Analiza peisajului arheologic din arealul

fortificației hallstattiene de la Herneacova, jud. Timiș

Trebuie ca mai îîntaî i saă precizez caă , desș i nu am fost (îîncaă ) prezent pe situl de la Herneacova, am
îîncercat ca pe baza unei temeinice cercetaă ri a fotografiilor oferite sș i a imaginilor satelitare, saă ofer
caî t mai bune raă spunsuri la solicitaă rile dumneavoastraă .
ÎÎnainte saă îîncep, nu sș tiam dacaă ar fi bine ca mai îîntaî i saă parcurg bibliografia cercetaă rilor de la
Herneacova, ori saă vizualizez imaginile sș i saă ajung la concluzii strict pe seama observaă rii habitatului.
Paî naă la urmaă , am ales saă observ mai îîntaî i imaginile, dar dupaă ce am trecut peste lecturi, am simtșit
nevoia saă revin asupra textuli scris cu completaă ri.

Forma de relief care predominaă este cea de deal (mai bine zis, de colinaă , altitudinea nefiind una
prea mare). Colinele se intercaleazaă cu zone relativ plane, fiind vorba de o zona de margine a unei
regiuni deluroase.
Se observaă acoperirea unei îînsemante portșiuni de teren cu paă dure de foioase, fiind prezente
îînsaă sș i mici zone cu livezi. Zonele descoperite constau îîn paă sș uni sau teren cultivat cu diverse culturi
agricole. Îci-colo sunt vizibile paî lcuri de tufe sau mici arbusș ti.
Zona este irigataă de douaă paî raî uri, unul vaă rsaî ndu-se îîn celaă lalt. Zona de confluentșaă a lor se aflaă îîn
imediata vecinaă tate a promontoriului pe care se aflaă situl arheologic. Paî raî urile sunt maă rginite de o
vegetatșie compusaă din mici arbusș ti sș i tufisș uri.
Folosindu-maă de imagini din satelit, am putut observa mai bine asș ezarea sitului îînspre marginea
sud-vesticaă a dealurilor Lipovei. Locatșia se aflaă la aproximativ 15 km. fatșaă de larga vale a raî ului
Bega. Posibil ca aceasta saă fi îînsotșit principala arteraă de comunicatșie din zonaă îîn perioada avutaă îîn
discutșie.
Totodataă , îîmi dau seama caă , privind îînspre nord, nord-est sș i est, locuitorii fortificatșiei vedeau
liniile mai îîbalte alea muntșilor Zaă randului, respectiv ale muntșilor Poiana Ruscaă . Spre celelalte
puncte cardinale, linia orizontului se pierde îîn depaă rtare.
ÎÎn plan apropiat, vizibilitatea asupra vaă ii Baă cinului este una bunaă , la fel asupra vaă ii care vine
dinspre Saă lciua Nouaă (pe haă rtșile austriece apare valea Kavas).
 Sursaă imagine: https://www.google.com/maps
Punctul rosș u indicaă locatșia sitului

ÎÎn plan apropiat, vizibilitatea asupra vaă ii Baă cinului este una bunaă , la fel asupra vaă ii care vine
dinspre Saă lciua Nouaă (pe haă rtșile austriece apare valea Kavas).
Din perspectiva analizei vizibilitaă tșii, consider caă zona culoarelor celor douaă vaă i reprezenta cel
mai important punct de apaă rat; posibil ca acesta saă fi fost unul dintre argumentele care au stat la
baza alegerii acestei locatșii pentru construirea fortificatșiei.

Sursaă imagine: https://www.google.com/maps

Vedere spre valea Baă cinului sș i spre Saă lciua Nouaă

Situl este asș ezat pe un promontoriu. Acest promontoriu constituie terminatșia nordicaă a unei
coline, numitaă Pavlovitșa1.
Pe latura vesticaă sș i cea sud-vesticaă , situl se îînvecineazaă cu o paă dure numitaă Richitasș . Pe latura
nordicaă , dar sș i pe cea vesticaă sș i pe cea esticaă , se observaă o amenajare a pantei, sub forma unei
platforme.
Latura sudicaă este cea care leagaă promontoriul de culmea colinei. Se observaă destul de bine
urmele a douaă sș antșuri de apaă rare chiar îîn sș aua de legaă turaă .

Dupaă cum sș titși sș i deja am precizat, din paă cate nu am avut ocazia de a vizita locatșia sitului. Cu
toate acestea, cercetaî nd îîndelung fotografiile din materialul pus la dispozitșie de dumneavoastraă
precum sș i pe cele oferite cu amabilitate de caă tre colegii mei, totodataă ajutaî ndu-maă sș i cu imagini
satelitare, am îîncercat, pe caî t posibil, saă maă ”teleportez” pe dealul Pavlovitșei, la Herneacova.
Asș adar, fiind acolo, cred caă asș fi îîncercat saă -mi imaginez, îîn primul raî nd, cum araă ta peisajul îîn
perioada hallstattianaă . Evident, asș ”elimina” din tabloul pe care asș îîncepe saă -l schitșez orice
1 D. Micle, V. Meglei, A. Hegyi, Parcul arheologic Herneacova-Cetate : un model de exploatare științifică, turistică și
economică în contextul dezvoltării durabile, îîn ArheoVest, nr. IV, vol. 2: In Honorem Adrian Bejan, Interdisciplinaritate în
Arheologie și Istorie, Timisș oara, 2016, p. 639-652
interventșie sau constructșie umanaă contemporanaă . Formele de relief trebuie saă fi araă tat la fel. ÎÎmi
imaginez caă zona era mai îîmpaă duritaă sș i poate erau sș i portșiuni mlaă sș tinoase (tșinaî nd cont de
informatșiile generale pe care le cunosc despre evolutșia reliefului îîn aceastaă zonaă geograficaă ).
Maă gaî ndesc apoi caă trebuie saă fi existat sș i oarece zone cultivate, posibil îîn apropierea
paî raî iasș elor existente, pentru a facilita irigarea culturilor. Poate la vremea respetivaă îîn zonaă erau
prezente chiar mai multe mici cursuri de apaă decaî t astaă zi sș i poate debitul apei a fost unul mai
ridicat. ÎÎmi imaginez caă existau, probabil la o oarecare depaă rtare de culturile semaă nate, terenuri
utilizate pentru paă sș unatul animalelor sș i altele ca faî natșe. Referitor la cresș terea animalelor, un studiu 2
efectuat pe un esș antion de oase provenind de la animale, descoperite la Herneacova, a araă tat caă
marea majoritate a acestora apartșineau bovinelor (peste 75%), apoi ovicaprinelor (16%) sș i porcului
domestic (8%).
Aici am putea vorbi de analiza modelului locatșional, sș i faă caî nd o comparatșie cu asș ezaă rile actuale
din zonaă , trebuie saă observaă m, îîn primul raî nd, numaă rul crescut al acestora. Acest numaă r crescut de
asș ezaă ri umane nu poate îînsemna decaî t caă avem de a face cu o zonaă prielnicaă dezvoltaă rii
comunitaă tșilor. Pentru a sș ti îînsaă dacaă aceeasș i era situatșia îîn primul mileniu dinaintea erei noastre, ar
fi nevoie de o reconstituire a conditșiilor de mediu de atunci.
Pornind de la premiza caă paă durea era mai îîntinsaă îîn acea perioadaă , îîmi imaginez caă locuintșele
asș ezaă rii, dar sș i elementele fortificatșiei aveau la bazaă lemnul sș i desigur, paă maî ntul.
Ca metodaă , am putea discuta aici de analiza arealului de aprovizonare. Conform acesteia, raza
bazinului de aprovizionare are o valoare optimaă de cca. o oraă de mers pentru societaă ţile de
agricultori. Animalele, lemnul şi materialele exotice, pot proveni sș i de la distanţe şi mai mari. Un alt
factor este problema ierarhiei importanţei resurselor, atunci caî nd nu pot fi îîndeplinite toate
condiţiile de apropiere. ÎÎnsaă , asș a cum am araă tat, faă caî nd analogii cu mediul îînconjuraă tor
contemporan, maă gaî ndesc caă mediul din perioada hallstattianaă oferea un acces usș or spre
satisfacerea a, cel putșin, nevoilor primare de aprovizionare. Totodataă , distantșa de o oraă sau chiar
mai mult trebuie saă fi fost relative usș or de parcurs, avaî nd îîn vedere configuratșia reliefului zonei.
Promontoriul dominaî nd cu caî teva zeci de metri restul zonei, orientarea celor aflatși pe el trebuie
saă fi fost destul de usș oaraă . Bineîîntșeles, fortificarea s-a faă cut pe acest promontoriu datoritaă asș ezaă rii
strategice pentru observarea vaă ii paî raî ului Baă cin sș i pentru apaă rarea îîn cazul unui atac venit din
aceastaă directșie. Zonele îîmpaă durite fiind mai greu de supravegheat, asș presupune caă pe o anumitaă
distantșaă îîn jurul promontoriului, zona a fost defrisș ataă , putaî nd laă sa loc, de exemplu, unei paă sș uni sau
unei faî natșe.
ÎÎncercaî nd saă maă transpun îîn pielea unui locuitor al promontoriului, îîn ceea ce privesș te
sentimentul de sigurantșaă, cred caă acest sentiment ar fi fost unul moderat. Desigur, caracterul
deschis al zonei prin care sș erpuiesș te paî raî ul Baă cin ar fi faă cut faă cut dificilaă misiunea atacatorului,
acestuia fiindu-i greu saă se grupeze îîntr-un loc îîn care este total expus îîn fatșa celor din fortificatșie.
Cu toate acestea, caracterul relativ lin al pantelor ar fi putut constitui un oarecare avantaj pentru
inamicul venit dinspre vale.
Asș fi apreciat, ca locuitor hallstattian, existentșa îîn apropiere a paă durii, care saă ofere vaî nat 3, dar sș i
diverse fructe sș i plante, precum sș i material lemnos. Totodataă , asș a cum am mai adus îîn discutșie deja,
probabil se practica agriculturaă îîn locurile propice pentru asș a ceva.

Este, desigur, un lucru dovedit de ataî tea ori caă îîntre om sș i spatșiul geografic au existat sș i existaă
mai multe tipuri de conexiuni. Vorbind la modul general, putem da ca exemplu diferentșele de
gaî ndire, de personalitate îîntre oamenii care locuiesc îîntr-o zonaă montanaă sș i cei care locuiesc la
caî mpie.

2 F. Chiu, Raport preliminar al materialului faunistic din aşezarea fortificataă din prima epocaă a fierului de la Herneacova
(jud. Timiş), îîn Patrimonium Banaticum, vol. 2, Timisș oara, 2003, p. 87-90
3 Desș i studiul sus-mentșionat precizeazaă caă nu au fost descoperite fragmente osoase provenind de la animale saă lbatice
 Referindu-ne îînsaă la spatșiul geografic aflat îîn discutșie, putem da ca exemplu de relatșionare
consș tientaă îîntre om sș i spatșiu, îîn primul raî nd alegerea locatșiei, aproximativ la limita dintre douaă
forme de relief, deal sș i caî mpie, pentru a-sș i facilita obtșinerea resurselor oferite de ambele forme de
relief.
Apoi, amenajarea sș i modificarea suprafetșei promontoriului, prin saă parea sș antșurilor sș i prin
terasaă ri, trebuie îîntșeleasaă tot ca o relatșionare de genul celei mai sus-amintite. Desș i omul a modelat
spatșiul dupaă nevoile sale, la raî ndu-i, acesta a fost ”modelat” de mediul îînconjuraă tor.
ÎÎn raport cu mediul îînconjuraă tor al fortificatșiei de la Herneacova, locuitorul hallstattian trebuie
saă fi relatșionat la modul subconsș tient cu acesta, dezvoltaî nd un anumit mod de gaî ndi sș i de a se
comporta. Este o adevaă rataă provocare, aceasta de a ”reconstitui” modul îîn care un individ traă itor îîn
prima epocaă a fierului a fost influentșat de mediul îîn care a traă it, de felul îîn care s-a raportat la
acesta. Putem face acest lucru doar prin analogii la contemporaneitate, la felul cum noi îînsș ine ne
raportaă m la mediul îînconjuraă tor. Un alt factor care ne poate influentșa îîn procesul de reconstituire
sunt ideile pe care noi le avem despre ”oamenii de demult”, idei preluate din cinematografie sau din
anumite lecture (oamenii erau mai puternici, îîndaî rjitși, viteji, mai dispusș i saă risș te, mai putșin iertaă tori,
cruzi, etc.).
Cu toate acestea, reflectaî nd strict la ceea ce oferaă mediul îînconjuraă tor de la Herneacova, am
ajuns la concluzia caă , îîn primul raî nd, omul hallstattian trebuia saă fie precaut. Pornind de la ideea caă
ridicarea unei fortificatșii reflectaă o atmosferaă politicaă incertaă , directșiile din care putea saă aparaă un
atac trebuiau supravegheate constant. De altfel, rezultatele cercetaă rilor arheologice au araă tat
sistemul de apaă rare al promontoriului4
ÎÎn al doilea raî nd, hallstattianul trebuie saă fi fost un om preocupat. Ne putem gaî ndi caă procurarea
sș i prepararea hranei costa mai mult efort sș i mai mult timp decaî t astaă zi. Mai apoi, confectșionarea
diverselor articole vestimentare, unelte, arme, etc. trebuie saă fi ocupat un anumit procent din timpul
unui individ.

ÎÎn ceea ce privesș te deplasarea pe o distantșaă mai lungaă , pentru hranaă ori pentru legaă turi cu alte
comunitaă tși umane, aici intervin mai multși factori. Saă pleci la un drum lung, saă te îîndepaă rtezi de
comunitatea ta, de protectșia oferitaă de aceasta, putea saă îînsemne o serie de riscuri – un atac militar,
un atac din partea jefuitorilor, a animalelor saă lbatice, riscul raă taă cirii, etc.. De aceea, se poate
presupune caă individual caă laă tor, solitary ori îîn mici grupuri, era îînsotșit de sentimentul de teamaă . Se
pune problema capacitaă tșii acestuia de a se apaă ra, de a gestiona o anumitaă situatșie de crizaă .

ÎÎn concluzie, exercitșiul transpunerii îîn pielea unui individ din perioada hallstattianaă este unul
”antrenant”, asș putea spune, referindu-maă , bineîîntșeles, la exercitșiile de gaî ndire sș i de imaginatșie care
sunt necesare acestui demers. Desigur, saă ne desprindem total de ceea ce sunt oamenii de azi, de
felul cum ne raportaă m noi la orice, de experientșele sș i cunosș tintșele noastre, de capacitaă tșile sș i puterile
noastre personale, ar putea fi lucruri cu neputintșaă de îînfaă ptuit, dar odataă ce am paă sș it îîn acest
experiment, trebuie saă facem tot posibilul saă ne detasș aăm sș i saă daă m raă spunsuri caî t mai obiective. ÎÎn
ce maă suraă voi fi reusș it acest lucru, asta n-o pot spune eu.

4 Fl. Medeleţ, V. Cedicaă , M. Mare, F. Chiu, P. Rogozea, Cercetările arheologice de la Herneacova – Cetate (com. Recaş, jud.
Timiş). Campania 2003 (I), îîn Analele Banatului, serie nouă, vol. 10-11, 2002-2003, Timisș oara, 2004, 1, p. 93-95;
M. Mare, V. Cedicaă , Cercetările arheologice de la Herneacova – Cetate (or. Recaş, jud. Timiş). Campaniile
2004-2005 (II), îîn Analele Banatului, serie nouă, vol. 12-13, 2004-2005, Timisș oara, 2005, p. 633-635.
 Interiorul unei locuințe din epoca fierului (sursă foto: https://www.alamy.de)

Bibliografie:

Chiu, Florentina, Raport preliminar al materialului faunistic din aşezarea fortificată din prima epocă
a fierului de la Herneacova (jud. Timiş), îîn PB, 2, Timisș oara, 2003
Medeleţ, Florin; Cedicaă , Valentin; Mare, Mircea; Chiu, Florentina; Rogozea, Petru, Cercetările
arheologice de la Herneacova – Cetate (com. Recaş, jud. Timiş). Campania 2003 (I), îîn AB, S.N., 10-11,
2002-2003, 1, Timisș oara, 2004
Mare, Mircea; Cedicaă , Valentin, Cercetările arheologice de la Herneacova – Cetate (or. Recaş, jud.
Timiş). Campaniile 2004-2005 (ÎÎ), îîn AB, S.N., 12-13, Timisș oara, 2005
Micle, Dorel; Meglei, Vlad; Hegyi, Alexandru, Parcul arheologic Herneacova-Cetate : un model de
exploatare științifică, turistică și economică în contextul dezvoltării durabile, îîn ArheoVest, nr. IV, vol.
2: In Honorem Adrian Bejan, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timisș oara, 2016