Catacombele Romane

Catacombele din Roma sunt vechi

cimitire subterane evreiești și creștine. Cel mai adesea, ele
erau săpate în tuf, în afara vechilor ziduri de incintă ale Romei, având
în vedere că în interiorul orașului nu era posibil să se îngroape morții
(hominem mortuum în urbe neve sepelito neve urito= "Nu se îngroapă
și nici nu se incinerează nici un cadavru în oraș").
Catacombele constau în galerii subterane (ambulacra), în pereții
cărora au fost săpate mormintele (loculi). Aceste nișe dispuse, în
general, pe linii verticale (pilae), puteau conține unul sau mai multe
cadavre; pe dinafară, ele erau închise cu plăci de marmură, pe care
erau de multe ori gravate numele și meseria celor decedați însoțite de
elemente simbolice, creștine sau evreiești.
Un alt tip de mormânt, tipic catacombelor din Roma, este arcosolium,
constând dintr-o nișă arcuită, cu o lespede de marmură deasupra,
așezată pe orizontală, care închidea mormântul ( solium sub arcu).
Arcosolium-ul putea fi simplu (de exemplu, pentru o persoană), sau
mai elaborat, potrivit pentru înmormântarea unei întregi familii. De-a
lungul coridoarelor nu sunt mai puțin frecvente acele cubicula, camere
funerare pătrate sau poligonale, care conțin mai
multe loculisau arcosolia pentru membrii aceleiași familii sau a unor
familii înrudite între ele; sau cripte (cryptae), capele decorate
cu fresce (cea mai cunoscută este "cripta dei papi" - cripta
papilor, în Catacomba Sfântului Calixt).
În subsolul Romei există mai mult de 40 de catacombe care se
întind pe aproximativ 150 km și pe mai multe niveluri.Cele mai vechi
nuclee de catacombe romane datează de la sfârșitul secolului IIIn
ciuda persecutiilor repetate contra crestinilor, ce au inceput in epoca
imparatului Nero (54-68) si au continuat pana la inceputul secolului al
IV-lea, catacombele, asemeni oricarui alt loc de inmormantare, erau
considerate locuri sacre de catre romani si doar rareori jefuite sau
distruse.Primii crestini considerau inmormantarea o datorie sacra.
Dupa unul din primii parinti ai bisericii, Tertullian (160-225), o parte
din banii colectati in fiecare luna de comunitatile crestine erau folositi
pentru inmormantarea saracilor. Ambrozie, episcop de Milano in
secolul al IV-lea, sfatuia credinciosii, ca la nevoie sa vanda vasele
bisericii pentru a strange bani ca sa ingroape mortii crestineste.
Grija pentru morti era influentata de credinta in inviere si de doctrina
purgatoriului (invatatura doctrinara catolica). Acesta este un loc unde
mortii suporta pedepse si se curata de pacate inainte de a se putea
intalni cu Dumnezeu. In aceasta trecere ei pot fi ajutati de rugaciunile
celor vii. Invers, rugaciunile celor de pe cealalta lume aduceau
binefaceri celor vii, astfel incat catacombele erau locul unde se
infaptuia o comuniune intre vii si morti.
Crestinii se adunau in catacombe in special cu ocazia aniversarii mortii
unui sfant, a unui martir sau a unei persoane iubite. Impreuna luau
parte la "refrigerium", o masa consacrata memoriei persoanei
respective si celebrau Euharistia.
Astfel, acestor galerii subterane, impodobite cu lucrari de arta cu
subiect religios, li se conferea o dimensiune sacra si ele deveneau mai
mult decat morminte, in secolul urmator, pelerinii din nordul Europei si
din alte parti ale continentului veneau la Roma special pentru a le
vizita. Din faptul ca au fost tiparite ghiduri speciale - itineraria - se
poate deduce cat de mare era numarul vizitatorilor.
Catacombele Romei erau lucrarea asa-numitilor - fossores - sapatori
profesionisti, si au fost sapate in solul vulcanic din jurul Romei, adesea
pe terenuri private, detinute de proprietari bogati. Dintr-un culoar
initial porneau in unghi drept coridoare, care erau apoi legate printr-un
alt culoar paralel cu primul. Datorita spatiului insuficient, reteaua de
coridoare se intindea pe 5 niveluri.
Anterior, creștinii erau îngropați împreună cu păgânii; când
comunitatea a devenit mai numeroasă, a fost necesară crearea de
cimitire colective. Pentru a rezolva problema spațiului și datorită
ușurinței cu care se putea excava în stratul moale de tuf pe care era
construit orașul, au fost săpate galerii subterane pe mai multe etaje.
La începutul catacombele au fost folosite doar pentru morminte și
pentru cultul martirilor îngropați aici.
În secolul III, deja numai în Roma erau 25 de cimitire, dintre care
unele erau în posesia Bisericii (de exemplu, Catacomba Sfântului
Calixt, având în vedere că Ippolito Romano a scris
în Philosophumena că Papa Zefirin l-a numit pe
diaconul Callisto, custodele și administratorul catacombei) în prima
jumătate a secolului III, Roma a fost împărțită în șapte regiuni
ecleziastic fiecăreia i-au fost atribuite locuri de cult și diverse
catacombe pentru înmormântarea creștinilor. În 313 creștinismul a
devenit o religie legitimă și, cel puțin la început, mulți oameni au dorit
să fie îngropați lângă martiri. Încă din secolul V oamenii au început să
renunțe la obiceiul înmormântării în catacombe, care au continuat să
fie doar destinația pelerinilor, în scopuri pioase.
 Între secolele VIII și IX, în urma jafurilor barbarilor, sanctuarele au
fost treptat abandonate, și moaștele sfinte au fost transferate
în biserici.
Odată transferate moaștele în oraș, catacombele au fost complet
abandonate; accesul a fost împiedicat de vegetație și de alunecări de
teren, iar sanctuarele și cimitirele au căzut în uitare.interesul pentru
ele fiind resuscitat in secolele al XVI-lea, in special dupa 1578, cand
niste lucratori au descoperit pe Via Salaria o catacomba cu galerii
multiple aflata intr-o stare de conservare foarte buna.
Descoperirea a atras atentia unui anume Antonio Bosia, care datorita
meticulozitatii cu care cerceta cimitirele a fost numit "Columb al
catacombelor". Insa cercetarea stiintifica si inregistrarea datelor au
fost initiate cu adevarat doar la inceputul secolului al XIX-lea.
In prezent, catacombele continua sa fie locuri sacre, invaluite
intr-o atmosfera mistica. Acestea erau locurile unde mici grupuri de
crestini se adunau laolalta murmurandu-si rugaciunile ori luand parte
la o pomana in fata unei fresce reprezentandu-l pe Iisus inviindu-l pe
Lazar sau purtand un miel pe umar. Caci, asa cum spune inscriptia
scrijelita pe un perete de unul din primii pelerini, "in acest intuneric
este lumina, in aceste morminte rasuna cantari".

Bibliografie:
1.www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catacombele-romane
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Catacombele_din_Roma