Situl Arheologic Cetatea Ibida

(Slava Rusă)

Lucrare la Introducere în arheologie semestrul al-II-lea

Profesor Coordonator : Conf. univ.dr. Neculai Bolohan

Realizat de : Roman Gheorghiță – Facultatea de Istorie UAIC

Iași , anul 1 ,Grupa C (H113)

1
 SUMAR
INTRODUCERE

I .ABORDAREA TEORETICĂ

II. METODOLOGIA DE LUCRU

III. DESCRIEREA SPAȚIULUI GEOGRAFIC/SPAȚIULUI DE LUCRU

1.LOCALIZARE SI ACCES

2. GEOGRAFIA ZONEI

IV. PERIODIZARE SI CRONOLOGIE

V. STADIUL CUNOSTINȚELOR PRIVIND SITUL/PERIOADA/ZONA

CERCETAT/Ă INCLUSIV ANALIZA SURSELOR CARTOGRAFICE

VI . PREZENTAREA REZUMATIVĂ A CONȚINUTULUI INVESTIGAȚIEI

ARHEOLOGICE

1.BAZA DE DATE

2.SPAȚIU

3.HABITAT

4. MATERIALITATE ARHEOLOGICĂ

VII. CONCLUZII

1.CONCLUZIE PROPRIE

2.CONCLUZII ARHEOLOGICE

VIII.BIBLIOGRAFIE

IX.ANEXE

2
 INTRODUCERE

Pentru efectuarea sarcinei de lucru eu mi-am propus tema ,, descoperirea, cercetarea și

valorificarea științifică a unui sit arheologic’’ și implicit am ales să studiez despre situl
arheologic Cetatea Ibida de la Slava Rusă ,deoarece este un complex foarte inedit și foarte
special .

Motivația temei in cauză a venit din dorința de a-mi aprofunda cunoștințele cu privire la
arheologie dar și din dorința morală a noastră, a fiecaruia ,de a-și cunoaște trecutul ,impotanța
si valorile ce ne definesc pe noi ca oameni, ca popor .

Și nu in ultimul rând dorința de a afla mai multe despre situl de la Slava Rusă al carui statut
de cetate medievala ,mi-a captat atenția.

I .ABORDAREA TEORETICĂ

Desfașurată pe o suprafață de 24 de hectare, cetatea este situată la marginea de vest a satului

Slava Rusă, pe valea pâraului Slava, fiind singura cetate al carei spațiu fortificat este străbătut
de un curs de apă si prezintă lucrări de indiguire, canalizare, poduri. In prezent, cetatea este
acoperită mai mult de jumătate de satul Slava Rusă. Cetatea este descrisă pentru prima dată
de geograful Pamfil Polonic in anul 1897 ca o centură de fortificații, cu ziduri groase, cu 33
de turnuri si trei porți.

In anul 1911 Vasile Parvan o identifică drept Ibida (Polis Ibida). Situl arheologic este
deosebit de complex, cercetările arheologice desfășurate sporadic au dus la identificarea de
vestigii si urme arheologice din paleoliticul mijlociu, neolitic, din epocile romană, romano-
bizantină si medievală timpurie.

3
 In anul 2001, cercetările arheologice desfășurate, au scos la iveală ansamblul Porții de vest,
considerat ca fiind cea mai importantă descoperire, reprezentând un aparat de aparăre si acces
in cetate.

Cetatea de la Slava Rusă se află pe dealul Harada. Tradus din limba turcă, acest cuvânt
inseamnă Cetatea Fetei. Dintotdeauna așa au numit-o localnicii, și nimeni nu știe cu
certitudine de ce i-au pus acest nume. Poate că a fost o legendă veche din timpurile cand turcii
atacau pământurile dobrogene. Pe acest sit, de la descoperirea lui în anul 1885 arheologii s-au
concentrat pe o abordare cultural istorică, prin fiecare descoperire aceștia dorind să refacă
povestea sitului și a civilizațiilor care l-au străbătut.1

În secolul VI a fost ultima perioadă de înflorire mai mare. În secolul VII au avut loc câteva
distrugeri, care au determinat abandonul cetății, practic au contribuit la lipsa de prosperitate.
A mai fost descoperit un cimitir creştin din secolul al 18-lea, deci cetatea a mai fost locuită şi
în perioada otomană, dar a rămas la nivelul de localitate rurală, nu a mai evoluat.2

II. METODOLOGIA DE LUCRU

Cercetările au fost finanţate de MCPCN şi domnul Gianni Alexandrescu din Iaşi şi s-au
desfăşurat pe următoarele sectoare:

- Curtina G – Turnul 8 (responsabil Dorel Paraschiv);

- Turnul 10 (responsabil Lucreţiu Mihăilescu-Bîrliba);

- X (responsabil Dan Aparaschivei)

- Fântâna Seacă (responsabil George Nuţu).

În paralel, s-au efectuat mai multe cercetări preventive, supravegheri, şi periegheze în zona
Slavelor.

1
http://www.cniptbabadag.ro/obiectiv/cetatea-ibida.html accesat la data de 13.05.2020
2
http://www.arheologie-ibida.eu/istorie-p4 accesat la data de 13.05.2020

4
În ceea ce priveşte conservarea primară, au fost refăcute mai multe ziduri în sectorul Curtina
X şi a fost realizată o construcţie de protecţie pentru Cavoul Tudorka.

Întregul material arheologic a fost spălat, restaurat şi depozitat pe şantier; ceramica a fost
prelucrată (împărţită pe categorii funcţionale, forme, tipuri etc.); o parte a acesteia a fost
desenată. Materialul osteologic animal şi cel uman recoltat în această campanie este în curs de
prelucrare.

Pe şantier, şi-au desfăşurat practica arheologică peste 50 de studenţi, masteranzi şi doctoranzi

de la UAIC şi UDJ Galaţi.

La sfârşitul lunii august, cu prilejul zilelor cetăţii Ibida, a fost organizată o expoziţie la baza
arheologică.3

III. DESCRIEREA SPAȚIULUI

GEOGRAFIC/SPAȚIULUI DE LUCRU

1. Localizare și acces

Situl Ibida este situat în Dobrogea, România (în antichitate provincia romană Moesia Inferior
şi apoi Scythia Minor), la vest de satul actual Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea ;
este situat în partea centrală a judeţului Tulcea, la intersecţia unor importante artere de
comunicaţie ce fac legătura între oraşele Măcin, Constanţa, Hârşova, Tulcea şi Babadag.

Hârșova –Ciucurova

(DN 22 A) – Slava Rusă ( DN 22 B);

Măcin – Slava Rusă (DN 22B);

Tulcea – Ciucurova (DN 22 A) – Slava Rusă (DN 22B);

3
http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=4593&d=Slava-Rusa-Slava-Cercheza-Tulcea-Cetatea-Fetei-2010
Accesat la data de 15.05.2020

5
Tulcea – Babadag - Două Cantoane (E 87) – Slava Rusă (DN 22B);

Constanţa – Două Cantoane (E 87) – Slava Rusă (DN 22 B).

Un alt drum, extrem de pitoresc, Babadag – Slava Rusă, drum ce “taie ” pădurea4.

Figura 1 și Figura 2.(Anexe)

2. GEOGRAFIA ZONEI

Platforma Slavei este o subdiviziune a Podişului Babadag, străbătută de râul Slava, începând

de la Dealul Şoimului (Atmagea) până la complexul lagunar Razelm. Din punct de vedere
geologic zona este constituită dintr-o întinsă cuvertură sedimentară (calcare grezoase în
special). Cele două dealuri Harada şi Ladonca ce străjuiesc spre S şi S-E satul nu depăşesc, ca
înălţime, 225 m.

Bazinul (platforma) Babadag a constituit la nivelul etajelor geologice Cenomanian și

Turonian un bazin marin cu adâncimi cuprinse între 50 și 100 m, cu ape limpezi, aerate,
salinitate normală (cca. 35 %) și o temperatură medie de 150C. Aspectele litologice, tectonice
și paleologice surprinse în cazul celor trei situri de interes geologic din zona satului Slava
Rusă - Arleanca, Coșarul Mare, Dealul Lung – sunt caracteristice primelor faze ale
Orogenezei Alpine ce au avut implicații majore asupra bazinului Mării Tethys în perioada
Cretacicului.

În cadrul sitului sunt prezente faciesuri litoral-neritice caracteristice Cenomanianului și

grezo-calcaroase, caracteristice Turonianului. În depozitele de vârstă cenomaniană
caracteristice facies-urilor litoral-neritice au fost identificate fosile vegetale (posibil
gimnosperme) și posibile amprente ale unor specii de reptile amfibii, iar deasupra acestora, la
nivelul faciesurilor neritice, o bogată faună cu Inoceramus virgatus și amoniți aparținând
genurilor: Gaudryceras, Puzosia, Phyloceras. În stratele caracteristice Turonianului a fost
determinată o bogată faună cu lamelibranhiate: specii ale genului Inoceramus (Inoceramus
labiatus, Inoceramus castellatus), amoniți (aparținând genurilor Mesopuzosia, Lymeriella,
Mantelliceras) și pești fosili. Coșarul Mare. Caracteristice sitului sunt faciesurile grezo-
calcaroase și o faună fosilă deosebit de diversă, caracteristice Turonianului: specii ale genului
Inoceramus (Inoceramus aplicalis) și amoniți aparținând genurilor: Lymeriella, Anahoplites,
4
http://www.arheologie-ibida.eu/localizare_si_acces-p2
Accesat la data de 15.05.2020

6
Mantilliceras. Dealul Lung. În cadrul depozitelor cretacice au fost identificate facies-uri
grezo-calcaroase și faună fosilă (specii de Inoceramus labiatus, amoniți aparținând genurilor
Lymeriella, Mantelliceras), specifice Turonianului.

În zona Slava Rusă se regăsesc pe o arie restrânsă majoritatea etajelor de vegetaţie din Podişul
Dobrogean, respectiv pădurile balcanice, submediteraneene, silvostepa şi stepa. Pădurile
balcanice de tip şleau sunt constituite dintr-un amestec de specii de gorun (Quercus petraea,
Q. dalechampii, Q. polycarpa), tei (Tilia tomentosa, T. plathyphyllos, T. cordata), carpen
(Carpinus betulus, C. orientalis), frasin (Fraxinus excelsior, F. coriariaefolia, F. ornus).
Acestea formează patru asociaţii floristice întâlnite numai în Dobrogea, respectiv şleaul
dobrogean cu carpen (Tilio tomentosae - Carpinetum betuli), şleaul dobrogean cu cărpiniţă

(Nectaroscordo - Tilietum tomentosae), şleaul dobrogean de culme (Galantho plicatae -

Tilietum tomentosae) şi şleaul cu trei specii de stejar (Polyquerco - Tilietum tomentosae).

Pădurile submediteraneene (Paeonio peregrinae - Carpinetum orientalis) sunt edificate de

stejarul pufos (Quercus pubescens) la care se adaugă cărpiniţa (Carpinus orientalis)şi
mojdreanul (Fraxinus ornus).

Pădurile de silvostepă sunt situate fie pe culmile dealurilor cum este cazul stejăretelor de
stejar pufos cu scumpie (Galio gasypodi - Quercetum pubescentis), fie pe văi, unde sunt
reprezentate prin stejăretele de stejar brumăriu cu arţar (Galio dasypode - Quercetum
pedunculiflorae). În rariştile acestor păduri poate fi întâlnită şi asociaţia foarte rară
Asphodelinetum luteae, specifică zonei. Stepa este reprezentată în principal prin pajiştile de
pir crestat (Agropyretum pectiniformae), pajiştile de bărboasă Bombycilaeno -
Botriochloetum ischaemi) şi pajiştile de peliniţă (Artemisietum austriacae).

Slava Rusă constituie, de asemenea, un important refugiu al speciilor ameninţate cu dispariţia,

dintre care amintim unele specii meditaraneene ca Asphodeline lutea, spinul lui Christos
(Paliurus spina-christi) sau specii balcanice cum sunt bujorul (Paeonia peregrina), brânduşa
galbenă (Crocus flavus) şi Centaurea napulifera. Speciile pontic-balcanice ca stânjenelul (Iris
sintenisii), Asparagus verticillatus, breiul (Mercurialis ovata), Scorzonera mollis, Piptatherum
virescens, reprezentative pentru Dobrogea, se regăsesc şi la Slava Rusă. La acestea se adaugă
speciile stepice de macriş (Rumex tuberosus) şi Erysimum cuspidatum precum și cele central-
europene, cum est poroinicul (Orchis purpurea). Majoritatea acestor specii sunt ocrotite în

7
cadrul rezervației naturale Uspenia. (FIGURA 3 Anexe )De asemenea, în rezervația Fântâna
Mare se conservă singurul pâlc de liliac (Syringa vulgaris) ce vegetează spontan pe teritoriul
comunei Slava Cercheză.

Fauna zonei este destul de bogată: mistrețul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus),
cerbul lopătar (Dama dama), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele (Lepus europaeus), șoarecele
de pădure (Apodemus silvaticus) și broasca țestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca
ibera).5

IV. PERIODIZARE SI CRONOLOGIE

Zona Slavelor fiind o zonă centrală, de podiș, brăzdată de valea cu același nume, cu resurse
naturale diverse, a oferit condiții prielnice de locuire încă din epoca pietrei. Vestigiile
arheologice descoperite pe teritoriul localității Slava – intravilan și extravilan - datează din
paleoliticul superior (aurignacian), eneolitic (cultura Gumelnița), epoca bronzului, epoca
fierului - Hallstatt şi Latène, epocile greacă, romană şi romano-bizantină, ev mediu timpuriu
și târziu, demonstrând o continuitate de locuire rar întâlnită într-un sit arheologic.

Dată fiind importanța strategică a zonei Slavelor, în perioada tetrarhică (Licinius-Constantin

cel Mare) se ridică un grandios sistem defensiv înglobând atât valea Slavei cât și puncte
strategice situate pe înălțimi: o cetate de cca 24 ha, o fortificație de cca. 3,5 ha pe dealul
Harada – anexă a cetății, și un fort la înălțimea de 158 m tot pe dealul Harada. În ciuda
acestui fapt informațiile istorice referitoare la cetate sunt sărace: polis Ibida este pomenită de
Procopius din Ceasarea între cetăţile refăcute de Justinian . Cetatea a avut perioade de pace și
prosperitate așa cum o demonstrează descoperirile arheologice: edificiile construite, circulația
mărfurilor și circulația monetară , dar și momente critice: atacurile goților (sec. IV – perioada
lui Valens-Valentinianus I), kutrigurilor (559 – perioada domniei lui Justinianus I), avaro-
slavilor (sf. sec. VI- perioada domniei lui Mauricius Tiberius, începutul sec. VII- perioada
împăraților Phocas și apoi Heraclius). Tot din perioada romano-bizantină datează Complexul

5
http://www.arheologie-ibida.eu/geografia_zonei-p3
Accesat la data de 15.052020

8
monastic paleocreştin - situat la cca. 2, 5 km de cetate spre vest, și Monumentul funerar
roman din necropola cetății.

Căderea limes-ului dobrogean în primul sfert al sec. VIII a determinat încetarea vieţii urbane
la Ibida. Până în sec. XVI nu mai avem nici o informaţie despre vreo locuire sistematică în
perimetrul actualului sat Slava Rusă – cu excepția câtorva urme de viețuire sporadice din sec.
XI și XIII. 6

V. STADIUL CUNOSTINȚELOR PRIVIND

SITUL/PERIOADA/ZONA CERCETAT/Ă INCLUSIV ANALIZA
SURSELOR CARTOGRAFICE

Cetatea Ibida a intrat relativ târziu în atenția cercetării arheologice și a pasionaților de

antichități greco-romane: în 1875 a fost publicată prima inscripţie provenită de aici (din
incinta romano-bizantină), iar ulterior, în 1885 D. Butculescu realizează primele cercetări
arheologice sub forma unor sondaje. Din însărcinarea lui Gr. Tocilescu, în 1897, în contextul
efortului de înregistrare a principalelor monumente antice din Dobrogea, celebrul topograf P.
Polonic face o primă descriere a ruinelor oraşului cu “ziduri şi turnuri colosale”, cunoscut sub
numele de cetatea Haradoc şi oferă o schiţă a fortificaţiilor; terenul fiind liber de culturi şi
construcţii moderne, acesta a putut observa 30 de turnuri, trei porţi şi măsura cu aproximaţie
laturile. informaţii rămase inedite în Arhiva Gr. Tocilescu; tot el a recuperat de la locuitori
cinci inscripţii. În anul 1908 R. Netzhammer – episcopul catolic pasionat de antichitatea
greco-romană a vizitat cetatea, publicând în cartea sa, Aus Rumänien, apărută un an mai
târziu, un plan al cetăţii, acelaşi ca al lui Polonic. „O cercetare amănunţită a acestui ţinut cu
ruine ar trebui să aibă o mare valoare şi pentru arheologia paleocreştinismului, căci aproape
cu siguranţă ar putea fi găsite aici, la fel ca la Adamclisi, Axiopolis şi Troesmis, urme ale
creştinismului şi fundaţii de ziduri ale unor bazilici creştine, poate chiar şi un coemeterium
paleocreştin”, nota Netzhammer. Asupra cetății face câteva referiri și C. Moisil în anul 1916,

6
http://www.arheologie-ibida.eu/istorie-p4
Accesat la data de 13.05.2020

9
cu prilejul menționării unui tezaur de drahme emise în numele regelui Traciei, Lysimach,
descoperit în localitate. Referiri la cetatea de la Slava Rusă, găsim adeseori în lucrările lui V.
Pârvan, cel ce o considera: o cetate excepţional de mare , cea mai însemnată din toate cele
cunoscute în interiorul Dobrogei şi care, fireşte, a fost precum reiese şi dintr-o piatră miliară
din anul 237, găsită aici şi punctul de intersecţie al tuturor drumurilor din Nordul provinciei.

În timpul primului război mondial locotenentul bulgar Iconomof a făcut săpături în interiorul
cetăţii dezvelind o bazilică trinavată, al cărei plan ni s-a păstrat graţie schiţelor aceluiaşi
Netzhammer, din nou în vizită în 1918 la Slava Rusă, schițe publicate în cartea sa Die
christlichen Altertümer der Doubruscha (Bucureşti, 1918) .Alte săpături au fost iniţiate, în
1926, de către G. G. Mateescu, săpături limitate la o singură campanie, cu rezultate
necunoscute.

Cercetările întreprinse de un subcolectiv de la şantierul Histria în 1953 au constat în trei mici

sondaje amplasate la N şi la V, în afara incintei; au fost descoperite fragmente ceramice getice
şi romano-bizantine, cărămizi (14 piese, dintre care una cu inscripţie în limba greacă) şi s-au
achiziţionat de la locuitori monede de bronz romane şi romano-bizantine (emise de
Justinianus, Justinus II, Mauricius Tiberius).

Aplicând procedeele fotogrametriei în cercetarea arheologică, Al. S. Ştefan a reuşit să restituie

planul zonei arheologice de la Slava Rusă și să atragă atenția asupra importanței orașului dar
și a necesității unor măsuri de conservare a sitului, autorul notând că ”studiul fotografiilor
aeriene de la Slava Rusă ne-a pus în faţa unuia dintre cele mai impresionante centre urbane
romane de la Dunărea de Jos, evidenţiind unele trăsături specifice care îl disting net de
celelalte cetăţi ale provinciei”.

Al. S. Ștefan accentua asupra caracterului excepțional al cetății, argumentelor sale adăugându-
li, în timp, altele la fel de relevante:

- suprafaţa intramurană de peste 24 ha, cu 24 de turnuri și trei porți, o centură de fortificaţii

desfăşurată pe o lungime de 2.000 m – la care se la care se adaugă fortificația-anexă ce ocupă
cca. 3,5 ha, cu 10 turnuri și un fort – o impun ca cea mai întinsă dintre cetăţile din Dobrogea
şi printre cele mai mari ale regiunii;

- singura cetate care include în aceeaşi structură defensivă două elemente geo-morfologice
total deosebite – valea Slavei şi dealul Harada;

10
- singura cetate al cărei spaţiu fortificat este străbătut de un curs de apă, ceea ce presupune
lucrări speciale de îndiguire, canalizare, poduri;

- prezența unei basilica, trinavată, cu trei abside (fiecare absidă corespunzătoare unei nave),
una dintre cele mai mari din regiune, dacă nu chiar cea mai mare: lăţimea edificiului este de
cca. 22 m, iar lungimea acestuia n-a putut fi stabilită; basilica avea pardoseală cu mozaic
policrom, coloane şi capiteluri din marmură de dată târzie (din care au fost recuperate – în
timp – 9 piese), ale căror dimensiuni sunt impresionante, depăşind, cu mult, dimensiunile
pieselor corespunzătoare de la Istros și Tropaeum Traiani. În 1988 sondajul cu caracter de
salvare realizat de A. Opaiț la cca. 30 m de bazilica paleocreştină săpată de Iconomof, aducea
ca informație, în ciuda caracterului restrâns al cercetării , o casetă cu dimensiuni de 4 x 4 m ,o
primă stratigrafie a cetății: şapte niveluri de locuire, primele trei aparţinând stratului roman
timpuriu (sec. II – III), celelalte patru stratului romano-bizantin (sec. IV – VII); cu acest prilej
a fost recuperată o mare cantitate de ceramică. Cercetările arheologice desfăşurate în anul
1987 în teritoriul oraşului, de către A. şi C. Opaiţ, au dus la dezvelirea, la cca. 2,5 km V de
satul Slava Rusă a unui complex monastic paleocreştin - două basilica cu câte o singură navă,
o capelă cu absidă şi diferite anexe înconjurate de o incintă cu trei faze constructive, datat
între a doua jumătate a sec. IV - prima parte a sec. VII p. Chr. Alte cercetări în teritoriul
cetăţii Ibida, efectuate în anii 1984 – 1987 de către A. şi C. Opaiţ la Kurt Baiîr, Fântâna lui
Bujor, Coşari, Caugagia - Cimitirul turcesc, Camena au pus în evidenţă amploarea şi
densitatea de locuire a teritoriului cetăţii Ibida, în strânsă legătură cu dimensiunile şi
importanţa centrului urban de la Slava. În anul 2001, ca urmare a constatării unor intervenții
antropice care au afectat grav starea de conservare a sitului, ICEM Tulcea ia inițiativa
organizării cercetărilor arheologice sistematice la Ibida. Colectivul inițial de cercetare a fost
format din M. Iacob responsabil științific, dr. V. H. Baumann și D. Paraschiv (ICEM Tulcea),
C. Chiriac (Institutul de Arheologie Iași), N. Mirițoiu (Institutul de Antropologie ”Fr. Rainer”
București) – membri.

Cercetările au continuat în timp, căpătând un caracter interdisciplinar și implicând specialiști

și instituții din țară și străinătate7.

7
http://www.arheologie-ibida.eu/istoricul_cercetarilor-i2
Accesat la data de 12.05.2020

11
 VI . PREZENTAREA REZUMATIVĂ A
CONȚINUTULUI INVESTIGAȚIEI ARHEOLOGICE

1.BAZA DE DATE

În baza de date vă voi prezenta rezultatul descoperirilor sitului Ibida până in prezent.

Nr.Crt Nume Descoperire Sit Detalii/Observatii Figu

ră

1 Turn 8 și Curtina G Cetatea Ibida Rezultate :a fost cercetat un tronson al zidului 4

de incintă cu mai multe faze de construcţie şi
(Slava Rusa )
refacere; o secţiune trasată perpendicular pe
incintă – intra muros și extra muros
2 Poata de Vest Cetatea Ibida Rezultate: a fost scos la lumină un tronson al 5
incintei  cuprins între Turnul 2 și Turnul 3 și
(Slava Rusa )
au fost dezvelite - parțial - cele două turnuri
3 Curtina X Cetatea Ibida Rezultate: identificarea parcursului incintei 6
romano-bizantine în acest sector de incidență
(Slava Rusa )
între incinta cetății de pe valea Slavei și
fortificația-anexă,  punerea în evidenţă a
tehnicilor constructive
4 Turn 10 Cetatea Ibida Rezultate: cercetarea interiorului turnului cu 7
evidenţierea a două nivele de distrugere –
(Slava Rusa )
primul post Constantin cel Mare, al doilea din
timpul lui Justinianus I
5 Necropola Cetatea Ibida Rezultate: au fost investigate mai multe 8
sectoare: SI, NV I, NV II: cca 200 de
(Slava Rusa )
morminte cercetate și analizate antropologic
aparținând uneia dintre cele mai mari
necropole de această perioadă din Dobrogea
6 Cavoul Tudorca Cetatea Ibida Rezultate: cercetarea interiorului cavoului, 9
studierea și publicarea materialului osteologic
(Slava Rusa )
și a celui arheologic descoperit.
7 Necrolola Medievala Cetatea Ibida Rezultate: identificarea  spațiului afectat de 10

12
 (Slava Rusa ) necropolă, cercetarea a cca 20 de morminte.
8 EM Vest Cetatea Ibida Rezultate:  studierea a două nuclee de locuire 11
aflate la cca.1,5 km vest de cetate care au
(Slava Rusa )
funcţionat după primul sfert al sec. IV p.Chr.
până la sfârşitul domniei lui Valens (378
p.Chr.).
9 Sector P Cetatea Ibida Rezultate: identificarea unei arii locuite în mai 12
multe etape istorice: paleolitic, eneolitic,
(Slava Rusa )
Hallsttat, Latène și a necropolei romane
romane timpurii.
10 Fântâna seacă Cetatea Ibida Rezultate:  identificarea, la aproximativ 2,5 13
km nord de cetate, a unei întinse așezări rurale
(Slava Rusa )
de cca 3-4 ha, din care au fost cercetate două
edificii cu funcții agrare (peste 20 de chiupuri)
și un edificiu cu funcție de locuință.
11 Donca Cetatea Ibida Rezultate:  cercetarea  - prin sondaje de 14
control – a așezării elenistice (sec. IV-II
(Slava Rusa )
a.Chr.)  situate la 2 km sud de cetatea romană,
pe dealul Donca, în vecinătatea Mănăstirii
Vovidenia. 
12 Edificiul cu Thermae Cetatea Ibida Rezultate : Edificiul cu thermae a fost 15
construit în prima jumătate a sec. VI p. Chr.
(Slava Rusa )
(Justinianus 527-565) a fundamentis, în
acelaşi timp cu o refacere a incintei; a
reparaţie a edificiului a avut loc în timpul lui
Mauricius Tiberius
13 Edificiu Cetatea Ibida Rezultate:  A fost surprins un colţ al unui 16
edificiu de mari dimensiuni cu pereţi din
(Slava Rusa )
blochete de piatră legate cu mortar, pavat cu
dale de cărămidă, ce a funcţionat în sec. IV-V.
8

2. SPAȚIU

Nr.Crt. Nume sit/uri Repere Repere Amplasare Altitudine

administrative Geografice puncte
cardinale
1 Cetatea Sat. Slava Intravilan, 44.85° N 63 m

8
http://www.arheologie-ibida.eu/sectoare_de_cercetare-i3
accesat la data de 14.05.2020

13
 Ibida Rusă sectoarele central 29.59° E

(Slava Rusa) Com .Slava vestic și estic și

extravilan V și NV
Cercheză TL
9

3.HABITAT

Cetatea Ibida se află în centrul proviniciei Scythia şi la intersecţia unor rute comerciale
importante. Aceasta este traversată de la vest la est de pârâul Slava. Cetatea are 24 turnuri, o
linie de fortificare de peste 2000 m, trei porţi de acces şi o anexă fortificată ce are 8 turnuri.
Cetatea de pe Valea Slavei a fost identificată de V. Pârvan cu polis Ibida, pomenită de
Procopius din Ceasarea între cetăţile refăcute de Justinian , nume corectat ulterior de Aricescu
- pe baza unei menţiuni a lui Theophylactus Simocata unde apare Libidinon polin - în Libida,
Libidum sau Libidina Satul este atestat în 1530 într-un defter otoman sub numele de Kizil-
Hisarlik, perioadă pentru care necropola medievală ne oferă informații prețioase: satul era
locuit de populație creștină. Numele de Slava va fi utilizat începând cu sec. XVII,  în forma
Islava  inițial așa cum o demonstrează defterul din 1675-1676 –, alternativ cu primul nume,
apoi Star Slava. În sec. XVIII (după anul 1754) s-au așezat în sat lipovenii care au rămas
majoritari până astăzi, conservându-și  credința și obiceiurile specifice. Românii s-au așezat în
sat după Războiul de Independență.

În sat funcționează două biserici de rit vechi, ale etnicilor lipoveni: Biserica Sfântul Nicolae și
Biserica Acoperământul Maicii Domnului și o biserică românească, cu Hramul Sf. Dumitru.
Satul Slava Rusă este prin excelență centrul ortodoxismului de stil vechi, prin cele două
mănăstiri ,Uspenia înființată în sec. XVIII, redevenită sediu arhiepiscopal în anul 2000 - și
Vovidenia. Slava Rusă e unul din puținele sate care păstrează școala construită în vremea lui
Spiru Haret împreună cu casa învățătorului. Prin patrimoniul arheologic și istoric (trei dintre
siturile de pe teritoriul satului Slava Rusă sunt monumente istorice de importanță națională,
iar unul de importanță locală), prin patrimoniul paleontologic (siturile fosilifere Dealul Lung,
Coșarul Mare, Arleanca) și natural (rezervația naturală Uspenia), prin patrimoniul etnografic
și ecleziastic (datorat comunității de ruși lipoveni), satul Slava reprezintă unul din polii
turismului cultural nord-dobrogean.10
9
earth.google.com/web/@44.85409528,28.59064421,53.6064654a,174.60049486d,35y,-
61.1595526h,26.32238274t,359.99999879r
Accesat la data de 14.05.2020
10
http://www.arheologie-ibida.eu/istorie-p4

14
4.MATERIALITATE ARHEOLOGICĂ

Edificiul a avut un singur nivel de funcţionare, constând într-o podea din lut galben, ce se
găseşte la adâncimea de -0,20 -0,30 m; peste aceasta au fost descoperite numeroase ţigle şi
olane. Dimensiunile singurei ţigle întregibile sunt 62 x 40 x 2 cm. Olanele au lăţimea de 15 -
17 cm, grosimea de 2 - 2,2 cm şi probabil aceeaşi lungime ca ţiglele.
Materialele arheologice descoperite pe acest sector constau în câteva fragmente ceramice
(majoritatea de la oale romane târzii) şi şase monede datate între domniile împăraţilor
Maximian şi Valens. La V şi NV de cavoul Tudorka, în zona în care în anul 2002 au fost
descoperite, în urma cercetărilor de suprafaţă, numeroase piese paleolitice (musteriene), au
fost trasate trei secţiuni, cu următoarele dimensiunile de 6 x 3 m, 4 x 3 m, respectiv 9 x 1,5 m,
însă nu au fost identificate astfel de artefacte în contexte arheologice. A fost descoperit și
inventar funerar: piese din ceramică (opaiţe, ulcioare, ceşti), bijuterii, accesorii vestimentare,
monede, în timp ce cele târzii (secolele V - VI p. Chr.) sunt lipsite, firesc, de inventar.

 Au fost recuperate două fragmente arhitectonice din calcar, monede, ceramică şi material
osteologic animal. Necropola cuprinde schelete ce erau depuse în coşciuge, dovadă stau
numeroasele piroane de fier culese din preajma scheletelor. Totodată, au fost documentate
arheologic şi morminte în gropi simple, pe un pat de tegule, cu un şir de tegule fie pe partea
stîngă sau pe partea dreaptă a scheletului, cu tegule în zona cutiei toracice sau la cap.11

VII. CONCLUZII

1.CONCLUZIE PROPRIE.

Accesat la data de 14.05.2020

11
http://ran.cimec.ro/sel.asp?cod-sit-ran-161277.01
Accesat la data de 13.05.2020

15
A fost cea mai mare cetate de epocă romană de pe teritoriul României, ce se întindea pe 24 de
hectare, cu 30 de turnuri şi care a avut şi o istorie anterioară care începe înainte de secolul I.

Nu se cunoaşte cu exactitate statutul cetății , a fost o cetate situată pe un drum comercial.

Toate construcţiile monumentale, toate străzile, toate aceste construcţii urbanistice au
presupus un efort care nu putea să vină doar din partea comunității locale, ci și din partea
statului roman. Tot ce s-a descoperit până acum arată acest lucru.

2.CONCLUZII ARHEOLOGICE
În urma cercetării arheologice preventive efectuate în interiorul cetății Ibida pe proprietatea d-
lui Andrușcă Adrian (Str. Codrului nr. 624) au fost identificate patru complexe arheologice
din sec. II-VI, surprinse sub forma de ziduri: un zid ce a funcționat în sec. II-III p.Chr. care
intra sub locuința actuală, un colț al edificiului public – auditorium? – cunoscut din 2008, un
colț al unui edificiu de sec. V-VI care intra, de asemenea, sub locuința actuală și un colț al
unui edificiu ce a funcționat în sec. VI, acesta din urmă păstrat la nivel de fundație și una-
două asize, distrus de intervențiile constructive din sec. XIX-XX. Materialul arheologic este
extrem de bogat și variat, unele dintre piesele arheologice descoperite constituind descoperiri
rare în Dobrogea romană. Cel mai important monument rezultat în urma cercetărilor
arheologice de pe proprietatea Andruşcă îl reprezintă, fără îndoială, edificiul public construit
din blochete de piatră legate cu mortar. Prin grosimea zidurilor (de peste 1 m) şi prin
înălţimea pe care se păstrează zidurile (3 m cu fundaţie, 2,50 m doar elevaţia), acesta este unic
în peisajul provinciei Scythia. Avem de-a face, cu siguranţă, cu un edificiu public, al doilea
cunoscut până în prezent în cetatea Ibida după Basilica Iconomoff și, deloc întâmplător, situat
pe aceeași linie cu aceasta, la cca. 100 m distanță. Coroborând datele cercetărilor din 2008 cu
cele din prezent, putem afirma că planul edificiului era complex, acesta neînscriindu-se într-
un dreptunghi; în ambele campanii descoperind câte un colţ de NV. Amintim că în anul 2008
am reuşit să cercetăm şi un colţ din interiorul acestui edificiu; astfel, în prima fază de
funcţionare, acesta era pavat cu cărămizi rectangulare, prinse în mortar, iar de-a lungul
zidurilor am surprins o „băncuţă” realizată din pietre legate cu mortar, cu înălţimea de 60 cm

16
şi lăţimea de 52 cm, fapt ce conduce la ideea că acesta era de fapt un auditorium, primul
edificiu de acest fel dezvelit pe teritoriul Dobrogei romane.12

VIII.BIBLIOGRAFIE

1.BIBLIOGRAFIE SECUNDARĂ

1) Barnea, I. , Perioada Dominatului (sec. IV - VII), în Vulpe, R., Barnea, I., Din istoria
Dobrogei. II. Romanii la Dunărea de Jos,București,1968.

2) Moisil, C., O nouă diplomă militară romană, BCMI 2, 3.1909

3) Moisil, C, Monete şi tezaure monetare, BSNR 12, 27,1916

4) Netzhammer, R. Aus Rumänien, I, Einsiedeln (traducere: Din România, București, 2010)

1909

5) Netzhammer, R , Die christlichen Altertümer der Doubruscha, Bucureşti (trad.

Antichitățile creștine din Dobrogea, București, 2005), 1918.

6) Polonic, P. mss., Raportul asupra cercetărilor din Dobrogea pe linia Caranasuf- Babadag,
11 noiembrie 1897, în Arhiva Gr. Tocilescu; Cetăţi din interiorul Dobrogei, Arhiva

7) Polonic, Biblioteca Academiei Române, 5131, f. 38; 43; idem, mss., 7, caiet 4, f. 34 - 36;
idem, mss., I, varia f. 153/1.

8) Pârvan, V. , Ulmetum I. Descoperirile primei campanii de săpături din vara anului 1911,
AARMSI 2, 34.1912

9) Pârvan, V. , Începuturile vieţii romane la Gurile Dunării, Bucureşti. 1923

10) Pârvan, V. , Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti,1926

Cronica Cercetărilor Arheologice Din România 2015, Campania 2014, A X A Sesiune Națională De Rapoarte
12

Arheologice Pitești, 28 - 30 Mai 2015 ,Muzeul Județean Argeș , pag 93.

17
 11) Suceveanu, Al., Barnea, Al. , La Dobroudja Roumaine – București,1991.

12) Ştefan, Gh. şi colab , Şantierul arheologic Histria (r. Histria, reg. Constanţa), SCIV 5, 1 –
2, 1954.

13) Vulpe, R , În amintirea lui G. G. Mateescu, Analele Dobrogei 11,1930.

IX.ANEXE

18
Sursă google earth PRO

19
1 . Figura 1 (Harta Județulu Tulcea )

http://www.arheologie-ibida.eu/ibida/uploads/harta%20jud_tulcea.jpg

20
2.Figura 2 (Hartă Moesia Inferior )

http://www.arheologie-ibida.eu/ibida/uploads/HARTA%20Moesia%20Inferior.JPG

21
3. FIGURA 3 (Rezervația Uspenia)

http://www.arheologie-ibida.eu/poze/5-Rezervatia%20Uspenia_padure.JPG

4. figura 4 (Turn 8 și Curtina G)

http://www.arheologie-ibida.eu/poze/9-Curtina%20G%20intra%20muros%20iarna.JPG

22
5) figura 5 (Poarta de Vest )

http://www.arheologie-ibida.eu/poze/10-Poarta%20de%20Vesta_pila%20de%20pod.JPG

6) Figura 6 (Curtina X)

http://www.arheologie-ibida.eu/poze/11-Curtina%20X_conservare%20primara.JPG

23
7) Figura 7 (Turn 10)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/12-Sector%20T
%2010%20edificii%20%20si%20strada%20%20intra%20muros.JPG

8) Figura 8 (Necropola)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/13-
Mormant%20cu%20tigle%20pe%20o%20latura_M%2082.JPG

24
9) Figura 9 (Cavoul Tudorca )

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/14-Cavoul
%20Tudorca_interior%20camera%20funerara%20(2).JPG

10) Figura 10 (Necropola medievala)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/15-
Mormant%20medieval%20M%20111.jpg

25
11) Figura 11 (EM Vest)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/16-Extra
%20Muros%20Vest%20II.JPG

12) Figura 12 (Sector P)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/17-Sector
%20P_%20sectiune.JPG

26
13) Figura 13 (Fantana Seacă)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/18-
Fantana%20Seaca_zona%20spatii%20de%20depozitare.JPG

14)Figura 14 (Donca)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/19-
Asezarea%20elenistica%20din%20punctul%20Donca_sectiune.JPG

27
15) Figura 15(Edificiul cu thermae)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/20-Curtina
%20P%20_thermae%20intramuros.jpg

16) Figura 16 (Edificiu)

http://www.arheologie-ibida.eu/showpicture.php?x=462&y=246&m=5&pict=poze/21-
Edificiu%20roman%20intramuros.JPG

28