Un vârf de lance descoperit la Săvârșin - Cetățuia

Ioan Cristian Cireap

Sumar: Intrat în atenția specialiștilor încă de la sfârșitul anilor '60, punctul Săvârșin-
Cetățuia a beneficiat, până în anul 2010, de numeroase campanii de cercetări arheologice.
Pe lângă urme de locuire datând din eneolitic (cultura Coțofeni), au fost identificate mai
multe niveluri de locuire La Tène, întinzându-se pe o perioadă de timp între începutul
secolului IV î.Hr., până la începutul secolului II d.Hr.
Majoritatea descoperirilor sunt încă inedite, sau au fost prezentate doar sumar.
Prezenta notă introduce în circuitul științific un vârf de lance descoperit în timpul campaniei
din anul 1984.

Cuvinte cheie: Săvârșin, La Tène, daci, vârf de lance, suliță.

Localizare geografică
În arealul localității Săvârșin, mărginit la nord de șosea iar la sud de calea ferată care
leagă orașele Arad și Deva, se află un promontoriu (Fig. 1). Localnicii îl numesc Cetățeaua1
(tradiția orală menționează existența pe deal a unei fortificații 2) sau Czukor hegy (Dealul de
Zahăr, denumire care provine, probabil, de la roca de culoare galben-roșcat, foarte friabilă 3,
din care este constituit dealul). La 700 m. sud se află actuala albie a râului Mureș, albie care
însă în antichitate se afla în imediata vecinătate a promontoriului4.

Figura 1. Săvârșin – Cetățuia. Imagine Google Earth.

1
Barbu 1980, 101.
2
Barbu, Hurezan 1986, mss.
3
Barbu et alii 2002, 381.
4
Barbu, Hügel 1999, 107.
 Istoricul cercetărilor

Cercetări de teren desfășurate în zonă au dus la descoperirea unor fragmente ceramice

aparținând eneoliticului târziu5, epoca dacică și evul mediu timpuriu 6. În toamna anului 1979,
cu prilejul unor lucrări edilitare pe deal și la poalele acestuia, au ieșit la iveală numeroase
fragmente ceramice și urme de locuire din perioada dacică 7. Acest fapt a dus la efectuarea
unor săpături de salvare8.
Grosimea stratului de cultură și cantitatea impresionantă de artefacte descoperite au
determinat începerea săpăturilor arheologice sistematice, în anul 1980, atât la poalele dealului,
cât și pe promontoriul acestuia (acropolă) 9. Campaniile desfășurate, cu întreruperi, până în
anul 201010, au identificat, pe platoul și pe terasele dealului, niveluri de locuire aparținând
culturii Coțofeni11. Cele mai însemnate descoperiri provin însă din a doua vârstă a fierului şi
aparţin civilizaţiei dacice12.
Astfel, la poalele dealului, a fost identificată o așezare care a parcurs mai multe faze
evolutive. Aceasta s-a extins treptat în zona de la poalele dealului, într-un interval de timp
cuprins între începutul secolului IV î.Hr. și începutul secolului II d.Hr. 13. Așezării de secol IV
î.Hr. îi corespunde o necropolă de incinerație, în cadrul căreia au fost cercetate 7 morminte 14.
Celei de a doua faze îi corespund două ateliere metalurgice, fiind descoperite numeroase urme
de prelucrare a metalelor15. Locuințele identificate sunt de tip bordei, semiîngropate și de
suprafață; unele dintre acestea din urmă sunt aşezate pe terase artificiale, amenajate pe
coastele mai line ale dealului 16.
Pe acropolă se menționează o fortificare a așezării cu un val de pământ şi un şanţ care
împiedica accesul de pe latura de est, unde panta nu este atât de accentuată 17. Existența
elementelor de fortificare trebuie privită însă cu o anumită rezervă. După primele campanii de
săpături, acestea sunt doar menționate în articole sau rapoarte preliminare. Nu s-a păstrat
documentația de șantier care să releve aceste elemente. Campaniile desfășurate între anii
2006-2010 nu au identificat prezența vreunui element de fortificare18.

5
Barbu 1980, 102; Sava 2015b, 163; în articolul publicat în anul 1980, fragmentele ceramice aparținând eneoliticului târziu
(cultura Coțofeni) sunt atribuite epocii bronzului.
6
Barbu 1980, 102; Cercetări de teren efectuate în 1969 de către Mircea Barbu și Mircea Zdroba (ambii de la Muzeul
Județean Arad) și învățătorul Iosif Dohangie din Săvârșin, cel care semnalase prezența artefactelor. Cercetările de teren au
continuat în 1976 și 1979, fiind desfășurate de István Ferenczi (Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj), M. Barbu și I.
Dohangie.
7
Barbu 1980, 102.

8
Barbu 1980, 102; săpături efectuate în octombrie 1979 de către Mircea Barbu și Egon Dörner (Muzeul Județean Arad).
9
Barbu, Hurezan 1982, 50; Barbu 1996, 48; în articolul din 1982, autorii menționează eronat că demararea săpăturilor
sistematice a avut loc în 1979, aspect corectat însă în articolul din 1996.
10
Hügel et alii 2011, 125; ; de-a lungul anilor, din colectivul de cercetare au mai făcut parte, pe lângă cei menționați și
George Pascu Hurezan, Peter Hügel, Florin Mărginean, Victor Sava (Complexul Muzeal Arad), Valeriu Sîrbu (Muzeul
Brăilei) și Cristina Bodó (Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva).
11
Hügel et alii 2012, 21, 26; Sava 2015b, 163.
12
Barbu, Hügel 1999, 107.
13
Barbu, Hügel 1999, 107.
14
Barbu, Hügel 1999, 108-109; Barbu et alii 2002, 381.
15
Barbu, Hurezan 1982, 51-52; Barbu 1996, 50; Barbu, Hügel 1999, 107; Barbu et alii 1999, 102; Barbu et alii 2002, 382.
16
Barbu et alii 1995, 81; Barbu, Hügel 1999, 108.
17
Barbu 1980, 106; Barbu, Hurezan 1982, 55; Barbu, Hügel 1999, 107.
18
Informații oferite de Victor Sava, membru în colectivul de cercetare al ultimelor campanii de la Săvârșin, căruia îi
mulțumesc pe această cale.
 În interiorul presupusei fortificații au fost identificate două niveluri de locuire dacice 19.
Materialul arheologic descoperit indică o încadrare cronologică a fortificației între secolele II
î.d.Hr. şi începutul sec. II d. Hr. 20. Într-una din locuințele cercetate a fost descoperită o
monedă. Aceasta reprezintă o imitație după o monedă emisă la Dyrrachium și se încadrează
cronologic între sfârșitul secolului II î.Hr. și începutul secolului I î.Hr.21.

Figura 2. Săvârșin – Cetățuia. Planul general al săpăturilor din anii 1983-1993 (după Barbu 1996).

19
Barbu, Hurezan 1982, 51; Barbu 1996, 49; Barbu, Hügel 1999, 107.
20
Barbu, Hügel 1999, 107.
21
Chirilă, Barbu 1980, 127-131.
 Figura 3. Săvârșin – Cetățuia. Planul general al săpăturilor (după Sava 2015b).

Descrierea piesei și a contextului descoperirii

Materialul arheologic descoperit constă în ceramică, lucrată manual (în special pentru
fazele timpurii) dar și la roată. Pe lângă aceasta au mai fost descoperite râșnițe, greutăți din
lut, lustruitoare, dar și piese din metal: accesorii vestimentare, diverse obiecte, unelte și
arme22.
Referindu-ne la săpăturile din anii '80, trebuie să spunem că înregistrarea artefactelor
și a contextelor s-a făcut într-un mod parcimonios. Până în acest moment, marea majoritate a
pieselor sunt inedite. Din acest motiv, prin prezenta notă se dorește introducerea în circuitul
științific a unei piese de armament identificată în depozitul Complexului Muzeal Arad (nr.
inv. 16549).
Piesa constă într-un vârf de lance, realizat din fier, prin batere. Se păstrează aproape
integral, lipsind o bucată din tubul de înmănușare. Lama are forma unei frunze alungite, cu o
nervură centrală doar în partea dinspre tub. Lungimea totală este de 12,2 cm., diametrul
tubului de înmănușare fiind de 1,5 cm.; lățimea lamei măsoară 2,5 cm.

22
Barbu 1980, 101-116; Barbu, Hurezan 1982, 49-66; Barbu 1984 mss; Barbu 1985 mss; Barbu, Hurezan 1986 mss; Barbu
1987 mss; Barbu et alii 1995, 81; Barbu 1996, 48-51; Barbu et alii 1996, 106; Barbu et alii 1997, 91-92; Barbu et alii 1999,
102; Barbu, Hügel 1999, 106-109; Barbu et alii 2002, 381-382; Hügel et alii 2007, 310-311; Hügel et alii 2008, 272-274;
Hügel et alii 2009, 192-193; Hügel et alii 2010, 169-170; Hügel et alii 2011, 125.
 Figura 4. Vârful de lance descoperit la Săvârșin – Cetățuia.
Desen: Roberto Tănăsache. Fotografie: I. C. Cireap.

Contextul descoperirii este oarecum neclar. În registrul de inventar, piesa este

înregistrată lângă alte piese pentru care se precizează și anul descoperirii: 1984. Se
menționează că piesa a fost descoperită la Săvârșin, în săpăturile de pe acropolă 23. Pe baza
acestor informații, putem considera că anul descoperirii acestei piese este 1984.
În raportul preliminar din anul respectiv 24 se precizează că s-a efectuat o secțiune, atât
în pantă cât și pe terasă, ieșind la iveală materiale dacice. În zona metrilor 1-10, unde terenul
coboară în pantă, au apărut bolovani, fragmente de blocuri fasonate și un vârf de lance cu
profil lenticular al lamei. Se presupune că bolovanii și fragmentele de blocuri ar putea proveni
de la un zid care a existat în acel loc și a fost distrus; materialul litic se găsește scurs pe pantă
până în zona secțiunii S425. Informațiile sunt reluate într-un articol publicat mai târziu, fiind
făcută și completarea că la terminația pantei a apărut un șanț la adâncimea de 1 m., având în
spatele său un val înalt de 1 m.26. Din nou, trebuie precizat că nu se prezintă și profilul
secțiunii trasate.
Aceasta este singura mențiune a unui vârf de lance în raportul din anul 1984. Se
precizează profilul lenticular al lamei, la fel cu al piesei identificată în depozitul Complexului
Muzeal Arad. Putem astfel presupune că ar fi vorba despre chiar piesa pe care o discutăm aici.
Vârful de lance trebuie să fi fost confecționat în atelierul unui meșter specializat. Este
posibil ca el să fi aparținut unuia dintre apărătorii de la Săvârșin. Dacă pornim de la această
ipoteză, putem lua în calcul ca el să fi fost produs într-unul din cele două ateliere metalurgice
identificate aici27.
23
Registru inventar, vol. II, p. 1530, nr. crt. 15291.
24
Barbu 1984 mss.
25
Barbu 1984 mss; pornind de la aceste informații, consider că secțiunea în care a fost descoperită piesa este S2, S3 sau S5
(vezi fig. 2).

26
Barbu 1996, 49.
27
Barbu, Hurezan 1982, 51-52; Barbu 1996, 50; Barbu, Hügel 1999, 107; Barbu et alii 1999, 102; Barbu et alii 2002, 382.
 Analogii și concluzii

Conform caracteristicilor descrise mai sus, vârful de lance se încadrează în tipul II al

clasificării făcute de Ioan Glodariu28. Acest tip se caracterizează prin dimensiunile reduse și
profilul lenticular al lamei. Autorul ilustrează piese provenind de la Costești, respectiv
Grădiștea Muncelului, databile în secolul I d.Hr. 29. De asemenea, sunt menționate analogii atât
în spațiul celtic, cât și în cel roman30.
Pentru bazinul inferior al Mureșului, descoperirile (cele publicate, cel puțin) nu sunt
prea numeroase. Două piese provenind de la Neudorf - Pârâul Roșia, un vârf de lance,
respectiv unul de suliță31, corespund cronologic piesei noastre, însă aparțin altor tipuri.
Aceeași este situația unui vârf de lance descoperit la Pecica – Șanțul Mare32. Analogii pot fi
făcute cu două vârfuri de lance descoperite în punctul Măderat - La Cioacă33. Acestea, față de
exemplarul nostru, nu prezintă nici o nervură iar lama este puțin mai lungă. Dimensiunile sunt
însă apropiate, iar profilul lamei este lenticular.
Lăncile ale căror vârfuri erau prevăzute cu nervuri absorbeau mai bine șocul loviturii
și aveau o rezistență sporită, fiind astfel potrivite pentru utilizarea prin împingere 34. În schimb,
cele lipsite de nervuri erau folosite pentru aruncare. Fiind mai puțin rezistente, în cazul în care
nu își atingeau ținta, vârful lor se îndoia, evitându-se reutilizarea lor de către inamici 35.
Desigur, în acest al doilea caz, lăncile pot fi considerate ca fiind sulițe 36. În cazul piesei
prezentate aici, putem vorbi doar de o mică nervură la baza lamei, înspre tubul de înmănușare.
Această caracteristică poate plasa piesa într-o zonă de tranziție dintre lance și suliță.
Într-o relativ recentă clasificare a vârfurilor de lance de tip La Tène pentru zona de
sud-est a Ungariei și nordul Balcanilor, piesa noastră se apropie de subtipul 2.5 37. Aceasta
oferă analogii în zona de est a Croației 38. Datarea se poate face în La Tène D39 (a doua
jumătate a secolului II î. Hr. – sec. I î.Hr.), așadar mai timpuriu față de cronologia făcută pe
baza clasificării prezentată mai sus.
Aflarea vârfului de lance în asociere cu ceea ce par a fi rămășițele unui zid de piatră ar
putea constitui un punct de plecare către o ipoteză interesantă. Lipsa dovezilor concrete
impune însă o atitudine rezervată. Rămâne ca întrebare existenței unui șanț cu val de pământ
ori a unui zid din piatră. Pentru a găsi răspunsuri ar fi necesare noi săpături la Săvârșin –
Cetățuie.
Cu toate aceste neajunsuri, lucrarea de față introduce în circuitul științific o piesă de
armament, de interes pentru studiul perioadei clasice a Daciei preromane în zona inferioară a
văii Mureșului.
Au contribuit la această notă, prin sfaturi și îndrumări, colegul dr. Victor Sava și
profesorul meu de masterat, dr. Iosif Vasile Ferencz; le sunt recunoscător și le mulțumesc.
28
Glodariu, Iaroslavschi 1979, 133; autorul precizează că aceste vârfuri putea fi atașate și la săgeți.
29
Glodariu, Iaroslavschi 1979, 133, fig. 70 (10-11, 13, 16-18, 21, 23, 28-29).
30
Glodariu, Iaroslavschi 1979, 133.
31
Pădurean 2006, 224, pl VII/233; Sîrbu, Hurezan 2011, 15, il. 1 (3)/23, 8 (3)/30; Berzovan 2017, 66-68, 289, pl. 85 (4,
7)/425.
32
Crișan 1978, 143, pl. 128 (3).
33
Berzovan 2017, 98-99, 289, pl. 85 (5, 6)/425; proveniența acestora este totuși destul de incertă, deoarece ele au fost
recuperate de la căutători de comori.

34
Rapin 1999, 48; Drnić 2015, 113.
35
Rapin 1999, 48; Drnić 2015, 113.
36
Rapin 1999, 48.
37
Drnić 2015, 116-117/fig. 4 (12, 13).
38
Drnić 2015, 117 (analogii la Stari Mikanovci și Orolik).
39
Drnić 2015, 123/fig. 11.
 Ioan Cristian Cireap
Complexul Muzeal Arad
Piața G. Enescu 1, 310131, Arad, RO
ioan.cristian.cireap@gmail.com

Bibliografie

Barbu 1980 Barbu M., Așezarea dacică de la Săvârșin, Ziridava, XII, 1980, p.
101-116
Barbu, Hurezan 1982 Barbu M., Hurezan P., Cercetările arheologice de la Săvârșin,
Ziridava, XIV, 1982, p. 49-66
Barbu 1984 Barbu M., Cercetările arheologice de la Săvârșin, manuscris în
arhiva CMA
Barbu 1985 Barbu M., Cercetările arheologice de la Săvârșin. Campania 1985,
manuscris în arhiva CMA
Barbu, Hurezan 1986 Barbu M., Cercetările arheologice de la Săvârșin. Campania 1986,
manuscris în arhiva CMA
Barbu 1987 Barbu M., Raport preliminar de cercetare arheologică, Săvârșin
”Cetățuia”, 1987, manuscris în arhiva CMA
Barbu et alii 1995 Barbu M., Hügel P., Hurezan P., Săvârșin (jud. Arad), CCA.
Campania 1994, p. 81
Barbu 1996 Barbu M., Fortificații dacice pe valea Mureșului Inferior, Ziridava,
XIX-XX, 1996, p. 45-57
Barbu et alii 1996 Barbu M., Hügel P., Hurezan P., Săvârșin (jud. Arad), CCA.
Campania 1995, p. 106
Barbu et alii1997 Barbu M., Hügel P., Hurezan P., Săvârșin (jud. Arad), CCA.
Campania 1996, p. 91-92
Barbu, Hügel 1999 Barbu M., Hügel P., Săvârșin, în RAJ Arad, p. 106-109
Barbu et alii 1999 Barbu M., Hügel P., Hurezan P., Săvârșin (jud. Arad), CCA.
Campania 1998, p. 102
Barbu et alii 2002 Barbu M., Hügel P., Hurezan P., Săvârșin (jud. Arad), CCA.
Campania 2001, p. 381-382
Berzovan 2017 Berzovan A., Bazinul Mureșului Inferior și sud-vestul Munților
Apuseni în perioada clasică a Daciei preromane (sec. II î.Hr. – sec.
I d.Hr.), ed. Mega, Cluj, 2017, 338 p., 89 pl.
Chirilă, Barbu 1980 Chirilă E., Barbu M., O imitație de drahmă dyrrachiană din județul
Arad, Ziridava, XII, 1980, p. 127-130
Crișan 1978 Crișan I. H., Ziridava, Arad, 1978, 328 p., 130 pl.
Drnić 2015 Drnić I., La Tène spearheads from south-eastern Pannonia and the
northern Balkans: typology, chronology, ritual, and social context,
în Wefers et al. (eds.), Waffen, Gewalt, Krieg, Beiträge zur
Internationalen Tagung der AG Eisenzeit und des Instytut
Archeologii Uniwersytetu Rzeszowskiego - Rzeszów 19. - 22.
September 2012, BUFM 79, Langenweissbach 2015, p. 111-126
Glodariu, Iaroslavschi Glodariu I., Iaroslavschi E., Civilizația fierului la daci, ed. Dacia,
1979 Cluj, 1979, 188 p., 75 fig.
Hügel et alii 2007 Hügel P., Hurezan P., Sârbu V., Săvârșin (jud. Arad), CCA.
Campania 2006, p. 310-311
Hügel et alii 2008 Hügel P., Hurezan P., Mărginean F., Sava V., Sârbu V., Bodó C.,
Săvârșin (jud. Arad), CCA. Campania 2007, p. 272-274
Hügel et alii 2009 Hügel P., Hurezan P., Sava V., Sârbu V., Bodó C., Săvârșin (jud.
Arad), CCA. Campania 2008, p. 192-193
Hügel et alii 2010 Hügel P., Hurezan P., Sava V., Sârbu V., Bodó C., El Susi G.,
Săvârșin (jud. Arad), CCA. Campania 2009, p. 169-170
Hügel et alii 2011 Hügel P., Hurezan P., Sava V., Sârbu V., Bodó C., Săvârșin (jud.
Arad), CCA. Campania 2010, p. 125
Hügel et alii 2012 Hügel P., Hurezan P., Mărginean F., Sava V., One and a Half
Century of Archaeology on the Lower Mureş, ZSA, 26/1, 2012, p.
7-34
Pădurean 2006 Pădurean E., Depozitul de arme și unelte de la Neudorf - Pârâul
Roșia, județul Arad, în D. Benea (ed.), Daci și romani. 1900 de ani
de la cucerirea și integrarea Daciei în Imperiul Roman, Timișoara,
2006, p. 219-233
Rapin 1999 Rapin A., L’armement celtique en Europe: chronologie de son
evolution technologique du V-e au I-er s. av. J.-C., în Gladius 19,
Madrid, 1999, p. 33-67
Registru inventar, vol. Registru inventar, Istorie veche, vol. II, nr. inv. 10931-17850, în
II arhiva CMA
Sava 2015a Sava V., Eneoliticul târziu în Bazinul Mureșului Inferior,
Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj, 2015, 288
p.
Sava 2015b Sava V., The Coțofeni settlement from Săvârșin ”Cetățuia”, Arad
County, ATS, XIV, 2015, p. 163-235
Sîrbu, Hurezan 2011 Sîrbu V., Hurezan P., The Dacian deposit of iron items from
Neudorf – Pârăul Roșia, Arad County. A new assessement, Istros,
XVII, Brăila, 2011, p. 11-30

Abrevieri

ATS Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu

BUFM Beiträge zur Ur- und Frühgeschichte Mitteleuropas
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice, Comisia Națională de Arheologie,
București
CMA Complexul Muzeal Arad
RAJ Arad Repertoriul Arheologic al Mureșului Inferior. Județul Arad, editura
Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999, 182 p.
ZSA Ziridava. Studia Archaeologica. Arad