Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

~2014-2015~

Ingrijirea Medicala in vremea Dacilor

Coortonator: Andriescu Mariana

Realizat de: Anghelescu Mihaela

Profil: AMG
Clasa: I B

Cuprins:
1

Contents
1.Introducere............................................................................................................. 3
2.Istoric.................................................................................................................... 4
3.Medicina................................................................................................................ 5
1.1 Procedeele magice............................................................................................... 5
1.2. Plantele............................................................................................................ 5
1.3. Chirurgia.......................................................................................................... 6
1.4. Ginecologia si obstetrica....................................................................................... 6
1.5. Izvoarele termale si minerale.................................................................................. 6
1.6. Igena publica..................................................................................................... 7
4. Concluzie............................................................................................................... 7
5.Galerie................................................................................................................... 8

Ingrijirea medicala pe vremea dacilor

1.Introducere
Multa vreme s-a scris si s-a vorbit despre daci si geti. In realitate, trebuie mentionat ca dacii si
getii sunt unul si acelasi popor: grecii ii numeau de preferinta, geti, iar romanii intrebuintau,
in mod obisnuit numele de geti. Se poate spune ca dacii sau getii reprezentau elita
numerosului neam al tracilor, care locuiau in tinutul cuprins intre Tisa, Dunare, Marea
Neagra si Nistru.
Prima informatie istorica asupra getilor o avem de la Herodot din Halicarnas, parintele
istoriei care spune ca Getii sunt cei mai vitezi si mai cinstiti dintre traci. La randul lui,
scriitorul antic grec Pomponius Mela spune despre ei ca sunt cei mai pregatiti pentru
moarte. Imparatul Iulian Apostatum din secolul al IV-lea atribuie lui Traian urmatoarele
cuvinte: Am subjugat chiar si cei mai razboinici dintre toate neamurile care au existat
vreodata nu numai din cauza puterii corpului lor, dar si din aceea a invataturilor lui Zalmoxis,
care este intre ei asa de slavit.Acestea le-au intiparit in inima ca ei nu mor, ci doar isi schimba
locuinta si de aceea merg la moarte mai veseli decat orice alta calatorie.
Dacii sau getii au fost sub toate aspectele unul dintre popoarele insemnate ale lumii. Dupa
cum mentioneaza scriitorul grec Dio Crisostomul, Getii sunt cei mai intelepti dintre toti
barbarii si mai asemenea grecilor. Dupa cum se vede, autorii antici au lasat o serie de
marturii din care reiese ca geto-dacii ajunsesera in secolele premergatoare cuceririi romane la
un grad inalt de cultura. Descoperirile arheologice nu exclud posibilitatea ca geto-dacii din
vremea lui Burebista sa fi cunoscut scrisul, iar pe vremea lui Decebal se pare ca ei foloseau in
documentele diplomatice scrierea latina.
Un loc apare in activitatea lor spirituala il ocupa exercitarea medicinei, care facea parte din
preocuparile paturilor conducatoare reprezentate prin clasa sacerdotilor. Paralel cu medicina
invatatilor preoti, se exercita o medicina populara. Existenta celor doua feluri de practice
medicale o dovedesc denumirile dacice ale buruienilor de leac transmise noua prin operele lui
Dioscoride si Pseudo-Apuleiusm apoi prin marturiile istoricilor Iordanes si Flaviusm precum
si prin descoperirile arheologice din ultimele decenii.
Este mult admirata stiinta medicala exercitata de tagma sihastrilor carturari numiti ctistai sau
polistai. In fruntea acestora stateau ca autoritate suprema regale si marele preot, ambii si
medici, asa cum fusese odinioara Zalmoxism care a fost zeificat. Arta vindecarii este strict
legata de sacerdotiu, fenomen intalnit la multe popoare ale antichitatii. Cunostintele agonisite
nu constituiau o taina, ci erau impartasite si varfurilor laice ale societatii. Unii dintre invatati
traiau in sihastrie, retrasi in adancul codrilor, practicand vegetarianismul, celibatul si
abstinenta de la toate placerile vietii, iar altii traiau in mijlocul poporului pentru a-l sfatui si
ajuta. Referindu-se la geto-daci, istoricul Iordanes scrie ca marele preot Deceneu, ajutat de
ucenicii sai i-a invatat pe geto-daci logica, facandu-i superiori celorlate popoare in privinta
mintii; dandu-le un exemplu practic, i-a invatat sa petreaca viata in fapte bune... el i-a invatat
si etica, dezvatandu-i de obiceiurile lor barbare; i-a instruit in stiintele fizicii, facandu-i sa
traiasca potrivit legilor naturii. Legile fizicii priveau vietuirea in conditii pe care le numim
astazi igienice. Pentu ca poporul sa le tina minte trebuia sa le invete pe de rost, recitandu-le in
cor. In afara de aceasta educatie sanitara, preotii se ocupau si cu observarea fenomenelor
naturii in legatura cu omul. Ei cercetau proprietatile ierburilor si ale intregii vegetatii. De
3

asemenea, aratau poporului semnele zodiacului, miscarea planetelor, cresterea si

caderea Lunii, marirea Soarelui fata de Pamant etc.

2.Istoric
In urma biruintelor repurtate asupra dacilor de catre cel mai bun imparat al Romei, Optimus
Princeps, cum l-au numit contemporanii pe Traian, in anul 106 a luat fiinta in nordul Dunarii
de Jos provincia Dacia. In rastimp de peste un secol si jumatate, cat a durat stapanirea romana,
aici s-a desfasurat o bogata activitate medicala confirmand medicina sacerdotala si medicina
laica. La aceasta activitate romanii au adaugat marile constructii de apeducte, canalizare si bai
publice, care au avut un rol important in mentinerea starii de sanatate.
Printre zeitatile adorate in Dacia pe primul loc se inscriu cu atributii vindecatoare Esculap si
fiica sa Hygeia, carora li s-au inaltat diferite monumente, din care 22 s-au gasit la Apulum
(Alba-Iulia). Aici a stationat Legiunea a XIII-lea Germina, al carui comandant era in acelasi
timp si guvernatorul provinciei. Numarul mare de inscriptii inchinate lui Apulum, zeul
sanatatii i-a determinat pe unii cercetarori sa presupuna ca acesta o fost protector al orasului.
Se presupune ca aici a existat un templu-sanatoriu, un asklepeion, caruia marii demnitari ai
orasului i-au adaugat portice. Asklepeioanele pot fi considerate primele locuri unde se acorda
organizat asistenta medicala, deci un fel de spitale. Bolnavii trebuiau sa petreaca in incinta
templului macar o noapte. Preotii care deserveau templul practicau alaturi de magie si o
terapeutica reala. Un veteran din Legiunea a V-a Macedonica, pe nume Caius Iulius
Frontauianus, cantonat pentru o vreme la Potaissa (Turda de azi), isi va recapata vederea in
templul-sanatoriu de la Apulum. Preotii asklepeionului de la Apulum se bucurau de o
deosebita consideratie in randul populatiei. Un libert al templului lui Esculap, pe nume
Septimius Asclepius Hermes, primeste din partea consiliului orasenesc una dintre cele mai
mari distinctii: Ornamenta decurionalia. Asklepeionul de la Apulum nu este singurul templu
din Dacia inchinat lui Esculap si Hygeii. Se mai cunoaste unul la Sarmisegetusa si altul la
Ampelum.
Alaturi de medicina sacerdotala, in Dacia romana s-a practicat si o intensa medicina laica.
Medici de diferite specialitati au venit in noua provincie. Inscriptiile amintesc de un
medicus la Apulum, si de un altul, pe nume Marcus Valerius Longinus, medic al Legiunii a
VII-lea Claudia, care a fost inmormantat la Drobeta. Pe langa vindecarea ostasilor, dovada ca
medicul Marcus Valerius Longinus a fost distins de municipalitatea orasului Drobeta cu
Ornamenta decurionalia.
Concomitent si alaturi de medicii militari, au profesat si medici civili. Prezenta lor ne este
dovedita de descoperirile arheologice. In amfiteatrul de la Sarmisegetusa au fost gasite
numeroase instrumente medico-chirurgicale din argint, bronz sau fier. Acestea au apartinut
unui medic de gladioatori (Medicus Ludi Gladiatorus), care era si medicul orasului si care isi
avea cabinetul (Taberna Medica) intr-una din incaperile anexe ale amfiteatrului. Un asemenea
cabinet la Apulum pare sa fi functionat in incinta termelor, unde s-a gasit un numar mare de
instrumente medicale.

3.Medicina
Medicina geto-daca avea la baza o conceptie superioara, pe care ne-a transmis-o fragmentar
marele filosof antic Platon (secolul IV-III i.Hr.). El povesteste: Socrate, pe cand era la oaste,
cunoscuse un medic trac, ucenicul lui Zalmoxis; acel medic ii povestise cum ii invata pe
4

ucenici a ingriji mai intai de cap, dar nici sa trateze capul fara a da ingrijire trupului, si in
acelasi timp sufletului. Daca medicii greci nu se pricepeau la cele mai multe boli, de vina era
faptul ca ei nu cunosteau intregul pe care il aveau de ingrijit. Daca intregul era bolnav, partea
nu putea sa fie sanatoasa. Caci, spunea medicul trac, toate lucrurile bune si rele pentru corp
si pentru om in intregul sau vin de la suflet si de acolo curg (ca dintr-un izvor) de la cap la
ochi. Trebuie, deci, in primul rand sa tamaduim izvorul raului, ca sa se poata bucura de
sanatatea trupului. In aceste putine cuvinte este cuprinsa o conceptie medicala de mare
intelepciune, de cea mai inalta medicina a antichitatii. Marele nostru istoric Nicolae Iorga a
mentionat ca insusi Hipocrate fusese in tineretea lui initiat in medicina de un medic trac,
Herodius din Selimbria. Mai departe, Platon adauga ca sufletul se vindeca cu cuvinte
frumoase care fac sa nasca in suflete intelepciune, stare care durand aduce sanatate si
capului si trupului. Afirmatia acesta aduce in discutie metoda pe care o foloseau Zlamoxis si
ucenicii sai, preotii-medici, in executarea practicii medicale.

1.1 Procedeele magice

Intre operatiile magice, cele mai raspandite erau descantecele. Grecii le spuneau acelor
descantece epodai. Clement din Alexandria, care stia si el de acele epodai sanatoase, adauga
faptul ca le adusese Platon de la traci. La mai toate popoarele vechi exista credinta in puterea
deochiului. Impotriva lui se invoca ajutorul sarpelui si al amuletelor in forma de
animale. Procedeele magice, indiferent de forma si de continutul lor, aveau rolul de a insoti
practici medicale folositoare, dar a caror eficacitate era pusa la indoiala daca lipsea
descantecul, vrajitoria sau, dupa cum spunea, boscoana, un cuvant vechi de origine tracogetica.

1.2. Plantele
La baza vindecarii anumitor afectiuni stateau in primul rand plantele, pe care stramosii nostri
si urmasii lor directi stiau sa le foloseasca, impresionand popoarele invecinate. Mentionam ca
doi medici antici, Dioscoride (medic militar roman de origine greaca, din sec. I i.Hr.), in
lucrarea sa Materia medica si Pseudo-Apuleius, in opera sa Herbarius, vorbesc de o serie
de plante folosite de stramosii nostri. Unul dintre scribii primei lucrari, originar probabil din
partile noastre, a avut ideea de a adauga la denumirile grecesti si latinesti pe cele dacice. Din
42 de asemenea denumiri numai 26 par a fi intr-adevar dacice, restul fiind de origine latina si
greaca. A doua lucrare, o botanica medicala, a fost imbogatita cu denumiri dacice de plante,
ceea ce inseamna ca, dupa parerea autoritatilor romane, in anul 271 d.Hr. in Dacia inca se mai
vorbea limba daca, ceea ce denota ca localnicii nu-si parasisera intrutotul limba si obiceiurile.
Denumirile dacice de plante medicinale au fost studiate cu perseverenta, cautandu-se
echivalentul in botanica populara actuala. Au fost identificate 18 denumiri care au locul intr-o
istorie a medicinei geto-dacice. Stramosii nostri numeau: aniarxese iarba saraca, baltacine;
budathca limba boului, miruta; cinuboila sau coalama limbarita, limba baltilor, limba
boastei; dielleina sau duodela maselarita, sunatoarea; diesema coada vacii, lumanarea; dyn
urzica; guoleta margelusa, meiul pasaresc; mendruta stirigoaia; mizela cimbrul de
gradina, lamaioara; olma socul; priadila vita alba, curpenul; ricorastra brusturele; salia
ciumafaia; sciara varga ciobanului, scaiul.
Actiunea farmacologica a plantelor cu nume dacice este calmant-anestezica, cicatrizanta,
antiflogistica, expectoranta, depurativa, antihelmintica. In afara de plante, geto-dacii foloseau
in medicina lor produse animale, organe si umori, precum si medicamente de origine
minerala.
5

1.3. Chirurgia
Paralel cu terapeutica, o dezvoltare asemenatoare a cunoscut-o chirurgia. Una din interventiile
cele mai indraznete, realizata cu deosebita insemanare, a fost trepanatia craniana. Una dintre
uneltele cu care se practicau trepanatiile a fost descoperita in 1953 la Galatii Bistritei, intr-un
mormant celtic datat din secolul al II-lea i.Hr. Este un fierastrau de fier, lung de 11 cm si lat de
0,5 cm, avand la capat un maner curbat, cu o lama de forma semiluna, ascutita si zimtuita. El
este cel dintai instrument chirugical gasit pe teritoriul patriei noastre.
Deosebit de importanta este insa descoperirea, in 1955, la Gradistea Muncelului, a unei truse
chirurgicale, descoperire facuta de istoricul si arheologul I. H. Crisan. Lucrarile arheologice
au scos la lumina, dupa aproape 2.000 de ani, o trusa medicala gasita printre daramaturile unei
locuinte incendiate cu ocazia celui de-al doilea razboi dacic (105 106 d.Hr.). Din caseta de
lemn care adapostea obiectele cu intrebuintare medicala nu a mai ramas decat o masa de
carbune, manerul de fier frumos ornamentat si cateva lame de bronz care o incercuiau.
Judecand dupa continutul ei, caseta ar fi alcatuit o trusa portativa. Din alcatuirea ei face parte,
in primul rand, o penseta de bronz, ingrijit lucrata, asemanatoare pensetelor anatomice din
zilele noastre, care se patreaza bine in ciuda celor aproape 2.000 ani. Nu lipseste nici bisturiul,
facut dintr-o lama de fier si un maner de lemn, cu un apasator de bronz. Alifiile si
medicamentele lichide se patrau in mici borcanase de lut, ingrijit lucrate, care imita vasele
obisnuite din ceramica dacica. Cea mai interesanta piesa a trusei este o tableta de 6,2x4,5 cm
din cenusa vulcanica, ce contine silicati. Din tableta se radea praf mineral care era presarat
peste rani si ulceratii, ca absorbant si cicatrizant.
Asupra identitatii chirugului de la Gradistea Muncelului exista doua presupuneri. Dupa prima,
al ar fi fost unul dintre invatatatii medici-preoti ai dacilor, in acest sens pledand apropierea
locului descoperirii de zona marilor sanctuare dacice. Dupa a doua, ar fi fost un chirug strain,
venit sa practice in Dacia. In ambele ipostaze descoperirea dovedeste ca dacii aveau la
dispozitie o chirurgie bine pusa la punct si utilata corespunzator.

1.4. Ginecologia si obstetrica

Ginecologia si obstretica sunt doua ramuri ale chirugiei despre care posedam unele informatii
mai mult de ordin folcloric. Din vremuri foarte vechi, s-a patrat amintirea unui instrument
util la nastere, piatra de nastere. In Occidentul Apropiat femeia nastea culcata pe o parte,
chircita pe piatra sau sprijinita in coate si in genunchi; la noi se obisnuia sa se nasca pe vatra,
iar in unele zone muntoase pe ciubar.

1.5. Izvoarele termale si minerale

Printre terapiile folosite de daci se inscriau si apele curative. Se stie ca numele bailor de la
Geoagiu de azi, judetul Hunedoara, a fost Germisara, toponimie de origine daca, mostenita si
transmisa in aceasta forma si in epoca romana (germ cald, sara apa). O alta localitate cu
ape termale curative, bine cunoascuta inainte de epoca romana, este Calanul de astazi. De
asemenea, o veche localitate dacica, Hydata sau Aquae este cunoscuta geografilor romani inca
din timpul lui Augustus. Si celebra statiune Baile Herculane a fost folosita inainte de venirea
romanilor, dupa dovezi de locuire anterioare anului 106 d.Hr.
O marturie a folosirii apelor vindecatoare de catre daci ne ofera si cultul zeitatilor legate de
aceste ape. Referitor la adorarea izvoarelor tamaduitoare de catre daci putem cita legendele
romanilor in care puterea miraculoasa a izvoarelor este intruchipata de duhurile apelor,
6

sfantul apelor, zana apelor si altele. Faptul ca in inscriptiile romane din statiunile
balneare ale Daciei putem recunoaste divinitati locale dovedeste ca efectele terapeutice ale
apelor erau cunoscute de autohtoni.
Izvoarele termale, cunoscute inainte de venirea romanilor si folosite de daci si sub stapanirea
romana, s-au bucurat de un foarte bun renume. Cele mai prospere dintre statiunile balneare
din Dacia au fost cele de la Baile Herculane, Geoagiu, Calan, apoi la Buzias. Inscriptiile ne
vorbesc de eficienta tratamentelor cu ape termale din Dacia.

1.6. Igena publica

Geto-dacii se ingrijeau si de igiena publica. Astfel, aproape in toate cetatile mari din Muntii
Orastiei s-au identificat cisterne de apa. Ele erau construite din barne de lemn, iar alteori din
materiale mai rezistente, fiind zidite. Apa captata de la izvoare era condusa in cisterne prin
olane de pamant ars. Captarea se facea intr-un recipient, care constituia o visterie a apelor.
Doua conducte de olane, prevazute la gura cu site, aduceau apa iar o a treia conducta o
conducea mai departe, acolo unde era necesara. Olanele de pamant ars erau protejate de
jgeaburi de lemn, acoperite cu scanduri de lemn si ingropate. La o oarecare distanta de
recipientul-butoi exista o rasuflatoare ca un cilindru deschis. Unele cisterne, cum ar fi cea
de la Blidaru, au fost construite in ciment hidraulic, fiind formate dintr-o adevarata camera
subterana de 8x6,20x4 m, cu ziduri duble sau triple. Au existat si cisterne sapate in stanca si
captusite cu scanduri de gorun, ca cea de la Costesti.

4. Concluzie
Scriitorii greci si romani ne-au lasat pretioase informatii asupra medicinei geto-dace,
marturisind deseori admiratia pentru arta si leacurile folosite de ei, considerate de mare
valoare. Scrierile si vestigiile istorice descoperite dovedesc ca in Dacia s-a desfasurat o bogata
activitate atat in sfera medicinei sacerdotale, cat mai ales in cea a medicinei laice, care si-a
adaugat mai tarziu experienta medicinei romane.

5.Galerie

Cinouboila (Bryonia alba L., Mutatoare, Imparateasa, Brei, Cucurbetea,

Muratoare cu poame negre, Tigva de pamant)
8

Coadama ori Coalama (Alisma plantago-aquatica L., Limbarita, Codru,

Limba baltilor, Limba broastei, Limba oii, Patlagina apei, Podbeal de apa)

Bibliografie
1.
2.
3.
4.

Istoria medicinei, Cristina Ionescu, editura PIM, Iai, 2002

http://www.interferente.ro/medicina-dacilor.html
http://www.youtube.com/watch?v=jrEq0VAi9GY
http://www.youtube.com/watch?v=yDk_9C61nMM

10

11

12