CERCETAREA ARHEOLOGICĂ A MONUMENTULUI

DE LA VIX

1. Amplasare geografică (inclusiv amplasarea pe hartă)

Mormântul Doamnei de Vix datează de la începutul secolului al VI-lea î.Hr. și

corespunde sfârșitului primei părți a epocii fierului. A fost descoperit la poalele Mont Lassois,
un munte situat în apropierea orașului Chatillion-sur-Seine din regiunea Burgundia din Franța.
Mont Lassois a ocupat un loc strategic în relațiile comerciale dintre Europa de Nord și Europa de
Sud.

Mont Lassois Localizare pe hartă

Vix se află situat la vest de zona centrală Hallstatt, dar în mijlocul zonei La Tène. De
reținut este situația din apropierea Senei, foarte convenabilă pentru transportul terestru de
mărfuri între Seine și Rhône.

2. Istoria cercetării și descoperirii sitului de la Vix (cercetările arheologice, metodele

utilizate)

Într-o zi rece de iarnă, în ianuarie 1953, la poalele muntelui Lassois, în micul orășel Vix,
Maurice Moisson, un țăran din Châtillonnais, pasionat de arheologie, a săpat pe pământul
înghețat într-un loc în care era o movilă de pietre care-i atrăsese atenția cu câteva zile
înainte. Deși prietenul său René Joffroy, i-a spus că era inutil, că nu ar avea ce să descopere,
Maurice avea o presimțire. Așa cum spunea Bruno Chaume, cercetător în arheologie,
"încăpățânarea lui Maurice Moisson l-a împins să-și continue cercetarea, convins că nu a ajuns
încă la podeaua Hallstatt". Și avea dreptate pentru că la amurg a făcut una dintre cele mai
importante descoperiri arheologice din istoria teritoriului: un mormânt princiar datând din

1
secolul al cincilea înainte de Hristos. Prima descoperire a reprezentat-o un obiect de bronz,
rotunjit și masiv, care se va dovedi a fi unul dintre cele două mânere ale faimosului crater Vix,
vas care va fi descoperit ulterior după șase zile de săpături obositoare. Acesta a fost începutul
unor cercetări îndelungate, efectuate de o echipă de arheologi, sub conducerea lui René Joffroy,
echipă care, după câteva săptămâni de căutări a descoperit un mormânt princiar, unul dintre cele
mai prestigioase din lumea celtică. Camera de înmormântare era de formă cubică, construită din
lemn, situată sub un tumulus de cca 40 de metri în diametru și înălțimea la vârf de 5 până la 6 m,
ceea ce îl situează printre cele mai mari din Burgundia. Era construit în întregime din pietre.
Mormântul conținea corpul unei femei, așezat pe un car, însoțit de un mobilier funerar bogat,
aflat într-o stare de conservare foarte bună. Femeia purta bijuterii tradiționale: brățări de bronz,
colier de perle, fibule împodobite cu corali și chihlimbar, un cuplu din aur excepțional pentru
decorarea extremităților sale. Pe lângă ea erau mai multe vase de bronz, unele din ceramică
proveneau din Grecia. Toate elementele, rare și prețioase, dovedesc arheologilor că această
"prințesă" era probabil o figură importantă și apreciată de familia ei dar probabil și cu un rang
înalt în societate.
Explorarea celor 9 m2 de cameră sepulcrală a necesitat aproape o sută șaptezeci de ore de
săpături. Locul fiecărui obiect a fost notat cu cea mai mare atenție; piesele au fost fotografiate. S-
a reușit întocmirea unui plan al mormântului care prezintă cea mai mare precizie, marja de eroare
a locației fiind inferioară. Această cameră nu are o formă cubică perfect regulată; astfel, fundalul
nu este strict pătrat, ci ușor trapezoidal. Îngropată parțial în nisipurile aluvionare ale Senei,
groapa nu avea suficientă rezistență, așa că, pentru efectuarea lucrărilor arheologice a fost
necesar să se construiască un fel de cofraj din lemn. Laturile erau acoperite cu scânduri, dintre
care mai rămăseseră câteva fragmente lemnoase, în principal de-a lungul părții inferioare a
pereților. Se pare că, după ce a depus corpul și mobilierul funerar, această cameră a fost închisă
și cu un tavan de lemn; dar când coperta putredă a cedat, masa de pietre așezate peste ea a căzut
în cavitatea astfel deschisă și a afectat grav obiectele depuse. Ca urmare a unor modificări a
nivelului hidrogeologic al Senei, mormântul a fost invadat parțial de apă în timpul cercetărilor -
cel puțin pe vreme umedă. Această prezență a apei a împiedicat considerabil lucrarea, a necesitat
utilizarea constantă a unei pompe cu motor; pe de altă parte, această zonă umedă a contribuit la
conservarea excelentă a obiectelor de bronz.

Schiță situațională a obiectelor găsite

2
Metode și cercetări utilizate
Pentru relevarea cât mai exactă și mai aprofundată a descoperirilor de la Vix , echipa de
arhelologi a utilizat o multitudine de metode și analize. Astfel, a fost folosită metoda
cartogafică cu ajutorul căreia s-a realizat localizarea geografică și pe hartă a sitului respectiv
(mențiuni cuprinse la punctul 1). De asemenea, prin aplicarea metodei tipologice, combinată cu
cea comparativă s-a reușit identificarea obiectelor descoperite, la ce au fost folosite, zona de
proveniență și perioada (mențiuni înserate la punctul 3). Totodată prospecțiunile de suprafață
au contribuit la determinarea compoziției tumului, respectiv din piatră, la dispunerea unor măsuri
suplimentare pentru a preveni deteriorarea inventarului mortuar. În acest sens, constatându-se că
exista riscul prăbușirii tavanului sau a pereților, s-a procedat la protejarea cu ajutorul unui schelet
de lemn. De asemenea, deoarece s-a constatat că situl se afla într-o zonă umedă, cu risc de
inundații pe timpul executării lucrărilor, s-a asigurat prezența unei pompe cu motor.
Totodată, cu ajutorul unor analize chimice, microscopice, biologice, antropologice, etc.,
s-a reușit determinarea compoziției chimice, texturii materialelor din care erau confecționate
obiectele identificate. Cercetările metalurgice au contribuit la determinarea compoziției
metalelor și izotopii acestora, cercetări care, coroborate cu metoda comparativă au dus la
identificarea perioadei de proveniență a obiectelor respective. Analiza microscopică a trei urme
de țesături, toate conservate în formă mineralizată, au indicat prezența lânii și a inului care ar fi
putut proveni din nordul Italiei și că astfel de eșantioane au fost identificate și în alte
mormintele din Hallstatt. Un studiu comparativ foarte detaliat, realizat de câțiva specialiști
(Christiane Éluère, Drillon France, Alain-René Duval, Alfred Haffner, Gérard Nicolini și
Barbara Armbruster) asupra cuplului de aur aflat în mormânt arată că aceasta este cu adevărat o
piesă unică, dar prezintă diferite particularități tehnice care se găsesc în Spania. Alte analize
comparative luând în considerare specimene din alte contexte din întreaga Europă s-au făcut în
legătură cu celebrul crater de bronz .

Analiza nisipului recuperat din golurile de pe fața interioară a golfurilor craterului

s-a realizat prin examenul microscopic care a evidențiat fragmente de șisturi, calcit, mica albă,
clorit, caolin, turmalină și rutilă. În urma analizei efectuate s-a concluzionat că acest nisip este
foarte asemănător cu cel al Gorgone Cove No. 2636 de la Muzeul Luvru.
Examinarea probelor de metal din mormântul Hallstattian din Muntele Lassois
efectuate pe un fragment de burtă a craterului mare a relevat faptul că o parte este acoperită
cu un strat verde pal de verdigris, cealaltă parte este acoperită cu o patină subțire, aderentă de
culoare verde închis. Metalul utilizat are o densitate de 7,45 la 18 ° și o duritate Brinell de 170
(s-a folosit mașina Vickers). Analiza grafică specifică s-a realizat prin: Scânteie Tesla (pentru
detectarea naturii aliajului), conținutul de staniu astfel obținut prin interpolare fiind de 8% Sn și
prin Metoda arc întreruptă (pentru impurități), rezultând că bronzul folosit este foarte impur și
conține procente ridicate de plumb. Aceleași metode și analize s-au efectuat și pe două fragmente
ale uneia dintre cele două cești cu mânere, rezultând că și acestea sunt acoperite cu un strat
subțire de verdigris iar bronzul folosit are un conținut variat de staniu, oscilând între 8 și 14%
Sn. Rezultatele analizelor chimice și spectrografice sunt cuprinse în tabelul de mai jos:

3
 Cercetarea antropologică - Cercetătorul Robert P. Charles a efectuatuat studii asupra
craniului lui Vix. Starea rămășițelor umane ale mormântului lui Vix, adânc distruse de lunga lor
ședere în zona umedă, nu permitea un studiu antropologic complet al subiectului. Cu toate
acestea, s-a reușit reconstituirea în mod corespunzător a craniului, rezultând următoarele
caractere: subiectul este o femeie, craniul este foarte alungit (ind 67,0) cu o bolta mare; fața este
foarte alungită (96,6); orbitele sunt medii (ind 81,1) și nasul îngust (ind 42,2). S-au observat, de
asemenea, o serie de defecte osoase de origine patologică: o rana în zona occipitală, în plus
coroziunea puternică a alveolelor și rădăcinile corespunzătoare ale dinților indică abcese dentare
la nivelul celor două M3 sup. și PM2. Studiile ADN asupra rămășițelor osoase ale decedatului au
confirmat primul diagnostic stabilit de arheologi cu privire la sex, vârsta și dimensiunea sa: avem
de-a face cu o femeie adultă de vârstă mijlocie în jur de 35 de ani și de 1,61 cm. Nu se cunosc
cauzele morții deoarece scheletul ei a fost foarte avariat în momentul în care s-a prăbușit tavanul
mormântului. Cercetările efectuate au mai evidențiat că subiectul Vix aparține rasei nordice, care
pare să fi provenit din rândul popoarelor germano-celtice de la sfârșitul epocii bronzului și
epoca timpurie a fierului.

3. Conținutul descoperirii

Obiectele identificate în Complexul funerar de la Vix erau într-o stare de conservare

suficient de bună pentru ca la majoritatea să li se poată stabili la ce au fost folosite și locul lor în
mormânt. Astfel, mortul era în centru, întins spre nord pe un car, ale cărui roți, dezasamblate, se
sprijinea pe un zid. Este un schelet feminin, care datorită umidității, fusese destul de deteriorat,
cu excepția craniului. Pe partea opusă se afla un crater mare, cea mai mare vază de bronz antică,
însoțită de o cană de bronz etrusc și două pahare din ceramică. Corpului defunctului era însoțit
de mai multe bijuterii, aproximativ 25 de bucăți, tipice pentru ornamentele celtice: opt fibule,
unele sunt încrustate cu corali și aur, două brățări de lignit, două inele de ace de bronz, un cuplu
de bronz acoperit inițial cu curele din piele, chihlimbar și mărgele de piatră. La toate acestea se
adaugă 40.000 fragmente ceramice, o figura de bronz, amfore, cupe, cratere cu cuiburi și
coloane.
4
 Inventarul mortuar

Piesa centrală a inventarului funerar o reprezintă Craterul lui Vix, o vază de dimensiuni
impresionante, cu mânere volute, care probabil a fost folosită pentru a amesteca vinul cu
apă. Este fabricat din bronz și cântărește aproximativ 208 kg, are o capacitate de aproximativ
1100 de litri, 1,64 metri înălțime și 1,27 metri în diametru. Unele părți ale acestui crater au fost
modelate prin ciocănire și este decorată cu scene de paradă de războinici, pe friza superioară
decorurile reprezentă cai și hopliți în basorelief iar mânerele sunt în formă gorgoniană. Această
vază avea și un capac care era împodobit cu o statuetă de sex feminin cu înălțimea de douăzeci
de centimetri. Craterul este o piesă excepțională, o capodoperă pe care Antichitatea ne-a lasat-o.
Când a fost descoperit, era strivit de căderea tavanului camerei mortuare, însă pentru că nu
exista lipsă de metal, restaurarea a constat doar în îndreptarea bazinului și înarmarea lui internă
cu ajutorul unor corpuri de cupru.

Craterul vix în momentul descoperirii lui. Craterul vix după restaurare

5
 Un alt obiect de o inestimabilă valoare, descoperit pe partea laterală a craniului, este un
cuplu de aur de 24 de carate. Are o greutate de 480g, diametru maxim de 24,7cm iar la capetele
arcului de aur sunt reprezentate de două picioare de leu, extinse cu două tampoane în formă de
pară. La intersecția dintre picioare și tampoane sunt doi cai înaripați în relief. În ciuda dificultății
de a stabili cu certitudine locul de origine al acestui obiect din cauza originalității sale,
cercetătorii (A. HAFFNER) înclină mai degrabă pentru un produs local. Într-adevăr, unele piese
ornamentale, inclusiv ștampilele terminalelor, acoperite cu modele geometrice făcute cu ajutorul
unor dălți, sunt caracteristice bijuteriilor hallstatt. Totuși, la acest obiect se pot întâlni influențe
din partea de sud, în ceea ce privește tehnicile de orfevrărie (sudurile între fiecare element sunt
aproape complet camuflate) și iconografia (picioare leonin, Pegasus, tampoane piriforme). Acest
cuplu excepțional este, prin urmare, dincolo de originalitate, o ilustrare frumoasă a amestecului
de elemente endogene și exogene în cultura celtică.

Cuplul în aur

4. Interpretare culturală și istorică

Micul oraș Vix, situat la poalele Muntelui Lassois, a devenit în 1953 centrul de interes al
unei descoperiri arheologice fără precedent: un mormânt princiar atribuit perioadei Hallstattului
final (sfârșitul secolului al VI- lea î.Hr. ). Datorită importanței și calității mobilierului, este
considerată o descoperire de primă importanță pentru această perioadă de civilizație celtică.
Descoperirea făcută de către Maurice Moisson și René Joffroy marchează un punct de cotitură
în cunoașterea primei epoci a fierului în Europa temperată, devenind un punct de referință pentru
studiul culturii și organizării sociale a Europei de mijloc în secolele VI și V î.Hr.

Această descoperire dezvăluie amploarea schimburilor culturale ale lumii mediteraneene

și nordice, evidențiind o civilizație celtică prosperă, rafinată și îndepărtată de unele dintre
clișeele noastre contemporane.

Mormântul lui Vix este databil. Obiectele care alcătuiesc inventarul Mormântului lui Vix
pot fi grupate, după presupusa lor proveniență, în două categorii, cele de origine greacă și
etruscă și cele de producție locală. Studiul obiectelor grecești importate, bazat și pe metoda
comparației cu alte asemenea obiecte, descoperite în alte mormintene, conduce la plasarea

6
înmormântării la sfârșitul ultimului trimestru al secolului al VI-lea. De asemenea, dacă luăm în
considerare seria celtică, vom găsi obiecte cu multe caracteristici ale secolului al VI-lea: inelele
de picior și broșele sunt tipice fazei finale a Hallstatt în Franța; fibulele cu bucle false apar doar
la sfârșitul perioadei Hallstattian.
Practica îngropării defunctului pe un car de război sau ceremonial este o caracteristică
aristocratică a epocii fierului, prima care apare la VII - lea î.Hr. Au fost descoperite mai multe
asemenea înmormântări în jumătatea de nord a Franței, Belgiei, Germaniei și Angliei.
Mormântul lui Vix este unul dintre mormintele princiare datând de la sfârșitul epocii timpurii
a fierului (începutul sec. al V - lea ien.) .

Marea varietate de importuri aparent mediteraneene indică conexiuni comerciale de

amploare. Se presupune că materialul mediteranean ar fi putut veni la Vix cu comercianții greci
sau etrusci. Bogăția bunurilor de lux importate la Vix este, până în prezent, unică în La Tène
Europe. Comunitatea care a trăit în acest oraș fortificat a jucat un rol important în comerțul cu
staniu între Marea Mediterană și Cornwallul britanic. În prima parte a epocii de fier (750-450
î.Hr.), acest metal era indispensabil pentru fabricarea bronzului.

Arheologia și istoria se întâlnesc în orășelul Vix cu etnologia. Pe lângă obiectele de

metal, lemn și ceramică, mormântul conținea și alte obiecte importate din Alpii de sud, în acest
sens fiind identificată cel puțin una dintre țesăturile pe ale căror rămășițe au fost identificate și
pigmenții albastri și roșii. Mormântul lui Vix este astfel dovada cea mai izbitoare a unei culturi
deschise spre exterior, care dezvolta comerțul și circulația în relațiile directe cu Italia și grecii din
Marsilia.

O reconstrucție a mormântului și a descoperirilor originale sunt expuse în muzeul de

la Châtillon-sur-Seine.

Reconstrucția mormântului lui Vix expusă în muzeul de la Châtillon-sur-Seine

Pentru arheologi, descoperirea mormântului lui Vix , cu toate obiectele identificate, aflate
într-o stare de conservare foarte bună, se numără printre cele mai importante descoperiri ale

7
secolului XX, precum cele ale mormântului lui Tutankhamon, peștera Lascaux sau mausoleul
primului imparat al Chinei.

BIBLIOGRAFIE:

1.http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gold_torque_1.jpg?uselang=en

2.http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Vix01.JPG?uselang=en

3.https://france3-regions.francetvinfo.fr/bourgogne-franche-comte/2013/01/03/le-vase-de-vix-
ete-decouvert-il-y-60-ans-174073.html

4.https://www.universalis.fr/encyclopedie/tombe-de-vix/

5.https://archeoprotohistoirefuneraire.wordpress.com/2015/03/10/la-tombe-de-vix/

6.http://www.cotedor-tourisme.com/blog-bourgogne/la-princesse-la-tombe-et-le-tresor-de-vix

7 .http://www.brunette.brucity.be/pagodes1/histoire/vix.html

8.http://atc-cours.net/LCA_Camus/entree_balade_gaules/vix.html

9.https://www.persee.fr/doc/piot_1148-6023_1954_num_48_1_1652

10.http://www.lafranceagricole.fr/la-tete-ailleurs/la-fabuleuse-histoire-du-vase-de-vix-
1,0,1322082291.html

11.https://www.bienpublic.com/haute-cote-d-or/2013/08/22/souvenir-du-tresor-de-vix

12. https://archeoprotohistoirefuneraire.wordpress.com/2015/03/10/la-tombe-de-vix/

ÎNTOCMIT,
CUZIC VLAD, anul I, grupa H 111, Facultatea de Istorie,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași