, b ilrrus e sultans, (v. s. id.), ruf us
e auFus, eumus (v. S. id.).
2 Competono BMUS n. gent. e cogn. (Th11, Holder, I 334) e Baio, n.
sing., Pardessus, Diplom., a 615, 739 (Holder, 1. c.) --- ? B010, cogn., (Holder
1 473 : nach Gliick deutsch fru. Bogjo oder fr Baio"), tratto dalla stessa
base dei NE. B011, BOWS, BOICII9, BOISCITS (Holder I 463 sgg.) ? II FOrst1 273
aduna con Boio ed affini il n. Baio riportato al NE. dei Bon ed al derivatone
dei Baiern; ma vedi Schanfeld, o. c., p. 52 S. Boio, NP. ostrog. = asass.
Bojo, < got. Bauja, agsass. Bowa, forma accorciata di nomi in Bauja-,
quali l'agsass. Bowulf = got. *Bauiwulfs. - 11 cogn. yen. Bagyto, CVE. 220,
connesso dall' Olivieri, 1. c., ai cogn. Baglioni, Baion, Ilione e col trent.
baibm, -iima chiacchierone" yen. *bagio sbadiglio", non avra alcun rapporto
colle voci sucitate se fosse provata l'apparente connessione etimologica delle
voci od almeno genealogica fra i gruppi famigliari denominati Bay a. 1278-1648
a Chivasso e Baix Baioto a Valperga. D'altronde la successione grafica delle
varie forme pare escludere un'origine da -a (c)ul- (b at a c ul ar e. REW 986).
Coi cogn. veneti s'accompagnerebbero invece formalmente i segg : Baliones de
Brione, BSSS. XLII2 a. 1261. NC., Bayone, a. 1648, CP., -ne (Al). a. 1587, -o (Alli
Sedimi o sia, Alli Cey o sia Poglano o sia) a. 1649, -e o sia Bricco, s. XVIII
[ballot] NL Chivasso; Baglonus Paganus, CAst. 629. 1292, CR.; Baglonum (Ad),
a. 1422, 1556, -ni, s. XIX, [bajitn] S. Maurizio, NL ; -In Alli) a. 1673, Cirie NL.
< NC.; me (Rivo), s XIX. Vauda di S. Maurizio, NL ; Bagloni clients, BSSS. IVI
277. 1339; Enrici Baion, s. XIX, Corio, CP. Quanto all' etimo, oltre ba t a cu-
lare competer forse la voce ballio che ricorre in un papiro di Ginevra
in unione a nomi di militi, raffrontata nel ThIl. con b al 1 is t ar i u s. Non 6
poi esclusa pei cognn. su riportati un' origine dal NL. infra citato.
3 Cfr. il NL. pistoiese in Badio" MGh. Dipl. III, p. 364, no. 296 a, a.
1014 = 13ato, ibid. no. 296 b. = Baionis villa" ibid. Dipl. II, p. 179 e 529,
oggi Baggio. che il Pieri, o. c., p. 73, pur accennando alla concorrenza di
BADrus, ma gentilizio, deriva da nArcs, n. gent.
4 L'etimo o pa cus bado" (REW. 6069), proposto da P. Massia, .62.4/

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 603

BALM (Th11)1: Iporegius qui dicitur Balbus de ciuitate Ypor.

BSSS. IX1 45. 1181, 51. 11E8, V 55. 1209, S.; Johannes B-, VII
9. 1181, XXXVI 89. 1191; Lafrancus B-, VIII 105. 1228; d. Al-
bertus B-, miles, potestas Mediolani, LXXIV 160. 1216, VIII 107_
1229 ; Guillelmus B- de Romano, VI 296. 1259 ; Thomas Jaco-
bus B-, da Volpiano, a. 1499 Chivasso ; -o, a. 1719 Verolengo ;
(genit.), a. 1554, CP., de -is, a 1554, NC., -o, a. 1692, 1782,
o Mossetto, a. 1782, CP., -is, a. 1782, NC., Volpiano;2 -o, -0
Musse:to, s. XIX, Bairo, CP.; Balbetti (genit.) de Fraxineto,
a. 1558 Pont, CP.

nome locale di Bato. Cenni storico-lessicali, in Rivista del Canavese e Valle

d'Aosta, 2910, no. 5, vien escluso dalla fonetica (cfr. piem. (0)4)oi bacio")
e da ragioni topografiche, perch& una denominazione da voci che indichino
ii lato baclo e verosimde nel caso di luoghi situati in territorio vallivo
quand'essa valga a contrapporre ii sobborgo sorto sulla riva di un corso
d'acqua al vecchio borgo fondato sull'opposta riva e quando la ristrettezza
della valle sia tale da accentuare ii contrasto dei due versanti montuosi e
delle due pa,ti dell'abitato in comunicazione attraverso il corso d'acqua
(cfr. i nn. locali piem.: Pinasca e Inverso Pinasca, Drusacco e Inverso di
Drusacco, Locana e Inverso di Locana). Ma tale non e la condizione di Baio
ai piedi del monte e non sulle rive della Dora, isolato e non in continuita.
ne attuale ne antica di altri borghi sulla riva opposta della Dora. Un altro
indizio sfavorevole a tale etimo si 6 la variante Bats declinata all' ablat.
plur. da *Bay, plur., NE., per cui s'intravvede che nell'opinione volgare del
tempo il nome risaliva non ad un nome comune ma ad un NP., volto al
plurale per le ragioni esposte altrove (v. S. ALBIANITS n. 1), come il nome del
luogo contermine Lssolo = Leuxolo (de), BSSS. VIII 16. 1193 Leuvolum
LXXIV 119. 1231, Lefulo (in) V 51. 1208 (.< Liuzo, Leuccio, Bruckner 279,
Frst.1 859, Liutio, Leutio, Bianchi, AG1It X 379, cfr. Liuzo, BSSS IX 1 2.
1036, NP., Liuzilzn Frst I 860 e Lezulinus de Cunio, CdBobbio II 128), oggi
pronunziato lsu sul luogo e lsul altrove, ma lsui (plur.) nella Valle finitima
del Chiusella, secondo l'antico esito volgare del plurale : Leczulis (Bonfilius
de) BSSS. V 128 1231, che riappare nelle grafie dei cognn. geogr. de Lezogl,
heredes Anthony Lezogli, a. 1422, 1448 a S. Maurizio.
1 Cfr. BAUM:NUS, -A, BALBILLUS, -A e balbus balbo".
2 Se la lezione a fossa Balbelesco" di un NL. del territorio di Volpiano
riprodotta dal Guichenon si dovesse mantenere contro l'altra" a fossa Bol-
betesco" dell' edit. del diploma in MGh. Dipl. III, p. 379-382, a. 1014, si po-
trebbe supporre una connessione storica del cogn. *B alb ulus (donde ii
NL *Balbelesco) e l'antico NC. locale di Volpiano de Balbis, Balbus (v.
BSSS XXXVI Index), che sotto la forma del plurale continuerebbe diretta-
mente B al bulus attraverso le fasi intermedie Balb(u)lu, Balbj(o), cfr.
canav. obi < opulus, rubi < rubeus.

www.dacoromanica.ro
604 G. D. SERRA

BALSAMO (Thll.)1: Andreas Balsamus 2, credendarius Savo-

nae, CAst. 712, 1217, Johannes de Balcimo, CAst. 66. 1203, CP.;
Balcema, uxor, BSSS. XL 18. 1150 ; Balfema seu Balsema filia
q. Henrici de Montixello, XXXVII a. 1224 ; Bauseme nepti sue,
XL1113 5. 1225, NP.; Guilelmus Bauseme (genit.), CAst. 901. 1254,
CM. ; Bausuma, Bausma, a. 1719 [bausmal Rocca di Corio, NL.
BASILICUS (Th11.) : Baxilici 3 (gen.), BSSS. LXXIX. 244.
1081, NP.
BASSUS, - A (ThII.) :? Basus f. lacobi Ciceris, BSSS. XL1114
45. 1296 ; Bassus, VIII 52. 1207, NP.; Albertus B-, Bert. a. 1263
Strambino ; lohannes, Petrus B-, VI 455. 1309, 370. 1274; He-
uuerardus B- de Handrate VIII 177. 1309; Bassi (genit ), a. 1440
Cirie ; -i (genit ), a. 1422, 1556, q. Michaelis Sachery alias -I.
a. 1468 S. Maurizio; -i, de Basso, a. 1596 Feletto; Basso, a.
1781 S. Benigno, a. 1662 Rivarolo ; -us, s. XVI, -o, a. 1739 Cico-
nio ; Gabriel -us alias Data, s. XVI, -i (genit.) a. 1553-98, -o, S.
XViII (20y S. Giorgio, a. 1586-1636, a. 1719 Verolengo ; -i (genit.)
a. 1579 Caluso, a. 1420, -us, CP., e de Bassis., da Verolengo,
NC., a. 1499 Chivasso ; Bassetto (Al) a. 1590, 1750 Rivarolo ;
-i (Case), Corio, NL. ; A, o -ANUS (Th11.) : Bassanus, Bert. a.
1263 Rivarolo, NP. o CP. ?; Alianus de Bassano, BESS. LXX1X
370. 1151 ; Ambrosio -o, a. 1586-1636 Verolengo, CP. ; -o
(Al), a. 1697 Rondizzone, NL.; Brachet -etti, s. XIX, Corio,
NC., INUS (cfr. Dessau, no. 4583 : BASSINUS BASSULI F.) : Bas-
sino, s. XVIII, Montanaro, CP. ; Bassin (Case) s. XIX, Bairo ;
-in, a. 1754 [pra basin, Prato (di) B-] Aglie ; Basineti (Alli) a.
1590 Rivarolo, NL. ; ULUS (V. S. -INus) : Bassola, a. 1769
lbeisolal. Chiaverano ; -etta, a. 1739 Vestigne, NL.
BEITRIX (Th11.) : obitus Beatricis sororis prepositi Alberii,
BSSS. LXXX, I, p. 4, s. XI Ivrea ; Beatrisia Mallano, a. 1562
Cirie ; -xia, a. 1448 S Maurizio ; -xina, uxor, a. 1554 Volpiano,
I Cfr. balsamum balsame balsameus e BALSA:Nun, n. sing.
crist., CIL VIII 11079, eBALSIDIMS, n. vir. crist. in una tarda iscriz. dell' a.
535 ed in un diploma edito dal Pardessus dell' a. 708 (v. Th11., Holder I
338) se la i di BALK- si pub raffrontare alla i dell' ital. balsimo balsamo".
2 Cfr. il NP. medievale Balsanwas, -a, -e, Talsamo diffuso nelle carte
piem., della Campania e delle Puglie, v. Trauzzi, o. c. p. 97.
3 0 sara il - c - una falsa reintegrazione di un volgare -io di Basilio =--

33Asthius (Th11.) riaccostato etimologicamente a basilica > apietn. basi-

Zia (v. DR. III 944) ?

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME YNUIANO 605

NP. ; lacobus de Beatrice, BSSS. IX 1 34. 1177 Ivrea ; Anthonius

de Biatrix, CStC. a. 1438 Strambino ; Biatris a. 1721. Andrate, CM.
BMUS, - A (Otto 763, Silvagni) 1 Beall (genit.) f. q. Pere-
dej de loco Galjate, BSSS. LXXVIII 63. 968, NP. ; Burgoni seu
Biadi2 (genit.) BSSS, LXXVIII 110. 996, S.; Beata, a. 1779 Pa-
rella, s. XVIII S. Giorgio ; Beatta, a. 1779 Colleretto C., CM. ;
Beata e Biava a. 1810 (?) Strambinello ; Byava, a. 1739 Vesti-
3,

gne ; Biava, a. 1769 Chiaverano, a. 1794 Meugliano, a. 1717

Traversella, a. 1743 Drusacco, a. 17E6 Valchiusella, S. XIX Ban-
chette, a. 1797 Romano, a. 1790 Rivarossa ; Biava Vola, a. 1770
Brozzo, CM.
BELLISSIMA. (Thll.) : ego Bellissima 4 f. q. Ualperti et uxor
Ualberti que professa sum ex nacione mea lege uiuere Lango-
bardorum, BSSS. LXXIX 269. 1092 ; Belisma mater Babilonie 5
uxoris Bosonis, XVII3 24. 1181, NP.; Gandulfus de Bilisima,
XXXVII 327. 1227, CM.
* Bellitior (compar.) 6 s. m. Pagani et Bellexori et Petri
testes, BSSS. LXXIX 260. 1087, NP.; Ugo de Belisore, id. 395.
1 11 cogn. BEATUS, - A fu dell' uso cristiano e pagano (cfr. Dessau, no.
2940: vixi beatus diis amicis literis).
2 Cfr. ii titolo di biado, -a, -dhi, ba felice, beato" che s'incontra
nelle formule d'allocuzione del 7ristano veneto: biado maistro, b. sign,or, b.
pare allato a biadanca beatitudine" ed a bello, bon, eazo, dolce, fina usati
con minor frequenza nelle stesse formule (v. G. Vidossich, La lingua del
7ristano veneto in Studi Romanzi IV., 1906, p., 105). Circa I. diffusione
di BEATUS nell' onomastica romanza v. Meyer-Liibke, Roman. Namenst. 11 42
e Olivieri, CVE. 220.
3 La coesistenza sullo stesso territorio dei due cognn. Beata e Biava
pub costituire un indizio valido a riconoscervi due varianti di uno stesso
nome, l'una a forma letteraria, l'altra a forma volgare, per cui si rende me-
no probabile un' origine dal piem. biava biada".
4 Cfr. Bellissima, NP. triestino, CVE 221.
5 Da BABYLONIA, n. geogr., V. S. ITALIA, n. 2.
6 Dalla stessa base di: *b ellitate> ital. belth, fr. beanie ;thell it i a
> ital. bellezza; aital. beletissimo bellissimo" della Versione in ottava
rima del Libro dei Sette Savi (v. Rajna, Romania VII 49); avicent beletissima
bellissima" (v. D. Bortolan, Vocabolario del dialetto antico vieentino, Dal s.
XIV al s. XVI, Vicenza, 1894, p. 47, anno 1482). 11 Meyer-Liibke nella sua
Ristor. Grammatilc der franz. Sprache, Heidelberg, 1923, p. 189 sospetta ifl .
vece per l' afr. belesor, belisor (v. Tobler-Lommatzsch, Altfranz. TVarterb.,
s. v.) una connessione etimologica colla base *bellati us [?.] dell' afr. belois
(balois in Tobler, o. c., s. v. belais) belais. Cfr. afr. belIor piit bello" (Tob-
ler, o. c., s. v.) ed 1 cognn. yen, Bejor, Beggiora (per cui vedi S. BELLIUS, n.

www.dacoromanica.ro
606 G. D. SERRA

1157 = Ugo de Belloxorei, de Bellexor, id. 397. 1157, CPM. ;

Plusbelli2, romani, testis, BSSS. LXXIX 268. 1092, NP. ; lo-
hannes de Plubella, Bert. a. 1263 Rivarolo, CM.
BELL1TI-US (n. gent., cogn. e n. sing. crist. ; Thll , v. s.
BELLICIUS, cfr. BELICIA, n. sing. mul , Silvagni, no. 638; BELLICEUS e
-icto, cognn., Th11.) : Belletius3 = Bellentius [collo scambio di -ITIUS
con -e ntiu s, v. s. id. e S. BELLUS] presbiter, CdBobbio 11 186,
NP.; Ratberga f. q. Gregory qui et Belezoni, BSSS. XLIV 5. 1040, S.;
terra Bellizonis, LXXVIII 166. 1030 = terra, eredes Belenzonis (col-
lo scambio di -Imo, itio con -e ntio v. s. id. e S. BELLES) LXXIX
181. 1039, 211. 1067, NP. ; 1: Bellecia, a. 1516 Ealangero, a.
1604 Mathi ; -ezza, a. 1594, 1760 Cirie ; B- Fontana, B- Lavet, B-
Prinsi, B- Capella, B- Quatter, s. XIX Corio; -ezia, a. 1781 S.
Benigno ; Belezza, a. 1560 Nole, CM.; terra Belexani, BSSS. LXXIX
263. 1087, terra -no, id. 259. 1087, NP. ; Balzanus, -paints, Bauca-
nus4, XXXVI 81. 1188, ecc.; Bausano, a. 1560, 1773 Nole ; -zano,
a. 1708 Canischio ; Ceretto B-, Confliacco B-, s. XVIII Pont ;
Baussano, a, 1753 Strambino, CP.; Bauzanos (Ad), sive in Tella-
do, NL. < NC., = -no (de), a. 1558-62, -o (Cantone), s. XVIII
I bausiN Pont ; -sano (in) a. 1682 Prascorsano ; Balma -zana,
a. 1655 Locana, NL. < NP. o CP. ; Cerretum de Thlzanis, C.
-orum, NL. < NC , Bauzanutn (ad), a. 1422 NL. < NP. o CP.,
S. Ma..irizio ; Balercanum (leggi Balerf-)5 CStC. a. 1251 = Bles-

I) e l'avicent. bellesuollo, soletta bellino, -a" (Bortolan, o. I. c., anni 1590,

1560) se invece di risalire a *b e 1 li t ius dipendono dai comparativi aital.
settentr. belisor, bellexor con l'assirnilazione di 1 r in 1-1 provocata dalla
funzione di vezzeggiativo del suff. -icciolo. Quanto all' usu gilt latino di
nomi personali tratti da comparativi (cfr. NOBILIS e NOBILIOR, BONUS e MELIOR,
v. s. id., MAGNUS e MAIO; ecc., Dessau) usati in senso assoluto per super-
lativi, v. E. W5Ifflin Lateinische und romanische Comparation, 1879 pp. 63-68,
citato dal Grandgent, o. c 856
1 Quasi bella uxore" ? 2 Cfr. CVE, 221.
3 Cfr. Belitii (genit.) a. 985, in Bianchi, AG1 Ital X 369.
4 Compete per questo ed i sgg. un' origine da BELLICIANUS (MIL) 0 da
*Balza NP. femm. < Balzo, Baldzo, NP. german. (< Baldo, v. First. 1 204)
cui possono risalire, invece che a BELLITIIIS, i sgg.: Balxinus, BSSS. IX 1 65.
1199, NP.; Balzetti, s. XIX S. Carlo, NC ; in Bonbalzeseo (< Ronco B-) BSSS.
VIII 83. 1220, Burolo, NL. Compete forse ancora un' origine da b a lteu s
> afr. baucenc, baugant > ital. balzano (REW. 919) ?
5 Circa -rs- < - ss - cfr, canav. bgrsa, femm. di bgs bifido" < *b i s-
s u s, REW. 1132.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 607

sano, membro della castellata di Chiaverano con Sessano, Belle-

rano (v. BELLUS, S -a r i u s) e Bienca (v. F. Carandini, o c., p.
184 ; M Tos, Andrate e i suoi dintorni, Ivrea, 1910, p. 23) =
Balzano, a. 1769 = Plexano (sic.) BSSS. VI 370. 1274, 455 1309,
VIII 177. 1309, Chiaverano, NL. < NP. ; e s (v. p. 561 s. id.):
her. q. Blanchine filie q. Belisiet de Precipiano, BSSS. XLIII4 70.
1365, NP. (cfr. Trauzzi, o. c., p. 98 : Belisia, Bilisia); olu s
(cfr. BELLICIOLA, cogn. mul., Th11.) : Bauzolo, a. 1749 [bays&J
Borgofranco, NL < NP.
BELLIUS (e BELIUS, n. gent. e cogn., cfr. BELLIA, cogn. mul.,
Dessau 7648): ? Johannes Belius 2, Bert. a. 1263 Mercenasco, CP.;
Beglia, a. 1560 Nole, CM. ; ? Petrus Biglonus3, CStC. a. 1387,
Val Caprina ; Anthonius -us, -oni (genit.), CStC. a. 1438, -86
Vestigne, CP. ; -o (in), a. 1516 Balangero ; -e, a. 1779 [Null]
Colleretto C. ; -i (Rive di) a. 1779 Forno Rivara, NL. ; Guil-
lierminus Biglatus, CStC. a. 1491 Verolengo, CP. ; Jacobus
Beglinus, BSSS. V 229. 1253, Mercenasco, CP. ; Billetus seu
Bilietus, BSSS. XXXVI Index ; Bietto, a. 1750 Rivarolo, CP. ;
Bigliotus, CStC. a. 1251 (Bastia) Borgofranco, CP. ; Begluto,
s. XVI, CP. biellese, v. C. Poma, Antichi cognomi biellesi, Biella,
1909, p. 9 ; -A, -e n i s (v. p. 546 s. -A, -ANIS e p. 559 n. 1 e
568 n. 3) o BELLIENUS (n. gent. Th11., e ? cogn.) : ? Campo Bi-
glieno4, a. 1684 Ronco, NL. < NP.
BELLUS, - 0 (Th11. Holder I 395, fasc. 20, 843): Vercellinus
i Cfr. canav. bliSta allato a blgsa bellezza", rikiSia allato a rikgsa
ricchezza" plandriSia poltroneria" < -i ties (v. Grandgent, o. c. 37 e 277).
2 Cfr. i cognn. Beggio, Beggiato, Begello, -elle [cfr. CVE. 221 : Belela
NP., Bellelli, Bella forse da un anteriore *Bellael, che l'Olivieri CVE 131,
ricava per sincope da Basilio; Bejor, Beggiora (< cfr. afr. belTor piii belle)
che all' Olivieri, CVE. 132 n. 1, sebbene non sia ignoto ii suff. -bro come pro-
duttore di derivati onomastici; dr. Biasioro, Brunoro, Belloro", par difficile
ricongiungere con r una o r altra base" dei cognn. sucitati : Beggio, -iato . e di
Biliotti, Bigliati, che secondo 1' Olivieri, 1. c., spettano forse a Bilia <
Sobilia, per cui rimanda a pag. 151 s. Sibiliato < Sibilia delr onom. caro-
lingia (ma v. S. ITALIA, n. 2).
3 Compete per questo e sgg. un'origine dalla base del canav. UP
biglia" (REW. 1101 bikkil, aated.), biufi tronco d'albero segato" (REW.
*bilia, gall.) dovuta ad occupazioni professionali ad occasionali o ad un
rapporto di somiglianza che siasi voluto in qualche modo estendere da tali
oggetti alle persone.
4 Cfr. il cogn. vicent. Bellieni, CVE. 132 e v. p. 568 s. -mars e ibid. n. 2.

www.dacoromanica.ro
608 G. D. SERRA

de Bello, CStC. a. 1438, CP., bents (< [del -is), a. 1753 NC.,
Strambino, a. 1733 Vische ; lacob Bel, Bert. a. 1263 Caluso ;
Bello, a. 1739 Ciconio, s. XVIII (5) S. Giorgio, a. 1860 Rivara ;
Brunetto Bel, s. XIX Corio CP. ; Bel (in) a. 1734 Trausella ; Mo-
iabello (< mollia > canav. rnOla terreni, prati acquosi" [dil
B-) a. 1782 Canischio, NL. ; Bellonus de Almarricis BSSS. VIII
105. 1228; B- succensor, IX2 4. 1075 Ivrea, NP.; ad Nucem de
Bellonis choerent Bellonj ab una parte", BSSS. XLIII 2 2 1264,
Busano, NC. e NL. < NC. ; -tuts, -nj (genit.) a. 1422, -68, -88,
1556 S. Maurizio ; -fly (genit.) a. 1440 Cirie ; -no, a. 1586-1636
Verolengo, a. 1753 Strambino, s, XVIII Lombardore, a. 1797
Romano, a. 1785 S. Martino; -nus CStC. a. 1510 Caluso, CP.;
Valbelono, (Valle di B-") a. 1634 [valbilan] Nomaglio. NL.;
A (Th11. e Holder 1. c.): Guilielmus, Iacob, Petrus Bella,
Bert. a. 1263 ; B- a. 1743 Cuceglio ; Nicolaus, Petrus, Guilliel-
mus B-, Bert. a. 1263 Candia ; Bela, a. 1805 Orio, CM.; Ari-
berga cum filio suo Belano, BSSS. V 70. 1213, NP. ; Petrus qui
Bellandus uocor, BSSS. XLIV 74. 1214, S. ; Benivolus de Bellano
VIII 93, 1221 =-__.- B- de Bellant consul et ambass. Vercellarum
LXX1V 140. 1223 ecc. .----- Beniuolius de Bellano consul Sotietatis
Sancti Stefani VIII 77. 1217, 89. 1221 ; Michael de B-, vercellensis,
LXX1V 235. 1260 ; Martinus Belandus, Bert. a, 1263 Castella-
monte, Willelmus Bellandus, BSSS. 1X2 48. 1209 = W- Bellant,
1X1 93. 1209, Guill- Bellantus, VIII 74. 1214, CP. ; Bellandi,
a. 1753 Strambino ; magnificus Augustinus et fratres de Bellanis,
a. 1579 Caluso, NC. ; Guido Blande (genit.), Bert. a. 1263 Bairo;
Martinus de Bellana, ib. a. 1263, Romano; Blanda, a. 1603 Chi-
vasso ; Bellana, a. 1860 Rivara, CM. ; Blana (in), a. 1715 Sale,
NL. ; acis (< -ax) : ? Balaxius 1 de Agnelengo, BSSS. LXXX
538. 1183 NP. ; Bellazo, a. 1603 Chivasso ; Wioti Balaxini, clien-
tis, BSSS. IV 4 277. 1338, CP. arius -a: Bellerius 2 f. q. Uberti
Bellery, BSSS. VIII 156. 1277, NP. ; Iohannis -ary de Salarano,
1 Compete forse un origine dal NL. Bellagio (< *Bell a ci (s) < *B e I-
lacu m, v. p. 567 n. 2), 1. sul Lago si Como.
2 Cfr. CI. Merlo, 1 nomi romanzi delle stagioni e dei mesi ecc, Torino,
1904, p. 114 *6 ellariu il mese del ritorno delle belle giornate". Compe-
ter per Bellarius il significato di (nato di) febbraio" dei riflessi piem. e fr.
studiati dal Merlo (v. REW. 1027) ? L'et della prima attestazione del
NP. Bellerius esclude un' origine da ager: bello agro di buona casa fami-
glia, di bell' aspetto", v. REW. 276.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIAN() 609

VI 304. 1261, 336, 1265; Petrinus -arius de Samono, LXXIV 77.

1221, = Petrinus Belaro habit. Ypor., ib. 34. 1224 ; Albertus
Balarius1, Bert. a. 1263; Ballario, a. 1780, Castellamonte, a.
1715 Sale, a. 1827 Baldissero, a. 1749 Colleretto C.; Bertolone
-rin, s. XIX Corio, CP., Bellari Massa Vielmo, s. XIX Corio,
NC.; Bellaria, a. 1715 Ibalaria esito semiletterario] Sale C.;
Balleria, a. 1780 Castellamonte, a. 1679 Priacco, a. 1683 Salto,
CM.; A11a2 -aria, a. 1749 Colleretto C.; lef.1 ra dla belaria/
Locana ; Monte Bellerani ( Monte di Bellerano" < *Belleranus,
NP. < Bellaria, NP.) IX' 25. 1179, Montem -num, CStC. a.
1251 palareuy Chiaverano, NL.; entius, -o: V. S. BELLI-
TIUS ; ? Balanfonus 3, BSSS. XXXVI 282. 1269, CP.; ? Billan-
1 Circa la a < E avanti L, vedi p. 587 n. 6 e dr. i sgg. cognomi geogra-
fici e aggettivi patrt derivati dal nome di BELISIUM (Th11.), oggi Beley, capo-
luogo del Bugey, antico paese della Francia tra il Rodano e l'Ain ceduto
nel 1661 alla Francia dal duca Carlo Emmanuele II di Savoia: Aymondus,
Johannodus Beleys, BSSS. XVII6 no. 118 ; Michael Bellexy, a. 1439, Balexy a.
1422, -48, -68, Ballesy, a. 1556 S. Maurizio; Balesio, a. 1760 Cirie ; B-, a.
1790 Rivarossa ; Ballesio, s. XIX Corio ; B-, s. XIX S. Carlo; B-, a. 1766
Vauda di S. M., CP.; Borgata Ballesio, s. XIX [a i balas] Vauda di S. M.,
NL. < NC.; BELISENSIS = BELLICENSIS (Th11., Holder fasc. 20, 834) abitante,
originario di BELISIUM, Belley"(cfr. Johanne Barberii ciue bellicensi, BSSS.
XLIV 192. 1303): Anthonia Bellicensis, a. 1482, = Anthonia relicta q. Petri
Bellicentts de Ciriaco, Bernardinus Petri Belisentis, a. 1483 Cirie ; Domi-
nicus et Oddonus Andrey Bellisent, a. 1546, Blessent, a. 1911 Sparone;
Belsent, a. 1699 Pratiglione, CP.; in Bellisent, a. 1420 S. Maurizio; in B-, s.
XVI Villanova ; Giaron [cfr. < canav. gara nghiaia e tratti campestri insab-
biati da alluvioni, talora invece, come nel caso present; i prati migliori
della valle distesi sulle alluvioni torrentizie miste di sabbia fine e di
argillel dei Blessent, s. XVIII, Saburrsgint < syn (v. DR. III 536 n., 3,
<se di men area fabbricata, casale" del Blessent) Sparone, NL. Cfr.
ancora il NL. Bausentes, oggi Bausent presso St. Jean de Maurienne (v. C.
Cipolla, Monumenta Novaliciensia, Index) e il NL. svizzero Blesens, Blessent,
a. 1150, che lo Jaccard, o. c. p. 37, interpreta chez les descendants d'un
Germain dont le nom commence par Blid, Bled". L'interesse di questa
nota provocata da un raffronto fonetico riguarda ancora un caso curloso di
apparente conservazione semiletteraria del suff. -ENSIS, sostituito in reatta
e per tempo dallo stesso suff. -enc (> -ent, ant) dell' afr. baucenc, baucant
,,balzan" (REW. 919 b al t eu s) ed elude ad un tempo il sospetto che per
taluni di questi cognomi possa competere un' origine dal NP. Bellisent
< *B ell it i e s, v. p. 561, o da nomi germanici cui risale lo Jaccard.
3 Circa l'uso dell'articolo coi nn. pers. e coi cognn. v. p. 560 n. 4.
3 Cfr. il NP. di Bellincion Berti in Dante, D....C. III, XV, 112 sg. L'
Olivieri, CVE. 156 rimanda al NP. femm. citato dal First. 11 304 : Bilenza

www.dacoromanica.ro
610 G. D. SERRA

zonal, a. 1586-1636 Verolengo, CM.; ENUS, -A (n. gent., e cogn.,

ThII.) 2 0 *.E (< -A. di BELIA) 3: Martinus f. q. Anthony de Bellena, de
Ciriaco, a. 1440, Cirie, CM.; -ICcus (ThIL, Holder I, 388, fasc. 20,
833 e 837): Belico (--.-icco?) a. 1760 Cirie ; Bellicatto, a. 1752 Val-
perga ; Blicotto, a. 1762 Favria, CP. ; Campum de Ballicot, in
8-, BSSS. LXXIX 452. 1171, NL. ; ICIUS, -A, -IC10,-ICIAN1JS,-ICIO-
LUS: V. S. BELLITIUS ; Tars (Th11.)4 : Costa, Monte di Bells, a.
1683, oggi M. Bellice, Salto, NL. derivato da un antico NC.,
come il cogn. Beles, a. 1679, di Priacco, 1. sulla costa di tal
monte, da *Bellici, plur. ; TCUS (n. gent., cogn. e n. sing., Th11.):
ad locum ubi dicitur in Belt, BSSS. VI 356 sg. 1272 = in territorio
Albiani ubi dicitur in Bely, 1X1 123. 1218, NL,<NP.; -INUS, -A (T111.,
Holder I 390 sg., fasc. 20, 839 sg,; Silvagni, no. 3053) : Guilielmotus
de Belino, Bert. a. 1263, Mercenasco; Bellino, a. 1594, 1760 Cirie,
a. 1708 Canischio, s. XIX S. Carlo, a. 1719 Rueglio, a. 1794
Meugliano, a. 1734 Trausella, a. 1743 Drusacco, a. 1586-1636
Verolengo, a. 1719 Quagliuzzo, a. 1604 Mathi, a. 1560 Nole ;
Giacoletto B-, s. XVIII Pont ; B-, Belino, a. 1762 Favria ;
Bellini (genit.) a. 1554 Volpiano ; -us, Belinus, Ba-, a. 1599
Rondizzone ; Ballino a. 7160 Cesnola ; Ballino-Balino, a.

!german.? cfr. Bellentius S. BELLITIVS e V. S. -ENVER p. 563 n. 1] il NP. ven.

Belenzone ed i cognn. ven. Bellenzani, -anzani, Balanzan raffrontati col NP.
yen. medievale Pslinza che rappresenter, invece che un nome d'origIne
germanica, una semplice variante longobardica" del nome *Bellentia d'ori-
gine latina, colla caratteristica predilezione longobardica per le consonanti
sorde estesa anche a voci latine (v. Bianchi, AG1Ital. X 397). Non rari
sono i nomi latini assunti da individui che nelle carte medievali piem.
anche anteriori al mille si professano di legge e di nazionalit longobarda,
cfr. ad es. i nn. Amabilis e Stabilis in una famiglia longobarda ricordata
s. ADIABMIS. E ovvio che tali nomi latini ripetuti nella linea genealogica
mascherassero la loro vera origine nella veste fonetica propria della lingua
dei Longobardi. Tale pub essare Pilinza.
1 Compete un'origine dal NI., piem. Bellinzona, presso Pozzol del Groppo,
Tortona [ = Pelenzona, -una (mansum de)., MGh. Dipl. III p. 3361 r. 25, p.
699, r. 30, Pelaenzona (mansum de), MGh. Dipl. 11 p. 328, a. 982, < *Bellen-
zona, NP. femm. < Bellentto, v nota antecedenteli o da Bellinzona. NL.
della Svizzera italiana.
2 Cfr. ; L. BELLENIIS GEM-BLEBS, Holder, fasc. 20, 827; GRATIA BELLENA, CIL.
VI 10311 Roma.
3 Vedi p. 631, n. 9, S. *CARE.
4 Cfr.: A. TITIO A. I. BELLICO, CIL V 2, 6795 Ivrea; v. Holder I 388 sgg.,
fasc. 20, 838 sg.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 611

1562 Cirie, CP.; de domo Bellinorum, BSSS. 1X1 66 fine

s. XII (Moirano) Perosa ; quelli de Bellino 1, a. 1662 Dru-
sacco, NC.; Noce Bellino, a. 1791, in Nosbellino, a. 1582
[oggi i blin, NL. > NC.] Busano ; Prato Belino, a. 1739 [pm
blin] Vestigne, NL.; Belina, a. 1599 Rondizzone ; Balina, a. 1482
Cirie; Vernetti Blina, s. XIX Locana, CM.; Val Bellina, a. 1786
imalblinal Candia, NL. ittus: Belletto 2, a. 1733 Vische,
CP.; *occus: Belocco, a. 1781 S. Benigno ; Balochus, a. 1420
Chivasso ; Belocizio, (< -occljo, -occ(o)lo) 1719 Verolengo ; ? Jo-
rius de Oculo bello, BSSS. VIII 28. 1202, CP. ; o r : v. p.
574 e ibid. n. 5; Bailor (qui, se non vale Bellorum, genit. plur.)
a. 1782 Volpiano, CP.; Rubat Baleuri s. XIX [balori] Corio, NC.;
in Balore, a. 1716 Lugnacco, NL. < NP.; *ottus: Bellotus,
notarius, BSSS. XL112 a. 1228 Chivasso, NP.(?); B-, a. 1599
Rondizzone ; Picca Blot, s. XIX Corio, CP.; de Bellotis, a. 1554
Volpiano, NC. ; Bellota, s. XVIII Montanaro, CM.; Al Belotto
a. 168i Salto ; in Belota, s, XV, in Bellota, a. 1553-98 S. Gior-
gio; Bellotta (Cascina) S. XIX, [la blibtal Volpiano, NL.;
UCIUS (Th11., Holder I 395) : Al Bellusso a. 1609 [kilts] Orio,
NL. < NP, (cfr. ital. belluccio); utus : Belluto, a. 1730
Brandizzo, CP ; Bellu (et) bonu : V. S. CALOCAGATHUS ; Bella
(et) caru : V. S. FILOCALUS; Bella die : V. S. CALIMERUS ; Bellu domnu
(cfr. : Bonu domnu, Bonus senior (s. BONUS) : Beldono de Bel-
donis, BSSS. IV 5 15. 1381, NP. e NC.; Bella vita : Bella hia,
iugalis BSSS. IX 1 71. 1203 ; Bellauia, uxor, id. 107. 1213, NP. ;
Bellu (h)omo ; Iohannes Bellus homo, Bert. a. 1263, Cuorgne ;
Enrici Bellom, s. XIX Corio, CP3.
1 L'esempio suesposto comprova come anche taluni cognn. di forma
singolare in -o risalgano invece ad un uso del plurale mascherato nella
scrittura ma vivo nell'uso volgare, cfr. : Bellino ri blin].
2 Aggiungo qui : Vivaldo de Belcalgario, BSSS. LXXXVI 221. 1311, per
l'interesse storico letterario del personaggio se = Vivaldo Belcazer per cui
vecil V. Cian, V. Belcazer e l'erwiclopedismo italiano delle origini, Suppl. 50 al
Ciornale stor. d. letter. ital. Torino, 1908. Ne verrebbe rettificata Porto-
grafia. Cfr. i numerosi rm. pers. medievali ital. derivati da BELLITS o da
basi con significato affine in Trauzzi, o. c., p. 98 e cfr. CVE. 221 : Bello, -i,
De Bei, Bellissima, Belasso, ato (cfr. BELATIIS, -A, Holder, fasc. 20, 824), -Mo.
Belatino, Bellelli (cfr. b e 11 u 1 u s), -etti, ini, -inaso, -nato, nazzi, Bellbn,
-oni, -otto, -onzi, -iwo, -ussi, BellYo, Belliato (dr. belliata e BELLIUS, V. S.
id.) Bellan, -ani ed i numerosi nomi composti ivi raccolti.
3 Cfr. afr. belet, aggett. bellino, grazioso".

www.dacoromanica.ro
612 G. D. SERRA

BENEDICTUS (Otto, 763, Th11.) : t.

BENENATUS (ThII., 764, cfr. BENEGESTUS Otto 763): Benena-
tus1, vescovo di Asti, a. 680, v. Gabotto, Dell' influsso ecc., o. c.,
p. 595, NP. ; Benanatus, Bo-, Bono-, Bonatus, Benata, de Bo-
nanatis, CAst. Index, NP., CP., CM., NC.
BENEITOLUS (ThII.): v. p. 567 n. 1.
BLANDINUS (Th11.) 2 : Biandinus, a. 1648, (4), -ni (gen.), a.
1422, -68, 1556, de -is, a. 1468 S. Maurizio, NC.; -no, a. 1609
Balangero s. XVIII Vidracco, NL.
BENIGNUS (Thil.): t.
BESSUS (Thll.): -1-.
BLASIUS (Th11.): t.
BONIFATI-US, -A (Thll.)3 Bonefacio uassallus, BSSS. LXXVIII
120. 1007 ; Bonifacius4 de Carauino, BSSS. IX1 100. 1212 ; d.
B- de Florano, VI 259, 1259; Bone- de Casaliburgone, XLII 2 a.
1265; B- de Verolengo, id. a. 1235, Boni- dictus de Virolenco,
LXXIV 180. 1221 ; B- canonicus Ypor., id. 172. 1200; d. B- pa-
ter consulis Guillelmoti de Veurono, id, 91. 1223 ; B- de Felicia,
consul, Bert. a. 1263 Castellamonte ; ecc., NP.; Guillelmus de -o,
Bert. a. 1263 S. Giorgio, CP.; Facius de 1V1axino, BSSS. IX1 85.
1 Cfr. Beninato, a. 736, NP., Bianchi, AGlItal. X 370 n. 1; Benadus,
a. 972, NP., Bergamo, MGh. Dipl. I. p. 568; aital. bene nato, bennato felice,
fortunato" e benenanza ,prosperit". L' Olivieri, CVE. 156, suppone Be-
ninato derivato dal NP. german. [?] Benno citato dal Bianchi in AG1It. X
319 e 370 (cfr. First 1 222).
2 Per la diffusione di BLANDUS e suoi derivati v. CIL. V 6345 (Lodi):
BLANDUS; CIL. V 2, 5324 (Como): BLANDrus, n. gent., > Bianza(L---- *Bla n-
d i a cus), NL. vercellese; CIL. V 2, 5273 (Como): C. ALBIICIBS BLANDIRO,
cogn., > Biandronno, NL. presso Como, e Biandrate = Blandratum nelle
carte medievali (dr. CIL. V 2, 6497, Biandrate : BLANDIRATA. n. mul. crist.).
3 Da bono et fato" (TH.), cfr. CVE. 195 : Bonifado, Bonra, -flzi, Bon-
fadinus, Fadliz, -inelli, Fad, -ella buon fato". Storpiature seriori da -fato
possono essere i cogn. canav. Bonifatto a. 1760 Ciri6, Binfatto a. 1753 Stram-
bino (dr. il NL fr. Saint-Bonifet, Longnon, o. c., p. 410) ed il Bonfatti ag-
giunto dall'Olivieri ai precedenti.
4 Una frase popolare di S. Giorgio anclizr a spas da le part d'Sati Be-
navlzs andare a passeggio verso S. Bonifacioc (cfr. fr. mauvais, ital. mal-
vagio < m al ef atiu s) si 6 l'unica e vaga traccia d'un cultp popolare
nel Canavese a S. Bonifacio. Indizio della grande popolarita che god&
nel medioevo italiano tal nome nei casati signorili, oltre che fra il popolo,
si 6 il nome Boniface di un re leggendario di Lombardia, figlio di re Desi-
derio e fratello d'Ermengarda nell' Aimeri de Narbonne (v, Langlois, o. c.).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME rrALIANO 613

1207 F- de Rondeono, XLIP a. 1276 ; F-, Bert. a. 1263 Caluso ;

F- Bellonj, a. 1448 S. Maurizio ; F- Borelli, a. 1554 Volpiano,
NP. : de -o, CStC. a. 1471 Bairo ; de -o, a. 1596 Feletto ; Faccio
de Monferrato, a. 1599 Rondizzone ; di Facia, a. 1590 Rivarolo ;
de -o, Facy (genit.), a. 1440, Fascio, a. 1760 Cirie, a. 1791 Bu-
sano ; F-, a. 1692, oggi Fassio, Volpiano ; F-, a. 1779 Forno R.;
F-, da Forno R., a. 1764 Levone, a. 1860 Rivara ; Fassio, Fasso
a. 1780 Castellamonte ; F- a. 1796 Campo; Facio a. 1678 Cuorgne,
a. 1683 Campiglia, a. 1678 Ozegna ; F-, a. 1685, Faccio, s. XVIII,
Valprato ; F-, a. 1670, Facio a. 1655. 1664 Locana ; F- s. XVIII,
Vidracco, a. 1797 Romano, a. 1741 Vialfre ; de -o, CStC. a. 1438,
Faccio, a. 1753 Strambino ; de Facio, CStC. a. 1354, de -o, a.
1472, de Faccio, a. 1558, Fascio, Rolando- F-, s. XVIII, CP.,
Johannes, Anthonius de Faciis, CStC. a. 1472, Pont ; Fassi a.
1802 Carema, NC.; Faciono, a. 1590, Fassiono a. 1750 Rivarolo;
a nus: Facidnus, Bert. a. 1263, BSSS. IV 4 456. 1347, F-, -I
(genit.), de -o, a. 1579 Caluso ; de -o, CStC. a. 1575 S. Giorgio ;
Gullielmus Facianus, a. 1420 Chivasso ; Fassani (genit.), a. 1554
Volpiano, CP. ; in Vato (< vadum REW. 9120 a) -y, a. 1554
in Vato Fazano, a. 1692 jvalfaSafir Volpiano, NL. ; arius:
Facery (genit.) a. 1556 S. Maurizio ; -ro, a. 1594 Cirie ; Fassero,
a. 1719 Rocca di Cork) ; F-, F- Gamba, s. XIX Corio CP. ;
e llu s: Facellus Pauexius, BSSS. XLIII 4 47. 1307 NP.; inus:
Facinus de Facino, CStC. a. 1509 Canischio ; F- de Vachis, a.
1499 Chivasso, NP. ; de -o, CStC. a. 1509, Fassino, CStC. a.
1669, F-, a. 1708 Canischio ; Fdcino, a. 1655, -64, Fassino, a. 1921
Locana, CP. ; -a, a. 1587, 1604, -49 Chivasso; F-, a. 1586 Ve-
rolengo, CM. ; ad Sortes de Facinis, a. 1570, NL. < NC., Caluso ;
in Valle (< vadu m) Facini Barberii a. 1554 Volpiano ; Pra di
Facin, a. 1655 Locana, NL. ; ittus: Facietto, a. 1715 Sale ;
F- a. 1664, -eto, a. 1681, Vitton -o, a. 1655 Locana ; Cerva
Fasset, s. XIX Corio, CP. ; ? Cafassetti2, a. 1671 ficafasit] Settimo
R.; olus: ad Moglam 3 de Fazzolis, Fazollis, s. XVI, Fassoli,
a. 1760 Villanova, NL. < NC. ; *ottus: Faciotus de Ray-
1 Propriamente Val Eagiano < canav, fagth fagiano", falsa riduzione
etimologica recente.
2 Qui se risale a Ca di case F. e non deriva dal canav. kafas ce-
spuglio, macchia di arbusti".
3 Vedi p. 608 s. Moiabello.

www.dacoromanica.ro
614 G. D. SERRA

naldo, BSSS. XLII2 a. 1297, F- de Riche Imo, id. a. 1291, F- de

Corniglano, a. 1420 Chivasso ; F- Comparotus, a. 1466, -68 S.
Maurizio : F- Scarre, a. 1483 Cirie ; -otti Boby Guy, a. 1554
Volpiano, NP. ; -o, a. 1721 Andrate, a. 1740 Nomaglio, CP.
*BONITIA I : Georgius de Boneciu, BSSS. IV 5 251. 1392 ;
Tomaso Boneza, a. 1587 Chivasso ; -ezza, a. 1766 Vauda di S.
Maurizio ; -izza, a. 1662, -essa, a. 1750 (3) Rivarolo, CM. ;
itiu. s2 o icins (cfr. BONICIANUS, Thul.): Bonicius canonicus
prenominatus Bonezo BSSS. IX 1 41. 1187, LXX1V 57. 1214 ; d.
Bonetius, IX 1 135. 1222, .--- d. Bonicius de Solerio, IX 1 175. 1268;
Anselmus frater Bonecy, V111 110. 1231, NP.; Bonizio3, a. 1753
Strambino, s. XIX Salerano ; -esso, a. 1733 Vische ; -ezo, a. 1590,
-esio, a. 1662 Rivarolo, CP. ; ego Bonizo notarius, BSSS. LXXV111
117. 1001, ecc., NP. ; Prat= Bonezonum, BSSS. IX 1 157. 1228
=Prato -efono, V 123. 1230, 185. 1245 .= ? Pratum -ecanum (qui
se per errore di lettura o di scrittura sta per -econum e non de-
riva perch) da Bonefa, NP. femm.) VI 407. 1285, Bcrgofranco NL.

1 Cfr. morazzA, Fabretti X 473, v. E. Seelmann, Die Aussprache des La-

tein nach physiologisch-historischen Grundsdtzen, Heilbronn, 1885, p. 323; nruA
BONBIA, CIL. VI 20397 Roma, m.---*BONITIA, cfr. AEQUISIA in un'iscrizione napo-
letana, v. Seelman, o. I. c., = AEQIIITIA, cogn. mul. Th11., CAEPATIUS = CAEPA-
Ms, Th11., observ as ione = -t 1 on e, v. Seelman o. 1,c.
2 11 Meyer-Labke in Einf.Ill 258, ove rimanda ad AGIIt. X 459 [leggi
349], alla citata Appendiee (v. qui a p. 523, n. 3), considera, alla stregua del
Bianchi, come indubbi accorciamenti Kurznamen, Koseform" i nomi Bonizzo,
Albizzo, Altizzo, Ardizzo ecc. nei quail, presupponendo tacitamente l'accentua-
zione voluta dal Bianchi in B6-, Al- ecc., ravvisa una traccia dell'et& longo-
bardica e la stessa formazione dei nomi nated. Fritz, Heinz, Benz (v. qui a
p. 572 n. 2) allato a Friedrich, Heinrich, Benedict. Ma un pia largo raffronto
esteso alle grafie proprie di tai nomi anteriori e posteriori al mille: -itius,
-ithus (dr. afr. - th - di espethe epe" ecc.) -izo nelle carte mediev. toscane
(v. Bianchi o. c. p. 401 sg. e passim), -issio, -isso e -issi poi -izo, -ezo nelle
carte del Regesto di Farfa (v. Bruckner, a. c. pp. 280. 281, 285, 289, 262,
269), -izo, -ezo, -efo, -etius, -icius, -ecius, -esso, -ezzo, e -izzo, -izio, -a nelle
carte medievali e pia recenti canav. e piem., dimostra un' origine indubbia
da -rrrus, -mo = -wins, 4cio (v. Seelmann, o. 1. c., Grandgent 276) e -In-,
-TZ- (Seelmann, o. I, c.; Grandgent 277) del latino volgare, da quel suff.
che ebbe una notevole, prevalente diffusione nella tarda onomastica dell'
impero.
3 Forma letteraria per -ezzo come l' -izza sucitato per -ezza, cfr. Vital.
giustizia allato a giustezza, aital. carizia all. all'ital. carezza (dei prezzi).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITAL1A140 615

BON1-US 1, -A (cogn. vir. e n. mul., Th11., Otto 764 s. DONATO

e (Th11.) ? Porta di Bugnone, a. 1574, Valperga, NL. < NP.
o CP. ; olus:? Philiponus f. q. Nicholai Nabunioli (qui, se
da leggersi -le, genit., o se accordatosi al maschile da una fase
anteriore -a < *Nabuniola < na 13oniola [< domna] Boniola,
v. s. Sap o r, n. 2)2 de Candia, BSSS. V 99. 1221, CM. ;
*ot tus: Boniotto, a. 1678 Cuorgne, CP. ; Prato detto II
B-, a. 1708 Canischio, NL.
BONONIUS (Th11.): f, V. S. BONIUS n. 2.
BON-US (Th11.) : s. m. Ademperti seu Bononi3 de ciuitate
Nouaria, BSSS. LXXIII 96. 989, S. ; Bonus de Nasso, Bert. a.
1263, Mazze, NP. ; Ottinus de Bono, Bert. a. 1263 S. Martino ;
Obertus Bonus, Bert. a. 1263 Perosa ; Petrus B-, Bert. a. 1263
S. Giorgio ; Boni (genit.) de Valle Pontis, BSSS. 1V 4 277. 1338 ;
Bono, a. 1750 Rivarolo, s. XVIII Masino, a. 1743 Cuceglio, a.
1715, CP., Boni, a. 1715, NC., Sale ; Bono a. 1795 Cintano, a.
1760 Cirie ; Osella Ban, s. XIX Corio, CP. ; de Bonis, CStC. a.
1469 Chivasso, ibid. a. 1462 Romano, a. 1482, NC.; A (Th11.):
tibique Bonani Dei ancilla, BSSS. LXXVIll 2. 829 ; Ualperga filia
q. B-, id. 149. 1019, NP. ; Johannes de Bona, BSSS. VIII 26.
1202, Jacobus de B-, LXX1V 250. s. ci.; Bona, a. 1797 Romano,

1 Cfr.: BELLIUS (v. S. id.); CVE. 157 : Bonio, Bonidlo, -gnolo, Boniol,
.gnolus, Bognin che l'Olivieri deriva da *Bonio < Bono [german.1] Farst n
327; Bianchi AGM. X 370: Bonio, a. 820, ego Boni [< - iu s, v. pag. 558
n. e qui nota seg.], a. 801, Ostrifuso qui Bonio, a. 983, che per il Bianchi
e forma accorciata ipocorisma" di I3onipertus (ibid. p. 404).
2 La grafia con - nio - (per -gno -), quando non fosse traccia di una
trascrizione letteraria etimologica o di un esito volgare dipendente dalla fase
anteriore Boni = Bordo (<BONIUS, dr. : Fontana di Bolonio, a. 1716 [buloni] Lu-
gnacco, NL. < NP.< B ON ONIUS, ThII., rivissuto nel nome del santo omonimo
t 1026, venerato a Bologna e patrono della parrocchia di Settimo Rottaro
nel Carlavese: ,,S. Bononius protector noster" nel catasto locale dell' a. 1671
[san bQl6ni]; piem. Alsi < ALEXIIIS, &di < AEGIDIUS, Toni < ANToNrus, Giori
< GEORGIUS ecc., v. p. 558, n.), potra indicare un etimo da BONITIIS cfr.
Bonitulus vaccarius, a. 779, Bianchi, AGM. X 370. se l' .itulus e da -Tnis
e non da -rrTus, v. p. 617 n. 1-2, attraverso la fase Bonido Hirst' 275, o da
morucus (Th11.), attraverso le fasi Bonigo Forst 1 275, Bonigoni (genit.) BSSS.
LXXVIII 133. 1012.
3 Cfr. Bruckner 237 sg. : Bono, Bonucius, Bonazio deutsch?" Boninue.
Bonitus e Bonitto, Bonizo, -za, fem. e Bona, fem., wohl auch latein" < anord,
bon, ags. ben. Bitte, Forderung" [1]

www.dacoromanica.ro
616 G. D. SERRA

a. 1805 Orio CM. ; a r 1 u s1 : Petrus Bonerius? (o -uerius?),

Bert. 1263 Rivarolo, CP.; ? in Bonnerio 2, a. 1558, Pont, NL. ;
Ubertus de Bonerato, CStC. a. 1419 Cuorgne, CP. ; at1us
o aclu s3 : s. m. Bonacii, BSSS. LXX1X 442. 1167, NP. ; de
Bonaciis, CAst. Index, NC.; nomine Uguacini, Petrini, Guillelmini
fratrum et filiorum q. Bonaccini de Grundona, XLIV 4 58. 1329,
NP.; -ATUS (Otto 764, Th11.) o at tu s : Bonati (gen.) a. 1556
S. Maurizio; -alto, a. 1743 Cuceglio, a. 1729 Ronco ; de Bonnato,
a. 1558-62, Bonatto, s. XVIII Pont : B-, Bonat, B- Marchel, s.
XVIII Frassinetto ; -ato, -tto, a. 1683 Salto, CP. ; -ICUS (Th11.) :
v. p. 615 n. 2 ; i c e u s4: Bonicatto, s. XIX S. Carlo ; -ato,
a. 1766, CP. e -o (Borgata) s. XIX, NL., Vauda di S. Maurizio;
-INUS (Th11., Silvagni, no. 186): Boninus5 de dono Jacobo, BSSS.
V 211. 1251 (Bastia) Borgofranco ; B- de Negris, a. 1499 Chivasso,
NP.; Guillelminus = Willelmus de -no de Monbuen (Bastia) V
187. 1246, 211. 1251 Borgofranco ; Jacobus de -o vignolano de
Handrate, VIII 177. 1309, Andrate ; Johannes de -0, CStC., a.
1387 Foglizzo ; Petrus Boninus, LXXIV 178. 1171, Ivrea ; Johan-
nes -ni (genit.) IV4 442. 1345, Ivrea ; -I, -j, (genit.) de Lanceo,
a. 1422, -48, -68, 1556, -nus, a. 1468. S. Maurizio ; -no, a. 1750
(19) Front, a. 1730 Brandizzo, s. XIX Corio, a. 1590, 1662 Ri-
varolo, a. 1766 Vauda di S. Maurizio, a. 1587, 1604, -49 Chivasso;
B- Botasso, a. 1860 Rivara, a. 1594, 1762 Cirie, a. 1745 Leyni
s. XIX Barbania, s. XIX S. Carlo, a. 1729 Ronco, a. 1716 Vi-
strorio, a. 1665 Caravino, a. 1753 Strambino, a. 1743 Salassa, a,
1683 Salto, a. 1779 Colleretto P.; B- Motto, a. 1718 Lugnacco,
s. XVIII, CP., -a, s. XVIII S. Giorgio, CM. ; in Bonin, a. 1748
Front ; Rittano (Rivo") di B-, s. XIX Corio ; Cantone di B-,

1 Cfr. Bonari a. 746, Bruckner 238 ; B- (genit), a. 746, 755, Bonnari, a.

762, Bianchi, AGIIt. X 356. Escluso, per le ragioni accennate a p. 608 n. 2, tut
raffronto con l'aital. buoWtere oggi bonario, afr. de bon aire REW. 276 ag e r.
2 Compete un' origine dal blat. bunnarium ,,misura di superficie" >
afr. bonnier, REW. 1395.
a Cfr. i nn. derivati in -ATMs < -ATM, Otto 854 sgg ; Bonazio, a. 985,
Bruckner, 238; Bonassi, -azza, -i, -azzoli, CVE. 222.
4 11 Meyer-Liibke, Einf.m 203 ed il Grandgent, p. 26. esemplano 1
nomi in -IccA con BONICA, ma non 6 sicuro il fatto che tale scrittura sia una
variante grafica di *B onicc a.
5 Competer per taluni Boni(t)inus, cfr. Bonitinus, a. 1115, e Bonitulus,
a. 779, Bianchi, AGM. X 370 sg.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 617

a. 1716 [i bunin] Vistrorio ; -na, a. 1771 Ivrea ; -a, a. 1739 Ve-

stigne ; -e, a. 1790 Rivarossa, NL.; iseus: Bonesco, a. 1775
[bungsk] Tavagnasco, NL. ; -ITTA (Th11.) e t u s1 : Bonnetus
f. q. Gullielmi de Clemencia, a, 1440 Cirie ; Bonetus de Andrea,
consul, Bert. a. 1263 Castellamonte, NP. ; -etti a. 1621 S. Be-
nigno; Bonnetti (genit.) a. 1558-62 Pont-Alpette, CP.; Al Bonetto
a. 1810 (?) Strambinello ; -i, a. 1699 [triik < *t (T.i)r ruccu
<*t ir r a poggio REW. 9007) dif burled Pont, NL. ; -ITUS2
-A (Holder I 479, Otto 764, Th11., Schonfeld 52) : s. m. Albiti
f. bone memorie Boniti, a. 989, NP., v. s. ALBUS ; Anselminus
de -o, BSSS. XLI1I4 84. 1164 CP.; - u I u s3 < ell us: Bo-
nellus de Ciuitate, BSSS. VIII 9. 1181, NP.; Albertus de -110,
V111 28. 1202, LXXIV 165. 1202; Mainfredus de -o, VIII 89. 1221;
Ubertus de -o. VI 455. 1309 ; Faciotus de -o, LXXIV 235. 1260 ;
magister Vercellinus de -o, Bonelli (genit.) a. 1448-82, -o, a.
1562 Cirie, CP.; -a, s. XVIII S. Giorgio, CM.; -o, a. 1795 Cin-
in -04 o sy alla Fraschea, a. 1609 Balangero, a. 1743
tano ;
1-2 L' Otto, 1. c., suppone per norraus e BoNA.Tus una formazione in
-TTUS, -ATUS a bono" (v. qui a p. 556, 573) e lo raffronta coi verbi a r tare
-artire, impetrare - impetrire, f ulgurare - fulgurire, cui
aggiungi gnat. abbonare rendere di buona qualita, pin mite", abbonire ,,ren-
der bono un terreno", della pianta che porta a maturazione i suoi frutti"
rabbonire ,,tornare o far tornare bono" (P.). Una sua traccia romanza si e
it NP. Bonido dell' a. 1083 che ii Ftirst.1 275 raccoglie dal Mabillon. Ma l'esito
romanzo sul territorio francese e svizzero dei nomi locali dedicati al culto
del santi a nome nommus (v. Holder, I. c.) si ovunque Saint Bonnet che
presuppone invece ,ITTUS (v Longnon, o. c. p. 410 ; Jaccard, o. c. p. 404),
cui risalirebbero, secondo il Bianchi, AGM. X 371, i nn. pers. di Bonitulus
vaccarius a, 771, Bonitini a. 1115, letti -ttolo, -ettino. Ma a pag. 403 il Bianchi
esclude che i nomi Bonitus : terra Boniti, a. 961, Magiulo [-< MAIULUS, V. S.
id.] fil. Boniti, a 820, raccolti a p. 370, valgano -etto perche vi si oppone la
Nocale che 6 sempre i atono [?] e la quantitk del t stesso che sempre
scempio trale due vocali" e pet-6 accentua Bnito (presupponendo che il suff,
abbia origine dal germanico -to.) alla stregua di Bonitius ch'Egli legge Bnizzo
e suppone d' origine germanica (v. s. *BoNrrIA). L' accento originario affiora
invece nel NP. Benito, variante di Bonito e rifatta su bene, avverbio e sostant.
(v. REW. 1028), come altri numerosi esempi d'origine pin e meno antica.
.1 due esiti diversi dell' ,-ITUS di BONITUS svelerebbero due distinte forme
*BorriTus e *BONITTUS tradotte in un' unica imprecisa grafia antica.
3 Cfr. Bianchi AGIIL X 370 : Bonulo, a. 768 ; B- massario, a. 771. e
Meyer, o. c. p. 183 : Bonello, a. 747 Pisa.
4 Taluni di questi nomi locali, per le particolari condizioni topografiche
del luogo che designano, potranno corrispondere al venez. bonelo, voce che

www.dacoromanica.ro
618 G. D. SERRA

Cuceglio, a. 1745 S. Martino, a. 1743 Salassa; -a, a. 1809 Les-.

solo ; ad -am, a. 1499, -a, a. 1780 [i bunele]i Castellamonte ;
-a, a. 1719 Alice ; alla -a, a. 1716 Lugnacco ; in -a o Bruino,
a. 1729 Vico, NL.; Bonn Agnu (< AGNUS, Th11.) 2 : Gisulfus
f. q. Petri de Bonagno, BSSS. IX1 79. 1205, CP.; Bonu Arnim
(< AMICUS, Th11.): 3 Gualterius f. q. Bonamici de Ciuitate Ypor.
qui professus sum lege uiuere Longobardorum, BSSS. IX1 15.
1153; Bonusamicus de Ciuitate consul Ypor., LXXIV 181. 1197,
= B- de Ciuitate, ibid. 172. 1200, -- B- de Cita4 ib. 52. 1200;
Boniamici (genit.) de Ruca, IX1 21. 1166; Bonamicus de Verulfis,
da Verolengo, a. 1499; B- de ser Arnaldo, BSSS. XLII2 a. 1276
Chivasso, NP.; Lifredus de Bono amico, V 73. 1213 Ivrea ; Bonus-
amicus de Bonoamico, s. XVI Rondizzone ; Bonamico, a. 1739
Vestigne ; illi de Bono amico, BSSS. VIII 88. 1220, CP.; de
Bonamici, a. 1603 Chivasso, NC.; in territorio Montis Bunamicj,
BSSS. VI 298. 1259, NL.; Bonn A(u)guriu: V. S. AUGURIUS ; Bonn
denarin : Johannes Bonusdenarius de Ypor., BSSS VIII 17. 1193,
S. ?; Bonn domnu (cfr. sicut bonus homo suo bono domino"
BSSS. IX1 96. 1209): heredes q. Borddon, BSSS. LXXXVI 24.
1104 ; Bondonnus de Guiscardo, V111 53. 1207, Bonamdonnam

designa le isolette del Po e dell' Adige (Prati, AGM. XVIII 227) donde l'ital. bo-
nello terreno formato da alluvioni" (Salvioni, RDR IV 211); mi 6 tuttavia
ignota la diffusione alla parlata canav. di un tale termine geografico.
1 Circa i plurali coi nomi locali attestati solo di recente non 6 facile
distinguere se il plurale deriva la sua ragione dal fatto dell'uso in comune
di un podere rustico fra i membri di un consorzio famigliare medievale, a
quindi dal NC., o se tale plurale invece si spieghi coll' ulteriore spezzetta-
mento di un antico unico podere il cui nome originario di forma singolare
si sia poi volto al plurale per designare ogni nuova frazione di quel podere.
2 Donde acanav. Agno, -a (dr. Lagna, a. 1786 Candia, a. 1779 Colle-
retto P., CM. > l'Agna, NP. femm. [circa l'uso dell' articolo col NP v. p.
560, n. 4]; Nicolaum Sanguinem Agni, BSSS. VIII 5. 1149, =-.- ? Sanguiagni,
VIII 8. 1169 ; Sanguis de Agno, VIII 53. 1207, Sanguis Agni Alzatus VIII 109.
1231, se vale sangue, stirpe di Agno", e se in tale formula si ripete nella
stessa linea genealogica ora come CP. ora come NP. o S.) e ital. Agnolo.
3 Donde il NP. Amicus, notarius BSSS. IX! 1. 1007 ; Amihoni, -choni
(genit) LXXV111127 sg. 1008 1010 ecc. (cfr, i nn. Amico, s. VIII, a. 773,
Amiconis (genit.), Pol. Inn., e Amicus, Pol. Irm., Fiirst.1 81); Amicus, -one,
-onus, Amigolus, Ilamione, Trauzzi, o. c. p. 99.
4 Da ci vita (s); cfr. in BSSS. LXXIV Index, p. 345 i frequenti scambi
fra la forma volgare de Cita (idest Ypor.) e la letteraria de Ciuitate (idest
Ypor.) e dr. i numerosi nomi locali d'Italia: Civita, -ella < civita(s).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 619

jugalem, filiam q. Audemarii seu Berlendam, Bonedone seu Ber-

lende [cfr. Berlindis NP. germ. Forst.' 226], LXX1X 265. 1090,
NP.; Albertus, Jacobus de Bondon, LXXIV 165. 1202, 245. 1231;
Albericus de -onnr, id. 246. 1232 ; Albertus de -o, id. 137. 1193;
Corgiat Bondon, s. XIX Corio, CP.; Arduotus, Perrotus de -nnis
BSSS. LXXIV 235. 1260 NC.; in -ono, a Bonadona. a. 1604
Mathi ; Bondonesco, a. 1750 Rivarolo, NL.; Bonu Fante, -u : v.
S. PANTOS ; Bona fide : Petrum Bonafidem, BSSS. V 275. 1257 ;
Nicolao -e, V111 89. 1221 ; B-, a. 1719 Alice, a. 1788 Pecco,
CStC. a. 1476 Bairo, CP.; Bonu filiu : Bono fill% (genit.) BSSS.
LXXVIll 79. 976; Bonfilius de Solario, MGh. Dipl. 111 p. 406, a.
1014, Ivrea ; B- de Leczulis, BSSS. V 128. 1232, NP.; Boffillus,
V 221. 1252 (Musotolo) S. Giorgio ; Bonfiglio, a. 1745 Leyni ;
Nicolaus de Bonofilia, BSSS. VIII 133. 1260, LXXIV 235. 1260,
CP.; Bona gente : Bonagens de Solario, BSSS. V 22. 1193, 56.
1210, -gent, VIII 13. 1192; -tern f. q. Odonis de Solerio, IXI 71.
1210, NP.; d. Guillelmus de -te, VIII 110. 1271, CP.; Bonu (h)omo :
Johannes de Bonhomine, Bert. a. 1263 Calzate ; Johannes Bonus
homo, CStC. a. 1423, Aglie; Buonhorno, a. 1678 Ozegna ; Bonomo,
s. XVIII Montanaro, CP.; Posso (pozzo") B-, a. 1809 Vero-
lengo ; Contrada de Buonhomini, a. 1678 Ozegna, NL ; Bona
(h)ora : Ajmonetus Baligni alias Bonora, a. 1556 S. Maurizio ;
Bonn Jo(h)anne: Bonus lohannes de Aliado, BSSS V 16. 1181,
1X1 29. 1181 Ivrea ; B-, 1X2 28. 1180; B- de Piscina, 1X1 52 bis
1189; B- de Tronzano. VIII 98. 1223 ; B- Crassus, VI 31. 1206 ;
B- de Milone, VIII 52. 1207; B- de Stirpiana, VIII 5. 1149; B-
de Rocha, B- de Cazai, B- de la Porta, VIII 9. 1181 ; Boni iohan-
nis plebani, V 4. 1122 ; Bonus iohannes molinarius, Bert. a. 1263
Candia, NP.; de bono Johanne, a. 1483, de bono giouanni, a. 1562,
Bongiovanni, a. 1760 Cirie ;* B-, a. 1733, Vische, s. XIX S. Carlo ;
-gioanni, a. 1719 Verolengo ; -giano, a. 1684, 1789 Ronco, CP.;
-zanina, s. XVIII S. Giorgio, CM.; Bonum :nartinum massa-
rium, BSSS. IX2 5. 1127 NP. ; f. q. Monis boni de Florano,
BSSS. VI 392. 1279, NP. Bonus Petrus, BSSS. XL112 a. 1278
Chivasso, NP.; Bompiede, a. 1781 S. Benigno ; Petrus de Bono-
romeo, BSSS. V111 133. 1260, LXX1V 235. 12E0, CP.; Bonus
senior de Judicibus, BSSS. VIII 89. 1221 ; Bonussenior Testa, VIII
89. 1221 : -ssiro Quaglotus, XL112 a. 1276 Chivasso, NP.; Al-
1 Cfr. Bonushomo, NP. a. 715 ecc., Bianchi AGIItal. X 371 n. 1.

www.dacoromanica.ro
620 G. D. SERRA

bertus Bonustempus, de BonNempore, CdBobbio 11 130, 168, 203;

Bontempi (genit.) a. 1556 S. Maurizio ; -o, a. 1795 Cintano;
Enrico B-, s. XIX Corio, CP.; in B-, a. 1719 Colleretto C., NL.;
s. m. Tutoboni de Nernenonio, BSSS. LXXIX 347. 1145, NP.;
Bona vita (cfr. Bella vita S. BELLUS e Bonavida, fem., a. 867,
FOrst.1 276): Bonania, fornerius, BSSS. VIII 110. 1231, NP.; B-,
Bert. a. 1263 Rivarolo ; B-, a. 1752 Valperga ; -vita, S. XVIII
Montanaro, CPM.; -via, a. 1681 Locana, XL:.
BR1TTIUS (ThII.):
1 Col nomi composti da bono, aggettivo, dr. i composti da BENE
(V. S. BENEDICTIJS, BENENATUS, BENEVOLUS) e bene (Benvenuto, v. s. EVENTITS, 11.
3; Benevalet, S. VALENS ; Crescimbene, s. CRESCEMS ; Salimbene, s. ESCORIENS ;
Benliuengna, abbatissa, BSSS. XXXVI 100. 1193 NP.; Heuerardus de Benyuegna
de Handrate, VIII 177. 1309, CM. ?), da bono e ben.e, sostantivi (Bonadeo, v.
S. DELDONA ; Benenca, BSSS. XXXVI 128. 1203, Beninca, Berincasa quae vulgo
Casina [ Benincasinal uocatur; CAst. 361.1212, Benencasa coquus, CdBobbio
11 211, B de Gandulfo, id. 11279, Benincasa decimator monasterii Sancti Colum-
bani, id. II 335 sg. NP., Bonefacius de Benenca 13SSS. V 224. 1232, Opico
de Benencasa = Opizo de Benincasa, CdBobbio II 257 sg., 312, 335, 358
CPM.). Composti ibridi con -(11)ard, -fred, -pertns, .prand, -wald, -ward,
(german., cfr. Bruckner 238, Farst1 275 sg.): Bonardus, BSSS. IX' 26. 1171,
V 21. 1192, V 54. 1189, NP.; Jacobinus B-, V 167. 1239; Feliponus B- de Flo-
rano, V 175. 1241; Bertolinus B-, VI 403. 1281, 422. 1291, Jacobinus B., VI
392. 1279; Jacob Bonart, Bert. a. 1263 Cuceglio ; -ardo, a. 1786 Baio; de -o,
(genit.) CStC. a. 1497, 1509-51, -o, a. 1170 Brozzo CP.; Fontana B-, a.
1783 Quincinetto, NL.; Albertus Bonifredus, Bert. a. 1263 Montelongo, CP.;
Lafrancus Bonipertus, BSSS, LXXIV 187. 1225 CP.; ego Boniprando,
BSSS. LXXVIII. 126. 1008, NP.; Hanrieti filii Rolandi Bonali, BSSS. LXXIV
110. 1205; -aldus, Bert. a. 1263 Orio ; -audus CStC. a. 1558, - di (genit.) e
-o, id. a. 1559, 1603, -23, -72 Oglianico ; B-, a. 1743 Salassa, a. 1739 Ciconio
a. 1662, 1750 Rivarolo ; (genit) de Thaurino, a. 1483 Cirie, a. 1554 Vol-
piano, CP.; -i, a. 1781 S. Benigno, NC.; in -o, a. 1545 Favria Borgata
s. XIX Rivarolo, NL. < NC.; Bonivardus, BSSS. XLIV 49. 1182, -a, uxor
.Nicoleti de Sauia, XLII2 a. 1297 Chivasso, NP.; Ludovicus -vardi (genit.),
CStC. a. 1463 Balangero, CP.; Jacobus, Michael -a, a. 1562 Cirie, CM.
2 Cfr. ecclesia sancti Bricii in ciuitate Taurini" MHP. Ch. 2, col. 109,
a. 1011 e BSSS. XXXVI 13. 1146. II Poma in AG1It XVIII 3?1 vede nei
cognn. piem. Brizzio [cfr. canav. Bricius, Brecius, NP., de Brecio, Brezzo, CP.,
de Brecis, NC e varianti un accorciamento ipocorisma" da FABRITIIIS e nei
cowl piem. Brexanus [dr. canav. Brexanus, Brecianus, NP. e CP., Bersano
CP.] e affini l'origine bresciane, contraddetta per taluni sicuramente dal
fatto che s'incontrano come NP. nella stessa area di Brizzio e che risalgono
pi probabilmente, anche per ragioni fonetiche, a 'Brit ti a, -anis. Tale fatto
qui si accenna per un interesse metodico perch6 valga a dimostrare la
fallacia del criteria di voler riconoscere ipocorismi anche la ove non ebbe
diffusione, anzi neppure appare sulle carte medievali, il nome Fabrdius,
nella sua forma piana, non accorciata.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL CO GNOME ITALIANO 621

EURDO, -ONUS (cogn. e n. sing. crist., Th11.) 1 : Petro Bordone 2

de Valssoana, a. 1558 Pont ; B-, a. 1665 Caravino, CP.; B-, s.
XVIII Valprato ; Monb-, a. 1708 Canischio ; -atto, a. 1623 Oglia-
nico NL.; Bur dus: Bordo, a. 1655, -64, -81 Locana ; -a :
Alli Costadi [dr. fr. cote] della Borda, a. 1676 [la borda] Qua-
gliuzzo, NL.; -ano, a. 1717 Traversella, a. 1743 Drusacco, a. 1779
Parella e Colleretto P., CM. ; Alla -ana, a. 1741 Vialfre, a.
1785 [bordan] S. Martino, NL.; Leo Bordat a. 1719 Vico, CP.;
Bordinus et Peronetus de Quinto, BSSS. IX1 157. 1228 ; B-,
mercator de Monte astrutto, VIII 110. 1231, NP.; Jacobus de -o,
VIII 110. 1231 ; Jannuarius de Lamberto -o, 1X1 88. 1208, CP.;
Bordina, s. XIX S. Carlo ; Bordetto, a. 1774 Quassolo CP.;
ulus: Gindro Bordella3, a. 1594 C irie, CM.; Guillelmus de
Bordellis, stipendiarius, BSSS. 1V4 528 1356, NC.; Dominica Bor-
delli (genit.) a. 1482 Cirie ; -o, s. XVIII Lombardore, a. 1790 Riva-
rossa ; B-, B- Cantojra, B- Polletto, a. 1780 Castellamonte, CP.;
-a, a. 1678 Ozegna, CM.
BURIIUS, 44 : Nicholaus Borrus, BSSS. XXXVI 256.
1247; Philipus Philippus de Burro, VIII 28. 1202; Gualfredus de
B-, VIII 109. 1231, Guilielmi Burl VIII 77. 1217 ; Bor, a. 1671
Settimo R., CP.; .Borri, a. 1769 (11) Chiaverano, NC.; Petrus
Borra de Sangano, BSSS. XLIV 171. 1288 ; B-, a. 1651 Montalto;
B- da Montalto, a. 1764 Borgofranco, s. XVIII Montanaro, a. 1766

1 Da bur do burdus mulettog REW. 1403, 1405.

' Cfr. Burdo, Burdin, Frst1 293 (non rimandati ad alcun etimo).
Ricerche onomastiche ulteriori svolte su di un pat ampio territorio e con
un pia largo ed opportuno spoglio di testi medievali riusciranno a dimo-
strare se l'uso onomastico di BURDO si connetta all' uso di nn, quali ASELLUS,
ONAGER, e LEO, LUPUS, URSUS (V. s. idd.) nell' onomastica medievale u
se no si debba tutti o taluni soltanto riferire invece ad un significato affine
a quello di ragazzo" vivo nel catal, bordegas, -asa, tosc, bordello, -a, romagn.
burdell, -a, v. Pauli o. c. p. 204 sg , 314 sg.
3 V. p. 578 n. 2, ma compete *B urdon (u)l- > -oll-, v. p. 634 n. 1.
4 Cfr.: CIL, V2 nni. 5216, 5564, 5585, 7907; Lib. de praenom., 7: anti-
quarum mulierum frequenti in usu praenomina fuerunt Rutila, Caesellia, Ro
dacilla, Murrula, Burra a colore ducta ; BADIUS (V. s. id.); Persus, Perso; nn,
personali dell' alto medioevo italiano che il Bruckner 236 richiama ad un tema
longobardo [1] persa dunkel, schwarz", che risuonerebbe nell' italiano perso,
ma vedi REW 6431 prsu s; RUFUS, RUFISTUS.
5 Cfr.: Burro a. 777, terra qd. Burrelli a. 1178, f. q. Burichi e Burriche

www.dacoromanica.ro
622 G. D. SERRA

Vauda di S. M., a. 1719 Verolengo CM. (?)1; Drous Borronus,

Bert. a. 1263 Rivarolo ; Albertus B-, Bert. a. 1263 Strambino;
Petrus B- de Volpiano, a. 1499 Chivasso ; B-, de -no, a. 1516
Balangero ; -ni (genit.) Volpiano; -ne, a. 1743 Salassa ; -no, a.
1683 Salto; Boronus, a. 1468, -ni (genit.) a. 1448, -68 S. Mauri-
zio ; Milanus de -no, CStC. a. 1419 Cuorgne ; a scu s : in domo
Boraschi hospitis loci Gaxini (GAssino) BSSS. 1V5 238. 1398 ;
atus o -ato < -ata (v. p. 517, 11. 1): in Borronato, a. 1683
Salto, NL.; atu s o attu s: Jacob Boratus, Bert. a. 1263
S. Martino ; Gixierius Borratj (genit.) a. 1439, G- Boratus, a.
1448 S. Maurizio, CP.; Boratti (C.na) s. XIX Piverone NL. < NC.;
1 cus: 2 Anfossus Borius, BSSS. 116. 1245; Jacobus B-, XXXVI
256. 1247; Guilielmus de -0, Bert. a. 1263. Vialfre ; de -o, a. 1420,
1530 Chivasso; de -o, a. 1562, Bory (gen.) a. 1440, -82, Borio,
a. 1594 Cirie ; B-, a. 1678 Cuorgne, CP.; Borico (Drose [< ca-
nav. drSa ontano verde] di) a. 1837 Ribordone, NL.; Boriola,
oggi Bariola, a. 1702 Borgiallo ; in Bo-, a. 1687 Castellamonte
NL.; Guillelmus Burionus 3, BSSS. VIII 156. 1277 ; Borrione a.
1752 Valperga ; Borriglione 4 a. 1730 Brandizzo, CP.; Borioto a.

a. 782, 768 in Bianchi, AG1It. X. 354; Burra, NI'. femm. (?), in un catalogo di
servi del Monastero Volturnense all' a. 874 riportato dal Muratori, v. Lorenzi.
Tridentum, VII, 1904, p. 303, s. Borroni. .

1 0 S. derivato da b il, r r a (REW. 1411)? 11 Poma, Antichi cognn.

biellesi, o. c. p. 12. sostiene che i cognn. Bora, Borra, Borio, Borriola, Boni,
Borrino, Borrione ,,ricordano quanto antica e diffusa [nel Biellese] fosse
l'arte dei lanatieri" e che sono degli antichi soprannomi derivati dal piem.
bora borra, cimatura dei panni". Ma se tale spiegazione pub valere per i
cognn. Borra (cfr. canav. Cinza, piem. cimbs, -ossa vivagno" REW. 1917 sg.,
ital. cimare ecc.), quando fosse provato che tali cognn. escludono un' origine
matronimica, non vale n per Borio, Borriola. Borrione (v. nota seguente)
ne per gli altri qui suriportati che mostrano nel loro complesso uno sviluppo
rnorfologico da HI:TRIMS (b ur ru s), non da burr a.
2 Cfr. canav. b6re torello", piem. bor161 voce popolare per asino,
iniccio" (Di S. Albino) < *b 5 rric us (dr. b u r rTc u s cavalluccioa, *b u r,
c iccus mulo" REW. 1413 ; fr. bourret, alernt. borro, portog. borrego REW.
1416 b ii rr us e afr.roujuel REW. 7405, *r ubeolus e ital. birracchio REW.
1117, birr u s).
3 Compete *b urrio (( burr a) gemma, bottone" >fr. bourgeon,
REW, 1414.
4 Falsa grafia restauratrice di un volgare 4- esito frequente di un pia
antico -li-.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 623

1562 Cirie, CP.; ing (germ.) : Atto Burenc 1, coherens, BSSS.

1X2 17. 1171, Gauna, CP.; inns: d. Hanricus et nepus eius
Borinus, BSSS. V 78. 1216 NP. o S. ?; Borrini (genit.) a. 1553
S. Giorgio ; Bassi alias Borini (genit.), de -o, a. 1596 Feletto ;
Bonin, a. 1671 Settimo R., CP.; Alla, -a a. 1474, 1590 Rivarolo;
Alla Burina a. 1749 Colleretto C.; Campo di -o, a. 1683 Salto,
NL.; iscus: in Borescizino, a. 1530 Ozegna, NL.; ittus:
Bureti (genit.) a. 1482, -etto, a. 1594 Cirie ; Borretto, a. 1692
Volpiano, CP.; *ottus: Borot, a. 1725 Muriaglio ; Michele
Bertolotto Borrotto, a. 1562 Cirie, CP.; Pra di Borot, a. 1796
Campo, NL.; n 1 n s : Burlo, a. 1730 Brandizzo, a. 1739 Cico-
nio, a. 1779 Parella e Colleretto P.; Turinetto o sia Borllo, a.
1590, Borlo, a. 1662 Rivarolo ; B-, s. XVIII Lombardore, a. 1790
Rivarossa, CP.; Borla2 de Aualona, BSSS. XLIV 38. 1226 ; B-,
a. 1745 Leyni, a. 1730 Brandizzo, a. 1773 Nole, a. 1604 Chi-
vasso ; Bernardi B- alias Ruscati [v. s. RUSCATUSI de Mezenilio,
a. 1556, Burla, a. 1422, 1448, -68 S. Maurizio ; B-, a. 1733
Vische, CM.; Strada dei Borla, s. XIX S. Maurizio, NL. < NC.;
Borlato, a. 1560 Nole, CP.; -atti, s.' XVIII Montanaro, NC. ;
Al Burlatto a. 1683, Tenuta del -ato a. 1786 [burled.' Valchiu-
sena NL. ; Iohannes Borrellus 3, BSSS. LXXIV 251. 1115 (Macu-
guano), Aglie ; Iohannes Borrello f. q. Constancius, IX 1 5. 1094
Albiano, S. ; -us, Borellus, XXXVI 54. 1177, 96. 1192 ; B-, IX 1
61. 1198, Exibius Borrelli de Bolengo, IV4 555. 1359 Bolengo ;
Petrus Borellus, VIII 52. 1207 ; domus -i in Vercellis, VIII 94.
1221 ; Petrus Romana siue -us de Cacadio, VI 450. 1297, An-
selmus B-, CStC. a. 1416, -o, a. 1720 Bairo ; -us de Cassaldo
(leggi -adio) Bert. a. 1263 Ozegna ; B-, id. Mazze, Cuceglio, Scar-
magno ; Petrus de Borrello, id., de Borrello, CStC. a 1343, -us
s. XVI S. Giorgio ; Ansermus de Borrello. Bert. a. 1263 Lusiglie ;
Petri -i, BSSS. VIII 110. 1231 ; Iacobus Borrellus de Ala, a.
1468, -Ili (genit.), a. 1556 S. Maurizio; -o, a. 1760 Cirie; B-,
a. 1860 Rivara ; a. 1648 Chivasso; Octo -us, CStC. a. 1238

1 0 sail S. derivato da aprov. borrene soda di drappo grossolano".

2 Se fosse provata la sua indipendenza da Borlo < *B urr ulu s, e
non fosse percib un reale CM. (cfr. qui nota 3), competer 'un'origine dall'
acanav. burla bica" (CStC. III, Gloss.; REW. 1415, b ii r r ii I a).
3 Ma cfr. afr. bourrel, fr. bourrel, bourreau, REW. 1411, piem. borel
,,collare di cuoio imbottito di borra per cavalli".

www.dacoromanica.ro
624 G. D. SERRA

Verolengo ; -o, a. 1750 (15) Front, s. XVIII Barbania. a. 1797

Romano, s. XIX S. Carlo, a. 1779 Forno R. ; -i (genit.) a. ,1554
Volpiano ; -o, Bore! s. XIX Corio ; -eli (genit.), de -elo, a. 1579,
Borrelli (genit.) a. 1570 Caluso ; Borello a, 1769 Chiaverano,
CP.; -a, da Ivrea, a. 1779 Colleretto P., a. 1678 Muriaglio ; B-,
B- Rat, B- Vernetto, B- Miglia, B- Mezzano, a. 1780 Ca-
stellamonte ; B-, s. XVIII S. Giorgio, a. 1683 Salto, CM. ; in
Prato -o, a. 1499, Pian -o, a. 1780, Cascina -a, 1911 Castella-
monte ; Al -o, a. 1574, -o, a. 1752, 1911 Valperga ; Al -o, a.
1683 Salto ; Borgata -o, s. XVIII [kantn dii burd, NC.] Vauda
di F.; Al -o, S. XVIII Barbania ; Trucco di -o, a. 1719 Rocca ;
Prato -o, a. 1750 Rivarolo ; -o, a. 1764 [i buret, NC.] Levone ;
Via -I, a. 1860 Rivara ; in Burello, a. 1689 Camagna ; Prato Bor-
rello, a. 1550 Caravino ; Al -o, a. 1715 Sale, Locana ; Casa di
Borel, -110, a. 1708 Canischio ; Alla -a, a. 1745 Leyni ; B-, a.
1671 Settimo R.; Prato di Borrella, a. 1604 Mathi ; B-, s. XVIII
Montanaro, NL.; Boralatio (< Borel-) a. 1646 Ronco Cpl.;
CAEPULA, CE- (n. sing., Silvagni)2: Agnesina et Maria f. q.
Michaellis Cazulli alias Cebule3, a. 1483, Ciuola, a. 1562 Cirie ;
Chipolla, a. 1572 Caluso, CPM.; ad Cebulam a. 1556, ad Zeol-
las, ad Pratum Zeole, ad Zaulam, a. 1422 S. Maurizio ; Broa
(proda") di Zaula, a. 1544, Broa di Saula, a. 1790 [bruat' saule
NL.; < NC.] Rivarossa ; Zaulla, Saula, a. 1623 Oglianico, NL.;
a. S. Hilario o sia in Zaulone, a. 1574 fsauhirijNL. < S. o CP.
CAESARIUS, -A (Th11.): domina Cessaria BSSS IXt 134. 1221, NP.
[CALENERUS, -A, Iicatigispog, -ipa e CALMIERUS, martire mila-
nese, Th11.] =*B ell adies (v. p. 542): Beldies, BSSS. LXXX
537. 1183; Beldiat monaca a Belmonte (Canavese), a. 1277; Beldi5,
monacus Sancti Anastasy, CAst. 843. 1241, NP. ; Janolius B-, a.
1483 Cirie, CPM.; in B-, a. 1474, 1590, 1760 fbadiJ Rivarolo,
1 ll Bruckner 238 postula per Porelbertus, a. 852, una origine dall' a-
nord. borr, burr Sohn", aated. beran e sua famiglia.
2 Cfr. CAEPULUS, -CE- cogn. vir., CEPIILA signum christianum a cepula".
CAEPO, cogn. vir.Th11.; CAEPASIA, CE., -SEE, CAEPASIUS, co., CEPATIA, nn. sing. Sil.-
vagni e CAEPIUS, CAEPASIUS, -CE CAEPABIUS, CE, ecc., nn. gent. ThIl.
3 Cfr. CVE. 213 : geola, -lin, Cevolotto, Cipollat9.
4 Vedi Miscellanea di Storia Italiana, pubbl. dalla R. Deputazione di
Storia Patria, Serie III, t. VI, tavola annessa a p. 92.
5 Cfr. Beldl guardatrice della santa vergine Fina da Sangimignann t
1253, NP. ;

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 6.2 5

NL. [AGATHENERUS. AyaDiglepog, Th11.; EtillEMERUS, EtAp.spoc,

DeVit, Dessau] *Bonadies: Bonadies.1, possessor, BSSS.
IX2 17. 1171 Gauna, NP.
CALENDIUS2 (cogn. vir., h e CALENDI03, CALAND- e CALEN-
DINUS, a calendis, die natali" ThIL Schwab 706)4: Calenso, a.
1812 [fit /Weft] Villareggia, NL. < NP.
CALOCAERUS (Th11.): f.
[CALOCAGATHUS, n. sir. gr. lic7oxciyco5oc, Th11.] --=*B ell us
et bo nu s (v. p. 542 e cfr. coram Bellebuono", a. 835, Arch.
stor. ital., NS ,t. II, p.40; Bellebono, CP. trentino, v. Lorenzi, Tri-
dentum VI, 1903 p.- 123: Bellobuono, Belliboni, CVE. 221) e
*BGnus et b ellus: Bonusbellus, macellator, BSSS. IX1 12. 1149
= Bonbellum beccarium, v. 9. 1160, IX1 30. 1173; Johannes f.
Bombelli. IX 1 9. 1162, Bonbellus de Solerio, VIII 13. 1192;
Bombellus de Soleriis, XLII2 a. 1265; d. Bonbellus de Solerio,
VI 298. 1259; tibi Bonobello f. q. Johannis, LXXXVI 32. 1126;
Bonibellus de Bonsenioribus; CAst. KO. 1108, Bonus et bellus,
ib. 91. 1207 [> ? Benevello (Anselmus de), oggi Benevello, L
presso Alba, CAst. 744. 1292]; Bonbellus de Metellia, V. S. MET-
TELLIA ; Bombellinus de Soleriis, BSSS. V 152. 1236; B- de dna.
Dia, IX1 158. 1229, NP.; de Bombello, CP., de Bonbellis, NC.,
CAst. 997. 1199, 925. 1205; Bombalino, s. XIX Maglione, NL.
CALVES (Th11.): Caluus Vercellinus, BSSS. VIII 8. 1169 ;
C- de Strambino, VIII 9. 1181; C-, possessor, V 25. 1194, Al-
biano ; C- de Mercato, 1X2 25. 1179 Ivrea ; Albertus f. q. d. -f
de Strambino, V 207. 1250, NP. o S. ?; Alberius de -o, IX2 76.
1229; Jacobus de -o, CStC. a. 1210 Piverone; Martini -i BSSS.
VI 450. 1297; -o, a. 1745 Leyni CP.; -1, a. 1729 Ronco; -is, a.
1760 Ciri NC.; Petrus -a, BSSS. 255. 1256, Bert. a. 1263 Ca-
luso, CM.; Calvetus Bert. a. 1263 Castellamonte ; C-, Bert.
1 Cfr. il CP. trentino Bondi, Lorenzi Tridentum, VI 1903, p. 169;
2 Compete CALENTIMS (Th11.).
3 Cfr. il nome Calenzone di un monte della Lombardia.

4 Cfr. Trauzzi, o. c. p. 83: Calendus e Calendarius (< KALENDARIUS,

Th11.)> Calendrisco, Calandrisco [se la r di -dr- in quanto dipenda da -d(e)r-

e non rientri nei casi della nota epentesi della r dopo dentali, che in tal
caso il nome dipenderebbe da "C alen du s dr. C ALENDINII S], a. 1718, 1788
[Kalendrisk, con -i- da -e- per metafonesi del plur., dr. canav. -it e -fit eetti",
-et, It -ettol Lugnacco-Pecco, NL.< NC. Cfr. i nomi locali Calendasco
presso Piacenza, Latendini presso Cosenza, in Calandesco, MHP. Ch. I a. 896.

www.dacoromanica.ro
626 G. D. SERRA

a. 1263 Perosa; Bertoldus, Droetus C-, Bert. a. 1263, -to di

Valperga, a. 1574 Valperga ; Jacobus de -0, CStC. a. 1471 Bairo;
Christina Gulielmi -1 uxor Gasparis Macie, -us, a. 1516 Balan-
gero ; -tto, a. 1623 Oglianico, CP.; -tti, a. 1781 S. Benigno, NC.;
n -o, a. 1609 Balangero, NL.
CANDID-US, -1 (Th11.)1: Candius f. q. Leoni, BSSS. 1XI 10.
1133, Ivrea, NP.; Arnaldus Candionus 2, IXI 159. 1229, LXXIV
245. 1231; Jacobus C-, LXXIV 64. 1212, CP.; ? lacum Candide3,
BSSS. LXXIX 269. 1116, Candia (Wala de) V 16. 1181, e (villa)
IX2 55. 1214, -a (d. Arditio plebanus de) IXI 98. 1210 oggi Can-
dia [kafika]; *Cand[icl]a: Canda 4, a. 1785 S. Martino, a 1719
Quagliuzzo, a. 1810 0 Strambinello, a. 1781 S. Benigno, CM.;
Ronco di C-, a. 1676 Quagliuzzo, NL.;
I Cfr. candidus > canav. cande candido", AGM. XIV, REW. V82.
2 II CP. Candionus come Candietus di Jacobus C- de Caluxio (1. con-
termine a Candia), BSSS. LXXIV 10. 1214, invece che risalire a cArromus
possono dipendere come cognn geogr. dal NL. Candia.
a Questa pifi antica attestazione del nome pub tuttavia non essere
una prova decisiva dell'etimo suesposto CANDIDA ma bensi una falsa restau-
razione notarile provocata dagli esempi di Cande(d)o, Candius e svoltasi da
un esito volgare Candia che risalga invece a can n ea < can n e u s, (cfr.
ro b 5 ria macchia di roveri" REW. 7352)-9. *can(d)ia (cfr. trevis. landola,
REW. 1607 c a nnu la; Olivieri, Saggio cit 13. 154. s. can n a: Candaglia,
Candetz, Candeo, Candelara, -olara, Candold, Candelzi e Candidi raffrontato in
nota col veron. cetndevo, candio canape") col valore di canneto", padule
a Canneti" appropriatissimo alla natura del luogo di Candia. Allo stesso etimo
tiverranno, invece che a Candio, Candiolo (cfr. il NP. valsugan. Candiolo, e
-i NC. di Valle Lagarina allato a Candotti, NC. e Candeo, NP. in Lorenzi, Tri-
tlentum VI 1903 P. 225) < cermmus, Cande(d)olo > -taxis (cfr. CANDIDULA, n.
mul., Th11.), i sgg. nomi locali canav. di regioni un tempo ed oggi ancora
in parte paludose : in Cangto,. IX' 156. 1226, Piverone = Massacode e Can-
giolo, a. 1778 Piverone ; C-, a. 1721 Andrate ; in C-, a. 1574 Caluso; Can-
giasso, a. 1720 Bairo; a *c an n e tu 1 u, invece che a Cande(d)olo, < CAN-
DMus, i sgg.: Candevolio a. 1796 Campo, = -avoglio, a. 1585, 1725 [kaftdavbi]
Muriaglio; Candemolium, ad Prata de -mulia, a. 1422 S. Maurizio, <can(d)e-
(d)olo + *m olli a, regione di prati acquosi"; a c annul a, invece che a
cAND[rolumus, il NL. Candolengo a. 1720 Bairo, (circa il suff. cfr. piem. bola
e bolengh pantano, bulicame" V. Di S. Albino).
4 Cfr. Olivieri, Saggio cit. p. 115 s. CANDIDII9 : Canda, Cando ; Pieri, o.
c. p. 77 s. CANDIDUS : Montechndoli, Ri-, Vali-, dei quali nomi locall il 20 mem-
bro vien raffrontato col NP. Candulus antica riduzione fonetica di CANDIDII9"
riportato da una carta lucchese dell' a. 783. Alla stessa base di Canda
risalia il CM. di Petrus Candre (genit.) de Eugenia (Ozegna), s. XIV S.Giorgio,
se rientra,nei casi della nota epentesi della r dopo dentali. Introdotti dalla

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DELCOGNOME ITALIANO 627

CAPRA (cogn. vir. e mul., Th11.) : d. Paino Capra ypor. ca-

monico et mestrali ipsius ecclesie, BSSS. V 186. 1246 ; d. Rophi-
nus C-, VI 345. 1267 ; d. Paganus C- prepositus ecclesie sancti
Gaudenzi, VI 345. 1267 ; Ubertus C-, XLII2 a. 1265 Chivasso; C-,
a. 1586-1636, 1719 Verolengo, a. 1779 Colleretto P., a. 1792
Mazze, s. XVI Ciconio, a 1579 Caluso, a. 1574 Valperga, a.
1732 Pavone, CStC. a. 1419 Cuorgne ; Milo C- CStC. a. 1210
Piverone ; Johannes Crava, CStC. a. 1430 Lessolo ; C-, s. XVIII,
S. Giorgio; Clziabra, a. 1556 S. Maurizio, CPM.: Capris, a. 1685
Montalenghe, NC. ; ad Fossatum de Capris, ad -am, a. 1579,
Crava, a. 1785 Caluso ; Al, C- a. 1702 Barone, NL ; ittus,
-a: Capretus, -ti (genit.), a. 1579 Caluso; Cravetto, a. 1719 Alice,
CP.; Craueta servitore, BSSS. VI 391. 1278, S. ; taus: Rio
Cravo, Crayon, Cravan s. XIX ficreivaq Volpiano ; Rancaprello
(< Ronco [di] C-) a. 1798 fffi kaprel] Canischio, NL < CP. o S.
CAPRIOLUS, -A (cogn. vir., n. mul. Th11., Silvagni): Capriolo,
a. 1752 Valperga, CP. ; Albertus Craviola, CStC. a. 1438 Vestigne,
CM.; Trucco (v s. cArtus) di Cara alias Capriolo, a. 1780 [brik
kravik Castellamonte ; in -ollo, a. 1604 [kavthll Mathi ; -olo, a.
1699 Pont, NL.; Craviolato, a. 1678 Ozegna, a. 1785 S. Martino ;
-atto, a. 1720 Bairo, CP.

Francia e da regioni alpine italiane a parlata francoprovenzale saranno i

cognn. Chiandone, a. 1780 Castellamonte < *C a n d[id]o, e Hugoninus Chan-
dean seu Chiandean, CstC. a. 1469, Chivasso, < C'andida, -anis (cfr. CANDI-
DANES n. crist. mul. CIL. III 6701 in Syria, Th11.). A cArrbrArrus (Th11.), sin.
copato da CANDIDIANIIS kTh11.), risalgono invece ii NP. Candiana relicta q. Fe-
lici" di una carta trevisana dell' a. 726 (Cipolla, o. c., no. 22). Candianus, gik
CP. in una carta veneta dell' a. 998 : Tertius Otto [imperator]... nostro
Dominico Vandiano fzlio Viialis Candiani . . . omnem hereditatem vel posses-
sionem nec non et terram de Ystria" (MGh. Dipl. II p. 719) donde il norne
del casato patrizio dei Candian veneziani che l'Olivieri, CVE. 133, suppone
derivino 11 proprio nome da quello di un santo Candidiano, citato dallo Cheva-
lier, o dal NL. padovano Candiana, raffrontandolo poi all' Indice, p. 264, con
Candiana, NP. bolognese del s. X111. II Lorenzi, Tridentum, VI 1903 p. 225,
ha il NP. Candiolo valsuganese ed ii NC. Candioli di Valle Lagarina allato
a Candotti, NC. e Candeo NP. Invece di *C an didul us compete una
formazione seriore in -olo da Candius < Cande(d)o. I cognn.: Ardicio
Candelus, Bert. a. 1263 S Martino; Michaellis -Ili alias Ganzini, a. 1448, -68,
-ti (genit.) a. 1556 S. Maurizio; Jacobinus de -elo, a. 1432 Chivasso; Petrus
de -o, CStC. a. 1419 Cuorgn6; -o, a. 1586 1636, 1719 Verolengo, dipenderanno,
invece che da *Candelitts <Candulus NP., dal NL. biellese Candelo.

www.dacoromanica.ro
628 G. D. SERRA

CARBO (Th11.): terra Carboni 1, BSSS. LXX1X 263. 1087 ;

Adalasia f. q. -I qui professi sumus lege uiuere salicha, LXX1X
359. 1149 ; -nus de Paerno, DO 38. 1179, Martinus f. q. -ni de
P-, Vullielmo -ni fratri suo, V 150. 1235, Jacobus -us, V 256.
1256, = Jacobi -nis de P-, VI 379. 1276, Petrus -us de P-,
399. 1280, = Petro -no de Bolengo, VI 406 1283, Paerno, oggi
Perno nel territorio di Bolengo ; Anthonius f. q. Johanneti -nis
de Ripolis (Rivoli), a. 1440, Bartholomea Anthony -nis a. 1483
Cirie, CP. ; at us o -ata (v. p. 517 n. 1) : Vigo Carbond, S.
XIX Corio ; -ato, a. 1572, 1752 Valperga, CP. o NC. ; Carbonel-
lus2, BSSS. XLV 2. 100 ; Nanteimo -ello, XLV 4. 1050, S.
CARIOLUS, . A (cogn. < DARIUS n. gent. e cogn., Th11.) :
Guillelmus Careolius, BSSS. 455. 1309 ; Rogerius Cayrollus 3, CAst.

1 Cfr. a capo la terra de Carvone (NP) de Gualtieri ab uno lato

terra de Alberti Carvuni" in una carta ital. meridion. dell' a. 1193, v. Savj
Lopez e Bartoli, Altital. Chrestom. p. 5. L'et delle prime attestazioni esclu-
de qui l'influenza onomastica del re brettone Carbone (v. Rajna, Romania
IV 398 sgg.).
2 I cognn. di Thomas Charbonelli et frater, a. 1440, Amedeus, Johan-
nes -//i, a. 1483, Amedei Zarbonelli a. 1482, Chiarbonello, a. 1562, -94, 1673
Ciri6, possono essere stati introdotti da individui provenienti dalle Valli di
Susa, a parlata franco provenzale, dalla stessa regione (Oulx), ove ci atte-
stato Carbonellus sin dall' a. 1050. Cfr. tuttavia ii nome afr. Charbonel del
cavallo del re Carlo nella Chanson di Girart de Roussillon (v. Langlois, o.
c., s. v.) se tali cognn. possono costituire una traccia valida in questo caso
dell' influenza delle canzoni di gesta francesi sull' onomastica italiana.
3 Cfr. le voci milan. carceh il figlio prediletto del padre o della madre,
il beniamino, mignone mignoncello" (Cherubini), comasc. carceu caruccio,
cucco" (Monti) raccolte dal Pauli o. c. p. 175 fra i termes de tendresse"
con teram. carocce (..-= ital. caruccio") bambino, -a" e simili. Ma la coin-
cidenza di tali voci col cremon bresc. cardl (B. Biondelli, Saggio sui dial.
p. 62) miian. cajrcelt, cariceb tarma, tarlo" (Cherubini), venez.
kariol REW. 1694 *c a ri olus (< carie s, car i a) tarlo" ed il raffronto
colle voci che da un significato di verme, baco" sono passate a quelIo di
bambino" (v. Pauli, o. c. p. 351), cucco, prediletto" (cfr. l'espress. ital.
tutte le donne hanno i lor bachi i loro amoretti, i loro gusti") e con altre
che vi giungono attraverso le immagini tratte dai germi, semi e fasi iniziali
della vita anirnale e vegetale (v. p. 630 n. 5, s. cAreus) od attraverso i concetti di
soigner tendrement", nourrisson" (Pauli p, 175 sg., 108 sgg ) rende so-
spetta l'indipendenza delle voci carceh, prediletto" dalle altre tarlo, baco",
Si ha qui una sola base *c ariolus o non piultosto II caso inverso a
quegli altri di morte di un vocabolo provocata dalla ,collisione di voci di
etimo diverso (m olere -m ulger e) ma identiche di forma (fr. moudre

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL CO GNOME ITALIANO 629

Index ; Carriolo1, a. 1648 Chivasso; Carolio, a. 1574 Chivasso CP.

CA-, CHARISM, -A (n. gent., cogn. e n. sing. Th11.); I cognn.
canav. Rainerius de Carisio, poss., BSSS. IX 1 120. 1217, 140..
1223 ; Laurentius de Carisio, a. 1432, Franciscus de C-, a. 1530, Car-
reggio, a. 1649 Chivasso; lacobus de Carisio epi sc. taurinensis, BSSS.
XLIV (append.) 11. 1249, risalgono direttarnente ad un' origine
dal NL. vercellese Carisio e ad un suo derivato in -ano o al
NL. vercellese Caresana ii cogn. C- di un forense all' a. 1603
in Chivasso.
CARISSIIIILTS (Th11.) : Johannes f. q. Carissimi2, CdBobbio Ill
132 ; Caresomus seu Caresom, BSSS. XXXVI Index, NP.
*CAR1TIES 3 alli Sedimi 4 della 5 Carisia, -igia, -iggia, a. 1760
[la kariSa] Rivarolo, NL. < NP. ; it iu s (cfr. CHARITIOSUS,
Th11.): Carriccius de Oglano 6 BSSS VI 348. 1267 NP. (?); Carl-
210, a. 1753 Strambino ; Carezio, a. 1760 Favria ; -esio8, a. 1590,
1750 Rivarolo, a. 1739 Ciconio ; -issone, a. 1797 Romano, CP. ;
Moncar- (Monte di C-") a. 1769 [munkarisun] Chiaverano, NL.
CARIT0SUS9 CHI-, CARETOSUS (n. vir., a caritas", Th11.,)
fmoudre]-traire)? 11 fatto singolare della vivacit di CARIOLUS passato dall'uso
onomastico a quello volgare dei vezzeggiativi sarebbe in tal caso dovuta al
suo incontro con *c ari o I us d al legame semantico sorto fra loro, gra-
zie alla identit formale del tema delle due basi.
I La -rr- gli potr derivare da confusione con una voce piem. affine
al lomb. carriceic (carriuoIo) trebbia, carro da trebbiare II grano in luogo di
batterlo col correggiato" (Cherubini, Monti).
2 Cfr. ii NP. trent. Carissimo, v. S . CARUS, p. 633 n. 1.
a Cfr. CARITZE, n. sing. mul. Sivagni, no. 3108 e Fabretti VIII XXIV, V.
Seelman, o. C. p. 323 e cfr. EALENTZ1E VALENTIA). TEZIANUS = TETIANUS),
Silvagni
4 V. p.609 n. 1.
5 v. P. 560 n. 4.
6 Leggi : Ongl- e v. p. 597 n. 4 s. *a vunculanu s.
7-9 Cfr. Bonesio di Rivarolo e Bonizio di Stramb;no s. *B onitius
e circa le ragioni di -izio, invece di -ezzo v. p. 614 n. I ; circa lo scam-
bio di -ezio, -ezzo s, 4 c u s) con -esio -e n s i s) V. p. 562 n.
9. Forme ulteriori del CP. geogr, Cayrexius, (Chierese" < Chieri, I.
presso Torino = Carium nelle carte mediev.), -sy (genit.) a. 1422, -48, -68,
Cheyrexy (genit.) a. 1439 S. Maurizio saranno : Caresio s. XIX S. Carlo, a.
1692 Volpiano, s. XVIII Front, s. XVIII Barbania, cognn. e famiglie diramate
dal luogo finitimo di S. Maurizio con phi probabilit che non dal phi um-
tano di Favria.
9 Cfr. cumunosus, Th11: CA -, CHARIT OSA, Silvagni, nni. 24, 472, 566, 2189,
2922, 3391 e l'a. umbro earitoso (Jacopone da Todi) caritatevole".

www.dacoromanica.ro
630 G. D. SERRA

Willelmus BSSS. XLIV 99. 1207 ; Jacobus Careo-

Careoc 1,
cius, XXXVI 117. 1200 = ? Jacobus Carusus, XLIV 68. 1193;
Rogerius, Bartholomeus Cairosus, LXXXVI 99. 1235; GLiscardo
Caroxio 2, VIII 129, 1254 = Viscardi -osy, V 115. 1226 ; Cayrosus
-oxus, CAst. Index; Enrici Carosi consulis Vercellensis, VIII EX
11E6, 12. 1189; Geruasius, Nicolaus, Gilibertus Carosus3 VIII 22.
1197-1206, 24. 1200, 25. 1202; Gilibertus Carossus ypor. pote-
stas, VIII 38. 1205; Jacobus -oxius Amapanus, VIII 158. 1286 ;
Anthonius Cayrosi (genit.), Agnesina -osa, a. 1466 S. Maurizio;
? Carosso, -ocio, a. 1524, -occio a. 1760, Carrocio, a. 1562 Cirie;
-o, a. 1560, Carocio, a. 1773 Nole; -ossio4, a. 1766 Vauda di
S. M.; Carrossini (genit.) de Valle, a. 1554 Volpiano, CP.;
CARPUS, xcipnoc (Th11.) 5 : entio : Odonetus et Wala ac
1 La prima e la seg. variante segnano colla -v riuscita finale if
passaggio della sonora in sorda che riappare nelle varianti -ossus allato a
-osus (Gilibertus Carosus, -ossus) -osso poi -ocio, -occio.
2-3 Se tali cognomi e simili della regione vercellese fossero indipen-
denti dalle forme in -eog (< -e (t) o s o), -airosus (< -arioso < -e (t) o s o) si
potrebbe supporre per essi un etimo cARosus (ThII.) o *c ar o sus > aretina
carosino galante, gentilino" e napolet. karuse, sicil. karusu giovanotto
pistoiese carosare, abruzz. karusa ecc. tagliare, tosare i capelli", sicil. karu-
sari tosare i peli dei piedi dei cavalli" significato posteriore e derivato
forse da quello primitivo di rendere galante, raggentilire". Per queste ed
altre voci affini ii REW. accoglie c or r osar e nonostante auffllig r
statt rr -" e la stranezza dell' etimo forzato a significare tosare". Cfr..
ancora ii sopraselvano kruzar e karzinar (<*karuz-) liebkosen", REW. 1725
c a ru s, che riverrebbe invece a *c a r o sare < *c arosu S.
4 Un etimo da carroccio, fosse il volgare carro a due ruote (piem.
karits) od ii glorioso palladio comunale, parrebbe escluso per questi ultimi
dal rapporto delle varianti fra loro e dall' unitk territoriale in cui si svol-
gono tali cognomi legati forse i primi agli ultimi dalla continuith dei gruppi
famigliari.
5 Cfr.: Carpus, NP. laziale, Trauzzi, o. c., p. 97 ; coccus, -o, coccthrus
n. vir., COMMA, cogn. mul., Thll ,<coccum; FRUCTUS, -A, FRUCTILLA
PRUCTINIIS, FRUCTULA, FRIICTMOSErs, -A, Otto 790 sg , 887 sg. e f rTic t u s frutto",
coccum coccola, bacca" donde ital. cocco, coccolo, coccolino e cucco
Kosewort far Kinder" che ii Meyer-Lake in REW. 2009 dichiara teils
lautlich Icuccol teils begrifflich [1] schwer annehmbar" ed il Pauli, o. c. p. 339
sg. con l'ital cbcca poule" e terme de tendresse au petites filles" deriva
dall' onomatopee qui a donn cog, cocotte", v. pii oltre s. coccus. 11 Pauli
o. c. p. 212 sgg. col Tappolet e col Lorch ivi citati rimanda a baga otre
ed a bagaglio fr. bagage le voci ital. settentr. bagai enfant, garon" che
invece spettano a baca bacca, coccola".

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 631

Carpencio testes, BSSS. V 32. 1196, NP.; *inns (dr. CARPINA,

cogn. mul., Thll.): Petrus Carpinus BSSS. V 221. 1252 (Muso-
bolo) S. Giorgio, CP.
Cat-us (MIL): Isenbardum f. q. Gualberti et Richeldam
jugales et filiam q. Cart qui professi sumus nos iugales lege
uiuere romana, BSSS. LXXX 360. 1149, NP.; Car, a. 1678 (3)7
1725 Muriaglio, CP.; -A (Th11.): Martini Mucignani2nomine uxoris
sue Care et cugnate sue Perrone, BSSS. V 226. 1253 Lugnacco,
NP.; Aimo de Cara, VIII 26. 1202; Petrus C-, Bert. a. 1263 Can-
dia; Johannes C-, Bert. a. 1263 Mercenasco, CM.; Trucco (v.
p. 61) di C- alias Capriolo, a. 1780 Castellamonte NL.; Johannis
Caranj, BSSS. XLIII4 74. 1367; -anus, CAst. Index, CM.;? d. Phy-
lipus Carrandus3, LXXIV 204. 1254 Ivrea; Carando, a. 1753,
Strambino CM. (?); Car-, Crando, a. 1794 Meugliano = in Crant,
Strada, Fontana di Crant, Vico, NL.; -ATIUS (n. gent. e n. sing.
Th11.) o -a cius: Caracius4, CAst. Index; Glaudius Carracy, a.
1499 Chivasso; Carasotto, s. XVIII Montanaro, a. 1779 Parella,
CP.; -AWS5: Michael Caratus6, BSSS. VIII 156. 1277; Card, S.
XIX S. Carlo ;? Caratto7, a. 1672 Oglianico, CP.; Caradolius,
CAst. Index, CP.; en tins : Carencius, -enzius, -enzanus, -en-
fanus, CAst. Index, CP.; v. anche infra s. -u ti us: -ENUS (Th11.)g
o *-E (< -1)9, -ants: Carena damixella, CAst. 291, 12W, NP.;
Yporedius C-, BSSS. VIII 52. 1207; Jacobus C- ciuis Testone,
1 Compete un 'origine da carp in u s carpino".
2 Cfr. Iohannes Mucignmus ... et Vullelmum generum q. dicti Mar-
tini -ni de Lugnaco" BSSS. V, 226. 1253, lohannes Muzignanue VI, 426..
1291, CP. geogr.< ? Musignano Varese <? MUSCINIANCE [f undu s], cfr
Schulze 197, 363.
3 Vedi S. BELLA Bellano, -antus, -andus. Compete un' origine dall'
acanav. carrandus che trasporta col carro" (v. p. 549 n.) e da OARANTUS,
cogn. celt. (Th11., Holder I. 770)?
4 Qui, se non compete un'origine dall'apiem. e acanav. carracia,
-acium, scarazonum palo da vigna" (CStC. Gloss., s. v., e C. Nigra,
Saggio lessic. di b. latino curiale, Torino 1920, p. 29, 128 sg., REW. 1862).
5 Cfr.: CARATUS, -ATILLUS, -ATTIMS, .-ATUCCUS, -ATULLUS, cognn. celt, ThII.,
Holder I, 773 sgg.
6-1 0 da -a ttus (cfr. CARATTIA, cogn. mul., Holder I, 774) v. p. 556 n. 3.
8 Se da una fase cognominale o di n. singol. di cAmms, n. gent. all.
a -Rims, id., cfr. CIL, XII, 1326: L. CARENMS CARUS.
9 Variante grecizzante (v. p. 561 n. 1) di CARA, attestata al genitivo
CARETIS, Dessau, no. 2567 (cfr. AGNEW, -ETI, V. p. 552) e dai derivati CARETUS,
-A (rifatti sui casi obliqui di CARE, CARETIS, v. p. 557 n, 3, 558 ii. 2 e s. -E,

www.dacoromanica.ro
632 G. D. SERRA

XXXVI 117. 1200; Johanninus C-, a. 1468 S. Maurizio, CM.;

an ii s: de Carexinot, CAst. Index, e, con scambio di suff.:
Carexetus, -setus CAst. Index, CP.; Alio: in Cariglono2, BSSS.
VI 404. 1281, -glione, a. 1769 Chiaverano; Ghea (v. p. 586 n.
2) di -o, a. 1676 Quagliuzzo; Colle Cariondo3, s. XVIII [karfUnt]
Maglione, NL. < NP. o CP.; Carigliono, a. 1719 Quagliuzzo; -e,
s. XIX S. Carlo; Carione, s. XVIII Montanaro, CP.; -ing (ger-
,-ENIS, -IS, p.558 sg.), CARETOSUS, -A e CARETENUS, CIL, XII, 1402, -A, coniux
Gundobadi regis Burgundionum (questi due ultimi rifatti al nominativo dai
casi obliqui di *CARETE, Cir. CARETA), allato a CA-, CHARITOSUS, -A, CHARITENUS,
-INIJS, -E < CHARITA, -E, -TEE n. mul., -AE genit., Azd dat. (Th11.), e -"EMS, genit,
'SEM dat., v. p. 558 sg. Un' origine da Cara, (-e) -ene (v. p. 553, 558. S.
-E, -ENIS, e 559 n. 1) si fa piit probabile dell' altra da .ENUS col raffronto dei
numerosi nn. pr. pers. in -enus allato a quelle in -anus sulk carte medievali
e svoltisi amendue da nn. maschili e femminili in -a secondo ii tipo della
declinazione romanza in -a, -ane, -ene continuatrice della latino-greca -A,
-1-(S) e -Is, nomin , --Ems e -ims, (v. p. 558 sg.)>? -A. -ANIS (v. p. 544 -546),
rafforzata ed estesa nei suoi esempi medievali dalla coincidenza di simili
processi morfologici dell' onomastica germani ca (gotica), v. p. 559 n. 1.
Cfr. Bellena S. BELLUS ; Berteina e Bertano, CM. piem.< Berta; Rodenus, Ro-
therms e Rodanus, Bruckner 299, < Roda NP. femm., Bruckner I. c.; V. p. 559
n. I e 568 n. 3.
I Cfr.-cvE. 224: Caresini allato al nn. pers. Carelli di Val di Non (v.
p. 633 n.1), Caren-, -oncino,ed ai cognn. Cariazo. de -uza, Carosus [.< CARO-
sus, Thll.] rimandati a caru col dubbio espresso in nota che puri trattarsi
perb di aferesi da Liutcari e simili nn. germ., Bianchi AGIlt. IX, 433" men-
tre per Caresini sospetta una connessione con care x. Quanto al suff.
cfr, PURRICINA, Dessau, allato a BICRRICHITS, Erna; EMBUS, se vale -TN- e non
-IN-, come dimostrano per URSICIN-US i riflessi francesi e svizzero accennati a
p. 551 n. 1. Ove per?) 6 da aggiungersi che nei riguardi di Maurecenus e
Lupigenus l'incertezza dell' accento antico lascia in dubbio se debbano risa-
lire piuttosto a -I cinus (LITPICINUS, Dessau) che a -I cTn u s svoltosi quest'
ultimo al nominativo dai casi obliqui di i ceni (cfr. CARICENI dativo di
*CARICE, allato a CARICUS, -A, mii.) e riuscito poi talora a sostituire l' -I cT-
n u s di voci comuni come dimostra l'esempio di plli cTn u s, palli cT
n u s REW. 6820, allato di *p I 1 I c I n u s da cui ii n. regionale di Polsine
= Pullwinum nelle carte medievali fin dal s. VIII, (v. Olivieri, Saggio cit. p.
175 ove postula una base p utile e [!]).
2 L'introduzione recente dell' ital. cariglione scampanio", cassetta
musicale' dal nfr. carillon (< quaternio REW. 6943) esclude che ne possano
dipendere i cognn. suriportati in quanto poggino sull' attestazione antica
dello stesso nome fissato come NL.
3 Cfr. i numerosi nomi locali canav. trascritti Borronno, -ono, e nelle
carte medievali Borrone, Borone e talora Borondo nelle carte e nei catasti
recenti.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 633

man.): Lantelmus Carengus, BSSS. VIII 19. 1193 VIII 28. 1202; Ma-
nuel -us, VIII 89. 1221 V 115. 1226; Ambrosii -ngii, VIII 28. 1202, CP.;
-INUS, -A (Th11.); Jacobina Carina, a. 1530, Chivasso, CP ; Al -o, a.
1648 Chivasso, NL.; Alla, in -a a. 1585, 1725 Muriaglio; = Alla -a,
a. 1796 Campo ; Alla -a, a. 1590 Rivarolo, NL.; is ens: Por-
cinus Careschus, Bert. a. 1263 Rivarolo, CP.; ittus, -a: Jacob
Caretus, Bert. a. 1263 Aglie ; -etto s. XVIII Vidracco ; Carretto
. 1702 Borgiallo ; ? Dominicus Carretoni, a. 1558-62 Pont, CP.;
Johannes de Careta de Paono BSSS. VI 408. 1287 Pavone ;
Marchisetus de C-, VIII 110. 1231 ; Petrus de C-, Bert. a. 1263,
CM., -etto, s. XVIII, CP., -a, s. XVIII, CM., S. Giorgio ; *ottus:
Vinard Carol (Borgata) s. XIX [ka t' karbt] Corio, NL. < CP.;
*-UUS (cfr. CARULA, Thul.) 0 -ILLIJS (TH.): Carellus1, notarius,
BSSS. XLIV 165. 1284 ; -11o, a 1745 Leyni, a. 1678 Cuorgne ;
-el, a. 1562 Cirie ; -eletus, a. 1448, -68 S. Maurizio, CP ; Carelli
(genit. ?) a. 1554, CP. (?), Careglio (< -ei < -ellj, Our.) 2 a. 1692
NC., Volpiano ; unculus3: de Caronglo CAst. Index, CP.;
1 Cfr. il NP. Carellus di Paolo Diacono raccolto con un wol hieher"
dal Forst 1 303 S. carl, ma non dal Bruckner. 11 Bianchi AGlIt. IX 433, se-
guito dal Pieri o. c. p. 208, dal Lorenzi in Tridentum VII 1904 P. 308 s.
Carello e Carissimo, NP , e dubbiosamente dall' Olivieri (v. p. 632 n.1) deduce
per accorciamento da Liutcari, Adalchari, Bdicarii nn. pers. Cari (genit.), a.
738 e Carello di ,,Casa Carelli", terra de filii Carelli" a. 762 sebbene
Carus era personale presso i Romani e questi avessero il ben noto Marcel-
lus, un diminitivo in -ellus nel caso nostro non mi sa troppo di romanoll]
A questo punto il Bianchi dimenticava che allato ai nomi in -ELLUS si ebbe
una lunga e vasta fioritura di nomi in -11.Lus quail quaNnnus con QUINTIMUS e
QUINTUS. L'etimo latino verrebbe rafforzato dal raffronto con *C arilio <
*Cad (1)1i u s < CARILLUS, cfr. Holder I 787 s. CARILIACUS. - Per i phi fardi
,cognn. su riportati compete un'origine dall' aprov. cairel, fr. carrelet qua-
drello", REW. 6921 (cfr. carellus de scloppo" BSSS. IV4 277. 1339), usato
a designare occupazioni militari. Si rimandano all' influenza onomastica del
nome di Carlomagno e di S.Carlo i nn. e cogn. Carlonus, -lino, -letti, De-
earlo, Decaroli, Dc Carolis e simili.
2 Per il NL. Careglio a. 1807 di Baldissero oltre che un' origine dal
NC. *Carelli, pub competere una voce canav. affine al prov. carrei Feld-
weg" (REW. 1721) ed all' ital. carreggio.
3 Cfr. ho m un c ul us, v. qui a p. 597 n. 4 s. *a vunculanus e
cfr. i nn. locali : tomb. Marongia, fluvius v. Bonvicinus de Rippa, ediz. cit.,
p. 104 ; viterb. Castellonclum, v. P. Egidi, o. c. p. 94, a. 1288; trent. Ca-
stiglionchio, v. Prati AGM. XVIII 212; tosc. .Ristonchio, Pieri o. c. p. 404, (v.
qui pit oltre S. RESTUS) ; Barunchi, a. 808, Bianchi AGM. X 367 < -c(o)kii ;
Maionchi CVE. 162 allato a Maggio, Maggiom.

www.dacoromanica.ro
634 G. D. SERRA

undulus 1: Carunduli (genit.), BSSS. LXXIX 276. 1094, NP.;

-ivnuS (n. gent , Th11., e cogn. ?) o -u ciu s : Carusso, a. 1720
ficarlisl Bairo, NL. < CP.; Carenfonus (< -enti o) de Romano,
BSSS. VI 447; 1296 = Obertus Carruconus de Romano, VI 390.
1278, 449. 1296 ; Jacobus Carruconus de Monte Neuali, VI 431.
1291; Martinus Caruhconus, V 174. 1240, CP.; Ubertus, Johannes,
Jacob de Carruzano, Bert a. 1263 (Mazaello) Caluso, CM. <
*Caruza (Caruccia), NP. *Car a-b ella (cfr. CARABELLA, n.
1 Cfr. Bianchi AG1It. X, 868: Barundulo, pluries, a. 776, allato a Ba-
ronta; Milundulo, a 783, supposto accorciamento di Cammillo. ma dr. Milo
(Feast 1 929, Bruckner 286, Schnfeld p. 158 s. Maelo), n. pers. introdotto in
Italia dai Franchi; Trauzzi, o c. p. 95: Muscundula allato a Musca, nn. pers.
Secondo il Bianchi, I. c. il d di Barundulo, (-bndo-) non accenna una fase
anteriore del t teutonico [di Baronta, v. qui a p. 574], il quale sara stato
piuttosto tratto alla quantita delle due continue sonore che lo circondano;
nel che torna la base Mauro a soccorrerci con Marungulo (-bngo-), cfr. poz-
zanghera (- a ni ca [?]), ed altre, e per il primo, come credo, girandola
(girante)". Invece che ad -onto donde -ontolo (dr. Lionto, Liontolo, v. p. 574),
tali nomi medievali in bndolo risalgono parte ad n ndus di ABUNDUS a b un-
dus, lucurmus, iucundus, *albulundus> biondo (Spitzer),prtv. volon.
ecc. (v. Grandgent, o. c. p. 34) e ad =ondn s, variante dialettale gik
latina, v. J. Brack, Zur Entwicklung der betonten Vokale im Volkslatein, in
ZRPh. XLI, 1921, p.574 sgg. (a cui ricondurrei parecchi esempi galllci quail
SENOCONDUS Holder 11, 1483 raffrontandoli con i gall. SENOCUS, v. p. 556 sg.;
SENONDA Holder I, 1485), parte ed -o n(ii) I n s - o, -o n i s) donde i vari
esiti I) -onello>-o(n)ello in *Manro(n)ello: Murruellus, Mu-
ruellus, CAst. 263. 1192, 279.1199, Muruelus, -alum f. q. Opizonis Malespine,
Cd. Bobbio II, 214, (cfr. ii Moroello Malaspina di Dante, DC. I, c. 24, v. 145),
Murruellus de Barrono, BSSS. V, 255. 1256, Monruellus Alzatus ambaxator
Vercellarum, VIII, 67. 1208, d. Gullielmus de Palode (oggi Parodi Ligure) cum
filio suo Murruello, BSSS XCVI, NS. II, ii, no. 22, a. 1183. NP.; Morrus
Marruellus de Toirano (I. presso Albenga), HPM. Ch. 2 Index; Dominicus et
Martinus filii q. Anthony Moruelli, CP., fratres de Maruellis, NC., a. 1440 e
Guillelmi Meruelli (sic) BSSS. IV4 528. 1356. Ciri, CP.; Prati nuovi o Ma-
ruello, a. 1560, Maruel s. XIX, Nole, NL. < CP.; 2) -*o n (0)1 o, > -collo in
alcuni esempi di nn. pers. e locali ital. settentr. (quail forse Pedrollo CVE,
148 e Jacobus, Johannes de Perrola, CStC. a. 1525 Settimo V.; Prolla e Prola
CM. frequenti nel Piemonte se da *P et ron (u)1 a ) e toscani (v. Pieri, o.
c. p. 45 : .Roncolla = Roncunula, a. 961; p. 25 Verolla, ecc.) quando non ri-
salgano invece a -old (germ.) od a -I.oLus; 3) -on(o)lo, -on[d]olo colla epen-
tesi di -d- nel gruppo mbt)t analoga al casi di b in -m(o)l- (dr. fr. trembler),
r in -n(e)r- (cfr. fr. cendre) e di cui mancano esempi al francese (v. Schwan-
Behrens, o, c., 186 R.) e s'incontrano invece nel toscano (cfr. Pieri o. C.
p. 112 s. Aemili an S 1 a : Miglidndola e vedi dello stesso A. Topon. d..
Valle del Serchio e della Lima in Suppl. all' AGM. 5a disp. p. 46 s. F u-

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 635

mul., che ii ThIl. raffronta con ? CARABUS in titulo susrecto", se

puO invece supporsi una traduzione latina di PHILOCALA), *C ar u-
b elln: V. S. PHILOCALLIS Cara-causa : OdemErius et Cara-
colsa iugales, BSSS. LXXX 481. 1176 ; dna. Caracosa, figlia del
marchese A. Malaspina, maritata in d. Alberto de Gavi, BSSS.
XCVI, NS. IT, it 34. 1218 = Na Caracosa de Cantacabra, can-
tata dal trovatore G. de La Tour, v. E. Bergert, Die von den
Trobadors genannten oder gefeierten Datnen, Halle 1913 in Beih.
z. d. ZRPh. XLVI p. 87, NP.; Cara-mica : v. S. MICA.
CASSI-us (n. gent., cogn. e n. sing., Th11.): Johannes Cas-
sius, canon. taurin, BSSS XLV 160. 1171 CP.; -ANUS (Thil.):
CASTUS, -A (Th11.): magister Castus, Bert. a. 1263 Scarmagno,
NP.; -*E: Casteno, v. p. 568 n. 3.
CATULUS (Th11.).

scian 61 a: Foscicindora, con cindola, -andora allato agli esiti ,koota, -alla
olla tutti da a n I a, v. Pieri, Topon. della Valle dell' Arno, passim e p.
405 e Studi Romanzi X, p. lt.5 sgg.). nel veneto (cfr. CVE. 156: Bendulo<
Benno 218: Sesennulo, -xendolo diminutivo di Cesano <yen. ze-, zieseno
cigno" [o di sismNus, Dessau]) e nel canav. (dr. 11 n. del rio Bana, Banncc
che nato nel territorio di Balangero, pill a valle verso Leyni e Volpiano nei
catasti locali del s. XVI, prende nome di Bendola [bendolaj < acanav. bazna
[dr. a molendino de Uberto usque ... in baynam" BSSS. VI, 325, 1263,
baina molendinorum", baina resie" = b. della sega idraulica, bagina
(sic) Virolengi" a. 1420 e 1462 Chivasso] e pat recente baina, bana, bena
nomi di corsi d'acqua canalizzati e di stagni, dr. svizz. bainna flaque d'eau
stagnante" (Bridel) e v. Jaccard, o. c. s. Bennaz, Le Bainoz, Bainaz.
1 Cfr. afr, chose, aprov. causa personne, tre humain", beam. causou
fillette", ital. cosa, cosettcc dit parfois d'une femme, tantt commie terme,
d'affection" (Pauli, o. c, p. 210) dna. Cosa, uxor" BSSS._VI 330. -1264 NP.
Johannes de Costa" XLIV 41. 1167, Petrus Coxa XLIV 75. 1180, Cosa, a. 1802
Carema, CM. e CAUSIA n. rnul. barbar." [?], CAUSUS, CAUSO, Th11., colle voci
ital. coso, cosonc, anche nella loro funzione di nomi fittizi di persone di cui
non si ricorda o non si vuol dichiarare ii vero nome. 11 Meyer-Lfibke in
Einf,111 259 suppone Cosa accorciamento di Nicolosa, ma il significato di
Cosa, quale emerge dai composti con cara, vale a dimostrarne le origini nel
senso suesposto.
2 L'assenza di attestazioni pi5 antiche mi fa rimandare le origini dei
sgg. cognn , invece che a CATULUS, a catulus, e col nuovo significato assunto
dalle voci ital. cacchio primi tralci della vite", abruzz. kakkig, sopraselv.
caigl germoglio" (AGIlt. VII 518, XIII 380, REW. 1771) per cui essi spette-
ranno fra i cognomi raccolti a p. 537 n. 3: Caglio, a. 1562 Ciri, Maria
Cagla a. 1560 ; Cayol a. 102 Volpiano ; Anthonius Giargleti alias Cagloti, a-
1556 S. Maurizio ; iotta, a. 1562 Ciri.

www.dacoromanica.ro
636 G D. SERRA

CELER (ThII.)1: Petrus de Celer2, BSSS. IX2 5. 1127, CP.

CELSUS (Th11.): f.
CERIOLUS (Th11.)3: Johannes Ciriolus 4, BSSS LXXX 474.
1174, CP.; Augustinus de Ciriolis, CStC. 1419 Cuorgne, NC; ?
Pian Sarolo, Pianzarolo, a. 1708 Canischic, NL.
CERT-US, -A (ThII.): Petrus Certus, Bert. a. 1263 Vialfre ;
C-, Bert. a. 1263, Scarmagno, Strambino; Zertus, Bert. a.
1263 Mazze ; Zartonus, Bert. a. 1263 Castellamonte, CP.; A:
Raymundinus Certane, BSSS. XLIV 28. 1298; Simon -a, CStC.
a. 1387 Foglizzo, CM.; Via Sancti Georgii de Campo Certane,
CStC. a. 1387 Foglizzo, NL < CM. o NP.; INUS (Th11.): Brunus
Certinus, Bert. a. 1263 Rivarolo, CP.
CERV-US (Th11.)5: Matheus Cervus, BSSS. XLIV 124. 1252;
d. Perceval Ceruonus de Pergamo, potestas Ypor., BSSS. LXXIV
238. 1257 CP.; A (ThII.): Rainerius de Cerva, BSSS. VIII 14.
1192 ; C-, a. 1440, 1594, 1760 Cirie, a. 1745 Leyni, s. XVIII S.
Giorgio, a. 1719 Rocca di Corio, a. 1560, 1773 Nole, a 1422
S. Maurizio, a. 1760 Villanova; C- Bret, C- Bestianet, C-, Fasset,
C- Fris, C- Frisot, C- Pedrin, C- Perolin, s. XIX Corio ; Petrus
Cervanus, Bert. a. 1263 Rivarolo, CM.; -ARIUS (n. gent. Th11., e
cogn. ?): ? Johannes Cervarius, CP., Cervarinus, Bert. a. 1263
Castellamonte, CP.; -INUS (Silvagni, no. 629, e CERVINA Silvagni,
Th11.): Adam Ceruinus f. q. Alberti de Albiano, BSSS. V 21.
1192, 60. 1211 ; Cerbinus bannitus, LXXIV 198. 1234 CP.

1 Cfr. CELERA, -ANA, -RITA; CELLERTNA, CELE-, cognn. mul., CELERTNUS, CELE.
RIO, CELERIUS cognn. vir, , Th11., vEr.os, Dessau ; Celerius vasallus Didonis co-
mitis, L. Schiaparelli, 1 diplomi di Berengario / no. 117 a. 918, NP.
2 Meno probabile un'origine da c ella rium (dr. Nicolinus de Celario,
BSSS. V 282. 1258) se vale l'indizio della grafia rispondente ad un' accen-
tuazione sulla prima e e l'altro della regolare trascrizione sulle carte media-
van latine con -erio, -ario degli esiti volgari da -a r i u.
3 Cir. CEREIIS e cereus (Th11.).
4 0 qui sara da cereum (> piem. siri cero, cero pasquale") col
significato di nato ii giorno della Madonna della Candelora (cfr avenez. el
dl de nostra Dona Ciriola)? 0 da cereus con altri significati (cfr. piem,
siri ,,gallo cedrone o gallo di monte ed anche fagiano alpestre" e l'aital.
eerNolo ciurmatore")? 0 da cerritulus < cerritus insensato.
stravagante" (REW 1837) > canal/. enseri colto da raffreddore" (dr. ital.
,,aecerito dalla febbre")?
5 Cfr. Trauzzi, o. c. p. 95 : Cervus, Cerbuto (dr. CERVOLUS Th11.),
Cerbianus (dr. CERVIANUS, Th II.).

www.dacoromanica.ro
 PER LA STOMA DEL COGNOME ITALIANO 637

[CHELIDO, n. mul. (e vir., ma raro), gr. xeLathy, ab ave

cognomine quae latine hirunclo dicitur factum, quod apud Roma-
nos etiam in cognomine quoque libertino transiit" De Vit, Th1111
Hirfindii la: Arundellus 2 Neuxandus, LXXIV, 235. 1264 ; Arun-
del, -ela, -ella, -ondella, XLIV 132. 1263 ecc. NP ; Arondello,
a.15c0, 1662, 1750, Rivarolo ; Rondello, a. 16E0. 1739, Ciconio, CP ;
de Arundello5, BSSS. LXXIV 21. 1198, 110. 1205, Arundellum cum
Ualle Cluina, V 1C8 1223, Castello d' Arondev lo a. 17E8. Pecco;
Pian d' Arondello, a. 1716 Lugnacco, NL < NP.
CHRYSANTHUS (Th11.): Grisandus 4 Firini (v. S. FLORUS), a.
1530 Chivasso, NP.
CICADA. (cogn. vir. et mul Th11.) : Otto Cicada 5, BSSS. LXXIV,
187. 1225 ; Guillelmus -a, CAst. 985. 1231 ; Johannes -e (genit.),
CAst. 925. 1205 ; Bonifacius Cala, CAst. 1013. 1232 ; Rofinus
Cyalla, CAst. 746. 1296 ; Aldinus Cicata, BSSS. LXXX, 471. 1173 ;
Guidonus Cigada, LXXX 501. 1178, CP114.
CICCA (cogn. mul., CIL V 1422 Aquileia, Thll.)6 e soccus,
I Cfr. camrimoNras, n. vir., Th11.; Meyer-Liibke, Roman. Namenst. II, 42.
2 Cfr. afr. aronde rondine" (REW. 4145 hirund o); de _Rondo S. XV,
e Bondolini s. XVI, cognn. biellesi.
3 L'assenza (o mia ignoranza) di attestazioni piU antiche di tale nome
lascia qui supporre ch'esso rappresenti una traccia dei primi influssi della
antica epica francese e dell' afr. Arondel nome di cavalli" (v. Langlois, o.
c. s. v. e cfr. Boman de 7hebes, ed. Constans, v. 6655 : Sor Arondel sist de
Nicole, Qui plus tost cort qu' oiseaus ne vole"). Cfr. il nome Rondel, Ron-
delo del cavallo dell'eroe Bovo d'Antona e del castello che Bovo si propone d'in-
nalzare in onore del suo cavallo (v. Bovo d' Antona, ed. Reinhold . vv. 2522, 2549).
4 Cfr. Bruckner 261 s. gris (asass., aated.) grau, greis": Chrisantus
a. 763 wahrscheinlich nicht deutsch" ; Trauzzi, o. c. p. 97 : Crisantus.
5 Cfr. c i c ad a cicala"; Lorenzi Tridentum V1,1903, p. 228: Cigalla, de -is.
6 Da *c icca allato a ciccu rn, cfr. l'ital cica la buccia sottile
delle melegranate" (= cic cum tenuis pellis inter grana" Th11., =-- *c i t-
t u m, cfr. citti s, unica forma attestata nelle frasi riportate dal Th11. cittis
et granis punica mela referta sunt" e consimili) e un nulla" nelle frasi non
saper cica non saper nulla" e simili ; aital. cichino pocolino" ; ital. cicca
avanzo del sigaro fumato" REW. 1899, cicco, ciccolo, cicchino piccolo".
Cfr. CITTIIS, -0, CITTLVUS, .-A, nn. vir. et mul., e le voci Ital. citto -a, -ello, -a,
-olello ,,ragazzo" (v. Pauli, o. c., p. 382 sg., che col Diez, ICSrting, Tappolet,
Pianigiani riduce tali voci ed altre dialettali ital. al tedesco Zitze = titt a
tette, etimo non accolto per dal REW. che neppur cita tall voci ne sotto-
il n. 8759 ne sotto altri) <*c ittu m, vedi sopra e pia ottre s. CITTurs; snce
cogn. mul. ex voc. communi m i c a" e MMus, -E, micarrus, -A, v. pill oltre
s. idd. e s. PARVIILA, PITZINNINA, PITINKUS ecc.

www.dacoromanica.ro
638 G. D. SERRA

-9) 1 :Cicunio, BSSS. V. 3. 1027, oggi Ciconio [sika] NL <

*Cicconj, plur., v. p. 534 ; - u I u s, -a: Nicolaum Zicole, Cicole
(genit.), notarius, BSSS. VIII, 109. 1231, ego Nicolaus Clcole, not.,
VIII 110. 1231, CM.; FrancisChinus Cicolellus de Verolengo,
not., CStC. a. 1322, -0, a.- 1603, orello, a. 1648 Chivasso; de -o,
(genit.), a. 1554, -o, a. 1692 [Sikurel] Volpiano, CP.; Cicoleglio,
a. 1715 Sale ; =
-elio, a. 1795 [sikuleil NL. < -elj, plur., NC.
CICERCULA. (n. pueri, cfr. cicercula, Thll.)2: Guilelmus Ci-
sercha (dr. piem. ciserca cicerchia") CAst. 709. 1277, CP.
CIGNA (cogn. mul. CIL. V, Pais, Suppl. 823 Como)3 ocraiS
e CY- (n. et cogn. vir., cfr. cycno s, ThII.) : it t us: Otinus de
cigneto4, BSSS. VI, 377. 1275 ; in lozo Strambino aput januam

1 Cfr. Bianchi, AGM. X 310 sg. n. 5: Fino dai tempi longobardici

appare non infrequente Ciccus e Cicus che non hanno che fare col pia mo-
demo Cccco = Francesco, p. es. Cichula serva (a. 761), Fridulo I. q. Ciccuni
(a. 762), Fridulo f. q. Cichu (a 767), Insari f. Ciculi Vi si sente ii si-
gnificato di piccolo" mentre le varie forme conducono alia variante latina
c iccum e c i.c urn [?1; cfr.. VIII, 10, l'ant. pis. cigolo [-<*lCielcigolo, dr.
ii NL. friul. CicIgolis e ital spizzioo, bric3ica] nel Voc. e rifletti che mica
e cica, salvo la diversit dei costrutti, sono sinonimi nell' it.* Cfr. i
cognn. acconi, Ciccotti, Cicolino, .1 dell'Italia Centrale e I nomi locali tosc.
Curte Cicula" a. 94, riuo qui dicitur Cichulo" a. 9 5 (Bianchi o. I. c.),
friul. Cicolo, castello distrutto presso Carpacco e Ciconicco (v. p. 556 n. 2).
L'Olivieri CVE 137, fra gripocorismi di Francesco e fra le pift disparate genea-
logie di cognomi che ivi aduna, ha pure: Cichini, Ciccarelli, Cicuto. Fra quegli
altri va notato Ceccon, -onelli che sara. la stessa cosa, almeno alle origini,
con il NP. ego Cecco" di una carta trevigiana dell' a. 772 (Cipolla, o. C.
no. 5). Varra sin d'allora Francesco?
2 Con CICERCULA e CICERO ,,a cicere", ThII., dr. i cognn. Cicer, Bert,
a. 1263, a. 1579 Caluso, C-, CAst. 978. le79, BSSS. XLIII 4 S. Xl1IXIV ;
Cisar a. 1599 Rondizzone ; Cicero, a. 1649 Chivasso e le voci ital. cecino e
cecio, ital.settentr. cicin, ciciat usate con senso di tenerezza per ,,ragaz-
zino" e che il Pauli, o. c. p. 289 suppone rappresentino con tale loro signi-
ficato un' evoluzione, anzi una creazione romanza tale e il titolo della
2a parte del lavoro ove sono riportate ma cfr., oltre ai suriportati nel
testo e in nota, i NP. Piso, a. 715, Bianchi AGlit. X 372, < PISO, DeVit;
terra Pisinnuli", a. 730 Bianchi, o. 1. c , < PISINNITS, pi sinus piccino"
e tosc. pisinno id.*, tutti da pis um pisello".
3 Cfr. l' ital. cigno e PROGNE np6Xvil, GNThRJS e CNIDUS, EGLOGE, Seelmann,
o. c., p. 346.
4 Cfr. i cognn. biellesi Cigna, -olo, etti citati ma non dichiarati dal
Ponta, o. c. p. 18; ven. Cesano e Sesennulo, -xendolo, v. S. CARUS p.634, sg. n. 1.

www.dacoromanica.ro
 PER LA STORIA DEL COGNOME ITALIANO 639

Perrini Signeti, V, 70. 1213, Jacobi Ci- de Strambino clientis,

BSSS. IV4 277. 1338, Andreas, Jacobus, Solutor -i, CStC. a. 1547,
Johannes, Gullielmus, Petrus -us, CStC. a. 1438, -elto, a. 1753,
CP., de Cignetis, CStC. a. 1547, NC., Strambino; Bonefacius,
Henricus -us, CAst. 670. 1198, 663. 1228 ; Cignet, a. 1727 lssiglio ;
Signetto, a. 1792 Mazze, a. 1786 Candia, a. 1745 Leyni, CR;
*ottus: Petrus, Jacob Cignotus, Bert. a. 1263 Strambino ;
Zignotus, Bert. a. 1263 S. Martino, CP.
- A (cogn. e n. sing., Th11.)1: Johannes de Cerro,
CIRR-US,
Bert. a. 1263 Rivarolo; Ubertus de -o, Bert. a. 1263 Cuceglio ;
lulius Cesar Cerrus, a. 1586-16"..:6. Verolengo ; C-, a. 1562 Ci-
rie ; Cerro, a. 1781 S. Benigno, CP.; ATUS (Otto 770, Th11.):
Petrus Cerato, Petrus Rublo [-----? Rubro], Caput Crosso, Ciscino
Bricco, CdBobbio I p. 401 a 1065 ; Tealdi Cerai (genit.) BSSS.
!XI 31. 1173, S. ; Anselmus Cerratus de Florano, V 167. 1239,
Ceratus de Flo-, VI 390. 1278; Franciscus Cerrati, CStC. a.
1461 Barbania ; Guillelmus de Cerato BSSS VIII 28. 1202 ; C-
Fagot, -atto, s. XVIII Vidracco ; Cerrato a. 1718 Lugnacco, CP.;
Ubertus, Iohannes de Ceray, Bert. a. 1263 Cuceglio, NC.; Cer-
ratorum (hospitium), NC. e Ceratus, Cerratus CP., CAst. 977.
1276 ecc.; S.; inns: Cerino, a. 1753 Strambino, CP.; Ci-
raini (< *Cirra(t)ini) BSSS. VIII 28. 1202, S.? ; utns: Cer-
ruti (ab alia [coherent]) BSSS. VIII 88. 1220, NC.; Iacobus, -us,
lohannes Cerutus, de Zerruto, VIII 156. 1277 ; Seruti marescalli,
1V4 190. 1330 ; Cerr-, Cerutus, CStC. a. 1559, 1352 Oglianico ;
-gruff (genit.) de Ciriaco, a. 1440, -82, -o, a. 1594, -62 Cirie;
-i, (genit.), a. 1556 S. Maurizio, a. '1530 Chivasso ; nob. Johan-
nes Anthony -utti, a. 1554, -o, a. 1692 Volpiano, a. 1743 Cu-
ceglio, a. 1715 Sale, s. XVIII Pertusio; -uto, Cerrutto, a. 1752,
-utus, CStC. a. 1502 Valperga ; Ceruto, a. 1795 Cintano, -o di
S. Giorgio, a. 1741 Vialfre; -I (genit.) CStC. a. 1433 Stram-
bino ; -Ito, s. XVIII S. Giorgio, CP.; -I, a. 1730 Brandizzo, a.
1860 Rivara; -uti, a. 1790 Rivarossa ; Cierutti, a. 1745 Leynl ;
Cerrutti, a. 1781 S. Benigno, NC.; Al Cerutto, a. 1682 Prascor-
sano ; -o, a, 1791 [srii] Busano, NL. < CP.; Cerruti, nel catasto

1 Cfr. cirrus < ital. cerro ciocca di capelli", cirratus > ital.
cirrato ricciuto".

www.dacoromanica.ro
 640 G. D. SERRA

locale, Alpe, Logo Serra, Cerr nelle carte topogr. fli sira,
sierj Ceresolel NL. < NC.
-
G. D. Serra.
(Continua)

111 Flechia citato dal Poma, o. c. p. 18 s. Cerrutus, de Ceruto, -i,

Cerrutti, dal Pieri in AGM. XIII 310 s. Ccrii ,,uno dei cognomi piIi antichi
e piu diffusi in Gombitelli (Lucca)" e che in questo dialetto riviene rego-
' larmente a cerruto" derivava dai nomi locali ove abbonda ii cerro e da quei
pochi che, derivati dal collettivo d'una pianta, offrono con notevole trali-
gnamento morfologico -uto per -e t u m" e che spettano pressoch tutti al
PiemonteTM, i cognn. suriferiti in -uto, utto, -i, e Cerri, -etti, -o, -ito, -ini, -one.
Ma un' origine da tali nomi locali sicura per cognn. quali : Michael de la
Cerea, BSSS. XLII2 a. 1278 ; Sirea, a. 1764 Borgofranco, derivati dal NL. [la
sr6a] Cerreta" presso Ivrea ; Ceretto, a. 1678, Cerreti (genit.). de .o, a, 1558,
cogn. degli abitanti delle due borgatelle di Alpette : Serj, Seray = Pian del
Serray, Cantone del Serraglio, a. 1754, sorte sul territorio detto all'anno
1558 commune de Cerrettis" o regione di boschi e pascoli comunali
assegnata coi diritti d'uso pubblico a nuclei di famiglie che dalla localita bo-
scosa (cerreto) presero ii nome di casato al plurale de Cerretis < *illi de
Cerreto" donde il NL. Serj pronunziato sul luogo sri (con -1 da -ei< e t u in
per metafonesi del plurale) della piu antica borgatella dei de Cerreto (l'altra
conserva ii nome del I. al singolare Seray [con -ai esito volgare locale di
un pift antico -el] perch pia recente e sottratta quindi a quel sistema di condi.
zioni giuridiche che spiega le origini dal plurale dell'altra) possibile ancora da
localita dette Cerro per i cognomi suriferiti Cerrus, de -o, -0, viene esclusa pet
i cognn. suriferiti in -utus e varianti, perch di nomi locali da vegetali, for.
mati in -uto, pari all' ital. cerruto pieno di cetri", non v' traccia sicura nel
Canavese, all' infuori delle localita sucitate le quali riverrebbero perci ad
un' origine dal CP, del proprietario del luogo e non viceversa. Un' ori-
gine da cerfitus cerebrosus" (cfr. CALVENTIIIS CERUTIIS in CIL. VIII 7267) po-
stulata dall' Olivieri per Cerrudus, Cerudus, NP, Cerudello, e pei cognn. Cars,
dello, C'eril, Cerutti mi pare esclusa dalla tradizione grafica dell' -rr- e tale esclu-
sione mi pare avvalorata dall' unia di sviluppo morfologico onomastico CIR.
BUS, ATUS, t 11 S.

www.dacoromanica.ro
;i-ft. lout G. Asachi denuinirea de Albina rouulneascrt". Dr. I;;-
lay A., Kicera i Minciol. S. Puscariu, Noth, la pag. 373.
RECENSII de S. Puscariu, Gh. bogdan-Duicd, S. Dragomir, M.
Sterdnescu, G. Oprescu, P. Grimm, C. Lacea, N. Drdganu, V. Bogrea,
Th. Capidan, G. D. Serra, G. Giuglea, N. Georgescu-Tistu.
REVISTA PERIODICELOR : 1921: RomAnesti (N. Georgescu-
Tistu). Streine (E. Herzog).
CRONICA: Necroloage (D. Zamfirescu, I. Scurtu, A. Barseanu,
V. B. Buticcscu, T. Pamfile. M. Lupescu, I. A. Scarlatescu, C. Gilluscri.
H. Morf, II. Paul, N. G. Politis, 0 AsbOth).
RAPORT ANUAL. ADDENDA. CORRIGENDA. PARTEA ADMINISTRA
TIVA. INDICE. ERRATA.

DACOROMANIA III, 1922-1923. Pp. 1157 + X . . . L. 600.-

STUDTI: G. Oprescu, Eliade 1IiduIescu i Franta. Th. Capi-
dan, Raporturile lingvistice slavo-romane. N. Drdganu. Pagini de
literaturri veche. N. Drdganu, Conjunctiile de .5i dual. P, Grimm,
Traduceri si imitatiuni romitnesti dupLt literatura engleza. As. nis-
n:risn-7emitrififitilittfrracrilrgra.--=S:PilMrArTat. net in romA-
neste. IV. Bogrea Studii de semanticil.
tirii Scheiene.
C. Lacea, Copistii Psal-
N. Drdganu, Manuscrisul liceului grrtniceresc G.
Cosbuc" din NAsAud i silsismele color mai vechi manuscrise roma
nesti. N. Drdganu, Verbele derivate cu sufixul -inare i postverba-
tele lor. C. Tagliavini, Sulla questione della posposizione delfarti-
colo. G. D. Serra, Per la storia del cognome italiano. Cognomi ca-
navesani (Piemonte) di forma collettiva in -aglia, -ata, -ata, -ato.
G. Kristor, Influenta poeziei .populare romilne din secolul al XVI-lea
asupra lui Balassa Mint. G. Giuglea, Crmpeie de limbs si viatti
strrtveche romitneasM. Al. Procopovici, Doara.
ETIMOLOGII de W. Meyer-Liibke, L. Spitzer, S. Puscariu, N.
Draganu, V. Bogrea, C. Laced, Th. Capidan i G. Giuglea.
ARTICOLE MARUNTE: S. Puscariu, Forma de conjugare ei
face". S. Puscariu, Schimbarea accentului in aud". S. P. Notitit
S. Puscariu, Note la pag. 561 5. u. Bitay A., Sprijinitorul lui V.
Moga: Gheorghe Banffy (1747-1822). Bitay A., 0 -poezie rorMlneasc:i
a lui Gh. Sincai. Bitay A., Contributii la viata lui Nicolae Milescu
SpAtarul. Bitay A., Cateva observri la pp. 550-560. Bitay A.
Gheorghe Buitul. Bitay A., Ceva despre protopopul Popa Piltru din
Tinitud (Bihor). Bitay A., Dictionarul in zece limbi al lui Calepinus
si filologia romaneascii. Bitay A., Inert odath Minciol. M. Roska,
Date referitoare la chestiunea cuvantului vlach". Econ. D. Fur-
tuna, ,,Urmare lui Christos" in romneste. C. Lacea, Contributie la
minine formate cu articolul prepozitiv. C. Lacea, Contributie la
Bibliografia studiul sufixelor romilnesti. V. Bogrea, Din nomen-
clatura calului. V. Bogrea, Note semantice. V. Bogrea, Cor-
dun. V. Bogrea, Originea pol. multan". V. Bogrea, Din sine-
nimica lui Drac".
RECENSII de S. Puscariu, C. Tagliavini, V. Bogrea, Th. Capi-
dan, C. Lacea, G. Bogdan-Duicd, N. Draganu. G. D. Serra, G. Giuglea,
N. Georgescu-Tistu.
REVISTA PERIODICELOR : 1922. Romiinesti (N. Georgesm-
Tistu). Streine (S. P.).
CRONICA: Necroloage (D. Onciul, Dr. C. Diaconovich, N. N.
Beldiceanu, H. Frollo, N. Dracea, E. G. Parodi, V. Jagie, I. U. Jarnik,
C. Rvai).
RAPORT ANUAL. ADDENDA. INDICE. ERRATA.

www.dacoromanica.ro
DICOROMANIA IV, 1924-1926. Partea 1. Pp. 650 IV L. 450.
Partea 2 (supt pres) . . . . ......
ETIMOLOGII de W. Meyer-Lake, L. Spitzer, S. Puscariu, N.
L 450
Drdganu, G. Kisch, C. Lacea, V. Bogrea.
ARTICOLE MARUNTE : V. Bogrea, Contributii onomastice.
V. Bogrea, Din onomastica folklorica. V. Bogrea, Din sinonimica
Dracului". V. Bogrea. Din terminologia calului. V. Bogrea
Contributie la studiul onomatopeelor romanesti. V. Bogrea, 0 strd-
veche formula de exorcism in descantecele noastre. V. Bogrea,
Etimologii populare. V. Bogrea, Maruntisuri. V. Bogrea, Post-
scriptum la Sfintii-medici". N. Drdganu, Despre ce Psaltire si Li-
turghie vorbeste Pavel Tordasi la 1570? N. Drdganu, lard si de" si
daca". Th. Capidan, Sarricricianii. Studiu supra unei popula-
tiuni romanesti grecizate. C. Lacea, Bibliografie si literatura veche.
C. Lacea, Bibliografie veche. V. Bologa, Intre filologie si medi-
dna. I. Muslea, Un Taal nostru" necunoscut (1684). L. Spitzer,
frz. une folie a nulle autre seconde.
CARTI I REVISTE. Recensii i dari de seama de M. Lipdneanu,
Dr. V. Bologa, C. Tagliavini, A. P. Arbore, St. Pasca, V. Bogrea, N.
Drdganu, Al. Procopovici, C. Lacea, P. Nisca, R. Paul, I. Costea, I.
Gherghel, N. Georgescu-Tistu, T. Iorddnescu, I. Chinezu, P. P. Panai-
tescu, Th. Capidan, St. Bezdechi. Pe marginea cartilor de S. Puscariu.
Revista revistelor streine (E. Herzog, N. Georgescu-Tistu) i romane
(M. Lipdneanu).
CRONICA. RAPORT ANUAL ADDENDA-CORRIGENA. DUCE.
ERRATA.

BIBLIOTECA DACORONIANIEL condus5, de S. Purariu.

No. 1. G. Bogdan-Duicd, Istoria literaturii romAne moderne: Intdii
poeti munteni. Cluj, Ardealul", 1923. Pp. 317. VIII. . . L. 200
No. 2. A. Bena, Limba romand la Sasii din Ardeal. Studiu filologic,
Cluj, Ardealul", 1925. Pp. 44 L. 25
No. 3. Dr. E. Precup, Pastoritul in Muntii Rodnei. Cu 7 clisee. Cluj,
Ardealul", 1926. Pp. 58 L 80

PRETUL: Lei 540.

www.dacoromanica.ro