CERAMICA DACICĂ DIN FAZA A III-A, CLASICĂ

(100 î.Hr. – 106 d.Hr.)

Considerații preliminare
- cronologic, faza corespunde Latène-ului D (sau III) și ultimei faze elenistice
- toate formele ceramice sunt acum pe deplin constituite și ajunse la maturitate
- tehnica lucră rii la roată se generalizează , dar va dă inui multă vreme și ceramica lucrată cu mâ na
- după cucerirea romană , ceramica dacică nu-și va înceta existența, dar va fi puternic influențată de
cea romană , atâ t în interiorul câ t și în afara provinciei
- posibil ca gropile considerate de provizii, care au fundul și pereții arși, să fi servit la arderea
ceramicii; pentru această ipoteză , există și analogii etnografice:
se să pa o groapă în forma unui trunchi de con (90 cm. diametru la gură , 1,50 m. diametru la bază ,
aproximativ 1,50 m. adâ ncime)
în lateral era să pată o altă groapă , de acces, care comunica cu cea principală printr-un orificiu
relativ mic situat la fundul gropii
în interiorul primei gropi erau clă dite vasele, în așa fel încâ t flacă ra să fie canalizată prin ele; după
umplerea gropii cu vase, aceasta era acoperită la suprafața solului cu o movilă formată din cioburi,
printre care ieșeau fumul și flacă ra
în groapa laterală se aprindea focul, care se întreținea cu bețe subțiri și uscate din brad, pentru a
asigura un foc rapid și puternic
după ce vasele erau pă trunse de foc și că pă tau culoarea roșu incandescent, atâ t gura gropii
principale câ t și orificiul de acces erau astupate cu lut umed
arderea se fă cea astfel fă ră oxigen (inoxidant) iar vasele că pă tau culoarea cenușie sau neagră ; dacă
ventilația nu era complet redusă , se putea produce și ceramică roșiatică
- și acum se mențin influențele grecești, sud-tracice sau celtice, la care se adaugă cele romane

CERAMICA RUDIMENTARĂ
- ceramica rudimentară , sau poroasă , lucrată majoritar cu mâ na este destul de numeroasă , dar fă ră
o mare varietate de forme

Forme și analogii

1. Ceașca dacică (opaițul)

- cu o ră spâ ndire deosebită , datorită utilită ții sale practice, este una din formele de bază , tipică și
specifică ceramicii dacice
- caracteristica esențială este forma sa tronconică , cu gura largă , fundul îngust și pereții oblici
- toarta cu care este prevă zut vasul pornește de sub buză și se termină la fundul vasului; uneori
toarta este chiar o continuare a fundului, conferind astfel vasului o mai mare stabilitate
 - dimensiunile sunt, în general, 7-10 cm. înă lțime și 12-20 cm. diametrul gurii; există și exemplare
foarte mari, cu o înă lțime de 12-18 cm., sau miniaturi cu o înă lțime de 2-3 cm. (la unele miniaturi,
toarta nu este perforată , locul acesteia fiind luat de o alveolă fă cută cu degetul)
- sunt lucrate cu mâ na, din pastă cu multe impurită ți, rar din pastă mai bună și îngrijit lucrate; întâ i
se modela corpul, apoi se fă ceau două adâ ncituri în care se introduceau extremită țile toartei,
lucrată separat; arderea urma să sudeze toarta de corpul ceștii, însă de multe ori aceasta era
incompletă , în cele din urma toarta desprinzâ ndu-se
- de obicei, culoarea lor este cenușiu-roșiatică cu diferite nuanțe
- majoritatea exemplarelor au pereții interiori afumați, câ teodată și cei exteriori, iar pe interior,
fundul este de obicei neafumat; probabil erau folosite ca opaițe, în ele punâ ndu-se gră simi animale
ori vegetale pe care plutea, pe un suport de lemn, un fitil
- majoritatea exemplarelor sunt lipsite de ornamentare; acolo unde există , ornamentarea constă în:
 șiruri de liniuțe paralele incizate , care ornează uneori muchia buzei (Fig. 105-21) sau
înconjoară fundul vasului (Fig. 105-16, 20); uneori și muchia toartei este astfel ornată
 alveole fă cute cu degetul
 brâ uri în relief, simple sau cu alveole, ori cu liniuțe incizate; constituie ornamental cel mai
frecvent întâ lnit, fiind amplasate de obicei sub buza ceștii; alteori, sunt dispuse vertical pe
corpul vasului, în formă de câ rlig (Fig. 106-11)
 benzi de linii ondulate, incizate, dispuse vertical pe peretele vasului (Fig. 105-26)
- există și cești lucrate cu roata, descoperite în zona Gră diștea Muncelului (Fig. 106-4, 5); se
preseupune că ar putea fi și capace de vas
- originile ceștii ar trebui că utate în perioada hallstattiană ; probabil, evoluția lor ca formă se
încheie în faza a II-a (Fig. 107), dar forma va continua să existe și în epoca romană
- în afară de tipul obișnuit/comun, se mai pot distinge câ teva variante

Varianta 1

- cești de mari dimensiuni, prevă zute cu câ te două sau chiar mai multe toarte (Fig. 106-9, 10, 11)

Varianta 2

- cești cu corpul înalt, în genul unor pâ lnii

- toarta nu cuprinde toată suprafața peretelui, fiind plasată fie la mijlocul vasului, fie în treimea
inferioară (Fig. 105-23)

Varianta 3

- cești cu fundul perforat; numă rul lor este foarte mic

- unele exemplare au o singură perforație (Fig. 106-8), altele mai multe
- pe baza unor analogii contemporane, se poate presupune că au servit ca afumă tori rituale, din
acest motiv fiind uneori numite ”că țuie”

Varianta 4

- cești lucrate la roată

- au profilul mai oblic și implicit deschiderea gurii mai mare (Fig. 106-2)
- pe fundul unor asemenea cești se gă sesc sigle zgâ riate (Fig. 106-7)
Fig. 105
Fig. 106

Fig. 107 - Evoluția ceștii dacice

Fig. 108 – Cești dacice din afara arcului carpatic

2. Vasul în formă de borcan

- la fel de ră spâ ndit ca și ceașca; probabil avea o utilitate cotidiană , legată de prepararea mâ ncă rii
- gura strâ nsă , buza îngroșată și ușor ră sfrâ ntă în exterior
- corpul vasului are umerii arcuiți, asemă nă tori unui borcan (Fig. 109)
- dimensiunile sunt de obicei mijlocii (15-20 cm. înă lțime), dar, mai rar, sunt și exemplare care au
înă lțimea de 50-60 cm. (probabil recipiente pentru provizii); totodată , există vase de mici
dimensiuni și chiar miniaturi care au doar câ țiva cm. în înă lțime
- culoarea este de obicei roșiatică sau cenușie (spre negru), ambele în diferite nuanțe; arderea este
neomogenă , cioburile în secțiune avâ nd culori diferite
- lucrate neglijent cu mâ na din pastă impură , cu multe granule de nisip
- vasele tip borcan redau mai toate tipurile de ornamente: butoni sau brâ ie în relief, ornamente
incizate
- derivă din vasele cu profil aproape drept; în faza tâ rzie, gâ tul vasului va deveni mai lung, iar
fundul mai îngust
 Fig. 109

3. Vase în formă de ”pepene”

- vase de dimensiuni mari (peste 50 cm. înă lțime), cu profil alungit, bombat la mijloc și strâ mtat la
cele două extremită ți; se mai numesc și vase piriforme; probabil erau folosite la pă strarea
proviziilor
- buza este puțin îngroșată și ușor ră sfrâ ntă în exterior, iar fundul tă iat drept (Fig. 110)
- sunt exemplare lucrate din pastă poroasă dar și exemplare din pastă de bună calitate
- unele exemplare sunt acoperite cu slip lustruit de culoare roșiatică de diferite nuanțe sau cenușie;
există și exemplare acoperite cu slip negru lustruit
- sunt în general lipsite de ornamente, cu excepția unui brâ u foarte subțire, sub forma unui inel în
relief, uneori crestat, plasat pe gâ tul vasului (Fig. 110-7)
- ar reprezenta punctul de maturizare al vaselor bitronconice protodacice, fiind linia principală de
evoluție a acestora
 Fig. 110
4. Căni și oale cu o toartă

- vase cu o toartă , lucrate la roată ori cu mâ na, din pastă poroasă de culoare cenușie sau roșiatică
- termenul de cană se potrivește pentru vasele de dimensiuni mici sau mijlocii, cu gâ t mai lung sau
mai scurt și puțin bombat
- ambele derivă din vasele aparținâ nd aproape acelorași forme din faza precedentă
- dimensiunile sunt variate, de la 7-8 cm. pâ nă la 18-20 cm. înă lțime

Varianta 1 (Fig. 111)

- vase cu formă mai mult sau mai puțin bitronconică ; de multe ori aceasta a dispă rut complet,
vasele avâ nd corpul aproape sferic
- acolo unde se pă strează bitronconicitatea, cele două trunchiuri de con sunt de dimensiuni egale
- muchia buzei este rotunjită și ușor ră sfrâ ntă ;
- toarta pornește chiar din buză , uneori cu o ușoară supraînă lțare și unindu-se cu vasul în
jumă tatea superioară a acestuia; de obicei toarta este masivă , iar în secțiune este rotundă , ovală ori
semiovală
- două exemplare descoperite seamă nă cu forma contemporană a paharelor pentru bere (Fig. 112-
jos)
 Fig. 111 Fig. 112

Varianta 2 (Fig. 112)

- se deosebește de varianta 1 prin gura largă a vasului, care îi conferă aspectul prorpiu-zis de oală
- muchia buzei este rotunjită și ușor ră sfrâ ntă în exterior
- toarta destul de masivă și uneori ușor supraînă lțată
- la unele exemplare, corpul mai pă strează urmele bitronconicită ții, dar în general este rotunjit
- se întâ lnesc vase la care dimensiunea maximă se află în apropierea gurii, și nu la mijlocul vasului
(Fig. 112-9)

5. Sfeșnic de lut

- vase asemă nă toare sfeșnicelor din zilele noastre

- de obicei, lucrate neglijent, din pastă impură
- în partea superioară au o alveolare adâ ncă , o cavitate, în care probabil se puneau gră simi și un fitil
pe un suport de lemn
- de obicei înă lțimea lor este de 20-25 cm.
- unele exemplare sunt decorate cu brâ uri în relief, alveolate sau crestate (Fig. 113)

Fig. 113

CERAMICA FINĂ

- în faza clasică este confecționată exclusiv cu roata, din pastă bine lucrată care nu mai conține nici
un fel de ingrediente
- în cadrul așeză rilor, este egală sau chiar domină cantitativ ceramica rudimentară , prezentâ nd o
mare varietate dre tipuri și forme; frecventă în special în așeză rile din Munții Ș ureanu, spre
sfâ rșitul fazei clasice
- ceramica dacică lucrată cu roata are, de obicei, culoarea cenușie, cu nuanțe pâ nă la negru, dar se
întâ lnește și culoarea gă lbuie ori roșie (predomină la vasele mari de provizii ori la imitațiile după
formele romane)

Forme și analogii
 - formele sunt mai numeroase, comparativ cu faza precedenta
- sunt transpuse în tehnica lucră rii la roată mai toate formele ceramicii dacice, la care se adaugă și
formele stră ine care intră în repertoriul autohton

1. Vase cu picior înalt de tip fructieră

Tipul IV (sec. I î.Hr.)

- corespunde numă rului 3 din schema evolutivă , fiind transpunerea la roată a celor de tip III
- corpul se pă strează semioval și puțin adâ nc, buza ră mâ ne lată și ră sfrâ ntă în exterior, sub diferite
unghiuri
- piciorul continuă să fie înalt, gros și gol în interior, terminat de obicei printr-o talpă formată prin
ră sfrâ ngerea bazei piciorului
- se pă strează și inelul în relief de la unirea piciorului cu vasul
- majoritatea vaselor sunt lucrate din pastă fină de culoare cenușie, cu nuanțe de la cenușiu-deschis
(mai frecvent) la cenușiu-închis; se cunosc și exemplare de culoare roșiatică și acoperite de o
pojghiță de culoare alb-gă lbuie peste care s-au pictat linii subțiri de culoare brun-roșiatică ;
deasemenea, s-au descoperit și exemplare de culoare gă lbuie

Tipul V (sec. I d.Hr.)

- corespunde numă rului 4 din schema evolutivă , fiind o evoluție a celor din tipul precedent
- buza nu mai este așa de lată și ră sfrâ ntă , corpul a devenit mai îngust și mult mai adâ nc, dar
pă strâ nd, în general, forma semiovală
- piciorul s-a subțiat, primind o profilare; talpa pornește de mai sus, formâ nd un adevă rat piedestal;
la unele exemplare piciorul s-a scurtat (Fig. 114-4, jos)
- în general sunt mai mici și mai bine proporționate, mai elegante
- forma își va continua existența și în epoca romană , câ nd piciorul va deveni tot mai scurt și corpul
mai adâ nc (Fig. 114-1, 2, jos)
- ambele tipuri sunt bogat ornamentate cu motive realizate prin lustruire, de obicei pe buza
vasului, dar uneori este ornamentat întreg interiorul vasului, sau în alte cazuri, întreg piciorul

Fig. 114

2. Cupe cu picior scurt

- lucrate din pastă cenușie, gă lbuie, sau mai rar, roșie; ar reprezenta transpunerea la roată a celor
din faza precedentă ; sunt de două feluri:
  cu buza teșită și ră sfrâ ntă în afară , oblic sau drept, prevă zute cu un picior gros și scurt (Fig.
115-1, 2, 3, 4)
 cu muchia buzei tă iată drept, ori îngroșată și prevă zute cu un picior subțire și mai lung
decâ t al celor precedente (Fig. 115-5, 6, 7)

Fig. 115
3. Vase strecurători

- lucrate din pastă fină de culoare cenușiu-deschisă

- au în general forma unor vâ rfuri de con, gura fiind relativ largă
- prevă zute cu o toartă ; în general sunt lipsite de ornamente, dar există exemplare cu toarta lată ,
ușor supraînă lțată , cu suprafața împă rțită în două de caneluri paralele (Fig. 116-1 sus)
- își vor continua existența și în epoca romană , în afara provinciei

Fig.
116

4. Ulcioare cu o toartă

- vase cu o toartă , cu gâ t de formă cilindrică , mai lung sau mai scurt, corpul fiind semisferic ori oval
- lucrate din pastă foarte fină , de culoare cenușie sau roz-gă lbuie (cele din urmă acoperite cu un
strat de vopsea alb-gă lbuie și pictate cu linii de culoare brun-roșiatică )
- pe lâ ngă ulcioare mijlocii și mari, există ulcioare mici, din pastă cenușie (posibil sarmatice, jos)
- ar constitui imitații după forme romane, integrate în repertoriul ceramicii dacice, ca piese de lux
 Fig. 117
5. Căni cu o toartă

- de obicei, toarta nu este prea masivă

Tipul I. Căni de lux

- că ni cu dimensiuni relativ mari, cu corpul semisferic sau ușor oval

- gâ tul este înalt, de formă cilindrică
- buza este rotunjită și evazată spre exterior; uneori, pe suprafața buzei există un prag, în relief sau
adâ ncit (dovadă că aveau capac; Fig. 118 – 2, 3 sus, 3 mijloc)
- toartele pornesc din muchia buzei, uneori fiind supraînă lțate, și se termină pe partea superioară a
vasului; sunt late și sunt alcă tuite, de multe ori, din două sau trei vergele cilindrice
- de obicei, atâ t toartele, câ t și partea superioară a vasului, sau întregul vas, sunt bogat
ornamentate
- sunt lucrate din pastă cenușie, cu nuanțe de la deschis la aproape de negru
- reprezintă forme proprii ceramicii dacice, lipsind din repertoriul grecesc, roman ori celtic
- au luat probabil naștere din că nile de tip II sau III ale fazei anterioare (doar corpul este mai
rotunjit și gâ tul s-a lungit acum, prin subțierea trunchiului de con superior; gura s-a îngustat și ea)
 Fig. 118

Tipul II

- descoperite din abundență în toate așeză rile datate în faza clasică

- au dimensiuni mijlocii sau mici; se cunosc și miniaturi (4-5 cm. înă lțime; Fig. 119, 1-4 sus)
- corpul are forma mai mult sau mai puțin ovală , buza este rotunjită și ră sfrâ ntă în exterior, iar
gâ tul este scurt
- toarta pornește din buza vaselor, uneori cu o ușoară supraînă lțare și se termină în jumă tatea lor
superioară ; în secțiune, toartele pot fi ovale, patrulatere sau rotunde; unele exemplare au câ te o
canelură sau două , care împart suprafața toartei
- de cele mai multe ori, vasele se termină printr-un inel circular, dar sunt și vase cu fundul tă iat
drept, fă ră nici o profilare
- sunt lucrate din pastă cenușie, predominâ nd nuanțele deschise; există și exemplare de culoare
gă lbuie
- ornamentarea este în general simplă , constâ nd în linii paralele lustruite, alternâ nd cu suprafețe
mate, plasate, de obicei, pe treimea superioară ; se mai întâ lnesc și benzi realizate prin linii incizate
- ar reprezenta transpunerea la roată a că nilor bitronconice cu o toartă din faza precedentă
 Fig. 119

6. Vase cu două toarte de tip celtic

- această formă , apă rută în faza a II-a, va continua în cea clasică transpusă la roată ; acum este
întâ lnită și în afara arcului carpatic
- acum toartele au pierdut din supraînă lțare iar corpul nu mai este așa de rotunjit (Fig. 120)
- un exemplar lucrat din pastă cenușie este decorat pe gâ t cu motive lustruite

Fig. 120
7. Străchini

- în mod curios, numă rul stră chinilor descoperite acum este unul scă zut
- lucrate din pastă de bună calitate, de culoare cenușie, uneori roșie
- posibile imitații ale vaselor celtice ori romane

Tipul I

- stră chini cu muchia buzei îngroșată , cu corpul aproape sferic, terminate printr-un inel de fund în
relief (Fig. 121)
- uneori buza este ră sfrâ ntă pentru a se putea întâ lni cu capacul (Fig. 121-6); în acest scop, altele au
pe buză câ te un mic prag în relief
- există și exemplare din pastă poroasă , cu impurită ți
- unele exemplare sunt ornamentate pe interior cu motive lustruite

Fig. 121
Tipul II

- corespunde numă rului 4 din schema evolutivă

- stră chini cu buza mai mult sau mai puțin îngroșată și prevă zute cu un umă r, o profilare a corpului
- se termină tot printr-un inel de fund în relief, uneori printr-un picior scurt (Fig. 122)

Fig. 122
8. Farfurii

- recipiente în formă de farfurie, cu marginile foarte puțin înalte, prevă zute cu un inel de fund
- lucrate din pastă fină de culoare cenușie
- ornamentate cu motive lustruite pe întreaga suprafață interioară (Fig. 123)
- posibil să fie imitații după forme grecești

Fig. 123
9. Vase în forma unui trunchi de con

- descoperite în numă r redus

- au gura foarte larg deschisă , muchia buzei teșită și mult ră sfrâ ntă în exterior, corpul aproape
sferic și puțin mai înalt decâ t al stră chinilor (Fig. 124, sus); în alte cazuri, au forma propriu-zisă a
unui trunchi de con (Fig. 124, jos), cu muchia buzei tă iată drept, ori teșită și ră sfrâ ntă în exterior
sub forma unui unghi drept
- sunt lucrate din pastă fină , de culoare cenușiu-deschis ori brun-roșiatic

Fig. 124

10. Capace de vase

- unele au forma mai mult sau mai puțin conică , avâ nd aspectul unor calote semisferice, altele, cele
mai frecvente, au forma unor vâ rfuri de con aplatizate, cu baza foarte largă
- lucrate din pastă fină de diferite culori (cenușiu în nuanțe pâ nă la negru, roșu)
 - mâ nerele capacelor sunt, în general, scurte și rotunde, unele în formă de buton, altele scobite în
interior; există și mâ nere mai lungi, de formă cilindrică , care se termină într-un buton sau sunt
retezate drept
- la unele capace, în porțiunea inferioară se află un prag menit să facă unirea cu corpul vasului pe
care îl acoperă
- unele capace de dimensiuni mai mici au câ te o toartă
- dimensiunile variază de la 5-10 cm. la 30-40 cm. diametru
- multe capace sunt lipsite de ornamentare, dar sunt și exemplare care redau motive lustruite sau
ornamente incizate
- probabil apă rute sub influența ceramicii romane

Fig. 125

11. Chiupuri

- contur ovoidal, gura relativ

strâ nsă , muchia buzei teșită și
ră sfrâ ntă atâ t în interior, câ t
mai ales în exterior; uneori, buza este foarte groasă și profilată în genul unor trepte
- se termină , de cele mai multe ori, printr-un inel de fund puternic reliefat
- pasta din care sunt lucrate este de diferite calită ți, de culoare roșie, roșu-că ră miziu, sau roșu-brun
ori cenușiu
- dimensiuni: de la 60-80 cm., la 2 m. înă lțime
 - ornamentarea se poate rezuma la doar câ teva linii incizate, plasate de obicei în apropierea buzei;
mai rar, sunt folosite brâ ie în relief, uneori prevă zute și ele cu linii incizate; pe cele mai fine, se
utilizează benzi de linii ondulate, fă cute cu piaptă nul, sau ștampile asociate și ele cu benzi de linii
incizate (Fig. 126 – 1, jos)
- mai multe exemplare au fost descoperite în fortificațiile din munții Ș ureanu (aici nu se preta
pă strarea cerealelor în gropi, solul fiind stâ ncos și totodată , fiind vorba de fortificații, depozitarea
cerealelor era necesară ); în rest, ele sunt rare; erau folosite pentru pă strarea rezervelor de cereale,
poate și a apei (unele chiupuri au la bază un orificiu astupat cu un dop tot din ceramică )
- ar deriva din vasele mari grecești, dolia sau pythoi
- după cucerirea romană , regă sim forma romană a vaselor de provizii (krausengefasse), mai redusă
ca dimensiuni, cu buza mult teșită și puternic ră sfrâ ntă , în interior sau la exterior, de culoare
cenușie, de obicei ornamentate cu benzi de linii ondulate, realizate prin incizie

12. Vase cu gura largă

- vase de provizii, tot de formă ovoidală , dar cu gura foarte largă

- muchia buzei este rotunjită și de obicei neîngroșată , ușor încovoiată spre interior
- fundul este tă iat drept, fă ră să aibă acel inel de fund
- lucrate din pastă impură de culoare brun-roșiatică
- ca ornamentație sunt folosiți 4 mici butoni rotunzi, amplasați imediat sub buză , sau linii paralele
incizate (Fig. 126 – 2, stâ nga jos; 5)
- dimensiunile variază între 30-40 cm. și 1 m. înă lțime
- întâ lnite, rar, doar în spațiul intracarpatic

13. Oale simple

- vase cu corpul mai mult sau mai puțin ovoid, ori sferic
- lucrate atâ t din pastă de bună calitate, câ t și poroasă
- culoarea este cenușie de diferite nuanțe, brună sau roșie-că ră mizie
- majoritatea exemplarelor se termină într-un inel de fund, gol sau plin în interior, dar există și
exemplare cu fundul tă iat drept
- forma de vas este bine reprezentată în toate așeză rile dacice, fiind probabil utilizată în activită țile
zilnice de preparare a hranei

Varianta 1

- vase relativ înalte, cu gura largă

- corpul are forma, mai mult sau mai puțin, ovală
- buza este rotunjită și de obicei puțin ră sfrâ ntă în exterior
Fig. 126
- fundul este ori tă iat drept, ori se termină printr-un inel în relief, plin sau gol în interior (Fig. 126-1,
2, penultimul râ nd dreapta, 3 jos; Fig. 127)
- înă lțimea variază între 17 și 40 cm.
- sunt lucrate din pastă fină ori impură ; culoarea este cenușie în diferite nuanțe, brună sau roșu-
că ră mizie
- la majoritatea exemplarelor, lipsesc ornamentele

Fig. 127

Varianta 2

- vase înalte, de formă ovoidală sau sferică , cu gura strâ nsă și care au un gâ t scurt
- muchia buzei este îngroșată rotunjit sau unghiular și ușor ră sfrâ ntă în exterior (Fig. 126-6, fig.
128)
- înă lțimea variază între 20 și 30 cm.
- lucrate din pastă de culoare cenușie în diferite nuanțe
- ornamentele, rare, sunt reprezentate de linii ondulate realizate prin lustruire (Fig. 128-3)

Fig. 128
Varianta 3

- vase scunde cu gura largă și corpul aproape semisferic

- unele exemplare sunt prevă zute cu un gâ t scurt (Fig. 127-2, jos)
- buza este rotunjită și ușor ră sfrâ ntă în exetrior (profilarea în trepte este rară ; Fig. 129-4)
- fundul se termină întotdeauna printr-un inel în relief
- înă lțimea variază între 20 și 30 cm. (vase mijlocii)
- lucrate din pastă fină de culoare cenușiu-deschisă , sau din pastă cu impurită ți, de culoare roșie
- de obicei, ornamentele lipsesc
- constituie, probabil, o imitare a formelor romane

Fig. 129
Varianta 4

- vase scunde cu corp de formă sferică și prevă zute cu un gâ t scurt

- ca la celelalte variante, buza este rotunjită și ră sfrâ ntă în exterior
- lucrate din pastă fină de culoare cenușie sau din pastă poroasă cu multe granule de nisip, de
culoare roșiatică
- de obicei, ornamentele lipsesc
- originile ar putea fi gă site în formele locale anterioare sau ar putea fi imitații ale formelor romane

Fig. 130
FORME RAR ÎNTÂLNITE

- forme rare și unice, care nu au avut o întrebuințare largă

14. Vasul cu inscripție

- descoperit, în 1954, la Gră diștea Muncelului (Fig. 126-a, râ ndul 2 de sus), are forma unei mari
pâ lnii conice cu vâ rful ascuțit și gura foarte largă ; muchia buzei este mult îngroșată și rotunjită
- are 70 cm. înă lțime, 1,25 m. diametrul gurii, iar grosimea buzei este de 9 cm.
- este lucrat din pastă de calitate, dar cu impurită ți, de culoare roșiatică
- a fost lucrat întâ i corpul vasului, buza, modelată separat, fiind adă ugată ulterior
- la mică distanță sub buză are aplicată de 4 ori câ te două ștampile cu lutere în relief, pe care se
citește inversat DECEBALVS PER SCORILO

- inscripția a fost interpretată de Constantin Daicoviciu ca fiind prima inscripție dacică cu litere
latine și tradusă ”Decebal fiul lui Scorilus”
- ștampilele au fost aplicate după modelul vaselor aretine romane
- datat în a doua jumă tate a sec. I d. Hr.; avea, probabil, utilizare ritual

15. Vas în formă de ploscă

- descoperit la Pecica, vasul are gâ tul strâ mt și corpul aproape patrulater

- muchia buzei și fundul vasului sunt tă iate drept (Fig. 131)
- lucrat cu mâ na din pastă impură , lipsit de ornamente

Fig. 131
16. Vase fine cu sau fără toartă

- vase lucrate cu roata din pastă fină de culoare cenușie

- gura este largă , corpul cilindric sau patrulater, terminat printr-un inel de fund
- aspectul general este cel al unei cești de dimensiuni mari sau mijlocii
- ornamentarea, constâ nd în linii lustruite, este destul de bogată

Fig.
132

17. Tigaie cu coadă

- un singur exemplar, lucrat manual din pastă de bună calitate, de culoare roșiatică
- coada este goală pe interior
- posibil să fie o imitare a pieselor grecești, sau chiar să fie o piesă mai tâ rzie

Fig. 133
18. Imitații după kratere grecești

- gura largă , muchia buzei rotunjtă

- fundul vaselor este prevă zut cu un inel plin sau gol
- are două toarte aplicate oblic sau lipite de peretele vasului, dar există și exemplare fă ră toarte
(Fig. 134)
- lucrate cu mâ na, de obicei sunt acoperite cu slip avâ nd luciu metalic
- culoare este cenușie, neagră , ori gă lbuie
- atunci câ nd există , ornamentarea este simplă , cu o bandă de linii incizate (o linie ondulată
mă rginită de două linii drepte), care înconjoară corpul vasului la nivelul toartelor
- cronologic, se plasează în a doua jumă tate a sec. I d.Hr. și ar putea fi imitații ale imitațiilor tracice
după vasele grecești

Fig. 134

19. Imitații după kylix sau kantharos

- lucrate cu roata din pastă fină de culoare cenușie

- unele exemplare sunt împodobite cu motive lustruite

Fig. 135

20. Imitații după rhyton

- de obicei, lucrate cu roata din pastă fină , dar și din pastă de proastă calitate
- există și exemplare pictate

Fig. 136
21. Vase mari cu ”guler”

- vase mari de forma unor chiupuri, care prezintă un ”guler”, adică un prag lat așezat perpendicular
pe peretele vasului, la mică distanță sub buză
- lucrate la roată din pastă cu multe impurită ți, de culoare roșie-că ră mizie
- vasele au gura largă , cu muchia buzei rotunjită dar neîngroșată
- se pare că vasul n-a avut fund, fiind deschis la ambele extremită ți
- serveau la prepararea produselor lactate, vasul fiind așezat într-un vas de lemn, sprijinindu-se pe
acel guler
- analogii se gă sesc în teritoriile tracice de sud

Fig. 137
22. Oale cu două toarte

- vase cu corpul ovoidal sau aproape sferic, avâ nd câ te două toarte

- gura este relativ strâ nsă , cu muchia buzei îngroșată
- lucrate cu roata din pastă fină , de culoare cenușie sau gă lbui-deschisă
- în general mă soară 20-25 cm. înă lțime (vas mijlociu)
- ca ornamente se folosesc dungi în relief și motive simple realizate prin lustruire
- probabil reprezintă imitarea unor forme romane

Fig. 138

Ceramica romană de import

- se importa atâ t ceramică uzuală câ t și fină , cantitatea nefiind una mare

Fig. 139
Ceramica pictată

- poate fi abordată ca produs ceramic propriu-zis, dar și din punct de vedere artistic

Ceramica dacică pictată în stil geometric

- întrebuințează ca decor numai motive geometrice simple (Fig. 141)

- în multe așeză ri a fost descoperită ceramică fină pictată

1. Ceramică roșie sau roșie cu nuanțe violacee, lucrată cu roata din pastă fină și pictată cu benzi late
de culoare brun-roșiatică , alternâ nd cu benzi de culoare alb-gă lbuie (Fig. 140, stâ nga sus); pereții
sunt subțiri, arderea foarte puternică , rezonantă , dar în secțiune este neomogen colorată (prezintă
un nucleu cenușiu îmbră cat cu un strat roșiatic subțire pe ambele fețe). Vasele sunt de dimensiuni
mari sau mijlocii, de formă ovoidală ori sferică , cu gura strâ mtă (Fig. 140). Reprezintă importuri
dinspre vest și se încadrează în Latène-ul tâ rziu.

Fig. 140

2. Ceramică roz-gă lbuie sau chiar cenușie, fină , lucrată la roată , din pastă de foarte bună calitate,
acoperită pe întreaga suprafață cu strat de culoare alb-gă lbuie, peste care s-au pictat apoi cu linii
subțiri (niciodată groase) motive geometrice simple roșu-brune sau brun-închise; arderea nu este
așa de puternică , ceramica este mai sfă râ micioasă , dar în secțiune este omogen colorată . Formele
includ și dintre cele tipic dacice(ceașca, fructiera, cana cu o toartă , stră chinile) și dimensiunile sunt
variate, de la mari la mici. Lucrată , cel puțin o parte, de meșteri daci sub influență elenistică .
 Fig. 141
Ceramică pictată cu motive vegetale și zoomorfe

- lucrate din pastă fină , acoperită cu vopsea (vernir), de culoare alb-gă lbuie, galbenă , peste care se
pictează
- se folosesc și motive geometrice, dar nu din linii simple; elementele vegetale, frunze sau flori, sunt
redate fie naturalist, fie schematic, iar animalele reprezentate sunt fie reale, fie imaginare
- decorul era conturat cu un instrument ascuțit, apoi colorat; culorile folosite erau roșu, brun,
ambele în diferite nuanțe, mai rar galben sau negru
- suprafața vasului era împă rțită în registre (flancate de chenare cu grosimi variabile, care folosesc
motive geometrice ori florale), două sau trei, în partea centrală a vasului, pe care se desfă șura apoi
decorul
- majoritatea motivelor geometrice sunt umplute cu puncte, puncte care uneori redau și conturul
desenelor; la alcă tuirea chenarelor se utilizează frunze sau flori - de remarcat frunzele de vie
- dimensiunile vaselor sunt în general mari, dar se întâ lnesc și mici
- ar reprezenta creații locale, sub influență elenistică , datate cel mai timpuriu în sec. I d.Hr.
Fig. 142
Ceramica grafitată

- ceramică de culoare neagră , care are în pastă sau numai la exterior, grafit menit să reducă
porozitatea vaselor
- este întâ lnită în cantită ți mari în așeză rile subfazei II₁, fiind atribuită ceramicii celtice

Obiecte din lut ars

- acum, numă rul și varietatea acestora sporește considerabil
- pe lâ ngă obiectele legate de viața cotidiană ori de cult, se adaugă materiale de construcții

Cărămizi

- cunoscute doar în cetă țile din munții Ș ureanu, unde au fost întrebuințate la construirea
turnurilor-locuințe sau a celor de pază
- aceste consrucții au la bază , continuă ziduri din piatră groase de 3 metri; la Costești, că ră mizile
sunt pă trate, cu laturile de 48 cm. și groase de 8,5 cm. (Fig. 143)
- erau confecționate din lut galben local (conține foi de mică ), ars destul de slab

Fig. 143
Țigle de acoperiș

- de dimensiuni uriașe: 70 cm. lungime, 52 cm. lă țime și 3 cm. grosime (marginile au 2 cm. înă lțime
și 4 cm. grosime)
- la extremitatea superioară , pe suprafață , prezintă un brâ u în relief, de forma unui listel, înalt de
un centimetru (probabil ornament cu utilitate practică )
- sunt foarte bine și omogen arse
- se aseamă nă cu cele grecești, posibil să fi fost confecționate de meșteri veniți din lumea greco-
romană

Fig. 144
Olane de acoperiș
- fă câ nd legă tura între țigle, au aceeași lungime
- deschiderea mă soară 12-14 cm. lungime

Tuburi de conductă din ceramică

- pe lâ ngă fragmente, au fost descoperite porțiuni destul de lungi de conducte

- aveau menirea de a conduce apa de bă ut de la izvoare
- erau confecționate din lut fin, bine arse, de culoare roșu-că ră miziu
- mă soară 62 cm. lungime și 9 cm. diametru; fiecare tub avea, la o extremitate, o porțiune îngustă
lungă de 5 cm., iar la cealaltă extremitate, tot pe lungimea de 5 cm., era mai larg cu aproximativ 2
cm., în felul acesta tuburile putâ nd fi îmbinate între ele
- de tip grecesc, erau probabil confecționate pe loc, poate chiar de meșteri greci

Fig. 145

”Ex voto” din ceramică

- este vorba de două reprezentă ri incerte, ambele datate în sec. I î.Hr.

1. Medalion din lut ars redâ nd o figură feminină puțin reliefată , probabil o imitare a chipului Dianei
de pe o monedă (Bendis, în panteonul dacic); descoperit într-unul din sanctuarele de la Gră diștea
Muncelului
2. Fragment de statuetă din lut ars descoperit la Popești, reprezentâ nd un picior de bă rbat;
statueta, lucrată îngrijit și pictată , trebuie să fi mă surat cel puțin 45 cm. înă lțime

Fig. 146
Lustruitoare
- unelte ale meșterilor olari cu care realizau lustrul vaselor
- forma este simplă , cea de oval convex, prevă zut cu un mâ ner
- dimensiunile variază , de la exemplare cu diametrul de câ țiva cm., la cele de 12-13 cm.

Fig. 147

Fusaiole

- acum, sunt mult mai bogat ornamentate, cu decoruri realizate prin incizii
- forma a ră mas aceeași: bitronconică , a unui trunchi de con sau a unui mic cilindru
- de regulă , au dimensiuni mici , dar se întâ lnesc și diametre de 3-4 cm.

Fig. 148
Diverse obiecte de utilitate practică
 - greută ți de forma unor mici piramide sau a unui vâ rf de con (Fig. 148, dreapta jos), lucrate din
pastă de proastă calitate și mă surâ nd 15-20 cm. înă lțime; în partea superioară sunt întotdeauna
prevă zute cu un orificiu; posibil să fi avut (și) întrebunițare la încă lzirea locuințelor, fiind încă lzite
în foc, apoi manevrate pâ nă în interior pentru a asigura că ldură
- suporturi pentru frigă rui, unele împodobite cu capete de animale sau cu alte ornamente
- opaiț de lut, poros, cu trei brațe, imitație după candelabrele de bronz greco-italice trylichnos (Fig.
149)

Fig. 149

Ornamentare

- s-au pă strat procedeele tehnice din faza precedentă , o noutate fiind însă ceramica pictată
- repertoriul ornamentelor este mult mai bogat, dar nu abundent; ornamentarea ră mâ ne destul de
simplă , sobră , excepție fă câ nd ornamentele lustruite și cele pictate
- sunt folosite în special motive simple, stră vechi, sau unele inspirate din repertoriile altor neamuri
cu care dacii au venit în contact
- de cele mai multe ori, ornamentele se situează în jumă tatea superioară a vasului, în cazuri rare ele
extinzâ ndu-se pe întreaga suprafață ; la fructiere, ornamentele se situează pe buză , dar uneori
coboară în interior sau pe suprafața piciorului

Ornamente în relief

- cele mai frecvente, în special la ceramica poroasă , dar nu lipsește nici la cea fină lucrată cu roata
 Butonii sunt cei mai preferați, fiind reprezentați într-o mulțime de forme și variante, de la
cel simplu cilindric sau rotund, mic, pâ nă la butoni mari, complicați, prevă zuți cu multe
alveole, în genul unor rozete (Fig. 150-5);
- sunt întâ lniți des și butonii de formă rotundă ori ovală , prevă zuți cu una, două sau mai multe
alveole
- se mai întâ lnesc butoni prevă zuți cu câ te o cruce incizată (Fig. 150-8), specifici, se pare, fazei a II-a
a ceramicii dacice și primei pă rți a fazei clasice
- de obicei butonii sunt însoțiți de brâ uri în relief cu alveole, brâ uri în relief crestate, ori linii de
alveole simple, șiruri de liniuțe, etc. (Fig. 150-10-17)
- nu mai există proeminențe conice mari sau mici și nici patrulatere, fiind înlocuite definitiv de
butoni
 Fig. 150

 Brâul în relief cu alveole, este, ală turi de butoni, cel mai frecvent ornament, fiind
caracteristic pentru faza clasică .
- poate fi simplu, dar se întâ lnesc și asocieri de câ te două sau chiar mai multe brâ uri (Fig. 151-13)
- de obicei este îngust, dar pot fi și late de 3-4 cm. (Fig. 151-6, 9)
- din aceste brâ uri se realizează uneori ornamente în formă de bastonașe cu vâ rful încovoiat (Fig.
151-12), alteori motive complicate, asociate cu butoni și care acoperă (aproape) întreaga suprafață
a vasului

Fig. 151

 Linii de alveole simple, care nu sunt plasate pe un brâ u; acest motiv este rar întâ lnit, fiind o
prelungire din fazele anterioare, pentru care este caracteristic.
 Brâul în relief în formă de șnur, destul de frecvent întâ lnit; în locul alveolelor se gă sesc mici
liniuțe crestate, paralele, fă cute cu ajutorul unui instrument tă ios (Fig. 151-1, 2)
- poate fi însoțit de butoni sau de alveole, ori de alte motive ornamentale (Fig. 151-10, 11)
 Pastile mărunte, în fapt butoni mici rotunzi, plasate în câ te două linii orizontale sub buza
vasului, sau uneori, acoperă întreaga suprafață .
- ornamentul, rar întâ lnit, este uneori asociat cu bastonașe în relief (Fig. 152-10-13)

Fig. 152

Ornamente incizate

- devin foarte frecvente și alcă tuiesc un bogat repertoriu de motive ornamentale

- se realizează acum motivul ”bră duleț”, frecvent întâ lnit, de obicei redat vertical pe peretele
vasului, alteori orizontal și unind între ei butoni (Fig. 152-3, 5, 7 și Fig. 153-7)
 - tot din linii incizate se realizează motive complicate, în formă de semilună , romburi, etc. (Fig.
152-2, 4, 6, 8, 11)
- uneori, întreaga suprafață a vasului e acoperită cu striuri realizate cu un instrument ascuțit
(Fig. 152-9 și Fig. 153-9, 10)
- de o deosebită ră spâ ndire se bucură linia curbă; aceasta poae fi simplă , unind între ei diverși
butoni (Fig. 153-3), sau încadrată de brâ uri în relief cu alveole
- din linii curbe se realizează benzi fă cute cu un instrument ascuțit sau dințat, de genul unui
pieptene; benzile pot fi simple ori duble și mă rginite de obicei de linii sau de benzi de linii
drepte realizate prin același procedeu (Fig. 154); din benzi de linii incizate se pot realiza benzi
curbe unite între ele prin altele drepte (Fig. 152-8), la care se adaugă uneori și benzi unghiulare
(Fig. 154-6, sus) și chiar patrulatere (Fig. 154-9, jos)
- benzile unghiulare incizate sunt uneori asociate cu motive triunghiulare ștampilate (Fig. 155-
7) și în cazuri rare cu ornamente lustruite (Fig. 155-11)
- trebuie menționate și ornamentele realizate prin zgâ rieri ulterioare arderii, fă cute în timpul
folosirii vasului, cunoscute sub denumirea de graffiti

Fig. 153
 Fig. 154

Ornamente ștampilate

- realizate cu ajutorul unui instrument special construit în negativ, care aplicat pe vasul încă
crud va crea motive în relief, sau adâ ncite în genul unor ștampile; tehnică folosită în special pe
vasele mari, lucrate la roată
- unul dintre motive este rozeta cu 8 brațe, din care se alcă tuiește un șir, mă rginit de obicei cu
benzi de linii drepte incizate; există deasemena șiruri de rozete simple (Fig. 155-4)
- mai este întâ lnită și rozeta simplă , formată doar din 4 brațe în genul unei cruci (Fig. 155-1)
- ornamente de formă triunghiulară , realizate cu un instrument cu vâ rf triunghiular; sunt
redate succesiuni de triunghiuri simple, mai mari sau mai mici (Fig. 152-8, Fig. 155-7), ori șiruri
duble (Fig. 155-6); astfel se realizează și motive unghiulare (Fig. 155-3) sau drepte, de forma
unor bastonașe (Fig. 155-2)
- ornamentarea cu triunghiuri incizate este cunoscută încă din faza precedentă , pe câ nd cea a
ștampilă rii, a ornamentelor complicate, este specifică perioadei clasice și este probabil
influențată de lumea greco-romană
 Fig. 155

Ornamente lustruite

- cunoscută din faza precedentă , tehnica primește o largă dezvoltare, devenind comună
- de cele mai multe ori sunt redate ornamente binecunoscute în faza clasică , realizate prin alte
procedee; metoda lustruirii este probabil înprumutată de la celți ori din lumea greco-romană
- repertoriul este foarte bogat:
 linii drepte, orizontale ori verticale (Fig. 156-3 sus, 4,5 jos),
 linii ondulate (Fig. 156-1 sus), simple sau în alcă tuirea unor benzi (Fig. 156-4-10, sus);
reprezintă transpunerea celor realizate prin incizare; motivul ”în bră duleț”, simplu (Fig.
156-6 sus) sau cu ajutorul liniei ondulate (Fig. 156-2 sus, 7 mijloc);

Fig. 156

 linia frâ ntă , așezată în diferite moduri

 rombul rezultat prin întretă ierea liniilor paralele trase în sensuri diferite; pot fi
uniforme și proporționate (Fig. 157-4) ori neregulate (Fig. 157-7)
 din linii drepte sau ondulate se realizează uneori motive ornamentrale complicate

Fig. 157
Ornamente realizate prin pictură

- se utilizează linii simple sau motive geometrice puțin complicate, cu ajutorul culorii roșu-brun
- cu aceeași culoare sunt realizate benzi de trei linii paralele, cea din mijloc fiind ondulată , ori
frâ ntă unghiular
- la ceramica pictată cu motive zoomorfe ori vegetale, culorile și motivele ornamentale folosite
sunt mai variate

Toarte de vase

- multe dintre ele, pe lâ ngă rolul practic, au și rol decorativ, cum sunt toartele torsionate ale
că nilor de lux, manieră preluată din ceramica grecească
- trebuie amintite și toartele alcătuite din două sau trei vergele cilindrice dar și toartele
prevăzute cu una sau mai multe caneluri

Mărci de olari

- marile ateliere aveau mă rci de olari, caree erau aplicate pe suprafața exterioară a vasului, ori
pe fundul acestuia
- ele pot apă rea sub forma unor semne incizate (Fig. 158), mai rar acestea fiind ștampilate
- în cazul semnelor zgâ riate, acestea au putut fi fă cute ulterior de că tre proprietar

Fig. 158

Reprezentări antropo- și zoomorfe

- au fost descoperite fragmenete de vase cu protome reprezentâ nd capete de cal, deasemena

prezentâ nd ornamente în formă de cap de vultur sau redâ nd o figură umană

Concluzii

- acum este însușită pe deplin tehnica lucră rii la roată , fiind folosite ambele procedee de ardere
- s-au constituit definitiv toate formele proprii și specifice ale ceramicii dacice: ceașca, vasul în
formă de borcan
 - unele forme aparținâ nd categoriilor de lux, care au fost lucrate în faza anterioară cu mâ na,
sunt acum transpuse la roată (fructiera, cana cu o toartă )
- marea majoritate a formelor reprezintă continuarea formelor din faza anterioară
- dacii au preluat de la populațiile cu care au venit în contact în special procedee tehnice de
lucru și mai puțin forme propriu-zise