Bucurestii de Odinioara 1959

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
SFATUL POPULAR. AL CAPITALEI
MUZEUL DE ISTORIE
A OR.AŞULUI BUCUREŞTI
D .
Th)JE
IN
@ililI©m
LUMI NA SAPATU R.I LOR.
ARHEOLOGICE
SUB REDACŢIA
Prof-. I. IONAŞCU
1959
EDI TURA ŞTIINŢIFICĂ
Colectivul de autori:
I. Ionaşcu
Cuvîut înainte
Sebastian Morin1z şi D. V. Rosetti
Cap. I. Din cele mai vechi timpuri şi pînă la formarea bucureştilor
I. Ionaşcu şi Vla<l Zina
Cap. II. Mănăstirea Radu Vodă şi biserica Bucur
Gh. Cantea
arheolog1'ce
Cap . III. Cercetan - V
~
• pe dealul Mihai Vodă ş1 împrejurimi
D. V. Rosetti
Cap. IV. Curtea Veche
Dintr-o greşeală de tipar numele Gh. Cantacuzino, autorul capitolului III „Cercetări
arheologice pe Dealul l"lihai Vodă şi împrejurimi" cu anexe a apărut sub forma
Gh. Cantea. Facem aici cuvenita rectificare şi menţionăm că Gh. Cantacuzino este
şi autorul indicelor acestei lucrări.
Ra-aa orreqaT1m, H1Ill auTopa III l'.laBbI „Apxeo.1or1necKHe pacttomm u ceKTope )l;peuHero
l!OilaCTbIPJI l\foxall: Bo)l;9" C IIpll.'lOiK6HHID[II, IlOllBlfJIOCL r. KaHTII B1J6CTO r. ItaHTaKyBHHO·
).le.tal! Ha)l;.CelKall{YlO rrorrpauKy, OT)Ie•Iaell l(TO r. KaHTaKfBWIO IIBJilleTCII B •ro lKe npem1
an-ropo11 y1ma.1·1·e.1eil: wrnH H naauamill.
Par erreur d'impression le nom de G. Cantacuzino, auteur du chapitre III intitule

„Recherches archeologiques effectuees autour du monastere de Mihai Vodă" a ete
deforme en G. Cantea. Nous faisons la rectification de rigueur et rappelons que G.
Cantacuzino est egalement l'auteur de tout !'Index: du present ouvrage.
@UJJ-înt maiflle
În a doua J°umătate a veacitlui trecut, dup4 24 ianuarie 1859, momentul înfăpt1tirii măre
ţului act al Unirii celor doită -Jm'.ncipate Moldova şi Ţara Romînească, şi mai ales după 1862,
cînd s-a realizat de forţele progresiste statul naţional romîn, iar Bucureştii a1.t devenU Capitala
sa, cîţiva cercetători istorici: D. Berindei (Bucureştii, în „ Revista romînă", I, 1861), D. Pap-
pasoglu (Istoria fondării oraşului Bucureşti, 1891), Gr. G. Tocilescu (Cetatea Bucureştilor şi
cetatea Dîmboviţei. 1898) şi G. I onnescu-Gion (Istoria Bucureştilor, 1899) au încercat, prin
studii restrînse sau lucrări mai largi c1t caracter monografic, să înfăţişeze momente şi aspecte din
trecittul acestui principal oraş al ţării noastre, fitndat în evul mediu, şi anitme în faza de
afirmare a relaţiilor feudale, după închegarea statului feudal de sine stătător Ţara Romînească.
Toţi acei care şi-au propus, în a doua iumătate a sec. XIX, să explice începuturile şi dezvol-
tarea Bucureştilor, au folosit fie izvoare narative, fie documente de cancelarie sau acte cu
caracter furidic, acestea din 'urmă fiind întocmite cu începere abia din J°itmătatea a doua a
veacufoi XV şi referind1t-se la cetatea şi, apoi, la oraşul Bucureşti, fără să poată stabili însă
ce fenomene de viaţă social-economică s-au petrecut pe teritoriitl respectiv în desfăşu,rarea mile-
nară a formaţiunilor istorice anterioare f eitdalismului.
Pentrn ca să poată răspunde la întrebarea dacă şi în ce perioadă de timp au existat aşezări
omeneşti în spaţiul care, în vremea noastră, constituie aria geografică a Capitalei Republicii
Populare Romîne, ar fi trebuit ca ei să apeleze la urmele de cultură materială tăinitite în pămînt,
adică la izvoarele arheologice. Dar stadiul de dezvoltare a arheologiei în veacul trecitt, la noi, n1t
îngăduia acestei importante discipline să-şi afirme rolul de deschizătoare a unor drnmuri noi
în întinsul şi dificilul domeniu al ştiinţei istorice.
Din această pricină, unii cercetători diletanţi, de după anul 1859 (de genul liti Al. Pelimon
şi Gr. Musceleanu) au alunecat pe panta acceptării fără discernămînt critic a unor legende de
tradiţi(', orală cit privire la procesul formări1: cetăţii şi oraşului Bncureşti. Cit despre cele ce s-au
petreC1tt pe aceste loC1tri înainte de prima menţiune documentară a cetăţii Bucureşti, din sep-
tembrie 1459, unii cercetători au lăsat lămitrirea lor pe seama viitorului, alţii au socotit să
prezinte în mod hazardat drept realităţi istorice nişte poveşti.
Utilitatea şi însemnătatea cercetărilor arheologice, în ce priveşte clarificarea şi rezolvarea
problemelor nesoluţionate prin izvoarele istorice scrise, care fie că lipsesc, fie că sînt sărace în
ştiri ori lipsite de claritate, apar C1t atît mai evidente, cit cit pornind de la 23 August 1944,
de cînd, cercetătorii noştri, însuşindu-si din ce în ce mai temeinic şi aplicînd consecvent
concepţia materialistă a istoriei, s-au străduit şi se străduiesc continuu să dea o interpretare
ştiinţifică fenomenelor vieţii sociale.
6 I. I onaşcit
În asemenea condifii nu este fotîmplător faptul că Academia R.P.R. a hotărît, în pri-

mele ltmi ale anului 1953, descMderea primului şantier arheologic organizat din 1-focureşti (fiindcă
în trewtul regim fuseseră explorate sporadic numai periferiile şi împrejitrimile Capitalei), ctt
sarcina de a săpa simultan în trei puncte importante din centrul oraşului: Curtea Veche (Piaţa
de flori), Radtt Vodă şi Mihai Vodă şi a urmări pe lingă descoperirea resturilor de cttltttrâ
materială din orînduirea comnnâ primitive şi perioada pre/ e1ulală, şi cercetarea vestigiilor
din orînduirea feudalâ, dînd1t-se viaţă prin punerea în funcţiune şi a altor şantiere din ţară,
unei arheologii medievale, deoarece ştirile din extrem de puţinele izvoare istorice scrise, interne
şi externe, sînt insu/ iciente pentru reconstituirea .veridică a societăţii de pe teritoriul patriei
noastre, şi în speţă al lfocttreştilor, în veacurile XI - XV I.
În felul acesta, investigaţiile căutau să descifreze (e drept c1t mari di ficttltâţi din cauza
clădirilor existente şi a unei intense răvăşiri succesive de stratitri) trecutul acelei părţi din teri-
toriul oraşului, care constituie nucleul originar, în jttml căruia s-au dezvoltat treptat, drept
consecinţă a creşterii forţelor de proditcţie, mahalalele noi ca nişte cercuri concentrice tot mai
mari, închizînd suprafeţe din ce în ce mai întinse, cu o populaţie mereit în creştere, datorită
printre altele şi unei neîncetate tendinţe a ţăranilor dependenţi de a se sustrage exploatării
/eu.dale, prin aşezarea pe acest teritoriu sau în jnru-i şi integrarea lor în 11wş1a domnească
a oraşului.
*
După prima campanie de săpături din 1953, colectivul de istorici arheologi şi medievişti a
întocmit lucrarea : Bucure 9ti. Rezultatele săpăturilor arheologice ~i ale cercetărilor istorice
din anul 1953, care a văzut lumina tiparului în Editura Academiei R.P.R. în anul 19.54.
În vara anului 1953 s-a întrebuinţat pentru săpături arheologice în Bitcitreşti un număr
de 9022 zile-om, pe cînd în vechiul regim media săpătmilor pe toată ţara era de abia 4000 de
zile-om. Aceste cifre ilitstrează în mod grăitor grija cc o acordă regimul nostru democrat-pop-ular
dezvoltării ştiinţei şi culturii în ţara noastră.
Cercetările arheologice din B,tcureşti ait contin·1tat şi în anii 1954, 1955, 1956 ·şi )957
s·ub îndrumarea şi cit fondi,rile puse la dispoziţia şantt'.erului de către Academia:R.P.R. prin
Institutitl de Arheologie. Rezultatele acestor săpături sînt expuse în rapoarte ample, ce u,rmează a
fi definitivate şi apoi tipărite treptat. Pentru săpăturile din vara anului 1958 s-au alocat
fonduri băneşti importante de către Sfatul Popular al Capitalei, pe lingă contribuţia Institutului
de Arheologie.
Cum pe de o parte editarea rapoartelor de săpături necesită răga.z, iar pe de altă parte rezulta-
tele descoperirilor trebuie a fi aduse cît mai rnrînd cu putinţă la cimoştinţa maselor largi de
cititori, dornici să cunoască trecutul celui mai important oraş al ţării, Sfatul Popitlar al Capi-
talei, prin Secţiunea Culturală, şi-a însuşit propimerea Muzeului de Istorie a oraşuliti Bitcu-
reşti, al cărui director este şi conditcătoritl şantierului arheologic Bucu,reşti, de a se înscrie pre-
vederea bugetară necesară pentru editarea în bitne condiţii tehnice a acestei literări ştiinţifice
de popularizare.
Ea este alcătuită atît pe baza cercetării atente a mărturiilor arheologice, cit şi a documen-
telor caracteristice şi a literaturii istorice relative la Bucureşti, şi în special la sectoarele care
au constituit obiectivul explorărilor arheologice. Dacă pentru epocile anterioare începutului
procesului de cristalizare a relaţiilor feudale, săpăturile arheologice efectitate la Bucureşti
au adus contribuţii bogate la cunoaşterea vieţii omeneşti de pe acest teritoriu, ele sînt încă
destul de sărace~ în rezultate pentru perioada feudalismuliti timpuriu, adică tocmai pentru
timpitl cînd ait început să apară cetatea, tîrgul şi apoi oraşul ( sec. XIV şi prima jumătate
Cuvînt înainte 7
a sec. XV). Deoarece punctele ce aşteaptă a fi cercetate arheologic în anii viitori sînt destttl
de numeroase, este de presupus că rezultatele vor împlini golul de informaţii semnalat.
Prin săpăturile efectuate in ultimul timp s-au descoperit vestigii de cultură materială
noi, care au îmbogăţit colecţiile Muzeului de istorie a oraşului şi ele vor figura în Expoziţia
lui permanentă, a cărei inaugurare de mult aşteptată, în fostul palat Sutu din faţa spita-
lului Colţea, va fi în curînd un fapt împlinit datorită sprijinului neprecupeţit dat de Partid,
de Guvern şi de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.
Lucrarea de faţă cuprinde un bogat material ilustrativ, cu rezumate şi explicaţii largi
în limbile rusă şi franceză, care îi vor înlesni circulaţia şi dincolo de graniţele ţării.
Pentru o lesnicioasă folosire a cărţii s-au alcătuit liste cu explicarea figurilor, planurilor
şi planşelor, o listă bibliografică a lucrărilor mai însemnate, utilizate de colectiv, apoi indici
alfabetici de nume proprii şi de materii.
ln descifrarea legendelor iinor monede, colectivul a avut sprijinul binevoitor al numis-
matului Octav Iliescu, căruia i se aduc mulţumiri. Menţionăm şi contribuţia lui E. Mironescu
la efectuarea unor desene.
Atît lucrarea de faţă, cit şi aceea tipărită de Academia R.P.R în anul 1954, cum şi altele
iniţiate de Muzeu, în curs de elaborare, vor constitui desigur, pentru colectivul ştiinţific al
Muzeului de istorie din Capitală şi pentru cîţiva colaboratori, cercetători ştiinţifici de la alte
Institute, baza de plecare pentru întocmirea unei dezvoltate monografii istorice a Bucureştilor,
pe care acest colectiv şi-a propus s-o alcătuiască în cîteva volume, primul volum (din cele mai
vechi timpuri pînă în anul 1716) urmînd să se tipărească în anul 1959, cînd se împlinesc
500 de ani de cînd pentru întîia oară este menţionat într-un hrisov domnesc (din 20 septembrie
1459) numele cetăţii şi oraşului Bucureşti. Apariţia primului volum din monografia Istoria
Bucureştilor, pînă în toamna anului 1959, va constitui mărturia cea mai vie a preţuirii şi
cinstirii marelui eveniment istoric din viaţa Capitalei patriei noastre.
Un început pe acest drum de preţuire a trecutului oraşului drag al scumpei noastre
patrii îl face prezenta lucrare.
26 noiembrie 1958.
.i
/' t. Străuleşti c,. • o o-~ l/1
,·' z. Bucureştii Noi .o.• o ....
3. Băneasa. L;,Stej ar .o..t.ovi
4. 0.1m.ir oaia o -. ~ 111
s. Herăstrău col/I
EN/1 DOAMNE I
! 6. Herăstrău .Le
! 7, Tei -Pipera 1:, • o o
i
j B. Bordei
! s. Tei A.t.oo+ .... ~v,i
i ,o. Zidurile lntre Viio.t. o-. VI
tt. Funden i LI.
l ! 12. Funden ll Doamn ei o .... vi rzi Iii
\ i 13. fJluleşti Q o+ ... v, Iii
! ·-1 ,~. Crln,qa.şi ... v,
! i ,s. Ciurel "oe .... v, 0 Iii
\ i 16. Milil'ari e ... 111
\
Legenda \ f
! 17. Pandu ri e •
tB. Strand ul libertâ /ti'
\ A• -111 Iii
... Epoca paleolitb1lui mijlociu şi superio r \ j
i ts. Pantel imon li • -
o Cultura Dudeşti ) zo. Pantel imon J. LI.• oo
l!J \ 1 21. Belu .0.400 -vi
" Bolintii:ean~ Epoca neolitică i
••
Giuleşt1 -Boian \ 22. Viicareşti o ....
Gumelnlţa \ __ ,,..j 23. Oudeşl'i o
\
.
0
A
„
„
Glina III
Tei -Bucureşti
. } Epoca bronzului
Prima epocă a fierului - cultura Bordei- Her~str âu
\
\ i
I
z4 Dealul Mihai Vodci cu biseric,1....._
. Mihai Vodil .tt i i;i➔■...,.
Moara Gorgan cu biseric a
\. i
2s.
0 Epoca a doua a fierulu i- cultura Geto-Dacilor ' i 'I/te 6organ 1i11,1 ■
..
+ Epoca de dominare r:omană (sec. I -III e.n.)
Secolele VI-IX Epoca migraţiei popoar elor

Secolul IV }
i
i
z6. Palatul domnes c de pe Dealul
Spirei: A
l
~ j B
V,
Epoca formării poporului romîn (sec. X-XI) . ~--......, ...... _)._
i C
•o Aşezari feudale ce preced oraşul Bucureşti (sec.XII-XIV)
40 . PROGRESUL
o li.
Secolul XV E
li1J XVI F
Iii XVII Feudalismul dezvol tat 6
Iii XVIII H
Biserlca Albă Postâv ;,r/
• " XIX
21.
01i11iii ■
zs. Biserica Srinf1i· Aposto li Iii .i ■
JO. Schitu/ Maicilor 1,1 ■
2s. Biseric a Antim lil ■ 31. Biseric a Spirea
3z. Biseric a Izvoru / .. ■ din Deal .i ■
O 2
t:::== :t::=:= t::::=3 km 40 ➔ -;l,33, (Vidra Q •)
J'I. Biseric a Rad11 - Vodă □ 0c;ii;. ■ Js.
Biserica 8 ucur 121 Iii li ■
36, Strada Aurora ➔ .17. B,:rnrica Oobrvt
eifsa -. 121 Qllil
38. Biseric a Slrbi c;i 1,1 39. Vâcareşf1 A• -
'IO. Progres11I - ,;1. Jtlava • .....
11~. Blănari ~vi~rziwii;i ■ 41 6abrov en, ta!Jli ■
""· Pasiljul rrancez =>vi011 i;im 1/5. Biserlca Curtea Veche
'IG. Str. Soare!u / ---~vio 011.i
oO-=V1 □ 01J.i ■
111 llanu/M anuc O0c;i1.1 ■ 48. P1atildeF/ori: o=vi □ 211i1 ■
1/9. Str. Sepc,1ri -. => VI 0 c;i 1.1 ■ so. Bis. St: Gheorghe Vech:
s,. Str. f'atrra -Sf: Ion Nov ,. □ 111 i;i i;;i ■
-=vi•? □ 121w15;1 ■ sz. Bu,'. Cosbuc =>V10c;i1.1 ■
si 8/s. St' Gheorghe t/011 SI/. Bis. Razvan □ 121 Iii .i ■
o □ 0WliiCI ss. lhs. S(Oum t/ru(Po sfii)
-=lll □ 0liliiii ■
Planul general al săpăt 'lor arheologice de la Bucureşti.

CAPITOLUL I
DIN CELE MAI VECHI TIMPURI

ŞI PÎNĂ LA FORMAREA BUCUREŞTILOR
11făţişarea părnîntului este în continuă schimbare. Ceea ce vedem în jurul
nostru: cîmpii, dealuri, munţi, rîuri şi mări n-au fost întotdeauna aşa cum
ne apar în prezent. Aceeaşi este situaţia cu plantele şi animalele; toate îşi
au istoria lor. Viaţa omului este însă prea scurtă pentru a constata aceste
schimbări. F,le se petrec în perioade de timp foarte mari în raport cu durata
,·ieţii omului. Însăşi întreaga istorie a umanităţii este scurtă faţă de istoria
pămîntului.
~OJ!~~ În perioada terţiară şi la începutul celei cuaternare aspectul geografic al re-
giunilor în care se atlă ţara noastră era mult deosebit faţă de cel actual. La stîrşitul perioadei
terţiare şi începutul cuaternarului, printr-o încreţire a scoarţei părnîntului, a luat naştere lan-
ţul munţilor Carpaţi. Apele lacurilor terţiare care se atlau în aceste locuri se retrag în regi-
uni mai joase. Astfel, ţinutul Olteniei şi Munteniei prin retragerea apelor devine uscat; de
asemenea şi anumite părţi ale Transilvaniei care zăceau sub apă. Prin atari schimbări geo-
logice aspectul geografic general al acestor regiuni începe să se apropie <le cel actual.
În perioada cuaternară, ultima şi cea mai scurtă din istoria pămîntului, are loc extin-
derea gheţarilor. Clima s-a schimbat de mai multe ori, perioadele calde alternînd cu perioa-
dele reci. Gheţarii au cuprins o bună parte din Europa, iar în locurile noastre au acoperit
culmile înalte ale Carpaţilor.
Faptul cel mai important din punct de vedere istoric şi biologic este acela că la începutul
perioadei cuaternare, după o îndelungată evoluţie, apare omul. Viaţa şi activitatea omului
sînt strîns legate de mediul fizic şi biologic înconjurător şi aceasta cu atît mai mult cu cît
tehnica este mai primitivă.
Pentru a urmări istoria oraşului Bucureşti, şi în sens mai larg istoria vieţii omeneşti din
aceste locuri, începînd cu cele mai îndepărtate vremuri, nu este lipsit de interes a cunoaşte
trăsăturile specifice din punct de vedere geografic ale regiunii Bucureşti.
Bucureştii sînt aşezaţi într-o regiune de tranziţie, mărginită de două şesuri, avînd un
caracter de stepă, şi anume Bărăganul spre est-nord-est şi Burnasul spre vest-sud-vest. Această
regiune se prezintă în mod clar ca o unitate geografică distinctă, care constituie o trăsătură
de unire între zona dealurilor şi lunca Dunării. Acest ţinut este străbătut de numeroase rîuri
şi pîrîuri care l-au brăzdat în fîşii înguste orientate de la nord-vest spre sud-est. Datorită
schimbării cursului apelor, regiunea Bucureşti cuprinde cele mai multe albii seci din Romînia.
12 Sebastian Morintz - D. V. Rosetti
Totodată în această regiune s-au format numeroase lacuri şi bălţi. Luncile numeroaselor
ape care au străbătut această cîmpie fac ca ea să fie mult mai accidentată decît stepele vecine
şi să-şi piardă aproape caracterul de stepă. Vegetaţia arborescentă a înaintat de-a lungul
luncilor cuprinzînd şi şesul înconjurător. Această zonă a fost ţinutul cel mai bogat în păduri
din întreaga Cîmpie Romînă. Corespunzător acestei situaţii, şi fauna este aci mai bogată,
ceea ce explică faptul că în aceste locuri oamenii s-au aşezat încă din timpuri străvechi,
în mai mare măsură decît în regiunile înconjurătoare. Dovadă a existenţei pădurilor în
aceste locuri, cu mult~ mii de ani în urmă, este stratul de sol brun roşcat care provine dintr-un
loess transformat ca urmare a existenţei unor păduri întinse, sol ce se deosebeşte clar de
acela din stepa Bărăganului şi Burnasului. Masivele păduroase din această regiune alcătuiau
o zonă greu de străbătut din direcţia est-vest şi invers. În acelaşi timp, această zonă con-
stituia o punte între codrii din Carpaţi şi cei din Balcani, circulaţia fiind favorizată de
cursurile rîurilor şi de luncile acestora.
În lumina acestor constatări se poate lesne înţelege de ce în regiunea Bucureşti au existat
dese aşezări omeneşti din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre, pe cînd în restul
Cîmpiei Romîne aşezările sînt mai rare şi pot fi urmărite în special pe terasele din marginea
luncilor Dunării şi ale afluenţ.ilor săi.
EPOCA PIETREI
Istoria grupurilor omeneşti care au trăit pe locurile pe care se află astăzi oraşul Bucureşti,
capitala ţării noastre, coboară înapoi în negura vremii cu mai multe zeci şi chiar sute de mii
de ani. Urmele modeste ale existenţei şi activităţii omului zac ascunse în pămînt ca într-o
vastă arhivă. Activitatea neobosită a omului de ştiinţă şi pasiunea sa pentru adevăr a desci-
frat graiul pietrelor, deoarece ştirile scrise lipsesc cu desăvîrşire. Dar „cînd scrierile lipsesc,
pietrele vorbesc" a spus cu mult adevăr un arheolog francez. Într-adevăr, ,,arhiva" se
deschide şi povesteşte celor de astăzi despre o viaţă multimilenară, o viaţă de eforturi şi
frămîntări care stă la baza dezvoltării întregii omeniri.
EPOCA PALEOLITICĂ
!Epoca veche a pietrei)
Prima şi cea mai lungă epocă din istoria omenirii este epoca paleolitică, care aproape
coincide ca timp cu perioada cuaternară. Din acest motiv, ea este numită şi perioada
omului (antropogen).
În cursul epocii paleolitice clima s-a schimbat de mai multe ori. Aceste variaţiuni cli-
matice sînt documentate prin descoperirea resturilor fosile ale unor animale. Asemenea
resturi s-au găsit şi la Bucureşti. În perioade cu climă caldă au trăit : elephas meridionalis,
elephas antiquus, rhinoceros merki; în perioade cu climă rece: mamutul (elephas primigenius)
cu păr lung şi rinocerul siberian acoperit cu blană (rhinoceros tichorinus). Pe lingă acestea
s-au mai găsit şi resturile unor animale, care rezistau atît în perioadele reci cit şi în cele calde :
cervus megaceros, bos priscus, bourul (bos primigenius), lupul (canis lupus) etc.
Schimbările climatice au constituit în activitatea omenească un stimulent, un factor
de seamă pentru dezvoltarea psiho-fizică a omului. Slab în faţa naturii plină de primejdii
şi de necunoscut, dispunînd de posibilităţi cu totul primitive pentru procurarea celor nece-
sare traiului, omul îşi croieşte încet, dar dîrz, drumul spre o viaţă mai bună. Pus în situaţii
Din cele mai vechi timpuri şi pînă la formarea Bucureştilor 13
dificile în lupta pentm existenţă el trebuie să se adapteze sau să piară. El şi-a procurat îmbră
cămintea din pielea animalelor vînate, a început să deprindă folosirea focului, şi-a perfec-
ţionat uneltele pentru a obţine o hrană tot mai complexă.
Pe baza evoluţiei uneltelor, în epoca paleolitică distingem trei faze : paleoliticul

inferior, mijlociu şi superior.
În paleoliticul inferior omul se desprinde de animalitate. Este faza îu care se
face trecerea de la maimuţă la om, fază documentată prin resturi de schelete ale unor
tipuri de maimuţă-om (pithecanthropus, sinanthropus, homo Heidelbergensis). Ceea ce
caracterizează începuturile omului este crearea uneltelor şi munca, care, aşa după cum
a arătat Engels, au transformat maimuţa în om. Paleoliticul inferior constituie copilăria
neamului omenesc. Cînd clima era caldă, oamenii trăiau în copaci, se hrăneau cu fructe şi
rădăcini, iar ulterior cu ajutorul vînătoarei, au trecut la hrănirea cu carne. Dacă descope-
rirea de oseminte omeueşti din această vreme este foarte dificilă, existenţa omului este
dovedită prin urmele acti,·ităţii sale: uneltele.
Pe teritoriul ţării noastre urmele din paleoliticul inferior sînt foarte rare şi probabil
nu chiar de la începutul acestei faze. Faptul că resturile din paleoliticul inferior şi chiar
din paleoliticul mijlociu se găsesc atît de greu se explică prin aceea că aceste urme omeneşti,
a căror vechime se măsoară cu zeci şi sute de mii de ani, se găsesc în straturile cuaternare la
o adîncime de mai mulţi metri. Astfel, în Cîmpia Romînă resturile din paleoliticul inferior
~i mijlociu datînd după retragerea apelor lacului terţiar, cînd ţinutul Munteniei era brăzdat
de numeroase rîuri, al căror curs variabil a format stratul de nisipuri şi pietrişuri pe care îl
întîlnim aproape pretutindeni la Bucureşti şi în apropierea sa, sînt întotdeauna acoperite de
stratul de loess. Materialele din paleoliticul inferior şi mijlociu se găsesc, cu multă străda
nie, în special în marginea terasei rîurilor la o adîncime apreciabilă.
La marginea Bucureştilor, într-o carieră de pietriş de pe malul drept al Colentinei, în
dreptul satului Pantelimon, s-a găsit o aşchie de cremene obţinută prin ciocnire. Altă piesă
găsită tot la Bucureşti este un nucleu, adică un bulgăre, de cremene, din care prin lovituri
se desprindeau aşchii tăioase. Deşi foarte tocite de v1eme, se pot constata la ambele
obiecte forme obişnuite în paleoliticul inferior (în tehnica aşa-numită dactoniană).
În paleoliticul mijlociu clima devine mai rece. Condiţiile de viaţă se schimbă. Omul se
adaptează treptat noilor condiţii : se îmbracă cu pieile animalelor vînate, foloseşte focul, se
instalează în peşteri, acolo unde acestea există. Clima fiind rece, omul nu mai poate trăi
numai din cules. Începe să vîneze pe scară tot mai mare mamutul (elephas primigenius) şi
rinocerul cu blană (rhinoceros tichorinus). În această vreme se constată un însemnat progres
în evoluţia fizică a omului. Stadiul tipului de maimuţă-om a fost depăşit. În această vreme
trăieşte tipul omului de Neanderthal (homo primigenius). Un progres paralel se constată şi
în aspectul uneltelor.
Descoperirile din paleoliticul mijlociu făcute la Bucureşti sînt mai numeroase. Astfel
într-o carieră de nisip din marginea de răsărit a Bucureştilor, pe malul drept al Colentinei,
în partea de nord a ruinelor ce se păstrează în capătul străzii „Ziduri între vii" şi în apropierea
mlaştinei alcătuite în acest loc de apele Colentinei, s-au găsit unelte de cremene şi numeroase
rămăşiţe de cerbi şi elefanţi. Printre uneltele de cremene se remarcă o aşchie tăioasă (în tehnică
levalloasiană, planşa I, 1) şi un răzuitor (în tehnica musteriană, planşa I, 2). În ·nisipul
provenit din cariera de la Herăstrău s-a găsit un vîrf de mină (musterian, planşa I, 3). Faptul
că în această carieră s-au găsit oase de mamut (elephas primigenius) dovedeşte că unealta
datează dintr-o perioadă cu climă rece. Alte descoperiri din aceeaşi vreme s-au mai făcut la
Bucureştii-Noi unde, pe lîngă un obiect de cremene, s-a găsit şi un fragment de os avînd urme
clare de la un obiect tăios (în paleoliticul mijlociu începe şi prelucrarea osului) ; la Arhivele
Statului (dealul Mihai Vodă) şi pe dealul bisericii Radu Vodă s-au găsit de asemenea urme
din această vreme.
în paleoliticul superior clima se menţine rece. Omul atinge un stadiu superior de dez,·ol-
tare : e homo sapiens asemănător omului actual. Ocupaţia principală în această vreme e
vînătoarea, favorizată de inventarea arcului şi a săgeţii. Tehnica cioplirii silexului (creme-
nea) se perfecţionează. Uneltele sînt mai numeroase şi sînt lucrate cu deosebită pri-
cepere. În paleoliticul superior sînt fo-
losite şi unele obiecte de os ca : vîrfuri
de săgeţi, netezitoare şi străpungăt0are.
Apar obiecte de podoabă şi primele
manifestări de artă. Descoperirile datînd
·;t1 din această vreme sînt destul de nume-

-~~-·: roase în ţara noastră. La Bucureşti s-a
. ~)~1: găsit la Arhivele Statului (dealul Mihai
"\; Vodă) un răzuitor confecţionat dintr-o
l/ lamă frumoasă, unealtă caracteristică
paleoliticului superior (fig. 1).
~
,;.
HPOCA NBOLITIC.l.
(Epoca nouii a pi,-1.n·i)
După retragerea ultimului gheţar

Filf. J. - Răzuitor clima se încălzeşte treptat. Corespunză
ele cremene uin paleoliticul superior.
tor climei se schimbă flora şi fauna,
apropiindu-se de cea actuală. Cu sfîrşitul cuaternarului începe perioada actuală, holocenul.
Schimbările survenite în tehnica confecţionării uneltelor de producţie au fost fa-
vorizate de noile condiţii naturale. Grupurile de oameni devin treptat mai stabile, mai
legate de pămînt, fapt care se explică prin noile ocupaţii. În această fază de dezvoltare a
culturii materiale omul încetează de a mai fi un simplu „parazit" al naturii, care se mulţumea
în epoca paleolitică cu ceea ce putea smulge naturii, prin cules şi vînătoare, ca şi în perioada
de tranziţie dintre paleolitic şi neolitic, epocă denumită mezolitic, care încă nu a fost precis
stabilită în regiunea Bucureştilor. În epoca neolitică omul devine producător în adevăratul
înţeles al cuvîntului. Uneltele cioplite din cremene se menţin şi în epoca neolitică, dar apar
uneltele de piatră şlefuite, începe cultivarea primitivă a plantelor agricole şi creşterea primitivă
a animalelor, activităţi noi ce caracterizează epoca neolitică.
Regiunea Bucureşti cu trăsăturile sale specifice, pe care am avut prilejul să le arătăm
mai sus, a favorizat o viaţă neolitică extrem de înfloritoare. Aşezările omeneşti au fost aici
foarte numeroase. Amintim însă numai de cele cercetate în Bucureşti şi în apropierea sa.
Cea mai veche aşezare din epoca neolitică, cunoscută pînă acum în această regiune, este
aceea descoperită în partea de sud-est a oraşului, pe marginea terasei rîului Dîmboviţa,
pe locul numit „Malul Roşu" (Dudeşti). Săpăturile arheologice făcute în acest loc în anii
1954 şi 1956 au dat la lumină numeroase materiale, care ilustrează moclnl de viaţă de la
începutul epocii neolitice.
Aşezarea a folosit un teren neted care nu arată nici o urmă ele fortificaţie. J,ocninţele
aveau aspectul unor colibe uşor adîncite în pămînt. Una din acestea, de formă ovală, avea
dimensiunile de 3 :< 1,50 m fiind adîncită în pămînt 0,40 111: Pe fundul ei s-au găsit resturile
--------------
unei vetre de foc precum şi aşchii mici de cremene, ca şi numeroase fragmente de vase. În
cuprinsul aşezării, care nu avea o margine precisă, locuinţele erau distanţate. Uneltele erau
lucrate din cremene, tuf vulcanic şi mai rar din rocă dură vulcanică. Tot din cremene sînt
răzuitoarele şi lamele de mici dimensiuni, găsite aici. Din tuf vulcanic se făceau
topoare în formă de dălţi. În săpături s-au mai găsit cîteva fragmente de rîşniţe
confecţionate din gresie. În afară de unelte s-a găsit o cantitate apreciabilă de frag-
mente de vase. Unele vase au fost lucrate din lut amestecat cu pleavă. Ele au forma
de borcane. Există şi vase mai mici, lucrate dintr-o pastă mai fină. Suprafaţa vaselor
lucrate cu pleavă a fost ornamentată cu şiruri de adîncituri sau cu linii incizate în
formă de meandre sau spirale; vasele mici lucrate din pastă fină sînt ornamentate cu pliseuri
paralele grupate în fîşii.
Ţinînd seama pe de o parte de faptul că în aşezare s-au găsit rîşniţe de piatră, iar pe
de alta că vasele erau lucrate cu pleavă de cereale, se poate trage concluzia că locuitorii
aşezării de la Dudeşti se ocupau cu cultivarea primitivă a plantelor. Descoperirea cîtorva
măsele de bovine şi de porcine ne arată că oamenii creşteau animale domestice.
Dintr-o etapă mai nouă a neoliticului din această regiune cunoaştem cultura numită
de tip Bolintineanu, deoarece înfăţişează un aspect cunoscut pentru prima dată în descope-
ririle făcute în apropiere de halta Bolintineanu, la marginea lacului Tei. O aşezare aparţinînd
aceleiaşi culturi este cunoscută în apropierea satului Căţelu.
Aşezările erau situate pe marginea teraselor în apropierea unei ape. Locuitorii acestor
aşezări trăiau în bordeie săpate în pămînt. Astfel în privinţa aşezărilor şi locuinţelor, creatorii
culturii de tip Bolintineanu se asemănau cu aceia mai vechi care au locuit la Dudeşti. Foloseau
de asemenea unelte de piatră şlefuită şi de cremene cioplită. Ocupaţiile de bază erau cultivarea
primitivă a plantelor, creşterea vitelor şi desigur, acolo unde mediul permitea, vînatul şi
pescuitul. În ceea ce priveşte ceramica se constată un însemnat progres faţă de aceea cunoscută
la Dudeşti. Astfel s-au găsit pe de o parte fragmente de vase făcute din lut amestecat cu
pleavă, avînd suprafaţa ornamentată cu motive săpate în pereţii umezi ai vasului înainte de
ardere (pl. II), iar pe de altă parte pahare sau cupe din pastă fină, care în urma arderii au
căpătat o culoare neagră sau cenuşie. Suprafaţa acestor vase a fost ornamentată cu caneluri
fine lucrate cu multă măiestrie, avînd aspectul unor valuri paralele. Marginea vaselor poartă
adesea crestături fine. În aşezarea de la Căţelu s-a găsit un fragment de figurină, din lut ars,
reprezentînd o figură femeiască. Ornamentele care împodobesc figurina arată probabil
îmbrăcămintea vremii.
Din cultura de tip Bolintineanu se naşte aceea cunoscută sub denumirea de cultura de
tip Boian, numită astfel deoarece a fost cunoscută pentru prima dată în aşezarea situată pe
o insulă a lacului Boian, între Olteniţa şi Călăraşi. Această cultură prezintă în evoluţia sa
mai multe aspecte, dintre care cel mai vechi a fost cunoscut în săpăturile făcute în 1953 la
Giuleşti, la marginea de nord-vest a oraşului Bucureşti. Locuitorii vechii aşezări situate pe
terasa joasă din stînga Dîmboviţei locuiau în bordeie ca şi în aşezările neolitice din perioadele
mai vechi. Gropile bordeielor aveau forma ovală, cu dimensiunile aproximativ de 3,30 X ~m
şi adîncimea de 1 m. Pe lîngă acest tip de locuinţă, în aşezarea de la Giuleşti s-au găsit şi
resturile unei locuinţe de suprafaţă. Din fragmentele pereţilor arşi şi prăbuşiţi se poate de-
duce că locuinţa a fost construită din pari bătuţi în pămînt pe care s-au împletit apoi nuiele.
Acest schelet lemnos a fost acoperit cu lut amestecat cu paie. Suprafaţa pereţilor, frumos
netezită, a fost spoită cu o culoare galbenă. În aşezarea neolitică de la Giuleşti s-au găsit
numeroase unelte : lame, răzuitoare şi rîcîitoare de cremene, precum şi topoare şi rîşniţe
de piatră. Ceramica prezintă forme noi : borcane, tăvi, vase cu picior, pahare şi cupe. Orna-
mentele vaselor sînt variate (pl. III). Pe pereţii umezi ai vaselor, înainte de ardere, au fost
săpate diferite motive, umplute apoi cu o substanţă albă, care pe fondul negru sau cenuşiu
al vasului mărea efectul ornamental. Acest mod de împodobire a vaselor este caracteristic
întregii culturi Boian.
Perioada de maximă înflorire a culturii Boian este documentată în preajma Bucureştilor
în aşezările de la Vidra şi Glina. Atît la Vidra cît şi la Glina, cel mai vechi strat de cultură
aparţine unei faze mai înaintate a culturii Boian (straturile de deasupra datînd din perioade
mai noi aparţinînd culturii Gumelniţa). Aşezările din această fază diferă de cele din vremurile
anterioare prin faptul că sînt alese cu grijă pe locurile mai ridicate şi uşor de apărat, pe insule
sau popine.
Locuinţele sînt mai dese, dat fiind spaţiul limitat al aşezării. În locul vechilor bordeie
sau colibe-, locuinţele din această vreme sînt construite la suprafaţa solului, au adesea forma
pătrată cu pereţii groşi bine lucraţi şi sînt destul de spaţioase. Aceleaşi progrese se constată
şi în confecţionarea uneltelor. Topoarele de piatră sînt lucrate cu dexteritate din roci vulcanice
foarte dure, avînd uneori chiar gaură pentru înmănuşare. În aşezările din această vreme
de la Vidra şi de la Glina s-au găsit fusaiole (prisnele pentru fusul de tors) şi greutăţi de lut
ars, folosite la războiul de ţesut sau la plasa de pescuit.
În domeniul olăriei se remarcă o perfecţionare şi o înmulţire a formelor de vase. Ornamen-
tarea constituie o adevărată artă. Tehnica ornamentării e aceeaşi pe care am întîlnit-o şi la
Giuleşti.
Motivele însă sînt mai variate, iar execuţia superioară din punct de vedere tehnic, faţă
de faza mai veche (planşele IV, V, VI).
A doua parte a epocii neolitice, care se plasează în timp aproximativ între 2500 şi 1800
î.e.n., ilustrează progrese lente dar evidente în toate ramurile de activitate omenească. În
această perioadă se dezvoltă pe locurile de a căror istorie ne ocupăm cultura numită de tip
Gumelniţa, întrucît a fost cunoscută pentru prima dată în aşezarea de pe dealul cu acelaşi
nume situat nu departe de Olteniţa rurală. Cultura de tip Gumelniţa evoluează din cultura
Boian. Aşezările din această vreme se întîlnesc pe locuri bine alese, avînd în vedere posibi-
lităţile de apărare. Ele sînt situate pe boturi de dealuri. Alteori aşezările se prezintă sub
forma unor movile, aşa -numitele tell-uri. Stabilite pe aceste ridicături naturale ferite de
inundaţii şi uşor de apărat, oamenii au contribuit la înălţarea lor prin resturile de gospo-
dărie depuse şi stratificate în decurs de sute de ani.
În numeroase cazuri, aşezările culturii Gumelniţa folosesc aceleaşi locuri care au servit
de aşezare şi purtătorilor culturii Boian din fazele mai noi. Această situaţie o întîlnim la
Glina şi la Vidra (pl. VII), unde al doilea strat de cultură, adică acela care suprapune stratul
Boian, aparţine culturii Gumelniţa. Prin aceste situaţii stratigrafice s-a putut preciza şi
raportul în timp între culturile Boian şi Gumelniţa în sensul că cultura Boian este mai veche.
În general stratul de cultură Gumelniţa este mai gros decît acela al culturilor neolitice mai
vechi de care am vorbit. Această realitate se explică prin faptul că, în a doua parte a epocii
neolitice, colectivităţile omeneşti au mai multă stabilitate, datorită creşterii posibilităţilor
de producere a celor necesare existenţei prin perfecţionarea uneltelor.
Locuinţele vremii sînt mai confortabile, au de obicei forma pătrată, cu una sau chiar
două camere. Erau lucrate solid din pari bătuţi în pămînt, uniţi printr-o împletitură de
nuiele. care se îmbrăca cu lut. Sînt şi cazuri, ca de exemplu în aşezarea de la Jilava,
unde pereţii caselor au fost făcuţi din turte de pămînt folosite drept cărămizi. Acoperişul în
dublă pantă era făcut după toate probabilităţile din crăci şi paie sau trestie. Resturile de
locuinţe descoperite în săpături dau în felul acesta posibilitatea de a se cunoaşte cu oarecare
aproximaţie aspectul unei locuinţe din vremea culturii Gumelniţa. Foarte importante în
această privinţă sînt miniaturile de case făcute din lut ars, descoperite în aşezările epocii
respective, care ne dau imaginea unei case.
În casele gumelniţene, (care de cele mai multe ori au fost mistuite de incendiu) se
găsesc vatra, uneori o laviţă de pămînt bătută în interiorul unei îngrădituri de nuiele, pre-
cum şi numeroase lucruri din gospodărie în cazurile în care datorită incendiului casele au
fost părăsite în grabă înainte ca locuitorii să-şi fi putut salva avutul.
Materialele găsite în aşezările culturii de tip Gumelniţa ne ajută, tprin bogăţia şi varie-
tatea lor, să înţelegem modul de viaţă al oamenilor care au creat aceste lucruri (pi.VIII, IX,
X, XI, XII).
În domeniul cultivării primitive a plantelor se remarcă un însemnat progres. În săpături
s-au găsit săpăligi lucrate din corn de cerb perforate pentru a putea fi fixate la un miner,
unealtă ce folosea la săpatul pămîntului, ca şi boabe de griu şi mei carbonizate şi numeroase
rîşniţe de piatră.
Creşterea animalelor este documentată prin numeroase oase de animale, care ne arată
în mod clar că locuitorii aşezărilor gumelniţene creşteau pe lingă casă boul, oaia, capra,
porcul şi cîinele, animal îmblînzit încă de la începutul epocii neolitice.
Uneltele de piatră se lucrau cu multă îndemînare. Pe lîngă topoarele în formă de daltă
(pl. IX, 5-9, 11, 12) s-au găsit topoare de piatră perforate spre a fi fixate la o coadă de lemn
(pl. IX, 10, 13). Din cremene se lucrau cuţite (pi.IX, 4), răzuitoare, topoare şi vîrfuri de săgeţi
(pl. IX, 1-3). Din os erau lucrate sule (pl. XII, 2-6), pumnale, undiţe şi harpune; acestea
din urmă serveau la pescuit fiind cunoscute încă din epoca paleolitică. Frecvenţa undiţei, a
harpunei, a greutăţilor de lut ars pentru plasa de pescuit, precum şi descoperirea de oase de
peşti, în special vertebre, sînt dovezi că pescuitul constituia una din resursele existenţei omului.
Cercetările arheologice dovedesc că în această vreme era cunoscut meşteşugul torsului
şi al ţesutului. S-au găsit fusaiole, rotiţe de lut ars, găurite la mijloc, piese care constituie
un element component al fusului de tors, precum şi greutăţi tot din lut ars, care serveau
la întinsul firelor războiului de ţesut. Războiul primitiv de ţesut avea poziţia verticală.
Firele întinse cu greutăţi constituiau urzeala pînzei.
Creatorii culturii Gumelniţa au cunoscut prelucrarea metalelor. Dacă în vremea culturii
Boian obiectele de aramă şi de aur sînt extrem de rare, şi anume numai în aşezările de la
sfîrşitul acestei culturi, în aşezările culturii Gumelniţa obiectele de aramă şi de aur devin
mai numeroase (pl. XII, 1, 7,14,17). Astfel, în aşezarea de la Vidra s-au găsit sule de aramă cu
miner de os de pasăre, mai multe unelte de uz casnic şi un topor de luptă (pi.XII, 14).
Uneori se găsesc chiar tiparele în care s-au turnat aceste obiecte. Aceasta nu exclude posi-
bilitatea ca asemenea obiecte să fi ajuns în locurile noastre şi pe calea schimburilor.
Desigur că au existat între creatorii culturii Gumelniţa din diferite regiuni asemenea
relaţii paşnice sub forma relaţiilor de schimb, fapt care a contribuit şi la uniformizarea acestei
culturi, pe care o întîlnim cu mici deosebiri regionale între munţii Carpaţi, către nord, şi
pînă în valea fluviului Mariţa către sud, de la ţărmul Mării Negre, către est, şi pînă în valea
rîurilor Iantra şi. Olt, către vest.
Apariţia uneltelor de metal, începînd cu cele de aramă, constituie un fapt de cea mai mare
însemnătate în istoria culturii materiale. Progresul treptat al metalurgiei va pune la dispozitia
omului unelte prin care el va deveni un adevărat stăpîn al naturii. Descoperirea uneltelor
de aramă datînd din a doua parte a epocii neolitice, cînd în regiunea de care ne ocupăm se
dezvoltă cultura Gumelniţa, a făcut ca această perioadă să fie numită eneolitică sau chalcoli-
tică (epoca aramei).
2 - Bucureştii de odinioară
i8 Sebastian Morintz - D. V. Rosetti
Totuşi, cele cîteva unelte de aramă apărute în cultura materială din a doua parte a
epocii neolitice nu reuşesc să modifice trăsăturile caracteristice ale epocii neolitice, care
pînă la sfîrşitul ei (la 1800 î.e.n.) rămîne o epocă în care majoritatea covîrşitoare a uneltelor
sînt de piatră.
Ceramica culturii Gumelniţa, foarte asemănătoare pe întreg spaţiul menţionat mai sus,
prezintă forme foarte variate (pl. VIII). Sînt pe de o parte vase mari în care se păstrau
proviziile şi vase de dimensiuni mai mici pentru diversele trebuinţe ale gospodăriei. În exe-
cutarea lor meşterii au fost preocupaţi pe lingă latura practică şi de cea estetică. Astfel s-au
găsit în aşezările vremii vase pictate cu vopsea roşie sau grafit. Remarcăm că progresul
în meşteşugul ceramicii se manifestă în cultura Gumelniţa mai mult în partea tehnică (mate-
rialul este ales cu mai multă grijă, arderea mai puternică), decît în aceea decorativă, unde
există destulă eleganţă, dar şi mai multă simplitate ca în ceramica culturii anterioare (Boian).
Gîndirea omului din epoca preistorică, precum şi preocupările sale de ordin spiritual
constituie unul din cele mai grele domenii de cercetare. Nici o frîntură de idee sau de raţio
nament nu s-a păstrat pe cale directă, prin scris, deoarece omul din acele vremi nu ajunsese
să cunoască acest minunat mijloc de transmitere şi păstrare a ideilor. Cu ajutorul rămăşiţelor
materiale. pe care le găsim în pămînt, încercăm să reconstituim întreaga activitate a omului
primitiv. Un ajutor important în această direcţie sînt figurinele de lut ars (pl. X, 7-9;
pl. XI) şi de os (pl. X, 1-6). În aşezările culturilor de tip Gumelniţa, pe lingă o serie de
figurine făcute din lut ars, care redau forme de animale, s-au găsit numeroase figurine de lut
ars sau de os, reprezentînd o schematizare a corpului feminin. Cele de lut sînt decorate cu
diferite motive : meandre, spirale etc. - adeseori incrustate cu vopsea albă sau roşie. Se poate
socoti că aceste podoabe reprezintă veşmintele vremii. Este semnificativ faptul că figurinele
în marea lor majoritate sau aproape exclusiv, reprezintă femeea şi nu bărbatul. Este vorba
probabil de o divinitate feminină, care veghează asupra rodniciei pămîntului şi în general
a bunei stări.
Morminte ale purtătorilor culturii Gumelniţa s-au găsit foarte puţine pînă în prezent.
Se ştie că morţii se îngropau în poziţie chircită.
Către sfîrşitul culturii Gumelniţa (cam pe la 1800 î.e.n.) se constată unele schimbări
în toate aspectele culturii materiale.
Schimbările se vor accentua tot mai mult şi vor determina tranziţia către epoca bron-
zului. Aceste transformări stau în legătură cu pătrunderea triburilor de păstori nomazi
care veneau dinspre răsărit. Prezenţa lor e atestată în regiunile noastre de caracteristicile
morminte cu ocru, care aparţin acestei culturi.
EPOCA BRONZULUI
În procesul continuu de dezvoltare a societăţii, munca a stimulat gîndirea omului care a

născocit, datorită cunoştinţelor dobîndite în lupta cu natura şi ca urmare a perfecţionărilor
ur.eltelor transmise din generaţie în generaţie, mijloace noi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
lucru şi de trai. Astfel, la sfîrşitul mileniului III î.e.n., după folosirea aramei în a doua parte a
neoliticului, omul născoceşte bronzul, prin alierea cuprului cu cositorul. Noul metal îi folo-
seşte pentru confecţionarea unor unelte de producţie şi arme mai bune, mai trainice. O
dată cu metalurgia bronzului începe o eră nouă, care va dăinui aproape 1000 de ani.
Printre culturile materiale care înregistrează începutul epocii bronzului pe teritoriul
patriei noastre, găsim la Bucureşti şi în regiune, cultura materială de tip Glina III. Ea a
Din cele mai vechi timpuri şi pînă la f armarea Bucureştilor 19
fost astfel denumită după localitatea unde s-a făcut mai întîi descoperirea şi după stratul
de cultură în care a fost găsită, în aşezarea gentilică de la Glina, lingă Bobeşti-Bălăceanca,
în marginea de sud a Bucureştilor. Săpăturile arheologice au stabilit acolo ordinea suc-
cesivă a trei culturi materiale deosebite, Stratul cel mai vechi, Glina I, conţinea
elemente care aparţin culturii neolitice de tip Boian. Stratul următor, Glina II,
conţinea resturile culturii materiale neolitice tîrzii de tip Gumelniţa şi în sfîrşit stra-
tul superior era alcătuit din resturile culturii materiale care a fost denumită Glina
III. Purtătorii acestei culturi s-au aşezat acolo direct
peste rămăşiţele culturii precedente, a cărei aşezare
a fost distrusă de un incendiu. Într-o locuinţă de tip
Glina III din aşezarea de la Popeşti-Leordeni, unde
nu avem altă cultură mai veche, s-a găsit şi un vas
aparţinînd culturii Gumelniţa. Aceasta dovedeşte o
contemporaneitate parţială între ambele culturi (fig. 2).
Cultura Glina III se suprapune pe alocuri, în
Cîmpia Munteană, culturii Gumelniţa, cum suprapune
la nord de Carpaţi o altă cultură materială contempo-
rană şi înrudită cu cultura Gumelniţa, cultura ceramicii
pictate de tip Ariuşd. Suprapunerea este directă şi
semnificativ este faptul că aşezările culturii tip
Gumelniţa şi aşezările culturii ceramicii pictate au
fost complet distruse de incendii.
Cultura corespunzătoare fazei Glina III din Cîmpia Fig. 2. -Vas de tip Gumelniţa, găsit într-o
Munteană a fost denumită dincolo de munţi cultura locuinţă aparţinînd culturii Glina III
Schneckenberg (Dealul Melcilor), după numele locali- de la Popeşti-Leordeni.
tăţii din preajma Oraşului Stalin. Prin faptul că nu
se deosebeşte una de alta, cultura a căpătat denumirea convenţională de Glina III-
Schneckenberg.
Purtătorii acestei culturi materiale apar la noi pe la începutul celui de-al II-lea mileniu
î.e.n. Originea acestei culturi nu este încă bine cunoscută. Ea pare a fi o sinteză care provine
din îmbinarea vechiului fond autohton neolitic cu elemente noi aduse dinspre răsărit, bună
oară „cultura paharelor în formă de pîlnie". Acest proces de formare pare a nu fi străin şi
de o altă cultură, cu o mai veche dăinuire, pe care o regăsim în preajma Bucureştilor (la
Gurbăneşti şi la Ploeşti-Triaj) şi se întinde pînă dincolo de Olt: anume aceea a cera-
micii ornamentate prin întipăriri cu ajutorul sfoarei şi a mormintelor cu ocru roşu (a fost
denumită aşa după obiceiul ce îl aveau purtătorii acestei culturi de a presăra morţii cu
pămînţel roşu). Prezenţa purtătorilor acestei culturi dovedeşte contactul dintre triburile de
păstori cu triburile noastre autohtone agricole sedentare, contribuind aici la schimbarea
modului de viaţă, marcînd probabil trecerea de la formele vechi ale matriarhatului la
patriarhat. Sînt triburi de păstori venind din răsărit, cu care autohtonii au strînse legături
pe la nordul Mării Negre şi pînă în Cubau. Aceşti păstori au emigrat, datorită faptului că
acolo creşterea vitelor ajunsese la un nivel relativ înalt, ceea ce a creat posibilităţi atît pentru
acumularea prisosurilor de producţie cît şi pentru extinderea terenului de păşune folosit în
comun, în cadrul producţiei colective. Aceşti păstori vor fi pătruns în Bărăgan şi datorită
faptului că dealurile subcarpatice, ca şi înălţimile din preajma rîurilor principale şi ostroa-
vele din bălţi şi mlaştini erau locuite de purtătorii culturilor neo şi eneolitice autohtone,
ale căror preocupări agricole le dădeau şi putinţa unor schimburi intertribale,
. "'\,~~:-._'('
I
-k--- - o-oSf- - -+
f.., ·1
--...,-_,-,--_..,......,,_,. \ I<,.
.•f
,·
...._~~~~I
- . ---
1 __..............
?
Fig. 3. - Cultura Glina III: obiecte de cult, topoare şi figurine, miuiaturi de lut.
Mişcările de triburi şi relaţiile de schimb au introdus şi generalizat treptat uneltele

de bronz. Cultura Glina III-Schneckenberg aduce pentru prima oară folosinţa bronzului
pe meleagurile noastre, şi totodată modificări puternice în structura culturilor locale.
Ceramica caracteristică a acestei culturi este în
genere sobră, din pastă grosolană şi conţine impu-
rităţi : fragmente de scoici, nisip, pietriş. Ea poartă
uneori, sub buza vasului, un şir de butoni obţinuţi
prin împingerea pastei dinăuntru în afară, mai rar
din afară înăuntru (pl. XIII, 1-2, 4). Uneori apar
şi vase cu gîtul în formă de pîlnie. Se cunoaşte
şi o ceramică de factură mai fină, lustruită, de
culoare neagră, cenuşie sau galbenă portocalie. Or-
namentele incizate sînt rare şi apar în genere într-o
fază mai tîrzie ca şi ornamentele excizate (pl. XIV, Fig. 4. - Figurină zoomorfă.
1-2), sau întipărite cu ajutorul unui instrument găsită pe dealul Mihai Vodă.
tubular sau cu sfoară (pl. XIV, 6, 3).

Olarii modelau şi figurine de lut reprezentînd
animale (fig. 3, 6-7), din care un exemplar s-a găsit
şi în săpăturile arheologice din 1954 făcute pe dea-
lul Arhivelor Statului, la Mihai Vodă (fig. 4), mă
suţe şi topoare în miniatură (fig. 3, 1-3), prisnele
de lut pentru tors, strecurători (pl. XV, 1-8), lin-
guri (fig. 5, 1) şi ţesturi pentru copt aluatul pîinii
(fig. 5, 2). S-au găsit şi pietre pentru zdrobitul grî-
nelor (pl. XVI, 10).
Pentru prima oară apare pe locurile noastre
toporul de luptă făcut din piatră (pl. XVI, 12).
Ca unelte, oamenii culturii Glina III folosesc
ciocane şi măciuci cu gaură de înmănuşare, topoare,
percutoare, dălţi şi custuri, toate de piatră şlefuită,
lame şi răzuitoare de cremene cioplită. Caracteris-
tice acestei culturi sînt şi un fel de cuţite de piatră
(pl. XVI, 11) ce par a fi servit la jupuirea pieilor
de pe animale. Mai sînt de menţionat şi alte unelte
ca: sule, undrele, pumnale, vîrfuri de săgeţi şi
suliţe de os, săpăligi de corn de cerb (pl. XVII),
dăltiţe, ace, sule (uneori cu miner din os de pasăre),
cuţite şi toporaşe plate de bronz, pe care le turnau
în tipare de lut (pl. XVI, 6}.
Purtătorii culturii Glina III se ocupau cu creş
terea vitelor, după cum o dovedesc numeroasele
oase găsite în aşezările lor, cît şi cuţitul de piatră
Fig. 5. _ Lingura ş1 ţest pentru copt pîinea. menţionat mai sus, la care se adaugă şi pietrele
şlefuite, cu polii teşiţi, asemănătoare unor percu-
toare, folosite cu prilejul desprinderii pieilor (pl. XVI, 7 -8). Se îndeletniceau şi cu pescuitul,
vînatul, cît şi cu cultivarea plantelor. Cunoşteau războiul pentru ţesut, după cum o atestă
greutăţile de lut ce s-au păstrat de la el (pl. XV, 9-10).
22 Sebastian M orintz - D. V. Rosetti
Simplitatea ceramicii, specifică fazei celei mai vechi a acestei culturi, se poate
expli~a prin caracterul de semistabilitate a locuitorilor. Oamenii de pe aceste meleaguri
deveqind sedentari, cum vom vedea mai tîrziu, vor lucra ceramica mai cu grijă şi o vor împo-
dobi cu motive ornamentale mai bogate şi mai variate. Aceasta însă cere timp şi linişte,
condiţii pe care la va dobîndi cultura următoare, Tei-Bucureşti, care are rădăcini în cultura
Glina III-Schneckenberg din care se dezvoltă. Atît cultura Glina III, cît şi cultura ce-i va
succede par a se fi bucurat de vremuri paşnice, cum rezultă din aşezările lor lipsite de
lucrări de întărire.
Urme de aşezări tip Glina III au fost descoperite pe malurile Dîmboviţei şi Colentinei,
la lacul Tei, la capătul dinspre Fundeni al străzii „Ziduri între Vii", la Străuleşti, Ciurel,
Pantelimon, Ştrandul Bragadiru, în dealul de lingă fosta fabrică de bere Opler, Ciuleşti,
Bucureştii-Noi, Popeşti-Leordeni, Dudeşti, Băneasa (la Stejar) cît şi pe dealul de la Mihai
Vodăi ca şi de la Radu Vodă şi biserica Bucur. Urme de aşezare aparţinînd acestei culturi
au mai fost descoperite pe dealul Piscului şi pe dealul din faţa penitenciarului Văcăreşti.
Locuinţele purtătorilor culturii Glina III erau bordeie săpate în pămînt, cu pereţii exteriori
făcuţi din împletituri de nuiele sau trestie şi lipiţi cu pămînt. Acoperişul era de stuf, după
cum reiese din cenuşa păstrată în cuprinsul bordeielor.
Răspîndirea acestei culturi, în majoritatea cazurilor în aşezări de scurtă durată, se
explică prin modul de viaţă care era mai mult de caracter păstoresc.
Ritul funerar, ca şi în culturile mai vechi, era îngroparea în poziţia rituală chircită.
Un astfel de mormînt s-a găsit în aşezarea din capătul străzii „Ziduri între Vii", într-un
fost ostrov al lacului Fundeni. Scheletul era culcat pe stînga, cu genunchii strînşi în dreptul
feţei. La picioare şi la cap se afla cîte un văscior de lut. Cel îngropat avea capul spre sud-vest
şi picioarele spre norei-est.
Datorită vieţii ce devine sedentară, cît şi noilor condiţii de trai, urmează a doua etapă
a bronzului, anume cultura Tei-Bucureşti. Pe malurile rîurilor Dîmboviţa şi Colentina, pe
boturile de deal cît şi pe clinurile dinspre rîuri, găsim în a doua jumătate a mileniului II
aşezări alcătuite fie din colibe răzleţe, fie din aglomerări mai mici sau mai mari. Locu-
inţele sînt de formă dreptunghiulară, puţin săpate în pămînt sau bordeie cu pereţii exteriori
din împletituri de nuiele lipite cu pămînt, cu acoperişul de stuf. În partea opusă intrării se
găseşte vatra, în genere pătrată şi ridicată cu 10-20 cm de la nivelul solului. În aşezarea
de lîngă lacul Tei s-a găsit şi un cuptor în preajma unei locuinţe (fig. 6). Cel mai frumos şi
caracteristic element al acestei culturi materiale îl constituie ceramica. E bogat împodobită
cu variate motive ornamentale, din care multe se mai regăsesc şi astăzi în cusăturile popu-
laţiei noastre rurale (fig. 7 -8 şi pi. XVIII).
Motivele ornamentale apar în genere prin linii incizate, obţinute prin înţepături oblice
şi repetate, ce au fost umplute cu o materie albă ca varul, ca să reiasă mai bine înfloriturile
pe fondul negru-cenuşiu sau galben-portocaliu al ceramicii. Cele mai numeroase vase sînt
ceştile, uneori cu marginea oblică. Purtătorii culturii materiale Tei se îndeletniceau cu
cultiv_area primitivă a plantelor, cu vînatul, pescuitul şi creşterea vitelor. Foloseau bronzul
din care turnau unelte şi arme, iar pentru podoabe aurul. La lacul Tei s-au găsit forme
de turnat, dovadă că uneltele de bronz erau cel puţin în parte lucrate pe loc, deşi materia
primă necesară era adusă aici din altă parte, deoarece în Cîmpia Munteană nu există
zăcăminte de cositor şi cupru.
La Bucureşti s-au găsit, în aşezările acestei culturi, seceri, topoare, cuţite, ace de cusut,
undrele, ace de prins veşmîntul, vîrfuri de suliţe, toate de bronz (pi. XIX); sule şi pumnale,
fluiere şi zăbale de os (fig. !l). Zăbala dovedeşte pentru prima oară la noi folosirea, ca animal
Fig. 6. - Cultura Tei-Bucureşti: cuptor de uz casnic. Lacul Tei.
domestic, a calului pentru călărie. Acest sistem de utilizare a cailor va fi fost introdus la noi
datorită relaţiilor cu triburile nomade din răsărit. Piatra se lucrează încă prin ~lefuire; din
ea se fac ciocane şi măciuci cu gaură pentru înmănuşare, custuri de piatră şi cuţite curbate
de piatră - folosite încă din cultura Glina III, pentru jupuitul pieilor, - lame, răzuitoare
şi vîrfuri de săgeţi d'e cremene cioplită (pl. XX).
Ca şi în culturile precedente, se utilizează piatra pentru zdrobitul grînelor (pl. XVI, 10).
Triburile din vremea culturii Tei foloseau şi ciocane mari de piatră, cunoscute sub
denumirea de ciocane de miner (pl. XX, 1). Întrebuinţarea pietrei, cremenei, cornului de
cerb (pentru săpăligi şi alte unelte) în stadiul de îr.florire a metalurgiei bronzului va mai dăinui
multă vreme, deşi mai mult sporadic, chiar pînă la începutul feudalismului. Aceasta ne arată
raritatea şi de aici caracterul preţios al noului metal.
În cultura materială de tip Tei se mai folosesc, cum am reamintit mai sus, ciocanele
şi măciucile de piatră perforate pentru a li se putea adapta un miner de lemn. Aceste ciocane
şi măciuci nu se deosebesc aproape de loc, atît prin forma lor cit şi prin tehnica în care au
fost lucrate, faţă de uneltele şi armele similare din culturile anterioare ale epocii mai noi a
pietrei (vezi pl. IX, 10). Toate aceste unelte au cite o perforaţie perfect rotundă, ai ciirei
pereţi sînt netezi şi lustruiţi.
f~~:;•==:fT--7)
i V#////h
VFUM$
1:1
I ~~~~~~
'
I
L
2 -----· \
,-.•· . ;:;::!:-:-'
3
1-'"'
✓✓,...- .............,.✓.:.,.,.,-...-r.
✓,...
Fig. 7. - Ceramică: vasele sînt redate în secţiune şi cu ornamentele desfăşurat!'.
~~---=--
-·
----.......------~ I
I
I
._, ~
~~~~~·~:;,r.~~~~~5il o:,
~~~~~ ~
'===-========E==l -- - -- -- =-I
1
I I
~~-= ·:;-- - . I
:
I •
1\1 III
1- - - - - . -
I[ 11
< .1ru
5
7
Fig. 8. - Ceramică : vasele sînt redate în secţiune şi cu ornamentele desfăşurate.
26 Sebastian M orinb. - D. V. Rosetti
Cum a putut lucrătorul din acele vremuri obţine rezultate atît de perfecte cu mijloacele
mai mult decît rudimentare care îi stăteau la dispoziţie? Această întrebare îşi găseşte răspuns
în spiritul 111\'enti,·, perseverenţa, răbdarea şi timpul ce stătea la îndemîna omului
pentru ducerea la bun sfîrşit a operei sale. Uneltele sau armele cum sînt ciocanul sau măciuca
erau obiecte preţioase, nu atît prin materialul din care erau făcute, cît prin timpul şi munca
ce a necesitat prelucrarea şi finisarea lor. Astăzi pentru perforarea pietrei într-un mod atît de
perfect, ar trebui maşini, burghiuri cit şi unelte speciale. În îndepărtatul trecut meşteşugarul
încă nediferenţiat de masa comunităţii rezolvase problema cu mijloacele ce le avea.
Ideea care ,·a fi stat la baza perforaţiei va fi fost inspirată de la răsucirea degetului
într-o materie plastică. Rezistenţa opusă de corpuri mai tari a fost învinsă prin înlocuirea
r$fi~ -.. , ., ..
I
l------ -----,
Fig. 9. - Cultura Tei-Bucureşti: zăbală de os.
degetului cu un instrument ascuţit, de lemn, os, sau aşchie de piatră. Utilizarea unui burghiu
cu cremene faţă de materia dură are ca efect îndepărtarea unei părţi din substanţă şi ivirea
unei concavităţi care uşurează continuarea lucrului, La perforarea pietrei, această operaţie
trudnică, migăloasă şi răpitoare de timp a fost substituită, cu vremea, prin burghiul tubular
căruia i se opunea o mai mică suprafaţă de frecare, faţă de procedeul mai vechi al îndepărtării
substanţei prin sfărîmare.
'.feava ele soc a fost utilizată pentru perforarea pietrei cum se poate stabili, din punct de
vedere tehnic, după urmele caracteristice ale profilului ţevii de soc păstrată în obiecte a
căror perforare nu a fost terminată. Înainte de a se începe perforarea, locul unde se aplica
burghiul (ţeva ele soc) era răzuit, spre a-i face o suprafaţă aspră, sau puţin adîncită, ca să
muşte mai bine burghiul şi să nu se clintească din axa stabilită pentru perforare. La perforare
se folosea nisip umed care era des primenit, deoarece nisipul uscat produce suprafeţe aspre,
în timp ce nisipul ud dă suprafeţe lustruite pe pereţii orificiului. O dată perforarea terminată,
se desprindea din ţeava de soc dopul de piatră rămas de pe urma acestei operaţiuni.
Într-o aşezare a culturii materiale de tip Tei-Bucureşti de pe dealul Piscului, din Bucureşti,
au fost găsite, în săpături arheologice, o măciucă ce prezintă o perforare neterminată redindu-ne
imaginea negativă a burghiului folosit (pi. XX, 4), ca şi dopul de piatră, rămas de pe urma
unei perforări cilindrice (pi. XX, 5).
În legătură cu credinţele şi superstiţiile, mai aflăm rare şi deformate reprezentări plas-
tice (pi. XIX, 10-1~).
Cultura bronzului de tip Tei are mai multe faze în dezvoltarea ei. Ea este răspîndită
pe teritoriul patriei noastre astfel: în Cîmpia Munteană, pe malul stîng al Oltului (în oraşul
Slatina), cît şi pe alocuri de-a lungul Dunării, pe care pare s-o depăşească, anume pe
malul dobrogean, Apare sporadic şi în cuprinsul culturii materiale de tip Monteoru, în
Diu cele mai vechi timpuri şi pînă la f armarea Bucureştilor 27
preajma Buzăului, sub aspectul unor fragmente provenind de la vase ce au ajuns acolo prin
schimburi intertribale, şi o regăsim şi în Transilvania în regiunea Stalin.
Cultura Tei se exclude geografic, cu excepţia unor întrepătrunderi, faţă de culturile :
Gîrla-Mare - situată în vestul regiunii în care s-a ridicat capitala noastră - , cultura Monteoru
- situată în nord-estul acestei regiuni - şi cultura Wittenberg din Transilvania. Culturile
menţionate sînt în parte contemporane între ele.
La Bucureşti, cultura Tei este răspîndită de-a lungul malurilor Colentinei, la Străuleşti,
Bucureştii-Noi, Dămăroaia, lacul Tei, cit şi lingă stăvilarul aceluiaşi lac, în partea stingă a
rîului pe teritoriul actualei gospodării „Ferma Roşie" de la Pipera, şi la Pantelimon. Urme
de aşezări tip Tei s-au mai identificat în valea Dîmboviţei, pe locul unde s-a ridicat Academia
Militară, pe dealul unde se afla fosta fabrică de bere Opler, pe înălţimile de lîngă ştrandul
Bragadiru, la Cotroceni, Azilul „Elena Doamna", dealul Piscului (lingă cimitirul Belu).
pe dealul din faţa penitenciarului Văcăreşti, la Dudeşti şi Căţelu.
Între începutul şi mijlocul ultimului mileniu î. e. n. purtătorii culturii materiale a bron-
zului, datorită dezvoltării neîncetate a societăţii, încep să prelucreze, datorită tehnicii mai
înaintate a metalurgiei, un nou metal: fierul. Acesta însă nu va înlătura folosirea bronzului,
care va dăinui mai departe alături de fier ca un metal mai scump, folosit pentru unelte mai
rezistente şi pentru obiecte mai de preţ. Treptat va ceda însă pasul noului metal pentru
folosirea armelor şi uneltelor de producţie pe o scară din ce în ce mai mare, înregistrînd în
istoria mai veche a omenirii o fază nouă : epoca fierului.
EPOCA FIERULUI
Din epoca mai veche a fierului găsim urme pe dealul Ciurel şi dealul Arhivelor Statului,
pe dealul Piscului, la Dudeşti, Popeşti-Leordeni, Străuleşti, Căţelu, Bucureştii-Noi, lacul
Tei, aşezarea de lingă stăvilarul lacului de pe malul stîng al Colentinei, pe teritoriul „Ferma
Roşie" de la Pipera, cit şi pe limba de pămînt „grădina Bordei" de lingă Herăstrău, pe
care astăzi se întinde un cartier modern al oraşului. După această ultimă aşezare s-a dat
numele unei faze de cultură din epoca mai veche a fierului: cultura de tip Bordei-Herăstrău.
Ea corespunde ca tip şi în parte ca timp unei culturi asemănătoare cu aceea din Oltenia,
cultura materială de tip Plopşor-Vîrtop.
Ceramica culturii de tip Bordei-Herăstrău ia fiinţă, probabil, în faza de sfîrşit a culturii
Tei. Unele forme se dezvoltă, altele se simplifică şi altele apar pentru prima oară aici. Motivele
ornamentale sînt mai rare, dar trădează originea lor prin tehnică şi decor. Olarii foloseau
pentru împodobirea vaselor caneluri oblice pe buza străchinilor sau pe pîntecele vaselor. Toar-
tele, stinghere sau duble ale ceştilor, se ridică mult deasupra marginii vasului, uneori sînt
orizontale şi paralele cu fundul (pl. XXI).
Purtătorii acestei culturi materiale se ocupau cu creşterea vitelor, cultivarea primitivă a
plantelor (s-a găsit grîu carbonizat), cu vînatul şi pescuitul. În afară de bronz şi fier, foloseau
pentru unelte: pietre şlefuite, lame şi răzuitoare de cremene cioplită, osul şi cornul. La Bucu-
reşti s-a găsit din această vreme şi vîrfuri de săgeţi de bronz (pl. XXI, 11).
Ca obiecte de podoabă, se pot menţiona mărgele din tablă sau sîrmă de bronz şi mărgele
de sticlă albastră, de culoarea cerului, în formă de butoiaş (pl. XXI, 10).
Ritul funerar era incinerarea. Morminte de incineraţie au fost găsite pe dealul Ciurel
(pl. XXII) şi pe dealul Piscului, lingă cimitirul Belu.
Ca o amintire din trecut, din epocile pietrei şlefuite şi a aramei, apar manifestări obişnuite
în genere în culturile materiale din epoca mai veche a fierului: printre acestea sînt şi reprezen-
tările plastice redînd animale în miniatură. S-au găsit figurine zoomorfe care, în afară de
elementele religioase tribale, indică neîndoios şi ocupaţiile populaţiei a parţinînd culturii
Bordei-Herăstrău, care găsea probabil în creşterea vitelor şi una din primele resurse de bogăţie.
De altfel este epoca în care diferenţierile sociale începeau să se manifeste în cadrul comunităţii
gentilice, care se afla acum într-o fază înaintată a patriarhatului. Ele ne fac să întrezărim o
parte din ideile oamenilor pe tărîmul credinţelor şi superstiţiilor. Într-o locuinţă aparţinînd,
probabil, unei faze tîrzii a epocii mai vechi a fierului, de la lacul Tei, au fost găsite şi cîteva
fragmente de ceramică greacă, aparţinînd stilului figurilor roşii din veacul IV î.e.n. Tot aici,
ca şi în aşezarea de la Bucureştii-Noi, au fost descoperite şi vîrfuri de săgeţi triunghiulare de
bronz (cu aripioare), care sînt obişnuite în cultura materială a sciţilor din acea vreme. Tot în
preajma acestei ceramici greceşti menţionate mai sus a fost găsit şi un vas de lut în formă de
cupă cu toarta ridicată mult deasupra marginii vasului, avînd partea de sus în formă de şa
încadrată de o proeminenţă asemănătoare întrucîtva unor coarne (pl. XXI, 14). Ţinînd
seama de faptul că în regiunea noastră cunoaştem arme, unelte şi podoabe de factură traco-
scitică (la Ploeşti-Triaj, Poiana-Prahovei şi Gurbăneşti) databile în veacurile V-IV î.e. n.,
dar nu cunoaştem nici o ceramică „scitică" şi aşezări„ scitice", se pune problema legăturilor
dintre populaţia autohtonă traco-daco-getică şi sciţi. În sprijinul acestei ipoteze stă şi o
ceşcuţă de lut găsită la Tei, asemănătoare aşa-numitelor ceşti scitice.
EPOCA MAI NOUĂ A FIERULUI. DACO-GEŢII.
În dezvoltarea societăţii omeneşti din-regiunea Bucureşti urmează a doua epocă a fierului.

Ea se dezvoltă din culturi materiale anterioare, din vîrsta mai veche a fierului, căpătînd
unele aspecte noi, datorită dezvoltării forţelor de producţie. Această prefacere este datorită
în bună parte folosirii pe locurile noastre a roţii olarului. Adoptarea ei de localnici aduce o
vădită schimbare şi în aspectul ceramid (pl. XXIII), în stadiul de înflorire a culturii daco-
getice. Un factor important în acest proces de transformare şi adoptare de forme noi se
datoreşte legăturilor tot mai intense dintre localnici şi cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării
Negre cît şi cu fraţii lor buni, tracii din dreapta Dunării.
Folosirea fierului este curentă. Pe lîngă bronz se întrebuinţează pentru podoabe aurul, dar
mai cu seamă argintul. Tot din această vreme sînt cunoscute şi brăzdarele de fier datorită cărora
s-a putut face trecerea de la simpla cultivare de plante la agricultura propriu-zisă (pl. XXIV, 3).
Purtătorii acestei culturi îşi fortifică în genere aşezările prin şanţuri, palisade sau valuri
de pămînt. Cum am mai menţionat, daco-geţii au primit influenţe de la celţi şi de la greci.
Schimburile intertribale se înteţesc. Au loc schimburi de mărfuri cu cetăţile greceşti de pe
ţărmul Mării Negre şi cu cetăţile-metropole din lumea greacă. Daco-geţii aveau monedă
proprie, dar se foloseau şi de monede străine (greceşti şi republicane romane)." Monedele
proprii sînt imitaţii după tetradrahmele macedoniene mai întîi, apoi după tetradrahmele
thasiene şi mai apoi după monedele romane.
În aşezările de la lacul Tei, Pipera, Colentina şi Herăstrău s-au găsit monede autohtone
cît şi monede din cetăţile sclavagiste greceşti Callatis (Mangalia) şi Dyrrachium (Durazzo,
din R.P. Albania), imitaţii după tetradrahmele din oraşul Thasos, amfore rhodiene şi ceramică
elenistică. Astfel de ceramică importată din Grecia s-a găsit şi în sectorul Radu Vodă, la
biserica lui Bucur, în săpăturile arheologice efectuate în 1953. Cu prilejul lucrărilor de cana-
lizare a Dîmboviţei s-au găsit monede daco-getice, în dreptul aşezării de pe dealul Radu
Vodă, în apropierea podului Şerban Vodă. În str. Fundeni, cu prilejul instalării unui cablu
Din cele mai vechi timpitri şi pînă la f armarea Bucureştilor 29
electric, s-a găsit o cănuţă de pămînt de factură daco-getică care conţinea un mic tezaur de
obiecte de podoabă, mărgele de sticlă şi monede republicane-romane de argint. La Herăstrău
s-a găsit un tezaur de podoabe şi monede de argint, imitaţii după tetradrahmele thasiene,
aceste podoabe sînt caracteristice giuvaericalelor daco-getice (pl. XXV). Pe dealul Piscului
s-au găsit podoabe asemănătoare, însă de aur, precum şi un colan de argint pentru împodobirea
gîtului (pl. XXV). Alt important tezaur monetar de argint a fost descoperit în 1953 într-o
cană mică de factură daco-getică, de către o echipă de muncitori ai unei întreprinderi a
Sfatului Popular Bucureşti, pe hotarele comunelor Bragadiru şi Vîrteju. Tezaurele conţin
monede de argint daco-getice care au circulat pînă în veacul I. e.n. Lîngă mănăstirea Plum-
buita s-a găsit un tezaur de monede, imitaţii după tetradrahmele thasiene, iar la Popeşti
Leordeni un tezaur monetar de argint, imitaţii după tetradrahmele lui Filip II.
Aşezări daco-getice în Bucureşti s-au constatat la Ciurel, pe dealul Arhivelor Statului,
biserica lui Bucur, pe dealul de la Radu Vodă unde s-a găsit în săpături, pe lîngă ceramică,
şi un topor de fier caracteristic. Urme de aşezări se mai cunosc la Herăstrău, pe dealul Piscului,
la Străuleşti, Bucureştii-Noi, Dămăroaia, lacul Tei, str. Ziduri între Vii, Pantelimon şi în alte
locuri de-a lungul Dîmboviţei şi Colentinei.
Populaţia trăia din agricultură, creşterea vitelor şi a viţei de vie, vînat, pescuit şi schim-
buri de mărfuri. Dînd miere, ceară, grîne, piei şi alte materii prime, geţii primeau în schimb
amfore cu vin şi untdelemn, mărgele, vase de sticlă şi ceramică de lux, din oraşele greceşti
şi centrele romane.
Ritul funerar era incinerarea. La Dămăroaia s-a găsit un mormînt de incineraţie în
care cenuşa mortului era păstrată într-o amforă. La Popeşti-Leordeni şi la lacul Tei s-au
găsit morminte de incineraţie, conţinînd cenuşa în simple gropi rotunde sau în urne fune-
rare (pl. XXVI).
Pe dealul Arhivelor Statului, săpăturile arheologice din anul 1953 au dezvelit şi rămă
şiţele unei locuinţe daco-getice, cuprinzînd o vatră de pămînt ornamentată (fig. lG). Aceasta
nu pare să fi fost o vatră de uz casnic, ci o vatră de cult. Astfel de vetre au fost găsite şi în
săpăturile arheologice din cetatea daco-getică de la Popeşti, raionul Mihăileşti (în linie
dreaptă la cca. 18 km de Bucureşti pe rîul Argeş). Acolo fiecare vatră ornamentată are un
ornament deosebit, iar locuinţele din preajma casei cu vatra decorată au numai simple vetre
de foc pentru uzul casnic. Ca atare nu este exclusă ipoteza ca vetrele ornamentate să fi
folosit cultului.
Tot pe dealul Arhivelor Statului s-au găsit şi fragmente ceramice din cupe zise deliene,
cu motive ornamentate în relief imitînd cupele din insula Delos şi din Megara (oraşe ale
Greciei antice). Această ceramică de lux sau de cult era foarte răspîndită în aşezările daco-
getice (pl. XXVII, 3-7). Vasele sînt datorite unor influenţe greceşti, deşi cu mici excepţii sînt
produse locale, cum indică tiparele folosite de olari şi găsite în multe aşezări geto-dace, alături
de astfel de cupe. Imitaţiile indigene se mai deosebesc de cupele greceşti şi ca lut şi, într-o
anumită măsură, ca ornamentaţie. În afară de acestea, ceramica daco-getică are o decoraţiune
destul de simplă, faţă de ceramica culturilor materiale din anumite stadii ale orînduirii
comunei primitive. Olarii foloseau uneori decoruri lustruite în pastă, dungi simple, zigzaguri,
haşuri, sau ornamentate cu stampile pe care le aplicau pe pereţii vaselor, în formă de cruci
închise într-un cerc, stele cu mai multe raze, frunze, gratii şi trifoi cu patru foi. Aceste orna-
mente stampilate, ca motiv şi ca tehnică, vor dăinui la noi vreme îndelungată. Le regăsim
în produsele olarilor din orînduirea feudală şi sînt prezente şi astăzi (bunăoară în atelierele
olarilor din Oboga - pe Olteţ) (Compară pl. XXXVI, 1-5). în unele cazuri olarii daco-geţi
folosesc pentru ornamentarea vaselor şi stampile de lut cu scene figurale. La lacul Tei s-a
găsit o astfel de pecete şi fragmente ceramice dintr-un vas ornamentat prin acest mijloc
(pl. XXVII, 1). Într-un singur caz cunoaştem stilizarea unei figuri umane scrijelită pe lutul
umed al unui capac de vas (pl. XXVII, 2). Această reprezentare, datorită stilului în care
este redată, poate fi considerată ca o reminiscenţă a unor reprezentări figurale din epoca mai
veche a fierului. Foloseau mai rar şi ornamentaţii colorate, tehnică luată de la celţi şi greci.
~t
~~ Chirpic f podeaua consfruc_he,)
~ Crusta de la suprafata vetrei
I • I Cioburt
~ Lut ars din s/rudura vetrei
=.:--=-;. Orn,1ment adincit
c'ii !!
-:::~=.-ir.:,:•• .. ·• .. •jl =-~

:--·\ ::
,_, 11
",,,,
"
Frg. JO. - Epoca mai nouă a fierului : vatră ornamentată găsită pe dealul Arhivelor Statului.
Pentru prima oară în istoria culturilor noastre din orînduirea comunei primitive, daco-
geţii folosesc rîşniţa rotativă alcătuită din două pietre pentru măcinatul cerealelor prin
învîrtirea pietrelor.
Daco-geţii foloseau seceri de fier (pl. XXIV, 2), foarfeci de fier pentru tuns lîna oilor
(pl. XXIV, 1) şi fibule, un fel de ace de siguranţă pentru prins veşmîntul. Acestea din urmă
erau de fier, bronz sau argint. La călărie foloseau uneori şi pinteni (pl. XXIV, 6-7). Armele
folosite de daco-geţii din cîmpia munteană erau suliţele, cuţitele şi săbiile curbe de fier, arcul şi
săgeata (pl. XXIV, 4-5, 9-10).
Geto-dacii, între veacurile III-I î.e.n. se aflau într-o perioadă de descompuner~ a comunei
primitive, în stadiul de democraţie militară. Se pare că în vremea lui Burebista se tindea
Din cele mai vechi timpuri şi pînă ____
la formarea _:__________
Bucureştilor 31
la o organizaţie statală. După moartea acestuia (44 î. e. n.) s-a produs o destrămare
care a dus la împărţirea în uniuni de triburi. Una din aceste formaţiuni, care va fi cuprins
întreaga cîmpie munteană, a fost a lui Dicomes. Pe la anul 6 e.n. generalul roman Aelius
Catus a zdrobit rezistenţa geţilor din Cîmpia Munteană, deportînd la dreapta Dunării 50 OOO
de geţi, distrugîndu-le aşezările prin incendiere. Deportările romane şi distrugerile nu au
fost totale deoarece au mai dăinuit aşezări dacice şi după expediţia lui Catus, chiar şi după
aceea a lui Plautius Silvanus Aelianus (56 e.n.), ca de exemplu aşezarea de la lacul Tei cît şi
altele din regiune, unde viaţa a continuat şi în cursul veacurilor I-III e. n.
Atacurile şi dominaţia romană după războaiele dacice nu au putut schimba prea mult
formele de viaţă ale daco-geţilor din regiunea Bucureşti; astfel în veacurile II şi III ale e.n.,
cum ne mărturisesc descoperirile făcute în aşezarea de la lacul Tei, găsim, cu mici deosebiri
tipologice şi tehnice, aproape acelaşi inventar casnic asemănător celui din aşezările aparţi
nînd ultimelor două veacuri dinaintea erei noastre. Doar rîşniţa pentru măcinatul grînelor
a suferit o modificare. Ea nu mai are forma de căciulă, din tuf vulcanic, importată, probabil,
din Italia, ci se aseamănă cu pietrele actuale de moară. Monedele găsite sînt cele mai multe
proprii provinciilor Moesia Inferior şi Superior, bătute pentru oraşele greceşti şi anume
monede de bronz din Odessos (portul Varna), Nicopolis ad Istrum, Marcianopol (lîngă
Pravadia), Deultum (Burgas), Pautallia (Koestendil - toate localităţi în R. P. Bul-
garia), Viminacium (Costolaci, R. P. F. Iugoslavia), Traianopolis (la revărsarea Mariţei,
R.P.B.), Mesembria (la sud de portul Varna, R. P. B.), Serdica (Sofia) şi Tomis (Constanţa).
Monede purtînd chipurile împăraţilor Septimius Sever, Caracalla, Geta, Filip Arabul, Traian,
Dedus, Gallienus, Macrinus şi Diadumenianus, precum şi a împărăteselor Faustina Senior
şi Iulia Domna.
În aşezarea de la Tei s-au găsit şi statuete romane de bronz, reprezentînd pe zeul Apollo
şi zeiţa Venus (pl. XXVIII, 1, 3) care provin probabil din expediţiile de pradă ale dacilor
liberi, ceea ce nu exclude şi posibilitatea unor relaţii comerciale în vremuri mai liniştite, cum pe
de o parte indică monedele ce vor fi folosit ca mijloace de plată în relaţiile comerciale externe.
La Giuleşti s-au găsit cîteva obiecte şi monede romane ce par a proveni, ca şi o inscripţie
fragmentară pe o placă de bronz, din mormîntul unui călăreţ sarmat din armata romană
(pl. XXIX). Aici s-a găsit şi o frumoasă placă ornamentală de bronz de la harnaşament,
pentru fruntea unui cal. Placa are în partea de sus două capete afrontate, în centru doi delfini,
iar jos lupoaica cu Romulus şi Remus; o placă asemănătoare a fost descoperită pe malul
drept al Dunării, la sud de Regensburg. Tot aici, la Giuleşti, s-a descoperit un topor (franciscă)
şi fragmentul unei săbii de fier (pl. XXIX, 2-3), o undrea de bronz şi o fibulă (fig. 11, 1-2).
La lacul Tei, datînd tot din aceeaşi vreme, s-a descoperit un mormînt de inhumaţie.
Scheletul era îngropat sub pragul unui bordei şi purta la gît un şir de verigi de bronz
(asemănătoare celor daco-getice), alternînd cu mărgele rotunde de sticlă albă (pl. XXVI, 14).
Brăzdarul de fier capătă o înfăţişare nouă, cum ne arată un exemplar găsit în aşezarea
de la Tei (pl. XXIX, 4).
Decăderea la care ajunsese imperiul roman în veacul III e.n., la care a contribuit
într-o anumită măsură şi lupta dusă de daco-geţi, ajutaţi de triburile „barbare" din afară,
cărora le înlesneau pătrunderea în provincie, întreţinerea cît şi participarea la lupta comună, a
dus la retragerea administraţiei romane din Dacia. Acestui eveniment îi urmează o perioadă
nouă, o perioadă de tranziţie spre o nouă orînduire, care este denumită :
32 Sebastian M orintz - D. V. Rosetti,
EPOCA MIGRAŢIILOR
Cu începutul celei de a doua jumătăţi a veacului III e.n., istoria înregistrează migraţii
de popoare. Aceste migraţii, cuprinse între veacurile III şi XI, nu au dus, probabil, la dis-
pariţia băştinaşilor din aceste părţi sau totala lor contopire cu noii veniţi. Nu este exclus
ca o parte din populaţia autohtonă să se fi stabilit în treacăt sau pentru totdeauna pe alte
locuri de pe teritoriul patriei noastre, trecînd şi peste Dunăre în Balcani, datorită îndelet-
nicirilor păstoreşti. Tot atît de probabil poate fi şi faptul că o altă parte a populaţiei a rămas
•······ . ••""''' ,.
I
2 4
6
5
Fig. 11. - Perioada dominaţiei romane şi a migraţiilor: unelte, podoabe şi arme.
pe loc, datorită preocupărilor agricole şi trăind mai totdeauna în bune raporturi cu noii ve-
niţi,care la rîndul lor aveau nevoie de localnici pentru produsele solului şi schimburi. Astfel
de relaţii vor fi existat cu goţii, gepizii şi în special cu slavii. Aceştia din urmă au adus o
contribuţie însemnată la formarea limbii şi poporului romîn.
Stadiul actual al cercetărilor şi descoperirilor arheologice nu ne îngăduie încă să deosebim
precis ce este autohton şi ce este străin.
Se·poate însă afirma că localnicii nu au dispărut, ci au adoptat o mare parte din mani-
festările culturii materiale a noilor veniţi : ceramica, unelte, podoabe, păstrînd însă şi din
Din cele mai vechi timpuri şi pînă la for marea Bucureştilor 33
vechiul lor patrimoniu cultural. Faptul acesta este do,-edit de pildă prin căţuiele de lut de tip
daco-getic, găsite în aşezări şi morminte cu o ceramică nouă, cum o folosesc şi unele popoare
în migraţie. Astfel de căţui au fost găsite în raza oraşului, la Străuleşti, Mogoşoaia şi lacul
Tei în cuprinsul unor locuinţe cu un material ceramic databil în veacul IV e. n. (pl.XXX,
9-10).
Aşezări din veacurile IV -VII şi IX-XI găsim la Străuleşti, Bucureştii-Noi, Dămăroaia,
lacul Tei, unde pe lingă ceramică (pl. XXXI, 1-5) s-au găsit fibule din veacul VI (pl. XXXI,
t.i,11) şi o monedă de argint a lui Valens (371-378) şi piepteni de os (pl. XXX, Hi). La Crîngaşi,
săpăturile arheologice din ] 95:1 au dat peste urmele de popas ale unei populaţii semistabile
de crescători de vite şi păstori din veacul IV, datate datorită unei monede a lui Valentinian I
(364-375) şi unei fibule cu piciorul întors pe dedesubt, de bronz. Tot la Crîngaşi s-a găsit
şi un cuptor de ars oale din veacul IV (pl. XXXII). In partea de jos a cuptorului era o
cameră de foc, despărţită de locul de ardere a vaselor printr-o placă cu găuri, locul pe care se
aşezau oalele pentru ars alcătuind camera de ardere a oalelor (pl. XXXVII, 1). Tot aici s-au
descoperit şi bordeie databile din veacurile X-XI. Pe lingă ceramică s-a găsit un cuţitaş şi
un vîrf de săgeată de fier (fig. 11, 3-4). În dealul Piscului s-a găsit un mormînt de
inhumaţie din veacul IV, iar într-un bordei din veacurile IX-XI, un bulgăre de chihlimbar
de Buzău din care se tăiase o bucată pentru a se lucra podoabe. La Dămăroaia s-au găsit
semibordeie, de formă dreptunghiulară, databile unele din veacurile VI-VII, după o fibulă
de bronz din aceeaşi vreme (pl. XXXI, 6), cît şi bordeie din veacurile X-XI. Şi aici s-a desco-
perit un cuptor pentru ars oale, cu vase înăuntru. În bordeie, pe lingă ceramică s-a găsit un
vîrf de săgeată de fier, de un tip deosebit întrucît are partea superioară rotunjită şi se înmă
nuşa printr-o proeminenţă ascuţită asemănătoare unui cui (pl. XXXIII, 6). S-a găsit şi un
toporaş de fier foarte mic. Astfel de toporaşe au fost găsite şi în aşezarea aceleiaşi vremi
din capătul străzii Ziduri între Vii, în spatele Gării de Est din Bucureşti. Aceste toporaşe, prin
micimea lor, nu puteau avea un scop practic. Ele sînt probabil ori obiecte-monedă, ori stau în
legătură cu anumite credinţe şi superstiţii (pl. XXXIII, 9-11). De pe la mijlocul mileniului I
al e.n. cunoaştem un lănţişor de care sînt prinse fel de fel de unelte în miniatură, toate
de aur. Regăsim astfel de mici unelte de fier prinse laolaltă în anumite regiuni din Oltenia,
unde sînt cunoscute sub denumirea de baierul strigoiului.
Toporaşele mici de fier găsite izolat în cuprinsul bordeielor din veacurile IX-XI reamin-
tesc întrucîtva toporaşele de lut care imită în mic pe cele mari de piatră, din bordeiele fazei
mai vechi a bronzului, aparţinînd culturii Glina III (fig. 3,3-5). Nu ar fi exclus ca existenţa
lor să fie datorită unor idei comune. În bordeiele datînd din veacurile IX-XI de la Dămăroaia
s-au găsit şi bucăţi de piatră mărunte, din rîşniţe rotative pentru măcinatul grînelor. S-au
descoperit şi fragmente dintr-o balanţă mică de fier, avînd alături cîteva discuri de lut,
probabil greutăţi. Prezenţa pietrelor de măcinat dovedeşte preocupările agricole. Balanţa
ne face să întrezărim şi negoţul. S-au mai aflat urme de aşezare din vremea migraţiilor pe
dealul Mihai Vodă şi la Colentina. În ultima aşezare s-a găsit ceramică cu o monedă de bronz
a lui Justinian I, din anul 539. Pe malul stîng al Dîmboviţei, pe clinul văii de la Ministerul
Construcţiilor, în săpături ocazionale s-au găsit monede de la Constantin cel Mare
(306-337), la biserica Sf. Dumitru de lingă Palatul Poştelor s-au identificat. bordeie din
veacurile IV şi IX-XI, în str. Soarelui, în curtea caselor cu nr. 5, 6, 7, urme de bordeie
din veacurile IV, VI, IX-XI; în str. Blănari, în dreptul teatrului C.C.S. ceramică datată cu
o monedă de la Justinian I (527 -565) şi ceramică din veacurile IX-XI; în str. Şepcari,
colţ cu str. 30 Decembrie (urme de bordei din veacurile IV şi IX-XI); în jurul bisericii Curtea
Veche (pl. XXXI, ].3, 17) şi în Piaţa de Flori, urme de bordeie din veacul IV cu o fibulă
:.J - Bucureştii de odl:1loar!I

de bronz (fig. 11,!'5) şi cuptoare şi bordeie din veacurile IX-XI; în „Pasajul Francez",
ceramică din veacurile IV, IX-XI şi în curtea caselor din str. Sf. Ion Nou nr. J, urme
de bordeie din veacurile IV, IX-XI şi ale unui cuptor de ars oale de la începutul orînduirii
feudale (pl. XXXIV, 4). Pe această suprafaţă era o întinsă aşezare care pare că se prelungea
şi mai departe în josul Dîmboviţei.
Ceramica din veacul VI este lucrată cu mai puţină grijă faţă de ceramica veacului IV,
care, ca aspect, aduce în general cu ceramica fină daco-getică. Ceramica veacurilor VI-VII
are în majoritatea cazurilor forma unor borcane cu gura largă şi fără toarte, sau vase aproape
semisferice. Suprafaţa vasului este în genere aspră şi nelustruită. Vasele sînt arse la cenuşiu
sau galben-cenuşiu (pl. XXXI, J -6). Ceramica mai tîrzie, din veacurile IX-XI, foloseşte
în genere forma borcan, mai rareori strachina. Pasta conţine impurităţi: grăunţe de nisip,
pietricele şi calcar. Vasele sînt arse la roşu sau galben-cenuşiu. Ornamentul constă în genere
dintr-un brîu de linii paralele sub marginea vasului sau linii dispuse în val, obţinute cu
ajutorul unui pieptene (pl. XXXI, 13-17). Sînt lucrate cu roata cu învîrtire repede, mai rar
cu roata cu învîrtire lentă sau lucrate cu mina. Acest tip ceramic va dăinui cu mici deosebiri
pînă în veacul al XIII-lea.
La lacul Tei au fost găsite o sabie, o secure, o zăbală şi o scară cie şa, de fier, provenind
din mormîntul unui călăreţ din veacul X. Se aseamănă cu tipurile cunoscute în vechime, în
părţile răsăritene ale Europei, caracteristice populaţiilor venite din Asia (pl. XXXIII, 3-4).
Prin faptul că sabia (azi pierdută), cit şi scara de şa şi zăbala corespund celor similare de
tip maghiar, nu ar fi exclus ca mormîntul de la Tei să fi aparţinut unui călăreţ ce şi-a găsit
aici moartea în urma uneia din incursiunile făcute împotriva bulgarilor. Monede ungureşti
vechi, datînd din vremea lui Ştefan cel Sfînt şi Salomon I (1000-1074), s-au găsit întîmplător
în cartierul Văcăreşti. Aceste monede, ca şi o secure de fier, ce poate fi încadrată în cuprinsul
veacului XI, par a proveni dintr-un cimitir din preajma bisericii Dobroteasa, (pl. XXXV,
1-4). Un mormînt de călăreţ, aparţinînd însă altui grup etnic, probabil peceneg, şi poate
şi altei perioade de timp, din care ni s-a păstrat un vîrf de lance şi o zăbală de fier, a fost
găsit la Jilava (pl. XXXIII, 1-2). Zăbala aparţine unui tip mai puţin întîlnit, prin faptul
că este alcătuită dintr-o singură bară. Ea îşi găseşte analogii în partea de răsărit a U.R.S.S.;
o zăbală asemănătoare a fost găsită în 1956 la Tangîru, regiunea Bucureşti.
Ceramică caracteristică veacurilor IX-XI a fost găsită şi pe platoul Ciurel, în marginea
suburbiei Militari, unde lingă o locuinţă din acea vreme se afla şi un pătul, cu pereţii din
împletituri de nuiele lipite cu pămînt.
Pe malurile lacului Fundeni, în suburbia Fundenii-Doamnei, s-au găsit urme de aşezare
din veacurile X-XIII, iar lîngă biserica Floreasca, din oraş, monede bătute sub împăraţii
bizantini Alexe I şi Ioan II Comnen (1081-1118, 1118-1143).
Urme de aşezare din veacurile XII-XIII au fost descoperite şi pe dealul Arhivelor
Statului, unde au fost găsite şi rămăşiţele a două cuptoare de olar, cit şi în curtea din str.
Sf. Ioan Nou nr. 1, unde s-a descoperit alt cuptor de olar. Acest din urmă cuptor aparţine
unui tip deosebit (pl. XXXIV, 4 şi XXXVII 2 a-b). În aceeaşi încăpere cu vasele de ars este
şi camera de foc. Vasele sînt depuse pe o treaptă în formă de potcoavă ce se află la cîţiva
centimetri deasupra vetrei de foc; între vase sînt izolanţi de lut (pl. XXXIV, 3). O parte din
vase s-au păstrat în cuptor şi au putut fi în parte reconstituite.
Descrierea de mai sus ne înfăţişează ordinea succesivă a culturilor materiale care s-au
perindat de-a lungul mileniilor pe meleagurile noastre. Unele din aceste culturi materiale au
legături organice între ele, legături ce pot fi urmărite în îndepărtate timpuri.
După ce migraţiile popoarelor iau sfîrşit în veacul XIII, cu valul tătarilor, populaţia
băştinaşe de pe teritoriul Ţării Romîneşti, în noile condiţii istorice mai favorabile dez,·oltării
forţelor de producţie, se va putea organiza din punct de vedere politic în cunoscutele cnezate
şi voievodate (12-!7), care în prima jumătate a veacului XIV, posedînd baza economică ne-
cesară, vor putea constitui un stat de sine stătător, condus de un voievod ales de marii feu-
dali, din sinul lor. Acesta va avea ca primă reşedinţă domnească Curtea de Argeş. Cauze eco-
nomice şi politice au determinat în acest veac strămutarea scaunului domnesc de la Argeş la
Cîmpu-Lung, apoi o revenire la Argeş, pentru ca în primele decenii ale veacului XV să se
aleagă o nouă reşedinţă principală, Tîrgodşte, celelalte două trecînd pe plan secundar.
Deplasarea reşedinţei domneşti de la munte spre zona subcarpatică şi apoi în marginea
Cîmpiei Muntene este o consecinţă a populării lor treptate. Nevoia legăturii locuitorilor de
la munte şi din Transilvania cu Cîmpia Munteană şi cu Dunărea, pe cursul Dîmboviţei, a
impus stabilirea unui punct de popas care trebuia să fie şi un loc sigur întărit : Cetatea
Bucureşti. Acest nume apare pentru prima oară în izvoare scrise, la 20 septembrie U!i9,
ceea ce nu însemnează că n-a putut exista mai înainte, în condiţii mai modeste.
Ceea ce a urmărit colectivul şantierului Bucureşti, prin săpăturile arheologice efectuate,
a fost printre altele şi descoperirea locului unde se afla cetatea în 1459 şi dacă ea îşi are
începuturile în veacul XIV. Rezultatele săpăturilor de pînă acum cu privire la această
problemă nu sînt concludente, urmele arheologice sînt insuficiente, după cum se ,·a vedea
într-un capitol următor.
TEPPI1'1,0P1Ul BYXAPEO'l,A U ,Ll,PEBHEV1IUI1X BPEMEH M ;~o
YIIOMHHAHIUI O HEM B ,il,ORYMEHTAX
(KPATKOE COAEPiKAHflE)
feoJIOfHlJeCKHe H3MeHeHHH, npOHCllle,!UIIHe TTOH.ll.OR B rOMHHH.lI.bl, HaA.rr.eHHble KaK Ha

B KOHUe TpeTHlJHOro H B HalJaJie lJeTBepTHlJ· TeppttTopHH Eyxapecrn, TaK H so aceă cTpa-
Horo neptto.u.a, noCTeneHHO nptt.u.aJIH Tepptt- He, c.11e,,J.bl I<pai'rne pe,UKH H BO MHOrHX CJIY·
TOpHH Ha KOTopoH pacnoJIO)KeHa Hallla lJaHX COMHHTeJibHbl.
CTpaHa, o6JIHK OlJeHb 6JIH3KHH COBpeMeH- Ha oKpattHe Eyxapecrn, B6JIH3H ceJia flaH-
HOMy. ITepeMeHa KJIHMaTa npoHCllle,ll.lllaH B TeJIHMOH, 6b!Jl HaA.u.eH OCKOJIOK KpeMHH, o6-
lJeTBepTHlJHOM neptto.u.e, IlOBJIHHJia Ha pa3- pa6oTaHHbiit nocpe,ii.CTBOM 06)KHMa . .ilpyraH
BHTHe paCTHTeJibHOro H )KHBOTHOro MHpa H Haxo,n:Ka Ha TeppHTOpHH Eyxapecrn npe.ll.-
Ha pa3BHTHe 11eJIOBeKa. CTaBJIHeT co6oA KpeMHeBbIH HYKJieyc. He-
Pa3BHTH}() lJeJioBelJecKoro o6mecrna B npe- CMOTpH Ha TO, 1lTO o6a 3TH npe.u.MeTa BeCbMa
.rr.eJiax TenepelllHeH 6yxapecTcKol'i o6JiacTH nospe)K,UCHbI apeMeHeM, Bce )Ke OHH coxpa-
cnoco6crnoBaJIH aecbMa 6JiaronpttHTHble HHJlH xapaKTcpHy}() cpopMy opy.u.ttA paHl-!ero
npttpO.II.Hble YCJIOBHH. n aJieoJI ttTa.
lJTo )Ke KacaeTcH cpe.u.Hero naJieOJIHTa,
EJiaro.u.apH 60.lulllOMY KOJIHlJecrny, npo-
3IlOXH B I<OTOpoii )KH.'I Heatt.u.eprnJieu, 6bIJIH
TeKa1ou.1.ttx no 3TOH MeCTHOCTH peK, ee CTen-
HaH.ueHbl MHOf04HCJieHHbie opy.UHH: HaKOHelJ-
Hoif xapaKTep HeCKOJlbKO H3MeHHJICH, COX·
HHKH, (rn6JI. 1, 3), CKpe6KH (Ta6JI. 1, 2) tt
paHHBlllHCb O,UHaKo B coce,UHHX paBHHHHblX
3aoCTpeHHbie KpeMHeBbie OCKOJIKH (rn6JI.
o6Jiacrnx - E3p3raHe H EypHace.
I, 1). Ha TeppttrnpttH Byxapecrn 6b!JIH Haii·
Hatt60Jlee .rr.peBHHe .ll.OKa3aTeJibCTBa cy-
,J.eHbl TaK)Ke H CJie,Ubl Il03,ll.Hero na.rieOJIHTa,
meCTBOBaHirn lJeJIOBeKa H ero .u.esne,lbHOCTH, neptto.ua Kor.u.a homo sapiens crnHOBHTCH
Hal'i.u.eHHbie Ha TeppttTOpHH EyxapeCTa, orno- Ha 6oJiee Bb!COKY}() CTyneHb pa3BHTH51
CHTCH K 3IlOXe naJieOJIHTa. 1-ho )Ke KacaeTCH (pttc. 1).
neptto.rr.a _pattHero naJieoJIHTa, B TelJeHHP B KOHUe naJieOJIHTa KJIHMaT, paCTHTeJib·
Kornporo npoH30UJJIO npespameHHe aHTpo- HOCTb H )KHBOTHblH MHp 6JIH3KH K COBpe-
38 CeoacTHaH Mopnuu ,],. B. PoceTTH
MeHHblM. B T8KHX yc.10BH5!X npoHCX0,11.HT TTepno,u HaHBbICIIIero pacusern 3TOH KYJib-

nepeX0,ll, 0T naJie0JIHTa K He0JIHTY, npHMep- TYPbI M0)l{H0 rrpocTJe,11.HTh B noceJieHHHX,
H0 3a 4000 .'reT ,11.0 ttaIIIeH 3pb!. Bo acex Haii:,ueHHbIX a oKpecTHocrnx Eyxapecrn, a
o6JiaCTflX tJeJIOBetJeCKOH ,11.eHTeJibH0CTH, KYJih- HMeHH0 B :vlCCTH0CTflX f JIHH8 H Bn,upa
Typa He0JIHTa no cpasHeHHIO C KYJibrypoii: (ra6JI. VII-VIII). )IJIH rroceJieHHH Bh16n-
na.rre0JIHTa 51BJlfleTCfl 3H8lJHTeJihHblM IIIaroM pa.11nch 6oJiee B03BbIIIIeHHb!e MeCTa, y.no6Hhle
nnepe,1. ..::vrn o6opoHhI.
l.JeJioBeK, .no6hrna10lllHH B 3noxy naJieo- Bo BTopoii IT0JI0BHHe HeOJIHTHtJeCKOH 3Il0-
.1nTa cpe,11.CTBa K cymecTB0B8HHIO HCKJIIOlJH- XH B 3TOlf o6JiaCTH pa3BHJl8Cb fyMeJihHHUa,
TC.llbH0 OXOTOTT n co6npaTeJibCTB0M, a He0- KYJibTypa 0TH0CHlll85!Cfl K nepno.11.y apeMeHH
JJHTe CTaH0BHTCH np0I13B0,'lHTeJieM B Il0JIH0M oKo.110 2500-1800 rr . .11.0 HaIIIefi 3pbi. Otta
CMI,IC.11e 3T0ro CJI0Ba. 6h1Jia o6Hapy)l{eHa B oKpecrnocrnx Eyxa-
f1of{BJI5leTCfl npHMHTHBH0e 3eMeJie,neJIHe H peCTa npn rrpoH3ae,ueHHhIX Ha noceJiemrnx
paJBe,ll.eHHe .11.0MallIHHX )l{HB0THbIX, H3f0T0B-
)KnJiaBa, rJlHHa H BH.npa paCK0TIKax.
,TJeHHe IIIJ1HqJOB8HHblX KaMeHHbIX opy.11.nfi H
B 3T0T rrepno.n, KpoMe 3aMernoro npo-
r:p0H3B0,ll.CTB0 r.TJHHflHblX o6o)l{eHHblX cocy-
rnecca B ycTpoi1crne )KHJIHlll, H3f0T0B-
)l0B.
,llpeBHerrruee, H3BeCTH0e 11.0 CHX nop, He .1eHHe opy.n.nii: cTaJio 6oJiee HCKyC-
T0JlbK0 Ha TeppHT00HH EvxapecTa, HO H B0 CHh[M: TI0flBJifllOTCfl csepJieHHb!e KaMeHHb!e

Bceii MyHTeHHH, He0.'IHTHlJeCK0e noceJieHHe rnnopa H .11.0B0JlbH0 tJaCT0 Me)],Hb!e opy.nm1
6b!JIO HCCJie)l0BaH0 B llv.11.eIIITH, Ha lOfO-B0C- (rn6JI. IX-XII).

TOtJHOH m<panHe EvxapeCTa. Xorn Hafi.neH- 3.necb BCTpetJalOTCfl MH0ro )l{eHCKHX CTa-
Hbre 3.!leCh MaTepnaJihl xapaKTepHbl ,ll.Jlfl Ty3T0K 113 o6o)l{e!-IHOil rJIJ-!Hhl H K0CTH (rn6JI.
3TI0XH He0mJTa, ace )l{e H8JIW!He KPel\1HeBblX X-XI), CBH3aHHbie c neporrnHHHMH H 06pH-
opy.nm"i CBH.11.eTe.TibCTByeT o TOM, lJT0 Tpa.nH- ,1aMH cymecTB0BaBmHMH cpe.nn )l{HTe.TJe11 no-
Ul-lTT He0.TJHTa eme C0XP8HHJIHCb. ce.ne1mti TOJl 3IT0XH. TTpo11crue.nume K K0HUY
TaK)l{e a6JIH3H Eyxapecrn, Ha HCCJie.no- 3TOH KVJihTVPhl nepeMeHhl H rrpoHHKH0BeHHe
saHHhIX Ha 6eperax 03epa Tefr CT0HHKax, c10.11.a rracTyruecKoro KotJeaoro rrnceJieHHH H3
3aTeM Ha rro.TJycTaHKe DOJIHHTHHHHY H 0K0JI0 B0CT0'!Hh!X CTerre11, noCTeneHH0 nnnae.TJH K
ceJia K:1ueJ,v, ttafr.11.eHhI npe.11.MeThl, npntta.n- Il0flBJiem,10 ey.'lbT)'pbl 6pOH3bl.
.TJe)Kamne 6oJiee pa3BHTOH <pa3e He0JIHTa
Cpe.nH ,11.pyrnx, 0TH0CfllllHXCfl I{ HatJaJiy
(rn6JI. II).
6poH30BOro BeI<a H cymecTB0B8FlllIHX Ha Tep-
KVJibTypa, xapaKTepHaH .11.Jlfl 3THX noce-
pnrnpn11 Hamero oTellecrna, B EyxapecTcKoti
,TJeHm"i, 6bJJia H83BaHa „eyJihTypofr DOJIHH-
06.11acrn H Ha TeppHT0pHH 38HHMaeMOH Te-
THHflfJY".
TT03)1{e, H3 KYJibTYPbI 3Toro nma pa3BH· nepb ropo,IJ,0M EvxapeCTOM, MaTep1rnJibHblX
,TJaCb .npyraH Ky.lbTVDa. H83B8H85! DOHHCKOH, KVJibTVP 6b1Jia o6Hapy)l{eHa KYJibTypa rJIH-
OTJIHlJHTCJlbHO)i llePTOll KOTOPOH flBJifleTCfl Ha III - ll1HeKeH6epr. Ha paBHHHe Mv1-1-
npesocxonHaH KepaMnKa, pa3yKpaIIIeHHaH TeHHH 3Ta KYJihTypa pacn0JI0)KeHa Henoc-
HaCe4K8MH C HHK[)YCTaUHflMH 6eJioro llBeTa pencTBeHH0 Ha.n CJI0eM noce.TJeHHH He0JIHTH·
(Ta6J1. III-IV). HatJaJihHaH cpa3a 3To1':i tJeCKOH KYJibTYPbl rnna ryMeJ!bHHUa, TaK :>Ke
KYJihTYPhI 6bIJia nccJienoaaHa B noceJieHHH KaK K cesepy 0T KapnaT oHa pacnoJI0)Ke11a
s ,ll)l{yJ1erurn, (rn6JI. III) Ha ceaepo-3ana.n- na.n cJioeM KYJ1bTYPhI pacnuc1-1oti KepaMHKH
HOH oKoanHe Eyxapecrn. nma Apnym.n; npn 3TOM o6e KYJibTYPhI 6hI·
EoHHCKaH KYJibTypa npe.ncrnsJIHeT co6oii: .1rn y1-1ntJTO)KeHbI no:>KapoM. Mo)l{HO .nonyc-
3H8lJHTeJlbHbIH nporpecc B 0TH0IIIeHHH yc- THTb lJ8CTHlJH0e cocymeCTB0B8HHe o6enx
Tpoi'icrna )l{HJlHLU H H3f0T0BJieHHfl opynnii: 1<yJibTYP (L1n1-1a III H fyMeJibHHUa), 6Jiaro-
Tpy.11.a. napH TOMY l!T0 B MecrnocTH TTonerurb-Jleop-
TeppnTopu.11 Byxapecra c Jl:))eBHetturnx npeMeH H /I.O yuo:w:1mamui o He)1 u Jtm~y:w:eurnx 39
,.J.eHb, B o,TJ.H0M H3 )KHJIHlU THna fJIHHa III, TaUHHMH. HacetJKa c,n.eJiaHa K0Ch!MH, qac-
0TKpbIT0M B noceJieHHH He HMeBIUeM conpH- TblMH JIHHHHMH. MHorne y3opbl Ha Kepa-
K0CH0BeHHH c .npyrnMH ooJiee .npeBHHMH Mlll,e HanoMHHalOT co6oi'.i HalllH Hapo,nHhie
KYJibTypaMH, 6b1.1 Haii,n.eH cocy.n ryMeJibHHU- TKaHH H BblllIHBKH (pnc. 7-8 H Ta6JI.
KOii KYJibTYPbl (pHc. 2). KyJihTypa f.1Hua XVIII).
III, noHBJIHIOlUaHCH B uaqaJie BT0D0ro TblCfl- KpoMe opy>KHH H 6poH30BOH yrnapH nJie-
11eJleTH51 .no H.3., npe,n.cTaBJIHIOT co6ofi KaK MeHa K)',IJbT)'pbl Teii npo)l0JI>KaJIH ynoTpe6-
6bI CHHTe3 .npeBHeii MeCTHOii He0JIHTH'IeC- ,1f!Tb, KaK H B He0.lHTe KpeMHeBbie, KaMeHHble
KOii 0CH0BI.,J C H0BblMH 3aHeceHHbIMH C B0C- H KocrnHbie opy,11.HH (rn6JI. XX).
T0Ka KYJibTYPHbIMH 3JieMeHTaMH. nJiaCnt'IeCKHe H306pa)KeHHH BCTpeqaJOTCfl
Ha TeppHTOpHH, 3aHHMaeMofi 6yxapecToM, H n03)Ke, xorn 6oJiee pe,n.Ko H HBJIHIOTCH
no,11.06Hoe cotJeTaHHe aecbMa pacnpocTpa- GoJiee cxeMaTH'IHbIMH (rn6JI. XX, 9-10).
HeHo B ueJJoM pH.ne )KHJIHIU no 6eperaM peK Haii,n.eHHbie npH paCK0nKax K0CTH .ll.0-
,Ub1M60BHUbI H KoJieHTHHbI. îaKaH KYJibTypa MaillHHX )KHB0THblX ,n.oKa3bIBalOT, lJT0, npH-
anepBble npHMeHHeT 6poH3Y H KaMeHHblH Ha,11.Jie)KaBrnee KYJibType Teii, HaceJieHHC
6oeuow Tonop (rn6JI. XVI, 12). Kepa- 3aHHMaJI0Cb CK0T0B0,D.CTB0M B KpynH0M Mac-
MHKa 0TJTHtJaeTCH npocTOToii. Hepe,n.Ko y 1ina6e, a HHX0)K;'l,eHHe K0CTHHblX y.n1rn yKa-
cocy,11.0B o6HXO,D.HOro THna ropJibllllK0 HMeeT 3bIBaeT Ha TO,. lJT0 )KHB0THble npHMeHHJIHCb
cpopMy JieiiKH HJIH )Ke cHa6)Ketto non caMbIM TaK)Ke ,D.JIH nepeB03KH rpy30B H ,11.JIH e3,11.bl
ornepcrneM pH,11.0M BbICTynou, noJiyqaeMbIX aepxoM (puc. 9).
nocpe,11.CTB0M BbI,D.aBJIHBaHHH rJIHHHHOii Mac- KyJihTypa Teii-6yxapeCT cocT0HT H3 Hec-
Cbl H3HYTPH Hapy)Ky HJiH )Ke Hao6opoT - K0JibKHX cpa3 H 0XBaTbIBaeT cepe.n.HHY H K0-
CHapy)Ky BHYTPb (rn6JI. XIII). YKpallleHHH B Heu 6poH3osoro ueKa. OHa couna,n.aeT no
BH.ne Hace'IKH BCTpe'IalOTCH BeCbMa pe,n.Ko apeMeHH, 110 pacxo,11.HTCH reorpacpw,ecKH (3a
(rn6JT. XIV). f11JacTH 11ecKHe H3.D.eJIHH H3 HCKJII04eHHeM HeK0T0pbIX B3aHMonpoHHKH0-
rJIHHbl, 300MOp<:pHbie CTaTy3TKH, MHHHaT!Op- BeHHii), C K)'JlbTypaMH fblpJia Mape Ha 3a-
Hble TonopHKH - BCe 3T0 npe.ncTaBJIHeT eme na,11.e o,: 6yxapeCTa, MoHTeopy Ha socrn1<e
0CTaTKH Heo.TJHTa (pHc. 3). OTCYTCTBHe op- H B HTeH6epr Ha ceueoe TpaHCHJibB8HHH.
HaMeHTa n He6pe)KH)'IO o6pa6oTKy rJIHHbl nono6110 ToMy KaK npe.nwecTBYJOIUaH
M0>KH0 o6'bHCHHTb noJiyK0'IeBblM xapaKTe- I<y.11.,Typa r.lJHHa III conep}l{HT HeK0TOpbie
poM HaCeJieHHH. noxopOHblli o6pH,n. C0CTOHT 3JICMeHTbl, pa3DHBillHeCH B paMKaX KYJib-
B 3axopoHeHHH Meprneua B CK0p'IeHH0M TYPbI Teii-6yxapecT, paBHbIM o6pa30M H
noJio>KeHHH. 3m KYJibTypa co,n.ep>KHT s ce6e KYJibTypa Teii-6yxapecT nepe,n.aeT tiaCTb
:rnpo,n.blllIH Tex cpopM, K0T0pble pa30Bb!OTCH CB0HX C0CTa BHbIX 3JieMeHT0B noc.1e,n.y10uteH
JIHlllb BnocJie,n.cTBHH, Kor.na OHa CTaHeT MaTepHaJihHoii· KYJibType Ha3bIBaeMOH 6op-
oce,n.Jioii H ttatJHeT 3apo>K,11.aTbCH KYJibrypa .neii XepecTp3y, OTHOCHlUei'.'icH K paHHeMy
6poH3bl, THna Tew-6yxapecT. nep1rnny )KeJie3H0ro ueKa.
KyJihTypa THna Teii pacnpocTpatteHa Ha KyJihTypa 6op.nei-i-XepecTp3y cospeMeHHa
Teppacax BblllleHa3BaHHblX ,n.uyx pe'IeK. )KH- H cooTBeTcTByeT KYJihType TIJionrnoo-E;:,1p-
JIHIUa, B 0TJIH'IHe QT npe,11.1llecrny101Uefl KYJib- rnn B OJITeHHH. HacetJHoi, oi'm1MeHT BCTpe-
TYPhI, He HBJIHIOTCH T0JlbK0 3eMJIHHKaMH, lfaeTCH pe,11.Ko H HMeeT cpo.ncrno c KYJihTY-
yrJiy6JTeHHbIMH B 3eMJIIO, HO H noJiy3eMJIHH· pow 6poH30Boro ueKa Tefl-ByxapecT
KaMH, a TaK)Ke H XH>KHHaMH. 6JIH3 03epa (rn6JI. XXI).
Teii, KpoMe 0'IaroB >KHJIHlU 6bIJIH o6ttapy- XapaKTepHbIMH HBJIHIOTCH pacn0JI0}l{eH-
>KeHhl, 0K0JI0 0,11.Horo H3 HHX H 0CTaTKH ne 1rn Hbie no KpaHM HJIH Ha cpe.n.HeH 1J8CTH co-
(pnc. 6). KepaMHKa 3,11.ecb 6orarn optta- cy.na HacetJKH, a TaK)Ke cpopMa pyqeK
MeHTHpouatta HaceIJKOii, c 6eJibIMH HHKpyc- rncy.na, K0T0pble B03BbIUialOTCH no O)lHOH
40 Ce6acTH3H MnpttHU. - ;:I,. B. PoceTTH
HJJH no .11.Be, ll04TH BepTHK8JlbH0 H8.11. Kpa- HHBeHTapb KaK H B rroce.neHHHX II H I BB.
H!V!H cocy.11.a, HBJIHHCb K8K 6bI rrpo.11.omKe- no H. 3 .
HHeM rroc.1e.11.Hero, HJJH )l{e pacrroJJo)l{eHbl .B o6pauteHI-m 6b].'18 pttMCKaH K0.il8HH8Jlb-
ropH30HT8JlbH0 rrpe.11.CT8BJIHH co6oA rrpo.11.oJJ- H8H M0HeTa, 4eKaHHBlll8HCH ,Q.lH rpe4eCJ<HX
)KeHHe .li.Ha cocy.11.a (rn6JJ. XXI). rop0JI.0B.
TaK>Ke xapaKTepHbl H ypHbl TpyrroCO>K>Ke· B rrpe.11.MeCTbH Li.>Ky.1ell1Tb 6bIJIH H3H.11.CHbl

HHH 3Tot\ KYJJbTYPbI, 6ttTpoHKOHH4eCKHe co- 0CTaTI<H M0rH.lbl, a K0T0poA 6bl.l ll0BHJ.I.H·
cynhI C BblC0KlfM rop.1blllIK0M, yKpallleHHble M0MY rrorpe6eH KOHHblH B0HH capMaTCK0ro
6yropK8MH B cpopMe KH0ll0K HJIH K0CblX npo11cxo>K.11.eHHH, C.'IY>KHBllIHH r, pHMCKOH
H3bl4K0B, pacrroJJ0>KeHHblX ITO 0I<py>KH0CTH apMHH (rn6.n. XXIX, l 1-1 p11c. 12).
cepe.11.HHbI cocy,aa (rn6JJ. XXII). TTorpe6a.1IbHblM o6pHJI.OM MeCTHoro Hace-
EoJJee ll03.II.HH]I rrepH0.ll >KeJJe3H0ro BeKa ,'JeHHH 6b!JJO Tpyrrorro.ll0>KeHHe.
ornoCHTCH K reT0-.1I.a1<11t\c1<ot\ KYJJbType. OH BypHbIH rreptto.11. rrepece.neHHH Hapo.11.oa oT
06Hapy>KH0aeTCH B H8IIIHX MeCTHocrnx a III HI .11.0 VI BB. H. 3. He CMor HH oaccettTb
BeKe )I.O H. 3. H 38TeM p83BHB8eTCH B paM- HH YHHllT0)KHTb Kopea'Hott 3JJeMeHT MecT-
K8X rrocJJe.11.y10m11x raJJbIIITaTCKHX KYJJbTYP, Horo Hace.neHHH. A6op11reHbI aocrrpttHHJJH

3Ha4ttTe.11bHYIO tJaCTb KYJJhTypHoro .11.ocTo-
rrpHHHM8H H0Bbie cponMbl ll0.ll BJJHHHHeM pa3-
BIITHH llP0H3B0.11.HTeJJbHblX CHJJ. TT p0HCIIIe.ll· HHHH rrpttmeJJbUeB, K8K, Harrp. HX Ke-
llIHe H3MeHeHHH MoryT 6bITb o6'bHCHeHbl pa MHKY, opv.11.1rn, yKpameHHH, coxpaHHB o.a-
ll0HBJJeHHeM row,apHoro Kpyra, HeC0M- 1-1a1<0 MH0ro 113 co6CTBeHHoro KVJJb'!'V0HOro
Hac.ne.aHH, Harrp. - r.nttHHHaR KYPHJJbHHUa,
HeHH0 BHeClllero H3MeHeHHH B0 BHeIIIHHi-i
Mecrnoi1 rern-,n:aKHHCKOH Tpa,n:11u.tt11 (rn6.n.
BHll KepaMHKH (rn6JJ. XXIII), 11 y1<perr-
.TJeHHeM B38HMHblX CBH3ett MeCTHoro Hace-
XXX), Haii:,n:eHHaH rrptt pacKom<ax B rroce-
.rremrnx H M0rHJJax C TPVll0ll0JJ0>KeHHeM, Ha
,TJeHHH C pa6oBJl8.11.eJJb4eCKHMH ropo.11.aMH
PH.11.Y c HOBOH KepaMttKOH, aHa.norwrno11 TOH,
pacrro,1o>KeHHblMH Ha 6eperax 4cpHoro
KOTOpofr ll0Jlb30B8.1HCb HeK0T00bie rrepece-
Mopsi:, a T8K>Ke 11 c >KHTeJJHMH <l>paKHH, o6tt:-
T810lll.HMH Ha rrpaBoM 6epery Li.ftiaH. B JJHIOIUHeCH Ha po,n:bI B Te4eHtte IV aeKa Ha-
rneii: 3pbr.
3T0T >Ke rrepH0JJ. ll0HBJJHeTCH H >KeJJe3HblH
.leMex, rrp11 ll0M0lll.H K0T0poro 6bIJJ coaep- KooMe MH0ro4ttc.neHHbIX rroce.neHttii:, co-
meH rrepexo.11. 0T rrpHMHTHBHblX crroco6os o6- .11.ep)Kall!11x MaTeottaJJbI 0TH0CHIUttern K IV

pa6aTbIBaHHH 3eM.IIH K ll0)].JIHHH0MY 3e~rne- BeKY (rn6.n. XXX), 6hr.na Haii:.11.eHa T8K>Ke
..:i.enHIO (Ta6.'I. XXIV, 3). roH4apHaH rre4b (rn6.n. XXXII, XXXVII) .

6bWH o6Hapv)KeHbI 11 rroce.rremrn VI--VJJ
TToceJJeHHH soo6me yKperrJJHJJHCb psaMH,
BB .. co.aep)K3lllHe KepaMHKy H cp1-16v.1Jbl (rn6JJ.
H3rop0JI.5IMH H 3eMJJHHblMH BaJJaM/1. O6H-
T810lll.He 3)].eCb llJJeMeHa HMeJJH co6CTBeHHYIO
XXXI, 1---12). a TaK>Ke rrocPJJeHHH oT-
cepe6pHHy10 H MeJT.HYIO MoHeTy, a raioKe 1-1

H0CHIUttern K IX-XI BB. tt: ronqapHbre rre4tt:
HH0CTpaHHbie M0HeTbl, pHMCKHe H rpeqec-

K0HUa 3TOro rreptt:o,n:a (rn6JT. XXXI, 13-17
H Ta6JJ. XXXIV, 4).
KHe. OHH yrrOTpe6JJHJJH 30JJ0Tbie H cepe6pH-
Hbie y1<paIIIeHHH (rn6.n. XXV). O6Ha pv>KeHtte M0HeT BpeMeH ÂJleKCeH I
H HoaHHa II KoMHeHa JJ.0K83hTBaeT, 4T0 11 B
TTorpe6a.nbHb1i'1 o6pHJJ. cocTOHJJ H3 Tpyrro-
XII-XIII BB. )KH3Hb 3,n:ecb He rrpe1<parua-
C0>K>KeHHH (rn6.n. XXVI). .nacb.
PttMCKOe 38B0eBaHHe He H3MeHHJJ0 6wTa
)I(eJJC3Hble rrpe.11.MeTbl BeHrepc1<0ro THll8,
rern-.11.aK11t\u.es 3Toi', 06.nacTH.
1<a1< TO: ca6JTH, ynttJJa, CTpeMH, Torrop, nai1-
B III BeKie H.3., 3a HCKJJIOlleHtt:eM He6o.nb- .11.eHHhle B6JJH3H 03epa Teii:, MoryT rrpHH8)].-
lllHX THll0JJ0rHfieCI<HX H TeXHH4eCKI;IX 0C0· .ile)KaTb M0rHJJe K0HH0ro B0HHa X, BeI<a,
6eHHOCTett, H8X0.11.HTCR ll04TH TOT >l{e C8Mbll1 IT8Bllief0 3,/leCb 6bITb M0)KeT B0 epeMH Ha-
Tepp11Top1111 Byxapecm c /1:peBHetlnrnx BpeMeH H ;I.o yum11rnamm o Hell B :I.or,.v~1e11T1tx 41
6era 11a 6oJJrap (Ta6JJ. XXXIII, 3-5). Oc- 6.,aro)I.apH HaJJH'-IH!O BeKOBblX :1ec0B, 6ora-
TaTKH npyroi"1 MOfli.lbl, TaK)l{e KOHHOro BOH- TblX ,LllI'-Ib!O H HB.1HIOIUHXCH eCTeCTBeHHblM
Ha, HO HHOro rrpottCXO)l{)I.emrn H OTHOCH- yoe)1m111.eM Ha CJJy<Iaii Harra.ueHHH, 3TH MeCTa
U.J.HeCH K npyroif 3ITOXe, 6b!J1H 06Hapy)l{eHbl HCKOHII rrp1rn.1e1<am1 JJIO.Uett Ha BpeMeI{POC
136J1H3H )KHJlaBbl (Ta6JJ. XXXIII, 1-2). Ha HJ1H rrocToHHHOe noceJJeHHe. KpoMe Toro
KaJJH B3K3pellITb, Hena.,eKo oT u.epKBH D,06- BCe 3TH MeCTa 6b!JIH pacrrocIO)l{eHbl B He-
poTHca, Obl.111 Haii.ueHbl cepe6pHHbie MOHeTbl nocpencrneHHOii 6J1H3ocrn .[l.yHaH, 3TOro Be-
BpeMeH BeHrepcKHX KopoJJeii CTe~aHa CBH· JlHKoro rryTII Hapo.UOB, Ha rrepeKpeCTKaX
rnro 11 CaJlOMOHa I ( 1000-1074) (Ta6JJ. .J.Opor CBfl3bIBaI0111.IIX !Or C ceaepoM H BOCTOK
XXXV, pwc. 1-2 w pwc. 3). c 3ana.uoM.
nJJaro.uapH cBoeMy Torrorpacpw,ecKoMy 0oceJieHHH ITOHBHIHlJHeCH B HaI.JaJJe cpeo-
no.10:>KeHH!O, a IIMeHHO Ha.1HlllI!O peK C Me.u- )J.a.lbHOfO CTpOH ITOJJY'-IHJIH KaK 6bi OCHOBa-
JleHHbIM TelJeHHeM, o6pa3y!Olll.HMH MHO)l{eCT- HHeM n~rn coopy)l{eHIIH Kpenocrn ByxapeCTa
1;30 rrpy.uos, H30611JJy10111.11x pb16oii, a TaIOKe B XV-XVII BB.
LE TERRITOIRE DE BUCAREST DES TEMPS LES PLUS RECULES
JUSQU'A L'APPARITION DE LA VILLE DANS LES DOCUMENTS
(RE8l'ME)
Les phenomenes geologiques de la fin du village de Pantelimon - on a trouve

de la periode tertiaire et du debut du un eclat de silex travaille. Une autre piece
quaternaire ont petit a petit confere au trouvee a Bucarest represente un nucleus
territoire ele la Roumanie un aspect tres de silex. Encore qu'uses par le temps,
voisin de celui qu'il a aujourcl'hui. Les ces deux objets possedent la forme ordi-
changements climatiques de 1' ere quaternaire des outils du paleolithique inferieur.
naire ont influence l'evolution de la flore, Le paleolithique moyen, ep0l1tte qui vit
de la faune et de l'espece humaine elle- l'homme dit de Neanclerthal, a fourni
meme. da vantage d' outils : des pointes (Pl.I
Le <leveloppement de la societe humaine :l), des racloirs (Pl. I,!:!) et des eclats en
a trouve dans la region de Bucarest des silex (Pl. I, 1).
conditions naturelles tres favorables. Grâce 1,e paleolithique superieur, au cours
aux nombreuses rivieres qui la traversent, duquel 1' ,.homo sapiens se place sur
le caractere de steppe de cette region a un echelon de cleveloppement supeneur,
ete modifie dans une certaine mesure, a egalement laisse quelques traces a Buca-
alors qu'il s'est maintenu dans Ies plaines rest (f.ig. 1).
avoisiuantes du Baragan et du Burnas. A la fin du paleolithique, le climat,
Les plus anciennes preuves de l'existence la flore et la faune etaient tres proches
et de l'activite humaines, trouvees a de ceux de nos jours. C'est dans ces condi-
Bucarest, <latent de l'epoque paleolithique. tions qu'eut lieu le passage du paleolithique
Les vestiges du debut du paleolithique, au neolithique, 4000 ans environ avant notre
periode au cours de laquelle eut lieu ere. La civilisation de l'epoque neolithique
le processus de passage du singe a l'homme, represente un grand progres par rapport
sont tres rares, tant a Bucarest que dans a celle du paleolithique dans toutes Ies
tout le pays, et ils sont souvent discutables. branches de l'activite humaine.
A la lisiere de Bucarest - a proximite l,'homme, qui a l'epoque paleolithique
vivait de ce qu'il pouvait arracher a la region la civilisation d11 type Gumelnitza

nature par la cueillette et la chasse, devint (vers 2fl00-1800 avant notre ere), qui est
a l'epoque neolithique, producteur dans connue a Bucarest et dans Ies environs
le veritable sens du mot. C'est alors que par Ies recherches faites dans Ies stations
commem;a la culture des plantes, l'elevage des archeologiques de Jilava, de Glina et de
animaux, le travail des outils en pierre par Vidra. A cette epoque-la, outre le progres
le polissage et la production des recipients qu'accuse la construction des habitations,
en terre cuite. on constate que Ies outils sont executes
I,e plus ancien etablissement neolithique avec plus d'habilete (Pl. IX et XII). Des
connu actuellement, non pas seulement haches en pierre perforees y apparaissent
a Bucarest, mais dans toute la Valachie, et, assez sporadiquement, des outils en
est celui qui a ete decounrt a Dudeşti, cuivre. Les croyances et Ies rites des popu-
a la lisiere sud-est de Bucarest. Bien que lations des etablissements d'alors, ont
Ies materiaux, qui y ont ete trouves, soient donne naissance a de nombreuses figurines
caracteristiques de 1' epoq ue neolithique, en terre cui te et en os (Pl. X et XI).
l'apparition de petits outils en s\lex montre Les changements survenus a la fin de
que la tradition paleolithique ne s'etait pas ces civilisations par la penetration d'une
perdue. population de pasteurs nomades, venue de
Toujours dans la region de Bucarest, dans steppes orientales, conduisent petit a petit
l'etablissement explore sur les bords du a la civilisation de l'âge du bronze.
lac Tei, puis a la halte de chemin de fer Au nombre des civilis.ations materielles
de Bolintineanu et a celle proche du que l'on rencontre au debut de l'âge du
village de Căţelu, on a decouvert des bronze snr le territoire roumain, Bucarest
objets appartenant a une phase plus et sa region enregistrent celle du type
avancee du neolithique (Pl. II). Glina III - Schneckenberg. Cette derniere
I/aspect de la civilisation de ces stations recouvre directement dans la plaine de
a re<;u le 110111 de „type Bolintineanu". Valachie Ies stations neolithiques du type
A partir de la civilisation de Bolintineanu Gumelnitza, de meme que, au nord des
se developpa celle dite de „Boian", carac- Carpathes, elle recouvre la civilisation de
terisee par une splendide ceramique ornee la ceramique peinte du type Ariuşd ;
par incision et incrustation en blanc (PI. d'immenses incendies Ies ont detruites l'une
III, IV, Y, VI). I,e debut de cette civi- comme l'autre. II est permis de supposer
lisation a ete etudie dans l'etablissement que la civilisation Glina III est en partie
decouvert a Giuleşti (PI. III), a la lisiere contemporaine du stade final de la ci-
nord-ouest de la viile de Bucarest. vilisation de Gumelnitza, etant donne qu'a
On constate au temps de la civilisation Popeşti-Leordeni, dans une habitation du
de Boian d'importants progres en · ce qui type Glina III, faisant partie d'une sta-
concerne la construction des habitations tion ne connaissant pas d' autres civilisa-
et l'execution des outils. tions plus reculees, on a retrouve un vase
La periode d'epanouissement de ces appartenant a la civilisation de Gumelnitza
civilisations est connue par Ies stations - (fig. 2). La civilisation de Glina III, qui
des environs de Bucarest - de Glina et fait son apparition au commencement du
de Vidra (PI. VII -- VIII). Ces stations ont second millenaire avant notre ere, semble
utilise des emplacements plus indiques, etre une synthese de 1' ancien fond autochtone
faciles a defendre. neolithique et d'elEments de culture nou-
Au cours de la seconde etape de l'epoque veaux provenant de l'Est. On la trouve a
neolithique s'est develoi;p{e dans cette Bucarest repandue dans de nombreu-
Les territoire de Bucarest jusqu' a l' apparition de la ville dans les documents 45
ses stations, le long des rivieres de En dehors des armes et des outils en
Dîmboviţa et de Colentina. Cette civi- bronze, Ies tribus appartenant a la civilisati-
lisation fait usage pour la premiere fois on de Tei continuaient a se sen-ir des
du bronze et de la hache de guerre en outils en silex, en pierre et en os du neoli-
pierre (Pl. XVI, 12). Ce qui caracterise la thique (Pl. XX). Les representations
ceramique du type Glina III, c'est sa plastiques continuent a exister, bien qu'elles
simplicite. I1 n'est pas rare que la categorie soient rares et schematisees (Pl. XX,
des recipients ordinaires ait des cols en 9-10). Les ossements d'animaux retrouves
forme d'entonnoir ou porte sur le col, a l'occasion des fouilles montrent que Ies
sous l'ouverture, toute une serie de pro- peuplades de la civilisatioi1 de Tei prati-
emmences obtenues soit en repoussant quaient l'elevage a grande echelle; quant
la pâte de l'interieur vers l'exterieur ou au mors en os, il denote que Ies chevaux
encore de l' exterieur vers l'interieur (Pl. servaient egalement de montures et de
XIII). Les ornements incises sont tres betes de trait (fig. 9). La civilisation de
rares (Pl. XIV). Les representations plasti- Tei-Bucarest presente plusieurs phases. Elle
ques en terre glaise, Ies figurines zoomorphes occupe une bonne partiedel'epoque moyenne
et Ies haches en miniature sont des survi- et finale de l'âge du bronze. Ele est contem-
vances du neolithique (fig. 3)'. L'absence poraine - tout en Ies excluant geogra-
d'ornement et l'aspect plutât neglige de la phiquement (a de faibles exceptions pres)
pâte pourraient resulter du caractere semi- - des civilisations du type Gîrla Mare
nomade de la population. Le rite funeraire (attestee dans l'ouest de la region de
qu'on rencontre est celui de l'inhumation Bucarest), Monteoru (a l'Est) et Wietenberg
des cadavres accroupis. I1 s'agit d'une (au Nord, en Transilvanie).
civilisation qui renferme Ies germes qui De meme que la civilisatiou anterieure
pourront se developper, lorsque la popula- Glina III offre certains elements qui se
tion deviendra sedentaire, lorsque prendra developpent dans la civilisation de Tei-
naissance la civilisation du bronze du Bucarest, de meme cette derniere abandon-
type Tei-Bucarest. nera une partie de ses principes constitutifs,
La civilisation de Tei se trouve repandue au profit de la civilisation qui lui succedera,
sur les terrasses des deux rivieres mention- laquelle est connue sous l'appelation de
nees plus haut. Les habitations, a la Bordei-Herăstrău et appartient a une
difference de celles de la civilisation phase de l'ancien âge du fer.
precedente, ne sont pas seulement des La civilisation de Bordei-Herestrău est
cabanes entierement cachees sous le sol, contemporaine de la civilisation du type
mais encore des huttes a demi souterraines Plopşor-Vîrtop en Oltenie, a laquelle elle
et des cabanes. On a trouve au bord du correspond typologiquement et en partie
lac de Tei, outre Ies foyers des habitations, chronologiquement. Les ornements incises y
un four a proximite d'une habitation (fig. sont rares et apparentes a ceux de la civili-
6), habitation dont les parois avaient ete sation Tei-Bucarest, de l'âge du bronze (Pl.
executees en clayonnages enduits de terre XXI). Ce qui est caracteristique, ce sont les
glaise. La ceramique est richement decoree cannelures que l'on voit sur le bord ou
d'incisions incrustees en blanc, o btenues sur la panse des recipients, comme aussi
au moyen de piqures obliques repetees. les anses des tasses qui se dressent par un
Un grand ncmbre d'ornements figures ou par deux, presque verticalement, au
sur la ceramique rappellent les tissus et dessus du bord des vases en question,
broderies de la population de nos campa- comme un prolongement de ces derniers, ou
gnes (fig. 8-9, Pl. XVIII). qui sont disposees horizontalement dans
leprolongement des dits recipients (PI. XXI). romaine (Pl. XXIX, 1; fig. 11 ). I,a popula-
Caracteristiques sont egalement Ies urnes tion locale enterraient ses morts.
<l'incineration de cette civilisation, des La periode troublee des premieres migra-
vases hitronconiques a long col, ornes de tions ne reussit pas, entre Ies III-e et VI-
proeminences appliquees a meme la panse eme siecles, a disloquer et a evincer !'ele-
des nses (PI. XXII). ment autochtone. La population indigene
I,'epoque plus recente de l'âge du fer adopta hon nombre des maniiestations
appartient a la civilisation daco-gete. Elle culturelles des nouveau-venus ceramique
se manifeste dans notre regi011 au III-eme outils, parures, tout en conser~ant quelqu~
siecle avant notre ere et resuite des civili- chose de son propre patrimoine (comme
sations hallstattiennes anterieures; elle par exemple la tasse de tradition locale
acquiert certains aspects nouveaux par geto-dace) (Pl. XXX, 9-10). Ces objets
suite du developpement des forces de pro- ont ete retrouves dans des stations et
duction. Transformations, que l'on peut dans des tombes a inhumation, a cote
attribuer en bonne partie a l'apparition du d'une poterie nouvelle, comme celle utilisee
tour de potier, qui entraîne un changement par certains des peuples en migration au
evident de l'aspect de la ceramique (PI. cours du IV-eme siecle de notre ere.
XXIII), de meme que l'intensification des Outre de nombreux etablissements ren-
rapports entretenus par les indigenes avec fermant des objets datant du IV-e siecle
Ies cites esclavagistes des bords de la Mer (PI. XXX et fig. 11), on a decouvert egale-
Noire et avec Ies Thraces de la rive droite ment un four de potier (Pl. XXXII,
du Danube. C'est encore a cette epoque XXXVII). On a encore trouve des stations
qu'apparaît le soc en fer de la charrue, appartenant au VI-e-VII-eme siecles et
qui permet le passage des formes primitives contenant de la ceramique et des fibules
de la culture du sol a l'agriculture pro- (Pl. XXXI, 1-12) ainsi que d'autres des
prement dite (PI. XXIV,3). IX-XI siecles (Pl. XXXI, 13-17) de
meme que des fours (Pl. XXXIV, J).
Les etablissements humains sont genera-
I4a persistance d'une vie organisee aux
lement fortifies a l'aide de fosses, de palis_
XII-XIII-emes siecles est egalement attes-
sades ou de remblais de terre. Les tribus
tee par des decouvertes de monnaies a
d'alors avaient leur propre monnaie, en
1' effigie des em pere urs Alexis I-er et Jean II
bronze et en argent ; elles se servaient
Comnene.
aussi de monnaies etrangeres, romaines
Une epee, un mors, une hache d'arme
ou grecques. On portait des parures en or
et un etrier de type hongrois, en fer, trouves
et argent (Pl. XXV). On pratiquait l'incine-
au bord du lac de Tei, peuvent etre attribues
ration des morts (Pl. XXVI).
a une tombe de cavalier du X-eme siecle
La conquete romaine changea peu qui aura peri sur Ies lieux, peut etre a l'occa~
le genre de vie des Daco-Getes de la sion de quelque incursion contre Ies Bul-
region. A partir du III-eme siecle de notre gares (Pl. XXXIII, 3-5). A Jilava 011
ere on y trouve avec de faibles differences a decouvert une autre tombe, de cavalier
de types et de technique, presque le meme egalement, mais d'origine et epoque dif-
inventaire que dans Ies stations du II-I-er ferentes (Pl. XXXIII, 1-2), petchenegue ou
siecle avant notre ere. La monnaie est celle coumane.
que Ies Romains frappaient pour Ies villes Sur la Calea Văcăreşti, autour vraisem-
grecques. On a decouvert a Giuleşti Ies blablement de l'eglise Dobroteasa, 011 a
restes d'une tombe qui semble avoir ap- trouve quelques pieces de monnaie en
1nrte11u a un cavalier sarmate de l'annee argent, du temps des rois de Hongrie,
Le terrifoire de Bucarest fusquu' a l' apparition de la viile dans les documents 47
Saint Etienne et Salomon I-er (1000-1074) Ies hommes desireux de faire une halte ou
(Pl. XXXV, fig. 1 -3). de se fixer quelque part et tout cela au
Grâce a leur situation topografique, aux carrefour du Midi et du Septentrion, de
lents cours d'eau, qui engendrent une l'Occident et de l'Orient, a proximite de la
foule d'etangs poissonneux, au milieu de grande artere des peuples qu'est le Danube.
forets seculaires et giboyeuses qui offrent Les etablissements humains du debut de
en meme temps un abri naturel contre la feodalite sont a la base de la cristal-
les attaques de l'ennemi, ces lieux ont lisation de la place forte de Bucarest des
attire depuis les temps les plus recules XV-XVIII-emes siedes.
CAPITOLUL II
MĂNĂSTIREA RADU VODĂ

ŞI BISERICA BUCUR
PLANUL BORROCZYN
1852
~
e g e n d a
L
Sec . Ne.n.
Construotii din prima jvmitate 11/ee moderna
iJSec. XIX ( > Locv1n te
') Cuptor
~ Porrwm nesapate
{ffiJ) Gropi
.,,z__ Z,dur,nedatate
Sec . II Î.e.n. - I e.n. ~-
C1m1t1rul dm a doua Jt.1117 a sec XV-sec .XVIII
O Cuptor m. f-m 65
Q cropi
~ Resturi dtn cladirt'le manastmi

~ dela 161J - 25
l"ff'"7 Resturi din temeliile zidurilor
L.ll....J dela 1613 -25
Ag. Agh,azmarar
:; ==,-,Traseu l probabil al c/adirt!or min Radu Vodă
.:: =:..-..1. dupâ planvl BorrOCZ!fn din 18S2
e Go8 oo Retea de part Împotnva munda_t1e1. sec. XVII-XVIII
ec . .XJa
~ Fragme/'/I (ie zid d,n orima jum a sec. XVI
~ Resturi d;n clad1rile m,inist1r11
~ ma, vechi d;n !57S -77 CI ad ire moderna
•• • • • Porfwlll „ in situ "al palisade, drn 1S95
==
o o o o o Traseul probabtl al pal1s,1de1
'116
Fundul fan,tului de apărare din 159S
" ".........
" ' J"raseul p robabil al santulv1 de aparare
, -_
• '
O Grop, )
'O ''li
'I,
()
"';,,
~
~
'b lI Lwada C
V IV
-~
\
I L ivada a ,II Vi
I ·e e-
Legend a ( b,ser , ca)
Zidurile biser1c11 dtn 16iJ -25 construite pe

te/nel11/e loca.sulu, dm 1575-77
Z1dur1/epr1dvoru/u1 construit 1Î7 sec XV/fi
CI a· o,
~I Teme/I/le z1dur1~ordtntre pilonii p1'0naosulu1. 16/3-?S r e modernă
7575-77
"
)I
a 1!6129 Bri'u de piatra la temeliile bisericii' dm 1575- 77

b eee9 pr1dvoru11.11
[==:J Pardosea/a de marmori dm 1861/
[fil[J dtn pridvor. sec XVIII
~ Por t11.1n1 dm pardoseala de car,imui pitrate dm 16/J-1625
~ din 15 75 -77
~ Restul de locuire din a doua Jt.lm a sec XV
~ Morminte . nr. 1- Mormi'ntul Voevod1.1lu1 /?adu Mihnea

2- /1.11 Vlad
J- Ooamne, Elen,1
4 -21; - Pietre funerare cu morminte probabtle,
i'npronaos
o 5 10 15 20 m
25 Z9- Mormmre fir.i pietre 1/Jnerare cercetate in 19St,
P a lon/t:
Fig. 12 . - Planul geueral al săpăturilor din 1953-1951 făcute la biserica Radu Vodă. Sus, îu dreapta,
https://biblioteca-digitala.ro acest sector reprod us din planul Borroczyn,
a1 m jos de dealul Patriarhiei, pe malul drept al Dîmboviţei, încadrată
de două străzi nu departe de chei, se află o biserică singuratică, străjuită
de un turn, pe un vîrf de deal înecat de verdeaţă.
Puţini dintre trecătorii care merg pe străzile întortochiate ale car-
tierului ştiu că aici se află biserica Radu Vodă, important monument
istoric bucureştean din veacul XVI.
La mai puţin de 200 m, pe acelaşi deal de pe dreapta Dîmboviţei, se
găseşte însă o altă biserică, mică şi îngrijită, acoperită cu şindrilă, pe
care fiecare bucureştean neaoş o ştie. Este biserica Bucur, despre care poveştile legendare
spun că a fost înălţată de ciobanul Bucur, pe locurile încă pustii şi acoperite de păduri,
cu rarişti de păşune, întemeind, se presupune, primul popas de aşezare omenească în
jurul căruia s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor Bucureştii, capitala patriei noastre.
Dar, ca în orice legendă, puţine date sînt adevărate, cele mai multe izvorînd din fantezia
şi bogăţia de imagini inerente fiecărui om legat de locul unde s-a născut.
După cîţiva ani de muncă stăruitoare, un colectiv de arheologi şi istorici al Academiei
R.P.R. este în măsură astăzi să stabilească, întemeiat pe dovezi arheologice şi documente
scrise, pe de o parte modestul şi scurtul trecut al bisericii Bucur - foarte străin de legenda
cunoscută - iar pe de altă parte, să dezvăluie importanţa aşezămîntului religios feudal
numit Radu Vodă, care a obţinut de la domnie în veacurile trecute o mare parte din teri-
toriul Bucureştilor şi a impus locuitorilor aşezaţi pe acest domeniu obligaţii feudale,
stînjenind în acest mod dezvoltarea oraşului pe linia unei oarecări autonomii.
Căci nu întotdeauna aşezarea de pe colina Radu Vodă a arătat aşa cum o vedem astăzi,
Cu vreo 90 de ani în urmă, bunicii noştri puteau să privească zidurile înalte ale mănăstirii.
înconjurînd întregul creştet al dealului, iar pictori ca C. Ferel, C. Pop de Szathmary şi Preziosi
au redat în trăsături meşteşugite impunătoarea ctitorie a lui Radu Vodă, alături de mîndra
bisericuţă zisă a lui Bucur Ciobanul.
Atît Szathmary, cît şi Preziosi au privit cele două lăcaşuri de pe malul stîng al Dîmbo-
viţei. Deasupra celor cîteva mori şi tăbăcării, care îşi oglindesc acoperişurile în pînza apei,
se înalţă în stînga dealul presărat cu crucile strîmbe ale cimitirului bisericii Bucur. Ea însăşi,
cu crucea din creştet plecată, priveşte spre impozantele clădiri ale mănăstirii, cu turnuri de
52 I. I ona~cit - Vlad Zirra
veghe, bastioane, străpunse de creneluri şi ferestre, care străjuiesc din toate părţile biserica
lui Radu Vodă. Deasupra lanţului întreg de ziduri înalte se văd turlele plumburii ce amestecă
între ele şi cupola mare a turnului de clopotniţă (pl. XXXVIII, 1 şi 2).
Din toată această masă de ziduri, ce par inabordabile prin înălţimea lor, se deschidea
doar o poartă spre miazăzi, ce permitea trecătorului accesul înlăuntrul incintei, pînă la
biserică. Această intrare se pare că în timpuri mai vechi a fost singura, şi probabil abia
de la începutul veacului trecut s-a mai deschis o altă poartă, pe la nord, cea mai utilizată
astăzi, care deschidea trecerea prin masivul şi impozantul turn al clopotniţei, ce se mai
păstrează încă şi constituie elementul de atracţie al vizitatorilor oraşului. Un locotenent
austriac, C. Ferel, căruia după cum se vede îi plăcea să ţină şi penelul în mină, ne-a lăsat
o acuarelă din anul 1856, înfăţişînd mănăstirea Radu Vodă privită dinspre nord, în care se
vede o alee mărginită de două ziduri-rampă, care urcă la cea de a doua poartă ce trece
prin turn. Acelaşi lucru reiese şi din planul general al Bucureştilor, întocmit în anul 1852
de bine cunoscutul inginer rus Rudolf-Arthur de Borroczyn. (fig. 12).
Măreţia mănăstirii, bogăţiile şi activitatea ei reies în mod deosebit atît din cele circa
9000 de documente păstrate la Arhivele Statului din Bucureşti, cit şi din o serie de documente
şi manuscrise preţioase aflate în biblioteca Academiei R.P.R., toate ilustrînd din plin viaţa
acestei fundaţii religioase timp de patru veacuri.
Hrisoave domneşti de danie şi imunităţi feudale, porunci impunînd respectarea de
către tîrgoveţi a privilegiilor acordate mănăstirii, cum şi alte numeroase acte, emanînd de la
unii boieri mari şi orăşeni bogaţi în favoarea ei, alcătuite începînd din ultimele decenii
ale veacului XVI şi pînă în a doua jumătate a veacului XIX, constituie un material vast
pentru cercetarea atît a raporturilor de exploatare directă sau indirectă a producătorilor
dependenţi de mănăstire, a rezistenţei acestora faţă de feudalii clericali, cit şi pentru studierea
contradicţiilor de interese dintre mănăstire şi tîrgoveţi.
Dar această bogăţie documentară cu un vădit caracter de clasă, fiind o creaţie a cance-
lariei domneşti şi a diferiţilor dregători feudali şi slujind interesele clasei dominante, redă cu
greu aspectul real al vieţii sociale în ansamblul ei, de aceea a fost necesar ca cercetătorii să-şi
însuşească şi să aplice metoda de cercetare ştiinţifică a materialismului istoric, care singura
dă putinţa de a se pătrunde şi explica procesul de dezvoltare istorică a societăţii.
În această privinţă este interesant modul cum se studiază în U.R.S.S. trecutul unor
oraşe vechi ca Moscova, Novgorod, Kiev, Pskov. El constă în faptul că istoricii se bazează
şi pe documente scrise, dar ori de cite ori au posibilitatea, ei le compară cu urmele de cultură
materială care apar din săpăturile arheologice. Şi această metodă de lucru se aplică nu numai
perioadelor istorice în care izvoarele literare sînt reduse, ci şi pentru etapele de maximă
înflorire a feudalismului, de pildă veacurile XVI-XVIII, cind numărul informaţiilor scrise
este covîrşitor. Ştiinţa istorică sovietică utilizează în felul acesta nu numai o documentare
literară stricta sensu, ci se sprijină din plin pe dovezile palpabile ale vieţii materiale a societăţii.
Nu trebuie trecut cu vederea faptul că adesea arheologia pune la dispoziţie informaţii
cu totul noi, can; aruncă o lumină neaşteptată în trecut, devenind uneori singura cale de in-
vestigare istorică.
Cercetările de la Radu Vodă-Bucur redau fidel acest dublu sistem de investigaţie pe
care Academia R.P.R. l-a iniţiat nu numai pe şantierul Bucureşti, dar şi la marile săpături
feudale de la Dinogeţia-Garvăn, Suceava, Cetatea Neamţului etc. Se lasă, în felul acesta,
oarecum în umbră - cum e şi firesc încercările incomplete şi uneori eronate, care
s-au făcut înainte vreme, mai ales în deceniul al doilea şi al treilea al veacului nostru, de
pildă la Curtea de Argeş şi Tîrgovişte.
}l.,f ănăstirea Radu V odă şi biserica Bucur 53
Cu ajutorul acestei metode complexe de cercetare, la Radu Vodă-Bucur s-a ajuns să se

cunoască nu numai unele fapte noi, corespunzînd fazei de înflorire a feudalismului nostru,
ci să se identifice cîteva aşezări mai vechi, care fac parte încă din comuna primitfră sau din
perioada de trecere spre feudalism.
Astfel, pe dealul Radu Vodă- Bucur (de fapt un rest din terasa înaltă a Dîmboviţei),
s-au constatat urme de locuire vechi de aproape 3700 de ani, din epoca bronzului. Deşi s-au
găsit gropi de bucate, cioburi de oale, oase de animale etc., nu s-au putut identificalocuinţele
oamenilor, deoarece mai ales aşezarea medievală de mai tîrziu a înlăturat aproape cu totul
pămîntul în care s-au făcut depunerile din epoca aceasta. Cam tot aşa s-a petrecut şi în cea
de a doua locuire, care aparţine în timp perioadei geto-dacice (veacul III î.e.n. - I e.n.).
În această vreme, strămoşii noştri ajunseseră, pe plan social, în faza uniunilor de triburi
şi de democraţie militară, ducînd în comun războaiele de pradă sau de apărare împotriva
unui duşman dinafară.
În pofida numeroaselor rămăşiţe de cultură materială geto-dacice dislocate din stratul
aşezărilor posterioare, se poate constata pe baza uneltelor de fier, piatră şi os descoperite,
sau a resturilor de olărie autohtonă sau grecească de import şi a gropilor de bucate etc., că
aşezarea a fost bogată şi puternică, întărită chiar cu un şanţ de apărare. (pl. XXXIX, 1-5
şi pl. XL, 1-5).
După vreo 300 de ani de la locuirea getică, pe acelaşi deal s-a aşezat o altă populaţie
care şi-a lăsat în pămînt urmele de locuire. Era vremea în care stăpînirea romană fusese
înlăturată din Dacia, iar pnmele popoare în migraţie începuseră să lovească puternic la gra-
niţele imperiului, ajutînd în acest fel la sfărîmarea celui mai organizat stat antic, ce se baza
pe exploatarea muncii sclavilor.
Locuirea din veacul IV e.n. de la Radu Vodă-Bucur a lăsat urme destul de bogate de
vieţuire. S-au găsit contururile recta!1gulare ale cîtorva colibe şi cuptoare-sobe la care
oamenii îşi pregăteau mîncarea sau se încălzeau. În unele gropi din bătătura caselor, unde se
aruncau resturile zilnice, s-a găsit o mare cantitate de ceramică lucrată la roată, cu forme
variate şi îngrijită cu deos;.-bită atenţie (pl. XLI, 1-2, pl. XLII, 1-2, pl. XLIII, 1-4).
Trebuie să spunem că această ceramică contrastează vizibil cu alte descoperiri de oale,
care aparţin etapei de trecere spre feudalism, mai tîrzii de veacul IV e.n. Vasele, în formă
de borcan, sînt lucrate cu mina foarte primitiv şi sînt prost arse.
Din nefericire, toată această olărie, care aparţine unei alte populaţii aşezată pe deal,
a fost smulsă din pămîntul în care zăcea, în timpul locuirilor feudale, încît în afară de faptul
că este mai nouă decît veacul IV e.n., comparativ cu alte urme asemănătoare, aflate în săpă
turile din U.R.S.S. şi din ţară, nu putem spune mare lucru. Eventual s-ar putea să se întindă
în timp chiar pînă spre veacurile IX-X e. n., căci descoperirea a cîtorva perle de sticlă şi
a unor resturi de oale din acea vreme arată că ultima locuire, înainte de acea amplă medievală,
s-a oprit cam prin aceste veacuri (pl. XLIV, 1-16).
Căci într-adevăr, numeroasele secţiuni, suprafeţe, casete, şanţuri de control, care au
fost deschise în timpul cercetărilor arheologice, depăşind aproape două treimi din terenul
accesibil săpăturilor, n-au mai oferit la Radu Vodă-Bucur nici un indiciu de locuire cît de
slab, pînă în a doua jumătate a veacului XV. Şi trebuie să accentuăm că cercetările s-au
făcut meticulos şi cu multă luare aminte, deoarece colectivul care a lucrat avea marea răs
pundere de a verifica în ce măsură legenda lui Bucur posedă elemente veridice, cu alte cuvinte,
dacă pe aceste locuri a fost într-adevăr un prim nucleu de aşezare a viitorului Bucureşti,
după migraţiile tătarilor, spre sfîrşitul veacului XIII sau începutul veacului următor
(fig. 13 - 14).
54 I. Ionaşcu - Vlad Zirra
Izvoarele· narati,·e interne, scrise înainte de epoca fanariotă, ca de pildă cronicile, cum
şi descrierile călătorilor străini în trecere prin ţară, nu pomenesc nimic despre începuturile
oraşului Bucureşti. În a doua jumătate a veacului XVIII, începe să-şi facă loc informaţia,
în izvoare interne de acest gen, că oraşul a_fost ales drept reşedinţă domnească de Mircea cel
u n I r I I
>=l
V e1:ne,7
r 711;uef
c..
~
nas·eJ ::i
I;
::i
~
t<
~... ~
::i
<..,
.....
i:: '11 ::'l
~
\l
~- ....
t,
III
'I,,'
i:::
ro
...
'l
l(l
½,
113
ff 7 n;,. uef
1I 1nJuef
C l,i d 1re
,Strada R a d u V o d ă
Fig. 13 - Planul general al bisericii Bucur şi al săpăturilor făcute aici.
Bătrîn în anul 1383, acesta construind aici şi o curte măreaţă. În acelaşi timp, unii vizitatori
străini, ca de exemplu francezul J. L. Carra, constată că „pînă acum nu s-a găsit nici un
monument, care să arate vechimea sa şi numele celui ce l-a zidit". Fr. I. Sulzer afirmă în
1781 că numele oraşului vine „de la bucuria, bucuros, a bucura, deci Bucureşti, şi înseamnă
în limba germană, Freudenstadt".
În lucrările istorice apărute în primele decenii ale veacului XIX se continuă explicarea
filologică a denumirii Bucureşti, arătîndu-se că în limba poporului înseamnă „oraşul bu-
curiei" şi că a fost zidit de Mircea cel Bătrîn, de bucurie că a biruit pe Baiazid I.
Trecînd în anul 1818 prin Bucureşti, consulul englez Wilkinson afirmă că „acum aproape
400 rle ani (Bucureştii) era un mic sat, aparţinînd unei persoane numite „Bukor" de la
Mănăstirea Radu Vodi şi biserica Bucur 55
care a păstrat pînă în ziua de azi numele. Treptat a devenit un oraş şi fiind în continuă creş
tere, a întrecut în importanţă chiar vechea capitală Tîrgovişte " .
în 1820 şi agentul diplomatic rus Ignatie Iacovenco îşi însuşeşte ştirea din veacul XVIII
că „oraşul a fost întemeiat de voievodul Mircea în anul 1383", pomenind într-una din scri-
sorile sale despre legendarul Bucur.
- So/actual o fm
~ Temelie vecile
~ Beton- briu de sustinere
~ Pamini de umplutura
mm PavaJ de pieire
r ~~'~j PJminl neţ;ru cenu,os cu urme de locuire
~ Groapa pentru leme/ia acfuaij m Pietriş
~-~~ii.ii Moloz. nfrJTn,zi
- /lest de strat de cu/fura
m PJminl de nivelare, galben msipos
m Strat galben ftn

-
~
PJminl negru
PJminl de nivelare . galben cw/:'tJlaf1)J
~ P;Jmint viu
F ig . 14. - Detaliu din săpăturile de la biserica Bucur, 1953 : profilul taluzului vestic, şanţ ul V.
Legenda lui Bucur, cu adaosul că el e fondatorul celei mai vechi biserici bucureştene ,
este introdusă în literatura istorică scrisă pentru prima oară de geograful I. Genilie, profesor
la Colegiul Sf. Sava, care într-un interesant manual, tipărit în 1835, afirmă : ,,Bucureşti,
ce va să zică loc de bucurie, - după cum şi este pentru lărgimea lor, a curţilor, caselor şi
grădinilor, - se zice că s-au numit de la stăpînul acestui loc anume Bucur, a cărui încă
se arată o mică biserică pe un deluţ între Radul Vodă şi Dîmboviţă, pe cînd la 1200 Radu
Negru Basarab a pus aici lăcuitori. Pe la anul 1383, Mircea Basarab bătrînul, după strălucita
biruinţă asupra lui sultan Baiazit, aici într-acelaş loc, a şi zidit Curtea Veche, drept monu-
ment, numită. şi pînă acum : însă petrecea aici numai vara, dar iarna la Tîrgovişte",
Îq altă parte a lucrării, Genilie subliniază că Bucureştii este „cetate de bucurie, unde
acum vreo 450 de ani era numai un mic sat şi pădure mai mult".
Lăsînd la o parte erorile cu privire la anii de domnie ai voievozilor amintiţi şi la data
fundării oraşului, observăm că autorul caută să pună de acord două explicaţii, una de natură
psihologică, alta genealogică, stăruind mai mult asupra celei dintîi. Pe de altă parte, într-un
loc susţine că Mircea a zidit oraşul şi Curtea Veche pe la anul 1383, pentru ca după cîteva
pagini să admită că în urmă cu vre-o 450 ani, adică pe la 1~8:i, ,,era numai un mic sat".
La vreo lO ani după apariţia lucrării lui Genilie (mai precis în 1848), teza acestuia asu-
pra începuturilor oraşului este reluată şi prelucrată de un consul prusian, Neigebaur, care con-
sideră că numele Bucureşti vine de la un „popor", numit „Bucurii" sau „Bukurlii" ori chiar
„Hilarii" (de unde „Hilariopolis"). El admite existenţa unor „mănăstiri întărite din veacul
XIII" şi consemnează „legenda populară" care „pretinde că primul locuitor a fost un anume
Bucur, care a şi zidit prima biserică, care va fi fost la poalele povîrnişului bisericii Radu Vodă,
nu departe de strada şi poarta Dobrotesei".
Este de observat faptul că deşi bisericuţa Bucur exista cînd consulul prusian era în
Bucureşti, acesta, văzîndu-i structura şi stilul arhitectonic, n-a putut-o -admite ca fiind un
aşezămînt din veacurile XIII-XIV, presupunînd că a fost o alta care a dispărut.
După trecerea unui deceniu de la publicarea lucrării consulului citat, populaţia oraşului.
ia cunoştinţă de o expunere istorică romantică, a scriitorului bucureştean fără calităţi literare,
Al. Pelimon : ,,Bukur. Istoria fondării Bukurescilor", în care legenda ia proporţii cu pretenţii
de roman şi Bucur (sau Radu) nu mai este înfăţişat ca un cioban avut, el este fiul voevodului
muntean Laik, Laiotă, Basarab sau Vlad I (cumplită amestecătură de nume), care pleacă
în Moldova şi ia de soţie pe Ileana, fiica voevodului Bogdan, după ce se dovedise un viteaz
în lupta contra tătarilor. Eroul Bucur revine apoi la Bucureşti cu Ileana şi înalţă pe cunos-
cuta colină o biserică cu hramul sfîntului Atanasie.
Pelimon a încercat cu stîngăcie să pună începuturile aşezării omeneşti şi primei bisericii
bucureştene pe seama unor vo:evozi mai vechi decît Mircea.
Un alt cercetător improvizat, preotul Grigore Musceleanu, preocupat de trecutul înde-
părtat al Bucureştilor, şi-a luat sarcina să dovedească nu printr-o încercare literară, ci prin
ticluirea unor inscripţii, cu pretinsă valoare de izvoare istorice, că Mircea cel Bătrîn „la anul
6924 (1416) a zidit biserica Je zid, în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure, pe movila
de lingă Dîmboviţa cu hrau1ul Sf. Atanasie şi Chiril, unde - informează vo:evodul - am
pus oasele morţilor căzuţi în tabăra ce am avut cu turcii la Giurgiu, iulie 12".
Pentru a nu putea fi controlat asupra veracităţii conţinutului ei, Musceleanu prevme
pe cercetători că piatra cu inscripţia a fost aşezată de călugării greci la temelia bisericii
Radu-Vodă, cînd s-a reparat.
Acelaşi preot, care a avut în grijă vreo 25 de ani aşezămîntul religios de la Radu Vodă,
după actul secularizării din 1863, a stăruit constant la Ministerul Cultelor ca „întîia bisericuţă
numită Bucur, în Capitala noastră, şi care de toţi străinii este vizitată", dar pe care egumenii
greci au nesocotit-o, să fie reparată, ceea ce în parte ministrul D. Bolintineanu, poetul,
a acceptat la 3 martie 1864, cerind arhitectului G. Burelli să cerceteze situaţia bisericii Sf.
Atanasie, ,,cunoscută în general sub numirea de biserica lui Bucur, care este cea mai veche
a Bucureştilor" şi să facă un plan însoţit de deviz, avînd grijă să conserve „aspectul ei
monumental şi istoric, care este foarte preţios pentru ţară".
După ce lucrările de restaurare s-au încheiat, la 11 iunie 1869, Musceleanu a pus să se
sa pe pe o lespede din biserică următoarea inscripţie : ,, Mircea V odă I în anii 1402 strămută
capitala din Tîrgovişte în Bucureşti. Biserica Bucur încă era fondată. Mircea Vodă puse
}vlănăstirea Radu V odă şi biserica Bucur 57
-------------------
oasele soldaţilor căzuţi în răzbelul cu turcii lîngă biserică. Acum, după -! veacuri şi jumătate,
se repară din fondul Statului Romîn, fără a i se schimba figura primitivă ... , ministru fiind
d. Al. Creţescu".
Vizitînd prin anii 1870-18î:! biserica lui Bucur „zidită în anul 1416", Narcis Creţulescu,
un amic al lui Pelimon, locuind împreună mulţi ani „în Dealul Spirea, lingă biserica Spirea
Veche", afirmă că a văzut aici două subterane în care zăceau numeroase oseminte omeneşti
în neorînduială, ceea ce l-a tulburat, mai ales gîndindu-se că ar fi ale oştenilor lui Mircea.
Consemnarea scrisă a legendei lui Bucur ciobanul de către profesorul bucureştean
Genilie, într-un manual de învăţămînt mediu, şi amplificarea ei de Pelimon şi Musceleanu,
în felul arătat mai sus, au putut să creeze - în faza romantică a istoriografiei din ţara
noastră - , chiar în minţile unor oameni luminaţi şi progresişti, de genul lui Dimitrie
Bolintineanu convingerea greşită a identităţii dintre tradiţia orală şi realitatea istorică.
Chiar şi istoricul N. Iorga, autorul celei mai noi lucrări privind „Istoria Bucureştilor"
(1939), considera: ,,Dacă legenda, , orbind de acest păstor, îi aşează locuinţa pe dealul de la
Radu Vodă, numind „ biserica lui Bucur" paraclisul de cimitir al călugărilor mănăstirii lui
Alexandru Vodă Mircea şi nepotului de fiu, Radu, aceasta înseamnă siguranţa populară
păstrată prin viu grai, de la o generaţie la alta, că acolo e leagănul cetăţii". Această opinie,
neavînd o bază documentară sigură. nu putea să reziste, căci într-o altă lucrare. din acelaşi
an, însuşi creatorul ei afirmă: ,,Începutul oraşului de astăzi (Bucureşti) e cetăţuia pe care
Mircea Vodă o întemeie în veacul XIV pe locul unde sînt astăzi Arhivele Statului".
Pasajul în care autorul susţine că pe dealul Radu Vodă-Bucur „e leagănul cetăţii" se
încheie astfel: ,,Săpăturile ce s-ar face pe acest deal n-ar putea decît să întărească această
părere".
*
Colectivul şantierului arheologic şi-a propus ca în campaniile din anii 1953-1954 să
încerce lămurirea complicatelor probleme privind începuturile Bucureştilor în zorii perioadei
feudale, cu ajutorul documentelor de cultură materială tăinuite în pămînt, înlocuind astfel
lipsa aproape totală a izvoarelor scrise pentru veacul XIV şi prima jumătate a veacului XV.
În ce priveşte săpăturile de la biserica Bucur ele au scos la iveală urme de viaţă omenească
sporadică aici, atît în ultimele trei veacuri înainte de era noastră, cît şi în lunga epocă a
migraţiei popoarelor. Tocmai pentru veacul XIV, cînd se constituie statul de sine stătător
Ţara Romînească, şi cînd tradiţia populară fixează începuturile Bucureştilor, lipsesc urmele
unei aşezări omeneşti, ele începînd să răsară sub formă de bordeie, vetre şi gropi de bucate,
parte în veacul XV, sigur în veacul XVI, care apare destul de bine documentat prin diverse
elemente de cultură materială.
Săpăturile au dovedit de asemenea că înălţimea de la Bucur a fost locuită şi în veacul
XVII şi în prima jumătate a veacului următor, deci pînă dnd s-a clădit aici bisericuţa desti-
nată a fi paraclisul cimitirului mănăstirii Radu Vodă.
Deşi întreaga colină a fost săpată, nu a ieşit la lumină nici o urmă care să ateste existenţa
unui lăcaş religios înainte de a doua jumătate a veacului XVIII. N-a apărut nici o urmă a
unei îndepărtate biserici de lemn şi nici „ zidării", a căror vechime să ne ducă pînă la Mircea
cel Bătrîn, ba chiar şi înainte de el, la vremea lui Vlaicu Vodă, cum pretindeau izvoarele
narative amintite de zeloşii Pelimon, Musceleanu, Narcis Creţulescu şi alţii, dominaţi de
ideea greşită a unui patriotism local exagerat şi dăunător dezvoltării ştiinţei istorice.
Cercetarea arheologică n-a confirmat spusele legendei, dovedind întru totul ca fanteziste
povestirile despre ciobanul Bucur, care ar fi fost ctitorul bisericuţei şi al oraşului Bucureşti.
Cel clintii document cunoscut pînă acum, scris în slavoneşte, în care se menţionează
pentru prima oară numele Bucureşti, desemnînd aşezarea devenită apoi reşedinţă a ţării,
s-a dat unor boeri, pentm stăpînirea unor sate, la 20 septembrie 1459 de către Vlad
Vodă Ţepeş, în cetatea Bucureşti (fig rp.i.J. fitH<Speiptt). Printre puţinele documente ce ne-au
mai rămas de la acest domn, mai este unul scris tot „în cetatea Bucureşti" la 10 fe-
bruarie 1461.
În afară de aceste două acte scrise în limba slavă, s-au mai păstrat de la Ţepeş, spri-
jinitorul ţăranilor şi tîrgoveţilor, şi trei scrisori adresate braşovenilor, în limba latină, la
13 iunie 1458, 4 iunie şi 10 august 1460. Prima a scris-o „lingă cursul rîului Dîmboviţa"
(juxta fluvium aquae Domboviche), iar celelalte două : ,,din castrul rîului Dîmboviţa"
(ex castra fluvii Domboviche).
Faptul că în scrisoarea din 1458, domnul arată că scrie într-un loc de lingă cursul Dîmbo-
viţei, fără să precizeze că aici este o cetate, în timp ce în cele din anul 1460 arată limpede
că se află în „castrul" de lîngă rîul Dîmboviţa, pare a lăsa să se înţeleagă că, în vara
anului 1458, Vlad Ţepeş se găsea angajat în acţiunea de construire a întăriturii pe care în
septembrie 1459 o numeşte în acte interne slavone „c...:tatea Bucureşti", iar în cele latineşti
adresate vecinilor din Transilvania, ,,castrul rîului Dîmboviţa".
Dacă admitem această explicaţie raţională, atunci „cetatea Bucureşti" şi „cetatea
Dîmboviţa" însemnau acelaşi lucru pe vremea lui Ţepeş, cei din Ţara Romînească întrebuin-
ţînd prima formă, în timp ce ardelenii şi moldovenii, cum şi popoarele vecine, ungurii şi
polonii, foloseau denumirea „cetatea Dîmboviţei", aşa cum ea apare şi în cel mai vechi
letopiseţ al Moldovei, redactat în slavoneşte pe vremea lui Ştefan cel Mare şi păstrat numai
în copii de la începutul veacului XVI.
Este de reţinut faptul că după anul 1460, în nici unul din actele privind legăturile Ţării
Romîneşti cu vecinii nu mai apare ca loc de emitere „cetatea Dîmboviţa", dar apare clin ce
în ce mai des „cetatea Bucureşti", ceea ce vădeşte că denumirea mai nouă, Bucureşti, a scos
repede din circulaţie pe cea veche, ,,cetatea Dîmboviţa".
Analele moldoveneşti, variante ale letopiseţului din vremea lui Ştefan cel Mare, men-
ţionează pentru ultima oară „cetatea Dîmboviţa", cînd arată că la 11 mai 1508 a murit
doamna Maria, fiica lui Radu cel Frumos şi văduva lui Ştefan, pe care acesta a dus-o în
Moldova, atunci cînd a cucerit „cetatea Dîmboviţa" (adică Bucureştii) în anul 14 73.
Prima menţiune despre o cetate a Dîmboviţei o găsim într-o cronică ardeleană a arhi-
diaconului Ioan de pe Tîrnave, scrisă pe la 1390, unde se povesteşte lupta între oştile regelui
maghiar Ludovic I şi ale voievodului muntean, Vlaicu Vodă, cele din urmă conduse fiind
de Dragomir, pîrcălabul „cetăţii Dîmboviţa", care s-a sfîrşit prin înfrîngerea invadatorilor
în toamna anului 1368, într-un loc greu de identificat numai după spusele cronicarului.
Cei mai mulţi dintre istoricii burghezi au considerat că sub denumirea „cetatea Dîm-
boviţei" se ascunde, re lîr..gă numele vămii de re apa Dîmboviţei, spre munţi (atestată în
prima jumătate a sec. XV), şi forma de început a Bucureştilor din a doua jumătate a vea-
cului XIV, unii dintre ei încercînd s-o şi determine geografic pe una din colinele de pe ţăr
mul drept al rîului Dîmboviţa: Radu Vodă, Mihai Vodă (Arhivele Statului), dealul
Patriarhiei.
Considerînd resrectiva bibliografie istorică, colectivul şi-a propus să vadă dacă presupune-
rile cercetătorilor din trecut, despre existenţa cetăţii Dîmboviţa din veacul XIV şi prima jumă
tate a veacului XV, în unul din punctele arătate, se verifică prin urme arheologice. În acest
scop, în vara anului 1953, membrii colectivului şantierului arheologic Bucureşti, împărţiţi
în trei echipe, au început săpăturile în sectoarele Radu Vodă, Mihai Vodă şi Curtea Veche.
Mănăstirea Radu Vodă şi biserica Bucur 59
---------------
Cercetările efectuate în 1953 şi

1954 pe dealul Radu Vodă n-au dat posibilitatea identi-
ficării aici a cetăţii Dîmboviţa, pe simplul motiv că documentele de cultură materială nu
depăşesc în vechime jumătatea veacului XV. La fel cele de la Mihai Vodă.
Aceasta nu înseamnă însă că „cetatea Dîmboviţei" n-a putut să-şi aibă amplasamentul
pe o altă înălţime a perimetrului Capitalei, cum ar fi dealul Patriarhiei, Văcăreşti, Ciurel,
etc., de aceea colectivul urmează să facă săpături neapărat în viitor, măcar în unul din
punctele indicate.
Pe dealul Radu Vodă, cum am arătat mai înainte, urmele cele mai vechi, dacă ne gîndim
la veacurile XV--XVI, apar sporadic pe la mijlocul veacului XV şi se înmulţesc în veacul
următor.
Puţinele documente scrise din epoca fixată nu menţionează nimic în legătură cu înăl
ţimea de la Radu Vodă, decît începînd din al treilea pătrar al veacului XVI, cînd apar primele
informaţii care relatează că pe această colină din jos de oraş, Alexandru Mircea voievod,
nepotul lui Mihnea cel Rău şi strănepotul lui Vlad Ţepeş, a început să zidească, prin anii
1575-1577, o falnică mănăstire numită Sfînta Troiţă, care va fi terminată de fiul său, Mihnea,
întregul complex de clădiri cuprinzînd şi un castel, loc de găzduire pentru solii şi călătorii
străini în trecere prin Bucureşti.
În vara lui lfi77, Alexandru Vodă, printr-un hrisov de danie către ctitoria sa, mărturisea
că a socotit „cu rîvnă din tinereţea domniei mele", petrecută în exilul turcesc prelungit
zeci de ani, să zidească „această sfîntă mitropolie", căreia îi dăruieşte vama ocnelor de sare
de la Ghitioara pe Teleajen şi Telega pe „Dohteana", şi satul Măneşti (azi Buftea) de pe
Colentina, moştenire de la „bunicul meu, Mihnea voievod".
Unul dintre vizitatorii străini la Bucureşti, avoc-atul francez Lescalopier, venind din
Turcia şi poposind o săptămînă aici, în vara anului 1574, ne-a lăsat o scurtă, dar preţioasă
descriere a întăriturilor oraşului „Bocareschte", făcute „din trunchiuri mari de copaci
înfipţi în pămînt, unul rezemîndu-se de altul şi legate împreună cu grinzi în curmeziş",
semnalînd şi faptul interesant că „oraşul e podit cu trunchiuri de copac". El ne mai spune
că domnul „ţinea pază bună în castelul său, înconjurat de ziduri ca şi oraşul, palatul era din
pereţi de scînduri, umpluţi cu golomoaţe de noroi, avînd în ele şi paie tăiate".
Dar castelul văzut de călătorul francez în iunie se găsea la Curtea Veche, nu pe dealul
numit Radu Vodă, unde lucrările de edificare ale mănăstirii şi complexului de construcţii
masive de zid, scoase la iveală prin săpături, încă nu începuseră, căci în luna mai 157 4,
domnul fiind tulburat de eşecul militar suferit din partea oştilor moldovene, conduse de
Ion Vodă cel Cumplit, trebuie să părăsească Bucureştii, scaunul domnesc trecînd pentru
cîteva zile pe seama lui Vintilă Vodă, un frate al lui Mihai Viteazul.
Ceea ce nu-i fusese în putinţă lui Lescalopier să relateze, cu privire la fundaţia relig' oasă
de pe culmea Radu Vodă, căci ea nu exista în 1574, o face secretarul lui Petru Vodă Cercel,
în toamna anului 1583, italianul Franco Sivori, informîndu-ne că „am ajuns la Bucureşti,
loc bun, dar nu are nimic de relevat decît o foarte frumoasă mănăstire pe o înălţime, clădită de
Alexandru Voevod, tatăl lui Mihnea. În afară de palatul prinţului, care are o mărime mij-
locie, restul caselor sînt în cea mai mare parte de lemn şi argilă, mici dar comode.
Sînt apoi aici multe pră\·ălii pline de mărfuri de orice fel şi prin mijlocul aşezării curge
un rîu plăcut".
Povestirea călătorului din 157-! ne asigură că doar în anul următor a putut Alexandru
Vodă să înceapă, pe loc domnesc şi pe urmele unei fundaţii dispărute, lucrările de înălţare a
bisericii Sfînta Troiţă, iar un act din 15 iunie 1577 precizează data terminării acestui măreţ
edificiu, în care avea să fie îngropat, peste cîteva luni, trupul răposatului domn.
------------------
I-a urmat în scaunul ţării fiul său, Mihnea, care a continuat desăvîrşirea operei tatălui,
ceea ce îl îndreptăţeşte să spună în anul 1581 : ,,am zidit şi am înfrumuseţat această sfîntă
şi dumnezeiască mitropolie", iar în 1586 să informeze „am făcut şi am zidit chiliile din jurul
sfintei mănăstiri", cheltuind importanta sumă de 106000 aspri, proveniţi din vama ocnelor
de la Ghitioara şi Telega.
Alexandru II Mircea a dăruit ctitoriei sale o ~uprafaţă întinsă din teritoriul domnesc
al oraşului şi anume partea din jos de mănăstire pînă aproape de Văcăreşti, cuprinzînd
dealul cu vii şi partea din stînga Dîmboviţei pînă la satul Dudeşti şi pînă la Colentina, rămî
nînd astfel şi pentru veacurile următoare mănăstirea cu cele mai numeroase bunuri
funciare în Bucureşti.
Pentru a trece sub stăpînirea ctitoriei sale şi părţi din hotarul oraşului, în susul Dîmbo-
viţei, Alexandru Vodă a cumpărat de la Caplea din Periş, cu 26000 aspri, satul Lupeşti,
acesta avînd atunci doar 13 case. Hotarul acestui sat se întindea în lăţime între dealul Arhi-
velor Statului şi Cotroceni, iar în lungime de la Dîmboviţa pînă la hotarul satelor Măgurele,
Bragadiru şi Domneştii de azi.
Fiindcă pe la Ciutăria domnească (probabil de la Gorgani şi Cişmigiu în sus spre Elefterie)
marele ban Dobromir îşi făcuse nişte mori aducătoare de venit, cheltuind 70000 lei, Alexandru
Vodă i-a întors banii, iar morile au trecut astfel în seama mănăstirii.
Acest domn a sprijinit pe unii boeri puternici să pătrundă adînc în economia tîrgului
prin cumpărări de locuri virane sau cu prăvălii şi pivniţe de piatră, alungind pe unii negustori
turci, lipsiţi de bună cuviinţă şi hrăpăreţi, dar şi pe tîrgoveţii săraci, aceştia fiind împinşi
de lăcomia marilor feudali, din mijlocul oraşului spre periferie.
Mihnea Vodă, îndemnat şi de mama sa, doamna Ecaterina, a mers statornic pe drumul
deschis de tatăl său în ce priveşte sprijinirea bisericilor din perimetrul Bucureştilor. Astfel
rezideşte şi îmbogăţeşte mănăstirea Plumbuita de la podul Colentinei, dăruindu-i pe lîngă
vechea baie de la rîul Dîmboviţa, în centrul tîrgului, o baie mare, nouă. Reface apoi mănăs
tirea Tutana din Argeş, fundaţie a strămoşului său, Mihnea cel Rău.
Dar grija cea mai mare a arătat-o faţă de ctitoria Sfînta Troiţă, pentru a cărei înflorire
materială a cumpărat mai multe sate, bălţi de peşte, vii, prăvălii. Unele prăvălii, slab
construite şi ruinate, le-a refăcut din nou „şi multă cheltuială la acestea am cheltuit - spune
el într-un hrisov din 1587 - şi trudă cu vecinii şi cu ţiganii mănăstirii".
În acelaşi an, un egumen, Mardarie, cumpăra 13 prăvălii în inima tîrgului, foste ale lui
Dragomir ,·ornicul şi intrate în stăpînirea unui Makoci, pe care l-a îndepărtat numări~d
frumoasa sumă de 100000 aspri.
În vremea acestui Mardarie, mănăstirea a cunoscut şi o înflorire culturală, aici scriindu-se
cu mare măiestrie, în greceşte, cărţi de slujbă, alcătuindu-se astfel o bibliotecă, pe cît
se pare cea mai veche din Bucureşti.
În prima domnie a lui Mihnea Vodă (1577-1583) un boier grec, Stelea spătarul, zideşte
aproape de Sf. Gheorghe Vechi o mănăstire cu hramul Adormirii, ale cărei urme nu se mai
păstrează decît în numele străzii Stelea, fiind mistuită de uriaşul incendiu al oraşului, în
anul 184 7. pîrjol descris în versuri de poetul Anton Panu.
În trecut, mănăstirea Stelea a fost în dependenţă de aşezămîntul de la Radu Vodă, care
îi administra şi averile, printre care şi parte din moşia Măgurele, unde un Badea vornicul,
bunicul jupaniţei Neacşa, aceasta fiind mama domnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul,
întemeiase mănăstirea Grindurile, azi dispărută.
După mazilirea lui Mihnea din domnia ţării, urmată de trecerea lui la islamism, pentru
a nu fi gîtuit, de unde i-a rămas porecla „Turcitu", mănăstirea Troiţei a mai avut doar
Mănăstirea Radu Vodi şi biserica Bucztr 61
patru ani de linişte, căci în vara anului 1595, după bătălia de la Călugăreni, turcii lui Sinan
paşa au cotropit Bucureştii, au făcut întărituri mari pe dealul Troiţei, pe care documentele
şi izvoarele narative le cunosc sub numele „palanga lui Sinan". Dar această „palangă"
n-a folosit la nimic cotropitorilor, căci au fost apoi siliţi de oştile lui Mihai Viteazul să fugă
în grabă mare, în octombrie 159/5, în care împrejurare însă, furioşi, au ars oraşul şi au aruncat
în aer toate clădirile de pe colina Radu Vodă.
După această cumplită pîrjolire, care a influenţat cu totul nefavorabil dez\"oltarea
oraşului, domnia reluîndu-şi reşedinţa principală la Tîrgovişte pentru o perioadă de 30 de ani,
toate bunurile mănăstirii dărîmate au trecut asupra mănăstirii Mihai Vodă, unde s-au
strămutat şi călugării, pînă ce tronul ţării fu ocupat de Radu, fiul lui Mihnea Turcitu, care
în 1613 începe rezidirea vechiului edificiu exact pe temeliile bisericii lui Alexandru Vodă,
acestea însăşi suprapunînd probabil pe acele ale unei aşezări religioase mai vechi.
Cercetările arheologice au dovedit că pentru veacurile XV-XVI sînt prezente două
faze de locuire. atestate atît pe baza resturilor de construcţii, cit şi pe mărturia urmelor de
vieţuire de toate zilele. S-au descoperit astfel aproape în toate locurile săpate, inclusiv în
grădina bisericii Bucur, blocuri mari de lut ars cu urme de bîme, ce provin de la pereţii
unor locuinţe, iar prin săpăturile care s-au efectuat în biserica lui Radu Vodă, s-a putut
identifica chiar un strat de locuire sub nivelul bisericii de la 1575-77, în care se mai păstrau
resturi de astfel de chirpici.
Fără îndoială că, întemeindu-ne doar pe acest slab nivel de locuire aflat în biserică,
este greu să pretindem că am găsit cu certitudine urmele celui mai vechi lăcaş religios de pe
înălţimea Radu Vodă, dar resturile de olărie, uneori vase întregi, care corespund cu a doua
jumătate a veacului XV şi prima jumătate a veacului XVI, ne atestă cel puţin că pe aceste
locuri a fost un centru de viaţă.
Nu trebuie să omitem nici o serie de morminte din a doua jumătate a veacului XV,
nici prezenţa citorva monede aflate (cea mai veche, de la Basarab al II-lea din anul 144:!,
un aspru din vremea lui Mehmed II, din 1451, şi o a treia din lt,01, bătută în Polonia în
vremea lui Ioan I Albert), care ne conduc spre aceeaşi concluzie.
Următoarea etapă, din prima jumătate a veacului XVI, ne este în mod cert relevată
de citeva resturi de ziduri, ce s-au aflat în perimetrul interior al mănăstirii. Este vorba de
unele ziduri de cărămidă, care folosesc la temelie în loc de bolovani de riu - sistem specific
folosit în etapa corespunzătoare epocii de zidărie a mănăstirii Sfînta Troiţă - bucăţi
mari de chirpici care aparţinuseră tocmai acelor locuinţe din aşezarea anterioară. Cele mai
multe blocuri de chirpici sînt atît de tare arse, incit nu e greu de înţeles că prima fază de
locuire de la începutul veacului XVI a fost martora unui puternic incendiu care a mistuit
cel puţin o bu.nă parte din aşezare. ·
Dacă aceste ziduri din restul locuinţelor de chirpici constituie o fază separată de locuire,
sau totuşi o continuitate a celei anterioare, nu mai putem şti astăzi. Singurul indiciu
care ar fi favorabil celei de a doua alternative, ar fi prezenţa unui mare număr de monede,
care merg din al doilea deceniu al veacului, urmînd neîntrerupt şirul pînă adînc în cuprinsul
acestui veac. Abia acum ajungem la cea de a treia etapă de construcţie, menţionată şi de
izvoarele scrise, ridicarea mănăstirii Sfînta Troiţă, ctitoria lui Alexandru Mircea, începută
cum am arătat în 1575.
Din vremea celor 20 de ani de existenţă a mănăstirii Sfînta Troiţă, săpăturile arheo-
logice au surprins dovezi materiale destul de importante. Deşi nu mai avem posibilitatea
de a reconstitui aspectul ctitoriei lui Alexandru Mircea, există totuşi elemente documentare
care permit să mai întregim ceva din frumoasa mănăstire.
Pe mijlocul cel mai înalt al tăpşanului dealului, se ridică biserica domnească înălţată
din cărămidă, după clasica formă treflată a vechiului stil arhitectonic romînesc din veacul
XVI. Temeliile groase ale zidurilor, lucrate din bolovani mari de rîu legaţi cu mortar, se
afundau adînc în pămînt.
--r-..,,='----;.;-=-;.;-:::-:....__:::::-=-==-...a..::..::=-
-=:::
- -
----
-~---::--.
"":---'~
-
- - - · --,,
o 2 J
I - - ·- -
, . -~~-
~~- :,
Fig. 15 . - Plan axonometric -isometric al încăperilor subsolului din veacul XVI. aripa de vest de la Radu
Vodă. În centrn , sala mare cu arcade şi cu urmele scării de acces din veacul XVII. În primul plan, scara de
acces din veacul XVI, părăsită în veacul XVII.
Părţile componente erau formate, de la est spre vest, dintr-un altar încăpător, care se
continua cu naosul împărţit între două abside laterale puternic profilate, avînd la mijloc
pantocratorul cu turla sa semeaţă. Urma apoi un pronaos alungit ce ducea pînă la uşa de
intrare, aşezată pe axul lung, central al lăcaşului. Bişerica era pardosită cu lespezi mari de
piatră neregulată, aşternută pe o podea de lut amestecată cu nisip şi pietriş.
Cîteva blocuri de zidărie, aflate în afară de biserică, cît şi în interior în pămînt, par a
ne arăta că lăcaşulera decorat la exterior cu cărămizi aparente, nesmălţuite, dar frumos
aşezate, încît păreau a fi împlîntate în masa groasă de mortar ce le lega.
În afară, la vest de biserică, chiar la marginea dealului, se afla o parte din clădiri. Din
f!anul scărilor
ocoo=ioo~OO(FOX>Q'.J(XJC)JCD:XJo
Fig. 16. - Detaliu din săpăturile de la Radu Vodă, 1954: planul scării de acces în sala cu arcade situată în
sectorul de nord-vest.
acestea se mai păstrează astăzi doar o sală mare, alăturată de alte două mai reduse, care
făceau parte din subsol. Sala mare, cu o suprafaţă de mai bine de 100 m 2 , era împărţită în
lungime de patru arcade semicirculare, al căror creştet servea în acelaşi timp ca pun~t de
sprijin pentru încăperile de la nivelul solului. Zidurile sînt groase, lucrate îngrijit, iar acelea
de la exterior, care privesc spre pantă, folosesc acelaşi decor de cărămizi aparente împlîn-
tate în masa zidăriei.
Mai tîrziu, în veacul XVII, cînd s-au ridicat noi construcţii, aceste încăperi au fost
înglobate şi refolosite, suferind unele modificări (fig. 15; pl. XLVI, 1-2, pl. XLVII, 1-3,
pl. XLVIII, 1-4).
O sală similară, tot cu funcţia de subsol, s-a descoperit şi înspre colţul de nord-vest al
bisericii, acolo unde turnul clopotniţei, ridicat abia în veacul XVII, se află şi astăzi. Acoperită
-------------------
de acesta, şi în parte de o clădire modernă, se poate ghici totuşi conturul său, şi putem spune
că nu diferea prea mult de acela al sălii din vest (vezi planul general, fig. 12).
Orientată pe axul est-vest în paralel cu biserica, în timp ce sala primă, vecină din vest,
e clădită nord-sud, pare să fi avut dimensiuni aproximativ asemănătoare şi să fi fost tot
aşa, împărţită pe mijloc de cîteva rînduri de arcade.
F ig . 17. - Yedere din faţă a aceleiaşi scări care cobora în sala cu arcade a subsolului din nord-vest.
Pe un pilon de boltă din această sală s-a aflat chipul unui ţap fugind, zgîriat pe tencuiala
umedă, probabil vreun semn distinctiv de meşteşug al zidarilor ce au lucrat. Accesul în sală
se făcea de la nivelul curţii, printr-o scară mare şi lată care avea, în dreapta şi stînga, rampe
de zid pentru susţinere. Scara era lucrată din cărămizi, peste care erau aşternute grinzi
groase de lemn (fig. 16 şi 17; pi. XLIX, 1 - 5) .
Pe platoul de la nord de biserică, aproape că nu s-a descoperit restul de construcţie diu
vremea mănăstirii Sfînta Troiţă. Singurul indiciu este doar baza unui picior de contrafort
găsit pe locul său, pe panta dealului, şi care susţinea desigur clădirile din această zonă. A
fost uşor de identificat ca aparţinînd veacului XVI, fiindcă este lucrat în acelaşi fel ca zidurile
exterioare din vest, sau ca cele de la biserică . Pe de altă parte, faptul că ieşea din perime-
trul zidăriilor ridicate pe acelaşi loc, în vremea noii mănăstiri a lui Radu Mihnea, pledează
pentru aceeaşi vechime.
Ultimul rest contemporan de construcţie a fost descoperit în sectorul de sud, acolo unde
dealul se lasă într-o vîkea adîncă spre biserica Bucur. Este vorba de un pavaj îngust ca pentru
un coridor, lucrat din dale de cărămizi, de acelaşi tip cu acelea întîlnite la scara din sala de
nord-vest. Amîndouă laturile pavajului sînt străjuite de bîrne groase tăiate în patru muchii,
aşezate în lungime. Din nefericire, din această podea de cărămidă a rămas doar un crîmpei,
deoarece restul a fost acoperit şi deteriorat de locuirea posterioară din veacurile XVII şi
XVIII, încît aproape că nu-i înţelegem rnstul.
Mănăstirea Radu Vodă şi biserica Bitcur 65
Mai rămîne de amintit, ca datînd din veacul XVI, numeroasele morminte găsite. Cimi-
tirul de pe acest deal era destul de întins şi ajungea pînă la capătul de răsărit al dealului,
şi chiar pe locul unde astăzi se înalţă biserica Bucur. Cuprindea în acelaşi timp şi o parte
din curtea interioară a mănăstirii, mai ales platoul de nord şi s·ud, începînd cam de prin
dreptul absidelor dinspre est ale bisericii.
F = gropi f'eudale sec XVIII

C = cuptor Latene
o 2m
M.28
Fig. 18. - Porţiune din cimitirul mănăstirii Radu \'odă cu morminte datînd din veacurile XVI-XVIII. Se
observă două gropi săpate în veacul XVIII, dintre care una a tăiat scheletele, şi un monnînt care a suprapus
un cuptor Latene.
Numărul mormintelor aflate numai de noi, şi neatinse de locuirile ulterioare sau de

înmormîntări mai recente, atinge cifra de 34 (inclusiv acelea găsite în grădina bisericii Bucur)
(fig. 18 şi pl. L, 1-6). Ori, este greu de admis ca doar în 20 ani de existenţă a mănăstirii
Sfînta Troiţă să se fi îngropat în aşa de scurt timp atîţia decedaţi. E mult mai probabil
că unele morminte corespund primei locuiri, din a doua jumătate a veacului XV, cum arată
şi moneda de la Mehmed II (1451) aflată într-un mormînt. Obiectele descoperite în morminte
au caracter strict vestimentar, în afară de cîteva inele simple de argint, încît pe baza lor
nu putem conchide decît prea puţin (fig. 19).
Din succinta descriere pe care am făcut-o relativ la vestigiile rămase de pe urma mănăsti
rii Sfînta Troiţă reiese credem că această aşezare religioasă, care-şi întinde zidurile pe mai
bine de trei pătrimi din toată suprafaţa dealului, nu avea caracterul unui mic centru religios,
ci reprezenta într-adevăr o ctitorie demnă de a deveni la un moment dat mitropolia ţării.
Decada de sfîrşit a veacului XVI, adică anii de rezistenţă şi luptă înverşunată a lui
Mihai Viteazul împotriva invaziei lui Sinan paşa, este strîns legată, după cum am văzut, de
istoria mănăstirii Sfînta Troiţă.
După ce turcii au reuşit să ocupe Bucureştii şi Tîrgoviştea, marele vizir Sinan paşa,
conducătorul celor peste 100.000 de spahii şi ieniceri, dădu ordin ca să se întărească în
mare grabă cele două capitale cu palisade şi şanţuri adînci de apărare, pentru a fi gata de
rezistenţă împotriva oştilor lui Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory.
Un şir de documente, contemporane sau mai tîrzii, vorbesc despre aceste „palăngi"
ca de nişte fortificaţii foarte puternice, care încingeau cu străşnicie oraşele şi în acelaşi
timp centrele de comandă.
----,!\
~ I
§i{~ I
o
..!,..,,0022_,I I
I
a
o b
-4- o·o21 _J
C
I I
ll I I
I
t~
... - -. d 1'f •
,
I
I ...
'
1{ 11 I
I
I
\
I
I e \ 11, I 1
t'~\' \
I
I I 1
,' "-- __ __ _ _ O-otţ. - - - - --, 1
, ...... - .... - ........ ~ : I
I I '
I I
"I'
-~◄
I
I
Fig. 19. - Obiecte din morminte, wacul X\'I: a, cercel de bronz; b, verigă de argint; c, buton ·de argint aurit;
d, \'as de sticlă; e, lanţ de bronz.
De „palanga" de la Tîrgovişte nu ştim decît puţin în legătură cu localizarea ei. În Bucu-

reşti însă, ,,palanga" era chiar mănăstirea lui Alexandru Mircea, care se bucura de o aşezare
dominantă, fiind uşor de modificat într-o cetăţuie fortificată cu şanţuri şi palisade
de apărare
Dintr-un document dat chiar de Radu Mihnea, ctitorul restaurator, în Tîrgovişte, la 10
ianuarie 1623 (publicat în colecţia „Documente privind istoria Romîniei", editată de Acade-
mia R.P.R), reiese că aceste întărituri se întindeau pe „un loc din jos de Bucureşti, ce este
lîngă sfînta mănăstire, unde este palanga pe care a făcut-o Sinan paşa: însă de lîngă
crucea lui Iştfan din sus, de unde ţine palanga, în jos pe drumul Văcăreştilor pînă la hota-
rul Grecilor, şi din drumul Văcăreştilor în jos pînă la Dîmboviţa şi de la palangă în jos iar la
Dîmboviţa". De aici rezultă clar că palanga depăşea cu mult limitele colinei şi că în afară
de fortificaţia principală de pe dealul Radu Vodă mai erau altele secundare, urmînd tra-
seul indicat de document : drumul Văcăreştilor şi hotarul satului Greci.
,,Palanga", cum spune călugărul Nichifor Dascălul, martor ocular al lucrărilor de forti-
ficaţie, ,,era făcută din două rînduri de copaci înalţi bătuţi în pămînt şi între rînduri tot
spaţiul era umplut cu pămînt. S-au construit 9 bastioane pe piloţi şi cu pămînt, împrejurul
oraşului s-a săpat un şanţ a cărui adîncime este la 3 sagene (stînjeni), iar lărgimea îi este
tot atît de mare cît şi adîncimea".
Cit priveşte Sfînta Troiţă, ,,mănăstire zidită din cărămidă care se afla aproape de oraş,
a fost ocupată şi în 8 zile Sinan paşa a fortificat-o, zidul cimitirului a fost cuprins în fortifi-
caţii întărindu-se şi acesta cu palisade şi cu valuri de pămînt. Şi acolo s-au construit !5 sau 7
bastioane, iar în castel se pot pune cam la 10.000 de oameni".
Relatările făcute de călugărul Nichifor nu sînt prea departe - cel puţin în linii mari -
de ceea ce s-a găsit în săpăturile arheologice. Astfel, la limitele platoului dealului, acolo unde
încep pantele, s-au găsit adesea resturi de bîrne, parte rămase încă pe loc din palisada men-
ţionată, iar în vale sub povîrniş, s-a identificat şanţul de apărare (pl. LI, 1-2).
Dealul arată a fi fost fortificat mai ales la nord, est şi sud, căci spre vest apele Dîmboviţei
formau o mlaştină care ferea colina din acea parte de vreun asalt. Sistemul de întărire a
colinei se dovedeşte a fi fost pe cit de simplu pe atît de practic.
Turcii au folosit poziţia defensivă naturală a înălţimii, adăugind doar la cele existente
unele lucrări de apărare obişnuite vremii. Pantele dealului, care coborau mai dulce sau mai
abrupt, au fost tăiate iar la punctul de unire cu terenul plan de la poale, au adăugat
un şanţ, care se adîncea prin straturile vii de pămînt piuă la nisipul albiei Dîmboviţei. În
felul acesta s-a făcut din pante un şanţ de apărare foarte util, cu minimul de efort. Sus pe
deal, chiar pe muchiile sale, se afla „palanga", de fapt un gard lucrat din bîrne de stejar,
trunchiurile fiind despicate în lungime, aşezate una lingă alta. Palisada dinspre interior era
întărită cu mult pămînt, scos chiar din creasta dealului, aşa încit să formeze un obstacol
pentru atacatori, dar şi o rampă utilă pentru apărători.
Dacă astăzi, de la buza palisadei pînă în fundul şanţului, se pot socoti peste 5 m şi jumă
tate (lăţimea şanţului de apărare atinge 7 m şi jumătate), trebuie să ne închipuim că
atunci cind palisada era în picioare. adică înaltă măcar de 2 m, diferenţa de nivel de la fundul
şanţului pînă la creasta întăriturii de lemn ajungea cam la 7,50 m, adică tocmai atît cit arată
şi Nichifor Dascălul. Mărimea suprafaţei înconjurate de palisade reiese nu numai din cele
spuse de acelaşi martor ocular, dar şi din descoperirile noastre. În acea suprafaţă erau cuprinse
biserica, prefăcută în moschee, chiliile şi acele construcţii menţionate mai înainte, precum
şi cimitirul.
Se pare totuşi că în regiunea acelei vîlcele de la sud-est de biserica lui Alexandru Mircea,
care astăzi priveşte spre strada Radu Vodă, exista. o prelungire a palisadei şi a şanţului
de apărare, incit tăpşanul cel mai înalt al colinei era întărit în această regiune de două ori
faţă de celelalte flancuri.
Întăritura generală de la Bucureşti, unde stăpînea guvernatorul Satîrgi Bey, şi mai ales
„palanga" de la Radu Vodă, cu întregul complex fortificat, avea să fie însă de puţin folos
cotropitorilor, căci Mihai Viteazul, cu oşti muntene şi ardelene, începînd atacul contra invada-
torilor, ocupă Tîrgoviştea, dar nu încercui Bucureştii, cum se aşteptau turcii, ci se coborî
fulgerător spre Dunăre. De frică să nu li se taie legătura, turcii decid retragerea, dar înainte de
a pleca au avut grijă să prefacă oraşul Bucureşti în cenuşe, cu toate cele 22 de biserici ale sale.
În valoroasa operă „Istoria Romînilor sub Mihai Vodă-Viteazul" (v. Opere, vol. II,
ed. Academia R.P.R., 1953, p.119), Nicolae Bălcescu relatează, pe baza informaţiei croni-
carului Istvanffy, că Sinan „porunci să pună în pivniţele acelei mănăstiri (Sf. Troiţa) o
mare mulţime de praf de puşcă, pe care-l acoperi cu paie, aşezînd un fitil lung, care să ardă
cu încetul, lăsînd şi oameni spre a-i da foc, ca astfel cind vor intra creştinii într-acel loc,
mănăstirea deodată să fie svîrlită în aer cu o mare putere şi dînşii să piară sub acele ruine",
ceea ce s-a şi executat în noaptea de 20 spre 21 octombrie 1595.
Pierderile de vieţi omeneşti, provocate de aruncarea mănăstirii în aer, nu avem de unde
le afla, dar descoperirile făcute în săpături ne-au dat putinţa să înţelegem că dezastrul a fost
mare : biserica distrusă din temelii, clădirile, palatul de oaspeţi, totul a fost prefăcut în
ruină. Şanţul de apărare, găsit de noi după mai bine de 350 de ani, era plin de resturi de la
explozie şi incendiu. Bucăţi mari din palisada în plină vîlvătaie s-au desprins de pe locul lor,
trăgînd după ele resturi de zidărie, bolovani, chirpici, olărie, obiecte arse şi monede. Pe tăpşa
nul dealului, ici, colo se găsesc pete de arsuri şi cărbune, care acoperă cu o pînză de foc ur-
mele distrugerilor făcute de cotropitori. Pînă şi în fundul unei gropi mari, chiar de lingă bi-
serică de unde turcii scoseseră pămînt pentru rampa de pămînt din spatele palisadei, se văd
urme de arsuri şi resturi de obiecte carbonizate.
În chipul acesta jalnic s-a terminat scurta existenţă a mănăstirii Sfînta Troiţă, înteme-
iată de strănepotul lui Vlad Ţepeş, poate pe rămăşiţele alteia din epoca de domnie a voievo-
dului de la care ni s-a transmis cea mai veche mărturie scrisă despre Bucureşti.
*
Mulţi ani au trebuit să treacă pentru ca durerile adînci ale bucureştenilor să se ogoiască.
Cenuşa şi arsurile de la mănăstirea Sfînta Troiţă, încetul cu încetul s-au acoperit şi ele, iar
iarba verde şi bălăriile au ascuns ruinele, odinioară fumegînde.
Era pe timpul voievodului Radu Mihnea, nepot de-al lui Alexandru II Mircea şi fiul
nefericitului Mihnea Vodă, care a ajuns pînă la urmă să se turcească. În vremea acestui
domnitor, Radu Mihnea, începu epoca de rezidire a celui de al treilea lăcaş religios pe dealul
care va purta apoi, ca şi mănăstirea, numele ctitorului : Radu Vodă.
Acesta, un adînc sprijinitor al influenţei greceşti în Ţara Romînească, a adus de la
mănăstirea Ivirilor din Athos pe un călugăr grec cărturar, Grigore, pe care l-a făcut egumen,
dindu-i şi sarcina supravegherii lucrărilor. După mulţi ani de egumenie a fost ales mitropolit
al ţării, în 1629, în care demnitate a stăruit să se refacă mănăstirea lui Stelea spătarul, cu
bani de la tîrgoveţii negustori, şi pe care apoi a ales-o ca mitropolie a ţării.
Noua mănăstire a lui Radu Mihnea, începută probabil cel mai tîrziu în anul 1613, se
pare că a păstrat conturul celei vechi. Cit priveşte biserica acestui aşezămînt călugăresc,
ea „a fost făcută nouă din temelie, cu cheltuiala şi prin grija aceluiaş Io Radu Voevod, pe
vechile temelii, pe care fusese", ne spune patriarhul Chiril Lucaris al Alexandriei, în 161fi.
Acelaşi fapt reiese şi dintr-un document dat de voievod în 1615, cînd afirmă că s-a construit
.,iarăşi pe temeliile de mai înainte, cum a fost înainte vreme".
Lucrările de refacerea mănăstirii au fost conduse de logofătul Hrizea, un feudal între-
prinzător şi rapace, care va urca apoi pînă la cele mai înalte dregătorii din sfatul domnesc,
sub Matei Basarab ajungînd mare ban. În iulie 1641, Hrizea îşi face testamentul, lăsîndu-şi
o mare parte din moşii, cum şi schitul Bălteni-Ilfov, mănăstirii Radu Vodă, unde - spune
el, .,am fost eu ispravnic şi am trudit acolo cu osteneală", arătîndu-şi dorinţa de a fi îngropat
în biserica acestei fundaţii călugăreşti.
Şi înainte de Hrizea au fost boieri puternici care au dăruit mănăstirii sate şi prăvălii,
cerind să fie înmormîntaţi în vestitul lăcaş, ca de exemplu Dragomir fost mare vornic, Mihail
postelnic, fiul marelui ban Dobromir (1587), Pătru clucer ş.a., prin daniile lor întărind tot
mai mult acest aşezămînt feudal, reazem puternic pentru clasa stăpînitoare, loc de nemiloasă
asuprire pentru cei de jos, fie tîrgoveţi, fie ţărani.
Desigur că s-au produs şi ciocniri de interese între clerul superior şi feudali pentru
stăpînirea locurilor cu prăvălii din oraş şi a satelor din preajma tîrgului. Acestea cu vremea s-au
integrat în Bucureşti, cum sînt de exemplu Lupeştii, cumpărat de Alexandru Mircea de la
Caplea din Periş, pe care sat, după aproximativ trei sferturi de veac (în 1645), îl pretinde
marele vornic Dragomir, zicînd că a fost de moştenire al moşului său Dobromir banul şi mă-
Mănăstirea Radit Vadă şi biserfra Bitcur 69
năstirea îl cotropise, ceea ce sfatul domnesc n-a împărtăşit, domnul dind dreptate
egumenului.
Un izvor de mare cîştig material pentru feudalii din Bucureşti erau numeroasele mori
de pe cursul Dîmboviţei. Din jos de Curtea Domnească, lingă baia cea veche (situată probabil
lingă podul „Şerban Vodă"), pe ţărmul drept al rîului, se găseau morile domneşti.
Alexandru Coconul dărui în 1625 ctitoriei neamului său o jumătate din vadul domnesc,
ce era pe lingă casele lui Necula slugerul. În urmă, boierul ajuns mare vistier şi cu putere
de temut, s-a încumetat să-şi facă mori proprii în vadul mănăstirii, care înecau atît grădina
domnească şi morile domneşti, cit şi pe cele ale mănăstirii. Poruncile lui Leon Vodă au fost
nesocotite de semeţul boier, căci zăgazul tăiat de un căpitan domnesc şi de dorobanţi a fost
repede dres de fostul vistier, încît a trebuit ca însuşi voievodul să meargă la faţa locului şi
să stabilească pe baza mărturiilor preoţilor şi tîrgoveţilor bătrini hotarele „palangei" (1632,
martie), care cuprindea şi acel vad, înfrîngînd pretenţiile acaparatorului.
Trebuie să reţinem faptul că deşi Radu Mihnea se simţea puternic atras de Bucureşti,
deoarece strămoşii săi timp de un veac şi jumătate îşi legaseră numele de începuturile oraşului
şi de creşterea lui în concurenţă cu Tîrgo,·işte, totuşi a locuit mai mult în acest din urmă
oraş, de sigur datorită mai ales marilor distrugeri cauzate de turci şi tătari Bucureştilor.
Călătorii care trec prin Bucureşti, în primele decenii ale veacului XVII, arată că palatul
domnesc este în stare proastă. Pustiirea mănăstirii dădu prilej unor domni să atingă bunurile
ei funciare din oraş. Astfel Radu Şerban, care poposea uneori la Bucureşti (pe ut:ide trecea
drumul ce ducea spre moşiile lui din Vlaşca şi Ilfov), puse să se construiască podul de peste
Dîmboviţa (podul Şerban Vodă, care greşit a fost pînă acum atribuit lui Şerban Vodă
Cantacuzino) şi un heleşteu, dărui o parte din locul „pălăngii" - şi anume în jos de
mănăstire - unui popă Radu, eclisiarhul bisericii Curţii domneşti, ca să-şi facă o moară.
Cu urmaşii acestuia, egumenii vor avea judecăţi la divan în tot veacul XVII.
Cînd Radu l\fihnea moare pe tronul Moldovei, la Hîrlău, trupul său fu adus în 1626 la
Bucureşti şi îngropat în frumoasa-i ctitorie de către Alexandru Vodă Coconul, tinerelul său
urmaş la tron. Acesta este voievodul care luase hotărîrea, în anul 1625, probabil şi datorită
indicaţiilor turceşti, să se strămute „de la Tîrgovişte aici în scaunul domniei mele la Bucureşti
unde au stat şi alţi domni răposaţi, străbunicul domniei mele Alexandru voievod şi răposatul
bunic al domniei mele Mihnea voevod ... " Domnii ce vin după Coconul, pînă la Matei Basarab,
stau mai mult în Bucureşti; Matei - după cîţiva ani petrecuţi la Curtea Veche bucureş
teană - reface curtea de la Tîrgovişte şi se simte mai bine aici, în apropierea Transilvaniei
şi mai departe de turci, pe care nu-i putea suferi.
Încă din ultimele decenii ale veacului XVI, la mănăstirea Troiţei exista o clădire special
amenajată pentru găzduirea solilor străini în trecere prin Bucureşti, cu misiuni politice.
Radu l\fihnea, la refacerea aşezămîntului, a avut o grijă deosebită pentru reclădirea palatului
de oaspeţi, după cum se vădeşte într-un hrisov din anul 1614 în care spune: ,,ci să aibă a fi un
loc de ospătărie în toată vremea, că de va aduce Dumnezeu oaspeţi: sau domn sau arhiereu
sau boier sau călugări ... , să nu fie lipsită de cele trebuincioase sfînta mănăstire ... , pentrucă
acest loc şi această mănăstire este aproape de scaunul domnesc şi în toată vremea a fost
obiceiul domnilor şi arhiereilor şi boierilor" că oricine va fi oaspete „să aibă a-l ospăta cu
cinste".
În descrierea călătoriilor acestor oaspeţi străini prin ţară, ei sau secretarii lor ne infor-
mează despre oraşul Bucureşti şi despre aspectul mănăstirii. Astfel, în 1636, un anonim din
suita solului polon G. Krassinski arată că după ce au străbătut „străzile cel~ mai însemnate
ale oraşului, ne-au condus la o mănăstire, unde s-a aşezat solul, iar pe noi ne-au duş la.
diferite gazde bune". Ne spune apoi că în oraş „întărituri nu sînt deloc afară de mănăstiri
întărite, anume Sf. Mihai şi cea pomenită mai sus" (Radu Vodă), despre care face aprecierea
că este „cea mai frumoasă şi cea mai de frunte. Se află pe o insulă înaltă, într-un loc frumos,
înconjurat de apele rîului Dîmboviţa, care străbate oraşul. Biserica din această mănăstire
este foarte frumoasă ca arhitectură şi zugrăveală, şi o alta mai frumoasă sau măcar asemănă
toare nu am văzut. Într-o capelă, lingă biserică (de fapt în interiorul bisericii - n.n.) este
îngropat, împreună cu soţia, Radu voevod ... "
Alt sol polon, în anul 1640, remarcă „o mănăstire bogată clădită de Radu Voevod şi
un cai,tel de zid".
În vara anului 16fl7, însoţind pe patriarhul Macarie al Antiohiei, fiindu-i secretar, Paul
din Alep găsea că „acest oraş Bucureşti e foarte mare, se zice că acum ciţiva ani cuprindea
la 6000 de case ... Actualul domn (Constantin Şerban) era ocupat cu zidirea unei mari mănăstiri"
(Mitropolia).
Vizitînd mănăstirea Sf. Troiţă, recunoaşte că „e o zidire frumoasă cu un aspect prea
plăcut. Biserica e mare şi spaţioasă, foarte sveltă, mult ornamentată şi acoperită peste tot
cu picturi. Această mănăstire este situată tot la o margine a oraşului (ca şi mănăstirea lui
Mihai Vodă), pe un ţărm înalt, înconjurat de un rîu şi o apă stătătoare; în timpul creşterii
apelor nu se poate ajunge la dînsa decit pe un pod de lemn".
CJlătorul acesta, cu recunoscută înclinaţie pentru descrierea locurilor văzute acum 300 ani
în Bucureşti şi în ţară, ne arată că Mihnea Vodă, fiul lui Radu Mihnea, venit domn în anul
1658 în locul mazilitului Constantin Şerban, ,,îşi luă reşedinţa în mănăstirea tatălui său,
care e mănăstirea Sf. Troiţă din Bucureşti. Acesta, fortificind-o, începu să ridice de jur îm-
prejur două ziduri de lemn şi umplîndu-le în mijloc cu pămînt, ca astfel să se poată apăra.
Popor1,1l şi armata veniră să i se închine şi supuie". La 30 mai, patriarhul Macarie încunună
pe ambiţiosul Mihnea Radu, numindu-l după cererea acestuia Mihail, avînd de gînd să
reia planul lui Mihai Viteazul de sfărîmare a jugului otoman şi de centralizare a ţărişoa
relor romîneşti.
După ce acest domn cutezător învinse pe turci la Frăteşti, lingă Giurgiu, se văzu
silit de puhoiul duşmanilor să se retragă spre munţi, de unde trecu în Transilvania, condusă
de G. Rakoczi II. Ţara Romînească şi mai ales oraşele ei cad încă odată pradă unor pîrjoliri
şi jafuri de nedescris, incit unele dintre aceste aşezări urbane, ca Gherghiţa şi Tîrgşorul, vor
fi condamnate a deveni ulterior nişte simple sate. De ravagiile sălbaticelor incursiuni turco-
tătăreşti n-a scăpat nici oraşul Bucureşti în anul 16.59, acum 300 de ani.
Dar în acelaşi timp, el deveni capitala principală şi unică a ţării, Tîrgoviştea fiind con-
damnată de turci la pierderea acestui rang, cu toată încercarea lui Constantin Vodă Brîn-
coveanu de a-i reda, spre sfîrşitul nacului XVII, prestigiul şi importanţa de odinioară,
fapt pentru care turcii nu l-au iertat.
Radu Mihnea, mare adept al influenţei greceşti la noi, a închinat fundaţia sa mănăstirii
Ivirilor de la Athos încă din 1614, cu scopul de a-i crea o aureolă pe plan spiritual. Totodată el
s-a străduit s-o întărească din punct de vedere economic. Pe întinsul teren din jurul mănăstirii,
a pus să fie adunaţi oameni „fie rumîni, fie greci, fie sîrbi, fie arbănaşi", hotărînd „ca să fie
în pace şi slobodă mahalaoa ce este pe lingă mănăstire, de bir şi de toate dajdiile şi mîncăturile
cite sînt peste an, numai să fie de treaba şi de lucrul sfintei mănăstiri la ce va trebui" şi inter-
zicind judeţului (drmuitorului oraşului), pîrgarilor şi tîrgoveţilor bucureşteni a supăra cu
vreo obligaţie pe cei aşezaţi , .în slobozie", ca oameni dependenţi numai de mănăstire.
Mulţi dintre străinii aşezaţi pe teritoriul „palangei" au fost sîrbi şi bulgari, care lucrau
la grădinile de zarzavat ale mănăstirii; în a doua jumătate a veacului XVII ei îşi ridicară
o biserică a lor, Sf. Niculae din Sîrbi, unde s-au făcut parţiale cercetări arheologice, ce urmează
a fi continuate. În perimetrul „palangei" intra - cum am arătat - şi satul Greci, nume
indicînd probabil originea întemeietorilor lui din veacurile XIV - XV. Şi oamenii colo-
nizaţi pe moşia Ciumernic a mănăstirii primesc scutiri de orice obligaţii faţă de domnie,
căci - motivează Radu Mihnea -· ,,sînt nişte grădinari de şed pe ocina mănăstirii",
de pe urma muncii cărora călugării culegeau venituri frumoase.
Noul ctitor a colonizat întinsul teren din preajma mănăstirii, în care intrau „palanga"
şi satul Greci, cu locuitori băştinaşi şi străini, scutindu-i de orice dări la domnie, însă i-a obligat
să lucreze pentru călugări la orice muncă i-ar pune, fără să indice cuantumul acestei munci
pe care trebuia s-o împlinească „slobozia".
Abuzurile călugărilor au pro,·ocat adînci nemulţumiri în masa celor aşezaţi în mahalaua
,,Broşteni", fapt care a obligat mai tîrziu pe Radu Leon (166i"i- l669) să trimită spre cerce-
tare cîţiva dregători mari din sfatul domnesc. Aceştia, alături de egumen, au fost nevoiţi
să primească (la H> aprilie 1668) propunerile „mahalagiilor" în care se spunea: ,,cum cîţi şedem
pe locul mănăstirii să avem a lucra într-un an 3 zile, iar carele nu va putea lucra să aibă a
da de an 45 de bani, alt nimic, nici să mai scază, nici să mai adauge; iar carele den între
noi nu va vre să şază, să fie volnic a se duce de pre locul mănăstirii unde va vre ... ; numai
să avem a da aceşti bani ce scrii mai sus, iar alt să n-aibă călugării a lua din grădinile noastre
şi den într-altele nimic".
Egumenii vor încălca în veacul XVIII acest aşezămînt, vor căuta să înăsprească exploa-
tarea oamenilor de pe locurile din oraş ale mănăstirii, impunîndu-le şi alte obligaţii iobăgeşti,
ceea ce va determina o ascuţire a luptei de clasă, mai ales după pacea impusă de ruşi, turcilor
la Cuci uc-Cainargi (17 74).
Aceste frămîntări s-au înteţit şi pentru faptul că egumenii asupreau tot mai mult pe
acei ce sădiseră vii pe întinsele dealuri ale mănăstirii, ce se întindeau de la satul Văcăreşti
pînă la satul Cotroceni (de unde îşi vor lua numele cele două mănăstiri domneşti), impunîndu-le
să dea vinăriciul boieresc, drept otaştină pentru pămînt, şi vinăriciul domnesc, pe care domnii
îl cedaseră călugărilor, cum şi darea părpărului, şi împiedicîndu-i de a-şi ridica case ori colibe
în podgorie sau de a-şi vinde vinul personal pe pămîntul mănăstirii, statornicind astfel un
monopol pe alcool, în favoarea mănăstirii. Acestc>a au început să se aplice şi tuturor embati-
carilor din oraş, care pe lingă interdicţia vînzării de alcool la casa lor, nu aveau voie nici să-şi
facă „scaun" de tăiat carne, nici băcănie etc., creîndu-se o atmosferă grea, insuportabilă,
pentru acei tîrgoveţi nevoiaşi, alungaţi din centrul oraşului, adică din vatra domnească,
spre întinsele pămh1turi acaparate de mănăstiri şi boieri, unde erau supuşi la tot felul de
obligaţii feudale, ce nu-şi mai aveau locul într-o aşezare urbană.
În modul acesta a avut loc de pildă alungarea meşteşugarilor tabaci, în nemea lui
Radu Vodă Leon, de pe locurile mănăstirii Sf. Ion cel Mare (numită şi „Băneasa", ce a
existat pe terenul ocupat astăzi de palatul C.E.C. din faţa Poştei Centrale), care se întindeau
din spatele mănăstirii în susul rîului, pe pămîntul mănăstirii Radu Vodă, situat în jos de
mănăstire pe ambele ţărmuri ale Dîmboviţei. unde a rămas cartierul tăbăcăriilor :,înă spre
zilele noastre.
Tabacii aceştia, numeroşi şi solidari, vor alcătui elementul social cel mai revoluţionar din
Bucureşti, în veacul XVIII şi mai ales XIX; de aceea urmează să fie studiate cu grijă într-o
monografie aparte toate materialele documentare ce oglindesc raporturile lor cu mănă ·
stirea Radu Vodă.
*
Cţt de complicate şi variate au fost lucrările de constru cţi e la mănăstirea ridicată din
temelii de Radu Mihnea, în decada a doua din ',eacul XVII, ni le arată din plin săpăturil e
arheologice.
înainte de a începe ridicarea clădirilor, meşterii însărcinaţi cu lucr ările au trebuit mai
întîi să facă o nivelare generală, concepută după un plan sistematic, pentru a putea înlătura
I l'av,ydin plăci de marmorii 18/il,

2 Pallll de nisip dl pavajului
3 Nivelul l'avajulu, de cărămizi /61J -!6/5
4 Patul de nisip s/ mor/ar al pavaju/ul
5 Strai de umpluturii şi nivelare dm dătimă
tunle dela !575-1571
5 ·
10
-~ --- --
- -::::--
-
-
- --·----=-.
·--=---·
o=======ifm.
- -=-~--
- ==-- -
-- - ---::::.,..:::::-
6 Lentila' de sol castaniu Latene, scos cu pnlejul sifpMi/untlatiei dela /o!J - /615
1 Nivelul pavajului de pialrif a 6iser/c1/ dela /515 .:;7 '
J Pallll de lu/ al p:;va/ului dela 1575-77
9 Nivel sec.Xf
10 Nivel de /oc1Jire sec.lf en. fi L;;lene , sec. fli en.- I e.n.
Fig. 20. - Profil stratigrafic al şa nţului I săpat la biserica Radu \ "o d ă.
dărîmăturile şi mormanele incendiate în 159!5. Bune au fost pentru această operaţie pantele
dealului şi mai ales şanţul de apărare, care au înghiţit în mare măsură o mulţim e de dărîmă
turi. O bună parte din resturi a fost fol osită la nivelarea terenului de pe platou, unde
r ămăseser ă o seamă de gropi din care se scosese pămînt pentru palisadă , de către turci.
Abia după aceast ă operaţie preliminară s-a putut începe ridicarea edificiilor.
Ca şi în trecut, pe mijlocul p latoului s-a înăiţat biserica, folosind în cea mai m are parte
vechile t emelii (cf. planul general, pag. :30-51).
-- ---~--
Deoarece biserica ce se clădea avea să fie mai înaltă decît cea veche, s-a adăugat la
temeliile nchi, pentru sporirea rezistenţei, altele noi, aşa că pretutindeni, la altar, abside şi
pronaos, s-a găsit o dublare a fundaţiei (fig. 20). Singurele temelii care nu suprapun conturul
bisericii lui Alexandru Mircea se află la baza zidurilor laterale ale pronaosului actual, ele
reprezentînd adăugirile a două nave laterale din veacul XVII, la aceea anterioară centrală.
În acest fel, dimensiunile bisericii erau sporite în lăţime, dar rămîneau nemodificate în
lungime. Intrarea se făcea direct în pronaos ca şi în veacul XVI, printr-o uşă mare, dublă,
deasupra căreia s-a împlîntat pisania, pe care egumenul grec a desfiinţat-o la reparaţiile
făcute înainte de secularizarea din 1863.
În funcţie de înălţimea bisericii Radu Vodă, s-a ridicat nivelul pe care se călca, aşa că
faţă de vechea pardoseală, dalajul nou făcut din cărămizi pătrate este mai sus cu mai bine de
60 cm (pl. LIII, 1-J.). Din frumoasa „zugrăveală" nu s-a găsit mai nimic, doar cîteva
fragmente care nici nu ştim dacă aparţin veacului XVII, căci bisericii i s-au făcut unele
reparaţii importante în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716), care a pus săi se
zugrăvească portretul alături de primii ctitori, printre care figurează şi un Barbu vornicul,
cu jupaniţa lui, Preda, şi o copilă (pl. LII, 1-3).
Lîngă biserică, acolo unde în veacul XVI se afla sala mare cu arcade în partea dinspre
N - V, s-a ridicat deasupra un turn mare şi înalt, care sus adăpostea clopotele mănăstirii,
iar în partea inferioară, deschidea prin bolta sa o poartă mare, bine ferecată, ce dădea
drumul în curtea interioară. Din dreapta şi stînga turnului, legate de el, se desfăceau clă
dirile mănăstireşti, care urmăreau marginile platoului, înconjurînd biserica din cinci părţi, ca
un pentagon puţin neregulat. Înspre sud, opus porţii turnului, se afla poarta principală, care
lăsa să intre butcile domneşti şi căruţele ţăranilor de -pe numeroasele moşii mănăstireşti.
Zidurile exterioare, deşi nu erau prea groase (60-90 cm), erau întărite de contraforturi şi
semibastioane străpunse de creneluri (vezi planul general, pag. 50-51).
În cuprinsul noilor clădiri au fost înglobate, acolo unde mai existau, vechile ziduri din
veacul precedent. Aceasta se vede în sectorul de sud, lîngă poarta mare, dar mai cu seamă la
vest de biserică, unde zidul din afară al sălii de la subsol a fost în întregime folosit, cu unele
reparaţii, ca zid mărginaş al noilor construcţii. După lăţimea fiecărei aripi, se pare că dintr-un
început clădirile mănăstirii au avut cel puţin un cat, iar la punctele de colţ, chiar şi două
caturi.
După planul general de situaţie, ce a rezultat din săpături (completat cu acela datorit
inginerului Borroczyn, din 1852), reiese că mănăstirea avea într-o anumită măsură un
caracter de fortificaţie.
Grosimea zidurilor şi lipsa de întăriri „extra muros" nu ne lasă să vedem o fortificaţie
în adevăratul sens al cuvîntului, adică o cetăţuie feudală, care ar fi putut să facă faţă unui
asediu organizat după regulile tactice ale vremii, ci o fortificaţie ale cărei ziduri puteau să
închidă şi să asigure toate bogăţiile pe care le poseda mănăstirea, pentru un timp limitat,
pînă la primul ajutor.
Săpăturile arheologice au dat la iveală construcţii şi în curtea mănăstirii, mai -ales la
răsărit de biserică, unde s-a găsit un agbiazmatar de formă octogonală şi alături o fîntînă cu
ghizdurile de cărămidă. Tot aici se afla şi cimitirul vechi, care parte a fost acoperit de clădiri,
parte a continuat să fie folosit de-a lungul veacurilor.
Spre deosebire de mormintele din veacul XVI, care vor fi aparţinut poate şi mirenilor,
cum indică unele obiecte din morminte, cei din veacul XVII sînt călugări, căci în afară de
cîteva cărămizi aşezate drept căpătîi, nu s-a aflat nici un alt inventar funerar. De altfel
nici în mormintele din biserică, ale lui Radu Vodă Mihnea şi fraţilor săi, domniţa Elena şi
74 I. Ionaşw - Vlad Zirra
Vlad, aceştia doi morţi în ultimele decenii ale veacului XVI, nu s-a aflat mai mult (pl. LIV),
1-3, pl. LV, 1-2). Ba aici s-a dovedit că toate mormintele din veacurile XVI-XVII au
fost complet răvăşite, încit pînă şi pietrele de mormînt au fost mutate. Doar citeva cripte
goale şi frumos lucrate mai arată locul unde au fost aşezate urmele pămînteşti ale ctitorilor
mănăstirii.
Despre urmele de viaţă ale veacului XVII - n-avem de spus prea multe. Spre deosebire
de abundenţa rămăşiţelor din veacul XVI, care s-au azvîrlit în şanţul de apărare, sau în
gropi, acelea din veacul XVII sînt destul de puţin variate : citeva oale întregi găsite într-o
pivniţă, unele cahle de sobă, sparte şi citeva monede.
În Yeacul XVIII, aşezămîntul păstrează încă din înflorirea veacului XVII, care se vădise
mai vie în timpul domniilor lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brîncoveanu. În zilele
acestor voievozi s-a desfăşurat în mănăstirea aceasta o frumoasă activitate culturală. Astfel
din pana de iscusit caligraf a arhimandritului Gavriil a ieşit un frumos liturghier grecesc în
1682, iar în 1688, o carte de rugăciuni, cu cheltuiala egumenului Paisie de la Radu Vodă.
În această mănăstire s-a retras învăţatul Ioan Cariofil, prietenul stolnicului Constantin
Cantacuzino, şi tot aici şi-a dat el sufletul şi a fost îngropat în biserică, în anul 1692, egumen
fiind Partenie. Din însemnările rămase pe unele manuscrise, aflăm că i s-a pus pe mormînt
o piatră cu inscripţie, dar care nu s-a mai găsit cu prilejul săpăturilor, după cum nu s-a mai
aflat nici piatra de pe mormîntul crofiicarului Radu Popescu, decedat aici în 1729, călugăr
fiind sub numele de Rafail Monahul. Nu s-a mai putut descoperi nici lespedea funerară a
unui alt mare feudal, decedat prin anii Hi70-1671 ; este vorba de un alt Radu Popescu,
fost mare ,·ornic în domnia lui Antonie Vodă, care s-a călugărit la Radu Vodă, unde soţia
sa, Stancea, îl îngroapă, făcind unele danii mănăstirii.
S-au păstrat în biserică pietrele de mormînt ale unor boieri din familiile Dudescu,
Comăneanu etc., apoi ale boierilor: Preda Merişanu, Iordache Băncescu, Alexandrache
Muselimul, Matei Fărcăşanu, Iordache Canelos şi alţii, care numai făcind danii mănăstirii
şi-au putut asigura un locşor în pronaos, călugărilor fiindu-le rezervat cimitirul din jurul
bisericii, scos acum la iveală prin săpături. Se mai află aici şi mormîntul lui Gheorghe Castrio-
tul, mort în 1716, om cu multă învăţătură şi cu însuşiri de diplomat, folosit de Brîncoveanu
în mai multe solii la ruşi, în vremea lui Petru cel Mare.
În a doua jumătate a veacului XVII s-a copiat în greceşte, la cererea stolnicului Canta-
cuzino, cel mai învăţat bărbat al vremii lui, descrierea călătoriei din Rusia în China a vestitului
erudit moldovean Niculae Milescu, consilierul ţarilor ruşi.
Şi unele manuscrise de valoare de la mănăstirea atonită Ivir au fost aduse la mănăstirea
Radu Vodă în 1698 de un călugăr grec, ajuns egumen al ei.
Dintre acei ce vizitau lăcaşul, erau unii care îi dăruiau şi cite un obiect de preţ, cum
face în anul 1693 patriarhul Dionisie al Constantinopolului, după cum ne informează inscripţia
ce stă săpată pe o candelă de argint.
Alte izvoare scrise din această vreme relatează că mănăstirea găzduia, pe lingă diplo-
maţi şi călători străini, şi unele înalte feţe bisericeşti, cum se întîmplă în anul 1708, de pildă,
cind la mănăstirea Radu Vodă poposeşte patriarhul Gherasim al Alexandriei, sosit aici cu
o caretă de aur trasă de 10 cai şi înconjurată de o mulţime de slugi. Patriarhia din Alexan-
dria Egiptului avea în dependenţă, ca fiind închinate ei, citeva mănăstiri bogate din Ţara
Romînească cu zeci de sate, care erau exploatate în aşa grad, că patriarhul îşi putea îngădui
să se preumble prin Bucureşti cu trăsuri aurite, în timp ce ţăranii îşi storceau vlaga pe
ogoare, pentru a încărca magaziile călugăreşti cu cit mai mari cantităţi de cereale-marfă
pentru piaţa internă şi externă, aducătoare de aur.
Mănăstirea Radu V odă şi biserica Bucur i5
Palatul de oaspeţi din complexul mănăstirii servea uneori şi de reşedinţă domnului

ţării, cînd acesta se vedea silit de molimele din oraş să părăsească palatul domnesc (Curtea
Veche), cum s-a întîmplat în anul 1738, cînd Constantin Vodă Mavrocordat, după ce-şi
schimbase de mai multe ori reşedinţa pe la mănăstirile Cotroceni şi Mihai Vodă, s-a instalat
la -Radu Vodă, unde îşi chema ori de cîte ori era nevoe, marii dregători ai sfatului domnesc
pentru a pune la cale treburile ţării.
În epoca fanariotă, primii domni, Nicolae şi Constantin Ma,Tocordat, au arătat o
oarecare grijă pentru mănăstire, dăruindu-i odoare de preţ dintre care unele se mai păstrează.
Nicolae Mavrocordat, pe la 1722, zidind o impozantă mănăstire la Văcăreşti, care era atunci
mult în afara Capitalei, a dat o parte din moşia oraşului Bucureşti mănăstirii Radu Vodă,
luînd în schimb de la ea, pentru ctitoria sa, moşie la Văcăreşti, lîngă mănăstirea înzestrată
de învăţatul- domn cu o bibliotecă ,·estită în toată Europa secol-ului XVIII pentru rarităţile
ce conţinea.
În acest veac nu pare să se fi ridicat prea multe construcţii noi, afară de zidirea unui
pridvor la pronaosul bisericii, poate pe nemea lui Ştefan Cantacuzino (171-1-17Hl), care
apare drept ctitor restaurator pe pictura murală din biserică, şi consolidarea turnului-
clopotniţă în vremea lui Alexandru Moruzi, în 179-!. Cîteva mici lucrări s-au mai constatat
în afara turnului-clopotniţă, unde s-au construit două ziduri-rampă, care aveau menirea
să sprijine turnul şi clădirile dinspre pantă şi în acelaşi timp să mărginească drumul ce ducea
spre clopotniţă. De asemenea, într-un colţ al zidurilor de vest s-a găsit o platformă drept-
unghiulară de zid cu un jghiab lung în pantă, care corespundea cu nivelul parterului şi avea
funcţie de canal de scurgere.
*
S-a putut vedea, în cursul expunerii de faţă, că locuirea de pe întregul deal a început
în epoca feudală abia în a doua jumătate a veacului XV; că în veacul XVI capătul de est al
dealului era folosit ca o prelungire a cimitirului mănăstirii Sf. Troiţă, iar la sfîrşitul acestui
veac el a fost cuprins în „palanga lui Sinan". Pînă la această dată, n-a ex:stat nici o urmă
de biserică de lemn sau piatră, nici măcar de paraclis pe colina Bucur.
Mai tîrziu, in veacul XVII, mănăstirea nouă a lui Radu Mihnea şi-a strîns zidurile pe
creştetul mai înalt al dealului, iar capătul dinspre Dîmboviţa a rămas complet nelocuit, pînă
cînd probabil din pricina marii intensităţi de locuire, s-a ridicat aici în nacul XVIII hise-
ricuţa Sf. Atanasie, ţinînd nemijlocit de Radu Vodă.
Săpăturile efectuate în 1 H53 au dat putinţa să se constate că tot în veacul XVIII,
pe dealul care mergea domol pînă spre pînza apei, fiind uşor inundabil, a fost nevoie, pentru
ridicarea bisericuţei, să se adauge cantităţi mari de pămînt pentru înălţarea nivelului colinei
în această parte (fig. 14). S-au găsit astfel mai mult de 2,50 111 de pămînt de umplutură,
care este întins pe tot platoul artificial în care sînt aşezate temeliile lăcaşului. Deşi nu s-a
găsit nici o cărămidă de tipul aceleia care purta data 17-!:3, descoperită şi publicată la sfîr-
şitul veacului trecut de cunoscutul arheolog Grigore Tocilescu - dovadă care ne-ar asigura
datarea construirii în mod precis - pe baza observaţiilor făcute în timpul săpăturilor s-a
ajuns la concluzia că bisericuţa zisă a lui· Bucur nu poate fi mai veche de prima jumătate
a veacului XVIII.
Descoperirile arheologice au dat la iveală multe urme materiale pe colina Radu Vodă -
Bucur. În toate şanţurile deschise s-a aflat o cantitate apreciabilă de material, în special
ceramică, care oglindeşte în acest chip bogăţia şi abundenţa de care se bucura mănăstirea
în dauna celor exploataţi.
În afară de un număr de unelte de fier şi bronz, s-a aflat o cantitate mare de olărie cu
forme variate şi frumos împodobite. Cele mai multe dintre vase sînt lucrate în centre locale
muntene, dar o bună parte provin din Turcia şi Persia, ori dinspre apus, din Ţările de Jos
sau Germania (pl. LVII, 1-8; pl. LVIII, 1-4; pl. LIX, 1-4; pl. LX, 1-5; pl. LXI, 1-4;
pl. LXII. 1-4; pl. LXIII, 1-6; pl. LXIV, 1-6; pl. LXV, 1-7; pl. LXVI, 1-6; pl.
LXVII, 1-4; pl. LXVIII, 1-19; pl. LXIX, 1-6; pl. LXX, 1-14, pl. LXXI, 1-5). Numai
într-o pivniţă în care erau aruncate gunoaie, resturi de cărbune şi lemn, s-au descoperit
vreo 78 vase de lut, alături de altele de sticlă, cahle de sobă, llllele, monede etc.
Este interesant că în această pivniţă se găsesc vase şi anelte mai vechi, de la sfîrşitul
veacului XV, din veacurile XVI şi XVII. Umplerea s-a făcut însă numai în veacul XVIII,
căci vasele de la fund aparţin acestei epoci. Această depozitare nu este însă un caz izolat,
deoarece în aripa de nord şi în aceea de vest s-au găsit alte două pivniţe, care conţineau de
asemenea material ceramic, dar numai pentru veacurile XVIII şi XIX (pl. I,VI, 1-5).
În veacul trecut, abundenţa culturii materiale pare să fi continuat din plin pe aceea a
veacului XVIII. Resturile aflate sînt numeroase şi vădesc o orientare spre centrele de manu-
factură, în special spre cele dinspre apus : Anglia şi Franţa.
Se constată în acest veac unele prefaceri şi modificări la clădirile mănăstirii, mai ales
după marele cutremur din 1802. În afară de o parte de clădiri, care s-au dărîmat, s-a prăbuşit
mai jos de mijloc şi „măreţul turn a lui Radu Vodă". În anul 1804, egumenul Ignatie îl
înalţă din nou, arătînd într-o inscripţie grecească, fixată pe peretele sudic al noului turn,
starea de plîns în care se afla înainte.
În 1806, mănăstirea Radu Vodă iar este legată strîns de evenimentele zilei. După mazi-
lirea lui Constantin Vodă Ipsilanti, oştirile jefuitoare turceşti invadează Bucureştii, iar trupa
de gardă a acestui domn, rămasă în Bucureşti după retragerea lui Ipsilanti în Rusia, se
întăreşte la Radu Vodă, după cum ne relatează istoricul Dionisie Fotino, contemporan
cu evenimentele : ,, ... au ridicat steagurile pe ziduri şi au început a ieşi cu săbiile în
mîini afară", fapt care a înspăimîntat pe duşmani, încît „încălecau pe cai fără şei şi frîie ...
şi alergau care încotro, ca să găsească loc de ieşire. Harvaţii şi poporul de jos al Capitalei
îi ucideau cu ciomegele pe la toate strîmtorile şi dosurile".
În toamna anului 1839, în mănăstirea Radu Vodă se mută, de la mănăstirea Antim,
seminarul mitropoliei, care funcţionă aici pînă la revoluţia din 1848. Tot în chiliile ei a început
să funcţioneze în toamna anului 184 7 liceul francez, care potrivit măsurilor reacţionare
impuse de domnitorul Gheorghe Bibescu, lua locul colegiului Sf. Sava, învăţămîntul mediu
şi superior trebuind să se predea în limba franceză, destinat deci numai vlăstarelor boiereşti
şi orăşeneşti bine înstărite.
Elevii seminarului de la Radu Vodă au manifestat în anul 1840 pentru mişcarea con-
spirativă organizată de Mitiţă Filipescu şi Niculae Bălcescu, după cum o dovedeşte declaraţia
inedită a profesorului Ion Brezoianu, unul dintre complotiştii arestaţi, în care mărturiseşte
că acea hîrtie, cu „poezia uricioasă", (caracterizată astfel de anchetatori), căreia elevii îi
spuneau „molitva asupra ciocoilor", a găsit-o la „ un copil din seminar", cînd s-a dus la
Radu Vodă, auzind de mutarea seminarului.
Poezia găsită în hîrtiile lui Brezoianu are cunoscutul titlu „Mugur-Mugurel". Printre
versuri sînt : ,,Bate, doamne, pe ciocoi /Cum ne-a bătut ei pe noi/ Pentru bani ei ne-a căznit/
Şi sătui tot nu mai sînt ... / Averea noastră - a hrăpit/ De piele ne-a jupuit/ Carnea noastră a
mîncat/ Sîngele ni l-a vărsat/Vezi în ţară o strigare/ Geme tînăr, mic şi mare".
În vara anului 1846, a vizitat mănăstirea „Sf. Treime", numită mai pe scurt de popor
,,Radu Vodă", învăţatul rus Porfirie Uspenski, care cetind inscripţia (dispărută ulterior)
îi rezumă conţinutul, apoi descrie interiorul bisericii şi chiliile, unde „este aşezat vremelnic
seminarul", dar - spune <linsul - ,,n-am văzut nici elevi, nici prnfesori, fiindcă era vacanţă".
Cu toate că mănăstirea poseda o avere imensă, sate cu clăcaşi, mori, prăvălii, bălţi
cu peşte, robi ţigani etc., totuşi fiecare egumen grec, la plecare, lăsa aşezămîntul plin de datorii,
cu moşiile şi celelalte bunuri arendate pe cîţiva ani înainte. La pacostea acestei gospodăriri
ruinătoare, se mai adăuga jaful nemilos al turcilor-exercitat prin domnii ţării, care adeseori
împrumutau mari sume de bani de la mănăstiri fără a se mai gîndi să-i restitue, - şi dezas-
trul de neînlăturat al războaielor, cînd trupele ocupau clădirile, în special pentru spitale,
şi le lăsau apoi în ruină, cum s-a întîmplat şi cu clădirile de la Radu Vodă.
Cauzele arătate au dus, în prima jumătate a veacului XIX, la şubrezirea bisericii, a
celor 14 chilii dinspre răsărit „cu 10 beciuri sub ele", a altor 18 dinspre apus, pe lingă
„foişorul domnesc" (fostul palat din sec. XVI) şi a celor 4 odăi egumeneşti, cu alte cuvinte
la degradarea lor.
Era necesar să se facă de îndată reparaţii mari, în special la acoperiş, care era în cea
mai mare parte din şindrilă putrezită. Dar au trecut 20 ani fără ca egumenii mănăstirii să
încerce a rupe o părticică din veniturile grase ce încasau anual, pentru salvarea frumosului
monument istoric.
Printre intervenţiile făcute de Departamentul cultelor către aceşti egumeni lacomi
şi hrăpăreţi, este şi aceea din 22 august 1855, în care se exprimă uimirea faţă de gradul de
nepăsare a egumenului, cînd se constată că acoperişul bisericii e spart; plouă în lăcaş şi e pe
cale a deveni impropriu scopului pentru care a fost fundat. Cu toate acestea, abia în 1858
încep lucrările de reparaţii la biserică, dar se fac fără pricepere artistică, transformîndu-se
stilul ei caracteristic. Ele se termină în anul 1863, însă nu se poate sluji, biserica nefiind
zugrăvită şi neavînd mobilierul necesar. La 17 decembrie 1863, noul egumen, Axente arhi-
mandritul, notează în catagrafia sa că biserica „este reclădită pe fundamentele cele vechi,
învelită cu tinichia vopsită verde ... tencuită pe dinafară, şi înăuntru zugrăvită parte din-
tr-însa, şi parte în lucrare, nezugrăvită."
Pentru pictarea lăcaşului a fost ales din fericire un artist : C. Lecca, profesorul lui Theodor
Aman. Acesta începe munca în iunie 1862 şi o sfîrşeşte în 1864, dar i se fac greutăţi mari
la plată. Chipurile ctitorilor, ,,fotografisite" de delegaţi ai ministerului înainte de r~staurare,
nu sînt trimise decît după 4 luni, deşi egumenul scria, în octombrie 1863 :,, ... fiindcă zugravul
au ajuns aproape la sfîrşit... vă rog să faceţi de a mi se trimite portretele cit mai nezăbovit".
Pe de altă parte, nu se respectă contractul în ce priveşte plata, deoarece suma de 80 OOO
lei, reprezentînd costul întregii lucrări, i se achită pictorului cu mare greutate : :!6 iiOO lei în
intervalul iunie 1862 - martie 1863, 29 700 lei de la aprilie la octombrie 1863, iar pentru rest
pictorul Lecca a fost lăsat să aştepte şi să se vadă silit a nu putea plăti lucrătorii. În apri-
lie 1864, lucrarea fiind terminată şi artistul cerînd încheierea socotelilor, arhitectul Burelli
constată că lăcaşul „s-a pictorat de către d. Lecca cu culoare în ulei", toţi pereţii, cu bolţi,
arcuri şi pandantivi sînt acoperiţi cu scene biblice „formînd o bogăţie de tablouri colorate".
Făcîndu-se reduceri din suma contractată, Lecca se adresează amărît ministerului,
arătînd că normal ar fi fost să i se dea o recompensă pentru realizarea acestei opere, ceea
ce fostul egumen îi făgăduise verbal, dar el neprevăzînd atunci nimic despre secularizarea
mănăstirilor închinate, ,,m-am mulţumit numai pe cuvîntul lor de onoare". Şi cu atît a rămas.
Dar pe lingă biserică, mănăstirea conţinea acel masiv complex de clădiri în jurul bisericii :
chiliile, ,,foişorul" domnesc, pivniţele, cămările etc., care-i dădeau prin poziţia lor pe terasa
colinei un aspect impunător, de fortăreaţă medievală. Aceste clădiri trebuiau reparate şi
astfel salvate pentru a rămîne mărturii vii ale spiritului poporului nostru creator în dome-
niul artei şi a ilustra în chip fericit trecutul Capitalei.
La 5 ani după repararea bisericii, ministrul de resort, vizitînd aşezămîntul, conchide
că ar fi necesare cheltuieli mari şi deci se impune ca totul să rămînă aşa, în paragină, lucru
cu care este de acord şi ministrul din anul următor, 1870, bazat şi pe referatul negativ al
arhitectului Gaetano Burelli.
Şi astfel mai trec încă fi ani de nepăsare, în care timp clădirile se ruinează mereu. Numai
în urma intervenţiei administraţiei oraşului, în aprilie 187i>, care atrage atenţia că unele
ziduri stau să se prăbuşească şi ameninţă viaţa locatarilor şi a trecătorilor, ministrul Titu
Maiorescu deleagă pe arhitectul M. Capuţineanu să cerceteze şi să raporteze.
După o lună, la 24 mai, acesta înaintează un întins raport, arătînd că numai nişte
ieşinduri dinspre răsărit şi apus, care nu fac corp comun cu clădirile principale, ameninţă să
se prăbuşească. Apoi, chiliile cu două caturi dinspre nord, est şi - în parte - sud, sînt
,.destul de tari" şi zidurile trebuiesc consolidate, însă acoperişul şi toată tîmplăria sînt putrede,
de aceea ar fi necesar să se cheltuiască pentru restaurarea lor radicală două treimi „din ceea
ce ar costa edificarea din fundamente a caselor". Chiar dacă s-ar găsi banii necesari, .,la ce
ar putea servi aceste încăperi - se întreabă arhitectul - , cînd nu mai sînt aici călugări?"
Totodată el constată că „chiliile cu un cat pe latura dinspre apus, unde erau foişorul
domnesc şi încăperile vechi egumeneşti, sînt încă bune şi au nevoie numai de reparaţiuni
mici de întreţinere, în ele ar încăpea în voie preoţii şi ceilalţi servitori ai bisericii". Şi încheie
liniştit şi simplu : ., ... cred că ar fi mai nemerit a dărîma clădirile cu două caturi".
În ziua următoare, Maiorescu aşternea calm pe hîrtie următoarea rezoluţie: .,Se va

face raport la Consiliul de Miniştri, cerind încuviinţarea dărîmării prin licitaţie a construc-
ţiilor cu două etaje de la Radu Vodă, rămînînd turnul şi chiliile cu un etaj".
S-a făcut apoi dărîmarea frumoaselor clădiri dinspre nord, est şi sud, care atrăgeau
atenţia tuturor călătorilor ce vizitau oraşul. Era un colţ plin de pitoresc, evocator de trecut,
pe care unii artişti l-au prins în penel îndemnaţi de nota lui caracteristică (pl. LXXII,
:!-3). Pe toţi îi mişca măreţia unei fortăreţe de altă dată, numai estetul Maiorescu a rămas
nemişcat în hotărîrea lui de a o dărîma!
Colonelul D. Papassoglu, cunoscutul cercetător diletant al trecutului Bucureştilor,
care locuia lingă biserica Dobroteasa, unde se găseşte astăzi strada cu numele său, a fost
de faţă „cînd s-au dărîmat toată împrejmuirea mănăstirii" şi - după cum scrie într-o
petiţie din martie 1880 - .,am înlăturat orice pietre cu inscripţii mormîntale (pentru a
nu fi ridicate de cel asupra căruia se adjudecase lucrările de demolare) şi le-am aşezat în
preajma bisericii, pînă ce se vor aridica ... la muzeul ţării şi care pînă acum sînt nearidicate".
Trecuseră 5 ani fără ca Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice să fi luat măsuri
pentru conservarea acestor preţioase izvoare istorice sau de transportarea lor, cum propunea
Papassoglu, .,la muzeul ţării (desigur, Muzeul de Antichităţi întemeiat în 1864 - n.n.) ca
nişte monumente ale naţiunii, care nu se păstrează bine unde sînt aşezate".
Desigur, ulterior aceste pietre funerare cu inscripţii au fost ridicate şi aşezate undeva,
căci în timpul săpăturilor arheologice făcute în curtea bisericii nu s-au găsit decît prea puţine,
şi acestea aparţinînd veacului XIX. Printre ele va fi fost şi lespedea de mormînt a lui
Alexandru II, ctitorul din veacul XVI, a cărei inscripţie s-a publicat de N. Iorga, cum şi
cele ale numeroşilor feudali, despre care documentele vechi ale mănăstirii - după cum
am arătat - atestă că au fost îngropaţi la Radu Vodă, dar de a căror urmă nu se mai
ştie nimic.
(KPATKOE COAEPlKAHvlE)
He )].8JieK0 0T X0.'!Ma, Ha K0TOp0M pac- Ba./laWCK0ro KHH3H, Pa.uy-.M11XHH, B nep-

IT0JI0iKeno s.uaHHe OaTpHapxHH, Ha 6epery BOH ,,ernepTH XVII BeKa, 6bIJI, npH6JJH3H"
}lh1M60BHU:hI, HaX0.UHTCH .UBe u:epKBH, oT.ue- TeJlhH0 .uo K0HU:a npowJJoro 11e1rn, 0.UHHM HJ
JieHHhie 0.UHa 0T .upyrott: H3BHJIHCTOJ1 YJIH· 3HalfHTe.'lbHeHWHX u.epKOBHO-cpeo.uaJJhHblX
u,eft. IteHTpoB 5yxapecrn.
OepBaH HJ HHX - H3Hll.lHaH u:epK0Bb, lfacTb BHYWHTeJlhHbIX, MaCCHBHbIX M0Ha-
uashrnaeMaH „u:ep1<onb nacTyxa Byeypa", CTblpCKHX cTeu, c pH.U0M .UBYHPYCHhIX KeJJ-
.ilereH.uapHoro ocHoBaTeJIH ropo.ua Byxapec- .1tt1\ C 6oJJbWHMH K0BaHblMH BopoTaMH,
Ta, rnopaH - 6hIBIIIHH M0HaCTbipb Pa.uy- 6b!.1a sapHC0BaHa B0 BTOpOH Il0Jl0BHHe
Bo,zi:3, JaMelfaTeJibHhIH HCTOpHlfeCKHii: na- npoIIIJJ0ro BeKa aBCTpHHCKHM JJefITeHaHTOM
MHTHHK, HaClfHTbIBa!Oll.lHH IT0lfTH lfeTbipecTa K. eoeJJeM H xyno>KHHK8MH K. non-.ue-
:reT. CaTMapH H npeU:H03H. (Ta6JI, XXXVIII,
Bo BpeMH apxeoJI0rHlfeCKHX HCCJie.U0Ba- pHc. I -2.). Bem1,rne M0HaCTbipH, ero 60-
HHH, npoH3B0.UHBIIIHXCH Ha TeppHT0pHH By- raTCTB0 H ero .ueHTeJJhH0CTb oco6eHHO HBCT-
xapecrn B. 1953 H 1954 rr., 6bIJIH npose.ueHhI BYJOT 113 9.000 .U0KyMeHTOB, xpa!IHLU,HXCH B
1<pynm,1e paCK0ilKH, C O.UHOH CTOp0Hbl - focy.uapcrneHHOM Apx11se, H H3 u:eJJoro pH.ua
C u:eJihJO ycTaH0BHTb B KaKOH Mepe JiereH.ua ueHHhIX pyKon11cefl, xpaHHIUHXCH npH A1rn-
o naCTyxe ByKype C00TBeTcTByeT .uett:CTBH- 1leMHH HayK P.H.P., nno:rne ornemaJOm11x
TeJibH0CTH, lfT0 Heo6XO.UHMO .UJIH C0CTaBJie- iKH3Hb 3TOf0 peJJHrH03H0r0 yqpe>K.ueHHH.
HHH HCT0pHH B03HHKH0Bemrn HaIIIeii CT0· KHHiKeCKHe .uapcTBeHHhie rpaM0ThI, cpeo-
JIHU:bl, a C .upyrofl CTOp0Hbl - .UJIH T0ro ,:iaJihHhie oxpaHHhle rpaM0Tbl, YK83bl H .upy-
lfT06bl onpe.ueJIHTb 3HalfeHHe B npoIIIJI0M rne MH0fOlfHCJieHHble .U0KyMeHTbl, nocJJe.UHHX
u:epKOBHo-cpeo.uaJJbHOro. ylfpe>K.UeHHH, Ha3bl· ,lleCHTHJJernii XVI B. BITJI0Th .uo 1864
BaeMoro M0HaCTbipeM Pa.uy-Bo.u3. r., npe,a,cTaBJJHJOT co6oii o6wttpHLie MaTe-
3T01' M0HaCTblpb, Ha3BaHHblH TaK B lfeCTb pHaJibI .UJIH H3ytJemrn OTHOIIIeHHH, cymecTB0-
csoero nocJie.uHero H rJiaBHoro 1naTopa, BaBWHX Me>K.uy M0HaCTbipeM H 38BHCHBIIIHMH
80 II. lloHaIIrny B.lfa;r: 3nppa
OT ero KpenoCTHb!MH, C yKa3aHIHIMH CKOH KHHOBHH AqioHCKOro MOHaCTblpH, 6bIJI

Ha 6opb6y, KOTopy10 neJIH nocJie.II.HHe npoTHB OAHHM H3 caMblX 3aMe,raTeJibHblX MOH8CTbl-
~KCITJiyaTaUHH CO CTOpOHbl MOHaXOB, TaK H pett ByxapecTa. TaK HanpttMep, OAHH H3
JJ.JIR ncc.11e.uonaHHR npornnope4HH, cyme- cnyTHHKOB noJibcKoro nocJia r. KpaccHHCKo-
crnonaowHx Me}KJLY MOHaCTbipeM H ropo.n- ro, nncaJI B 1636 ro.uy o MOHaCTbipe Pa,ny
CKHM HaCeJieHHeM. Bo,n3, '!TO OH „RBJIHeTCR O)I.HHM H3 caMblX
MoHaCTblpb PaJLy-Bo.ll.3 6bIJI nepsoHa- KpaCHBbIX H 3HaMeHHTbIX ... ApXHTCKTypa H
'!a.nbHO 803.lJ.BHrHYT B 1575-77 rr. npH KHH• }KHBOTTHCb uepKBH BeJIHKOJienHbl" - H '!TO OH
3e AJieKcaH.ll.pe II Mttp4e, nepoHTHO Ha „He BH)J.eJI .npyrott, 60.11ee KpaCHBOH HJIH XOTR
MeCTe KaKoro-To JJ.pyroro .n:penHero xpaMa. 61,1 TTOXO}Kett Ha Hee uepKBH" ..•
B XVII neKe MOHacTbipb eme pa3 no.n:-
KpoMe caMow uepKBH, npe.n:crnBJIHBIIIeH
sepraJicR Hana,neHHIO TypoK, a HMeHHO KOf·
co6ott 60J1bWOe, BMeCTHTeJibHOe KHpnH'!HOe
3)J.aHHe, BOKpyr 6b!JIH B03Be.neHbl nocTpoii:KH,
.rr.a MHXHR II I, He 6yAY4H 6oJihllle B CHJiax
nepeHOCHTb 6ecKOHe'!Hble Tpe6onaHHR TypoK,
oKpy}l{aBwHe ee H 06pa3y10mne He'!TO spo.rr.e
opraHH30BaJI BOCCTaHHe npOTHB HHX.
KpenOCTH; B HHX HaXO)J.HJIHCb Ke.11bH )I.JIH
B nepHOA Bala,ilbI'!ecrna qiaHapHOTOB, MO-
MOHaXOB, KOTOpble HHor.n:a HCITOJib30BaJIHCb
HaCTblpb Pa,ny Bo.rr.3 CTaHOBHTCR ueHTpOM
,ilJIH KHR}KeCKOro )J.BOpa H KaK ITOMeIIJ.eHHR
rpe'!eCKOro MOHallleCTBa, KOTOpoe }KeCTOKO
)J.JIR 3HaTHblX npHe3}KHX.
3KCn.nyaTHpooa.'lo 3aBHCRIIJ.HX OT Hero
Pa3BHTHe TTOJIHTH'leCKHX co6bITHH B KOHIJ.e
KpeCTbRH H ropo}KaH.
XVI n., 6opb6a MnxaHJia Xpa6poro nporne
B fO)I.bl KpaTKOBpeMeHHOro npaBJieHHR
TypoK C03.ll.aJIH He6JiaronpHHTltble ycJIODHH
IlheqiaHa KaHTaKY3HHO (1714-1716) 6hIJI
)J.JIR cywecrnoBaHHH ÎpOHIJ.KOro MOHaCTb!pH,
npOH3Be)I.eH 'laCTH'!HbIH peMOHT uepKBH,
KaK OH Ha3bIBaJICH B TO BpeMH. CHHaH TTa-
npHcTpoeHa nanepTb H BOCCTaHOBJieHa CTeH-
wa, npar KHH3H MuxanJia Xpa6poro, oca-
HaR pocnttcb, a o KOHIJ.e XVIII oeKa, no
.ilHJI ByxapecT u Îbiproenme H 3aTeM npen-
npeMR npaoJieHHR A. Mopy33H, 6b1Jia pec-
paTHJI 3TOT „npeKpacHeHWHH MoHaCTbipb''
TanpnpooaHa, pa3pyweHHaR 3eMJieTpRce-
(KaK OITHCbIBaeT ero- ceKpernpb KHR3H TTeT-
HHeM KOJIOKOJlbHH.
pa l.Jep4eJia - paHKO CHBOpH, B 1583 r.)
B XIX oeKe MOHaxH MoHacTbipR PaJI.y
o yKpenJieHHbIH noeHHbIH nyHKT, OKPY}KHB
Bo,n3 „pa,nyJIHCTbI"' 6bIBlllHe .Rpb!MH
ero JLepeBHHHbIM '!aCTOKOJIOM H pBOM. Uep-
npOTHBHHKaMH MOHaXOB MOHaCTblpR MnxaH-
KOBb 6bIJia npeopameHa B Me'leTb, a KeJibli
Jia Xpa6poro - ,,MHXaHJIHCToo", Haxo.rr.no-
6bI.11H OT)I.aHbl no.rr. Ka3apMbl. OceHblO 1595 werocH Ha TenepewHeM xoJIMe rocy,napcT-
ro.rr.a, :<or.na TypeIJ.KHe BOHCKa 6bIJIH BbIHY>K·
oeHHoro Apxnoa, npo,noJI)KaJIH co6ttpaTb
,neHbl nocneWHO OCT8BHTb ByxapecT, TaK
KpynHbie 6oraTCTBa, 6oJiblllYIO '!aCTb KOTO-
KaK apMHR MnxanJia Xpa6poro HanpanJIH-
pb!X OTnpaBJIHJIH B fpeIJ.HIO.
Jiacb Ha 10r, c ueJiblO oTpe3aTb TypKaM
TTpOHCXO)J.HBllla.R Me}K,ny rocy.rr.apCTBOM H
CBH3b C HX BJiaJI,eHHRMH Ha !Ore OT .Ll.yHaH,
M0HaCTbipeM 6opb6a, YCHJIHBlllaRCH IlOCJie
uce noCTpoă,rn 6b!JIH B30pBaHbl.
npOB03rJiarneHHR HaIJ.HOHaJibHOH He3aBHCH-
TpoHIJ.KHH MOHaCTblpb 6b!Jl conepweHHO MOCTH, JaKOH'!HJiaCb peBOJIIOIJ.HOHHbIM aKT0M
onycT0llleH H CO>K}KeH .no TJia, OCTaBaRCb
1864 ro.rr.a - ceKyJIRpH3aUHH MOHaCTblpCKHX
B TaKOM BHJJ.e .no 1613 ro.na, Kor.na KHR3b
HMyIUeCTB, H B nepny10 04epe.n:b HMyIIJ.eCTB
Pa,ny MHXHR, BHYK AJieKcaH.npa II-ro Mnp4H,
MOHaCTbip.R Pa,ny Bo.rr.3. BHe3anHoe 06m1-
coopyJLHJI Ha TOM }Ke MeCTe HOBbIH MOHaC-
maHHe 3HaMeHHTOro MOHaCTblpR HaHeCJIO
Tblpb, HOCHIIJ.HH C Tex nop ero HMH.
CHJlbHbIH y.nap HHTepecaM rpe'!eCKHX MOHa•
Bce HHOCŢpaHI..u,1 CBH)I.eTeJibCTBYIOT, '!TO XOB, KOTOpbie BbIHy}K,neHbl 6b!JIH nocnelllHO
HODblH MOHaCTblpb, TTOCBHIIJ.eHHblH 11nep- TTOKHHYTb CTpaHy, 3a6pao OCTaTKH CBOero
81
HMymecrna. B 1875 ro,ny, MHHHCTP ÎHTY Tbett 4eTBepTH 3T0ro BeKa, TO-eCTb B 3noxy
Matiopecey, X0TH w 6b!JI qeJI0BeI<0M K)'Jlb- COBna1la10my10 C cymeCTB0B8HHeM Tpoliu.-
TYPHblM, Bce-)l{e oT,naJI pacnopH)l{eHHe pa3- KOro M0H8CTblpH, nocTp0eHHoro AJieKCaH-
PYIIJHTb BCe KeJibH, TaK 4TO OT 3HaMeHHT0ro .J.p0M I I MHp4a.
MOHaCTblpH 0CTaJl0Cb T0JlbKO u.epK0Bb H 0,ll.H- CJie,nyer orMeTHTb o'l'CyrcrnHe KaKHX 6b1
HOKO CTOHlll.aH 6aIIJHH. TO HH 6b1JI0 cJie,ll.0B )l{H3HH XIV B., 4eM
OxaaTHBIIIHe aecb xoJIM, KOTOpbIH 6b!JI onpoaepraercH npe,nnoJio>KeHHe, no K0Topo-
3aHHT M0HaCTbipeM, apxeoJI0rH4eCKHe HCCJie- MY xoJIM Pa,ny BO.ll.3 OT0)l{,necTBJIHJICH c
,ll.OBaHHH npHBeJIH K pH,ny HaXO,ll.0K, 0TH0CH- Mecrono.7J0)l{eHHeM 3HaMeHHTOA: KpenOCTH
lll.HXC51 K nepHo,ny pacu.aera MOHaCTblpH, H B ,llb!M60BHI.I.a. 3TOT yKpenJieHHb!H u,eHTp Ba-
TO )l{e BpeMH o6Hapy)l{HJIH MH0f04HCJieHHb!e .lalllCKHX KHH3eH XIV H XV BB. Mor 6b!TL
CJie,ll.bl ,naJieI<Oro np0IIJJIOro, KaCa!Olll.HeCH pacn0JI0)l{eH Ha ,npyroă B03Bb!llleHH0CTH Hbl-
B03HHKHOBeHHH ropo,na 6yxapecra. îaKHM HeUIHero :GyxapecTa, Hanp., Ha xoJIMe r.u.e
o6pa30M 6bIJIH 0TKpblTb! CJie,ll.bl 6po~30BOro Haxo,nHTCH TTarpHapxHH H BeJIHKOe Hau.Ho-
BeKa, B0CX0,ll.Hlll.He nptt6JIH3HTeJibHO K 1700 HaJibHOe Co6paHHe. HaH6oJiee ,npeaHee yno-
ro,ny ,li.O H.3., 3aTeM 0CTaTKH yKpenJieHH0ro, MHHaHHe o ByxapecTe HaXO,ll.HTCH B CJ!a-
no aceif aepoHTH0CTH rero-,naKHHCKoro no- BHHCKOH rpa1v1ore KHH3H BJia,ll.a Uenellla 0T
ceJiemrn, no K0TOpb!M M0)l{H0 6bIJIO npoCJie- 20 ceHTH0pH 1459 r. ,,B0 rpa,nH 6yKype1IITH"
,ll.HTb B3al!M00THOUieHHH C rpe4eCKHMH KO- (ra6JIHI.I.a XLV) 11 M0}Ker coornercrnoaa·rb
JIOHHHMH. Bbipa)l{eHHIO „ex castro fluvii Damboviche"
3ro noceJieHHe, 0CH0BaHH0e npHMepHo a ynorpe6JIHeMOMY a ,ll.OKyMeHTaX, pellaKTHpo-
III aeKe .n.o H. 3., 6hIJio pa3py1IIeHo B cpe- BaHHbIX KHH)l{eCKOH KaHI.I.eJIHpHH Ha JJaTHH-
.ll.HHe I B. H. 3. no aceif aepoHTH0CTH pHM- CK0M 513bIKe.
CKHMH 3aBoeBaTeJIHMH, npHUie,ll.lIIHMH C l0)1{- 3aMeTIIM 4TO H M0JJllaBCKHe JieT0nHCH
HblX 6eperoa ,llyHaH (ra6JI. XXXIX, XI, BTOpoif noJIOBHHbl xv BeKa rOB0pHT o „rpa,ll.e
pHC. 1-5). )lbIM0OBHI.I.e" KaK CTOJIHI.I.e BaJialllCKOro KHH·
K IV B. xoJIM ,llHJIYJI Pa.ll.y Bo.u.3 CHoaa )l{eCTBa H He ynoMHHalOT o :GyxapecTe.
6b!JI 3aCeJleH. DblJIO Haii,neHO MH0ro CJJe.UOB nocrpoeK
3,necb 6bIJIH pacKonaHbl noJiy3eMJIHHKH, B BpeMeH cymecTBoBaHHH ÎpOHI.I.KOro M0Hac-
H306HJIHH C0llep)l{amHe a pxeoJIOrH4eCKHe TblpH, 0T 1577 ,li.O 1595 rr., KaK Ha MeCTe
MaTepHaJibl (Ta6JI. X). 6bm1IIeă u.ep1rnH (ra6JJ. XLIX-XLIX), TaK
,llo 0CH0BaHHH KpynHoro cpeo.u.aJibHOrO no- H 3a11a,.'J.Hee H ceaepo-3ana.uHee or Hee. K
ceJieHHH, o6Hapy)l{eHbJ H 6oJiee .u.peBHtte CO)l{aJJeHHIO TypeI.I.KHH cpopT 1595 ro,na „na·
CJie)J.bl }KH3HH, O 4eM CBH,ll.eTeJibCTBYIOT HaH- J1a1-1ra CHHana" - 6bIJI yHH4TO)l{eH, KaK H
lleHHbie OCTaTKH KepaMHKH, K0TOpb!e MO)l{HO BCe ,npyrne MOHaCTblpCKHe nocrpottKH, 6bIJI
,ll.aTHpoaaTb VII-X BB. H. 3. (ra6JI. XLIV). B30pBaH rypKaMH H B Te4eHHe .uaa.uuaTH JJeT
Ha1160Jiee paHHtte, o6Hapy)l{eHHbie Ha BeCb X0JIM, H84HHaH 0T MeCTa pa3pyUieHHOH
XoJIMe Pally Bo.u.3, cJie)J.bI cpeo.u.aJibHoro uepKBH H KeJJHH H BnJJOTb ,li.O MOfHJI,
CTp0H OTH0CHTCH KO BTopoH nOJIOBHHe xv B. HBJIHJI co6oă YHbIJJYIO KaprnHy no)l{apwma.
3,ll.eCb 6bIJIH HaHlleHbl OCTaTKH )l{HJ!Hlll., noc- B 3eMJie coxpaHHJIHCb MH0f04HCJJeHHbie
rpoeHHbIX H3 Cb!poro KttpnHlia, HMbl- CJ!e,ll.bl BOCCTaH0BJieHHH M0HaCTblpH B KHH-
3epHoxpaHHJ!Hlll.a, norpe6eHHH, roH4apHbie )l{elrne Pa,ny MHXHH H ero CbIHa AJieKcaH,npa
113,ll.eJIHH, y1<a3b!Ba!Oll.l,He Ha cymecTBOBaHHC KoKoHyJJ. 6bIJI pac1<0naH aech aHcaM6JJJ>
3,.'J.eCb )1.0 0CHOBaHHH MOHaCTblpH, T. e. Jl.O crpoeHHtt 1575-1577 rr. H no HX cpyH.uaMeH-
1575-1577 rr., u.epK0BHOro CTpoeHHH. 3TH TaM MO)l{HO npocJie,ll.HTb 0CTaTIUI pa3-
c;1ellbI 3aMeTHbI H B nepaoii noJI0BHHe XVI Hb!X era.a.HA crpoeHHH XVII BeKa. PacKonKH
BeKa H CTaHOBHTCH 60.Jiee o6ttJibHblMH B rpe- Ha MeCTe .a.peBHett u.epKBH o6Hapy)l{HJIH
(j - Bucureştii de odlnloarll
82 II. IloHamKy B.m;i; 3Hppa
1 1acTb KrnTopcKHX MOrHJI XVII B. o.n.HaKo KOBblO EyKypa nJioma,ll.b B XVI BeKe cJiy-
6oJibIIJaH lJaCTb HX noBpe}l{,ll.eHa (LII, LIII, )KHJia KJia,u6HIUeM, lJTO nornep>K,naeTCH He
LIV, LV). TOJ!bKO apxeOJIOrHlJeCKHMH pacKOnKaMH, HO
XVIII BeK BeCbMa cKy.n.eH nocTpoiiKaMH, H CBH,ll.eTeJ1bCTBOM OlJeBH,ULI.a - HHKHcpopa
HO OH H306HJiyeT OTJIO)KeHHHMH H co,uep)KHT llacKaJia, KOTOpbIH noBeCTByeT, lJTO B 1595
6oJiblllOe KOJ!HlJeCTBO HaXO,UOK. r. ,,naJiaHra CHHaHa" OKpy)KaJia BeCb XOJIM,
PaBHbIM o6pa30M H XIX BeK HBJIHeTCH B co BCeM KJia,ll6HIUeM .a.o Ha6epe)KHOH ,LlbJM-
nepBoii rnoe11 noJI0B1-rne Ka K 6b1 npo,uoJI)Ke- 6oBHLI.bl.
HHeM, npaB,ua MeHe 6oraTblM, npe,Ubl.ll.YIUe- B XVII BeKe Ta lJaCTb xoJIMa, r.ne B03BbI-
ro CTo„1eTHH. lllaeTcH Tenepb u.epKOBb ByKypa He 6hIJia
TTpH apxeoJIOrHlJeCKHX paCKOnKax 6bIJIO JaceJieHa. B XVIII B. 3,necb 6bJJia coopy-
o6Hapy)KeJrn 3HalJHTeJibHOe KOJ!HlJeCTBO Ma- :>KeHa HeOOJ!billaH .n.epeBHHHaH u.epKOBb CB.
TepHaJIOB OTHOCHIUHXCH KO BTopoii noJIOBHHe AcpaHaCHH, 3aJio)KeHHaH BepoHTHO B 1763 r.
xv B., a TaK)Ke H nocJie,UylOIUHM - xv, KaK 3TO MO)KHO npe,unoJiaraTb no Ha,unHCH
XVII, XVIII H XIX BeKaM. Ha,uo OTMeTHTb Ha KHpnHlJe, Hafl,ueHHOH fp. ÎOlJHJieCKy.
H306H.nHe roHqapHoro npOH3B0,UCTBa ( Ta6JI. JiereH,ua o u.epKBH naCTyxa EyKypa no3.n.-
LVI, LVII, LXIII-LXIX), H3pa3LI.OB (Ta6JI. Heiill1ero npoHCXO:>K,11.eHHH H OTHOCHTCH K
LVIII-LX, LXII, MoHeT (rn6JI. LXXI), 1835 ro,LJ.y, KOr,na HeKHH 11. iKeHH.1be,·ylJH-
npe.a.MeTOB ,ll.OMaIImero o6Hxo,ua (rn6JI. TeJib illKOJ!bl CB. CaBBbl nHCaJI D O,ll.HOM
LXXI), nolJTH npH noJIHOM OTCYTCTBHH opy- y 1e6HHKe
1
cJie,uy10mee: ... ,,paccKa3hIBaJOT,
.'lHl'i npOH3B0.11.CTBa Tex BpeMeH. lJTO Ha3BaHHe Eyxa peCT, KOTOpoe 0603-
PeJy,11bTaTb1 npOH3BeJI.eHHblX Ha XOJIMe HalJaeT - pa.n.ocn1oe Mecrn - npoHc-
Pa,ll.y Bo,u3 pacKonoK npe,uocTaBJIHJOT HalllHM xo,nHT OT HaHMeHOBaHHH He60JibillOH u.epK-
H 3apy6e)l{Hb!M HCCJie,llOBaTeJIHM cpeo,uaJibHOH BYlllKH, noJiylJHBillett ero no HMeHH BJia,ueJib-
·:rnOXH 6oraTettlllHH HH<pOpMaUHOHHblH Ma- ua 3TOro MeCTa - EyK)'pa, u.epKOBb KOTO-
TepHaJI H 6oJibll1He B03MO)KHOCTH ,UJIH poro H T-enepb nOJ<a3bIBalOT Ha XOJIMHKe,
conocTaBJieHHH. pacnoJIO)KeHHOM Me)K,uy MOHaCTbipeM Pa,uy
EbJ„,a TaK)Ke pa3peilleHa, HO OTHIO,llb He B Bo,u3 H ,LlbIM6onHu.ei1, r.n.e Pa,uy Herpy Ea-
TTOJIO}KHTeJibHOM CMblCJie, BTopaH CTOHIUaH capa6 ocHoBa.TI noceJieHHe B 1200 ro.uy" ...
nepe.n KOJIJieKTHBOM apxeoJioroB H HCTOpH- 3TO pOM8HTH'IHOe coo6rueHHe )KeHHJibe
KOB 3a,na 11a - JiereH,ua o naCTyxe ByKype - 6bIJIO no.nxBalJeHO ny6JIHLI.HCTaMH H HCTOpH-
ornoBaTeJie Eyxapeq'a. KaMH·,ll.HJIJieTaHTaMH, B po.ue AJieKcatt.n.pa
Pe3yJibT8Tbl pacKonoK npoH3Be,ll.eHHbIX TTeJIHMOHa, KOTOpbIH npHyKpacHJI ero H co-
BOKpyr u.epKBH EyKypa, KaK 6b[ noBTOpHlOT 1rnHHJI cpaHTaCTHlJeCK)'lO reHeaJiormo nacTy-
B MaJIOM MaCll1Ta6e OTKpblTHH c,ueJiaHHble xa EyKypa, BbI)J.aBaH ero 3a ... ,,CbIHa
Ha xoJIMe Pa,uy Bo,u3, lJTO BnpolleM BnOJIHe Jla HKa, Jia110TbI, Baca pa6a HJIH BJia,na I.
eCTeCTBeHHO, H6o B ,UOHCTOpH4eCKHe BpeMeHa KOTOpb!H HK06bI ornpaBHJICH B MoJI,11.aBHIO,
XOJIM, Ha KOTOpOM Tenepb CTOHT MOHaCTblpb r.ne :>KeHHJICH Ha l1JIHHe, )J.OllepH Eor,uaHa
P a,uy Bo,u3 npe,ncrnBJIHJI co6ofr e.nHHoe u.e- BoeBo,na, nocJie TOro KaK OTJIHlJHJICH B 6HTBe
Jioe H J!Hlllb Bnoc„1e,llCTBHH 6bIJI paClJJieHeH C TaTapaMH" ...
Ha .llBe 1
IaCTH. l1 3,lleCb 6bIJIH o6Hapy)KeHbl TaKoi-i repoHlJeCKHii poMaHTH3M, noJIHhIH
cJie.llbI 6ooH30Boro BeKa, reTo-.z:r.aKHttcKofr BCHKHX He6bIJIHLI., npHBeJI K HCKa:>KeHHlO HC·
KYJibTYPbI, a paBHbIM o6pa3oM H cJie,11.61 rnpl1l!ecKoii npaB,llbl. TTo3~e, HeKHH CBHIUeH-
pa1rnecpeo.n.aJibHoro BpeMeHH. HHK r. P. MyclJeJIHHY HCTOJIKOBaJI 6y,nTO 6b!
4TO KacaeTCH cpeo,uaJibHOro CTpOH, TO Haii,neHHYlO HM Ha,UilHCb, BilOCJie,UCTBHH Bnpo-
HaH60,Tiee paHHHe CJie,llbl OTHOCHTCH KO BTO- 'leM HClJe3HYBlllYJO, corJiacHo KOTopoii: ,,MHp-
poii nOJIODHHe xv BeKa. 3aHHMaeMaH u.ep- •1a CTapillHH nocTpOHJI B 6924 OT co3,uaHHH
l\foHaCTbiph PaAy Bo)];a H l{epKOBh ByKypa 83
MHpa (1416) ro,11.y KaMeHHYlO 11.epKOBh CB. pacKonKH, coaeprneHHO pacce11aalOT 3aMeIJa-
AcpaHacm:1 H KHpH.1rna, Ha MeCTe npe>1rneii Te.1bHYlO JJereHJI.Y, 3apo,11.11arnylOcH B Ilbl.TIKHX
,11.epemlHHOH 11.epKBH, IlOCTpoeHHOH nacTyxoM yMax narp11orns npornJJoro cTo.11enrn.
6yKypoM, Ha XOJJMe y ,lJ.bIM6oam.1.hI, r,11.e JlpeBHOCTb H nocTeneHHblH poCT ropoJI.a
Obl,THI Il0.10}l{eHbl H OCTaHim BOHHOB, naaurnx Eyxapecrn eme He MoryT 6bITb ycTattoa.11eHhl
np11 cpa}l{eHHH C TypKaMH y ,lJ.}l{ypJI.}l{HY, B a pxeo.1JOrHlJec1mMH H HCTOPHlJeCKHMH HCCJie-
12 ,leHb Mecm.1.a HlO.IIH". ,UOBaHHHMH. TTo3rnMy OHH ,nOJI}l{HbI 6bITb
TTpo113ae,11.eHHb1e aoI<pyr uepKBH 6yKYpa npOiI_Oal}l{eHbl H B 6yJI.yIUHe fO)J.bl.
LE MONASTERE DE RADU VODA ET L'EGLISE DE BUCUR
(RESU:ME)
En aval de la colline du Patriarcat, sur jusqu'a la fin du siecle passe. Une partie
la rive droite de la Dîmboviţa, se trouvent de l'importante masse de ses murailles avec
deux eglises separees par une rue tortueuse. les cellules monacales etablies a l'etage, et
Ces sont la coquette eglise dite de Bucur sa grande porte bardee de ferrures, ont
Ciobanul (le Berger Bucur), le fondateur ete peintes par C. Ferel, un lieutenant
legendaire: de la ville de Bucarest, et autrichien, par C. Pop de Szathmary et par
l'ancien Monastere de Radu-Vodă (du Preziosi, au cours de la seconde moitie du
prince Radu), important monument his- siecle dernier (pl. XXXVIII, fig.1 et 2). La
torique, vieux de pres de 400 ans. magnificence du monastere, ses richesses et
Au cours des recherches entreprises entre son activite ressortent tout particulierement
1953 et 1954 par le „chantier archeologique de pres de 9000 documents qui se trouvent
de Bucarest", on a execute des grands aux Archives de l'Etat, et d'une serie de
travaux archeologiques dans le but de precieux manuscrits qui font partie de la
determiner dans quelle mesure la legende bibliotheque de !'Academie de la R.P.R.
de Bucur contenait des elements veridiques, et qui illustrent eu plein la vie de cette
utiles pour l'histoire des origines de la fondation religieuse.
capitale roumaine, et de reconnaître, d'autre Des chrysobulles princiers relatifs a des
part, l'importance exacte de l'etablissement donations et a des immunites feodales,
religieux feodal portant le nom de „Radu- des ordres ainsi que de nombreux autres
Vodă". actes emis a partir des dernieres decades
Le monastere de Radu-Vodă, qui doit du XVI siecle et jusqu'en 1864, consti-
son nom a son dernier et principal fonda- tuent de vastes materiaux permettant
teur, Radu Mihnea, voevode de Valachie l'etude des rapports d'exploitation existant
dans le premier quart du XVII-eme entre le monastere et les producteurs qui
siecle, fut l'un des plus puissants centres en dependaient. Ces actes indiquent la resis-
religieux du Bucarest feodal et cela presque tance de ces derniers aux e:xigences des
--------------------
moines, comme aussi Ies contradictions G. Krassinski, dit, en parlant du monastere

mettant aux prises le monastere et Ies de Radu-Vodă, que „c'etait le plus beau
citadins. et le plus important ... L'eglise est fort belle
Le monastere de Radu-Vodă fut d'abord quant a son architecture et sa peinture, et
eleve entre 1575-lii77 par le prince Alexan- je n'en ai pas vu de plus belle ou tout au
dre II Mircea, peut-etre sur l'emplacement moins de semblable". Au cours du XVII-
d'un ancien sanctuaire. Outre l'eglise pro- eme siecle le monastere fut encore une
prement dite, grande, spacieuse et cons- fois attaque par Ies Turcs, lorsque Mihnea
truite en briques, on avait bâti tout autour III, pousse a bout par leurs pretentions
des constructions, qui l'entouraient comme incessantes, donna le signal de l 1 revolte.
une forteresse et qui abritaient les cellules Au XVIII-eme siecle le monastere
des moines ou servaient de palais princier de Radu-Vodă devint par excellence un
et de logement pour Ies h6tes de marque. centre de moines grecs, qui exploitaient
sans pitie les serfs, paysans et citadins
Les evenements politiques de la fin du
dependant du convent.
XVI-eme siecle - Ies luttes de Michel
Pendant le court regne d'Etienne Can-
le Brave avec les Turcs - ne furent pas_
tacuzene (1714-1716), quelques repara-
favorables au monastere de la Sf. Troiţa
tions furent faites a l'eglise; on lui 6ta un
(la Sainte-Trinite), ainsi qu'il s'appelait
portique et on en refit Ies peintures, tandis
alors, car Sinan Pacha, l'adversaire de
qu'a la fin du XVIII-eme siecle, sous
Michel le Brave, encerclant Bucarest et
Alexandre l\foruzzi, on refit le campanile
Tîrgovişte, fit du „tres beau monastere"
du monastere, detruit par un tremble-
(comme le qualifie en ]583 Franco Sivori,
ment de terre.
le secretaire du Prince Petru Cercel (Pierre
Au XIX-eme siecle, les momes du
Boucle d'Oreille), son quartier general, for-
monastere de Radu-Vodă - les „Radou-
tifie a l'aide de palissades faites de troncs
liotes" - adversaires acharnes de ceux
d'arbres et entoure d'un fosse. L'eglise
du monastere de Mihai-Vodă Ies
transformee en mosquee, et les cellules
,,l\fihailiotes" - situe sur 1' actuelle col-
utilisees comme caserne sauterent a l'au-
line des Archives de l'Etat, continuerent
tomne 1595 lorsque les troupes ottomanes
a accaparer des richesses dont la plupart
se virent obligees de quitter en toute hâte
furent expediees en Grece. La lutte entre
Bucarest, car l'armee de Michel le Brave
l'Etat et le monastere <levint encore plus
se dirigeait vers le sud pour couper leurs
âpre apres la constitution de l'Etat national.
communications avec le territoire ottoman
Elle prit fin par l'acte revolutionnaire de
du sud du Danube.
secularisation des biens appartenant aux
Le monastere de la Sainte-Trinite de- monasteres en 1863, qui renversa le fon-
truit jusqu'aux fondations et saccage, resta dement economique de l'etahlissement qui
en cet etat jusqu'en 1613 lorsque Radu dominait la colline de Radu-Vodă. Le
Mihnea, petit-fils d'Alexandre II Mircea, brusque appauvrissement du fier monas-
eleva au meme endroit le monastere qui tere atteignit profondement les interets
d epuis porte son nom. des moines qui se virent contraints de
Tous les etrangers saluent dans le nou- regagner en hâte leur pays, emportant
veau monastere, dedie a celui d'Ivir du certainement les derniers tresors qui exis-
Mont-Athos, l'un des plus importants eta- taient encore. En 1875, T. Maiorescu, en
blissements religieux de Bucarest. En 1636 depit de sa culture, ordonna la demolition
par exemple, une rersom:e qui faisait partie des cellules des moines, de sorte que, du
de la suite de l'ambassadeur polonais fameux monastere, il ne reste plus qu'une
Le monast ere de Radu Vodă et l' eglise de Bucur 87
--------------
eglise denudee et une tour solitaire (pl. au monastere de la Sainte-Trinite, bâti
LXXXII, 3). par Alexandre II Mircea.
Les recherches archeologiques qui ont I1 convient de remarquer l'absence de
emb:rasse toute la colline de l'ancien mona- tout vestige datant du XIV-e siecle, fait
stere, ont abouti a des decouvertes qui infirme l'hypothese de l'identification de
appartenant pour la plupart aux siecles la colline de Radu-Vodă avec le fameux
de splendeur du couvent, mais elles ont château-fort de la Dîmboviţa (cetatea
egalement mis a jour, d'autres vestiges Dîmboviţei), bien que ce centre fortifie de la
interessant le lointain passe de ce qui devait principaute valaque des XIV-eme et XV-eme
devenir plus tard la ville de Bucarest. pourraisse avoir ete situe sur une autre hau-
C'est ainsi qu'on a decouvert de tres teur de l'actuel Bucarest, par exemple sur la
vieux vestiges de l'âge du bronze - envi- colline ou se trouvent le Patriarcat et la Gran-
ron 1700 ans avant n~tre ere - puis de Assemblee Nationale. La plus ancier.ne
les restes d'un etablissement geto-dace, mention relative a Bucarest figure dans un
probablement fortifie, oit apparaissent des chrysobulle slavon du Voevode Vlad l'Empa-
rapports manifestes avec les colonies grec- leur, ecrit le 20 septembre 1459 „dans la forte-
ques. Cet etablissement constitue vers tesse de Bucarest" (pl. XLV). L' expression
le III-eme siecle avant notre ere, fut pourrait correspondre a celle que 1' on ren-
brusquement detruit, a peu pres au milieu contre dans les pieces latines de la chancel-
du I-er siecle de notre ere, probablement lerie prindere redigees „ex castro fluvii
par les conquerants romains venus du sud Damboviche". I1 convient de retenir que les
du Danube (pl. XXXIX,XL fig. 1-5). chroniques moldaves parlent, pour la deu.xie-
Vers le IV-eme siecle de notre ere, la me moitie du XV-eme siecle, de la „cetatea
colline de Radu Vodă fut de nouveau Dîmboviţa" - la forteresse de Dîmboviţa
peuplee. On y a decouvert les traces de - en tant que residence des princes
huttes a demi souterraines, riches en objets valaques, mais sans souffler mot de
archeologiques (pl. XLI, XLII, XLIII). Bucarest.
Avant la creation du grand etablissement On a decouvert de nombreux vestiges
feodal, on observe encore des traces de de constructions datant du temps du mo-
vie, ainsi que le prouve la ceramique nastere de la Sainte-Trinite (1577 -1595),
trouvee - mais dont la stratification etait tant dans l'eglise (pl. XLVI -XLIX) qu'a
derangee-, et qui peut etre datee environ l'ouest et au nord-onest de celle-ci. Malheu-
des VII-X-emes sietles de notre ere (pl. ţeusement „la palanque de Sinan", forti-
XLIV). fication turque de 1595, et surtout la destruc-

Les plus anciens vestiges feodaux propre- tion de tout 1' ensemble par une explosion
ment dits, trouves sur la hauteur de Radu aneantirent toutes les constructions et pen-
Vodă, datent de la seconde moitie du dant plus de vingt ans la cendre et la desola-
XV-eme siecle. On y a decouvert des tion recouvrirent toute la colline (pl. VLI).
vestiges d'habitations en bousillage, des Le reedification du monastere a l'epoque
fosses a cereales, des tombes et de la de Radu Mihnea et de son fils Alexandre
poterie, qui peuvent indiquer la presence l'Enfant a laisse d'abondantes traces dans
en ces lieux d'un sanctuaire anterieur au le sol. Ainsi 011 a decouvert tout l'ensemble
monastere de 1575-77. Les vestiges conti- de bâtiments du monastere et, sur ce qui
nuent encore pour la premiere moitie du reste des fondations de 1575-1577, on
XVI-eme siecle et deviennent, particu- a tres bien pu voir, grâce aux fouilles
lierement, abondants pour le troisieme pratiquees dans l'eglise, les differentes phases
quart du dit siecle, epoque qui correspond de sa construction au XVII-eme siecle•
88 I. 1 onaşcu - Vlad Zirra
Les fouilles faites dans l'eglise ont permis sation feodale, Ies plus anciens vestiges
egalement de decouvrir une partie des tombes appartiennent a la seconde moitie du
des fqndateurs du XVII-eme siecle, qui XV-eme siecle. Au XVI-eme siecle, le
malheureusement avaient ete pour la terrain actuel de l'eglise de Bucur servait
plupart derangees de leur emplacement de cimetiere, fait confirme non seulement
initial (pl. LII, LIII, LIV, LV). par Ies fouilles archeologiques, mais aussi
Le XVIII-eme siecle, moins remarqua- par le temoignage d'un temoin oculaire
ble sous 1' aspect des constructions, a ete de 1595, Nicephore Parasios le „didascale''
cependant bien saisi dans les depots et mis et exarque du patriarche de Constantinople,
en lumiere par une foule d'objets. qui atteste que „la palanque de Sinan"
II en est encore de meme pour le XIX- entourait toute la colline, y compris le
eme siecle qui, jusqu'a sa premiere moitie, cimetiere, jusqu'a la Dîmboviţa.
represente, bien que moins fastueux, un Au XVII-eme siecle l'extremite orientale
prolongement du siecle precedent. de la colline, ou s'eleve aujourd'hui l'eglise
Les depots archeologiques ont fourni de de Bucur, n'etait pas habitee. C'est a
notables quantites d'objets remontant a peine au XVIII-eme siecle que l'on y
la seconde moitie du XV-eme siecle et au edifia une petite eglise de bois, dediee a
XVI-eme ainsi qu'au XVII-eme, XVIII- Saint Athanase et qui, si l'on en croit une
eme et XIX-eme siecles. On y a remarque brique trouvee a la fin du siecle dernier par
l'abondance de la poterie (pl. LVI, LVII, Gr. Tocilesco dans l'eglise, paraît avoir ete
LXIIIL- XIX), des plaques en terre cui te fondee en 17 43.
(pl. LVIII - LV, LXII), des monnaies (pl. La legende de l'eglise du berger Bucur
LXX) et des ustensiles de menage (pl. est de creation recente et date de 1835
LXXI), contrastant avec l'absence pres- lorsqu'un professeur du college Sf. Sava
que complete des instruments de travail - I. Genilie - ecrivit dans un manuel
de ces temps-la. scolaire que Bucarest, ,,qui signifie lieu
Les resultats du chantier archeologique de joie... a ete, dit-on, ainsi appele du nom
de Radu-Vodă offrent a ceux qui etudient du proprietaire de cet endroit. a savoir
la feodalite en Roumanie et a l'etranger, Bucur, dont on montre encore une minuscule
de precieux materiaux et une ample pos- eglise sur une petite colline entre Radu-
sibilite d'informations et d' analogies. Vodă et la Dîmboviţa, construite lorsqu'en
I,'autre probleme qu'eut a examiner le 1200 Radu Negru Basarab y etablit des
collectif d'archeologues et d'historiens, Jiabitants".
a ete egalement elucide, mais les L'information romantique de Genilie fut
resultats en sont tout-a-fait defavorables reprise par des publicistes et des historiens
a la legende du berger Bucur. Les resultats dilettantes, comme Alexandre Pelimon qui
des fouilles de la chapelle de Bucur repe- simplifia et donna une genealogie fantastique
tent, en plus petit, Ies memes <lecouvertes du berger Bucur, le considerant comme le
qu'au monastere de Radu-Vodă, ce qui est fils de Laik, Laiota, Basarab ou Vlad
d'ailleurs normal, car la colline qui portait I-er, qui part en Moldavie et y epouse
le monastere de Radu-Vodă formait a Helene, la fille du prince Bogdan, apres
l'epoque prehistorique une seule unite, avoir prouve sa vaillance dans Ies combats
ulterieurement partagee en deux. A 1' eglise avec les Tartars !
Bucur on trouve egalement des traces Ce romantisme heroique, mais plein
de l'âge du bronze et de la civilisation d'irreel, conduisit finalement le pretre
geto-dace ainsi que des premiers temps Gr. Musceleano a commettre une veritable
de la civilisation feodale. Quant a l'organi- falsification, car ii fabriqua de toutes
Le monastere de Radu Vodă et l'eglise de Bucur 89
pieces une inscription - qui, comme de Bucur sont par consequent completement
juste, disparut ensuite - selon laquelle edifiants en ce qui concerne la belle legende
„Mircea l'Ancien construisit, en l'an du nee de l'exaltation patriotique du siede
monde 6924 (1416), l'eglise en briques, pour dernier.
remplacer celle en bois de Bucur, sise sur L'anciennete et le processus de formation
la colline proche de la Dîmboviţa, et placee de la ville de Bucarest ne pourront etre
sous le vocable des Saints Athanase et elucides que par Ies recherches archeologi-
Cyrille et y deposa Ies ossements de ceux ques ethistoriques. Pour cela, i1 est necessaire
qui trouverent la mort dans la bataille qu'elles soient continuees au cours des annees
livree aux Turcs, a Giurgiu le 12 juillet". a venir.
Les resultats des fouilles de l'eglise de
CAPITOLUL III
CERCETĂRI ARHEOLOGICE PE DEALUL MIHAI VODĂ

ŞI ÎMPREJURIMI
Str . I z V o I'
XXXIV
78
781
-~'
[j1 4AXXI
c---
c=======~ fli 8
A P,
111
..., I
e
li A
:~~-'!--=----'I XXII
1 • 4B
C
: 4~
GJ~~o ~r--'''_•_.,,~'G""'"~'""""....-...-1("--.. ml
XXIV
L1se1 a A I
a
'-
\"'\)
,,_
<u
'/.\)( , . n~,Q~c '"
LJ rflnnn1----n;;;,::..._____
mj
~
---:::, A e e
ca • Ic
LEGENDA
V\\I a Con s rru cr,e • rrr
dacică • O
culruală • ••
• I8 @ Gropi La' Tene
~
O Groapă feudală
Groapă sec. XIX
Groapă La Time / ;}Ia l ă de o groap,i
- s r I' a
o
din epoca feudală
Cuplor d,n epoca feudală
d ~ Zid. sec XVI

I/ f • 17
~ Ziduri din sec XIX pe 1em1d1i dm sec ,(VI
~ Z1d. sec . XVII
-- -- -- -----
V)
WZ1Z
-
Zid. sec. XVIII
- ,:;:rr,mr:
= Zid. sec. XVIII , refăcut ln sec. XX
Z ,d. sec. XVII. refăcut ln sec. XIX
~
V V V V
Pavaj de cărăm,u . sec. XVII
~ Pavai de cărămm . sec. XVIII
\',\\' Pavaj de cărămizi. sec. XIX
4%'Wb$ Fundul scoculu/ din bolovan1. sec XVII
·••• •••• Pavaj dinbolovan1 . sec.XVIII
:.-.❖!;":.\:; Pava; din bolovani sec XIX
·. :·. · . .- Platformă acoperită cu asfalt
• m Mormi11te feudale
o 10 l·XLV Sec/iuni, (şan/uri)

=======-======~2~0-=====~3~0~====j40m
Ct Contrafort
1' A8~liduri
F ig . 21. - Planul săpăturilor executate în . anii 1.9 53- 1055 pc dealul Mihai' \'odă (astăzi numit dealul A r 111Yelor
· Statului) ' atît p e povtrruşun,
• • • •
cit ş 1. •lil curtea bisericii :\fihai Vodă .
nanii 1953-1956, colectivul sectorului Mihai Vodă al şantierului arheologic Bucu-
reşti a efectuat, săpături în 5 puncte: pe dealul Arhivelor Statului sau Mihai
Vodă, în curtea bisericii Ilie Gorgan, apoi pe Dealul Spirei şi în jurul bisericii
Albe şi bisericii Sf. Apostoli (plan general, medalionul cu zona Mihai Vodă, p. 8-9).
Cercetările arheologice de pe dealul Arhirnlor Statului. Dealul Arhivelor Sta-
tului, numit în trecut dealul mănăstirii Mihai Vodă, este o creaţie a naturii
(fig. 21 şi planul general amintit, punct 24). Formarea lui se explică prin roa-
derea malului drept de către un puternic rîu, care a curs pe aci în timpuri străvechi şi care,
mîncînd din acest mal, l-a dinţat, constituind numeroase intrînduri, urmate de promontorii.
În acest mod a fost creată toată terasa dreaptă a acestui rîu, ceea ce se observă bine în
zona oraşului Bucureşti. Astfel a fost format chiar Dealul Spirei cu promontoriul său dealul
Mihai Vodă, împreunat în trecut cu movila Gorgan, care-i constituia vîrful. Acelaşi rîu
străvechi, izbindu-se de dealul Mihai Vodă la punctul său de împreunare cu Dealul Spirei,
a scobit terasa şi a format aci o mare depresiune adîncă. Ulterior, rîul amintit a săpat o trecere,
despărţind dealul Mihai Vodă de movila Gorgan şi şi-a îndreptat cursul prin această strîm-
toare, unde albia sa îngustată a devenit prielnică pentru mori.
Dealul Mihai Vodă a fost de la început acoperit cu o pădure bătrînă, care făcea parte
din întinsa zonă împădurită ce acoperea în trecut toată regiunea situată în sud-vestul
Bucureştilor.
Cercetările arheologice, efectuate în anii 1953-1955 pe dealul Mihai Vodă, ne-au dat
putinţa de a stabili forma şi întinderea iniţială a acestui deal (fig. 21). S-a constatat astfel
că acesta a avut de la origină o suprafaţă mult mai redusă, care depăşea cu foarte puţin
pe aceea ocupată ulterior de biserica cu chiliile ridicate de Mihai Viteazul. De asemenea,
s-a observat că spre vest şi spre nord dealul se termina printr-un mal scurt şi abrupt, urmat
de o pantă mai lină, ce mergea pînă la albia Dîmboviţei, pe cînd spre est panta era mai lungă
şi puţin înclinată. Este probabil că creştetul acestui deal se afla în partea de est a curţii
Arhivelor.
Înspre sud, dealul Mihai Vodă era legat cu Dealul Spirei printr-o şa, puţin aplecată
de la nord la sud (ocupată acum de către strada Dagîţa), fără să existe în trecut adîncirea
care se observă astăzi în acest punct şi care a fost creată în veacurile XVIII-XIX prin lucrări
94 Gh. Cantea
făcute pentru amenajarea drumului ce ducea din vechiul Bucureşti la clădirile ridicate pe
aceste dealuri.
În partea de sud-vest a dealului Mihai Vodă, cercetările arheologice au constatat existenţa·
unei mari depresiuni, adînci, formată precum am arătat, de către rîul străvechi.
În acest loc săpătura a înaintat pînă la adîncimea de 8,1!> 111 faţă de nivelul actual,
fără a-i atinge fundul, însă a întîlnit pînza de apă subterană. Această depresiune, care a fost
umplută iniţial cu apa adusă de acel rîu, iar mai tîrziu de Dîmboviţa, a fost alimentată
chiar de izvoare curgînd de pe Dealul Spirei şi era continuată printr-o viroagă în care o
gîrlă, amintită de documentele din veacul XVI, ducea apele spre Dîmboviţa. Reconstituirea
formei vechi a dealului Mihai Vodă este un rezultat însemnat al cercetărilor arheologice
din acest loc.
În perioada de la sfîrşitul veacului XVI pînă în veacul XX această formă iniţială a fost
complet modificată prin răzuirea creştetului, prin diferite nivelări în scopul ridicării de con-
strucţii şi prin aduceri masive de pămînt de umplutură, pentru a se crea grădina publică
situată în partea de nord-vest.
Aceste lucrări, făcute succesiv, au acoperit monumentele trecutului şi an dat dealului
aspectul său actual, care este o creaţie artificială făcută de mîna omului.
Cercetările arheologice, efectuate pe dealul Mihai Vodă în anii 1953-1955, au scos la
iveală vestigii din cele mai îndepărtate timpuri. Cele mai vechi urme descoperite pe
acest deal datează din epoca pietrei cioplite (paleolitic), anume: o aşchie tăioasă din silex
şi un răzuitor din silex (fig.I), menţionate în capitolul I al acestei lucrări, printre obiectele
paleolitice găsite în zona oraşului Bucureşti (vezi p. 14). Amîndouă aceste obiecte prezintă
urme de retuşare dintr-o vreme mai nouă, ceea ce înseamnă că au fost folosite din nou de
oamenii epocii următoare a pietrei şlefuite (neolitice). Aceste descoperiri îmbogăţesc numărul
urmelor paleolitice de pe teritoriul şi împrejurimile oraşului Bucureşti, dar nu constituie o
dovadă de locuire omenească pe dealul Mihai Vodă în epoca paleolitică.
Condiţiile favorabile de viaţă ale acestui loc, situat în apropierea unei ape, au făcut
însă ca dealul să fie populat încă din epoca neolitică. Săpăturile au scos la lumină cîteva
fragmente de vase, lucrate dintr-o pastă neagră, conţinînd urme bogate de pleavă sau nisip.
Ele dovedesc o locuire vremelnică a acestui deal încă de la începutul epocii neolitice, deoarece
ele aparţin uneia din culturile neolitice cele mai vechi, descoperite pînă acum în Muntenia
şi datează aproximativ din aceeaşi vreme ca şi aşezarea neolitică cercetată în 1954 la Dudeşti
Cioplea, în partea sud-estică a Bucureştilor. Purtătorii acestei culturi au fost primii oameni
care au venit să locuiască pe acest deal împădurit şi care au defrişat pădurea.
Săpăturile au scos la lumină din curtea Arhivelor Statului numeroase urme din cul-
tura bronzului timpuriu, numită Glina III, ceea ce arată că pe acest deal a existat pe
la 1800-1700 î.e.n. o aşezare a acestei culturi. Materialele arheologice găsite reprezintă nu-
meroase fragmente de vase din lut ars, o figurină din argilă înfăţişînd un animal patruped,
probabil o oaie (fig.4) şi cîteva aşchii din silex. Ceramica găsită în acest loc se diferenţiază
cu puţin de aceea întîlnită şi în alte aşezări ale culturii Glina III din Cîmpia Munteană.
Purtătorii acestei culturi a bronzului erau triburi de păstori, care s-au ocupat îndeosebi
cu creşterea animalelor şi în mai mică măsură cu cultivarea plantelor.
Din prima perioadă a fierului s-au găsit urme foarte rare, ceea ce arată că în acea vreme
dealul Mihai Vodă nu a fost folosit ca aşezare omenească.
Săpăturile au învederat că dealul a fost mai intens locuit de triburi geto-dace în peri-
oada a II-a a fierului, de cînd a rămas un bogat strat de cultură, atestînd o locuire de lungă
durată. Din această vreme au fost găsite : urme de locuinţe în formă de bordeie, parţial
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi împrejurimi 95
-------
adîncite în pămînt, construite din pari şi împletituri de nuiele sau de trestii, acoperite cu lut
şi învelite cu stuf sau crengi, fragmentele unor vetre simple, care au făcut parte din locuinţe,
şi ruinele unei construcţii arse, clădită din lut şi din pari, care cuprindea o vatră de
forma pătrată, lucrată din lut, ornamentată pe margini cu două şănţuleţe, dispuse în linii
paralele şi la colţuri cu cercuri mici (fig.10). Aceasta a fost probabil o vatră de cult, ceea ce
constituie o descoperire destul de rară, deoarece asemenea monumente s-au găsit în ţara
noastră numai în citeva locuri, precum în aşezările geto-dace de la Poiana (raionul Tecuci)
şi Popeşti pe Argeş. Pe lingă această vatră se aflau fragmente de vase dacice. Pentru însemnă
tatea ei, această vatră cultuală getică, situată în curtea Arhivelor Statului, a fost conservată,
fiind ocrotită printr-o zidărie cu geamuri spre a putea fi oricînd văzută de public şi a marca
un punct arheologic important din cuprinsul oraşului Bucureşti.
În aşezarea geto-dacă de pe acest deal s-au descoperit şi numeroase gropi circulare, late
la fund, mai înguste la gură, în care s-au găsit puţine materiale ceramice şi care au fost proba-
bil folosite pentru păstrarea bucatelor (fig. 21). Săpăturile ne-au dat putinţa să precizăm că
această aşezare ocupa creştetul dealului Mihai Vodă şi că se întindea puţin pe începutul povîr-
nişului de est, cit şi pe şaua situată la sud. Ca alte vestigii ale acestei aşezări geto-dace
au mai fost descoperite numeroase vase lucrate cu mina, avînd diferite forme (borcane,
castroane, căniţe, vase bitronconice), vase lucrate cu roata din pastă cenuşie, de diferite
mărimi (cupe cu sau fără picior, căni bitronconice), greutăţi (fusaiole) slujind pentru pes-
cuit sau ca prisnele pentru fusul de tors lina, lustruitoare pentru vase, în sfîr!;,it două frag-
mente de cupe numite „deliene", ornamentate cu ghirlande sau cu palmete, care sînt produse
locale ale unor ateliere getice, dar imitînd modele de vase greceşti.
Mai toate vasele şi obiectele ce sînt găsite aci se aseamănă cu cele descoperite şi în alte
staţiuni getice din perioada a II-a a fierului, situate în împrejurimile Bucureştilor sau în
alte locuri din Cîmpia Munteană şi descrise mai înainte (vezi la p. 28-29 şi pl. XXIII şi XXVII,
3-7). P_e dealul Mihai Vodă nu s-au găsit vase, obiecte sau monede greceşti, ceea ce arată
că această staţiune getică nu a întreţinut legături strînse cu coloniile greceşti de pe coasta
Mării Negre.
Aşezarea geto-dacă de pe dealul Mihai Vodă a încetat cam pe la mijlocul veacului
I e.n., constatare ce s-a putut face prin cercetările efectuate pe teren, arătînd absenţa oricăror
materiale arheologice, îndeosebi a celor romane de la sfîrşitul ,·eacului I sau II e.n. Întreru-
perea locuirii în acest punct trebuie explicată prin intervenţiile militare făcute în ţinutul de
la nordul Dunării de guvernatorii romani ai provinciei Moesia în cursul veacului I e.n., în-
deosebi de către Tiberius Plautius Silvanus Aelianus, în anii 57 -58 e.n.
Pe dealul Mihai Vodă au mai fost descoperite urme datînd din diferite timpuri ale
perioadei de trecere spre feudalism. Din veacul IV e.n., săpăturile au scos la iveală urme,
mai ales ceramică de două soiuri, caracteristice pentru acea vreme, adică vase lucrate la roată
dintr-o pastă inferioară avînd pietricele şi mult nisip şi vase lucrate la roată dintr-o pastă
cenuşie, mai fină. Această ceramică se aseamănă cu aceea găsită în multe locuri din Bucu-
reşti şi împrejurimi şi datînd din epoca prefeudală (pl. XXX, 12 : vas din pastă grosolană,
iar 1-6 : vase din pastă mai bună). Cercetările, efectuate în interiorul curţii Arhivelor
în 1954, au găsit şi citeva exemplare ceramice romane tîrzii, datînd din veacurile IV-VI e.n.,
precum şi două funduri de amfore de factură romană (pl. LXXIII, 1-2), cit şi fragmente
de vase decorate cu striuri (pl. LXXIII, 3) sau cu coaste în relief, toate datînd din acea
vreme.
Din perioada cuprinsă între veacurile IX-XI e.n. au fost descoperite pe dealul Mihai
Vodă vase în formă de borcan, lucrate la roată, ornamentate cu linii incizate, fie orizontale
96 Gh. Cantea
şi paralele, fie în val, caracteristice acelei vremi (pl. XXXI, 13 - 17) şi menţionate
în capitolul I.
Din perioada feudală timpurie (veacurile XII - XIII) s-au descoperit cele două cuptoare
pentru ars oale, avînd bolta prăbuşită, dar pereţii în parte păstraţi la un cuptor şi răvăşiţi
la celălalt (pl. LXXIII, 4- 5). Lingă aceste monumente erau vălătuci, care susţineau olăria
-- ~ -.
I
,_- -~/4Jr':::/
\ ~ . .... ~ •
•. '- -.P
a, .
--
'
F ig . 22 . - Dealul Mihai Vodă. Ceramică din veacurile XII - XIII, descoperită lingă două cuptoare din acea
vreme. Ceramica e lucrată dintr-o pastă cu aspect poros, conţinînd nisip şi pietricele. Oalele sînt ui1eori
ornamentate cu linii incizate, paralele, drepte sau în formă de val.
în cuptor şi numeroase fragmente de vase din veacurile XII-XIII, îndeosebi oale şi tipsii
(fig. 22) . Această olărie are asemănări cu aceea întîlnită şi în alte aşezări feudale timpurii
din jurul Bucureştilor (pl. XXXIV, 1, 2, 3). Descoperirea acestor vestigii feudale
timpurii a adus o contribuţie importantă la cunoaşterea populaţiilor care au locuit
dealul Mihai Vodă într-o vreme din care nu ni s-a păstrat pentru acest loc vreun document
scris. Săpăturile au dovedit existenţa pe acest deal a unei aşezări anterioare formării tîrgului
şi oraşului Bucureşti.
Activitatea omenească a continuat şi mai tîrziu pe acest deal. Vestigiile atestate

prin săpături cît şi ştirile transmise prin izvoare scrise sînt numeroase începînd de pe la mij-
locul veacului XVI. Nu s-au găsit însă urme materiale şi nu avem ştiri documentare de locuire
a acestui deal în veacul XIV şi foarte puţine în veacul XV. Cercetările arheologice efectuate
au găsit numai trei fragmente de vase, toate lucrate la roată, care datează probabil din acest
ultim veac. Ele au fost confecţionate, fie din lut obişnuit, fie dintr-o argilă mai fină şi
au fost ornamentate cu linii paralele adîncite sau cu cîte o linie în val, incizată (fig. 23,
1, 2). Sînt singurele urme găsite pînă acum pe dealul Mihai Vodă care datează din
veacul XV.
Săpăturile executate pe acest deal au înlăturat astfel părerile exprimate mai înainte
de unii istorici burghezi, că pe acest deal ar fi fost aşezată cea mai veche cetate a
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi imprefu,rimi
---------------
domnilor din veacurile XIV-XV, ori Cetatea Dîmboviţei sau cel mai vechi sediu al curţii
domneşti, cît şi părerile exprimate de mai mulţi cercetători că ar fi existat aci o biseric{f mai
veche, înfiinţată fie sub domnia lui Alexandru Aldea (1431-1436), fie sub Vlad Dracul
(1436-1442 şi J44-3 - 144.6). Atît săpăturile executate în 1953 - 1955 în curtea Arhivelor
şi pe povîrnişul dealului, cît şi lucrările efectuate cu prilej ul restaurării bisericii Mihai Vodă
în anii 1928 - 1934-, nu au scos la i\·eală nicio urmă din ruinele unor monumente de acest fel.
Cu începere din \'eacul XVI, descoperirile arheologice referitoare la această vreme,
cît şi ştirile istorice au devenit treptat mai numeroase. Cel mai vechi monument din perioada
feudalismului dezvoltat, ieşit la lumină prin săpăturile de pe dealul Mihai Vodă, este un
2
F ig . :!3. - 1 şi 2. Dealul Mihai Vodă. Fragmente- ccralllice din veacul XV . Din fragmentele descoperite,
unul e lucrat din pastr, mai fină (fig. 1), iar celălalt din lut obişnuit (fig. 2) . Aceste vase au o buză înaltă
răsfrîntă în afară şi sînt ornamentate prin linii paralele adîncite sau printr-o linie în Yal incizată (fig. 1).
cuptor, aflat pe povîrnişul de est al dealului (fig. 21), pe fundul căruia s-a găsit o monedă
din argint emisă în lf511 sub regele Poloniei Sigismund I (1501-1548) (pi. LXXIV, 1 a, b) ,
ceea ce ne arată că acest cuptor datează din prima jumătate a veacului XVI.
În săpăturile efectuate în str. Dagîţa, pe şaua ce uneşte dealul Mihai Vodă cu Dealul
Spirei, s-a găsit într-o groapă, destinată probabil pentru conservarea bucatelor (fig, 21),
alături de fragmente de olărie feudală, o monedă ungară din argint bătută în 1574 sub Maxi-
milian II (1564-1576) , descoperire care dateză această groapă în a doua jumătate a veacului
XVI (pl. LXXIV, 3).
În veacurile XVI - XVII şi în primele decenii ale nacului XVIII, dealul Mihai Vodă
era situat „în susul Bucureştilor", în afară de oraş, şi se afla înconjurat de o zonă
acoperită cu vii şi cu livezi de pomi roditori, aspect pe care l-a păstrat în parte pînă în
veacul XIX.
Documente datînd din a doua jumătate a veacului XVI arată că la poalele acestui
deal a fost înfiinţată o primă mănăstire cu hramul Sf. Niculae din Mira Lichiei de către
jupîneasa Caplea, soţia postelnicului Ghiorma. Cel mai vechi document cunoscut pînă astăzi
privitor la această mănăstire este cartea pe care o dă Petre Vodă cel Tînăr prin anii 1664 - 1G68,
în care e arătată ca un metoh închinat mănăstirii Simon Petru (Simopetra) de la Muntele
Athos. Prin acest act, domnia a întărit acestei mănăstiri numeroase moşii, din care unele
avînd şi Yaduri de moară cu care fusese înzestrată de ctitorii ei. Prin urmare, din
aceste documente reiese că mănăstirea Caplea exista şi era bogat înzestrată încă din anii
1564 - 1568, ceea ce ne îndeamnă a admite clădirea ei cu cîtăva vreme înainte, către mijlocul
veacului XVI. Mănăstirea Caplea a avut în stăpînire, de la întemeierea ei, întreg terenul
rlimprejur pînă la apa Dîmboviţei: ulterior a mai primit în danie alte bunuri funciare situate
fie la poalele acestui deal pînă la Dîmboviţa, fie în alte locuri din ţară, Osebit, această mănăs-
98 Gh. Cantea
tire a avut mori pe Dîmboviţa, dintre care o moară în apropiere, pe malul drept al rîului,
şi pfăvălii în oraşul Bucureşti, toate acestea fiind atestate prin documente.
Poziţia mănăstirii Caplea nu a putut fi precizată de istoriografie pînă în 19i>3, cînd
colectivul arheologic, făcînd cercetări, a pus în valoare un document de mare însemnătate
şi i-a dat o traducere precisă şi integrală din limba greacă în limba romînă. Acest act a fost
astfel folosit pentru prima oară pentru ştirile sale preţioase referitoare la mănăstirea Caplea
şi la mănăstirea clădită de Mihai Viteazul.
E vorba de un act scris în Iim ba greacă, dat în octombrie 1591 de patriarhul de Constanti-
nopol, Ieremia II, în care el arată că în cursul unei călătorii la Bucureşti, făcută în timpul
păstoriei egumenului Evghenie, a ,-ăzut biserica jupînesei Caplea şi ne semnalează pentru
prima oară poziţia ei lingă malul Dîmboviţei, unde era expusă inundaţiilor periodice şi altor
neajunsuri. Ascultînd plîngerile călugărilor, patriarhul Ieremia II a încuviinţat ca egumenul
mănăstirii Caplea, Evghenie, să clădească o altă biserică, iar acesta a găsit pe Mihail banul,
care cu cheltuiala sa a ridicat din temelii o „biserică frumoasă şi arătoasă" pe creştetul
dealului, avînd de asemenea hramul Sf. Niculae. Mihai banul, adică Mihai Viteazul, care
atunci era mare dregător al lui Mihnea Turcitul, a ridicat şi chiliile împreună cu pivniţele,
a dăruit noii biserici odoare şi podoabe ·din argint şi din aur şi a înzestrat-o cu moşii, vii,
mori, iobagi şi ţigani. Actul patriarhului Ieremia ne informează că, venind în Bucureşti, a
locuit chiar în noua mănăstire înfiinţată de Mihai banul, pe care a sfinţit-o şi a ridicat-o la
rangul de stm-ropighie patriarhicească, fiind subordonată direct autorităţii patriarhiei din
Constantinopol.
După hotărîrea luată de Ieremia II, biserica veche (mănăstirea Caplea) şi biserica nouă
(mănăstirea lui Mihai Viteazul), cu toate anrile lor, au format o si11gură unitate bisericească,
închinată mănăstirii Simopetra de Ia Athos. Astfel se explică de ce documentul, după ce a
fost iscălit şi pecetluit în octombrie Hi!H de către patriarhul Ieremia II, a fost predat atît
mănăstirii noi, create în Bucureşti, cit şi mănăstirii Simopetriţilor.
De altă parte, acest act ne-a îngăduit să stabilim pentru prima oară data exactă
a întemeierii de către Mihai Viteazul a mănăstirii celei noi pe creasta dealului, în anii 1589-
1591, arătînd că ea a fost sfinţită în octombrie 1591, şi precizînd astfel că ea a fost construită
de Mihai Viteazul mai înainte de a fi urcat treptele domniei. Noua mănăstire a fost numită
ulterior mănăstirea Mihai Vodă. Documentul ne-a îndreptăţit să corectăm data de 1594
menţionată într-o inscripţie grecească din 1711, ce se află deasupra uşii de la intrarea prin-
cipală.
În lfi9:3, după bătălia de Ia Călugăreni, Bucureştii a fost ocupat de armata turcească a
lui Sinan paşa. În descrierea acestor e·,·enimente, un singur izvor tîrziu, cronicarul Niculae
Costin, a amintit că şi dealul Mihai Vodă a fost întărit de Sinan paşa prin şanţuri şi prin
bastioane (băşci). Însă săpăturile efectuate aci nu au scos la iveală nici una din pretinsele în-
tărituri, ceea ce dovedeşte că acest izvor tîrziu a făcut desigur o confuzie sau a fost indus în
eroare prin informaţii nesigure de provenienţă ulterioară. În momentul retragerii trupelor
otomane din Bucureşti, mănăstirea Sf. Troiţa a fost distrusă de turci (după cum s-a arătat
în capitolul II), iar călugării ei au fost mutaţi Ia mănăstirea lui Mihai Viteazul, aceasta
preluînd şi toate bunurile ei din Bucureşti şi din ţară. Această situaţie a durat pînă în anul
1613, cînd Radu Mihnea a reconstruit noua mănăstire Radu Vodă.
I,a începutul şi mijlocul nacului XVII mănăstirea Mihai Vodă era, prin aspectul ei
impunător şi prin bogăţia averilor închinate, una din cele mai puternice mănăstiri din Ţara
Romînească. Prin hrisovul din 2 martie 1626, Alexandru Vodă Coconul, închinînd mănă
stirea Bolintinul către mănăstirea Simopetra, căreia-i era închinată şi mănăstirea Mihai Vodă,
--------------
a hotărît ca egumenul acesteia să administreze bunurile şi să primească veniturile celor
şase moşii care alcătuiau a\·erea mănăstirii Bolintinul.
După cum s-a arătat şi în cap. II, un curtean polon, însoţind pe solul George Krassinski
şi trecînd prin Bucureşti în 1636, menţionează mănăstirea Mihai Vodă ca fiind o mănăstire
întărită, termen care nu indică o fortificaţie militară, ci o construcţie putînd fi mai puternic
apărată.
În 16;"i7, diaconul Paul din Alep, care a însoţit în călătoria sa în Ţările Romîne şi
în Rusia pe patriarhul Macarie de Antiohia, a descris biserica Mihai Vodă ca fiind măreaţă,
de mari dimensiuni şi avînd trei turle.
Biserica Mihai Vodă, care a păstrat, chiar după restaurarea făcută în 1928-1934- de
către Comisia Monumentelor Istorice, planul şi părţile arhitectonice iniţiale din veacul XVI,
are forma de treflă (pl.LXXV) şi se compune în interior dintr-un pronaos despărţit, în trecut,
de naos prin trei arcade susţinute de doi stîlpi izolaţi şi dintr-un naos, care cuprinde doi
sîni, fiind dominat de o turlă octogonală şi dintr-un altar mărginit prin două absidiole drept-
unghiulare, proscomidia şi diaconicon, peste care sînt ridicate două turle mai mici. Printr-un
brîu median, încadrat între două rînduri de cărămizi în formă de dinţi de ferăstrău, pereţii
exteriori ai bisericii au fost împărţiţi în două registre, construite din fîşii alternative de
cărămizi aparente, subţiri şi din straturi groase de mortar, care au fost decorate deasupra
cu o serie de arcuri în formă de plin cintru, oarbe şi adîncite, încadrate cu ciubuce rotunjite
din cărămidă. Biserica nu a avut o clopotniţă, deoarece aceasta se afla încă de la întemeiere
în partea de est a curţii, în dreptul altarului, păstrîndu-se parţial pînă acum. Planul şi înfă
ţişarea acestei biserici, în care alternează cărămida şi mortarul, creînd un joc de culori şi
de lumini şi umbre, constituie una din cele mai izbutite creaţii, în care au fost realizate inovaţii
în vechiul stil prin străduinţele depuse în căutarea unor mijloace noi arhitectonice de către
meşterii zidari ai lăcaşurilor Ţării Romîneşti în wacul XVI, ce se pot vedea la mănăstirile
Dealul (rezidită în li'iOl), Bucovăţul (li>72), Tutana (lii82) şi Căluiul (1588).
În jurul bisericii Mihai Vodă s-a format, la puţină vreme după întemeierea ei, un cimitir
care ocupa o mare parte din curtea actuală a Arhivelor şi în care s-au efectuat cercetări
arheologice.
În cursul prădalnicelor năvăliri turceşti şi tătăreşti, care au pustiit În anii 16fi7 - 16,19
o bună parte din ţinuturile din centrul şi din estul Ţării Romîneşti, Bucureştii au avut mult
de îndurat, iar clădirile mănăstirii Mihai Vodă au suferit vătămări grave. Sub domnia lui
Constantin Brîncoveanu, această mănăstire a primit vizita lui Gherasim, patriarhul Alexan-
driei, care a venit şi a stat în Bucureşti cîtva timp spre a aduna daruri şi ajutoare pentru
patriarhia sa. În 1711, sub acelaş domnitor, a fost aşezată la intrarea principală a acestei
biserici o uşă ornamentată, ulterior dispărută, înlocuită prin cea actuală, şi un portal de
piatră, frumos sculptat cu lei, cu vreji şi cu frunze (pl. LXXVI).
Aceste adăugiri, păstrate pînă acum, făcute în 1711. sub egumenul Iosif din Milos,
precum aminteşte inscripţia greacă gravată deasupra uşii, sînt creaţii reuşite ale artei epocii
brîncoYeneşti, care au adus în acest mod o contribuţie preţioasă în arhitectura bisericii Mihai
Vodă.
Încă din a doua jumătate a veacului XVII, izvoarele scrise ne arată în cadrul dezvoltării
oraşului Bucureşti o înmulţire a locuitorilor şi o extindere a populaţiei spre zonele mărginaşe.
Astfel se explică că încă de atunci locuitorii din Bucureşti, sau wniţi din alte locuri, s-au aşe
zat în spaţiul situat în partea dreaptă a Dîmboviţei. Această mişcare a populaţiei este ates-
tată prin documente, încă din anul 1667, pe teritoriul mănăstirii Mihai Vodă, pe care l-a în-
călcat, ridicînd case şi acareturi, nesocotind voinţa acelei mănăstiri. Stabilirea acestei populaţii
100 Gh. Cantea
noi s-a făcut la început pe terenurile situate de-a lungul drumurilor care duceau din vechiul
Bucureşti spre această mănăstire şi care corespund aproximativ cu actualele străzi Mihai
Vodă şi Izvor, apoi s-a întins treptat şi la alte puncte din vecinătate (vezi planul general,
medalion cu zona Mihai Vodă). În cursul ,·eacului XVIII, această stabilire a populaţiei
în zona din sud şi sud-vest a Bucureştilor a de,·enit mai frecventă, iar ridicarea noii curţi
domneşti de pe Dealul Spirei în 1775 i-a dat un puternic impuls.
În această vreme, numeroase terenuri ale mănăstirii Mihai Vodă cit şi ale altor mănăstiri
din vecinătate au fost ocupate de locuitori, uneori prin arendări cu embatic, alte ori fără,
pentru a clădi locuinţe, namestii (acareturi), pin1iţe şi prăvălii în care exercitau diferite
negoţuri, meşteşuguri sau îndeletniciri. În acest mod au luat fiinţă pe terenurile mănăstirii
Mihai Vodă şi ale altor mănăstiri din împrejurimi şase mahalale numite: Mihai Vodă, Izvor,
Dealul Spirei, Biserica Albă, zisă şi Postăvari, Arhimandritului sau Sfinţii Apostoli şi Antim.
Aceste mahalale, populate treptat, au lărgit aria oraşului Bucureşti, ele integrîndu-se în va-
tra lui, cum o arăta delimitarea efectuată în 1776 sub Alexandru Ipsilanti.
În secolul XVIII şi în primele decenii din secolul XIX, mănăstirea Mihai Vodă mai
păstra o bună parte din teritoriul ei înconjurător, pe care exercita drepturile feudale din
trecut, interzicind pe acest teren desfacerea băuturilor alcoolice (vin, rachiu) de către alţi
locuitori sau deschiderea de către alte persoane a unor localuri de comerţ, aducătoare de
venituri, precum : circiumă, băcănie, brutărie, simigerie, scaun de carne (măcelărie). Aceste
măsuri erau luate de egumenii mănăstirii pentru a-şi rezerva vînzarea exclusivă a acelor
produse şi a-şi asigura astfel ciştiguri cit mai mari.
În cursul secolului XVIII, mănăstirea Mihai Vodă a slujit temporar de reşedinţă domnească
ori de cite ori domnii nu au mai putut locui la Curtea Veche sau la Cotroceni, apoi în
Curtea Nouă, construită de Alexandru Vodă Ipsilanti în 1775-1776 pe Dealul Spirei. Astfel
Constantin Mavrocordat a locuit vremelnic la mănăstirea Mihai Vodă în 1738, adăpostindu-se
în timpul unei molimi de ciumă care a bîntuit oraşul, iar la sfîrşitul veacului XVIII această
mănăstire a fost folosită parţial ca palat domnesc pe o perioadă scurtă de către domnii
Alex. Constantin Moruzi (1793-1796) şi Alexandru Ipsilanti în a doua sa domnie (1796-1797),
în urma unui incendiu care stricase noul palat de pe Dealul Spirei. Ulterior, la începutul
veacului XIX, domnitorul Grigorie Ghica a locuit la mănăstirea Mihai Vodă de la 1823-1827.
Un document aminteşte de un incendiu din anul 1761,- cind a ars toată curtea şi înveli-
toarea bisericii Mihai Vodă, pricinuindu-se stricăciuni care se mai vedeau în 1775 şi care
au fost treptat reparate.
După-înfiinţarea Curţii Noi de pe Dealul Spirei în 1776, s-a creat o a doua intrare în
curtea mănăstirii Mihai Vodă; pe lingă intrarea veche aflată în partea de est, a fost atunci
deschisă pe latura de sud o altă intrare, care a stabilit pe şaua dintre cele două dealuri o
comunicaţie directă şi mai scurtă cu noul palat domnesc. În cursul veacului XIX această
intrare dinspre sud a devenit cea mai importantă, situaţie care s-a păstrat pînă acum.
Groaznicul cutremur, care la 14 octombrie 1802 a devastat oraşul Bucureşti, dărîmînd
partea superioară a multor biserici, cit şi numeroase prăvălii şi locuinţe, a pricinuit crăparea
bolţilor şi prăbuşirea turlelor bisericii Mihai Vodă şi clopotniţei ei. Ulterior, bolţile şi turlele,
care de la început erau din zidărie, au fost înlocuite prin bolţi de scinduri (cu excepţia bolţilor
din absidele laterale) şi printr-o turlă din lemnărie, acoperită cu tinichea, vopsită în roşu
cu chinovar, mijloace ieftine care au fost folosite după acest cutremur pentru a se repara
şi alte biserici din B·ucureşti. Se pare că tot în acea vreme s-a adăugat faţadei principale
dinspre apus a bisericii un pridvor din lemnărie păstrat pînă în 1928. Alte reparaţii s-au
făcut bisericii în 1834, apoi în 1838, în urma cutremurului din acest an. O inscripţie greacă
n
I
[I ln___ ( )
fâe
(\
✓,,-- ... ,,
o□
I
I \I
-- o · --□
I
I I I I I I
I I I I I
__ JI I
- _[]_ J
I
L ___ JI I
L ___ JI IL _ _ __ JI --,
('
-
, --
-+-.
I
I
ni velul aciuai al solului
-·-·--·-·--·-·- - -
---
□
- ---- · - · -i - · - - - - - - · --
C -
--·--1·-·-+-·- ·
I
I
I
I
I
II
-t-- - - r -
-
I
I
I
I
I
I
I
I
·- -r-,-·-·-·-·-·-·-·-·-·- ·- ·- ·-·-·- □
I
I
I
I
I
I
I
- ·- ; - .
I I I I
I I I
I
I
I
I I
I
I
I
__ j
I
I
'l __ I I I I
I I I
I
I
I
A PERETELE SPRE STRADA B C D
: \ ,, I \
I
1\
li
I I ,1
ffi1@
I
b r--
1
I
I
I
I
I
I
I
I
II
I
,---..,-------1---1--l-_-_-1: _
II
I
:I
:
-·-9-"'"M,d",I al ;oMw_
--iEJ-- --, I
I
I
I
I
I
I
I I I
I I I I
: I I I I
I
L __ ,--j I I __j
I
I I I
L- ---1
I
D C B A
PERETELE SPRE BISERICA
o 1 z 3m.
-z I
'\ \ I
\
\
\
\I
\
a -r---------------,-
1 I
I I
-L--------------~--
I I I
I I I
I I I
I I I
I
I I I
Fig. 24. - Planul şi profilele zidurilor pivniţei mari d e la ruănăstirea Mihai Vodă.
------- ---------- -------
pictată pe peretele interior deasupra uşii principale, menţionează că biserica Mihai Vodă
a fost reparată în 1838 de către arhimandritul Teodosie Contopulo.
La sfîrşitul lunii aprilie 1806, sosind în Bucureşti generalului Sebastiani, ambasadorul
lui Napoleon I la Constantinopol, în cinstea lui, domnul Constantin Ipsilanti a dat la mă
năstirea Mihai Vodă o splendidă recepţie.
În 1821, oastea condusă de Tudor Vladimirescu a ocupat pentru scurtă vreme dealul
mănăstirii Mihai Vodă, tocmai pentru poziţia ei strategică. Cu începere de la 1828 o parte
din chiliile acestei mănăstiri, anume acele situate pe latura de est, au fost succesiv ocupate
de un spital militar şi de alte servicii ruseşti; de un spital militar romînesc, înlocuit în 1848-
1849 de un spital militar turcesc, revenind din nou după aceea în acest loc spitalul militar
romînesc. Acesta este pomenit şi de Porfirie Uspenski, care, trecînd prin Bucureşti,
a vizitat în 1846 mănăstirea Mihai Vodă şi ne-a lăsat ştiri despre ea în însemnările sale de
călătorie.
Ulterior, a funcţionat succesiv în aceeaşi aripă de est a mănăstirii, Şcoala mică de chirur-
gie, denumită apoi Şcoala de Medicină (de la 4 decembrie 1855 pîi1ă la 1860) iar mai tîrziu,
Şcoala Militară (1860-1862).
În noiembrie 1863, făcîndu-se secularizarea averilor mănăstireşti, egumenul şi călugării
mănăstirii Mihai Vodă au fost izgoniţi, iar puţină vreme mai tîrziu, în 1864, fostele chilii
au fost destinate Arhivelor Statului, care nu aveau un local. După amenajarea prin reparaţii
a chiliilor, Arhivele au fost mutate aci în 1866.
Deoarece în curînd s-a dovedit că adaptarea chiliilor pentru adăpostirea arhivelor era
insuficientă iar clădirile prezentau încă grave deteriorări. Ministerul Instrucţiunii Publice
a refăcut radical vechile chilii şi a construit în 1910-1916, pe vechea lor pivniţă şi pe vechile
temelii din veacul XVI, noul palat al Arhivelor Statului, căruia i s-a conservat forma patru-
lateră. Ulterior, biserica Mihai Vodă cu clopotniţa ei dinspre răsărit a fost din non reparată
de Comisia Monumentelor Istorice în anii 1928-1934, iar în 1940-1941 a fost reparată radi-
cal aripa de nord a Arhivelor.
Săpăturile executate în 1953-1955 pe dealul Arhivelor Statului au scos la lumină un
mare număr de urme arheologice datînd din epoca feudală şi modernă. Ele încep din veacul
XVI, cînd în al şaptelea deceniu este atestată existenţa mănăstirii Caplea, apoi mărturiile
arheologice continuă mai numeroase în veacurile următoare, XVII, XVIII şi XIX. Vom men-
ţiona aci, în ordinea vechimii lor, cele mai importante descoperiri făcute în aceste săpături.
Descoperiri din veacurile XVI şi XVII. Printre cele mai importante monumente din
veacul XVI este pivniţa mare, situată sub latura de vest a clădirii Arhivelor Statului (fig.
24, a). A fost construită odată cu chiliile şi cu biserica lui Mihai Vodă şi prin urmare trebuie
datată prin anii 1589- l .'i91. Pivniţa, care e împărţită prin scara de acces în două părţi, una
mai mare spre sud şi alta mai mică spre nord, are o lungime totală de 27,59 m, o lăţime de
7 m, ocupînd o suprafaţă de cca. 19,1 1112 • Partea ei dinspre sud este prevăzută cu trei
arcuri dublouri mari şi este acoperită cu o boltă semicilindrică (pl. LXXVII, l). Dublau-
rile se înalţă peste o lespede de piatră numită consolă, sprijinită pe o temelie mai îngustă.
Pivniţa mai cuprinde trei arcuri mai mici, opt firide deschise în ziduri, şase ferestre vechi
de forme diverse, mai înguste spre exterior şi mai late spre interior (pl. LXXVII, 2-3)
şi şase ferestre noi, amenajate cu prilejul reparaţiilor executate în 1~10 - 1916. Firidele
au fost prevăzute în trecut cu obloane de lemn, care au slujit ca dulapuri pentru a păstra
alimente sau obiecte ale mănăstirii. Materialele de construcţii ale acestei pivniţe sînt alcătuite
din cărămizi subţiri, unite printr-un mortar gros şi rezistent (pl. LXXVII). Interesant
e faptul că fiecare arc dublau porneşte de la o lespede de piatră (consolă), lungă şi groasă; această
102 Gh. Cantea
formă reprezintă o tranziţie între arcul dublau construit pînă la pămînt, care este forma
mai veche folosită înainte de nacul XVI şi acel sprijinit pe două suporturi (console)
prinse în pereţi, care este forma ce s-a răspîndit în timpul lui Matei Basarab.
Săpăturile executate în această pin1iţă au dovedit că a avut trei nivele de călcare,
care au putut fi stabilite astfel : un prim nivel, datînd din momentul zidirii pivniţei este
indicat printr-o bandă acoperită cu tencuială cenuşie, păstrată pe o linie orizontală sub
lespedea de piatră a unui arc dublon; un al doilea nivel a fost creat ulterior, în cursul veacului
XVIIl, prin coborîrea primului nivel cu 0,70 m, în scopul de a mări probabil capacitatea
pivniţei pentru depozitare de vinuri ale mănăstirii Mihai Vodă, cit şi de a ameliora condiţiile
lor de conservare; şi un al treilea nivel, care este acel actual, realizat prin aducerea, în a
doua jumătate din veacul XIX a mai multor straturi de pămînt şi dărîmături, ca umplutură.
În cursul săpăturilor din acest loc s-a găsit o para turcească din argint, bătută sub sultanul
Selim III (1787 -1807). Această pivniţă este unul din rarele monumente bine conservate
din Bucureşti şi precis datate pe la sfîrşitul veacului XVI, care, afară de reparaţii reduse
şi de mici modificări, reprezintă o însemnată creaţie a arhitecturii mănăstireşti din Ţara
Romînească în epoca feudală. Este un monument istoric, care pînă la cercetările arheologice
din anii 1953-1955 a fost cu totul desconsiderat şi uitat şi care merită să fie văzut şi cunoscut
deaproape de toţi iubitorii trecutului nostru.
În săpăturile făcute în jurul bisericii Mihai Vodă au fost descoperite numeroase morminte
care fac parte din cimitirul format în jurul ei, începînd de la sfîrşitul veacului XVI şi con-
tinuînd pînă în veacul XIX. În aceste morminte; pe lingă schelete umane, s-au găsit rămăşiţe
de sicrie şi de veşminte, cuie, ţinte, agrafe, copci, nasturi din metal, apoi monede şi inele
din bronz şi argint. Cea mai veche monedă, aflată într-un mormînt al acestui cimitir, este
o jumătate de gros lituanian din argint (pl. LXXIV, 2a, b), bătutîn 1562 sub regele Poloniei
Sigismund II August {lfi48-lil72). Osebit, s-au mai găsit în alte morminte din acest loc: o
monedă din argint, emisă în 1624 de oraşul Danzig (azi Gdansk) sub regele Poloniei Sigis-
mund III V asa, o monedă rusească din bronz, bătută în 17 49 sub ţarina Elisabeta I (pl.
LXXIV, 4 a-b), apoi diferite monede turceşti din argint, care au circulat în veacurile XVIII
şi XIX, cit şi monede austriace din bronz (Kreuzer), bătute în anii 1812-1816. S-au găsit
de asemenea mai multe inele din argint, unele datînd din veacul XVIII, altele din veacul
XIX, şi avînd pecetea ornamentată cu stemă şi cu iniţiale. Dintre acestea menţionăm un
inel de femeie, prevăzut cu o pecete în formă de frunză, pe care a fost gravat un corb avînd
deasupra capului o coroană şi pe laturi două litere iniţiale greceşti {pl. !,XXVIII, l, a-b) ;
un alt inel avînd pe pecete două cruci, patru litere şi data de 181:"> (pl. LXXVIII, 2, a-b)
şi un frumos inel din argint, care are o piatră verzuie, gravată cu chipul Sf. Gheorghe
omorînd balaurul {pl. LXXVIII, 3, a-b).
O parte din mormintele cimitirului amintit au avut lespezi de piatră, uneori acoperite
cu inscripţii romîneşti în alfabet chirilic sau grecesc, dintre care cea mai veche ne indică
un mormînt din 1672. În interiorul bisericii Mihai Vodă a fost înmormîntat la 18 ianuarie
1664 Ion, fiul lui Grigore Ghica Vodă, a cărui piatră mormîntală, descoperită cu prilejul
restaurării bisericii în 19:n, cuprinde o inscripţie chirilică iar într-un cerc un corb ţine în
cioc crucea. Cele mai multe din pietrele funerare au fost ridicate, în anii 1928-1934, de pe
locurile din jurul bisericii pentru a se putea executa lucrările de restaurare, iar după ce au
fost păstrate multă vreme în curtea Arhivelor, au fost luate în 1955 şi predate Muzeului
de Istorie a oraşului Bucureşti.
Un dinar unguresc de argint, emis sub Ferdinand I, în 1542, a fost descoperit alături
de trei morminte, pe povîrnişul de nord al dealului (pl. !,XXIX, 3 a-b). În apropiere, săpă-
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi împrejttrimi 103
turile au mai dezvăluit şi alte morminte, care atestă existenţa în această parte a unui cimitir,
format probabil în jurul mănăstirii Capiei, ceea ce ar constitui un indiciu că aceasta se afla
în apropiere.
Ca alt monument datînd din veacul XVII, descoperit în curtea Arhivelor (fig. 21),
trebue să menţionăm o groapă, adîncă de 2,9f> m, mai lată în partea de jos, mai strîmtă
în partea superioară (pi. LXXIII, 6), care a fost săpată în acest loc probabil pentru a adăposti
obiecte de preţ în timpul amintitelor evenimente din anii 16,i7 -lli;i!). Ulterior, această groapă
a fost umplută cu diferite straturi de pămînt printre care au fost găsite fragmente de vase
din veacul XVII, plăci ornamentate, din lut ars, smălţuite sau nesmălţuite şi o tortiţă de vas
gravată cu numele „Coman Io (gofătul) ", scris cu litere cilirice (pl. I,XXX, 1). Tot aci au
fost găsite două fragmente de placă ornamentală, nesmălţuită, care au făcut parte dintr-un
tablou decorativ sau cultual înfăţişînd un personaj stilizat într-un decor floral (pl. LXXX,
3-4), şi o cahlă de sobă reprezentînd o acvilă bicefală decorată cu smalţ nrde închis (pi.
LXXX, 2), adică o emblemă de origină bizantină.
Printre monumentele din veacul XVII, descoperite în săpături, trebuie menţionată con-
strucţia octogonală (fig. 21) dezgropată în 19f>3, pe povîrnişul de est al dealului Mihai Vodă.
Este alcătuită dintr-o temelie cu opt laturi, construită în veacul XVII, apoi refăcută la înce-
putul veacului XIX, care a fost folosită pînă la mijlocul acestui veac, cînd a fost părăsită.
Construcţia amintită, care e prevăzută şi cu două platforme dreptunghiulare pe laturile ei,
către est şi vest, a slujit ca temelie pentru un turn înalt de observaţie, ce a putut fi folosit
şi ca foişor de foc pentru a priveghea întreaga regiune dintre oraşul Bucureşti şi această
mănăstire.
De la sfîrşitul veacului XVI datează şi complexul de ziduri (fig. 21), descoperite în 1954,
în spaţiul liber dintre depozitul Arhivelor şi fosta casă a parohiei. Din acest complex merită
o deosebită atenţie două ziduri paralele, orientate de la sud la nord, late de 1,44 m pe partea
lor superioară şi de 1, 75 m la temelia lor, care sînt zidurile chiliilor mănăstirii Mihai Vodă.
Aceste două ziduri groase s-au păstrat atît de bine, încît şi acum sînt folosite ca temelii pentru
amintitele clădiri mai recente. Săpăturile au arătat că zidul exterior al chiliilor a fost prevăzut
cu contraforturi, din care s-a găsit un exemplar. Toate aceste construcţii au fost zidite din
cărămizi subţiri, unite prin straturi groase de mortar rezistent, aşezate în rînduri paralele şi
uniforme, care dau privirii o impresie plăcută. Aceste ziduri sînt exemplare interesante ale
arhitecturii religioase romîneşti din veacul XVI (pl. LXXXI 1-2). Din cauza pantei accen-
tuate de la est la vest, zidul exterior al chiliilor a alunecat, făcînd să crape unul din zidurile
interioare de legătură (2 D) şi a trebuit să fie întărit ulterior printr-un alt zid (2 G), construit
paralel, cît şi printr-un zid (2 B) ridicat la o mică distanţă spre est, pentru a forma un fel de
pre-incintă (fig. 21). Această lucrare de consolidare a fost executată probabil la sfîrşitul
veacului XVII. Cercetările din acest loc ne-au îngăduit deci să cunoaştem dimensiunile
zidurilor principale ale chiliilor vechi şi modul lor de zidire.
Săpăturile efectuate în 1954 sub vechea clopotniţă de est a mănăstirii au dovedit că pe
aici a existat intrarea principală încă de la întemeierea mănăstirii. Săpăturile au dezvelit o
altă porţiune din zidurile groase ale chiliilor, care aci nu se înălţau în sus, ci cuprindeau
o trecere acoperită cu pavaj din cărămizi (fig 21). Cercetările au mai scos la iveală un alt
complex de ziduri, ridicat în a doua jumătate a veacului XVII, cu scopul de a înlesni
supravegherea intrării principale şi totodată de a o strîmtora (pi. LXXXI, 3). Astfel,
intrarea, iniţial mai largă, a fost îngustată şi a fost acoperită pe toată suprafaţa trecerii
cu un pavaj din cărămizi, ceea ce îngăduia numai circulaţia persoanelor, nu şi pe aceea a
104 Gh. Cantea
vehiculelor. Aceste măsuri de apărare a intrării principale în curtea acestei mănăstiri au fost
luate probabil cu prilejul evenimentelor din anii 1657 -1659, de care a mai fost vorba.
De asemenea, veacului XVI îi aparţin unele din contraforturile care sprijină şi acum
pereţii exteriori ai zidurilor clădirii Arhivelor, după cum ne învederează materialele de
construcţie folosite (fig. 21 şi pi. LXXXII, 1).
Aceleiaşi perioade trebuie să-i atribuim şi cele două platforme zidite în formă de ieşinduri
(notate pe planul de la fig. 21 cu nr. 2 şi 3), descoperite în 1953, care se află alipite peretelui
vestic al Arhivelor (pl. LXXXII, 2-3); reprezintă probabil bazele unor vechi contraforturi,
ridicate aci în trecut, din care s-a pierdut partea superioară, şi care au avut misiunea de
a întări zidul de vest al chiliilor în dreptul marei depresiuni ce a existat în partea de sud-
vest a dealului.
Pe povîrnişul de nord al dealului Mihai Vodă s-a găsit pînă acum un singur monument,
care, după modul său de zidire şi după obiectele găsite, aparţine veacului XVII. Este o
construcţie patrulateră subterană, cu dimensiunile : 2,75 111 X 2 m, avînd o adîncime de
2,32 m pînă la soclul temeliei. Construcţia nu a avut nici o legătură cu chiliile mănăstirii,
nici cu vreo altă clădire veche sau cu clădirea Arhivelor, încît apare ca o încăpere izolată,
situată în subsol (fig. 21, construcţia D). A fost prevăzută cu un acoperămînt scund, susţinut
de o arcadă. Materialele de construcţie întrebuinţate aci şi modul lor de orînduire fac din
această clădire o creaţie interesantă a arhitecturii romîneşti din veacul XVII (pl. LXXXIII,
1-2). După ruinarea ei, construcţia a fost umplută cu pămînt, în care au fost aruncate nume-
roase plăci ceramice (cahle) de sobe, avînd diverse ornamentări, toate datînd din veacul
XVII, ceea ce învederează că această construcţie a fost folosită scurtă -vreme şi apoi a fost
părăsită chiar în cursul aceluiaşi veac.
Plăcile, de formă dreptunghiulară, erau folosite unele numai pentru sobe, altele pentru
a îmbrăca pereţii interiori ai chiliilor. Sînt acoperite cu smalţ gros de culoare verde, galbenă
sau castanie, cu diferite nuanţe şi înfăţişează uneori cavaleri înarmaţi purtînd fie căciulă
turtită, prevăzută cu două pene şi haina lungă cu brandeburguri (pl. LXXXIV, 1-2; pl.
LXXXV,1-2), fie coiful şi platoşa, alcătuită din plăci sau inele (pl. LXXXV,3-4 şi LXXXVI,
1). Cavalerii sînt înarmaţi cu sabie şi cu o lance lungă, avînd două fanioane (pl. LXXXIV).
Alte plăci ornamentate au un cadru compus din şănţuleţe şi muchii paralele, înconjurînd la
mijloc o adîncitură, decorate cu un cap de cavaler, cu un coif (pl. LXXXVI, 2) sau mai
rareori cu un medalion, înfăţişînd o figură omenească (pl. LXXXV, 5). Unele cahle folosite
la colţurile sobelor sînt decorate cu o lungă torsadă (pl. l,XXXVII, 4). Aceasta are în partea
de sus a sobelor un suport în formă de scut, ornamentat cu un ciorchine (pl. LXXXVII,
2 şi 4). Uneori acest suport cuprinde şi o inscripţie în litere latine (pl. LXXXVII, 2), ceea
ce dovedeşte că acea placă a fost confecţionată în Transilvania, de unde a fost adusă prin
negoţ în Ţara Romînească. Alte cahle au o decoraţie vegetală, cuprinzînd arbori cu frun-
zişuri (pl. LXXXVI, 6-7), ramuri, tulpini cu flori, vreji şi păstăi (pl. LXXXVIII), motive
geometrice (pl. LXXXIX, 1) sau ornamente inspirate din arta gotică (pl. LXXXIX, 2-6).
Călăreţii înfăţişaţi pe unele din aceste plăci poartă costumele şi armele cavalerilor din
timpul Renaşterii, iar reproduce1ea lor ca motiv decorativ a fost introdusă din Europa
centrală, prin Transilvania, în Ţara Romînească. Aceste plăci ornamentate şi smălţuite,
confecţionate din lut ars, sînt printre descoperirile feudale cele mai interesante, făcute
pe dealul Mihai Vodă.
Pe povîrnişul de vest al acestui deal, săpăturile au scos la lumină alte două monumente,
care aparţin veacului XVII, anume o construcţie din care s-au păstrat două ziduri şi un scoc
de moară. Cele două ziduri ale acestei construcţii sînt perpendiculare (fig. 21), iar unul din
CONSTRUCTIILE DESCOPERITE ÎN SECTIUNEA
. Nr. XII .
Vechea coamâ a zidului PERSPECTIVA AXONOMETRICA
(
----------7
' I m O 2m
I 1--=-.-:::::t::==ioo-=-==--=--==-d
=
L - - - - - --------,
Gros1m1!P reduse t;, !/?
..__
I
I
Vechea ?'oâma a zidului

I
- --------7
~ I
~ L--------7
I
Nivelul solului actual
~
Zidul Nr. IC
Contrafortul Conlraforlu/ PardOSE'ilM tfe caramm

Nr.3 Nr.4
Zidul Nr. 1B Zidul

Nr.JO Zidul Zidul Zidul
Nr.!J Nr: !JA Nr.BA
Zidul
Nr 5
Fig. 2J. - Co11strucţii ridicate la sfirşitul veacului XVIII în partea de vest a dealului Mihai Vodă . În aceastrt perspectivă se obsen·ă cele două ziduri înalte (1 A şi 1 B). la împre unarea lor, două contrnforturi mici (m. 3 şi 4) , un paYaj
din cărămizi ş i un zid posterior {1C), care are la temelie un arc d e descărcare.
Cercetări arheologice pe dealitl Mihai Vodă şi împrejmimi 105
ziduri (notat cu nr. ."5) se vede şi în perspectiva monumentelor reprezentată la fig. 25. Această
construcţie se continuă sub pavajul bule,·ardului 1907.
Celei de a doua jumătăţi a ,·eacului XVII trebuie să-i atribuim cea mai mare parte
dintr-un scoc de moară, descoperit în partea de vest a dealului Mihai Vodă (fig. 21). Acest
monument a fost dez\·elit parţial în 1953, apoi mai complet în 1954-1955, cînd a fost găsit
capătul dinspre sud şi porţiuni situate în apropierea extremităţii dinspre nord.
Aşa cum a fost descoperit, scocul de moară se compune din două ziduri paralele, orientate
de la sud la nord, la distanţe de 0,88 - 0,90 m, care au partea inferioară construită din rînduri
ele bolovani ele rîu, legaţi prin
mortar rezistent, peste care au
fost suprapuse cîteva rîncluri ele
cărămizi, unite de asemenea prin
mortar şi acoperite cu tencuială
cenuşie. Spaţiul dintre cele două
ziduri paralele a fost pardosit cu
bolovani ele rîu aşezaţi în nisip,
iar cele două ziduri ale scocului
se înalţă e:u O, 80 m peste fund ul
boloYănit (fig. 26 şi pl. XC, 1).
Scocul aducea pe o pantă apa,
care slujea ca forţă motrice pen-
tru una clin morile aflate pe ma-
lul drept al Dîmboviţei. Acest
scoc primea apele venind clin de-
presiunea menţionată, aflată la
sud-vestul dealului Mihai Vodă Fig . i6. - Scocul morii , datînd din veacul X\"II, în forma clcsco-
şi alimentată printr-un fir ele apă 1, erită în săpături; e alcătuit în partea inferioară din bolovani prinşi
cn mortar, iar în partea superioară <liu cărămizi.
al Dîmboviţei cît şi prin izvoare,
şipotind ele pe Dealul Spirei. Scocul descoperit în săpături a fost amenajat în veacul XVII
pentru a înlocui un scoc mai vechi, probabil clin lemn , instalat pe acest loc, care a dispărut
şi care deservea nevoile morii aparţinîncl mănăstirii Caplea, încă ele la sfîrşitul veacului X\TI.
Prin hrisovul dat la 18 septembrie lfi88, Mihnea Vodă Turcitul a întărit egumenului şi călugă
rilor acestei mănăstiri stăpînirea asupra vadului de moară ele pe Dîmboviţa şi le-a recunoscut
dreptul ele a ridica o moară „ aproape, dinaintea porţii mănăstirii", cît şi dreptul să îngră
dească şi să facă zăgaz pe o gîrlă, ,,care era mai sus ca să nu curgă apa pe acea gîrlă, care
este mai sus, ci să fie Yolnici călugării să aducă apa la moară". Acest scoc are la capătul
său dinspre sud, cît şi pe alte porţiuni, refaceri executate cu alte cărămizi şi cu un alt
mortar la începutul veacului XIX, ceea ce ne dovedeşte că a funcţionat pînă în acea vreme.
La extremitatea dinspre sud, partea reconstruită în veacul XIX a fost prevăzută cu un
dispoziti\· pentru a opri apa ce venea clin gîrlă şi este probabil că acest mijloc a fost utilizat şi
mai înainte.
Existenţa morii ele pe malul drept al Dîmboviţei este atestată printr-o stampă clin
179-!, înfăţişîud dealul cu clădirile ele pe el, stampă desenată cu prilej ul trecerii prin Bucureşti
a ambasadorului Angliei, Robert Ainslie, venind clin Constantinopol. Această stampă (pl. XCI)
se întemeiază pe un desen făcut după natură în vara anului 1794 ele către pictorul Luigi
Mayer, care a însoţit la Bucureşti pe ambasadorul Angliei. Acesta a fost primit oficial ele
către Alexandru Constantin Moruzi, care îşi mutase temporar reşedinţa la Mihai Vodă,
106 Gh. Cantea
după primul foc izbucnit pe Dealul Spirei. După desenul lui Mayer, artistul W. Watts
a creat o splendidă gravură colorată, care a fost publicată de R. Ainslie în 1801- l 80{i în
cartea sa ilustrată despre Imperiul Otoman, din care au fost păstrate numeroase copii,
unele ajungînd în colecţia de stampe a Acadentiei R.P.R., iar altele în colecţiile Muzeului
de istorie a oraşului Bucureşti. Stampa ne înfăţişează dealul Mihai Vodă ca avînd o pantă
repede şi scurtă, la poalele căreia curgea domol Dîmhoviţa, puţin lată între cele două maluri
împreunate printr-un pocl încovoiat, construit din piloţi cu o tăblie şi o balustradă ele lemn,
pe care circulau vehiculele şi drumeţii. Pe fiecare din malurile Dîmboviţei, la vest şi la o
mică distanţă de acel pod, este reprezentată o moară cu o roată, iar pe malul drept al rîului,
în spatele morii, sc văd patru clădiri mai micţ; mai departe, între ele şi chiliile mfrnăstirii
Mihai Vodă se zăreşte un complex de clădiri mai vaste, ridicate probabil chiar pentru tre-
buinţele instalării temporare a reşedinţei domneşti în acea mănăstire. Deşi făcută de artist
după natură, cu oarecare fantezie, acea~tă gravură ne redă dealul Mihai Vodă din acea
ueme, cu malurile şi cu morile Dîmboviţei, cu podul din faţa movilei Gorgan şi cu clădirile
existente în 17!)4.
Pe planul vechi al Bucureştilor, întocmit în 17fll de locotenentul austriac Ferdinand
Ernst, se află notată cite o moară pe cele două maluri ale Dîmboviţei, la mică distanţă spre
vest de podul nchi, situat peste acel rîu între biserica Ilie Gorgan şi mănăstirea Mihai
Vodă (pl. XCII). Descoperirea scocului de moară, al cărui traseu a putut fi urmărit pe o
lungime de 63 m, adică de la capătul său sudic p_înă sub pavajul străzii Izvor, constituie
un rezultat important al săpăturilor arheologice efectuate pe dealul Mihai Vodă, deoarece
aceste cercetări au completat ştirile păstrate în izvoarele scrise şi ilustrate şi ne-au arătat
pe de o parte cum se înfăţişa un scoc în veacul XVII, iar pe de altă parte ne-au ajutat să
localizăm moara la punctul unde acel scoc atingea Dîmboviţa.
Prin lucrările executate în aceşti ani, au mai fost descoperite alte donă construcţii,
aşezate în imediata vecinătate a acestui scoc : o construcţie avînd şase laturi şi alta avînd
patru laturi (fig. 27). Prima clădire, care e împărţită în două printr-un zid transversal şi
care e pre,·ăzută spre est cu un mic contrafort subteran pentru a o consolida, este alipită
prin latura ei de vest chiar de zidul estic al scocului morii, ceea ce ne arată că a avut cu
acesta strînse legături (pl. l,XXXIII, 4). O constatare importantă care s-a putut face este
că această clădire, prin cele două ziduri paralele, orientate de la sud la nord, atinge zidul
sudic al construcţiei cu patru laturi, acest zid fiind util amîndon.1.ra (fig. 21). Clădirea cu şase la-
turi are o formă neregulată şi ocupa o suprafaţă clădită de fi3,12 m, iar zidurile ei, avînd grosimi
variabile, au fost construite din cărămizi subţiri, însă cu mortare puţin rezistente, probabil
la sfîrşitul veacului XVII sau la începutul veacului XVIII.
Clădirea cu patru laturi (fig. 21 şi fig. 27) are o formă dreptunghiulară şi ocupa o suprafaţă
de 28,fi(i m 2 • Zidurile ei au fost lucrate în aceeaşi vreme şi cu acelaşi soi de materiale ca şi
clădirea cu şase laturi.
În ambele construcţii au fost găsite urme de pavaje din cărămizi, care au alcătuit în
trecut pardoseala din interior (fig. 27). Cîteva fragmente de scînduri par a arăta că cel puţin
o parte din aceste clădiri au an1t partea lor superioară din lemnărie. I,a o mică distanţă de
scocul morii şi de magaziile menţionate, săpăturile au scos la lumină, la o mică adîncime
sub pavajele străzii Izvor, între grădina actuală şi şinele liniei de tramvai, o vastă clădire
în formă de paralelogram, avînd o suprafaţă totală de 183,82 m 2 , construită din cără
mizi subţiri şi mortar destul . de rezistent, împărţită în interiorul ei printr-un lung zid
orientat de la est la vest şi prin două alte ziduri, mai scurte, îndreptate de la nord la sud (fig.
21 şi 27). Zidurile interioare au deschideri care au servit pentru uşi; s-au găsit tocurile
C
7
j
t
Pavai tfP bolovdn, d111 sec rtr
'li Pavai de căram1dli d111 sec ,rv1
Fig. :!7. - Cele lrci construcţii, notate pe plan -~ , /1, C, ridicate la sfîrş ilul
uli\ itat ea aces tor construcţii ern le-gată
vea culu i X\" Il in apro pier
d e acti vila tcr1 m"r ii. ea scoc u lui ;
108 Gh. Cantea
zidite şi urme din lemnăria canatului uşilor. Această construcţie, care după materialele
arhitectonice utilizate înlăuntrul ei şi după obiectele găsite datează de la sfîrşitnl veacului
X\'II ori de la încep utul lui XVIII, a sen-it unor interese economice ale mănăstirii
l\Iihai Yoclă, şi anume credem că utilitatea ei trebuie pusă în legătură cn activitatea
morii clin aprop iere.
:, I '
-- 16
'
R,,,_dJ_S_Ct._·-=~~"'-
;Ll_i__j__ ___l....-1----'-'-- 7
/2
;: I
JO
18
1:,p. ~.\. Construcţia schitat;i re acest plan c uprind ea la parter o piniiţii (uotat ,1 cu nr. 2), iar deasupra e i
1111 etaj. l11trarca 111 ph11i\ii se afla JJc" latura de nord, iar în drept11l ei era 1111 prwaj din bolovani de rîu (a
~e ,·e1ka ~i plalllli rle săpături la fig. 2 1).
D escopairi din , eac11l XVIII. Din acest veac, au fost descoperite pe dealul Mihai Vodă
1
numeroase monumente, printre care sînt de semnalat două piYniţe (notate pe plan cu nr. 2
şi '.{). clădite din cărămizi şi mortar, pe podrn i şur il e ele nord şi de est ale acestui deal.
Construcţia (notată cu nr. :2), descoperită în partea de nord a dealului, este formată
dintr-un parter şi un etaj (fig. :28). La parter, ea cuprindea o pin1iţă dreptunghiulară, nepar-
dosită, acoperită cu un sistem ele bolţi ele tipul a ve1a, orientate ele la nord-est spre sud-vest
şi susţinute prin trei arcade, a,·înd deschideri mari şi înălţimi mici (fig. 28 şi pl. XCIII).
Arcadele, îndreptate ele la sud la nord, erau sprijinite pe două rîncluri de cîte trei semi pilaştri,
prinşi în zidurile dinspre sud şi nord ale acestei construcţii. Cercetările arheologice au scos la
lumină aceşti şase semipil aştri, dintre care ni s-au păstrat în stare mai completă cei trei
caresîntlegaţi de zidul sudic (pl. XCIII şi xcn·, :2). Săpăturile au dezvelit cele patru ziduri
exterioare ale acestei construcţii, făcîndu-se constatarea că zidul cel mai bine conservat
pînă azi este acel dinspre sud, care acum are o înălţime de 5.18 m., clar care în trecut a
a,·11t neste 7 m.
Cercetări arheologice pe dealitl Mihai Vodă şi împrejurimi 109
În peretele de nord al acestui zid s-au păstrat, sub aspectul a patru arcuri, extremităţile
celor patru bolţi iniţiale, care acopereau pivniţa şi erau susţinute de către cele trei arcade
(pl. XCIII). Zidurile pivniţei dinspre est şi vest au în interior, pe la mijlocul lor, cite o firidă,
înzestrată în partea de sus cu un arc mic (pl. XCIV, 1). Pin1iţa ocupa o suprafaţă clădită
de 78,79 m 2 • Intrarea ei era amenajată în zidul dinspre nord, unde exista o uşă al cărei toc
din lemn a fost descoperit în săpături; spre nord de acest zid se întindea un pavaj din bolovani
de rîu, aşezat la un nivel mai înalt, ceea ce arată că de aci se cobora spre pivniţă (fig. 28).
Această construcţie mai avea şi un etaj, susţinut pe grinzi de lemn, ale căror rămăşiţe putrede
au fost găsite, alături de piroane, într-o serie de deschideri dreptunghiulare amenajate şi încă
vizibile în zidul sudic (pl. XCIII şi XCIV, 2). Pivniţaafost probabil folosită ca depozit pentru
vinurile mănăstirii Mihai Vodă, iar partea ei de sus a putut fi întrebuinţată şi ca o circiumă
destinată desfacerii acelor vinuri, într-un loc foarte prielnic, situat în vecinătatea locului
de trecere a Dîmboviţei pe podul de la poalele movilei Gorgan.
Din veacul XVIII ni s-au mai păstrat temeliile unei camere găsite la est de pivniţă,
probabil o anexă a ei, cît şi un pavaj din cărămizi, aflat cu puţin mai spre nord, care a fost
datat cu ajutorul a trei parale turceşti din argint, descoperite aci împreună cu un lănţişor
de aramă şi emise una în 1774, sub Abdul Hamid I, iar celelalte două în 1789, sub Selim III.
Pe povîrnişul de est al dealului Mihai Vodă a fost dezvăluită, prin săpăturile din 195-!,
o construcţie dreptunghiulară, care a servit ca pivniţă sau depozit. Ea este alcătuită din două
ziduri paralele orientate de la est la vest şi din două alte ziduri perpendiculare pe ele,
toate închizînd o încăpere cu o suprafaţă de 11,fi8 m 2 şi a cărei pardoseală, compusă
dintr-un strat de mortar, a fost întîlnită la o adîncime de -l- 111 sub nivelul solului actual,
(fig. 21). Observaţiile făcute pe teren arată că şi această clădire a slujit ca depozit pentru
produsele mănăstireşti şi ne îndrituiesc a o data în veacul XVIII. Construcţia a fost utilizată
pînă în veacul XIX ; înlăuntrul ei au fost găsite ceramică romînească din prima şi a doua
jumătate a veacului XIX şi 14 monede austriace (kreuzer). din bronz bătute în 1812 şi 18Hi,
mai multe lulele turceşti, apoi o strachină din lut, smălţuită, avînd pe ea înscrisă data de
1861, ceea ce învederează utilizarea acestei încăperi pînă în preajma anului 1863, data
secularizării averilor mănăstireşti. După această dată, clădirea a fost părăsită, s-a ruinat
şi s-a astupat.
Este probabil că cele două pivniţe de pe povîrnişurile de nord şi de est ale dealului
Mihai Vodă au fost folosite pentru a se păstra aici vinurile. Izvoarele scrise ne-au transmis
importante ştiri despre podgoriile pe care mănăstirea le-a avut în apropierea Bucureştilor
şi în alte locuri din Ţara Romînească, cit şi despre desfacerea vinurilor ei prin mijlocirea
a numeroase circiumi administrate direct sau închiriate. Săpăturile au confirmat prin urmare
informaţiile date de documente.
În curtea imobilului din str. Izvor nr. 25, pe povîrnişul nordic al dealului Mihai Vodă,
a fost descoperită o locuinţă construită din cărămizi şi mortar, din care au fost dezvelite
zidurile care o închideau către sud, nord şi est (fig. 21). S-a constatat că zidurile de către
nord şi est au avut temelia lor sprijinită pe cite un arc de susţinere şi întărire, numit „arc de
descărcare". Sub temelia locuinţei s-a găsit într-o groapă o lulea turcească cu inscripţie
(pl. XCV, 3) şi o monedă otomană din argint în valoare de 3/-! piastru (pl. XCV, l, a-b),
emisă în 1773 sub sultanul Mustafa III, iar în stratul de pămînt, care a umplut cuprinsul
locuinţei după ruinarea şi părăsirea ei, s-a descoperit un kreuzer austriac din bronz, emis
în 1816. Aceste monede au îngăduit datarea acestei locuinţe în a doua jumătate a veacului
XVIII. În apropierea locuinţei, spre sud, cercetările au scos la iveală un jeton din aliaj,
cu chipul regelui Franţei Ludovic XV (pl. XCV, 2), care constituie un alt indiciu confirmînd
110 Gh. Cantea
această datare. În această locuinţă s-au găsit numeroase fragmente ceramice romîneşti
smălţuite din veacurile XVIII-XIX şi fragmente de faianţe străine, avînd desenuri albastre,
cenuşii sau castanii, introduse prin import, îndeosebi din Anglia, în veacul XIX.
Tot în curtea aceluiaşi imobil din str. Izvor nr. 25 s-a descoperit o serie de ziduri, care au
avut drept scop pe de o parte de a consolida partea nordică a clădirilor chiliilor, iar pe de
altă parte de a fixa panta înclinată din acest loc spre Dîmbo,·iţa (fig. 21). Unul din
aceste ziduri (7 A) cuprinde în temelie un „arc de descărcare" şi are partea superioară
învelită cu olane (pl. XC, 2). Acest complex datează din veacul XVIII, însă a s·.1ferit
adaosuri şi refaceri în prima jumătate a veacului XIX.
În grădina publică situată pe povîrnişul de nord-vest al dealului Mihai Vodă, săpăturile
au scos la iveală numeroase monumente, care datează din veacul XVIII. În partea de nord-
vest a acestei grădini a fost găsit un mare număr de ziduri, construite din cărămizi şi mortar,
avînd orientări şi dimensiuni deosebite, care au făcut parte din mai multe clădiri, în majoritate
ridicate în cursul veacului XVIII, fie de mănăstirea Mihai Vodă, fie de locuitori, în calitate
de arendaşi cu embatic, pe terenuri învoite lor de acea mănăstire. Asemena construcţii figurează
şi pe planul Bucureştilor, întocmit în 1791 de Ferdinand Ernst (pl. XCII).
În partea de nord-vest şi de vest a aceleiaşi grădini publice, cercetările au scos la lumină
mai multe ziduri înalte, din cărămizi, care se întind pe suprafeţe mari şi care au făcut
parte dintr-un mare ansamblu, datînd din a doua jumătate a veacului XVIII. Printre acestea
au fost descoperite trei ziduri înalte de 7 m, din care : unul (nr.I), orientat de la est la vest,
lung de circa 27 m, al doilea (nr. l A), orientat de la sud la nord pe o lungime de 30 m
şi al treilea (nr. 1 B), lung de 12 m, orientat de la est la vest. Aceste ziduri au fost întărite
prin contraforturi înalte. În cadrul acestor construcţii au mai fost găsite : un prag cu
pavaj din cărămizi, un alt zid (nr. 1 C), sprijinit pe un „arc de descărcare". Zidul a suprapus
construcţii anterioare, dintre care este şţ scocul morii, descris mai înainte, şi alte încăperi
(fig. 21 şi 25). Materialele de zidire folosite şi obiectele descoperite în săpăturile executate în
acest punct au dus la concluzia că toate acestea au făcut parte dintr-un mare ansamblu
arhitectonic, ridicat în a doua jumătate a veacului XVIII, şi care ocupa o vastă suprafaţă
la punctul de întîlnire a pantelor dinspre vest şi dinspre nord ale dealului Mihai Vodă
Acest vast complex de clădiri a fost ruinat şi părăsit în cursul veacului XIX, cînd se mai
putea vedea, iar ulterior a fost în întregime îngropat sub mase mari de pămînt adus de
primăria oraşului Bucureşti în 1924, cînd a înfiinţat actuala grădină publică de aci.
Din toate aceste foste întinse clădiri, răsare din pămînt într-un singur punct numai
creştetul mai înalt al unui zid (nr. l A) şi anume la locul de împreunare cu un alt zid (nr. l B,
la fig. 25). Este singura urmă încă vizibilă, păstrată din vastele monumente ale trecutului,
îngropate sub pămîntul adus în aceste locuri şi acoperite de vălul uitării. Toate aceste întinse
construcţii trebuie probabil puse în legătură cu noul palat domnesc de pe Dealul Spirei şi
credem că au fost ridicate, fie la aceeaşi dată cu palatul în 1775-1776, fie ulterior, în peri-
oada cînd curtea domnească şi-a avut reşedinţa pentru cîtăva vreme (1793-1797) în mănă
stirea Mihai Vodă, după primul incendiu care a deteriorat această reşedinţă de pe Dealul
Spirei. În raport cu aceste evenimente, acest important complex de clădiri trebuie deci atri-
buit ultimelor decenii din veacul XVIII.
Primirea fastuoasă, făcută la 19 iulie 1794 de Alexandru Moruzi ambasadorului Angliei,
a avut loc probabil în una din marile săli, situate fie în chilii, fie în una din întinsele clădiri
vecine, construite pe povîrnişul de vest al acestui deal. Scena a fost reprodusă (pl. XCVI)
într-un alt desen făcut de I,uigi Mayer, apoi după aceasta într-o altă frumoasă gravură în
culori de către \V. Watts, publicată în cartea amintită a acelui ambasador.
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şiîmprejurimi 111
--~------------
În sala mare de primire, cu Înalţi pereţi cenuşii şi cu lungi ferestre, apărate prin zăbrele şi
acoperite de perdele roşii, Alexandru Constantin Moruzi, cu barbă mare, îmbrăcat în costumul
oriental al vremii, stă de vorbă pe o sofa, învelită cu postav roşu, cu ambasadorul Ainslie,
care poartă un costum european. Convorbirea are loc în faţa unei asistenţe numeroase, compuse
din dregători şi slujbaşi ai curţii lui Moruzi, toţi îmbrăcaţi în costume orientale, unii ţinînd
tăvi cu fructe, alţii lănci lungi, avînd căpătîiul îngroşat şi cozi de cal împletite, numite tuiuri,
care reprezintă insignele domniei. În dreptul lor şed pe o canapea îngustă cei patru înso-
ţitori ai ambasadorului, îmbrăcaţi ca şi el în costum european, şi un boier romîn purtînd
costum oriental.
Informaţiile pe care ni le dă stampa din albumul lui Ainslie sînt confirmate şi de însem-
nările de călătorie lăsate de Heinrich von Reimers, care însoţind la 1793 pe ambasadorul
Rusiei, Kutuzov, spre Constantinopol, a luat parte în trecerea prin Bucureşti la o recepţie
dată de acelaşi voievod Moruzi. Reimers, transmiţîndu-ne ştiri despre poziţia reşedinţei
domnului, aminteşte că Dîmboviţa curgea pe sub ferestrele locuinţei domneşti, instalată pe
o înălţime care domina oraşul Bucureşti şi în apropierea palatului domnesc incendiat cu
cîţiva ani mai înainte, ceea ce constituie indicaţii autentice despre aşezarea curţii domneşti
în cadrul mănăstirii Mihai Vodă, după primul foc izbucnit în palatul de pe Dealul Spirei.
Prin urmare şi aci cercetările arheologice au completat ştirile transmise nouă prin izvoare
scrise şi prin reprezentări artistice.
Printre monumentele aparţinînd veacului XVIII trebuie să menţionăm de asemenea
urmele rămase de la patru podeţe din lemn, găsite suprapuse (fig. 21), refăcute ulterior,
succesiv, peste o viroagă care comunica desigur cu marea depresiune situată în partea ele
sud-vest a actualei grădini publice. Aceste podeţe indică existenţa unui drum, care în trecut
urca pe povîrnişul vestic, abrupt al dealului Mihai Vodă, venind dinspre Dîmhoviţa şi care
ducea peste podul viroagei către intrarea de pe latura surlică a mănăstirii. Cînd acest pod se
strica prin circulaţie, el era refăcut şi înlocuit succesiv prin altul asemăn'.itor, ceea ce
explică rămăşiţele a mai multor poduri suprapuse, descoperite aci la adîncimi variind de
la 3,20 la 5 m. Observaţiunile făcute asupra straturilor de pămînt, cit şi materialele arheolo-
gice descoperite au îngăduit atribuirea acestor podeţe veacului XVIII. În săpăturile efectuate
în acest punct au fost găsite numeroase fragmente de vase romîneşti de diferite forme din
veacurile XVIII şi XIX, în majoritate smălţuite, iar în straturile superioare au fost desco-
perite monede austriace, bătute în anii 1763, 18Hi şi 18;il.
Tot veacului XVIII aparţine construcţia de formă trapezoidală (notată pe plan cu nr. 1 ),
dezvelită la lO 111 spre nord de colţul sud-vestic al Arhivelor (fig. 21 şi pl. I,XXXII, 3). Aceasta
a servit ca bază unei scări, acum dărîmate, care a avut scopul de a consolida în lipsa unui
contrafort, chiliile mănăstirii într-un loc situat în apropierea depresiunii amintite. În aceas-
tă construcţie au fost descoperite mari cantităţi de ceramică romînească, în majori ta te
smălţuită datînd în parte de la sfîrşitul veacului XVIII şi în mai mare parte din ,·eacul
XIX. Aceasta a fost găsită amestecată cu faianţe aduse din străinătate, ornamentate cu
desenuri în diverse culori.
Pe lingă monumentele descrise, aparţinînd veacurilor XVI-XVIII, cercetările au mai
scos la iveală de pe povîrnişurile de est, nord, nord-vest şi vest ale dealului Mihai Vodă,
cîteva construcţii, care au slujit probabil ca locuinţe sau ca prăvălii, şi pavaje din bolovani
de rîu sau din cărămizi, toate datînd din prima jumătate a veacului XIX (fig. 21 ).
În cursul săpăturilor executate în partea de vest a acestui deal s-au mai descoperit :
o monedă romană din bronz, bătută în timpul domniei lui Constantin cel Mare (:3(Hi -3:37),
care a fost desigur folosită ca podoabă în epoca feudală (pl. I,XXIX, 2 a-b), o monedă polonă
112 Gh. Cantea
din bronz a lui Stanislas Poniatowski, emisă în 1766 (pl. LXXIX, 6 a-b), apoi o frumoasă
monedă turcească din aur, bătută la 1796 la Constantinopol sub sultanul Selim III
(pl. LXXVIII, 7, a-b).
Din cele arătate mai înainte, se constată că săpăturile arheologice efectuate pe dealul
Mihai Vodă au îngăduit descoperirea şi cercetarea arheologică a unui mare număr de monu-
mente arhitectonice şi de obiecte, care nu erau de loc sau foarte puţin cunoscute pînă acum.
Prin aceste săpături au ieşit la lumină, pe acest deal, urme aparţinînd unor culturi şi vremuri
deosebite, începînd din epoca orînduirii comunei primitive şi pînă acum. Acest fapt se explică
prin poziţia avută de acest deal situat pe traseul unui drum vechi, ducînd de pe malurile
Dîmboviţei spre sud-vest către Ruşii-de-Vede şi Turnu-Măgurele de pe Dunăre, cit şi înspre
Craiova şi regiunea Mehedinţilor.
Mai multe documente din veacurile XVII, XVIII şi XIX amintesc de două poduri
peste Dîmboviţa, lîngă dealul Mihai, Vodă, şi anume: unul aşezat în dreptul movilei Gorgan,
numit „podişorul" sau „podul de la Gorgan", şi altul numit „podul din mahalaua Gorganului",
„podul mare" sau „podul de piatră" (numire din veacul XIX), situat lîngă locul actualului
pod Mihai Vodă (vezi planul general, zona Mihai Vodă). Izvoarele scrise din veacul XVIII ne
încunoştinţează că mănăstirea Mihai Vodă, alături de mănăstirea Radu Vodă şi de locuitorii
mahalalelor Mihai Vodă şi Gorgan aveau obligaţia edilitară să suporte întreţinerea podurilor
amintite, deoarece amîndouă mănăstirile erau interesate la buna lor stare prin proprietăţile
şi acaretele pe care le aveau în apropiere.
Poziţia prielnică a dealului a determinat şi întemeierea în cursul veacului XVI, la poalele
sale din spre Dîmboviţa, a mănăstirii jupînesei Caplea, iar mai tîrziu, în anii 1Tl89-lfi91,
pe vîrful său netezit, a mănăstirii Mihai Viteazul.
Averea cu care au fost de la întemeiere înzestrate de ctitorii lor aceste două mănăstiri,
împreunate ulterior într-o singură unitate bisericească şi economică condusă de egumenii
mănăstirii Mihai Vodă, a fost foarte mult mărită în veacurile XVII şi XVIII. Documente,
în majoritate nepublicate, ne îrn-ederează că prin danii făcute de domnitori, prin închinări
ale enoriaşilor, prin schimburi şi prin cumpărări de bunuri făcute de egumeni, mănăstirea
Mihai Vodă a ajuns să stăpînească o importantă avere, cuprinzînd în veacul XVIII şi în
primele decenii ale veacului XIX bunuri de toate felurile şi anume : moşii, păduri, vii, mori,
prăvălii, hanuri, cîrciumi, locuri virane, case de locuit, terenuri arendate cu embatic, iobagi
şi robi ţigani. Prin administraţia lor directă, prin arendarea lor pe lung termen (embatic)
sau prin închiriere simplă, egumenii acestei mănăstiri scoteau venituri foarte mari din care
o bună parte era trimisă de hrăpăreţii egumeni mănăstirii tutelare, Simopetra, de la Muntele
Athos sau la Constantinopol.
Incursiunile turco-tătare din anii 1657 -l6Tl9 au adus mari pagube averii mănăstirii
Mihai Vodă, care însă s-a refăcut destul de repede, atît prin privilegii acordate de domni,
cit şi prin închinarea averii altor lăcaşuri. Astfel, sub domnia lui Constantin Brîncoveanu,
mănăstirea Izvorani de lîngă Buzău, cu imensa ei avere, a fost închinată ca metoh mănăstirii
Mihai Vodă, căreia i-a mai fost subordonată la începutul veacului XVIII, chiar mănăstirea
Biserica Albă din Bucureşti.
Din averea stăpînită de mănăstirea Mihai Vodă, o parte însemnată consta în vii, situate
în Bucureşti pe întreaga zonă din jurul mănăstirii pînă în dealul Mitropoliei. După ce o
bună parte din aceste podgorii au fost distruse prin devastările pricinuite în anii 1657 -l6Tl9,
ele au fost replantate, pe terenurile stăpînite de mănăstire în jurul ei, de către arendaşii emba-
ticari, cu obligaţia de a preda anual mănăstirii din zece vedre, cite una.
În 1775-1776, Alexandru Vodă Ipsilanti a ridicat noul palat domnesc pe terenurile cu

vii de pe Dealul Spirei, care aparţineau mănăstirii Mihai Vodă ·şi pe care i le-a luat, dindu-i
în schimb alte vii, situate lingă Tîrgovişte. În urma extinderii viilor şi a măririi producţiei
lor în cursul veacului XVIII, egumenii acestei mănăstiri au avut anual la dispoziţie mari
cantităţi de vinuri, pe care le-au desfăcut prin comerţ în cîrciumi proprii; ei au devenit
astfel mari producători şi negustori de vinuri pe piaţa Bucureştilor.
Ştirile transmise de documente au fost pe deplin confirmate prin cercetările arheologice,
care au scos la lumină, în afară de pivniţa mare aflată sub aripa de vest a Arhivelor, şi cele
două pivniţe descrise mai înainte, datînd din a doua jumătate a veacului XVIII.
În perioada 1750-1821, mănăstirea Mihai Vodă a atins culmea puterii şi activităţii ei
economice. Egumenii ei, numiţi în documente „Mihailoţi", mereu în goană după afaceri,
adeseori ilicite, şi-au creat o tristă reputaţie prin lăcomia, prin venalitatea, cit şi prin certurile
lor cu egumenii mănăstirii Radu Vodă, numiţi „Radulioţi", pentru explotarea morilor,
cîrciumilor şi prăvăliilor din Bucureşti. În a doua jumătate a veacului XVIII şi la începutul
veacului XIX, egumenii şi călugării acestei mănăstiri, fiind legaţi şi ocrotiţi prin interese
materiale de unii domni şi de clienţii lor, au administrat averea mănăstirească după bunul
lor plac, fără a da vre-o socoteală, au irosit unele bunuri, au dat plocoane şi peşcheşuri, şi-au
însuşit o parte din venituri, au contractat datorii nesincere şi împovărătoare şi au pricinuit
astfel, printr-o administraţie jefuitoare, pagube însemnate patrimoniului mănăstiresc.
Săpăturile făcute pe movila Gorgan. În partea stingă a Dîmboviţei se înalţă o movilă nu-
mită Gorgan sau Gorgani, care în trecutul foarte îndepărtat făcea parte din dealul Mihai Vodă
şi constituia vîrful unui promontoriu ce domina lunca unui rîu străvechi, strămoşul Dîmboviţei.
Acest rîu, tot rozînd malul său drept, a creat sinuozităţi, formînd intrînduri şi ieşinduri ascu-
ţite, printre care se numără şi dealul Mihai Vodă cu extremitatea sa Gorganul. Rîul amintit
curgea de la nord-vest spre sud-est dealungul terasei drepte, apoi înconjurînd dealul _Mihai
Vodă şi Gorganul, făcea un cot şi se îndrepta mai departe către sud-sud-est. Ulterior, tot
în vremuri străvechi, acelaşi rîu şi-a croit o trecere îngustă, de circa 100 m, între dealul Mihai
Vodă şi movila Gorgan, pe care le-a despărţit, curgînd spre sud-est, încît Gorganul a devenit
o popină izolată de terasa dreaptă şi lăsată în partea stingă a rîului, fiind înconjurată spre
nord de către mici bălţi rămase aci ca urme ale albiei vechiului rîu.
Cercetările efectuate în anii 1953 şi 1955 au dovedit că pînă în primele decenii din veacul
XVII, Gorganul a rămas nelocuit, fiind acoperit de vii şi livezi, întinse pînă în malul stîng
al Dîmboviţei şi expuse deselor ei inundaţii. Terenurile aflate între Gorgan şi terasa din
stînga Dîmboviţei, acum ocupate de grădina Cişmigiului, au rămas mlăştinoase pînă la
mijlocul veacului XIX.
Un document aminteşte că la sfîrşitul veacului XVII a fost înfiinţată pe movila Gorgan,
probabil de către Şerban Cantacuzino, o biserică închinată ca metoh mănăstirii Cotroceni
(planul general, medalion cu zona Mihai Vodă, punct 25). Între 1692 şi 1696, sub Constantin
Brîncoveanu, dobîndind mănăstirea Radu Vodă, printr-un schimb făcut cu domnia, un
teren viran, situat la poalele Gorganului pînă în malul Dîmboviţei, a clădit aci o moară, care
avea un vad bun, şi a fost în funcţiune pînă în primul deceniu din veacul XIX, fiind în con-
curenţă cu moara de pe malul opus aparţinînd mănăstirii Mihai Vodă.
Cele mai vechi mărturii cu privire la aşezarea locuitorilor din jurul Gorganului datează
din a doua jumătate a veacului XVII, cînd terenurile aparţinînd domniei au început să fie
atribuite prin danii unor înalţi dregători. Popularea Gorganului în acea vreme o indică existenţa
în 1696 a unei „ulicioare", care venind din oraşul Bucureşti trecea printre malul Dîmboviţei
şi povîrnişul de sud al Gorganului. În cursul veacului XVIII s-au aşezat în jurul acestei
114 Gh. Cantea
movile numeroşi locuitori, care au clădit case, acarete şi prăvălii pe terenuri arendate cu
embatic de la mănăstirile Radu Vodă, Cotroceni ori de la alţi stăpînitori din apropiere
sau încălcate fără ştirea lor. Astfel a luat treptat fiinţă mahalaua Gorgani, menţionată în
documente şi inclusă în cuprinsul oraşului Bucureşti, probabil în urma delimitării hotarelor
sale stabilite în 1776 de Alexandru Vodă lpsilanti.
Cercetările arheologice făcute pe culmea şi la poalele Gorganului, cit şi pe povîrnişuri,
nu au scos la iveală urme de locuire omenească anterioare celei de a doua jumătăţi a veacului
XVII, ceea ce dovedeşte că această movilă a fost locuită numai începînd din această vreme.
Săpăturile au înlăturat cu totul şi au dovedit inexactă părerea, susţinută mai înainte de unii
cercetători, că această movilă ar fi fost făcută de mina omului. Cercetările arheologice au
confirmat că această movilă este o creaţie a naturii ca şi dealul Mitropoliei şi dealul mănă
stirii Radu Vodă, născute în zona Bucureştilor prin roaderea teraselor de către rîul amintit.
Săpăturile au dovedit că vîrful Gorganului a fost răzuit în vederea amenajării curţii
bisericii celei vechi, ridicate la sfîrşitul veacului XVII. În mijlocul curţii a fost construită
din zid, nu din lemn - cum a susţinut Ionescu Gion - prima biserică, din care au fost
descoperite în 1953 ruinele ce alcătuiesc un strat gros de moloz : în ele s-au găsit numeroase
urme arhitectonice ale primei biserici, precum şi frînturi mari din ziduri caracteristice veacului
XVII, cărămizi rotunjite folosite în brîiele exterioare, bucăţi de tencuială cu pictură de
frescă, porţiuni de construcţii, compuse din cărămizi subţiri unite prin straturi de mortar
gros ~i rezistent. Această primă biserică este aceea menţionată într-un act tîrziu, din Hi
august 1793, ca fiind închinată de Şerban Voievod Cantacuzino metoh mănăstirii sale
Cotroceni. E probabil că bisericuţa a fost construită chiar de Şerban Cantacuzino, cînd
încă nu ajunsese domn, pe un loc primit de el, în danie, de la domnie.
În timpul existenţei primei biserici s-au făcut în curtea ei numeroase înmormîntări,
din care s-au găsit în timpul săpăturilor arheologice mai multe schelete omeneşti neatinse sau
deranjate şi alături de ele fragmente de vase, resturi de sicriuri şi de veşminte, cuie, bumbi,
nasturi şi copci din metal, fragmente ceramice romîneşti din veacul XVIII, monede turceşti
sau austriece. Dintre acestea menţionăm: o monedă romană bătută în anul248 e.n. sub împă
ratul Filip Arabul (pl. LXXIX 1, a-b), care a fost utilizată ca podoabă în epoca feudală,
mai mulţi dinari ungureşti din argint, din care unul emis în 1550 sub Ferdinand I (pl. LXXIX,
4, a-b) şi alţi doi bătuţi în 1693 sub Leopold I (pl. LXXIX, 5), un kreuzer din argint emis în
1708 sub împăratul Iosif I şi altul din bronz din 1782, sub împăratul Iosif II, apoi două monede
otomane din argint şi una din bronz, bătute în 1704 ,-l 705 la Constantinopol sub sultanul
Ahmed III, o para din argint bătută la Constantinopol după 1789, o monedă din argint
provenită de la hanatul tătăresc din Crimeea înainte de 1783 şi, în sfîrşit, numeroase alte
monede austriece şi turceşti din veacul XIX. Monedele găsite ne invederează că înmormîntă
rile au început în curtea primei biserici chiar de la sfîrşitul veacului XVII, deci puţină vreme
după construirea ei, şi au continuat în tot timpul existenţei sale, ceea ce explică descoperirea
unor schelete umane suprapuse la mici intervale de timp.
Un zid dezvelit în partea de nord a curţii aparţine unei construcţii care datează cel mai
tîrziu de la mijlocul veacului XVIII şi care a deservit prima biserică. În timpul domniei lui
Alexandru lpsilanti (1774-1782), bisericuţa era ruinată din cauza vechimei şi neîngrijirii,
însă se pare că nu a fost cu totul părăsită. În urma cutremurelor de la sfîrşitul veacului
XVIII şi la începutul lui XIX, din care mai puternic a fost acel de la 14 octombrie 1802,
zidurile primei biserici au fost dislocate şi împrăştiate pe toată suprafaţa curţii. Totuşi,
chiar în cursul primului deceniu din veacul XIX, biserica, deşi grav deteriorată, mai era încă
folosită parţial pentru slujbe. În 1813, sub Gheorghe Caragea, prima biserică a fost
dărîmată şi în curtea ei, nivelată, a fost ridicată a doua biserică, care este cea actuală, avînd
hramul prorocului Ilie Tesviteanul, de către negustorii din breasla cojocarilor şi de către
alte persoane, precum ne arată pisania păstrată pînă acum, care a fost aşezată în noiembrie
1819, cit şi două inscripţii greceşti din 1813, aflate pe icoanele tîmplei.
În vremea bisericii a doua, înmormîntările au continuat în cimitirul dimprejur, format
încă de mai înainte. În mormintele din această vreme, cercetările arheologice au găsit, alături
de scheletele omeneşti şi de urme de sicriuri şi veşminte, nasturi din bronz, numeroase frag-
mente ceramice romîneşti din ,·eacul XIX şi multe faianţe cu diferite desenuri în culori
albastre, cenuşii sau castanii, aduse din străinătate în Ţara Romînească, dintre care unele
de provenienţă englezească, apoi monede din bronz (kreuzer) austriece, din anii 1800-1848,
citeva copeici ruseşti şi numeroase parale turceşti din bronz, bătute în anii 1808-1841,
în sfîrşit citeva inele din argint ornamentate (pl. LXXVIII, -!-G).
De la mijlocul veacului XIX provin două cavouri, avînd planul dreptunghiular, din
care unul construit în formă de placă, deschisă la mijloc ; în aceste monumente au fost
găsite rămăşiţele unui schelet omenesc şi, osebit, un inel din argint cu monogramă.
Un rezultat important al cercetărilor arheologice de pe Gorgan este de a se fi stabilit
forma din trecut a acestei movile. S-a constatat că aceasta a avut pante repezi şi scurte
spre est şi nord, mai întinse şi line spre vest şi spre sud. Creştetul ei era în partea de est, lingă
altarul bisericii actuale. Astfel săpăturile efectuate pe Gorgan au stabilit origina şi formaţia
acestei movile.
Cercetările arheologice întreprinse pe Dealul Spirei .. În partea de sud-vest a Bucureştilor
se ridică cel mai mare şi mai înalt deal din cuprinsul oraşului, care în veacul XVIII a primit
numele de Spirea, de la Spirea Cristofi doctorul, ctitorul unei biserici pe acest deal. Dealul
Spirei are spre est, nord şi vest povîrnişuri dantelate, formate din numeroase încreţituri,
despărţite prin văi şi vîlcele, în care curgeau în trecut numeroase izvoare, ţîşnind de pe poale.
În partea de est a acestui deal se deschidea o zonă mlăştinoasă, în care se afla balta numită
,,de la Postăvari", în veacul XVIII.
Prin această zonă curgea un pîrăiaş, numit gîrliţa, care ieşea din acea baltă în partea de
est a Dealului Spirei, în apropierea locului de unde începe acum Intrarea General Ghenea, apoi
curgea pe traseul ocupat astăzi de str. Bateriilor, de str. Logofătul Nestor, de str. Gîrliţa
care-i păstrase amintirea şi acum se numeşte Str. Petre Locusteanu, după aceea cotind spre
est străbatea terenul folosit acum de întreprindera D. A. C., tăia deacurmeziş traseul str.
Emigratului, intra în spaţiul ocupat acum de str. Armoniei şi str. Artei, apoi îşi continua
cursul între str. Sf. Ilie şi Bibescu Vodă, se îndrepta pe lingă palatul familiei Brincoveanu,
situat la poalele Dealului Mitropoliei şi se vărsa în Dîmboviţa.
În timpuri străvechi, Dealul Spirei era acoperit cu o pădure bătrînă, care-i îmbrăca toate
ramificaţiile şi se lega de pădurile de pe dealul Piscului şi de pe dealul Lupeşti, cu care
Dealul Spirei vine în atingere, apoi cu pădurea de pe dealul Cotroceni şi cu zona păduroasă
în mijlocul căreia a fost zidită în 17 41 biserica Sf. Elefterie. Izvoarele scrise ale Ţării Romîneşti
şi însemnările călătorilor străini amintesc necontenit, pînă în veacul XIX, de această pădure.
Săpăturile făcute pe Dealul Spirei au avut caracterul unor sondaje, care au lămurit
situaţia acestui punct în epocile mai vechi. Cercetările şi observaţiile făcute asupra straturilor
de pămînt au confirmat existenţa şi întinderea codrilor atît pe culmea, cit şi pe povîrnişurile
de est şi de vest ale Dealului Spirei pe o perioadă îndelungată, care a îmbrăţişat mai multe
milenii. În cercetările făcute nu au fost găsite nici un fel de urme arheologice, lăsate de activi-
tatea omenească, incit s-a putut trage concluzia că aceste părţi ale dealului nu ·au fost locuite
de om în epocile anterioare celei feudale. În epoca feudală, pînă în timpul lui Alexandru
116 Gh. Cantea
Ipsilanti, acest deal nu intra în cuprinsul oraşului Bucureşti, ci se afla în sus de oraş şi era
acoperit cu vii şi cu livezi, avînd o locuire slabă, începînd abia din veacul XVII. Tot pe Dealul
Spirei se întindeau şi o parte din viile, livezile şi alte terenuri cu care a fost înzestrată încă
de la întemeiere mănăstirea Caplea, ulterior administrată de mănăstirea Mihai Vodă. La poale,
în "apropierea povîrnişului de est al Dealului Spirei, se aflau mănăstirea Biserica Albă, înfiin-
ţată în veacul XVI, şi mănăstirea Tîrnovului, numită ulterior mănăstirea Sf. Apostoli, ridi-
cată probabil pe la începutul veacului XVII.
În cursul veacului XVIII, stabilirea populaţiei pe Dealul Spirei, începută într-un ritm
slab în a doua jumătate a veacului XVII, a crescut, după cum o indică întemeierea a trei
alte biserici : mănăstirea Ragi Dima, numită şi Schitul Maicilor, zidită în vara anului 1726,
la poalele povîrnişului de est; biserica Spirea, ridicată înainte de 1762 pe creştetul dealului,
căruia i-a transmis ulterior chiar numele ei (pl. XCII) şi biserica Izvorul (Izvorul Tămă
duirii), clădită înainte de 1787 la poalele povîrnişului de nord-vest al acestui deal (planul
general, zona Mihai Vodă, punctele 30-32 p. 8-9). În veacul XVIII, documentele semnalează
aşezarea populaţiei atît pe terenurile acestor mănăstiri, cit şi pe acele ale mănăstirii Mihai
Vodă. În 1775-1776, Alexandru Vodă Ipsilanti clădi noul palat domnesc de pe Dealul Spirei
pentru a înlocui palatul ruinat de la Curtea Veche. Infiinţarea curţii domneşti în acest loc
a făcut să crească ritmul de populare a dealului.
Palatul domnesc, clădit de Alexandru Ipsilanti, era situat în centrul unei vaste curţi
ce ocupa toată culmea Dealului Spirei, pe care se întindea fostul arsenal şi fosta cazarmă
Alexandria, construite în prima jumătate a veacului XIX. Palatul cuprindea, pe lingă
alte clădiri destinate cancelariei, dregătorilor şi gardei militare, locuinţa domnească, un
paraclis cu hramul Sf. Ecaterina, slujind de capelă familiei domnului, cit şi o cameră „secretă",
servind de închisoare pentru persoanele pedepsite de domn.
Acest palat, clădit în stilul şi cu luxul constantinopolitan, a fost criticat de unii (F.
Sulzer), elogiat de alţii (Dionisie Fotino, Anastasie Comnen Ipsilanti etc.) şi a avut o scurtă
şi zbuciumată istorie de la înfiinţarea sa, în 1776, pînă la primul incendiu care l-a distrus
parţial la 6/17 decembrie 1789, în timpul ocupaţiei austriece a Bucureştilor, întrerupînd
pentru ciţiva ani (1790-1797) şederea aici a domniei. Ulterior, palatul şi-a reluat destinaţia,
după repararea sa şi mutarea din nou a curţii domneşti în acest loc, pînă la sfîrşitul anului
1812, cind a fost definitiv nimicit de un alt incendi~, incit ruinele sale părăsite au primit
numele de Curtea Arsă. Acest palat domnesc a fost cimpul de desfăşurare a unor multiple
evenimente din istoria Ţării Romîneşti în veacul XVIII şi anume : centrul unor complicate
intrigi politice, unor înscăunări şi maziliri de domni, al unor sindrofii cu desfrîu, ca aceea
pregătită în timpul şederii în Bucureşti a amiralului turc Chiuciuc Husein la 19-20 ianuarie
1799; apoi sediul unor recepţii fastuoase, arătate în cronicele Ţării Romîneşti şi în însemnările
călătorilor străini, printre care amintim primirea făcută de Niculae Vodă Mavrogheni, la 15
iulie 1786, frumoasei Elisabeth Craven, descrisă în notele acesteia de călătorie, în sfîrşit locul
groaznicei ucideri la 18 februarie 1799 a lacomului domn Constantin Hangerliu, înjunghiat
aici de un capugiu turc, care apoi l-a decapitat, l-a dezbrăcat pînă la piele şi i-a tîrît, cu
o frînghie legată de picioare, trupul gol pe scări pînă în curtea palatului, unde a fost aruncat
în gunoaie şi zăpadă.
Din palatul domnesc înfiinţat pe Dealul Spirei şi din dependinţele sale s-au păstrat
citeva construcţii în curtea fostului arsenal, apoi în curţile imobilelor cuprinse între str.
Cazărmii nr. 36-52 şi str. Militari nr. 1, cit şi în str. Puţul cu Apă Rece nr. 53-57. Aceste
vestigii au făcut obiectul cercetărilor arheologice din anul 1955 (planul general, medalion
din stînga, punctele 26 A-2fl G). În curtea fostului arsenal, ruinele acestui palat nu au putut
' I
S T Q/' A O A
(·--,\
-~ '' \
\ ''
'-....,./
I
I
I
-- --- --- ---

------ ---
r-
--- --- ------
, ------
,____ _
·~
'I
I
I
I
'
'
O 1 2 , ~ 5 _ _~
_.._....._.._ 10_ _ _ _ __:,
2,0m
"' __.-f
4
)'
"'
,_
□ /
-----
z
I () /
-- /
-- > ;0'
,,/
/ -I
,
Li-- s
I
' I
I I
----
I
I
'
.....
/' -~-, - -r-----1

Fig, 29, - Construcţii ridicate în veacul XVIII între str. Cazărmii nr, 36-32 şi ::'!Iilitari nr. 1, din care zidurile nr. 1, 2, :-1 sînt cele vechi, iar zidurile
nr. 4 -!'i au fost refăcute în veacul XIX, Se observă pe acest plan re ţea ua galeriilor subterane, săp ate în poYîrnişul ele csl a l D ealului Spirei.
Cercetări arheoloţice pe dealul Mihai Vodă şi împrejurimi 117
------- ---------
fi integral urmărite. În partea de sud a curţii s-au păstrat porţiuni dintr-un zid vechi, construit
din cărămizi, orientat dela vest la est, stricat în multe locuri şi refăcut în cursul veacului
XIX. Prin cercetările întreprinse, s-a putut constata că acest zid a avut ferestre, ulterior
zidite, şi că a făcut parte dintr-o vastă clădire, anexă a reşedinţei domneşti, care cuprindea
diferite încăperi. În curţile imobilelor din str. Militari nr. 6,14, 16, 18, se mai văd anumite
porţiuni, refăcute în multe locuri, dar care iniţial au aparţinut incintei palatului de pe Dealul
Spirei. Săpăturile viitoare vor putea lămuri mai complet problemele lor.
În str. Cazărmii, în apropierea clădirilor avînd numerele 4-4-52, au fost efectuat~ tot
în anul 19fi5 cercetări arheologice, care au urmărit un vast complex de construcţii, vizibil
şi astăzi, ridicat pe povîrnişul de est al Dealului Spirei. Acest ansamblu cuprinde trei ziduri
vechi, conservate pînă acum, notate pe plan cu numerele 1, 2, 3 (a vedea planul de situaţie
la fig. 29). Primul zid (nr. l) coboară pe o distanţă de 23 metri povîrnişul, avînd o orientare
aproximativă de la est-sud-est către vest-nord-vest, apoi după ce face un cot, se îndreaptă
pe o lungime de 10-20 metri spre sud-vest pînă în apropierea str. Cazărmii. Acest zid are
partea sa de sus în trepte destinate a-l menţine în echilibru şi a-l consolida pe pantă. Din
zidul vechi s-a păstrat numai partea inferioară şi mijlocie, căci partea sa de sus, în trepte,
fiind degradată, a fost refăcută în 1940, cu cărămizi amestecate, vechi şi noi (pl. XCVII,
1). ~u raport cu poziţia ce-o ocupă pe pantă, acest zid are înălţimi care cresc dela sud-vest
spre est, fiind mai mici lîngă str. Cazărmii şi mult mai mari la capătul său spre est (maximum
9,50 m). În aceeaşi direcţie şi treptat, însăşi grosimea zidului devine mai mare. Zidul nr. 1
este prevăzut cu un mic contrafort (notat cu nr. 2 pe planul de la fig. 29 şi pl. XCVIII, 1)
înalt de 2,12 m, aflat în apropierea str. Cazărmii, unde a fost dezvelit prin săpături.
La vest, lîngă acest contrafort, cercetările au descoperit o bază din zidărie (notată cu
nr. 1 pe planul de la fig. 29), care a putut sluji, probabil, ca stîlpul unei porţi existente în
trecut în acest loc. Mai departe, la 19,ii0 m spre est de micul contrafort amintit, zidul are 3
arcuri angajate în peretele său sudic; din acestea, două arcuri suprapuse, situate mai jos
(notate A şi B), au fost-create mai înainte, iar unul (notat C), aşezat deasupra şi vizibil chiar
şi azi în str. Cazărmii, este rezultatul unei refaceri cu altfel de materiale, în cursul veacului
XIX (pl. XCVII, 2).
De extremitatea estică a zidului nr. 1 se leagă un al doilea zid (nr. 2), orientat de la sud-
vest către nord-est (fig. 29), a cărui grosime şi înălţime este mai mare, deoarece urcă panta
şi face legătura cu zidul următor.
Al treilea zid (notat cu nr. 3 pe plan, fig. 30) orientat de la sud-vest la nord-est, lung de
17,80 m şi avînd înălţimea maximă de 11,50 m, este susţinut prin patru contraforturi înalte,
păstrate şi încă vizibile în curtea din str. Cazăr01ii nr. 44. Dintre acestea, cel mai puternic
şi mai înalt (8,66 m de la piciorul temeliei) este contrafortul (notat cu nr. 3), situat la împreu-
narea celor două ziduri nr. 2 şi 3 şi menit a le sprijini masa, pe cînd contraforturile următoare
(nr. 4 şi ii) au înălţimi ceva mai mici, deşi importante (respectiv 7,63 şi 7,50 m, vezi fig. 30).
Contraforturile nr. 3, 4 şi 5 sînt vechi şi au fost zidite odată cu această incintă, pe cînd contra-
fortul următor (nr. 6), care este mai puţin înalt (7,20 m), a fost refăcut cu materiale recente
în veacurile XIX-XX.
Toate aceste construcţii, ridicate din cărămizi şi mortar, au făcut parte, în trecut, dintr-o
incintă mai lungă al cărei traseu cuprinde încă alte patru ziduri (notate cu nr. 4-7, vezi
planul la fig. 29), care se îndreaptă, făcînd diferite coturi, în direcţia est, nord-est, nord şi
care au fost refăcute în veacurile XIX-XX cu materiale amestecate, vechi şi noi. Zidurile
acestei incinte se pot urmări în curţile altor imobile din str. Cazărmii nr. 36-42 şi din str.
Militari nr. 1, unde se află acum întreruptă.
118 Gh. Cantea
O caracteristică a construcţiilor din str. Cazărmii nr. 44 este existenţa în acest loc a
două galerii subterane (notate G. I şi G. II) săpate înlăuntrul dealului, adnd prima o lăţime
maximă de 4,72 m, iar a doua lăţimea maximă de 4,36 m, ambele avînd o înălţime de circa
3,18 m peste vechiul nivel de circulaţie. Aceste galerii (fig. 29, 30), construite în întregime
din cărămizi şi mortar, sînt acoperite cu cîte o boltă , care nu e perfect semicilindrică şi au
fiecare cîte o intrare aflată sub zidul nr. 3 şi vizibile din aceeaşi curte. Prima galerie are la
''
'
''
'''
--------- --------- ---- -- ------- - - -- _.__ ' - - --- -
' ----- -,.._
ELEVATIE
~ - ,- - - . - - - - ~Z,du-1 J _ - ' - - - - - - - , -~-- - - - - - , - - -
0 PCAN □ l o 2 J 4 n,
Fig . 30. - Desen-elevaţie a zidului nr. 3, înalt de 11,50 m, sprijinit prin patru în alte contraforturi, dintre care
acele notate cu nr. 3-5 sînt vechi, iar nr. G a fost refăcut în veacu l XIX. În desen se observă intrări l e în
galeriile subterane.
intrare două arcuri suprapuse, iar a doua un singur arc (fig. 30). Aceste două galerii, orien-
tate aproximativ un a de la est la ,·est şi a doua de la sud-est la nord-vest , sînt alcătuite din
inele de zidărie făcută din cărămidă. Galeriile s-au păstrat pe o lungime de respectiv 56 m şi
46 m, cum se observă pe planul de situaţie (fig. 29) . Ele sînt întretăiate în diferite puncte de
către alte trei galerii subterane transversale, care au fost mai scurte, avînd lungimi variabile
de la 5,60 la 18,20 m, cu l ăţimi şi înălţimi mai mici, to at e fiind orientate aproximativ de la
nord l a sud (pl. XCVIII, 2).
Nu s-au găsit mărturii sigure care să ne lămurească as upra destinaţiei acestor galerii
subterane, dare probabil că cel puţin o parte a lor a fost întrebuinţate în trecut ca h ambar
domnesc pentru a aduna alimente, vinuri şi alte provizii necesare întreţinerii Curţii Noi.
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi împrejnrimi 119
--------
Aceste galerii, care acum pot fi urmărite pînă în Aleea Bagdat, se întindeau mm departe
şi nu e exclus ca să fi comunicat, în trecut, cu alte galerii asemănătoare, legate de palatul
domnesc de pe Dealul Spirei. Această problemă va putea fi lămurită numai prin cercetări
viitoare.
Menţionăm că întregul complex de ziduri şi de galerii, conservate pînă acum între stră
zile Cazărmii şi Militari, este destinat a fi restaurat în curînd de către Sfatul Popular al Capita-
ei, incit va deveni în viitor un însemnat punct de interes arheologic, care va atrage desigur
mulţi vizitatori, oferind privirii lor aspectul unor construcţii Yechi de aproape 200 de ani.
În str. Puţul cu Apă Rece nr. 53-57 au fost cercetate din punct de vedere arheologic
mari pivniţe, amenajate sub povîrnişul de vest al Dealului Spirei. Acestea au fost săpate
adînc în coasta dealului, pătrunzînd pînă sub str. Maior Ene şi se află situate lingă str. Scă
ricica, al cărei nume aminteşte o scară veche, care ducea de aci la palatul de pe acel deal
(planul general, medalion cu zona Mihai Vodă, punct 26 g.).
După tradiţia orală păstrată pînă acum, aceste. pivniţe, construite o dată cu acel palat,
au slujit domniei ca închisoare. Pivniţele, care în veacul XX au fost amenajate din nou şi
mărite prin alte adaosuri zidite de către firma capitalistă Mott pentru prelucrare şi
păstrare de vinuri, au fost preluate în 1948, după naţionalizare, de către întreprinderea de
stat „Zarea", păstrîndu-li-se aceeaşi destinaţie. Cînd intrăm în aceste pivniţe, sîntem izbiţi
de faptul că nu putem zări zidurile lor, deoarece pereţii interiori sînt acum îmbrăcaţi cu un
subţire covor negru-cenuşiu, format de o ciupercă care s-a înmulţit aci, acoperind suprafeţele,
avînd aspectul unui muşchiu, şi avînd darul de a absorbi bioxidul de carbon degajat din
fermentarea continuă a vinurilor. Pentru a putea studia modul de construcţie al acestui
complex, arheologii au trebuit să răzuie în anumite locuri şi pe oarecare întindere această
îmbrăcăminte vegetală, înlăturînd-o de pe pereţi.
Pivniţele din acest loc, construite numai din cărămizi şi mortar, se compun (planul
de situaţie, fig. 31) dintr-o galerie subterană principală (notată cu nr. I), orientată aproxi-
mativ de la nord la sud, care are o lungime totală de 26 m, o lăţime maximă de 5,32 m şi o
înălţime variind între 5,20-5, 70 m după poziţia locului în pantă. Galeria este acoperită de o
boltă semicilindrică susţinută prin trei arcade înalte, în formă de semicerc. Galeria I face
apoi un cot şi este prelungită spre sud-est printr-o altă galerie (nr. II), lungă de 20,70 m şi
lată de la 3,90-4,35 m. Pivniţa mai cuprinde o galerie subterană (notată cu nr. IV), acum
mai scurtă (numai 13,40 m), care probabil că a avut iniţial aceiaşi lungime ca şi galeria
principală. Galeria nr. IV, care are o lăţime de 4,55 111 şi o înălţime de 3,50 m, este paralelă
cu galeria principală, ambele fiind orientate de la nord la sud-sud-vest. Aceste două galerii
sînt întretăiate de o altă galerie (nr. III), transversală, avînd direcţia est-vest, lată de 4,43 111,
înaltă de 3,57 m (fig. 31). La punctele de întretăiere ale acestei galerii cu subteranele nr. II şi
IV, pivniţele au cite o cupolă imperfect hemisferică, susţinută pe patru arcade în semicerc,
cit şi pe pandantivi (fig. 32). Fiecare cupolă este situată la o înălţime destul de mare (circa
fi m şi 9 111) deasupra pardoselei şi este prelungită cu o răsuflătoare, compusă dintr-o parte
zidită mai veche şi dintr-una mai nouă, avînd ca scop de a asigura primenirea aerului (fig.
31) din această pivniţă, care în trecut a fost probabil folosită ca închisoare. Alte răsuflători
mai înguste pot fi observate pe partea de sus a bolţii galeriei principale, dar sînt acum
acoperite de muşchiul cenuşiu.
Galeria principală comunică spre vest cu o mică cameră rotundă (diametrul 4,63 m),
acoperită cu o cupolă înzestrată de asemenea cu o răsuflătoare (fig. 31). La vest de galeria
principală menţionată, mai exista în trecut, după informaţiile culese, încă o altă galerie
subterană paralelă, boltită în acelaşi mod, care a fost dărîmată de către fosta întreprindere
120 Gh. Cantea
Mott şi înlocuită, printr-o pivniţă construită cu materiale recente, după 1924. Galeria clă
rîmat~ este legată cu cea principal ă printr-o galerie transversală scurtă, care n-i s-a păstrat
numai pe o lungime ele circa 4 m, avîncl o l ăţime mai mică (fig. 3 1, notată cu nr. V). Tot la
vest ele galeria principală şi în continuarea galeriei transversale nr. III, exi stă o mare sal ă
rotundă, construită în cursul veacului XIX clin cărămizi groase.
A B
ur--------,...,r I
'=-1--," J „ h,
P lan de s itu aţie şi secţitme a galeri ilor subterane, săpate în veacul XVIII în povîrnişul de nord-
Fig. ,îl . -
Yest al Dealului Spirei, existente şi acum în str . P u ţu cu Apă R ece nr. 53-57. Secţ iun ea prin galeriile nr. I.
II, III arată o răsuflătoar e ame n ajată deasupra cupolei pînă la suprafaţa povîrnişului.
Acest mare complex de galerii datează clin a doua jum ătate a veacului XVIII şi ocupă
acum o s uprafaţă general ă ele circa 310 m 2 • Pivniţele a u fost desigur construite simultan
cu palatul domnesc de pe Dealul Spirei sau puţină vreme mai tîrziu. În jurul lor, au fost
adăugate, în veacurile XIX şi XX, alte săli subterane, zidite clin cărămi zi , care se deosebesc
prin marea lor grosime (0, 06 - 0,065 111).
Ţinînd seama ele planul pe care-l au şi ele modul ele construcţie arătat, pivniţele din str.
Puţul cu Apă Rece nr. i}3-57 trebuie probabil considerate ca o lucrare a meşte rilor braşoveni,
aduşi de Alexandru Vodă Ipsilanti pentru construirea noului p alat domnesc. Ele au fost
lucrate cu pricepere şi în bune condiţii , încît au putut d ăinui pînă acum , cînd sînt încă utili-
zate.
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi împreJ°urimi 121
Cercetările arheologice efectuate ÎJ1 curtea Bisericii Albe din Postăniri. În apropierea
povîrnişului de est al Dealului Spirei, pe un grind aflat într-o zonă mlăştinoasă, a fost con-
struită în trecut mănăstirea Biserica Albă, avînd hramul Sf. Niculae (v. la p. 8, planul
general, zona Mihai Vodă, punct 27).
În apropierea bisericii era o baltă alimentată prin izvoare curgînd de pe Dealul Spirei,
numită în veacul XVIII „ balta de la Postă vari", . în care locuitorii din împrejurimi îşi
spălau aici borangicurile şi postavurile. Vechimea acestei biserici nu era pînă acum cunoscută,
deoarece arhiva ei s-a pierdut. Mănăstirea este pomenită doar în două documente din
veacul XVIII : prim ul e un act din 16 martie 17 41
dat de Constantin Mavrocordat, prin care numeşte
această mănăstire ca fiind un vechi metoh al mă-
năstirii Mihai V odă, lăsat multă vreme în părăsire
de călugării acesteia; domnul obligă pe aceşti
călugări să se octlpe mai îndeaproape de acest
lăcaş şi să locuiască chiar aci în timpul cînd dom~
nia îşi avea reşedinţa la mănăstirea Mihai Vodă
(Arh. Stat. Buc., Măn . Mihai Vodă, III/6); al
doilea document este un ordin din 27 februarie
1787 al lui Niculae Mavrogheni Vodă prin care
domnul a dispus instalarea de sobe în diferite
biserici din Bucureşti, printre care şi la biserica
Albă , atribuindu-i chiar doi scutelnici, aleşi dintre
pămînteni, liberaţi de dări către visterie şi însăr
cinaţi să întreţină sobele şi să aducă lemne pentru
încălzitul lor (V. A. Urechia, Ist. Romînilor, III,
p. 47, nota 1).
După o legendă transmisă ulterior prin iz-
voare scrise (Radu Popescu, D. Fotino · etc.), Fig. 32. - Cupola, de formă puţin elipsoidal ă, situată
la întretăierea galeriilor subterane nr. II şi III din
şi reprodusă apoi de mai mulţi autori din veacul str. Puţu cu Apă Rece nr. 53.
XIX, aceasta ar fi biserica în care Mihai
Viteazul, arestat, osîndit la moarte de către domnul Alexandru cel Rău (august 1592 - sep-
t embrie 1593) , însoţit de un călău, a intrat şi a făgăduit să întemeieze un alt lăcaş religios,
dacă va fi salvat. Cercetările istorice au dovedit însă lipsa de temei a acestei legende, deoarece
Mihai Viteazul nu a fost prins de Alexandru cel Rău, ci a fugit la timp de la moşiile sale
în Ardeal. A vînd în vedere sărăcia informaţiilor păstrate în izvoarele scrise referitoare la
această mănăstire , o cunoaştere mai precisă a trecutului ei se putea obţine numai prin
cercetări arheologice.
Săpăturile au început în curtea Bisericii Albe în vara anului 1954 şi au fost continuate
în toamna anului 19n6, deschizîndu-se aci în total cinci şanţuri, care au secţionat porţiuni
din vechiul cimitir, format în trecut în jurul acestui lăcaş. Săpăturile au întîlnit numeroase
morminte, situate la adîncimi diferite şi au găsit în ele schelete umane, întregi sau deranjate,
urme din l em năria coşciugelor, fragmente de veşminte, nasturi, agrafe şi copci din metal,
inele din bronz şi argint, o cruciuliţă din argint, monede şi fragmente ceramice romîneşti
din veacurile XVII - XIX. Dintre monedele descoperite în aceste morminte merită să fie
menţionate : un dinar ungar, din argint, găsit fragmentat, bătut sub împăratul Rudolf II
(1576 - 1612), care este cea mai veche monedă descoperită în acest loc, apoi aspri sau parale
turc eşti din argint, datînc( din veacurile XVII - ~IX şi monede austriece din bronz (kreuzer},
122 Gh . Cantea
emise în veacurile XVIII şi XIX. Monedele găsite dovedesc existenţ a acestui cimitir încă
de la sfîrşitul veacului XVI şi folosirea lui pînă la a doua jum ătate din veacul XIX.
în două din şanţurile săpate în această curte s-a găsit cite un contrafort, zidit din cără
mizi şi mortar. Contrafortul cel mai bine păstrat, alcătuit dintr-o bază dreptunghiulară
cu dimensiunile 1,56 m x 0,80 m şi dintr-un trunchi de piramidă suprapus, are o înălţim e
totală conse rvată de 1,20 m (fig. 33). Biserica a aYut în trecut contraforturi numai pe latura
ei de nord, adică pe cea mai apropi ată de zona mlăştinoasă situată la poalele Dealului Spirei.
După modul lor de zidire şi materialele folosite, contraforturile au fost ridicate probabil
L„ t, ,j"' î r la sfîrşitul veacului XVII sau începu-
5CA AA tul veacului XVIII şi au an1t ca scop
de a consolida zidurile construite pe
1 PI A.N . un t eren expus infiltraţiilor de apă .
Într-un alt şanţ deschis în curtea
Bisericii Albe au fost descoperite te-
m eliile a două biserici anterioare celei
actu ale. Prin examinare a modului lor
de construcţie, prin monedele desco-
perite aici şi în baza observaţiilor făcute
r------ ---------------r ---------r-r asupra straturilor de pămînt s-au putut
,_ st abili trei faze în istoria Bisericii Albe
' din Postăv ari, şi an ume :
=== a) In veacul XVI a existat o prima
CONt R AF" OR T 0
F"I NEL C sec
SAU :•NC biserică, din care au răm as fracţiuni
A.l
XVI I/
de construcţie, ulterior folosite cu

ocazia construirii bisericii următoare
(fig. 34) ; perioada existenţei primei
': 't biserici constituie faza I a Bisericii
Albe. În jurul primei biserici a luat
fiinţă cimitirul, în care au fost des-
coperite cele m ai vechi morminte.
b) L a o d ată, pe care o fixăm la
începutul veacului XVIII (aproxima-
tiv sub domnia lui Constantin Brînco-
PROF IL
veanu), prima biseric ă fiind dărîmată,
a fost construită pe temelia ei a doua
F ig . .J.~ . - Contrafort a lip it zidului d e nord a l B isericii Albe ; bis eric ă, cu m at eriale şi clupă modul
cl nlc>ază d e la sfîrş itul ,·e acului X\"II sau încep u tu l Yeacului
X\"TII .
ele zidire din acea v reme, încît această
perioadă constituie faza a II-a a Bi-
sericii Albe. În zidurile bisericii a doua au fost introduse şi utilizate fracţiuni căz ute din
clăd ire a primei biserici (fig. 3"1) . Este probabil că t ot atunci a a n1t lo c chiar în chinarea m ă-
11ăstirii Bisericii Albe ca metoh subordon at m ănăstirii Mihai Vodă. În cimitirul dimprejurul
bisericii au continuat înmormîntările din care au fost găsite morminte însoţite ele inventar
funerar şi de monede din veacul XVIII şi începutul veacului XIX.
c) Situaţi a arătată a dăinuit pînă în 18fî6- 18i57, cînd a doua biseric ă a fost dărîmată şi,
folosindu-se o parte din vechile t emelii, a fost construită biserica actuală, menţion ată în
pisania păstrată pînă acum şi care reprezenta faza a III- a a Bisericii Albe. În jurul ei, înmor-
mîntăril e au continuat pînă în 1879, cînd ş-a interzi s înmormîntarea în curtea bisericilor.
Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi 1mprejnrim1: 123
Prin aceste săpături a putut fi deci lămurit trecutul Bisericii Albe-Postăvari. Cercetările
arheologice au atestat întemeierea acest ei biserici încă din veacul XYI şi au putut preciza
trei faze în eYoluţia ei, ceea ce constituie un rezultat nou şi interesant pentru istoria acestei
părţi a oraşului Bucureşti.
Cercetările :ll'heologice clin jurul bisericii Sî. Apostoli . La răsărit de Dealul Spirei şi de
dealul Mihai Vodă, pe un loc ferit de inund aţiile Dîmboviţei şi apropiat de malul ei drept,
a fost înfiinţată, după cum ne arată pisania păstrată pînă acum, mai întîi o biserică din lemn,
care e cea mai veche şi care în documente este numită mănăstirea Tîrno,·ei. Data întemeierii
ei nu ne este c unoscută cu precizie,
însă cele mai vechi mărturii indic ă 0~ ''" ,.i 2"'
existenţa ei în noiembrie 1622, încît ScARA
e probabil că a fost înfiinţată la în-

ceputul veacului XVII, poate chiar la
sfîrşitul veacului XVI.
Pisania amintită ne. încunoştiin
ţează că sub Matei Basarab această 50CLUl 61S[RICII NOt
mănăstire a fost reconstruită din zid

şi că ulterior Ştefan Vodă Cantacuzino
TR OTUARUL
i-a făcut, în 1715, reparaţii şi i-a adău
gat o clopotniţă. Fie încă de la început,
fie după reclădirea ei sub Matei Basa-
rab , această mănăstire a devenit o
unitate religioasă autonomă faţă de
Mitropolia Ungro-Vlahiei, dobîndind
statutul de autonomie (stavropighie),
care ulterior i-a fost confirmat prin
actul acordat în 1677 de Dionisie,
patriarh de Constantinopol.
Această mănăstire, numită chiar '
pînă în a doua jumătate a veacului •' l'
~
XVII mănăstirea Tîrnovei, a primit ul- ' ":,,,-.~..,_:.....,,,__~,,,.
I
terior numele de mănăstirea Arhiman- Fig. 34. - Elevaţie şi profil arătînd o porţiune din zidul dinspre
al Bisericii Albe. dezve lit în 1956 în şanţu l II. Temelia şi
oritului şi mai tîrziu acela de mănăstirea sud fracţiunile de construcţie iuclicate cu tuş neg ru aparţin primei
Sf. Apostoli, după hramul apostolilor bi~erici din veacu l X\'J.
Petru şi Pa,·el. Mănăstirea era înzes-
trată cu chilii, care sînt figurate în planul locotenentului austriac F. Ernst (pl. XCII). În aceste
chilii, care ocupau o mare parte din curtea mănăstirii pînă la malul drept al Dîmboviţei,
a fost instalat, după secularizarea averii ei în 1863, liceul Matei Basarab, care a funcţionat
aci multă neme. Ulterior vechile chilii, construite din zid ărie sub domnia lui Matei Basarab
şi reparate sub aceea a lui Ştefan Cantacuzino, au fost dărîmate, iar întinsa curte a mănăstirii
a fost tăiată de străzi sau ocupată de clădiri recente. În acest mod s-a pierdut amintirea
construcţiilor mai Yechi, care înconjurau biserica, încît a fost nevoie ele cercetări arhelogice
pentru a preciza locul lor.
Aceste ce rcetări, începute în toamna anului 19i5G, au fost efectuate atît pe suprafaţa
relativ redusă, pe care o mai stăpîneşte biserica Sf. Apostoli şi îi serveşte ele curte, cît şi în
curţile imobilelor din str. Vînători nr. 4 şi Sf. Apostoli nr. 36 (v. la p. 8, plan general, zonn
Mihai Vodă punct ~8).
124 Gh. Cantea
În curtea acestor imobile, cercetările arheologice au descoperit o construcţie care poate

fi văzută prin Str. Vînători nr. 4, alcătuită dintr-o mare sală, împărţită în două încăperi
printr-o arcadă transversală (notată nr. 1), foarte lată (1,50 m), şi cu deschidere mare (rî,33 m,
fig. 3rî). Săpăturile efectuate au constatat, că nivelul vechi a fost, în această sală, cu
0,90 m mai coborît decit acel actual, creat prin aducerea mai multor straturi de pămînt şi de
dărîmături. Fiecare din cele două părţi ale sălii este acoperită printr-o cupolă joasă, care se
sprijină pe ziduri şi pe arcade longitudinale (nr. 2 şi 3). Ungă sala menţionată, a existat în
trecut alta (notată cu nr. ~). acum dispărută, care a fost de asemenea împărţită în două alte
încăperi, boltite în acelaşi mod şi separate printr-o arcadă transversală asemănătoare celei-
lalte. Cele două săli arătate erau în trecut despărţite printr-un pilastru gros, pe care se spri-
jineau cele două arcade longitudinale şi pe care se rezemau şi cele două arcade transversale
(fig. 35). Această construcţie, din care s-a păstrat în curtea din str. Sf. Apostoli nr. 36 un zid
mai înalt, formînd latura ei dinspre nord-est, a făcut în trecut parte din chiliile mănăstirii
Tîrnovei, refăcută din zid sub Matei Basarab. Aceasta arată că, de fapt, curtea mănăstirii se
întindea la vest dincolo de actuala stradă Sf. Apostoli. Încăperile, descoperite în curtea imobi-
lelor din str. Vînători nr. 4 şi sf. Apostoli nr. 36, au putut sluji ca sală de mîncare (trapeza)
a călugărilor mănăstirii Tîrnovei.
Urmele vechilor chilii au fost căutate şi în curtea, destul de mică acum, a bisericii Sf.
Apostoli. Cercetările din 19;36, în partea de răsărit a acestei curţi, în spatele actualei case
parohiale, au scos la lumină o fracţiune din aripa de est a chiliilor şi anume o mare sală
pardosită cu cărămizi, cit şi alte ziduri şi pavaje (fig. 36, 2), situate la parterul unei clădiri
mai mari, care urmează a fi dezvelită prin lucrările viitoare. În aceeaşi construcţie se află
şi o pin1iţă, din care s-a găsit o parte, acoperită cu o frumoasă boltă semicilindrică (fig. 36, 1).
Pivniţa, care are dimensiuni mari, avea intrarea dinspre nord, precum ne-o arată locaşurile
destinate pentru cele două tocuri ale unei uşi amenajate pe această latură (fig. 36, 3).
Această construcţie a fost zidită din cărămizi subţiri, unite printr-un mortar gros şi
rezistent; modul ei de zidire şi materialele întrebuinţate ne îngăduie să o datăm din veacul
XVII. Cercetările viitoare ne vor da desigur informaţii mai complete, dar săpăturile execu-
tate pînă acum arată că aceste construcţii au făcut parte din aripa de est a chiliilor mănăstirii
Sf. Apostoli refăcută din zid sub Matei Basarab. Se pare că întregul spaţiu, care se întinde
la est de casa parohială a bisericii Sf. Apostoli şi cuprinde chiar terenul imobilului vecin, aflat
la întretăierea străzilor Căpitan Feraru şi Vînători cu str. Azilul de Noapte, a fost ocupat în
trecut de chiliile acestor mănăstiri. Chiliile se aflau chiar pe malul drept al Dîmboviţei, care
în trecut făcea aci un cot, curgînd prin str. Azilul de Noapte şi ocolind mănăstirea Sf. Spiridon-
Vechi, ce rămînea pe malul stîng, se îndrepta apoi prin str. Poienaru-Bordea şi Danielopol,
pînă ce atingea din nou albia normală, sitm,tă mai aproape de traseul str. 30 Decembrie.
Cercetările arheologice viitoare au misiunea de a cunoaşte în întregime acest complex de clădiri,
care a făcut parte din vechile chilii ale acestei mănăstiri, de a lămuri întinderea şi modul
lor de construcţie şi de a determina, pe cit va fi cu putinţă, pe baza monedelor, ceramicei,
construcţiilor şi observaţiilor privind straturile de pămînt, fazele necunoscute pînă acum
ale evoluţiei acestei mănăstiri. Astfel, aceste cercetări ne vor ajută să cunoaştem mai bine
trecutul zonei cuprinse pe malul drept al Dîmboviţei între cele două poduri peste acest rîu:
Cilibiul şi Mihai Vodă.
•
În cursul săpăturilor executate în cele cinci locuri arătate, a mai fost găsită o numeroasă
şi variată ceramică romînească din epoca feudală, care cuprinde atît olărie, cit şi plăci ornamen-
tale din lut ars. Olăria, care poate fi împărţită în două categorii, olăria utilitară, folosită
., 3
m
l I OUL 1
a b
·,
II
Ii'j ~ANŢL' L 11:
'
I
------ ,,,,
: 1'
!I
iI
/
:.,
I
.I
I,
!I
___LL '_J
I
.
.
,
II
11 ARCUL 1
11
11
11
II
11
II
z,ou L 4 --- --- JI 2 I Cvl 3
II PILASTRUL
11 A RC UL 3 OE llOARIE. ARCUL 2
_ _ _ _ _JL _ _ _ _ _ _
-- -------------- -- - ----~----------~
ZIDU L 2
ZIDURI NOI
1-'ig. ;{;, - !'lanul sălii yechi construite în Yeacnl X\"IJ în str. \"înători nr. -1, care a făcut parte din chiliile mănăstirii Sf. Aposto li şi a fost. probabil. folosit,, rlc
călugăr i ca sa l ă de rnîncarc.
126 Gh. Cantea
mai ales pentru nevoi casnice şi olăria decorativă, destinată a împodobi pereţii unui spaţiu
locuit, a putut fi urmărită, prin săpăturile efectuate în sectorul Mihai Vodă, din veacul XVI
pînă acum. Din veacul XV s-au găsit numai cele două fragmente de vase a•mintite (fig. 23).
Din veacurile XVI - XVII au fost descoperite în săpături numeroase fragmente de vase sau
chiar Yase întregi de diferite forme şi mărimi, precum : oale, căni, ulcioare, .castroane, vase
mari pentru oţet etc. (pl. XCIX, 1 - 2).
Multe din aceste vase au avut o ornamentaţie compusă din linii paralele şi orizontale
combinate cu linii în val, paralele şi cu dungi oblice trase cu o humă albă (pl. C). Din aceeaşi
SANTI ERlJL BISERICA SFINTII APOSTOLI (1956)
,1 ........... lft:l >'I'!' :::sYJltn, .~,

,I'
,ec;TIUNEA A-tl
oKTAUU
..
,,I •,
~TUL '11111
a.
·" ""t,,
I , , .,
I, .
f· ,:·
•~ 1, ,
I•
2
I; l
SISCTJUHl!o\ l ' F
IJ.NTUL vu,
F ig . JG. - Fig. 1, bolta şi arcada semicilindrid a pivniţei, construite din cărămizi şi situate sub aripa de est
a chiliilor mănăstirii Sf. Apostoli, datiud din Yeacul XVII; fig. 2, secţiune transversală înfăţişîud ziduri şi un
pavaj din cărămizi aparţinÎ11d aceloraşi chilii; fig. 3, detaliu înfăţişîud arcada menţionată şi l ocaş u l u nui toc de
uşă , care închidea spre nord aceeaşi pivniţă.
vreme, s-au mai descoperit fragmente de străchini şi de castroane (pl. CI), ornamentate în
interior după tehnica specială numită sgrafiţo, împnunut ată clin tehnica bizantină,
adică prin incizarea pe pasta crudă a vasului, după modelare, a unor motive compuse din
diferite linii şi apoi prin folosirea de culori diferite şi a smal ţul ui . Unele străchini sau castroane
au fost ornamentate în interior cu linii în spirală combinate cu linii paralele, cu linii în val
şi cu puncte, toate trase clin humă albă şi apoi, după ardere, acoperite cu diverse culori şi
cu smalţ (pl. CI, 3).
Cercetări arheologice pe dealttl Mihai Vodă şi împrejurimt'. 12Î
Olăria romînească din orînduirea feudală a avut, în primele \'eacuri, un număr redus
de forme şi de ornamente, situaţie care a început să se schimbe în a doua jumătate a veacului
XVII şi care s-a modificat complet în cursul veacului XVIII. În această ultimă perioadă,
ceramica romînească, părăsind unele forme şi ornamente vechi, a creat sau a primit forme
şi motive decorative noi, care au fost constatate în săpăturile din anii 1933-1953 şi din
care unele aparţin tradiţiei băştinaşe, iar altele au fost introduse prin legăturile comerciale
mai intense întreţinute atunci de Ţara Romînească pe de o parte cu Transilvania sau cu
Austria, iar pe de altă parte cu imperiul otoman.
Pe lîngă olărie s-au găsit, numai pe dealul Mihai Vodă, plăci ornamentale din lut ars,
din care cea mai mare parte au fost utilizate în veacurile XVI- XVII sub forma de cahle
de sobe, decorate şi smălţuite (pl. LXXXIV-LXXXIX), iar altele pentru a împodobi
pereţii interiori ai chiliilor mănăstirii Mihai Vodă. Pe acest deal a fost descoperit şi un orna-
ment smălţuit avînd forma unei ciupercuţe, ornamentat cu o floare, care a împodobit
una din faţadele bisericii Mihai Vodă (pl. XCIX, 3).
În cele cinci puncte arătate mai înainte, săpăturile au mai scos la lumină numeroase
sfeşnice şi lulele din lut ars, avînd diferite tipuri şi ornamente (pl. CII, 1-J), apoi mari
cantităţi de vase confecţionate din faianţă, decorate cu diverse desenuri în culori albastre
negre, castanii şi cenuşii.
Acestea sînt obiecte venite din străinătate, îndeosebi din Anglia, şi introduse pe cale de
import în Ţara Romînească în cursul veacului XIX. Unele înfăţişează chiar mănăstiri din
Romînia (pl. CIII, ] ) ; altele au o decoraţie orientală, deşi poartă marca de fabricaţie engleză
(pl. CIII, 2). Toate aceste faianţe au fost confecţionate în Anglia, după modele luate din
ţara noastră şi din alte ţări din peninsula balcanică şi din Orientul apropiat şi au fost apoi
exportate tot în aceste ţări, unde erau preţuite şi căutate de către amatorii bogaţi. Aceste
faianţe învederează pătrunderea mărfurilor industriilor capitaliste în imperiul otoman şi
în ţările dependente de acesta în cursul veacului XIX.
Monumentele vechi din aceste locuri au inspirat şi creaţii artistice. În cursul veacului
XIX, numeroşi artişti, în căutarea de aspecte pitoreşti, au evocat pe pînzele sau pe foile
lor povîrnişurile şi monumentele vechi de pe dealurile Spirei şi Mihai Vodă. Curtea Arsă,
în care se ascundau vagabonzii şi tîlharii, faimoşii „crai de Curtea Arsă", şi mănăstirea Mihai
Vodă cu chiliile, cu clopotniţa şi cu turla bisericii ei, au fost desenate sau pictate în numeroase
opere de artă. Litografii făcute de J. Rauch, după un desen al lui R. Bielitz, la Viena, la
începutul veacului XIX, de G. Wonnenberg în 18tî7, de Eugene Ciceri în 1841, după un desen
al lui Michel Bouquet, apoi o gravură pe oţel colorat (pl. CIV) şi o cromo-litografie, create
la mijlocul veacului XIX după alte desene ale lui Bouquet; o schiţă inedită, desenată de
Carol Pop de Szathmary, ne înfăţişează în frumoase privelişti Curtea Arsă şi mănăstirea
Mihai Vodă ; în sfîrşit, un alt desen al lui C. Danielis şi o litografie creată de C. Isler au
reprezentat, pe lîngă monumentele de pe Dealul Spirei, lupta eroică dată la 1;3 septembrie
1848 pe acest deal de către pompierii bucureşteni contra oştirii otomane a lui Kerim paşa.
Încă ş.i astăzi, artişti şi iubitori de artă vin să se inspire şi să evoce în desen:, în pictură
sau în gravură aceste dealuri şi monumentele lor, care sub colbul veacurilor împlinite ascund
istoria vie a Bucureştilor vechi.
APXEO.JIOrH:qEcKME PACKOIIKH B CEKTOPE ,Il;PEBHEro
MOHACTLIPH MHXAM BO,ll,8
(KPATKOE CO,ll,EP2KAHl1E)
CornaCHO nJiaHy apxeoJIOrH4eCKHX HCC.'le- HeH pa3JJH4Hb!MH pa6oTaMH Ha npOTH)KeHl111

JJ.OBaHHH, cocTaBJieHHOMY AKa.n.eMHett HayK XIX H XX B. B pe3yJibTaTe KOTOphIX XOJIM
PHP B Teqe,me 1953-1956 rr. 6bIJIH npo- TIOJIY411JI HbJHellIH11H, COBeprneHHO OTJIH4Hblll
H3Be,IJ.eHbI pacKOTIKH B TIHTH nyHKTaX r0ro- OT npollIJJOro BH,ll.. HccJie,!I.OBaHl1HMl1 6hIJIO
3ana,IJ.HOH 4aCTH Byxapecrn, a HMeHHO: Ha ycTaHOBJieHHO, l(TO Ha IDro-3ana,nHOM CKJIO-
xoJIMe, r.n.e Tenepb pacnoJJO)KeH rocy.n.apcT- He XOJIMa cyrn.ecTBOBaJia 6oJiblliaH HH3Mell-
BeHHbIH ApxHB, 11 Ha neperneii:Ke coe.n.HHH- HOCTb, 3a KOTopoii CJie,IJ.OBaJJ OBpar, HanoJI-
rorn.e:i:i 3TOT XOJIM C BO3BbJllieHHOCTbID ,llHJIYJI HHBllIHlkH BO,ilOH 113 ,ll,bIM60B11Ubl 11 113 11C-
Cn11peii, 3aTeM Ha xoJJMax ropraH H Cm-1pea, TO4HHKOB, HaXO)I.HBllil1XCH Ha coce,Ll;Hl1X
a TaK*e B orpa.n.ax 6yxapecTCKHX uepKBett: CKJIOHax.
6eJioii: uepKBH H uepKB11 CEHTbIX AnocrnJioB. B crnp11Hy xoJIM MHxaii: Bo,n3, TaK)Ke KaK
B BH,IJ.y TOro l(TQ pe3yJibTaTbl paCKOTIOK 11 coce.n.HHe, 6hIJI noKpbIT JiecoM. ApxeoJiorn-
HMeIDT BeCbMa Ba)KHOe 3Ha4eHHe, Mbl yno- 4ecK11e HCC.'Ie,IJ.oBaHHH 06Hapy:>K11J111 Ha
MHHeM o Ka)K,ll.OM HCCJie)I;OBaHHOM nyHKTe OT- 3TOM XOJIMe CJIC,ll.bl MHOf04HCJieHHbIX KYJih-
,ll.eJibHO, npHJIO>KHB K HallIHM onHCaHHHM TYP, Ha4HHaH C OT,IJ.aJieHHblX )l.O11CTOp114eCKl1X
,li.Ba 06rn.11x nJiaHa, c yKa3aHHeM MecT, r.n.e BpeMeH, a 11MeHHO:
6bIJl11 npOH3Be,IJ.eHbl pacKOIIKH ( CM. crp. 8 H I) LI.Ba npe.n.Mern: 3aocTpeHHbIH ocKoJioK
p11c. 21) a TaK)Ke pH,ll. HJIJIIDCTpau11ii. KpeMHH (pHC. 1) 11 KpeMHeBhIH CKpe6oK,
I/ Ha XOJIMe, r.n.e Tenepb HaXO,ll.HTCH rocy- OTHOC5JW.11eCH K 3noxe OT611TOro KaMHH (na-
JJ,apcrneHHblH ApxHB, B npornJIOM HOCHBllieM JieOJIHTY), HO KOTOpbIM TIOJib3OBaJil1Cb 11 B
Ha3BaHHe xoJJM MoHaCTbipH MHxa11 Bo,n3, 3noxy llIJll1qJOB8HHOro KaMHH ( HeOJIHTa);

B pe3yJibTaTe pacKOIIOK I 953-1955 rr. CTa- O,ll.HaKO npHCYTCTDl1e 3THX npe.n.MeTOB eme
JIO BO3MO)l{Hb!M YCTaHOBl1Tb npe)KHHH Bl1,ll. He ,ll.OKa3bIBaIDT cyrn.eCTBOBaHHH 3,IJ.eCb qe-
3Toro xoJIMa, TaKHM KaKHM OH 6bIJI .n.o XVI clOBe4eCKl1X noceJieHHH B Te OT,IJ.aJieHHhie
B., KOTOpb!H IIO3)Ke 6hIJI COBeprneHHO H3Me- BpeMeHa.
130 l'. h'.aHTff
2) O6JIOMKH cocy.uoa, H3roTOBJieHHblX H3 rn:e rOHl!apHble 113,UeJIHH TOro apeMeHH

t1epttoii nacThI, co,uep)Kameii a ceoe MHK1rny (rn6JI. LXXIII, 4, 5, pttc. 22).
H necoK, qŢO .U.0Ka3b!BaeT HaJIHqHe 3,LleCb 3TH OTKpbITHSI CBH)l.eTeJibCTBYIOT O TOM,
apeMeHttoro qeJioaeqecKoro noceJieH~H H 'IT0 Ha xoJIMe Mttxaii 80.11.a cyL1.1.ecn;oaaJJH
paHHeHeOJIHTH'4>ecKyJO 3noxy. noceJieHHH .11.epeBeHCKOro THna, )I.O B03HHK-
3) MttoroqHcJieHHhle 06.r10MKH cocy,n:013 H HOBeHHH rc,po.11.Ka a 3aTeM ropo,11.a 6yxa-
300Mopcjmy10 CTaTY3TKY, H306pa)Ka101u:110 pecTa.
noBH,ll.HMOMy 0B1..1.Y (pHC. 4)' lJTO yKa3h!BaeT 7) He 6hIJIO ooHapy)KeHo HHKaKHX cJie.11.oa
Ha cymecTB0BaHHe 3,ll.eCb CTOHHKH nac- XIV a. 11 ttaii.ueHo TOJibKO TPH cpparMettTa Ke-
TyllleCKHX nJieMeH, npHHa,ll.Jie)KaBIIIHX K KY~lb- paMHKH, H3roTOBJieHHOH Ha roHtJapHOM Kpy-
Type pattttero nepHo,na 6poH3oaoro aeKa, re XV a. (p11c. 23 a-a).
Ha3bIBaeMoH, KVJlbTypa f JIHHa II I. 8) Ha B0CTOl!HOM CKJIOHe 3TOrO XOJIMa
4) MttoroqHc.TJeHble HaXO.U.KH: cpparMeHTbl 0bIJia o6ttapY*eHa nel!b, OTH0CHll.J.aHCH I{
rott•rnpHbIX H3.UeJIHH pyqHott HJIH npH noMo- nepaoii: noJIOBHHe XVI aeKa, l!TO no,uTBep)K-
ll.l.H roHtJapHoro Kpyra Bb!paoOTKH, pb!0OJIOB- ,uaeTrn ttaii,ue1rnoii: TaM JIHTOBCKOH MOHeTOH,
Hble rpy3HJia H npHCJIHl.l.bl, HHCTpyMeHTbl .UJifl OTl!eKaHeHHOH a 1511 r. npH n0JibCKOM KO-
JIOll.l.eHHH ropllIKOB, qepenKH ,l_eJIOCKHX po.TJe C11rn3Mylf,11.e I (1501-1548) (rn6JI.
lJaUI, HBJIH!Oll.J.HXCH nonpa)KaHHeM rpel!eCKHM LXXIV, pHc. 1, a-B); KO BTOpofi no.1oa11He
cocy,lI.aM, OCTaTKH HeCKOJlbKO yrnyoJieHHblX Toro )Ke BeKa OTHOCHTCH HMa .UJifl xpatteHHH
D 3eMJIJO )KHJ!Hll.J., nocTpoeHHblX 113 KOJibeB, 3eptta, ,naBHOCTb KOTOpOH no,UTBep)KJI.aeTCH
nJieTeHoro XBOpOCTa 11JIH TpOCTHl1Ka 11 no- OŢlJeKaHeHHOH a 1574 r. npw repMaHCK0M HM-
Kpb!Tb!X BeTBHMH HJIH )Ke KaMblllleM, 11 Ha- neparnpe MaKCHMHJ111atte II MOHeTOH ('11a6JI.
KOHel.l. Kpyrnble f!Mbl .UJIH xpaHeHHfl 3epHa, LXXIV, p11c. 3, a-a).
noKa3uIBaJOT HaJil1l!He reTCKOro noceJieHl1H, 9) CaMhIH ,11.peBHHH M0HaCTb!pb a cepe,11.H-
cymecTaoaaa1IIero 3,necb co II-ro aeKa ,n. H. He XVI B. Ha cKJioHe 3Toro xo.r1Ma 0bl.TI B03•
3. H ,li.O cepe,ll.11Hbl I-ro B. H. 3. .J.BHrHYT, cTapaHHHMH oosipbrnH Kan.r1H H
6b!Jia ,TaIOKe o6Hapy)KeHo coopy)Ke1rne ee cynpyra - nocTe.TIHHKa f11opMbI, KOTOpb!tt
H3 rJil1HbI 11, nocpe,u11He KOToporo Haxo- 6oraTo ero o.uapHJI. ÎOl!HOe MeCTOHaxo>K-
.UHJICH ol.Iar 113 ocoooii rJIHHbl li ,lI.eHHe 3TOro MOHaCTblpH 0bl.TIO HeH3BeCTHO
yKpaUieHHbIH no KpaHM )KeJiooKaMH H Kpy)K- li.O 1953 r., Kor,ua B CBH311 C npOH3Be,UeHHblMH
KaMH (pHc. 1O), KoTOpblH no HaUieMy MHe- Ha 3TOM XO.TIMe apxeo.r1orHl!eCKl1MH pacKOil-
HHJO, HMeJI p11TyaJibHOe 3Hal!eHHe a npen- KaMH, pyKoao;uneJIH pacKonoK anepable
CTaBJIHeT CO0OH ,ll.OBOJlbHO pe,u1<0e OTKpblTl1e. coo611.J.HJIH 1..1.eHHbie, c 11CTOp11l!eCKOH TOl!KH
5) l..JTo KacaeTcH .uocpeo,uaJibHoro nep110- 3peHHH, .uaHHbie; OHH 3aKJIJOl!a.rIHCb B CTa·
.ua, BO apeMH apxeoJIOrHl!eCKl1X paCKOnOK Ha pHHHOM rpel!eCKOM .UOKYMeHT.e, a HMeHHO B
TOM )Ke xoJIMe 0bIJIH Haii,ueHbI .rr.aa po.rr.a rpaMOTe KOHCTaHTHHOnO.rlbCKoro naTpHapxa
Kepa~!HKH, H3roTOBJieHHOH npH noMOll.J.H roH- HepeM11w II oT oKrnopH 1591 r., ony6m1Ko-
qapHoro Kpyra, ornocHmeiicH K IV aeKy aaH nepeao,n 3Toro 1..1.eHHoro .11.oKyMeHTa Ha
H. 3. (rnoJI. XXX, 1-6; 12-14), a TaK)Ke PYMblHCKHH H3blK. B rpaMoTe yKa3aHo Mec-
rJIHHHHble cocy.Ubl pa3Hb!X cpopM, yKpa1IIeH- ToHaxo)KJI.eHwe MOHaCTb!psi Kanm1, a HMeHHO
Hbie Hape311b!MH y3opaM11, OTHOCHll.J.H- Ha 6epery Jl,b1M6oaw1.1.hI, no.uaepraeMoMy
ecH K IX-XI BB. (TaoJI. XXXI, 13-17). nepHO,lJ.Hl!eCKHM HaB0,11.HeHHH;M, H TaM >Ke
6) 6bIJIH TaIOKe Haii,neHbl .uae neq11 .U.JIH roaopHTCH, l!TO C pa3pellleHHSI l1epeMHH II
O0)KHraHHH rJIHHHHb!X ropllIKOB XII-XIII Ha aepllIHHe 3TOro XO.rIMa 6bi.rl B03,lJ.BHrHYT
BB. C l!aCTHl!H0 coxpaHl1BIIIHMHCH CTeHKaMH, 6aHOM MHXaH.rIOM, anoc.rie)I.CTBHe MHXaH.rIOM
3aTeM rJIHHHHble aaJIHKH ,11.JIH onopbl ropUI- Xpa6pb!M, B TO apeMH 3aHHMaBUIHM BblCO-
KOB BO apeMH O0)KHraHl1H HX B nel!H H ,upy- KylO .UOJI)KHOCTb npH KHH3e MHxHH TyptrnryJI,
Apxeonornqec1me pac1<0mrn B cei<rope ApeBHero MoHaCTh1pH l\iHxall Bo.Qa 13i
- - - --·· - - - - - - - - = - - - - - - - - - - = - - · - = - - - - - - - - - = - - - - - - - - - -
M0HaCTbiph c xpaMoM Ca. HHKOJiaH. B .uo- HBJIHeTCH O,ll.HHM 113 3aMe4aTeJibHblX npOH3-
KyMeHre roaopHTCH 06 0CBHIUeHHl'I 3TOro ne,UCHHii MOHaCTbipCI<oii apx11reKrypb1 Py-
M0HaCTblpH B 1591 r. narp11apxoM Hepe- MbIHHH raro npeMeHH (ra6JI. LXXXVII
MHcii II, KOTOpLiii npruKJfJI 3)1,eCb HeKOTopoe 1-3).
speMSI, npe.11.ocraBHB MOHaCTbiplO crasponH- 6) TipH npOH3Be.n.eHHbIX B 1953-1954 rr.
rHaJibHbiii ycras. 3THM )l,OKa3bIBaercH COO· pacKonKax ua KJ1a.n.611rue, pacnoJIO}l{eHH0M
pylKeHHe M0HaCTblpH s 1589-1591 rr. MH- BoKpyr uepKBH Mttxaii Bo,n:3, 6hIJIH o6Hapy-
xaHJIOM Xpa6pb1M ew.e )1,0 Ha'laJIO KHHlKeHHSI
}l{eHbI pa3HbJe MOrHJlbl, Ha4HHan C I<OHUa
(ra6n. LXXV). XV 11 .n.o XIX BB. B M0rnJiax 61..,1J1 I1ai1-
Co ,!J.HH CBoero OCH0BaHHH 11 .li.O 1776 r. .n.eH norpe6aJibHbIH 111rneHraph, cepe6pHHbie
MoHaCllhIPh M11xaii Bo.n.3 Haxo.UHJICfl 3a qep- K0JibUa (ra6JI. LXXVIII, 1-3) H BCH-
roii ropo.ua Byxapecra, 1rnepx no TCLieHmo Koro po.n.a M0HeTbl, B0HCnpOii3Be,n:eHHbie
peKH ,UbIM60BHUa. Ha ra6JIHUe LXXIX H p11c. 2, 3, 13, o6bHC-

HeHHH K KOTOpblM .uaHbl Il nepe4He HJIJI-
Asrop ynoMHHaer o nocerueHHH 3Toro
IOCTpau11ii. oJiaro,UapH 3THM H8X0.UKaM HBH-
M0HaCTblpH BbI,ll.aIOU.IJIMHCH .JJH4HOCTHMH, KaK
JiaCb B03MO}l{H0CTb ycraH0BHTb K KaK0MY
aHr11ox11iicK11ii narp11apx MaKap11ii B 1657
HMeHH0 BpeMeHH 0TH0CHTCH 3TH norpe6eHHH.
ro.uy; 3areM aJ1eKcaHJJ.p11iicK11ii narp11apx re-
B) B arpa.ne uepKBH M11xaii Bo.n.3 6b1Jia
pacHM np11 KHH)KeH11e KoHcraHrnHa ophrn-
o6Hapy}l{eHa HMa, KoropaH 6bIJia Bblpb!Ta
K0BHHy; o T0p)KeCTBeHHOM npHeMe ycrpoeH-
HepOHTH0 B rp03Hbie f0.!I.bl 1657-1659, li
HOM 3,JJ,ecb B anpeJie 1808 ro.ua B qecrh re-
B KOTOpoii npHTaJIH ror.ua ueHHble BeIUH
HepaJia Ce6acTHaHH, COCTOHIUero nocJIOM
(puc. 21, poB I). B 3eMJie, KOTOpoii 0Ha
HanoJieoHa I B KoHCTaHTHHonoJie; o noce-
0bIJia 3aCbinaHa, Haii.n:eHbl MH0ro noKpb!ThIX
ruem1e MOHaCTblpH B 1846 ro.uy pycCKHM yqe-
rJia3ypbIO H3p83UOB; Ha 0,ll.H0M H3 HHX H30-
Hb!M MOHaXOM TiopqmpHeM YcneHCKHM; O
6pa)KeH .n.ByrnaBhiii opeJI (ra6JI. LXXX, 2),
BpeMeHHOM npe6bIBaHHH 3,ll.eCb KHH>KeCKoro
H8H,UeHbl H HerJia3ypoBaHHble H3p33Ubl, npu-
,ll.BOpa ( c 1738 .li.O 17 41 r.) npH KoHCTaHTH-
4eM Ha 0,ll.H0M 113 HHX H306pa)KeHbl CTHJIH-
He MaBpOKOp,!J.are; 3aTeM C 1793 ,ll.0 1797 rr.
30BaHHhie 4CJIOBC4eCKHe qrnrypbl !13 tpo11e
npli KHH3HX AJieKcaH.!I.pe KoHCTaHTliHe Mo-
UBeroB (ra6JI. LXXX, 3-4 11 nepe4eHL
PY3li li AJieKcaH.upe HnCHJiaHTli li HaKoHeu HJIJIIOCTpaum'i); TaK}l{e Haii,n:eHa py<IKa co-
c 1823 .li.O 1827 IT. npH fpHropHH ,UHMHTpHH cy.n.a co CJl8BHHCl{OH Ha.n.nHCb!0 (Ta6JI.
fHKe. LXXX, 1).
10) TipOH3Be)J.eHHblMH apxeoJIOrH4eCKHMH r) BocbMHyro.lbHblH cpyH.n.aMCHT H3 KHp-
pacKonKaMH Ha xoJIMe M11xaii Bo.u3 c 1953 n114ei,i H H3BCCTKOB0ro pacrnopa, OTHOCH-
no 1956 rr. 6hIJIH OTKpb!TbI H HCCJie.UOB8HbI lUHHCH K XVII BeKy, pacnoJio}l{eHHbIH no,ii.
CJie,JJ,yIOIUHe naMHTHHI<H: ;1.pyrnM cpy11.n.aMeHTOM raKoii · :lKC cpopMbI
a) DOJlblIIOH norpe6, nJIOJ.Ua.UblO B 194 XIX neKa. OH c.ny:lKHJI ocHoBaHHeM d,1co1<0ii
M2 .,H8XO.!I.HIUHHCH no,JJ, 3ana.uHhIM Kpb!JIOM H86JIIO,UaTeJibHOH 6alllHH, a MO:lKeT 0b!TL no-
KeJIHii MOHaCTbipH M11xai,i Bo,n:3, nocrpoen- )KapHofr nhilllKH (p11c. 21, pa3B. IV). r JiaB-
Hhiii O.!I.HOBpeMeHHO C MOHaCTbipeM (1589- Hhie BHeIIIHHe H BHyrpeHHHe CTeHbl KeJIHII
1591). Tiorpe6 nepeKpbIT noJiyKpyrnhI'\1 cBo- noKa3blBaIOT cnoco6 crpo11reJihCTBa B XVI
.!I.OM, no,,1.n.ep}l{HBaeMbIM rpeMH 60JihlllHMH u. (ra6JI. LXXXI, 1, 2 H nJiaH p11c. 21,
apKa,n:aMH, pacnoJIO)l{eHHblMH no.1yKpyroM pa3p. XXIII), 3areM K0MnJieKc creH B03-
H om,paIOII..I.HeCfl Ha KaMeHHbie KOHCOJlbl. .JBHrHYThlX nepoHTHO n 1657-1659 rr. c
3ror norpe6 npe.n.craBJIHer co6oii O.UHH H3 UCJlbJO cy3HTb rJiaBHbIH npoxo.n: no.n. KOJIO-
pe.n.LiaHIIIHX apxeoJ1orw1eCKHX naMHTHHKOB KOJihHeH c Bocro 1 rnoii cropoHbl, no .n.aop Mo-
Eyxapecra, raK KaK OH xopoIIIo coxpaHHJICH HaCTbipH (ra6JI. LXXXI, 3 11 nJiaH p11c. 21,
11 .n:ocrosepHo orHoc11rcH K KOHUY XVI B. OH pos. XXV); HeCKOJibKO KOHrpcpopcos, KO-
132 f. R'.cHTSI
TOpbie no,DJJ.ep)KHBalOT H HbJHe BHeUIHHe CTe- HHBllleHCH rpaBIOpe B KpacKax, H3fOTOBJieH-

Hbl focy,ll.apcTBeHHOro ApxHBa H OTHOCHTCH HOH a 1794 ro,ll.y no pttcyHKY Jlytt,II,)KH Ma-
K XVII BeKy (Ta6JI. LXXXII 1-2 H nJiaH wepa, no cJiy4alO nptteMa KHH3eM AJieKcaH.n.-
pnc. 21). poM K. Mopy3H B 3TOM MOHaCTbipe, Po6eprn
3HCJIH 6bIBlllero aHrJIHHCKHM nocJIOM B KoH-
,li.) 0T nepeofi noJIOBHHbI XVII B. coxpa-
HHJiaCb npHMoyroJibHaH ITO,U3eMHaH nocTpOH- cTaHTHHonoJie (rn6JI. XCI). Tiptt pacKonKax
B03.Jie MeJibHH4Horo )KeJio6a 6h1Jia o6Hapy-
Ka, o6Hapy)KeHHaH Ha ceeepHOM CKJIOHe TOfO
)Ke xoJIMa (rn6.1. LXXXIII, 1-2, n nJiaH )l{eHa nHTHyro.nbHaH nocTpofiKa (pHc. 21 H
pHC. 21, pa3p. IX,

CTpoeHHe ,U.)' elO IIOJJb30- pHc. 27 pa3p. XX, nocrpofiKa A) H ,II.Ba npH-
BaJIHCb JIHlllb KOpOTI<Oe apeMH a noTOM OH8 MoyroJibHhIX 3,lla!IHH (TaM )l{e, nocTpOHKH
6bIJia 3a6pollleHa H 3acbmaHa 3eMJieti, co- B H C); BepoHTHO 0ce 3TH nocTpofiKH HMeJIH
.n.ep)Kameti MHOf04HCJieHHbie ne4Hble H3pa3- X03HHCTBeHHOe Ha3Ha4eHHe, CBH3aIIHOe C
Ubl H3 o60)K)KeHHOH r JIHHbl. 3TH H3pa3Ubl MeJibHHUei1 (Ta6JI. LXXXIII, 4).

ITOKpb!Tbl TOJICTbIM CJIOeM pa3HOUBeTHOH rna- )I{) K XVIII seey OTHOCHTCH: norpe6, Haii-
3YPH, c H306pa)Ke1meM cpe,uHeBeKOBbIX .il.eHHhIH Ha cesepHOM CKJIOHe XOJIMa, nepeK-
BC8,UHHKOB, B O)leflHHH H C opy)KHeM 3nOXH pb!Tb!H CBO,ll.aMH THna „a BeJia", no,DJJ.ep)l{H-
B03pO)K,II,eHHH (Ta6JI. LXXXIV, 1-2), a BaeMb!MH lllHpOKHM11 apKa,II.aMH, om1pa10-
HHOr,ll.a yKpallleHbl lllJieMaMH (Ta6JI. lll.HXCH Ha llleCTH noJiynHJIHCTpax (pHc. 21 11
LXXXV, 3-4 n rn6.1. LXXXVI, 2), na- 28, pa3p. XIV 11 Ta6JI. XCIII-XCIV) H eme
paJIJie,lbHbIMH )KeJI06KaMH, BHTb!MH y3opaMH O,llHH norpe6 Ha BOCTOllHOM CKJIOHe TOro )l{e
H rp03,Il,bHMH, HHOr,II,a BCTpe4alOTCH Ha,Um!CH XOJIMa (p11c. 21). 3TH norpe6a MOHaCTI,IpH
.naTHHCKHMH 6yKBaMH (Ta6JI. LXXXVII, Mttxati Bo.il.3 cJiy)l{HJIH CKJia.n.aMH ,u.rn xpaHe-
1-5H)' a HHOii pa3 H3pa3Ubl yKpallleHbl H30· HHH B11Ha H pa3HOH rrpOBH31111.
6pa)KeHHeM ,uepeBbeB, UBeTOB, BeTBeH 3) K ToMy )l{e BeKy OTHOCHTCH )KH.noe
(Ta6JI. LXXXVIII 1-7), HJIH )Ke reoMeTpH- rroMelll.eHHe, pacnoJIO)KeHHoe TaKiKe Ha ce-
4ecKHM opHaMeHTOM (Ta6JI. LXXXIX, 1), H EepHOM CKJIOHe xo.nMa, ,UJIH CTeH KOToporo C
opHaMeHTaUHeii fOTHlfeCKOro CTH.nH ( Ta6JI. BOCT04HOH H cesepHOH CTOpOH cJiy)l{aT q:iyH-
LXXXIX, p11c. 2-6). apKH (pHC. 21,
,II,aMeHTOM pa3rpy30l[Hble
Tttn cpe.II.HeeeKOBblX BCa.II.HHKOB npoHHK pa3p. XVIII A).
n PyMblHCKHe KmnKecrna H3 U.eHTpa.JlbHOH BHyTp11 nocTpOHKH 6bIJia HaA,ueHa cepe6-
Eeporrbt 'lepe3 TpaHCHJibB8HHJO. 3TH H3pa3- pHHaH MOHeTa, ueHHOCTblO B 3/4 TypeuKoro
IJ.bl HBJIHIOTCH O.II.HOH H3 caMblX u.eHHblX Haxo- rrttacTpa, qeKaHKH 1773 r. (rn6JI. XCV,
.ll.OK, o6Hapy)KeHHblX Ha XOJIMe MHxafi 80.II.3 I) H TypeuKaH Tpy6Ka c Ha,II,nl1Cbl0 (TaM
(CM. o6bflCHeHHH ,uaHHbie B rrepe4He HJI- )l{e, pnc. 3). K TOMY iKe 0peMeHH orno-
.110CTpaUHH). CHTCH KOMITJieKc CTeH, npe.n.Ha3H84eHHb!X
e) Bononpoeo,uHhitt KaHaJ1, coopy)KeH!-IhIH ,ll.JIH yKpenJieHl1H OTKOCOB XOJIM8 co CTO-
00 BTopoti rroJIOBHHe XVII B., no KornpoMy poHbl ,ilbIM60Bl1Ubl (rn6JI. XC, 2, pHC. 21,
IIO,II,8BaJiaCb BO,II.a Ha MeJibHHUY Ha npaBOM pa3p. XXXIV H nepe4eHb 11JIJI10CTpau11ii:).
6epery 1l.hIM60BHUbl, o KOTopofi yno- H) Ha 3ana,II.HOM 11 ce0epo-3ana.n.HoM
MHHaJIOCb yiKe B 1588 ro.n.y. B nepBOHa- CKJIOHax XOJIMa 6b!JI o6Hapy)KeH KpynHb!H
l!aJibHOM CBOeM BH,Ue 3TOT KaHaJI 6b!JI o6JIH- aHCaM6Jib noCTpoeK, B03,ll.BHrHYTblX Bepo-
UOBaH ,ll.OCKaMH, HO n03)1{e 6hW nepecTpoeH HTHO 00 BTOpoii noJIOBHHe XVIII BeKa, coc-
H npHHHJI TOT BH,U, B KOTOpOM tt 6hIJI o6Ha- TOHlll.11X 113 CTeH H Bb!COKHX KOHTpq:iopCOB,
py>KeH npH pacKonKax (Ta6JI. XC, 1, H nJiaH noMew:eHHH 11 MOlll.eHHb!X nJIOlll.a,UOK (nJiaH
pttc. 21, pa3p. XII, XV H XX 11 nepe4eHh HJI- pttc. 21, pa3p. XII H p11c. 25, a TaK)Ke ne-
.110CTpauttii}. MeJibHHUa 3Ta, c npHJiera- pe4eHb l1JIJIIOCTpau11ii). B 3THX 3,UaHHHX,
10W:HM11 aM6apaMH, H3o6pa>KeHa Ha coxpn- no HarneMy MHeHHIO, COCTOHJICH npHeM aHr-
ApxeonorH':lec,me pac1rnmnI H ceItrope il.pe,mero MoHaCTbIpH ::\!Hxaft Ro.la 133
J111iicKoro rrocJia Po6eprn 3HCJil1 B mo.1e rnep)l{.n.aeTCfl rrpOH3BCJl,eHHblMH 3)1.eCb pac-

Mernue 1794 ro.n.a, H306pa)l{eHHbIH Ha OJI.HOH KOITKaM11. 3ace.rreHHe BOCTOlJHOro CKJIOHa
113 rpaBIOp B KpaCKax (rn6JI. XCVI). xo.:IMa, CHa 1rn.1a 0blJIO BeCbMa He3Ha411TeJib-
Ha TOM )l{e cKJioHe xoJIMa 6b1J111 Haii.n.eHbI II0 11 yett.n11.1och .rnIIIh B retJeHHe XVII I B.
pa3Hble MOHeTbl, cpe.rr.11 Hl1X 0)1.Ha 30JIOT851 B 1775-1776 rr. KHH3b AJieKcaH.n.p l1rr-
rypeu.KaH (Bocrrpo113Be,n:eHa Ha ra6JI. c11JiaHrn IIOCTpOlIJI Ha BepIIIHHe XOJIMa CnH-
LXXVIII, puc. 7 11 raM-)l{e orr11catta). pea HOBhIH KHH)l{eCKHH ,n:Bopeu, pacrro.'lo-
K) 6oJibIIIOe K0JIHl!eCTBO 11 pa3H006pa311e )l{eHHhIH o ae~npe o6IIIHpHoro, oKpy)l{eH-
apxeoJIOrH4eCKHX HaXO)J.OK, 11p11Ha,n:J1e)l{a- Horo orpa.uoii ,n:Bopa; .rr.Bopeu 6hIJI ,n:Ba>Kll.hI
I.u.11x ueJioMy pH.n.y pa3Jil14HhIX KYJihryp, Ha- )'HHlJTO)l{eH rrow::apaMH a 1789 11 1812 rr.
1111HaH C caMblX OTJ],aJieHHbIX BpeMeH, o6Ha- IlpH apxeoJIOfHlJeCKHX 11CCJienonaHl1flX Ha
py)l{eHHbIX Ha xoJIMe M11xaiî Bo,n:3, o6b- xoJIMe Crr11pea 6wra 06Hapy)l{e!1a rrpu-
HCHHercH TeM, 4TO 0JIH3b Hero rrpoXOJJ.HJia CTpoiîKa, HaX0,Ul1BIIIaHCH B IO>KHOH lJ8CTH
.n.peBHflH JJ.Opora OT peKH nb!M0OBHU.bl K ,UBopa. 3TO IT03BOJIHJIO 113Y4HTb li.Ba KOM-
)lyHaIO H OJITeHim. (CM. ITJiaH CTp. 8). ITJieKca KpyrrHhIX crpoeH11tt, pacrroJio>KeHHhIX
B re'leHHe XVIII BeKa M0HaCTbipb Mnxaii -- rrepBoe Ha y.rrnue Ka33pMHH .M1. 44-52
80)1.3 )1.0CTHr anoreH 3K0H0MH4eCK0ro pac- 11 JJ.pyroe - Ha yJI11ue Ilyuy.1 KY An3 Pet1e
UBeTa lf fl0JIHTH'lecKoro H peJIHrH03H0ro
.N2. 53-57.
rrpeCTHlKa.
Apx11TeKTypnwii aHcaM6Jib orKphlThlH Ha
II/ Brnpofl rryHKT, r.n.e BeJIHCb pacKoITKH yJI11uax Ka33pMHii 11 M11n11rap11, 0bIJI B03·
B 1953 11 1956 rr. HaXOJ],HTCH Ha XOJ!Me fop- 11.BHfHYT 113 rrnprrwrn, CBH3aHHOro H3BeCTKO·
raH, pacrroJIO)KeHHOM HarrpoTHB XOJIMa Mn- BbIM pacrnopoM li COCTOHT 113: orpanbl,
xaii Bo,n:3; o6a XOJIMa B OT)J.aJieHHOM rrpoIII- XVIII a., or Koropofl coxpaH11Jincb rpH
JIOM n pe,n:craBJIHJI11 co6oiî o,n:Hy crrJI0IIIHYIO :lpeBHl1X Bb!COKl1X CTeH, 0003HatJeHHblX Ha
1303BbIIIIeHHOCTb. rr.rnHax .N'!?. I, 2 11 3, rronnep>KmrneMblX 4e-
PacKOflKH 00)1.TBep)J.HJIH, 'IT0 BCH 3Ta 803· TblpbMfl 60Jiblll11MH KOHrpcpopcaMH H ceTH
BblllleHH0CTb HBJIHeTCH reopeHHeM npnp0.II,bl, IT51TH IT0,il3eMHblX raJIJiepeiî, a TaK)l{e 11 1 Ie-
orrponeprttyB cymecrnonanIIIee MHeH11e, co- Tblpex .apyrnx CTeH, KOTOpbie 0b!JIH BOCCTa-
rnactto KornpoMy otta 0hIJJa B03JJ.B11rnyra H0B.ileHbl B XIX BeKc, Jl,JIH l!ero 0bIJIH 11crroJih·
pyKoH 1IeJioseIrn, rrp11 l!eM obIJIO ycrattoBJie- 30BaHbl KaK crapble, TaK H HOBble MarepHaJibl
H0, lJTo .rr.o XVII neKa, xoJIM 0bIJI Heo611raeM. (rn6,1. XCVII-XCVIII, 29-30 11 rrepe4eHb
PacKOITKH rrp0113BeJJ,eHHbie Ha XOJIMe fop- ll.iJJ]IOCTpau11iî).
raH o6Hapy)l{HJll1 3)],eCb CJie)J.bl crnpHHHOH 3m orpaJI.a oxBarbIBaJia 60.1hlllYIO rrJI0-
uepIrn11 XVII a., a noKpyr ttee KJia,n:6m.u.e c ma,n:b 11 BepoHTHO coeJJ,HHHJiaCb C orpa.n.oiî
rrorpe6aHl1HMH KOHU.a XVII 11 nrr.rroTb .rr.o KHH)l{eCKOro .n.nopua, HaXOJ],11Bl.lleroc51 Ha
XIX B., B KoropbIX KpoMe KOCTHKOB 11 rrorpe- xoJIMe Cn11pea.
6a.nhHoro 11HBeHTapH, 0b!JIH o6Hapy)l{eHbl no ncefi BepoHTHOCTl1 raJIJiepeH CJIY)Kl1JlH
pa3Hbie MOHeTbI XVII-XIX BB., a o.rr.Ha MO- CKJiaJJ,aMl1 J],Jlfl xpaHeHl1fl cbeCTHblX rrp11rra-
Hem XVI B., cJiy)KHJia BepoHTHO yKpaIIIe- C0A Jl.JJH HY)l{Jl. .n.Bopua.
HHeM (ra6JI. LXXIX, l, 4, 5, H orrw::aH11e ee KoMrr.r1eKc crpoeH11iî oTKpbIThix Ha yJ111ue
13 rrepetrne HJIJI10crpau11iî). IlyuyJI KY Arr3 PetJe cocro11r 113 rpex rrotJr11
III/ Tperm'.l: rryIIKT apxeoJiornllecKHX 11c- rrapaJIJie.lbHblX ITO)J.3eMeJil1H, rrepeceKaeMbIX
cJie.n.onaH11H Haxo,n:HJICH Ha xoJIMe Cn11pea ca- rrorrepetJHoii raJIJiepeeiî, nepeKpbIThIX rroJiy-
MOH 06IIIHpH011 11 BbICOKOH B 4epre ropoJI.a KPYrJihIMH csoJJ,aMH c lJeTbipbMH apKaMH
Byxapecra. B ,n:011crnp11tJecKy10 H JI.OcpeoJI.a- (p11c. 31-32).
JihHyI0 3IT0XY 3TOT XOJIM 0blJI rroKpblT JI.pe- O.n.Ha 113 raJIJiepeiî coo6maercH c Kpyr-
M)'411M JiecoM 11 He 6hIJI 0611raeM, lJTO rroJJ,- Jioii KOMHaTOH, ITOKpb!TOH KyrroJIOM, C 0T-
134 f. R'.aHTSI
----------------------------------------
~'lYllIHHaMII. Bepo51rno 3TH IT0.ll.3eMeJJb51 6b1JJ11 V/ UeJiblO 11ccJJe)l.0BaH11H npoII3Be)l.eHHbIX

IT0CTpoeHbl 0.ll.H0Bpe~1eHH0 C KHH>KeCKHM B0Kpyr 1.1.ep1rn11 CB51TbIX AnocTOJJOB 6bIJJO
.[i_B0pU0M Ha X0JIMe Cn11pea 11 c.11y>K11.111 Tl0pb- HaHTl1 CTap11HHbie KeJibl1 11 np11cTpOHKH
MOH, cor„1acH0 .ll.0llle.II.IIIeMy .li.O Haurnx Bpe- 6b1Blllero M0HaCTblp51.
MeH ycTHoMy npe.ll.aHl1!0. Bo )I.Bope .ll.0Ma N2. 4 no yJI11ue Bbrna-
O6Hapy>KeHHbie Ha yJJ11ue Ka33pMIIH H rnp11 11 ,rr.oMa N2. 36 no yJIHU.e Ccp11uu.11
IlyuyJJ KV An3 Peqe, B EyxapeCTe, nocTpo11- AnocTOJJb 6bIJJ o6ua py>KeH 6oJJbllIOH npoc-
1rn 11HTepecHbl n.1151 113yq,eH1151 PYMbIHCKOH TOpHbIH 3aJJ, pa3.ll.eJieHHbIH nonepeqHoi-i ap-
apx11TeKTYPbI XVIII 13. KOH Ha )J.Be llaCTH H nepeKpb!TblH HeBblC0KHMH
IV/ PacKonK11 npo11JBeneHuwe B 1954 11 KynoJiaMH, om,pa!Olll.11MHC51 Ha CTeHbl H na
1956 rr. B orpane EyxapecTCKOH 6eJJoii naH)J.aHTIIBbl (pHC. 35). P51.ll.OM C 3THM 33-
UepKBH, ua3bIBaeMoH ern.e H IlocTaBapb, a10M npe)l{)J.e cyrn.eCTB0BaJJ ern.e 0)1.HH 33.'1,
JIMeJJII ueJJb!O .ll.O0b!Tb He06XO.ll.11Mbie CBe,11.e- c TaKHM )l{e pacnpe.ll.eJieHHeM, c nonepe 11-
H1151 06 IICT0p11qecK0M npollIJI0M 3TOH uep- HOH apKoi'! 11 c TaKHM )l{e CB0.ll.0M. UeHT-
KBII, apxHB Kornpoli yTep51H. ApxeoJJornqec- paJJbHaH K0JI0HHa n0)J.,ll.ep)l{HBaJia o6e none-
K11e HCCJJe)I.0BaHl1H IT0Ka3aJrn, qŢQ npe>K,11.e pe4Hb!e apKH 11 ,!I.Be np0.ll.0J!bHble apKH, K0-
Ha 3TOM MecTe ern.e c XVI B. Haxon11JJacb TO()ble 0T)J.eJJ51Jll1 0.ll.HH 33JI 0T ,11.pyroro (pHC.
)I.Dyra51 uepK0Bb 11 qŢQ I<JJa)l.611rn.e B0Kpyr 36). 3m 3aJibl 6b!JJH COCTaBHOH qacTb!O KeJJ-
uepKBII HBJJHeTC51 0.ll.Hl1M 113 caMbIX cTap11H- ,111ll M0HaCTbip51 CBHTbIX AnocTOJJOB, no-
HbIX, a B M0rIIJJax 6bIJI H3H)l.eH noMIIM0 no- cTpoeHHoro B XVII B. H BepoHTH0 cJiy)K11J111
rpe6aJJbHOro 11HBeHTapH H 0)l.11H cepe6p51Hb!H rpane3HOH.
BeHrepCKl1H )l.11Hap, QŢlleKaHeHHblt'I 1Ip11 rep- K B0CT0KY 0T uepK0BHo-np114T0Boro noMa,
MaHCK0M 11Mneparnpe Py)I.OJJbcpe II ( 1576- np11 apxecJJor11qecKHX pacK0ITKax 6wJJa 06-
1612). Hapy)l{eHa l!aCTb B0CT0l!H0ro KpbIJia 3THX
l1o3>Ke, BepoHTH0 n uaqa,TJe XVIII B. Ke.rrn1"r, JaTeM qacTb 06lll11pHoro 3a.na pac-
3TOT ncpnoHa'la.TJbHbii'I xpaM 6bIJJ pa3pyllleH no.rJO)KeHHoro Ha nepBoM 3Ta>Ke 11 norpe6 c
H Ha ero cj:>y11.n.aMeHTe 6bIJJa B03.il.B11rHYT3 0'leHb KpaCIIBblM noJiyKpyrJibIM CB0,11.0M
113 H0B0ro MaTep11aJJa BT0paH u.epK0Bb, B (p11c. 36 a-c).
CTeHbl KOTOpOII B0llIJll1 11 o6JIOMKl1 KpoMe BbillleynoMHHYTbIX a pxeoJiorn'lec-
MaTep11aJJa oT nepB011 uepKBl1. BTopaH 1<11x HaX0.ll.0K, npn pacKonKax 1953-1956
uepK0I3b npocyrn.ecrnoBana )I.O 1856 r., rr. B0 ncex HaJBaHHbIX nymnax 6b1.r10 o6Ha-
Kor)la 6b1JJa pa3pyllleHa 11 Ha ee MecTe py)l{eHo 60.nbllIOe K0JJH'-leCTB0 H3)1.eJIHH
ll0J;urnrnyrn TenepellIH51H uepK0Bb ( pHC. 34). pyMbIHCKoro roH'-!apHoro npoII3B0)I.CTBa
3a nce B()eM51 cyrn:ecrnonaHl151 3THX Tpex XVI-XVII BB. (Ta6JJ. XCIX, 1-2 u Ta0jJ.
uep1rnel'i, norpe6eHl151 B np11JJera10rn.eii or- C)' H K XVIII-XIX BB.
pa.n.e He npeKparn.aJil1Cb 13ITpe.ll.b )I.O I 879 r. 3TH rowiapHbie H3)1.eJJl1H HBJl51!0TC51 cocy-
l1poH3BC)l.eHHblM11 3,leCb o6cJie,ll.OBaHl151Ml1 )l.aMH .ll.0MallIHero 0611xo,11.a, a TaK>Ke 11
61,urn o6Hapy:lKeHbI norpe6aJJbHbie np11Ha.n.- )J.eKopanIBHblMII cpem1 K0T0pbIX 0b!JIO H3H·
,:,e)Kuocn1 11 ~moro aBCTp11i'!cK11x 11 Typeu- J].eHo MHoro MHC0K II rnpenoK XVI-XVH
KHX MotteT XVII-XIX BB. BB. yKpallleHL:x JI11HeHHOH HaceqKoil: 11 no-
PacKOl1K11 IT0)I.TBep.lJ.11JJl1 TaK>Ke, ']TO C ce- I\pb!TbIX rna3ypb!0, cnoco6oM „crpaq:nno",
Bepttoi-i CTOp0Hbl 3TOll uepKBH cyrn.ecTB0BaJJH 3aHMCTB0B3HH0M y BH3aHTIIHCKOll UHBIIJil1-
IWHTpcpopCbl, no)l.)l.ep)l{11Ba!OW.He ee ceBep- 38ll.IIH (rn6JI. CI, I, 2, 4-9 11 11ej1eCJCHb
llY!O CTeHy, Ha1160JJee no)J.Beprnyry!O npo- 1IJI„1IOCTpau11t'1).
lHIKII0BeHl1!0 B0)l.bl 113 0Kpy>Ka!Orn.ei'! 60JJOT- DbIJia TaK)l{e H3tt.ll.eHa B 11300IIJIHII Kepa-
IIOH 30Hbl (p11c. 33 11 nepelleHb 11JIJJIOCTpa- MIIKa 113 o60)l{)l{eHOH rJJIIHbl C opHaMeHTa-
l\HIJ). u11eii C0CT051llI.aH 113 H3pa3U0B C pa3Hb!MH
Apxe0norH'':!ec1me paCF<OilKll B CeKTOpe ,11,peBHero MOHaCThlpH :ihtxatt Bo;i.a 135
y:H<e onHcaHHblMH Bblllle rna3ypOB8HHblMH TaKHM o6pa3OM paCKOITKH 1953-1956

H3o6pa)l{eHHHMH (rn6JI. LXXXIV- rr. o6Hapy}l{HJIH HeH3BeCTHbte .n.oceJie na-
LXXXIX 11 rJIHHHHHbte opHaMeHTbI, KoTOpbI- MHTHHl<H, OTHOCHW.HeCH K pa3Hb!M KYJihTypaM
MH yKpall!aJIHCb BHeIIIHHe CTeHhl uepKBei-i H K pa3Hb!M 3IlOXaM H .LI.3JIH ueHHbie
(Ta6JI. XCIX, 3). CBe.LI.eHHH 06 HCTOpH'leCKOM npoIIIJIOM 10ro-
3ana.LI.HOH 3OHbI 6yxapecrn.
LES RECHERCHES ARCH.EOLOGIQUES EFFECTUEES
AUTOUR DU MON ASTE RE DE MIHAI VODA
(RESL'1IE)
Dans le cadre du plan de recherches de cette colline, forme qui s'etait conservee
etabli par l'Academie de la R.P.R., des jusqu'a la fin du XVI-eme siecle, mais
fouilles archeologiques ont ete effectuees qui fut ensuite completement modifiee par
de 1953 a 1956 en ciuq points de la zone suite de divers travaux edilitaires executes
sud-ouest de Bucarest; a savoir : sur la au cours des XIX et XX-emes siecles. C'est
colline des Archives de l'Etat et sur la ainsi que 1' on a im prime son aspect actuel
portion qni la relie au Dealul-Spirei, sur a cette colline, lequel est tout a fait dif-
l;t butte de Gorgan et le Dealul-Spirei, ainsi ferent ele celui qu'elle avait dans le passe.
<1ue dans la cour de l'eglise Albă-Postăvari Les recherches ont permis ele preciser llUe
(l'eglise Blanche-des Drapiers) et de l'eglise dans sa partie sud-ouest, il existait une
Sf. Apostoli (eglise des Saints-Apâtres) vaste depression continuee ensuite par une
(Voir p. 93 et suiv.). mare qu'alimentait la Dîmboviţa et les
I,es resultats obtenus etant importants, ruisseaux coulant des pentes voisines.
nous allons les exposer pour chaque point Au debut, la colline de Mihai-Vodă etait
etudie, en y joignant deux plans generaux recouverte d'une foret, tout comme les
comprenant la situation des fouilles effectu- collines voisines. Les recherches archeolo-
ees (voir les plans de la p. 8 et de la fig. 21, giques y ont decouvert les vestiges de
ainsi que de nombreuses autres illustrations). plusieurs civilisations, a commencer par
I. Sur la colline des Archives de l'Etat, les temps les plus recules de la prehistoire
appelee jadis colline du monastere Mihai- a savoir:
Vodă (autrement dit du voevode Michel 1) Une lame et un grattoir en silex
le Brave), Ies fouilles de 19fi3-1956 nous (fig. 1) datant de l'epoque de la pierre
ont permis de determiner l'ancienne forme taillee (paleolithique), objets ayant ete
138 Gh. Cantea
----- --- - -
encore utilises a l'epoque de la pierre polie 6) Quant aux XII-XIII-emes siecles

(neolithique), mais qui ne prouvent pas de notre ere nous avons trouve deux fours
l'existence a cette epoque d'un etablissement de potier (fig. 22 et pl. LXXIII, 4-5) -
humain sur cette colline. dont Ies parois sont conservees en partie -
2) Des tessons de vases d'une pâte noire puis des cylindres utilises pour soutenir
contenant de la bale et du sable, qui attes- les vases mis a cuire dans le four, et de la
tent a cet endroit une habitation tem- poterie de l'epoque (fig. 22 et la table
po:raire remontant a la premiere periode explicative des planches).
du neolithique. Ces decouvertes attestent l'existence d'un
3) De nombreux fragments de vases etablissement rural sur la colline de Mihai-
et une figurine zoomorphe, representant Vodă, avant que se soit forme le bourg,
probablement une brebis (fig. 4), attestent puis la ville de Bucarest.
un etablissement de tribus de pasteurs. 7) On n'a pas trouve de vestiges appar-
Ces pieces appartiennent a la civilisation tenant au XIV-eme siecle, mais seulement
du premier âge du bronze, dite Glina III. trois tessons d'une cerarnique travaillee
4) De nombreux vestiges representes par ati tour, du XV-eme (fig. 23 a-b).
des fragments de poterie travaillee a la 8) De la premiere moitie du XVI-eme
main ou au tour, des poids pour filets de siecle, nous avons decouvert un four sur
peche et des fusai:oles pour fuseaux a la pente orientale de cette colline qui est date
filer la laine, des polissoirs, des fragments grâce a une piece de monnaie lithuanienne,
de coupes deliennes, imitees des vases frappee en 1511 sous le roi Sigismond de
grecs ; puis des habitations legerement Pologne (1501-1548) (pl. LXXIV, 1, a-b);
enfoncees dans le sol, construites a 1' aide tandis que c'est a la seconde rnoitie de
ele pieux, de clayonnages ou de roseaux ce meme siecle qu'appartient une fosse
et recouYertes de branchages ou de roseaux, a vivres, datee par une monnaie ele 1574,
ainsi que des fosses circulaires pour la de l'empereur Maximilien II (pl. LXXIV,
conservation des recoltes, prouvent qu'il 3, a-b).
s'agit la d'un etablissement gete ayant 9) Vers le milieu du XVI-eme siecle fut
dure du II-eme siecle avant notre ere erige au pied de cette colline le premier
jnsqu'au milieu du I-er siecle de notre ere. en date des monasteres de 1' endroit. Ses
On a egalement decouvert une construc- fondateurs, la „jupîneasa" (gente dame)
tion d'argile et de pieux, qui comprend Caplea et son mari le „postelnic" (chambel-
1111 foyer execute avec de l'argile de meil- lan) Ghiorma la doterent richement. La
leure <1ualite, orne sur Ies c6tes de rigoles position de ce monastere etait inconnue
assez profondes et de cercles (fig. 10) jusqu'en 1953 lorsque, faisant etat des
laquellc, selon l'auteur, avait une destina- fouilles executees sur cette colline, l'equipe
tion religieuse et constitue nne decouverte qui les dirigeait mit pour la premiere fois en
assez rare. valeur, au point de vue historique, les
5) En ce qui concerne la periode anterieure precieux renseignements fournis par un
a 1' epoque feodale, Ies fouilles archeologi- document grec emis en 1591 par J eremie
ques ont mis au jour sur la meme colline: Ies II, patriarche de Constantinople, acte dont
deux especes de ceramique, travaillees au ils publierent une traduction roumaine.
tour, connues au IV-eme siecle de notre Cet acte montre la position du monastere
ere (pl. XXX, 1-6; 12-14) et des reci- de Caplea sur la rive de la Dîmboviţa,
pients de differentes formes, decores d'orne- position qui 1' exposait aux innondations
ments incises, datant des IX-XI-emes periodiques de cette derniere, et i1 nous
siecles (pl. XXXI, 13-17). informe que, avec l'autorisation de Jeremie
Les rccherches archeologiques effecfttees aitfour du monastere de Mihai Vodă 139
II, un autre monastere dedie a Saint b) Les fouilles effectuees en 1953-1951

Nicolas fut bâti au sommet de cette colline dans le cimetiere situe tont autour de l'egli-
par le „ ban" Michel, c' est a dire par l\fichel se de l\fihai-Vodă ont permis de decouvrir
le Bran, alors grand dignitaire du differentes tombes allant de la fin du XVI-
voevode Mihnea Turcitul (pl. LXXV). Ce eme siecle jusqu'au XIX-eme siecle. Ou
document montre la consecration de ce y a trouve un inventaire funeraire, des
monastere en 1591 par Jeremie II, qui y bagues en argent (pl. LXXVIII, 1-3) et
habita rneme et qui lui confera le statut differentes pieccs de monnaie reproduites
de stauropegie, ce qui prouve la fondation (pl. LXXIX, 2,3,6) et expliquees dans la
du monastere vers 1589-1 ii91 par Michel le table des planches, qui ont permis de
Brave, avant son ascension au treme. Depuis dater Ies tombes en question.
sa fondation et jusqu'en 177ti, le monastere de c) Dans la cour de l'eglise de l\fihai-Voclă
l\fihai-Vodă se trouva en dehors de Bucarest, 011 a trouve une fosse, datant probablement
en arnont de la vallee de la Dîmboviţa. des annees terribles 1657 -1659 ou avaient
L'auteur mentionne la venue a ce monas- ete caches alors des objets ele valeur (fig.
tere de personnages importants : le patri- 21, sect. I). Dans la terre de remplissage,
arche d'Antioche, Macaire, en 1657, le patri- quil'acombleeulterieurement, on a decouvert
arche d'Alexandrie, Gerasime, sous le l'anse d'un vase, gravee d'une inscription
regne de Constantin Brancovan, puis la (pl. LXXX, 1), des plaques eu terre cuite
reception qui y fut donnee, en avril 1806, emaillee, dont l'une porte un aigle bicephale
au general Sebastiani, ambassadeur de (pl. LXXX, 2), ainsi que des plaques non
. Napoleon I-er a Constantinople ; la visite emaillees, dont une represente un personnage
de !'erudit moine russe Porphyre Uspenski stylise dans un cadre floral (pl. LXXX,
en 1846 ; l'installation pour peu de temps 3-4 et la table explicative des planches)-
(17 38 -17 41) de la cour prin ci ere sous d) Des fondations octogonales en briques
Constantin Mavrocordat, puis de 1793 a et mortier, du XVII-eme siecle, sur les-
1797 sous Ies princes Alexandre Constantin quelles reposent d'autres fondations iden-
Moruzi et Alexandre Ypsilanti, et de tiques, mais du XIX-eme siecle. Elles ont
1823 a1827 sous Gregoire Dernetre Ghica. servi a l'edification cl'une haute tour de
10) J,es recherches archeologiques execu- guet qni servait peut-etre meme cl'ohserva-
tees sur la colline de Mihai-Vodă au cours toire pour Ies incendies (fig. 21, sect. IV) ;
de; annees 1953 -19/'i6 ont permis de des murs exterieurs principaux, des murs
decouvrir et de mieux connaître Ies monu- interieurs de cellules, qui uous montrent
ments suivants : la maniere de bâtir au XVI-eme sieclc
a) Une grande cave d'une surface (pl. LXXXI, fig. 1-2 etla merne fig. 21, sect-
d'environ 194 m2 , situee sous l'aile XXIII), un ensemble de murs eleves
occidentale des cellules du monastere probablement en 1657-1659, dans le but de
de Mihai-Vodă, et bâtie a la meme date retrecir le passage principal qui existait
(1589 -1591). Elle possede une voute en depuis la fonclation du monasterc sous le
berceau etayee par trois grands arcs campanile oriental (pl. LXXXI, ;3 et la
de plein cintre soutenus par des consoles meme fig. 21, sect. XXV); des contreforts
en pierre. Cette cave represcnte l'un des accoles aujourd'hui encore aux murs exte-
rares rnonuments de Bucarest bien con- rieurs des Archives de l'Etat et qui <latent
serves et dates avec precision de la fin du du XVI-XVII-eme siecle (pl. I,XXXII,
XVI-erne siecle. C'est une importante 1-2 et fig. 21).
creation de l'architecture religieuse valaque e) De la premiere moitie du XVII-eme
de ce temps-lă. (pl. LXXVII, 1-3). sieclc il nous resk une construction rccta11-
140 Gh. Cantea
gulaire souterraine, decouverte dans la 27, sect. XX, construction A) et deux

partie septentrionale de la meme colline bâtiments a quatre câtes chacun (ibidem,
(pl. LXXXIII, l -2 et fig. 21, sect. IX, les constructions B et C ; pl. !,XXXIII,
construction D) qui apres avoir ete peu de -!), qui tous ont probablement rempli une
temps utilisee, a ete abandonnee et comblee fonction economique, etant en rapports
avec de la terre, ou furent jetees de nom- etroits avec le moulin.
breuses plaques en terre cuite servant a g) Du XVIII-eme siecle, il y a une
la construction des poeles. Ces plaques sont cave trouvee dans la partie nord de la
recouvertes d'une epaisse couche d'email colline, cave a voute du type a vela, soutenue
de plusieures couleurs et representent des par trois larges arcs qui s'appuient sur six
chevaliers portant Ies costumes et les armes piliers engages (fig. 21 sect. XIV et fig. 28,
du temps de la Renaissance (pl. LXXXIV, pl. XCIII-XCIV), et une autre cave situee
1-2); elles sont ornees parfois de casques dans la partie orientale de la meme colline
(pl. !,XXXV, 3-4 et pl. LXXXVI, 2), (fig. 22). Ces caves abritaient les vins et
de petites rainures paralleles, de torsades autres produits du monastere de Mihai-Vodă.
et de grappes, et portent parfois, des h) Du meme siecle date aussi une habi-
inscriptions en lettres Iatines (pl. LXXVII, tation situee dans la partie septentrionale
1-5), et d'autres fois, des arbres, de de Ia colline et dont les murs est et nord
fleurs, des branches (pl.LXXXVIII, 1-8), ont chacun a leur base un arc de decharge
des ornements en style gothique (pl. (fig. 21, sect. XVII A). A l'interieur de cette
LXXXIX, 2-6) ou des motifs geometri- construction il a ete trouve une piece de
ques (pl. LXXXIX, 1). Le type des cheva- monnaie ottomane en argent, datant de.
Iiers mentionnes est parvenu en Valachie 1773 (pl. XCV, 1), un jeton en aliage du
par l'Europe Centrale et la Transylvanie• regne de Louis XV (pl. XCV, 2) et une pipe
Ces plaques figurent parmi les decouvertes turque munie d'une inscription (pl. XCV,
Ies plus importantes faites sur la colline de 3). De la meme epoque date un ensemble
Mihai-Vodă (v. la table explicative des de murs qui avait pour but de consolider
planches). la pente septentrionale du câte de la Dîm-
/) Un caual datant de la seconde moitie boviţa (pl. XC, 2 et fig. 22, sect. XXXIV
du XVII-eme siecle, qui amenait l'eau a et la table explicative des planches).
m1 moulin ele la rive droite de la Dîmboviţa, i) Dans Ies parties ouest et nord de la
<lont I'existence est attestee des 1588. colline, il a ete decouvert un grand ensem-
Dans sa premiere phase, ce canal etait ble de constructions elevees probablement
en bois. Il fut ulterieurement refait dans dans la seconde moitie du XVIII-eme
la forme de la phase II trouvee par les ..;iede, qui est compose de murs et de
fouilles (pl.XC, 1 ; fig. 21, sect. XII, XV contreforts eleves, de chambres et de pavages
XX, ainsi que la table explicative des plan- (fig. 21, sect. XII et fig. 23 ainsi que la
clws). Ce moulin, quiavait desmagasins, est table explicative des planches). C'est dans
represente sur une estampe en couleurs, ces bâtiments que, selon l'opinion de
executee en J 794- d'apres un dessin que Luigi l'auteur, fut re<;u en juillet 1791 l'ambas-
Mayer fit au moment ou le Prince Ale- sadeur d 'Angleterre, Sir Robert Ainslie-
xandre C. Moruzi recevait dans ce monastere, La reception est illustree par une autre
Robert Ainslie, ambassadeur d'Angleterre estampe (pl. XCVI). C'est encore dans cette
a Constantinople (pl. XCI). partie de la colline que furent trouvees
A câte du conduit d'adduction de ce differents pieces de monnaie, dont une turque
moulin, les fouilles ont decouvert une en or (pl. LXXVIII, fig. 7 decrites dans la
construction ayant six câtes (fig. 21 et meme table).
Les recherches archeologiques autour du monast ere de Mihai Vodă 141
j) Le grand nombre et la variete des firmee par Ies fouilles. I,'installation de la

vestiges archeologiques trotn-es sur la col- population, commencee tont doucement
line de Mihai-Vodă et appartenant a une dans la partie orientale de cette colline, ne
serie de civilisations differentes, a com- devint intense qu'au cours du XVIII-eme
mencer par Ies temps Ies plus recules, siecle.
s'explique par l'existence d'une tres anci- En 1775-1776 le vofrode Alexandre
enne route, qui, des rives de la Dîmboviţa, Ypsilanti construisit au sommet du Dealul-
se dirigeait vers le Sud-Ouest, du cote Spirei un nouveau palais princier, situe
de la vallee du Danube et de l'Oltenie. dans une vaste cotu et entoure d'une
Au cours du XVIII-eme siecle le monas- enceinte, qui brfila a deux reprises, en
tere de Mihai-Vodă atteignit le faîte de 1789 et eu 1812.
son developpement et de son autorite Les recherches archeologiques ont decou-
politique et religieuse. vert une construction annexe du palais, situee
II. Un autre point ou furent faites des dans la partie sud de la cour et elles ont permis
fouilles en 1953 et 1955, fut la butte dite d'etudier deux ensembles de constructions
Movila Gorgan, situee en face de la colline importantes, situes le premier rue Cazărmii
de Mihai-Vodă, avec laquelle elle a initia- nos. 44-52 et le second rue Puţul-cu-Apă
lement constitue dans le lointain passe un Rece nos. 53-57.
seul promontoire. Les fouilles ont confirme L'ensemble architectural situe entre Ies
que cette butte est une creation naturelle, rues Cazărmii et Militari est construit en
contrairement aux opinions anterieures qui briques et en mortier. Il se compose d'une
la consideraient comme ayant ete elevee encein te du XVIII-eme si ecle dont subsistent
par Ies hommes. Les recherches ont prouve trois hauts murs anciens, notes sur le plan
que cette butte ne fut pas habitee avant nos. 1,2,3, s'appuyant sur 4 grands contre-
le XVII-eme siecle. forts; puis d'un reseau de 3 galeries sou-
I,es fouilles executees sur la Movila terraines et de 4 autres murs refaits ulteri-
Gorgan ont decouvert Ies vestiges archi- eurement au XIX-eme siecle avec des
tectoniques de la premiere eglise du XVII- materiaux disparates, anciens et nouveaux
eme siecle, et autour de celle-ci, son cime- (fig. 29 et 30, pl. XCVII et XCVIII et la
tiere avec des tombes commen<;ant a la table explicative des planches). Cette encein-
fin meme du dit siecle et se poursuivant te delimitait une grande surface et elle
jusqu'au XIX-eme siecle. Dans ces tombes, etait probablement reliee a celle du palais
outre des ossements et des objets funerai- princier situe sur le Dealul-Spirei. I1 est
res, ou a decouvert differentes monnaies probable que ces galeries servaient de
des XVII--XIX-emes siecles, ainsi qu'une magasins pour Ies provisions necessaires
piece du XVI-eme qui a pu servir de au palais princier.
parure (reproduites dans la pl. LXXIX, fig. I, L'ensemble des constructions de la rue
-!,5 et decrites dans la table explicative des Puţul-cu-Apă Rece nos. f>3-;11 est forme
planches). d'un reseau comprenant 2 souterrains
III. Un autre point des recherches archeo- presque paralleles que coupe un souterrain
logiques est represe ute par la colline dite transversal, tous recouverts d'une voute
Dealul-Spirei, la colline la plus etendue en berceau et ayant a chaque croisement
et la plus elevee ele la partie centrale de une coupole et 4 arcades (fig. 31 ; fig. :3~
la ville de Bucarest. Aux epoques prehis- et la table explicative des planches).
toriques et au haut moyen âge, cette colline L'une des galeries communique avec une
etait recouverte d'une tres vieille foret chambre ronde que recouvre une coupole
et n'etait pas habitee, constatation con- ayant egalement un soupirail. Ces souter-
142 Gh. Cantea
rams ont ete prohablement construits en Dans Ies cours des immeubles des rnes
meme temps que le palais princier du Vînători no. 4 et Sf. Apostoli 36, il existe
Dealul-SpirC:'i auquel, selon une tradition encore une grande salle divisee en deux
orale parvenue jusqu' a nous, ils auraient par un arc transversal, tres large, chaque
sen-i de prison. partie etant recouverte d'une coupole basse
I,es constructions situees rue Cazărmii reposant sur Ies murs et des pendentifs
et rue Puţul-cu-Ap{t Rece sont interessan- (fig. 35).
tes pour l'etude de l'architecture roumaine. A cote de cette salle, il en existait jadis
IV. I,es fouilles executees en 1954 et une autre, pareillement divisee, ayant un
J 95G dans la cour de l'eglise Albă, dite din arc transversal et le meme type de voute.
Postăvari (eglise Blanche-des-Drapiers), ont Un pilastre central soutenait Ies deux
eu pour but l'obtention d'informations arcades transversales et deux autres arcades
relatives au passe de cette eglise dont Ies longitudinales, qui separaient les deux sal-
archives n'existent plus. Les recherches Ies (fig. 35). Ces salles avaient fait partie des
ont prouve qu'a cet endroit il y eut une cellules du monastere Sf. Apostoli, cons-
premiere eglise, des le XVI-eme siecle, truites au XVII- eme siecle, et elles ont
et que dans le cimetiere qui l'entourait probablement servi de refectoire.
furent faites les inhumations Ies plus A l'est de la maison paroissiale actuelle,
anciennes. Outre l'inventaire funeraire, on Ies recherches archeologiques ont retrouve
a trouve dans ce cimetiere un denier une partie de l'aile orientale de ces cellules,
hongrois en argent datant de l'empereur apres le deblayage partiel d'une grande
Rodolphe II (1576-1Gl2). Ulterieurement, salle situee au rez-de-chaussee et d'une cave
probablement au debut du XVIII-eme pourvue d'une belle votîte en berceau
siecle, ce premier sanctuaire fut demoli (fig. 36, a-c).
et sur ses fondations on ele,·a, avec d'autres Outre Ies decouvertes deja enumerees,
materiaux, la seconcle eglise dont Ies murs on a encore mis au jour, grâce aux fouilles des
comprirent des elements de la premiere annees 1953-1956 et a tous Ies endroits
construction. Cette seconde eglise subsista mentionnes ci-dessus, de grandes quantites
jusqu'en ]856, lorsqu'elle fut demolie pour de poterie roumaine des XVI-eme et
faire place a l'eglise actuelle (fig. 34). XVII-eme siecles (pl. XCIX, 1-~) et des
Au cours de l'existence de ces eglises XVII-eme et XIX-eme siecles. Cette poterie
successives, Ies enterrements continuerent comprenait des vases servant aux besoins
jusqu'en 1879 dans la cour d'alentour. Les domestiques (meme planche), et des vases
recherches, qui y furent effectuees, ont decoratifs parmi lesquels on a trouve une
fourni des objets funeraires et de nom- foule d'ecuelles et de jattes des XVI-eme
breuses monnaies autrichiennes et turques et XVII-eme siecles, ornees de lignes inci-
des XVII-XIX-eme siecles. sees et d'email, d'apres la technique du
Les fouilles ont encore montre que sur sgrafito empruntee a la civilisation byzan~
son cote nord l'ancienne eglise etait munie tine (pl. CI, 1,2, 4-9 et la table explicative
de contreforts en briques qui en etayaient des planches). On a trouve egalement
le mur septentrional, plus expose aux une riche ceramique decorative en terre
infiltrations d'eau du fait de la zone mare- cuite, representee par les plaques de poele
cageuse environnante (fig. 33). a diverses figurations emaillees deja decrites
V. Les recherches effectuees autour de (pl. LXXXIV-LXXXIX) et par des orne-
l'eglise des Saints-Apotres ont eu pour but ments ceramiques emailles, qui decoraient
la <leconverte des vieilles cellules et des les mnrs exterieurs des eglises (v. pl. XCIX,
<lependances du monastere du meme nom. 3).
Les reclterches arclteologiques autour du monastere de Mihai V odă 14-3
Nous pouvons de plus mentionner de Les fouilles archeologiques de 1953-1956

nombreuses pipes de provenance orientale ont par consequent mis au jour des monu-
a ornementation diverse, datant des XVII- ments encore inconnus, appartenant a des
XIX-eme siecles (pl. CII) et des vases en civilisations et a des epoques differentes;
porcefaine fabriques en Angleterre dans la elles nous ont fourni de precieuses informa-
premiere moitie du XIX-eme siecle, orne- tions concernant le passe de la zone sud-
mentes d'une decoration variee, empruntee onest de la ville de Bucarest.
a d'autres pays et meme aux Principautes
dannbiennes (pl. CIII).
CAPITOLUL IV
CURTEA VECHE
urtea Veche e o denumire dmtr-o epocă mai recentă a locurilor ce au cuprins
odinioară clădirile vechiului palat domnesc din Bucureşti, denumire dată
spre a o deosebi de Curtea Nouă, ridicată în a doua jumătate a veacului
XVIII pe terenul pe care se află astăzi incinta fostului arsenal al armatei, pe
Dealul Spirei, numită, în urma a doua puternice incendii, care au mis-
tuit-o: unul în anul 1789 şi la sfîrşitul anului 1812, şi Curtea Arsă.
1 Denumirea veche nu o cunoaştem. Unii cercetători cred a localiza aci
„cetatea Dîmboviţa", menţionată în cîteva documente din veacurile XIV şi XV. În faza
actuală a cercetărilor arheologice şi istorice nu putem · afirma decît că pe locurile vechii
Curţi domneşti s-au găsit urme de construcţie care datează de pe la mijlocul veacului XV, iar cea
dintîi ştire certă, care se referă la denumirea oraşului, este documentul dat la 20 septem-
brie 1459; deci, în anul 1959, Bucureştii vor împlini o jumătate de mileniu de la prima
menţiune documentară cunoscută astăzi (pl. XLV).
Curtea Veche, ,,cetatea" şi „oraşul de scaun", pe cît cunoaştem din documentele vremii
şi din săpăturile arheologice, era înconjurată cu ziduri. Clădirile erau din cărămizi şi bolovani de
piatră. Zidurile se întindeau pe porţiunea de teren cuprinsă, în mare parte, între actualele străzi:
partea dreaptă a străzii Şelari, str. Gabroveni, B-dul 1848, în dreptul Bărăţiei, apoi de-a lungul
gîrlii Bucureştioara, astăzi dispărută (curgea pe unde e str. Braşovenilor), mărginind vechea
albie a Dîmboviţei, cam de-a lungul actualei străzi 30 Decembrie, spre a se încheia unde este
astăzi colţul dintre această stradă şi str. Şelari. În anumite locuri, zidurile erau prevăzute
cu turnuri de apărare. Aceste ziduri au fost de factură mai nouă, ridicate de Brîncoveanu.
Desigur că şi mai înainte curtea a avut o incintă de ziduri sau şanţuri întărite prin palisade
din trunchiuri de copaci. Palatul propriu zis şi biserica domnească, care dăinuieşte şi astăzi,
au fost clădite sub domnia lui Mircea Ciobanul pe la mijlocul veacului XVI. Despre aspectul
lor în acea vreme avem ştiri datorită descrierilor călătorilor străini. Bunăoară, Pierre Lescalo-
pier, care vizitează oraşul în anul 1574, în timpul domniei lui Alexandru II, îl descrie în modul
următor: ,, ... Intăriturile acestui oraş sînt din trunchiuri mari de copaci înfipte în pămînt unul
lingă altul şi legate între ele prin grinzi transversale prinse de acele trunchiuri prin cuie ele
lemn lungi şi mari; pavajul oraşului este din ttunchiuri de copac ... Palatul (voevodului)
era de paiantă umplută cu vălătuci". Zece ani mai tîrziu, alt călător, Jacques Bongars,
notează în anul 1585 : ,, ... bisericile, mănăstirile şi castelul din Bucureşti sînt clădite din piatră
148 D. V . Rosetti
şi sînt frumoase." După alţi zece ani, oraşul Bucureşti va fi cumplit pîrjolit de turcii lui
Sinan paşa, după cum s-a arătat în capitolele II şi III. Cu acest prilej trist, a a,·ut de suferit
şi curtea domnească, ajungînd într-o situaţi e de degradare necorespunzătoare unui palat
domnesc.
Legenda
IV, IX -Xl ,(XII -X111)7.XV -XIX

li Bui.Coşbuc: IX·XI , XVI-XIX
IZ Sis Sf Gheo rg he Nou :
neoli tic, XV -XIX
13 Bis.Răzvan : XV - XIX
14 Bis Sf. Dum1tru ; rostă):
IV , IX·X/, XV - X!X
Fig. -17. - Planul săpătur il o r din sertarul Curtea VPche.
Această st are de dărăpănare a curţii domneşti est e confirmată în anul 1632 de Paul
Strasburgul , trimis la Constantinopol de Gustav Adolf, regele Suediei, care face me nţiun ea :
,, ... Palatul însă era ruinat din pricina vechimii şi a deselor schimb ări de domni".
În anul ]640, episcop ul catolic P. 13aksici ne înfăţişează curtea în modul urm ător:
,, .. . Palatul principelui este aşezat pe ţărmul rîului ; chiar pe rîu este o parte a numitului
palat şi trebuie să treci prin palat cînd intri în grădin ă, care est e de ceal altă parte a rîului.
Curtea Veche 149
Palatul nu e deloc frumos, ci aproape dărăpănat şi de unde înainte zidurile era u de jur împre-
jur, acum este închis cu lemne, şi casele unde stă principele sînt în stare proastă".
În anul 1658 diaconul Paul de Alep, care întovărăşea pe patriarhul Macarie în vizita ce
a făcut la Bucureşti, ne spune: ,, ... ne duserăm la Curte, care e o clădire mare, înconjurată cu
Fig. 38. - Zid (veac XV). Fig. 39. - Pivniţă din nacul X\' I (reconstituire).
Fig, 40. - Curtea \" ec he după planul lui P . Ernst . F ig. 41. - Planul Curţii Vechi din 1799.
întărituri de lemn. Mai înainte era foarte învechită, dar ultimul domn, Matei Vodă, a dărîmat-o
şi a rezidit-o cu totul din nou. Această clădire este uimitor de elegantă, cu un aspect încîn-
tător şi mult mai frumoasă clecît curtea din Tîrgovişte". Cum descrierile făcute de acest
călător despre numeroase monumente din ţară impresionează prin exactitatea lor, rămîn e
să admitem că Matei Basarab, în primii ani ele domnie, cît a stat la Bucureşti, a dispus să se
facă reparaţii mari la curtea domnească. Numai astfel ne putem da seama din ce cauză descri-
erile acestor călători par că se contrazic. Reiese însă, în mod clar, cît aveau de suferit Bucu-
150 D. V. Rosetti
- - - - - - - - - - - -- -- - - - -
r eşti i
p_e pe urma deselor schimbări de domnii şi a trecerii oştilor străine pe aici, la care se
adă ugau cutremurele şi incendiile, care au desăvîrşit ceea ce nu a reuşit să năruie rnîna omului.
Cînd Mircea Ciobanul a clădit curtea domnească din Bucureşti, .la începutul celei de a
doua jumătăţi a veacului XVI, a ridicat-o, desigur, pe ruinele altor construcţii mai vechi.
A ceasta reiese din observaţiile făcute cu prilejul săpăturilor arheologice.
Dalmaţianul Verancici arată că în afară de Tîrgovişte, singurul oraş întărit, se găseau
în Ţara Rornînească, pe la 1538, şi două cetăţi de zid
(,,arces lapideae"), care însă nu merită a fi socotite
ca atare: ,,Bucureştii... castel lîngă Dîmboviţa şi
Poienari aproape de rîul Argeş".
Săpăturile arheologice de la Curtea Veche (fig.
37) au putut stabili, pe lîngă altele, că în curtea
clădirii , ce se află astăzi în str. Soarelui la nr. 7, exi-
stă un zid din cărămizi şi bolovani de rîu (fig. 38).
Acest zid făcea parte dintr-o pivniţă ce a fost în
l egătură cu pivniţa care ni s-a păstrat în parte şi e
folosită şi astăzi în str. Soarelui la nr. 10. Această
pivniţă ne arată, pe alocuri, zidăria veche, con-
struită cu bolovani de rîu uneori încadraţi de că
rămizi (fig. 39), tehnică de construcţie folosită în
Ţara Romînească în veacurile XIV-XV şi la în-
ceputul veacului XVI.
Pe lîngă aceste ziduri s-au găsit, în str. Soarelui,
şi fragmente ceramice care pot fi datate în timp pe
Fig. 42.- Ţiglă smălţuită (veac XVI). la mijlocul veacului XV. Factura acestei zidării e
mai veche faţă de tehnica folosită în construcţiile
din vremea lui Mircea Ciobanul, cînd au fost ridicate curtea şi biserica domnească, la înce-
putul celei de a doua jumătăţi a veacului XVI.
Din această din urmă vreme ni s-au păstrat, în afară ele biserica clin curtea domnească,
temelii şi ziduri în str. Soarelui la nr. 5 şi 6, care sînt concludente în această privinţă, recon-
stituite într-o anumită măsură, w1eori ipotetică , datorită planurilor vechi, descrierii călăto
rilor străini, cît şi rezultatelor obţinute prin săpăturile arheologice.
Cele mai vechi planuri ale oraşului , pe care le cunoaştem, sînt ridicate ele ofiţeri austrieci
în a clona jumătate a veacului XVIII. Datorită lor, cît şi planului din 1799, ridicat după ce
clonrni a a vînclut terenul vechii Curţi, putem cunoaşte înfăţişarea Curţii Vechi din acea
neme (fig. 40 - 4]). La ·reconstituirea ipotetică au fost folosite şi două fusuri de coloane
de piatră, găsite lîngă biserică , avînd în diametru peste 60 cm, fără galb şi destul de
sc unde (1,85), nu mai înalte clecît statura unui om. Se păstrează şi una din bazele sau
capitelele acestor coloane : un bloc ele piatră pătrat, gros de circa 20 cm. Acestea nu puteau
înălţa decît cu încă 40 cm naşterea arcurilor care se rezemau pe aceste coloane. Observaţiile
arheologice confirmă descrierea lui Del Chiaro, fostul secretar al lui Brîncoveanu, care a stat
în Bucureşti şi în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino (1714 - 1716): ,, ... Palatul principelui
(cu totul de piatră şi cu scara principală de marmură) este destul ele mare. Sălile lui mari
sînt boltite şi prima dintre ele are în mijloc un rînd de coloane, dar destul de scunde" (vezi
reconstituirea, fig. 49, 50).
Acoperărnîntul palatului va fi fost clin olane, sau ţigle smălţuite. Astfel de fragmente au fost
găsite în săpăturile făcute lîngă biserica din curtea domnească şi în preajma palatului (fig. 4~).
Curtea Veche 151
Topografia locului, pe care s-a ridicat castelul şi mai apoi Curtea Veche, era diferită
de aspectul pe care îl prezintă terenul astăzi, datorită prefacerilor la care a fost supus locul
din cauza vieţii intense, zidirilor, năruirilor şi a succesivelor nivelări, depozitări de gunoaie
şi a recentelor lucrări edilitare.
Era un loc uşor de apărat, datorită conformaţiei sale. Aşezat între două coturi ale
vechiului traseu al Dîmboviţei, cu spatele ferit spre nord de terasa mai înaltă, de unde începe
astăzi panta uşoară ce coboară de la spitalul Colţei şi piaţa Sf. Gheorghe, spre Dîmboviţa;
la răsărit era apărat de gîrliţa Bucureştioara, către miazăzi de vechia albie a Dîmboviţei, iar
spre apus, de rîpe destul de adînci. Parte din aceste rîpe au fost identificate prin săpături, bună
oară în str. Soarelui nr. 6, unde nivelul de locuire din veacurile IX-XI cobora brusc cu aproa-
pe 4 m, nivel pe care s-au găsit, ceva mai sus, şi fragmente ceramice, ce pot fi încadrate în a
doua jumătate a veacului XV şi începutul veacului XVI.
Acest fapt ne arată că, la început, castelul se ridica pe o înălţime, care s-a nivelat cu tim-
pul, înălţime folosită ~i mai din vechi, datorită poziţiei dominante (pentru situarea curţii la
mijlocul veacului XIX vezi planul de la fig. ,_13), adică într-o epocă din orînduirea comunei
primitive, atestată la Curtea Veche prin fragmente ceramice şi unelte de cremene (fig. 44),
aparţinînd probabil unei culturi materiale de la sfîrşitul epocii mai noi a pietrei sau de la înce-
putul epocii bronzului. Aici s-au găsit şi rămăşiţe ceramice indicînd vieţuire omenească în
faza timpurie a fierului (fig. 45). În jurul actualei biserici numită impropriu sf. Anton, din
str. 30 Decembrie nr. 31, erau numeroase bordeie cu ceramică şi cuptoare din veacurile IV şi
IX-XI (fig. 46,47,48). Unele indicii ne îndreptăţesc a admite aici şi aşezări databile în
iperioada feudalismului timpmiu, în veacurile XII-XIII.
În jurul curţii domneşti s-au aşezat cu vremea meşteşugari şi negustori; meşteşugarii,
grupaţi după bresle, au format cu timpul străzi ce le poartă numele, denumiri din care unele
au dispărut, iar altele s-au păstrat pînă în vremea noastră : străzile Abagii, Blănari,
Covaci (fierari), Cavafi (cizmari), Băcani, Potcovari, Boiangii, Marchitani, Şelari, Lipscani,
Zarafi, Işlicari, Căldărari.
În partea de nord a curţii se aflau atenansele, locuinţele slujitorilor şi atelierele. În
Pasajul francez s-au găsit urme de construcţii şi vestigii ce par a indica existenţa unor ateliere
de fierărie, datînd din veacul XVI.
La nivelurile vechi ale palatului domnesc, şi anume în pivniţa din str. Soarelui nr. 7, s-au
găsit şi fragmente ceramice, faianţă din Orientul apropiat şi sticlărie provenind probabil din
manufactura veneţiană de la Murano (pl. CXVI, 1-6), datînd din veacurile XVII-XVIII,
îar în ultimul nivel de locuire al pivniţei din str. Soarelui nr. 10, ceramică
de la mijlocul veacului XVIII, atestînd că la acea dată pivniţa mai
era folosită.
În privinţa arhitecturii vechiului palat din vremea lui Mircea Ciobanul,
mai putem aduce următoarele preciziuni:
Palatul domnesc avea şi un paraclis, cuprins în partea din str. Soa-
relui între casele actuale ce sînt situate la nr. 8-10 (vezi fig. 49-50).
Ferestrele vor fi fost prevăzute cu geamuri alcătuite din ochiuri de sticlă
prinse în plumb sau din plăci alcătuite dintr-o substanţă văroasă, ce aduce
t Q,Q2, =1
l:Z-¾72M,Zt®
cu ghipsul.
Astfel de ochiuri, asemănătoare unor funduri de butelii de sticlă, au Fig. 51. - Ochi
de sticlă de la fe-
fost descoperite în săpăturile de pe locurile fostului palat domnesc, cît şi restre, montat în
în preajma bisericii Sf. Gheorghe Vechi (fig. 51). Ochiuri rotunde prinse plumb sau ghips
(vezi şi planşa
în plăci de ghips (sau alabastru, care prin ardere se calcinează devenind CXV, l),
]52 D. V. Rosetti
asemănător cretei), au fost găsite în săpăturile arheologice de la mănăstirea Snagov şi

Plumbuita (pl. CXV, 1). Ele au fost găsite într-un mediu care ne arată că au fos t în uz pînă
la mijlocul Yeacului XVI.
a„ Jr , ·e
e
G t ((eor-ge Vek
~
.,.
S>
o so 100 750m
Fig . 43. - Curtea \'eche. dnpă planul lui Borroczyn, făcut în 1852.
În str. :30 Decembrie nr. 29 se află o clădire fără etaj, în care. cu prilejul unor reparaţii ,
s -a descoperit un zid lung de peste 20 m şi înalt aproape de 5 111. · Acest zid, construit din
cărămi zi şi prezentînd rosturile de mortar alb foarte dur şi ele grosime mai mare decît cărămida
(între -1 şi 6 cm), fusese consolidat prin ad ăugirea altui zid databil, clupă factură, în veacul
XVIII. Zidul păstrează o fereastră încadrată de patru blocuri de piatră de calcar, dăltuită :
se văd urmele săpa te în care au fost fixate gratii de fier în lungime şi în lăţime . În
partea stingă a ferestrei se află o arcadă de s usţinere , iar în dreapta o firidă (fig. 52) . Urmărirea
mai departe a traseului acestui zid , unul din puţinele vestigii ce ni s-au păstrat la suprafaţa
solului, din construcţia vechiului palat, va duce la o mai bună cunoaştere a arhitecturii
Curţii Vechi,
C11 rtea V eche l:i3
- î - -
--
I f
I
I l:
P_. ~
I ~--_,
~ I
"'\o
~
, t;:i
'¼
) "'" I
.,,'.½ . . I
. ,,
~-
~
I
Fig . ./ !. - L'nelte neoltice. Fig.•5. - Fragmente ceramice am fa,;a t11111,u111c: a 1n:> ului.
Fi g. 46. a. se mi-bordei (n ~acurile IX XI ) ; /,. sem i-bordei (veac I\").
l'ig. li. - Cuptor (yeacuri!c IX - XI ). F ig . •IS .
154 D. V. Rosetti
Săpăturile făcute în str. Şepcari au stabilit şi aici rămăşiţe de aşezare din veacurile
IV, IX - XI, iar pe locul unde mai tîrziu, la începutul veacului XIX, s-a ridicat hanul Manuc,
fostul hotel Dacia din Piaţa de Flori, am găsit straturi groase de pe urma d epozitării gunoaielor
proYenind de la Curte. Aici au fost grajdurile domneşti, cum ne indică şi potcoavele de fier
din nacul XVII (pl. CV, 5-7) , găsite în straturi de bălegar.
1~00
..........,.....,
O ft7m.,
......_.......__.__..___._.___,__
PAR.4CLISUL
·.·.:-::.u::::=JOC.:::Jcr:.:.~.JOI:·_·: : .«::=» :.:.:=I :::.

□ ',. ',,, _
____,,._,,. -_·,______ _______<_,_·,_, .
Fig. 19. - Palatul de la Curtea Veche, din veacul XVI (reconstituire) .
S-au g{tsit aici şi rămăşiţe de olărie din veacurile XV - XVIII, cît şi bucăţi de corn de
bovine, din care se t ăi ase ră cu ferăstrăul bucăţi ce au fost probabil prelucrate pentru
di , ·erse obiecte.
Totodată s-a constatat că vechea pantă spre Dîmboviţa începea din interiorul curţii bisericii
,,Curtea Veche'', de la o distanţă cam de ~ m de la actuala îngrădire şi coborînd, la o depărtare
de num ai ..J-0 m , în interiorul curţii de astăzi din incinta fostului han Manuc, la o adîncime
ele peste 6 rn , aproape de nivelul vechi al Dîmboviţei. Aceasta denotă că, şi în partea ele su.el,
Curtea era apărată de confo rm aţi a t erenului, confirrnîncl observaţiile făcute în partea ele apus,
în str. Soarelui, în priYinţa formei terenului, la data duel s-a ridicat Curtea.
Cum am menţionat mai sus, l'v~ircea Ciobanul a clădit, la începutul jumătăţii a doua a
C1,trtea V eche 155
.
~/
.~/;_~-~
:~~"'~
~\~,,,~
.·< --~~ ~::: " "'
\~
~~\ '·\\\~ \1\\\ ~, \\\\~\1 1
A\\~\\\· \
. ' ~\
1
\ \
~\i \\\t \\ \ \\ Iq
\
\\~'\\\\\\\\\\ \\\
\ \ \
/1/4,1 ' 11 · ~\ \ \ \\\:i,i \ 111 ,'I\, I I
Iii , I I 1.1,l l\il 11 ' ~---I

1
1 ;I I\ l '1 f
I I
ii_ ~
,I
_I
--
-- Fig. 50. - Sala cu coloane a palatului de la Curtea Veche (reconstituire).
veacului XVI, palatul şi biserica pe ruinele unei construcţii mai vechi. Biserica, deşi avea şi
mai are hramul Buna-Vestire, e denumită.astăzi „Sf. Anton", denumire preluată de la o altă
biserică, ce se afla foarte aproape, pe locul unde sînt acum prăvăliile florarilor din:Pi aţa de F lori.
Această biseric ă, care a ars în marele incendiu din 18-17, fusese clădită în anul 11:n pe
te meliile unei biserici mai vechi; t emeliile ei au fost descoperite prin recentele săpături
:'i rheologice. Ea e cunoscută documentar sub denumirea de biserica Doamnei Maria, sau a
Doamnei Stanii şi a Doamnei Maria.
Această biserică a fost distrusă de invadatorii conduşi de Sinan paşa în anul J 595. Snb
t emeliile sînului din spre nord s-a găsit o ukic ă ele pămînt, clatînd din prima jumătate a vea-
cului XVI, care conţinea cenuşă, cărb une şi mai degaja un slab miros ele tămîie; .fusese
folosită, după un vechi ritual u zitat la edificarea bisericilor, drept căţuie (pl. CVI, 7). Bi-
serica din veacul XVI a fost clădită pe un t eren locuit maiînainte, în veacurile IV, I X - XI
şi XV, cum ne arată gropile bordeielor şi fragmentele ceramice găsi te. Într-un mormînt clin
Yeacul XVI s-a găsit un pieptene ele os (fig. 53).
În grădina bisericii Sf. Gheorghe Nou au fost descoperite gropi de bucate şi rămăşiţe
ele bordeie din a dona jum ătate a veac ului XV, a l ături ele rămăşiţ ele uuei coJJstrucţi i monumen-
t ale ele zid din veacurile XVI - XVII. Într-o groapă de b ncate, datîncl de pc la mijlocul
veacului XVI, s-a dat, pe lîn gă rămăşiţele de olărie şi ele vase de sticl ă, peste o oal ă mare
ele lut, care a conţinut unt sau untură, după cum ne arată rămăşiţele unei materii albe,
grase care se mai păstrează încă. Aici s-au aflat şi rămăşiţele unui cuptor, probabil pentru
topit minereul, cum indică bulgării de zgură de fier, asemănători celor găsiţi lîngă Curtea
Veche, în Pasajul fr ancez (pi. CV, 1 - 3) .
156 D. V . R osetti
S-au descoperit şi morminte mai ,-echi, în parte tăi ate de t emeliile construcţiilor ce s-an
ridicat aici ; în morminte s-a u găsit monede şi \"ase de sticlă din prima jum ăt ate a
Yeacului X \ 'I , arătînd u -ne că pe acest e loc uri a fos t o altă biserică, ante rio ară bisericii actuale,
ridic ată sub domnia lui Constantin Brînco,-eanu şi arsă de ince ndiul din 184-7.
L a o mică depărtare, spre r ăsărit , e biserica R ăzYan , co n struită probabil în veac ul XVI.
În săpăturil e executat e lîngă această biserică s-a dat de morminte şi fragment e cera mice
=
r:::::>
=
cz::::;
-- - - -
' , ,,
-~--F ', J
I
:
...
I
', I I
' \ :'
''
'{
I
li
. c'..\.. ci:"
' : I ..... .. .>~ I
- Jl.l,_---:------\-- \'-:JK
- -ib ____ ..J.. ____ _,
2 Jm
h onomelrie ,zomolnca
Fig. 5:!. - Zid din ,·eacul X\'I.
el e la începutul veac ului :X\'I , cît şi ele cera mi că ele la sfîrşitul ,·eacului XV, pro,-e uinel clin
rămăş i ţe de bordeie, atestînd că şi aici s-a întin s aşeza re a fe ud a lă pe care a m putut-o urm ă ri
mai spre mi azăzi , în jurul bisericii Sf. Gheorghe Vechi, de la începutul căii Moşilor.
Biserica Sf. Gheorghe Vechi , fiind distrusă ele incendiul clin 18.J.7 , a fost rezidită în a
doua jumăt ate a veac ului XIX. Săpăturil e arheologice au dezvelit aici o parte clin vechile
temelii ale un ei con strucţii ap a rţinînd bisericii anterio are, datată prin izvoare scrise în a
doua jum ătate a Yeac ului XVI, datare conf.irmată şi ele obs e rv aţiile făcute cu prilejul
săpăt urilor , prin fap tul că mormintele înconjurătoare conţi n monede şi podoabe corespun-
zătoa re acelei ,-remi.
În partea el e sud-est a bisericii Sf. Gheorghe Vechi s-au descop erit temeliile altei
co n strucţii din veac ul XVII. Nu ar fi exclus ca în această cl ădire să fi funcţionat şcoal a ele
gră m ăti ci , scriitori în cancelarii , traducători de acte slavo neşti în romîneşte , şcoa l ă a cărei
exi ste nţă est e indirect atestată chi ar din a clona jum ătate a veacului XVI.
Dintr-o epocă mai veche, cîncl pe aceste locuri nu exist a o bis erică, s-au găsit numeroase
gropi de bordeie şi gropi de bucate. Acestea din urmă au uneori fo rmă cilindri că, alteori
ase m ă n ătoa re un ei pîlnii întoarse cu gura în jos. E le nu se deosebesc ca formă şi scop de
cele clin orîneluirea comunei primitive care ser vea u la depozitarea bucatelor, ca şi cele ele la
Sf. Gheorghe Nou , în clipele grele, el e război sa u foamete.
În umplutura acestor gropi s-au găsit la Sf. Gheorghe Vechi şi turte ele minereu de fier
pronnind dintr-un atelier al celor ce roboteau pentru domnie la umbra construcţiilor măreţe
clin apropiere, cum ne a rată fragmentele de cărămizi , cahlele smăl ţuite şi orna mentat e pentru
sobe şi ochiuril e de geam ele la ferestre (pi. CVII). Astfel ele cahle nu- şi aveau lo c în bordeie,
precum nici ochiu.rile el e ticlă nu-şi aveau rost la ferestrele acestora.
În loc ele sobe s-a u găsit urm e de vetre ele foc, ce nu se deose besc aproape de loc de
C11rtea Veche 157
Yetrele din b ordeiele şi colibele fo losite pe acest e locuri de cei ce Ie-a u loc uit cu cît e\·a milenii
în urm ă, iar ferestrele vor fi fost apărate prin ţi p le de băşici de porc, care l ăsau să se st recoare
o slab ă lumin ă . U n amb asador englez, Ainslie, trecînd p e aici, în drum spre Const a ntin opol,
Ic a minteşte cînd descrie l oc ui nţel e buc ureştene. Deci băşi ci l e de porc mai erau fo losite la
sfirşitul veacului XVIII.
Într- un b ordei datînd din , ·eacul XV s-au găsit şi cîte\·a prîsnele de lut pe nt m fus ul de
tors lîn a, ca re sînt la fel ca şi cele din orînduirea co mun ei primitive (pi. CXV, ~).
Fig ..; .1. - P ieptene bil atera l de os (,·eac ul X \ "I ).
În str. Sf. Ion-Nou, în curţile de la nr. 1 -3, cît ş i în b-d ul C oşbuc nr. 6 s-a u găsit urme
de vieţuire în bordeie datînd din , ·eacul X VI. În str. Sf. Ion-No u nr. I, nu departe de un
cuptor feudal din vea cul XII - XIII , s-a dat p est e r ă m ăş i ţele unui cupt or de copt pîine, par-
dosit cu cărămizi , conţinînd şi r ă m ăşi ţe cera mice clin prima jum ă tate a veacului XVI.
Tot p e b-dul Coşbuc , cît şi de-a lun gul căii Văcă reşti pîn ii în preajm a bisericii Dobroteasa
au ieşit la iveal ă, cu prilejul lucr ăril o r edilitare, r ă m ăşiţe cera mice ap~rţinînd veacurilor
XV - XVI , se mn alînd ş i aici Y i aţ a o m e n ească în aceast ă pe ri oadă de timp.
Cerce tările arh eologice făc ute în curtea caselor situat e în calea Văcăreşti nr. 86 a u
stabilit pre ze nţ a unui cimitir din veac ul XVI. Se pare că aici a u fos t îngropaţi osîndiţii la
moarte, căci aproape fiecare schelet p rezenta urmele decap itării , iar în unele cazuri aveau
şi lab a mînii drepte tăi a t ă.
Săp ăturile arheologice, întreprinse în scuarul din partea de răsărit a bisericii D obroteasa ,
au dat p este gropi de b ordeie din veacul XVI.
În grădin a de lîngă biserica Sf. Dumitru - P oştă, de pe st r. 30 Dece mbrie, s-a u găsit
vestigii din v eacurile XIV - XVI , cît şi morminte, indicîncl că aici a fost o biserică la începutul
veacului XVI sau p oat e chiar la sfîrşitul veac ului X V. Aici s-au găsit şi t emeliile un ei biserici
anterioare celei actu ale, clatînd probabil din \'eacul X VII, că re i a i se sp un ea biserica „ ele
jurămînt " , fiindc ă aici erau trimişi ele domn să jure cei ce se judeca u la sfatul do mnesc,
care funcţiona la curtea domn easc ă.
În trecut, pîn ă nu demult, chi ar în cursul \·eacului XIX, pop ul aţi a oraş ului folosea
pentru b ă ut şi uzul casnic apă clin Dîmb oviţa, pe care sacagiii o vindeau, dup ă ce -şi ump lea u
sacalele la locul denumit p în ă pe la mijl ocul acelui nac „Vadul Sacag;iilor " (fig. -l-1) . În afa ră
de acest mod ele a se aproviziona cu a p ă, c un oaştem , din un ele docume.nte, fî ntîni sau puţuri
care au dat uneori denumirea străzii sau locurilor înco njurăt oa re. B un ăo;uă str. Puţul cu
Plopi, str. Puţul cu Apă R ece, str. Puţul ele Pi a tr ă, str. I zvor, str. Şi pot ul P întînil or , lîngă
158 D. V. Rosetti
F ig. 54b . - Altă \·edere a puţului.
Cişmigiu. Aceste nume ne evocă şi cişmelele, de-

numiri ce se mai păstrau pînă nu demult în str.
Fîntînii, actuala str. Alexandru Popov, în capă
tul căreia, înspre calea Victoriei, cam peste drum
de biserica Albă, se afla Cişmeaua Roşie, ca şî Fîn-
tîna Boului, sau altele, azi dispărute. Sînt de
menţionat şi unele puţuri din mahalale, cum era
Puţul Calicilor, din mahalaua Calicilor, şi altele.
În c:urtea din str. Sf. Ion-Nou s-a găsit, în
Fig. 54a. Puţ din veac..urilc X\'11-XVIII. săpăturile arheologice efectuate, un puţ vechi
cu colacii de piatră, avînd în marginea colacului
superior un ieşind menit a primi apa scoasă cu
găleata, care se sctJrgea într-un scoc de piatră ce se găsea dedesubt. Acest scoc a fost regăsit
într-o curte alăturată, din b-dul Coşbuc nr. 4. Nu ar fi exclus ca acest puţ, ce a funcţionat
încă în prima jumătate a veacului XIX, să fie puţul menţionat de documentele veacului XVIII,
ca „puţul de mai jos de casa baraţilor" (Bărăţia· de astăzi) .
Pe marginea de piatră a puţului s-au săpat făgaşe adînci, datorită funiei sau lanţului
folosit la tragerea găleţilor, şi s-au făcut găuri menite a susţine stîlpii unui acoperiş şi crucea
unui capac de lemn (fig. 54 a, b).
În veacurile XVI-XVII se bucurau de un bun renume apele izvoarelor de la Mărcuţa.
Pe teritoriul Curţii Vechi au fost depistate conducte pentru aducerea apei potabile la fîntînile
ce deserveau curtea şi baia domnească, cît şi conducta pentru scurgerea apei folosite şi murdare.
O conductă pentru apă potabilă a fost descoperită în curtea caselor din str. Soarelui nr. 5,
îndreptîndu-se spre biserica Curţii, cam în direcţia unde s-a descoperit, cu prilejul
unor lucrări de restaurare, baia domnească. Era alcătuită din olane de pămînt ars, puse
cap la cap şi prinse cu mortar. Olanele erau culcate pe un strat de cărămizi, iar deasupra
lor aveau un acoperiş de protecţie din cărămizi aşezate în două ape.
O altă conductă asemănătoare, dar mult mai trainic construită, a fost identificată,
prin săpături, trecînd, prin incinta curţii, în partea de nord-est a bisericii spre a se pierde în
str. Şepcari. Această conductă a putut fi urmărită şi în Pasajul francez (vezi planul, fig. 37)
pe o distanţă de 75 m. În faza actuală a cercetărilor nu putem şti de unde s-a alimentat
această conductă. Nu ar fi exclus ca alimentarea să se fi făcut de la izvoarele din preajma
bisericii Zlătari, la a cărei intrare a fost de asemenea o cişmea. Conducta din Pasajul francez
Curtea Veche 159
şi din preajma bisericii Curtea Veche pare a fi

fost construită în a doua jumătate a veacului
XVI. Ea s-a suprapus unei vechi gropi de pro-
vizii, în care s-au găsit fragmente ceramice de la
începutul aceluiaşi veac şi o monedă, o jumătate
de gros din domnia regelui polon Alexandru
Iagello (1501 - 1506), fost duce al Lituaniei.
Groapa era suprapusă, la rîndul ei, de ziduri
din prima jumătate a veacului XVIII (fig. 55).
În partea de sud-vest a bisericii Curtea Ve-
che, lipită aproape de peretele bisericii, a fost o
cişmea la care apa potabilă venea prin olane, iar
apa murdară se scurgea într-o conductă, un canal
rectangular în secţiune, construit din cărămizi
prinse cu mortar. Acest canal se îndrepta spre
vechea albie a Dîmboviţei.
Cea mai frumoasă construcţie, care denotă
grija şi totodată perfecţiunea execuţiei din par-
tea meşterilor care au lucrat-o, este aşa-numita
vistierie a apelor, descoperită în ograda bisericii
Curtea Veche (pl. CVIII-CIX). Această vistierie,
sau rezervor pentru distribuirea apelor, este con-
struită din cărămidă pe o fundaţie oarecum ne- Fig. 55. - Conductă de apă potabilă (veacul XVI).
regulată, reprezentînd un postament de formă
pătrată, avînd laturile de 1,50 m şi 4,69 m, din care ni s-au păstrat numai 6 rînduri de
cărămidă, dar numai ultimele 3 sînt construite mai regulat. Pe faţa superioară a postamentului
se văd ieşind 4 tuburi (olane), dar secţionate atunci cînd s-a dărîmat construcţia. Pe trei din
cele patru laturi ale pătratului pornesc patru canale, spre sud-vest, nord-vest şi nord-est, în
care olanele sînt îmbrăcate în cărămizi de protecţie aşezate vertical şi orizontal, cu excepţia
canalului care porneşte spre sud-est şi care nu avea olane. În partea de sud-est, olanele au
fost astupate cu o cărămidă aşezată vertical sub două cărămizi puse oblic. Canalul proiectat
în această direcţie nu a mai fost construit.
Dintre cele trei canale, care sînt în legătură cu olanele şi traversează vertical postamentul,
numai unul este relativ îndreptat perpendicular şi aproximativ pe axul laturii pătrate
a postamentului, şi anume canalul care vine dinspre sud-vest şi care este în legătură cu
olanul cu diametrul cel mai mare. Din aceste motive credem că prin această conductă venea,
dinspre poarta de nord a cetăţii, apa de la izvor. Apa, care se ridica prin acest olan, umplea
un mare recipient, fie de piatră (cum este cel de la Vieroş, lîngă Goleşti), fie de cărămidă
tencuită cu colţurile rotunjite, cum sînt rezervoarele de apă rece şi caldă de la baia care
se păstrează la conacul Goleştilor din comuna Goleşti (Reg. Piteşti).
Din acest recipient, prin olane mai înguste, apa era distribuită mai puţin spre fîntîna
mică de lîngă biserică şi mai mult prin conducta ce pornea spre palat. A treia conductă, despre
care am spus că era astupată în aşa fel că olanul al cărui capăt era lăsat liber şi protejat
de două cărămizi aplecate, făcînd unghi deasupra lui, se putea îmbuca cu primul olan al conduc-
tei, atunci cînd s-ar fi simţit nevoia de a se scurge apa şi în această direcţie (pl. CVIII, 1).
Dacă aruncăm o privire generală asupra materialelor arheologice descoperite în săpăturile
făcute în acest sector, ne dăm seama că este un material relativ sărac în comparaţie cu
160 D. V. Rosetti
7 descoperirile arheologice făcute în alte locuri.

I Totuşi este un material elocvent: în primul rînd
ceramica, care ne oferă, pe lîngă posibilităţile de
I datare, putinţa de a ne da seama de măiestria exe-
I cuţiei, simţul artistic, bogăţia motivelor decorative,
I înţelegerea culorii, dragostea de frumos a artiştilor
~
anonimi ai poporului (pl. CX, CXI, CXII).
Ceramica, produsă de olarii ţărani , evoluează
~ de-a lungul veacurilor şi e supusă unor influenţe
I
dinafară. Ceramica noastră mai veche, cum ar fi
I străchinile şi farfuriile din veacul XIV şi XV
I (pl. CX, 1 --.'3, 11, 13, CXI, ~,3; CXII , 1,3), atît prin
_ _ _ _ ____..,..._l forme, cît şi prin decor, re c, minteşte produsele si-
1 milare bizantine. Acestea sînt caracterizate prin
ornamentele sgrafitate, desenate cu brun, pictate
(sau stropite) cu verde şi galben pe fond gălbui
2 deschis. În aceeaşi perioadă de timp se remarcă şi
influenţe occidentale, în cazul paharelor cu piciorul
înalt (pl. CVI, -!,6) sau elemente gotice, pe unele
cahle de sobă. Influenţele occidentale ne sînt trans-
mise prin Transilvania, din Franţa şi Germania.
În pofida acestor influenţe, olarii ţărani păstrează,
în ornamentaţia vaselor, motivele decorative din
vechiul fond local, cum ar fi spirala, cercurile
concentrice, vîrtelniţa (pl. CX, 8,13; pl. CXI, 3,4).
În veacurile XVII-XVIII survin influenţe
Fig. -·iO. - Fragmente d e ceşti (Yeacul XIX). din Transilvania, în cazul cănilor al căror proto-
tip îl găsim în ceramica săsească (pl. CVI, 12) . În
timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu se observă influenţe orientale, arabe, turceşti,
precum şi un ele motive preluate de turci de la olarii bizantini (pl. CXII, -~- 11).
O parte din ceramica din veacurile XIV-XV, găsită la Bucureşti, pare a fi produsă în
centrele de olari de la Curte de Argeş şi Dărmăneşti ; ceramica mai tîrzie , din veacurile
XVI - XIX, a fost lucrată, în parte, în atelierele olarilor de la Pisc, Pucheni şi
Dărmăneşti (pl. CXIII).
În afară de ceramica indige nă, s-au găsit şi fragmente din vase de faianţă, provenind
din import, din Orientul apropiat, şi anume ceramică turcească şi persană din veacurile
XVI - XVIII (pl. CXIV, 1 - 14) şi provenind din Damasc, Rhodos, Constantinopol, Cutahia,
Iznik şi din alte centre. Aceste Yase nu au ajuns la noi sub aspectul unor obiecte de lux, ci
în multe cazuri, anumite mărfuri, condimente, mirodenii, uleiuri etc. erau aduse din Orient
în aceste vase, care serveau oarecum ca ambalaj.
S-au găsit şi fragmente de vase provenind din Italia, din insulele greceşti, din Transil-
vama, Germania, Franţa. De la sfîrşitul ,·eacului XVIII şi începutul veacului XIX s-a con-
statât aici prezenţa a numeroase fragmente din vase de faianţă şi porţelan, mai ales farfurii,
provenind din manufacturi englezeşti, germane şi chiar ruseşti (pl. CXIV, lfi - 17 şi fig. 56).
Din veacurile XVII - XIX găsim lulele şi ciubuce turceşti (pl. CXV, 7 - 9).
Legăturile comerciale intense ne sînt indicate şi de monedele descoperite. Cea mai veche,
aflată pînă în prezent la Curtea Veche, datează de pe la sfîrşitul veacului XV sau începutul celui
Curtea Veche l(U
de al XVI-lea. E un dinar unguresc, emis între anii 1491- Hi16, bătut sub domnia regelui
Vladislav II Iagello, şi o jumătate de gros polonez, emis între anii IGOl-1506.
Majoritatea monedelor găsite sînt cele' de mare circulaţie ale timpului lor. Cele mai
numeroase sînt dinarii ungureşti, bătuţi în veacurile XVI-XVII. Lingă biserica Sf. Gheorghe
Vechi s-a găsit şi o monedă falsificată, un dinar din anul rnri4. Falsul pare a fi fost executat
la noi. Moneda a fost turnată într-un tipar, folosind aramă în loc de argint şi apoi argintată.
Falsificarea monedelor străine era o practică curentă în veacurile XVI-XVII. S-au falsifi-
cat monede suedeze de la Gustav Adolf şi Cristina, pe scară mare în Moldova, în cetatea Sucevii
şi în palatul domnesc de la Iaşi, unde s-au găsit mari cantităţi de astfel de monede împreuuă
cu materialul şi deşeurile ce au rămas de pe urma baterii monedelor. În săpăturile arheologice
de la mănăstirea Snagov au fost dezgropate în cuprinsul temeliilor vechilor chilii astfel de
monede, cit şi fîşii de metal purtînd imprimate monedele, alături de rămăşiţe provenind din ba-
terea lor. Aceasta ne dovedeşte că falsificarea a fost făcută la mănăstire. Un tipar, din anul 1 ;-1-Hl,
pentru falsificarea unui dinar unguresc a fost găsit în chiliile mănăstirii Coşuştea-Cri,·elnicu, din
fostul judeţ Mehedinţi. Falsificatorii erau denumiţi calpuzani în pravilele şi documentele vechi.
Mai puţin numeroşi sînt asprii turceşti şi monedele polono-lituaniene ; cele mai nume-
roase sînt în veacurile XVIII şi XIX, monedele turceşti de cite o para reprezentînd a -1-0-a
parte dintr-un piastru sau dintr-un leu. Numeroase sînt şi monedele austriaece. Mai toate
aceste monede au fost găsite în morminte, unde erau puse datorită unei credinţe religioase
din mai vechi, ca răposatul să poată plăti vămile în trecerea sa prin lumea cealaltă.
Lipsa monedelor romîneşti se explică prin faptul că dominaţia turcească a interzis
domnilor ţării să mai bată monedă. În lipsa acesteia circulau monedele străine, pînă la
reapariţia monedei noastre naţionale în anul 1867
În cuprinsul aşezărilor din veacurile XVI-XVIII s-au găsit creuzete, mai mici şi mai
mari, pentru topitul metalelor. Majoritatea conţin, în pastă, grafit pentru a le mări rezistenţa la
temperaturi ridicate; creuzetele foloseau meşteşugarilor pentru topitul metalelor (pl. CXV, ;1-li).
Din veacurile XVI-XVII s-au descoperit vase, pahare, butelii şi lămpi sau canelele
de sticlă. Acestea au fost produse uneori de manufactura veneţiană de la Murano (pl. CX\'I,
1-6), iar în veacurile XVIII-XIX poate şi de alte manufacturi (pl. CXVI, î -rn).
Bucureştenii, pînă în jurul primei decade a celei de a doua jumătăţi a veacului XIX, nu
aveau cimitire. Morţii erau îngropaţi în preajma mănăstirilor şi bisericilor din mahalalele
lor. În mormintele scoase la iveală cu prilejul săpăturilor arheologice s-au descoperit podoabe
de o valoare materială destul de redusă. În afară de monede s-au găsit inele de bronz şi argint
(fig. 57). Lingă biserica Curtea Veche s-au dezgropat morminte ale unor militari purtînd
nasturi cu stema ţării de pe la mijlocul veacului XIX. Uneori aceşti nasturi au fost lucraţi
în atelierele ruseşti, la St. Petersburg (fig. m, l).
Obiceiul vechi de a depozita mărfuri şi alimente, în momente de primejclie, din spirit
de precauţie, în scop gospodăresc sau negustoresc, îngropîndu-le sau punîndu-le la loc sigur,
a putut fi urmărit pînă în veacul XIX. Lingă gara Mogoşoaia a fost descoperit, ocazional,
un depozit alcătuit din citeva sute de lămpi (candele) de sticlă, datînd din nacurile XVI-
XVII. Pe teritoriul Curţii Vechi, în pivniţele palatului din str. Soarelui nr. 7, a fost găsit
un depozit de sticlărie, vase, pahare etc. din veacul XVII-XVIII; lingă biserica Sf. Gheorghe
Nou, ca şi în str. Soarelui nr. 7, au fost găsite depozite de lulele turceşti, din veacurile XV III-
XIX; în str. Pitagora, aproape de calea Văcăreşti, s-a descoperit într-o veche pivniţă un
grup de aproximativ ~8 de chiupuri mari de lut, lucrate asemănător celor din antichitate,
în care se conservase, după urmele rămase, untdelemn (pl. CXVII). Existenţa depozitului
a putut fi datată în veacul XVIII.
----r- ~ - - 7r
V ~ \
'I ,- I
~ ~
~
,(\ ~
~
I
'/ I
~ I I
:' I
. __ .,l. __
r---
~
H
i>-1
I
H
H
H
;..-
~
c.i
-ţ-- -
"'
~
1
I
i,..
"
r.,
~
~
I
I
J_
1 - - - - ~ ,I
it==---_.....,....,.
---+----,s~o -o- -- -.,j

I .....--::::c:::-:--._ I
I ~ .._ I
~ I
I
~- \
. .
'~~ ~ j ,
"~~ -
Curtea Veche 163
Chiupuri izolate sau mai multe laolaltă au

fost găsite în diferite puncte ale oraşului. Cîteva
chiupuri, de o factură mai veche, probabil din
veacul XVI, au fost descoperite în str. Matei
Millo, nu departe de calea Victoriei ; conţineau
urme de grîu, altele boabe de mei.
Bucureştenii vechi nu erau lipsiţi de spirit
de economie. S-au găsit, în săpături, destul de
des, puşculiţe de lut, pe locul fostului han Manuc
de la Piaţa de Flori, cît şi lîngă biserica Sf. Du-
mitru-Poştă şi la Sf. Gheorghe Nou (pl. CVI,
9 şi fig. 59). Uneori proprietarul lor îşi scrijilea
numele sau făcea semne pe pereţii vasului (fig.
59, 2).
La Curtea Veche, în săpăturile din Pasajul
francez, în dărîmăturile unei clădiri ce a fost
locuită în a doua jumătate a veacului trecut, s-a
găsit o monedă de aur, o piesă de 5 franci bă
tută sub Napoleon III. Moneda, care este mai rară
decît cele de 20 de franci, ,,napoleonii", va fi
fost pierdută de un om mai avut.
în săpături s-au descoperit şi vestigii indi-
cînd un anume trai, la care nu putea ajunge Fig. Ml. - Faţada hisericii restaurate în veacul
XVIII.
marea masă a populaţiei. Bunăoară, în cuprinsul
curţii domneşti, în str. Soarelui, în Pasajul francez, pe locurile fostului han Manuc, s-au găsit
cochilii de scoici (stridii). Aceste scoici scumpe erau aduse de pe ţărmurile Mării Adriatice
sau din mările ce mărginesc coastele Franţei. Ele au fost găsite în complexul de materiale
arheologice, putînd fi datate în cuprinsul veacurilor XVI-XIX. Din mijlocul acestui
din urmă veac au fost găsite şi furculiţe speciale pentru consumarea acestor scoici {pl.
CV, 17-18).
În veacurile trecute nu era lumină electrică, nici lămpi de gaz. Grămăticii, cronicarii,
meşteşugarii, cei ce învăţau carte sau trudeau robotind pentru domnie, odată cu asfinţitul,
de multe ori pînă în zori, se străduiau la slaba lumină de la flacăra vetrei, a făcliilor, feştilelor
de ceară sau a luminiţei opaiţului cu ulei de rapiţă sau a lumînării de seu. S-au găsit sfeşnice
de lut ars pentru lumînări de ceară sau seu din veacurile XVI-XIX (pl. CXV, 3-4).
Curtea Veche din Bucureşti a fost supusă de-a lungul veacurilor la numeroase prefaceri.
Ruinile construcţiilor din veacul XV au fost cuprinse de Curtea lui Mircea Ciobanul, la
mijlocul veacului XVI. Matei Basarab - după cum s-a spus - o repară şi îi aduce unele
adăugiri. Grigore Ghica pune să se facă noi lucrări de zidărie, cum ne spune cronicarul
I. Neculce. Acest domn a obligat pe soţiile boierilor din tabăra potrivnică a Cantacuzinilor să
care var şi piatră pentru construcţie, împreună cu ţiganii. Acelaşi domn a închis la curtea
domnească 24 de boieri, pe care i-a pus în lanţuri, închizîndu-i mai tîrziu în turnul „după
poarta domnească". În această privinţă, cronicarul moldovean anonim, considerat greşit a
fi Nic. Muste, ne dă ştirea că Grigore Ghica a închis pe boieri la poarta curţii domneşti din Bu-
cureşti în turn „la nemţi", ,,şi bătaie ce au luat boierii lăsăm să spună muntenii".
Lucrările de restaurare şi zidărie au continuat în timpul domniei lui Duca (1673-1678),
ispravnic al clădirilor fiind viitorul domn Şerban Cantacuzino.
164 D. V. Rosetti
Constantin Brîncoveanu face renovări şi adăugiri. Sub acest domn s-a zidit turnul
bisericii „despre Doamna". În vremea lui Grigore Ghica (1660-166-i; 1672-1673), această
clădire era numai boltită. Brîncoyeanu a pus de s-a ridicat turnul şi s-a construit tinda
bisericii şi s-a înfrumuseţat cu picturi . În timpul domniei lui Brîncoveanu, clopotniţa
domnească, ce fusese zidită sub Grigore Ghica şi înălţată sub
Şerban Cantacuzino, a fost trăsnită. Turnul folosea drept ier-
1\1 "·1:
bărie, şi din cauza trăsnetului s-a produs o explozie care a
I,
1l ';\1
"'
\\I
,~
'I t'\ distrus clădirea.

1,
Brîncoveanu a poruncit să se facă clopotniţa nouă,
I
cuprinzînd în partea de sus un ceas „făcînclu-i şi horă îm-
prejur şi acolo hora aceea bătea chindia, care n-au fost mai
înainte la alţi domni". Tot Brîncoveanu a refăcut şi zidit pe
I I alocuri din nou zidul înconjurător Curţii.
.).. _ - - . - t)·Ol? -- - - -4 Biserica domnească a suferit şi ea destule prefaceri .
I I Ştefan Cantacuzino face lucrări interioare şi schimbă aspectul
faţadelor şi pune portalul de piatră ele la intrare (fig. 58).
Alexandru Iliaş scuteşte, în 5 mai 1629, ele dări pe
I preoţii ei, clîndu-le în acelaşi an „locul bisericei Doamnei
Marii ca loc de pră ,·ălii, pentru că acel loc a fost loc dom-
nesc" (în actuala Piaţă de Flori), ca să creeze venituri bi-
sericii domneşti.
La 14 ianuarie 1630, preoţii şi diaconii de la biserica
domnească primesc, pentru casele şi bucatele lor, scutiri de
bir, de oaie seacă, de cai ele olac, de vinăriciu etc. Nici judeţul
oraşului, nici cei 12 pîrgari şi nici slugile domneşti nu au voie
să-i „ bîntuiască".
În anul 1634 Matei Basarab întăreşte bisericii domneşti
Pig. 59. - Puşculiţă d e lut
{Yeacul XVII) . dreptul de stăpînire asupra locului unde a fost biserica
,,Doamnei Marii".
Prin actul din 13 mai 156.3 dat de Necula al lui Bobanea, judeţul oraşului Bucureşti,
se constată rolul pe care încep să-l aibă negustorii, prin gruparea lor în bazarul aşezat în
partea centrală a oraşului, lîngă palatul domnesc. Printre aceşti negustori se află şi unii de
origine străină, care se bucură de aceeaşi ocrotire ca şi negustorii pămînteni.
Prin actul de la 30 mai J 640, dat de un judeţ al oraşului Bucureşti, aflăm că biserica
clin curtea domnească avea prăvălie lîngă pră,·ăliile bisericii Sfînta Troiţa (mănăstirea Radu
Vodă).
Bisericadomnească mai stăpînea un vad ele moară cu 2 roţi pe Dîmboviţa, în sus de curtea
domnească. Din cauza morii, Dîmboviţa se revarsă mai cu uşurinţă; îneacă grădina
domnească şi roade malul pe care se afla Mitropolia. Duca Vodă pune de se strică moara
şi dă despăgubiri, pentru aceasta, bisericii domneşti 200 de ughi, din darea vinăriciului
de pe dealurile Bucureştilor.
Brîncoveanu obligă pe preoţii şi pe diaconii de la biserica domnească să nu mai primească
bani la miruit, dîndu-le în schimb o parte clin vama tîrgului Bucureştilor.
Ştefan Cantacuzino scuteşte de dăjdii pe preoţii şi diaconii bisericii domneşti, în anul
1714.
Dintr-un document din anul 1752 aflăm că Constantin Mavrocordat a adăugat, într-una
<lin domniile sale anterioare, două paradise bisericii domneşti. Astăzi aceste paradise nu mai
Curtea V eche 165
există. În urma săpăturilor arheologice s-au găsit temeliile lor. Cele două paradise au fost
distruse de incendiul din 1847. Ele erau acoperite cu ţiglă. Paradisele nu mai figurează în
planul din 1852 (fig . .J-3). Ele figurează în planul din 1799 descoperit şi publicat în anul
1942 de prof. I. Ionaşcu (fig. 41), dar nu sînt trecute în planul din 1791 (fig . .J-0). Această
constatare confirmă datele izvoarelor scrise şi ale observaţiilor, făcute cu prilejul săpătu
rilor în privinţa timpului în care au existat.
În veacul XVIII, Curtea nu a mai fost reparată, se dărîmase cu totul, ceea ce a hotărît
domnia să vîndă locurile Curţii la mezat, iar din banii strînşi să se facă o nouă curte, spre
sfîrşitul veacului XVIII, pe Dealul Spirei.
Săpături şi cercetări ce se vor efectua în anii următori vor aduce desigur contribuţii
noi la cunoaşterea arhitecturii şi a întinderii vechii Curţi domneşti, cum şi a terenului încon-
jurător, pe care s-a cristalizat şi dezvoltat nucleul originar al oraşului Bucureşti. Sperăm
că în acest sector central vor interveni în curînd unele schimbări edilitare privind construc-
ţiile vechi din jurul bisericii Curtea Veche şi a fostului han Manuc, care ne vor da posibi-
litatea de a executa săpături noi şi a formula concluzii mai sigure cu privire la geneza
oraşului şi a primei curţi domneşti din Bucureşti.
UTAPLII!r KHJ-IiltEOKl'.IH )J,BOP
(KPATKOE CO)(EPM{AHI1E)
Hau6oJiee JI.peamu'î JI.OKyMeHT, ynoM1rna- Heno.n.aJieKy OT MaCCHBHbIX CTpoem1ii 61,1-

10lll.Hii o ropoJI.e ByxapecT, JI.arnpoaaH 20 .1H Hai-ineHbl H OCTa'TKH MHOfO'IHCJieHHbIX
ceHrn6pH 1459 roJI.a. ApxeoJIOrHl!eCKHe pac- noJiy3eMJJHHOI<, B KOTOpblX OOHTaJIH 6eJI.HbJe
KOilKH IlOKa3aJIH, l!TO Ha TOM MeCTe, fJI.e iKHTeJJH, 1ITO CBHJI.eTeJJbCTByeT o COU.lfaJJb-
BilOCJieJI.CTBHH 6b!JI IlOCTpOeH KHH:>KeCKHH HOM pacc.11oeHHH HaCeJJeHHH.
JI.Bop, HMelOTCH cJieJI.bI :>KH3HH XIV H XV BB. B pe3yJJbTaTe npOH3BeJI.eHHbIX pac1<onoK
ITpH 3TOM 6bIJIH o6Hapy}l{eHbl OCHOBaHHH HBHJiaCb B03MO)l{HOCTb COCTaBHTb 6oJJee
crnpHHHbIX nocrpoeK XV H XVI BeKOB. TOl!Hoe npe.n.CTaaJJe1rne o pa3BHTHH ropo.n.a
CpeJI.H HHX 6bIJI o6Hapy:>KeH norpe6, l!TO Ha npOTH)KeHim BeI<OB. B6JJH3H HeKOTOpb!X
Il03BOJIHeT, B HeI(OTopoi\ Mepe, BOCCTaHOBHTb uepKBei-i 6bIJIH o6ttapy)l{eHbl cpyHJI.aMeH I bi
nJiaH rnr.n.aurnero .n.aopu.a (p11c. 38-40 H 60.11ee JI.peaHHX xpaMOB H CJieJI.b[ OTHOCHlll.HXCH
49-50). f1pOH3BeJI.eHHb!e pacKOilKH JI.alOT K HHM llOCTpOeK. Eb!JJH H )KHJ!l:llll.a-3eM.JJHH-
6oJiee HCHoe npeJI.CTaaJieHHe o cnoco6ax KH, crnpHHHble ](JJ3JI.0Hlll.a H MHOI'O HM-xpa·
CHa6}1{eHHH nHTbeaofr BOJI.OH. BbIJI Hafr.n.eH HH.l!HLU, B KOTOpb!X 6e.n.tteihuee HaCeJieHHe
BOJI.OilpOBOJI. JI.JIH IlOJI.al!H H KaHaJI JI.JIH CTOKa xpaHH.110 npoBH3HIO B TH)KeJJble BpeMeHa,
BOJI.b[, I<OJIOJI.Ubl H cneu.HaJibHb!e ycTpOHCTBa npH OCaJI.aX JJHOO HawecTBHHX HHOilJieMeH-
JI.JIH pacnpeJI.eJieHHH BOJI.bI (rn6JI. CVIII- HHKOB.
CIX), a TaK:>Ke H pHJI. crnpHHHbIX KOJIOJI.u.ea HapHJI.Y C MHOfO'IHCJieHHb!MH H3JI.eJIHHMH
c KpyrJiblMH KaMeHHb!MH o6paMJieHHHMif MeCTHOro fOHllapttoro npoH3BOJI.CTBa, H3-
(pHC. 54). B6JIH3H KHH:>KeCKOro JI.BOpa OblJIH fOTOBJJHeMblX KpeCTbHHaMH-fOHl!apaMH
HafrJI.eHbI ocTaTKH KY3HHU.bI XVI B. (rn6JJ. CVI, CX-CXIII), ObIJJo HaiiJI.eHo
BoKpyr JI.Bopu.a ceJIHJIHCb peMecJieHHHKH, MHOro 00.l!OMKOB BBe3eHHOfO C EJIH)l{Hero
pacnoJiaraHCb u.exaMH OT HaHMeHOBaHHH BocToKa (rn6JJ. CXIV) H cTeKJJHHbIX H3-
KOTOpblX npoHCXOJI.HT CTapHHHbie Ha3BaHHij ~,eJIHH Betteu.uattcKoii MaHycpaKTYPbI B My-
ymm. pauo,
lti8 ,'.I;. B. PoceTTH
-------------------
]-] aii:.LI.eHHbie npH 3TOM MOHeTbl .ll.OK83hl- MeUKHe, JlHTOBCKHe H oco6eHHO MHOro BeH-
138IOT, 'ITO nocJie XV-XVI BeKOB KOr.!l.~ repCKifX H TypeuKHX, a TT03:>Ke - 8BCTpHHC-
MeCTHaH MOHeTa 6hI.Tla ocj:lcjrnu11a.1bHO 38M?- KHX H pyccKHX. 3TH .n.eHhrH 6b!JIH s xo.n.y ,'I.O
He11a TypeUKHMH acnpaMH, 3.LI.eCb 6hIJIH B BOCCTaHOBJieHHfl B I 867 ro,11.y H8UII01!aJlhHOi'i
o(>paLUeHHH T8K)Ke H MOHeTbl TTOJlhCKHe, He· PYMhIHCKoi'i MoHen,1.
LE VIEUX PALAIS (CURTEA VECHE)
(RtSUME)
Le premier document que l'on connaisse Aux abords de massives constructions,

faisant mention de la ville de Bucarest on a constate l'existence de nombreuses
porte la date du 20 Septembre 1459. Les cabanes a demi souterraines, qu'habitait
fouilles archeologiques ont retrouve, a l'em- la population pauvre, ce qui met en lumiere
placement oit s'eleva plus tard le „Vieux Ies differences sociales. N ous nous faisons
Palais" princier, des traces de vie remontant ainsi, grâce a l'archeologie, une image plus
aux XIV-eme et XV-eme siecles. Elles exacte de l'evolution que la ville de Buca-
ont egalement mis au jour une partie des rest a connue au cours des âges. Dans le
fondations des anciennes constructions des voisinage de certaines eglises on a mis au
XV-eme et XVI-eme siecles. Parmi ces jour Ies fondations d'edifices religieux plus
dernieres on a decouvert une cave qui anciens ou de leurs dependances. On y a
permet une reconstitution hypothetique encore retrouve d'anciens cimetieres, des
du palais (fig. 38-40, 49-50). Les recher- habitations souterraines et de nombreuses
ches ont permis de mieux connaître le fosses dans lesquelles la population heso-
systeme d'alimentation eu eau potable; gneuse serrait ses provisions aux temps
on a decouvert des conduites d'adduction d'epreuves, blocus et occupations etrangeres.
et d'ecoulement de l'eau, des fontaines On a decouvert, en dehors d'une multitude
et un dispositif de distribution des eaux d'exemplaires de poterie indigen<travailles
(pl. CVIII-CIX), ainsi que d'anciens puits par Ies potiers indigenes (pl. CVI, CX-CXIII),
a margelle de pierre (fig. 54). Dans le voisi- un assez grand nombre de debris de fayence
nage du palais on a retrouve Ies vestiges importee du Proche-Orient (pl. CXIV) et des
d'un atelier de forgeron du XVI-eme tessons de verre provenant de la manufac-
siecle. Des artisans etaient installes par ture venitienne de Murano.
corporations aux alentours de la residence Les pieces de monnaie qu'on a retrouvees
du voevode : de la vient 1' appelation montrent qu' apres Ies XV-eme et XVI-eme
actuelle des vieilles rues avoisinantes. siecles, quand la monnaie indigene eut ete
170 D. V. Rosetti
remplacee par !'aspre turc, il circulait des et russes. Ces monnaies eurent cours jus-
monnaies polonaies, lithuaniennes, alle- qu' en 1867, quand reapparut la monnaie
mandes, mais surtout hongroises et otto- nationale.
manes, puis, dans la suite, autrichiennes
EXPLICAŢIA FIGURILOR
- Planul general al si'tpăturilor arheologice de la scara de acces din veacul XVI, părăsită în
Bucureşti, (8-9) veacul XVII.
Fig. 1 - Răzuitor de cremene din paleoliticul supe- Fig. 16 - Detaliu din săpăturile de la Radu Vodă,
rior. 1954: planul scării de acces în sala cu arcade situată
Fig. 2 - Vas aparţinînd culturii Gumelniţa, găsit în sectorul de nord-vest.
într-o locuinţă aparţinînd culturii Glina III de la Fig. 17 - Vedere din faţă a aceleiaşi scări care
Popeşti-Leordeni. cobora în sala cu arcade a subsolului din nord-
Fig. 3 - Cultura Glina III: obiecte de cult, topoare vest.
şi figurine, miniaturi de lut. Fig. 18 - Porţiune din cimitirul mănăstirii Radu
Fig. 4 - Figurină zoomorfă găsită pe dealul Mihai Vodă. Vodă cu morminte datînd din veacurile XVI-
Fig. 5 - Lingură şi ţest pentru copt pîinea. X\"III. Se observă două gropi săpate în Ycacul
Fig. 6 - Cultura Tei-Bucureşti: cuptor de uz casnic. X\"III, dintre care una a tăiat scheletele, ~i 1111
Lacul Tei. mormînt care a suprapus un cuptor I.a Telll,.
Fig. 7 - Ceramică: vasele sînt redate în secţiune şi Fig. 19 - Obiecte din morminte, veacul XVI: a,
cu ornamentele desfăşurate. cercel de bronz; b, verigă de argint; c, buton de
Fig. S - Ceramică: vasele sînt redate în secţiune şi argint aurit; J, vas de sticlă; e, lanţ de bronz.
cu ornamentele desfăşurate. Fig. 20 - Profil stratigrafic al şanţului I săpat la
Fig. 9 - Cultura Tei-Bucureşti: zăbală de os. biserica Radu Vodă.
Fig. 10 - Epoca mai nouă a fierului: vatră ornamen- Fig. 21 - Planul săpăturilor executate în anii
tată găsită pe dealul Arhivelor Statului. 195:i-l!l55 pe dealul :!\fihai Vodă (astăzi numit
Fig. 11 - Perioada dominaţiei romane şi a migraţiilor: dealul Arhivelor Statului), atît pe povîrnişuri,
unelte, podoabe şi arme. cîi şi în curtea bisericii Mihai Vodă.
Fig. 12 - Planul general al săpăturilor din 1953-1954 Fig. 22 - Dealul Mihai Vodă. Ceramică din veacu-
făcute la biserica Radu Vodă. Sus, în dreapta, rile XII- XIII, descoperită Iîngă două cuptoare
planul Borroczyn. din acea vreme. Ceramica e lucrată dintr-o pastă
Fig. 13 - Planul general al bisericii Bucur şi al cu aspect poros, conţinînd nisip şi pietricele.
săpăturilor făcute aici. Oalele sînt uneori ornamentate cu linii incizate
Fig. 14 - Detaliu din săpăturile de la biserica Bucur, paralele, drepte sau în formă de val.
1953 : profilul taluzului vestic, şanţul V. Fig. 23- I şi 2. Dealul Mihai Vodă. Fragmenteceramice
Fig. 15 - Plan axonometric-isometric al încăperilor din veacul XV. Din fragmentele descoperite,
subsolului din veacul XVI, aripa de vest de la Radu unul e lucrat din pastă mai fină (fig. 1), iar
Vodă. În centru, sala mare cu arcade şi cu urmele celălalt din lut obişnuit (fig. 2). Aceste vase au o
"cării de acces din veacul X\'II. În primul plan, buză înaltă răsfrîntă în afară şi sînt ornamentate
172 Explicaţia figurilor
prin linii paralele adîncite sau printr-o linie în strucţie, indicate cu tuş negru, aparţin primei
val incizată (fig. 1). biserici din veacul XVI.
Fig. 24 - Planul şi profilele zidurilor pivniţei mari 1 - Zidărie din cărămidă veche, refăcută în 1856.
de la mănăstirea Mihai Vodă: a, planul pivniţei 2 - Fragmente din prima biserică, construită în
mari de sub aripa de vest a chiliilor mănăstirii nacul XVI, refolosite la clădirea celei de-a
;\lihai Vodă ; b şi c, profilele zidurilor dinspre doua biserici.
est şi vest din interiorul acestei pivniţe. 3 Fragment de zugrăveală provenit din inte-
Fig. 2,; - Construcţii ridicate la sfîrşitul veacului riorul primei biserici şi folosit în zidăria
XVIII în partea de vest a dealului ::'lfihai ,·odă. bisericii a doua.
În această perspectivă se obsen·ă cele două 4 Fundaţia bisericii din veacul XVI.
ziduri înalte (lA şi lB), la împreunarea lor, două 5 Talpa fundaţiei bisericii din veacul XVI.
contraforturi mici (nr. 3 şi 4), un pavaj din cără 6 Pămînt viu.
mizi şi un zid posterior (lC) care are la temelie IV - Strat de moloz provenit de la prima bi-
un arc de descărcare. serică din veacul XVI.
V - VII - Straturi de pămînt datînd din faza
Fi!J. 26 - Scocul morii, datînd din veacul XVII,
a doua a bisericii.
în forma descoperită în săpături ; e alcătuit în
VIII - Strat de moloz provenit din dărîmarea
partea inferioară din bolovani prinşi cu mortar,
bisericii a doua în 1856.
iar în partea superioară din cărămizi.
IX - XI - Straturi de suprafaţă.
Fig. 27 - Cele trei construcţii, notate pe plan A,B,C,
Fig. 35 - Planul sălii vechi construite în veacul
ridicate la sfîrşitul veacului XVII în apropierea
XVII în str. Vînători nr. 4, care a făcut parte din
scocului morH ; utilitatea acestor construcţii era
chiliile mănăstirii Sf. Apostoli şi a fost, probabil,
legată de activitatea morii.
folosită de călugări ca sală de mîncare.
Fig. 28 - Construcţia schiţată pe acest plan cuprin- Fig. 36 - 1, bolta şi arcada semicilindrică a
dea la parter o pivniţă (notată cu nr. 2). iar dea- pivniţei, construite din cărămizi şi situate sub
supra ei un etaj. Intrarea în pivniţă se afla pe aripa de est a chiliilor mănăstirii Sf. Apostuli,
latura de nord, iar în dreptul ei era un pavaj din datînd din veacul XVII; 2, secţiune transver-
bolovani de rîu (a se vedea şi planul de săpături sală înfăţişînd ziduri şi un pavaj din cărămizi
la fig. 21). aparţinînd aceloraşi chilii ; 3, detaliu înfăţi
Fig. 29 - Construcţii ridicate în veacul XVIII între şînd arcada menţionată şi locaşul unui toc de uşă,
str. Cazărmii nr. 46-52 şi Militari nr. 1, din care care închidea spre nord aceeaşi pivniţ{t.
zidurile nr. 1, 2, 3 sînt cele vechi, iar zidurile Fig. J7 - Planul săpăturilor din sectorul Curtea
nr. 4-5 au fost refăcute în veacul XIX. Seobservă Veche.
pe acest plan reţeaua galeriilor subterane, săpate Fig. 38 - Zid din bolovani de rîu şi cărămizi, desco-
în poYÎrnişul de est al Dealului Spirei. perit în str. Soarelui nr. 7 (veacul XV). Aparţine
Fig. :w •_ Desen-elevaţie a zidului nr. 3, înalt de 11,50 construcţiilor anterioare celor ridicate de Mircea
111,sprijinit prin patru înalte contraforturi, dintre Ciobanul la mijlocul veacului XVI; a făcut parte
care acele notate cu nr. 3-5 sînt vechi, iar nr. 6 dintr-o pivniţă ce a fost în legătură cu pivniţa
a fost refăcut în veacul XIX. În desen se observă folosită şi astăzi în str. Soarelui (vezi şi fig. 39).
intrările în galeriile subterane (G. I, G. II). Fig. 39 - Pivniţa de sub sala cu coloane a palatului
Fig. -11 - Plan de situaţie şi secţiune a galeriilor domnesc, existentă şi astăzi în str. Soarelui nr. 10.
subterane, săpate în veacul XVIII în povîrnişul Reconstituire (vezi şi fig. 49-50).
de nord-vest al Dealului Spirei, existente şi acum Fig. 40 - Curtea Veche din Bucureşti, după planul
în str. Puţu cu Apă Rece nr. 53-57. Secţiunea lui Ferdinand Ernst (1791): 1, palatul domnesc;
prin galeriile nr. I, II, III arată o răsuflătoare 2, biserica domnească; 3, biserica Sf. Anton ;
amenajată deasupra cupolei pînă la suprafaţa 1. baia; 5, monumentul care indică altarul bisericii
povîrnişnlui. Sf. Anton din piaţa Sf. Anton.
Fig. 32 - Cupola de formă puţin elipsoidală, situată Fig. 41 - Curtea Veche în planul din anul 17!1!1:
la întretăierea galeriilor subterane nr. II şi III 1 , biserica domnească cu trei altare ; 2, paraclisul
din str. Puţu cu Apă Rece nr. 53. din Palatul Domnesc; 3, baia cu cuptor subteran,
Fig. 3,1 - Contrafort alipit zidului de nord al Bisericii găsită în săpături, dar nefigurînd în plan ;
Albe ; datează de la sfîrşitul veacului XVII sau 4, parcela pe care se afla baia din Curtea Veche;
începutul veacului XVIII. 5, poarta din sus, cn foişor; 6, parcelele cumpărate
Fig. 34 - Elevaţie şi profil arătînd o porţiune din de vornicul Golescn, pe care a făcut Hanu-Roşn ;
zidul dinspre sud al Bisericii Albe, dezvelit în clădirea, în formă de U, se găse~te în plannl Borroc-
1 !J56 în şanţul II. Temelia şi fracţiunile de con- zyn din 1852; 7, altă parc~iă cumpărată de acelaşi
Explicaţia figurilor 173
vomic; 8, zidul dinspre dosul Şelarilor; 9, loc de Fig. 48, 1-2. - Fragmente ceramice din \'eacurile
3 stînjeni lăsat pentru o uliţă nouii în colţul dinspre IX-XI, găsite lingă biserica Curtea \'eche.
zidul puşcăriei; 10, parcela cumpărată de Ilie, Fig. 49 - Palatul de la Curtea Veche. Reconsti-
\'ătaful de puşcărie; 11, polcul de \'Înători; 12. tuire. Jos : planul pin1iţei, la mijloc, planul
pridYor de intrare în palat, ce nu figurează decît sălii cu coloane şi a paraclisului. Sus : secţiune
în planul din 17!)1 ; 1:1. sala mare; 14, sala mare longitudinală şi transversală a clădirii din
susţinută la mijloc de un rînd de coloane; 15, str. Soarelui nr. 10.
cafeneaua lui Altîntop în 1801 ; 1Ci, parcela pe care
Fig. 50 Sala cu coloane a palatului de la Curtea
s-a construit o parte din hanul Manuc; 17, podul
Veche. Reconstituire (la reconstituire s-a ţinut
din Curtea Veche, larg de 8 111, podul de la Curtea
seatmi de descrierile călătorilor, de observaţiile
\'eche în 180~, uliţa Curtea Veche în 1852, actuala
făcute pe teren şi de descoperirile arheologice
strada 30 Decembrie; 18, podul nou, larg de 6 111,
- printre acestea se numără şi două coloane cu
uliţa Şepcari în 1852; 1!), podul nou, larg de
bazele sau capitelele lor).
5,i'i0 m, uliţa Cm·aci în 1852, actuala stradă Oituz;
Fig. ,; 1 - Ochi de sticlă de la ferestre, montat în
20. podul spre Mihel Beceriu, larg de 8,50 111; pod
plumb sau ghips (vezi şi pi. CX\', 1).
ce mergea spre Şelari în 1804; uliţa Şelari în 1852;
uliţa lui Constandinache în 1852; 21, fără nume Fig. 5:! - Zidul descoperit în str. 30 Decembrie
în planul din 1799 ; larg de 6 m, podul ce mergea nr. 29; la stînga o firidă; în centru. fereastră cu
de la Curtea Veche spre hanul lui Şerban-Vodă în chenare de piatră prevăzute cu găuri pentru
18(M; uliţa Nemţească în 1852; strada Germană gratii ; la dreapta, o altă firidă al cărei rost nu a
în 1876, actuala strada Smîrdan; 22, pod fără nume fost precizat. Probabil că e din construcţia ve-
în planul din 1799; larg de 8 m; uliţele Boiangii şi chiului palat ridicat de Mircea Ciobanul.
Işlicari în 1804; uliţa Franţuzească în 1852, actuala Fig. ,;,3 - Pieptene bilateral de os, dintr-un mormînt
strada 30 Decembrie; 23, podul spre Doamna de la fosta biserică din Piaţa de Flori (veacul X\'I).
Bălaşa, larg de 8 111 ; 24, drumul sacagiilor, larg Fig. ;i./ a şi b - Puţ cu colac de piatră, descoperit în
de 6 m; vadul sacagiilor în 1804, fără nume în str. Sf. Ion-Nou nr. 1 (veacurile XVII-XVIII).
planul din 1852, dar cu pod de trecere peste apă;
Fig. -5,5 - Conductă pentru apă potabilă făcută din
25, actuala stradă Căldărari ; 26, uliţa din dosul
olane protejate de cărămizi, aşezate în două ape ;
Şelarilor, largă de 6 m ; fără nume în planul din
conducta a putut fi urmărită din Pasajul francez
1852, - actuala stradă Gabroveni; 27, uliţa la bi-
pînă în partea de S-V a bisericii, unde dispare
nale, largă de 5,50 m, prelungită, fără nume,
înspre str. Şepcari. Vedere luată în incinta bisericii.
pînă în strada 30 Decembrie, înainte de 1852.
Suprapune două gropi de bucate sau deşeuri,
actuala stradă Soarelui.
datate la începutul veacului XVI şi e suprapusă
Fig. 42 - Ţiglă smălţuită de la acoperămîntul bisericii la rîndul ei de zidării şi straturi databile la mijlo-
Curţii Vechi (veacul XVI).
cul veacului XVI, şi în veacurile XVII- XVIII.
Fig. 4,1 - Curtea Veche, după planul lui Borroczyn,
Fig. ;i6 - Curtea Veche: 1 şi 3, fragmente de ceşti
făcut în 1852.
din porţelan rusesc; 2, marca fabricii (mijlocul
Fig. 44 - Unelte de cremene din epoca neolitică,
veacului XIX).
găsite lingă biserica Curtea Veche.
Fig. 4,; - · Fragmente ceramice din faza timpurie a Fig. ai - 1-4, nasturi de la uniforma unor militari,
fierului, găsite lingă biserica Curtea Veche. cu stema principatului Valahiei, de pe la mij-
Fig. 46 - a. rămăşiţele unui semibordei din veacurile locul veacului XIX; parte din nasturi sînt lucraţi
IX-XI e.n., găsite lingă biserica Curtea Veche; la St. Petersburg (azi Leningrad, URSS); 5-10,
vedere luată din partea de răsărit; b. vederea inele de argint şi bronz, găsite în morminte la
parţială a unui semibordei din veacul IV, aflat Curtea Veche (veacurile XVIII-XIX).
sub semi bordeiul a, vedere luată dinspre sud: Fig. 58 - Intrarea bisericii Curtea \'eche cu faţada
A. cuptorul; B. firidă săpată în peretele de răsărit; reconstituită conform restaurării făcute sub
X. locul unde s-a g,hit fibula de bronz din veacul Ştefan Cantacuzino, de la care este şi portalul
IV (vezi fig. 11, 5). de piatră (1714-1716).
Fig. 47 - Cuptor de uz casnic al unei locuinţe din
Fig. 59 - 1, puşculiţă de lut, veacul XVII, găsită
veacurile IX- XI; locuinţa a fost distrusă de
pe locurile hanului :i\fanuc; 2, isc1ilitură pe o
construcţia paracliselor bisericii Curtea Veche.
Vedere luată de la sud. puşculiţă.
EXPLICAŢIA PLANŞELOR
Planşa I - Unelte de cremene din paleoliticul mijlociu, linii incizate; fig. 2, 3, capace de vase, la mijloc
găsite la Bucureşti. Fig.1, aşchie tăioasă (în tehnica avîud un miner cilindric, iar suprafaţa ornamentalii
levalloasiauă) ; fig. 2, răzuitor (în tehnica mustc- cn motive excizate şi incrustate cu alb ; fig. -1,
riană) ; fig. 3, vîrf de mină (în tehnica nmsteriauă). vas cu picior, suprafaţa fiind llecorată cu motive
Fiecare piesă văzută din trei părţi. excizate şi incrustate cu alb ; fig. 5, cutie-suport
Planşa I I - Fragmente de vase de lut ars, din epoca pentru vasele cu picior; la partea superioară arc
neolitică şi aparţinînd culturii de tip Bolinti- două orificii circulare, iar suprafaţa este decorată
neann (Protoboian}_ găsite la Bucureşti. Suprafaţa cu moti\·e meandrice în formă de benzi scrijilite
vaselor a fost decorată cu motive executate prin şi aCOferite cu alb.
incizie şi incrustaţie cu o substanţă de culoare Planşa V I I - Vedere din timpul lucrărilor în aşezarea
albă. neolitică de la Vidra. Aşezarea are forma de teii
Planşa III - Fragmente de vase de lut ars, epoca şi conţine două straturi de cultură. Primnl cores-
neolitică,cultura Boian (aspectul Giuleşti), găsite punde culturii Boian. Al doilea strat corespunde
în aşezarea de la Giuleşti-Bucureşti. Suprafaţa culturii Gumelniţa şi prezintă patru nivele ce
vaselor a fost decorată cu motive incizate sau ilustrează patru etape din evoluţia culturii
excizate şi incrustate cu o substanţă albă. Gumelniţa.
Planşa IV - Vase de lut ars din epoca neolitică, cul- Planşa V I I I - J\Iateriale de lnt ars din epoca neolitică,
tura Boian mai evoluată, descoperite în aşezarea cultura Gumelniţa, descoperite în aşezarea de
de la Vidra. Fac parte din categoria vaselor cu la Vidra. Fig. 1, vas avînd corpul bombat ornamen-
picior. Unele din ele au sub buză umăr, care tat cu linii incizate, ,.paranteze"; fig. 2, vas
servea la fixarea capacului (fig. 1, 2, 6). Suprafaţa ornamentat cu linii paralele incizate; fig. 3, vas
lor este decorată cu motive diferite, executate cu corpul bombat ornamentat cu linii inciza te,
prin excizie în suprafaţa umedă a vasului, înainte „paranteze"; fig. 4, vas cu suprafaţa tratată
de ardere. Suprafeţele excizate au fost incrustate cu barbotină; fig. 5, capac de vas de formă con-
cu o substanţă albă. vexă; fig. 6, vas cu patru brîie paralele în relief,
Planşa V - Vas de lut ars din epoca neolitică, cultura crestate; fig. 7, capac de vas de formă concavă.
Boian, descoperit în aşezarea de la Vidra. Se Planşa IX - Unelte din epoca neolitică, cultura Gumel-
sprijină pe un picior, sub buză se află un umăr niţa. Fig. 1, 2, 3, vîrfuri de săgeţi, lucrate din
care serveşte pentru fixarea capacului. Suprafaţa cremene, găsite la Vidra; fig. -1, cuţit de cremene
e ornamentată prin tehnica exciziei şi incrusta- găsit la Vidra; fig. 5-9, 11,12, topoare de piatră,
ţiei cu o substanţă albă. în formă de dălţi găsite în aşezarea de la Jilava;
Planşa V I - Materiale de lut ars din epoca neolitică, fig. 10, topor de piatră perforată (Jilava); fig.
cultura Boian, descoperite în aşezarea de la 13, fragment de topor de piatră (Jilava); fig. 14,
Vidra. Fig. 1, vas cu suprafaţa ornamentată cu topor de cremene (Vidra),
176 Explicaţia planşelor
Planşa X - Figurine antropomorfe din epoca neolitică, crat pentru a servi olarului la ornamentaţia cera-
cultura Gumelniţa, descoperite la Vidra. Fig. micii, fig. 1-3, 6-10, 13-24, lacul Tei; fig.
1-6, lucrate din os; fig. 7-9, lucrate din lut 4 -5, dealul Piscului; fig. 11-12, Bucureştii-Noi.
ars; fig. !I, este ornamentată cu incizii spiralice. l'lanşa XXI - Epoca mai veche a fierului. Cultura
l'lanşa X I - Figurine antropomorfe din epoca neoli- materială de tip Bordei-Herăstrău: fig. 1-6.
tică, cultura Gumelniţa, găsite la Vidra; sînt ceramică; fig. 7-8, unelte din os; fig. 9, silex;
lucrate din lut ars. fig. 10, mărgele de sticlă albastru deschis; fig.
Planşa X I I - l:'nelte şi podoabe din epoca neolitică: 11, vîrf de săgeată de bronz; fig. 12, sulă de bronz
fig. 1 -15, 17-1 !I, cultura Gumelniţa; fig. 16, cul- cu miner din os de pasăre; fig. 13, undrea de
tura Boian. Fig. 1, sulă de aramă (Jilava) ; fig. bronz; fig. 14, vas de lut; fig. 15, cap de ac în
l-6, sule şi ace de os (Vidra); fig. 7, pandantiv formă de elice, din bronz. Fig. 1, găsită la Stejar;
de aur (Vidra) ; fig. 8, miner de os (Vidra) ; fig. fig. 2-3, 5-6,13, la Ciurel; fig. 4, 7-12, la Bordei
9-12, pandantive de scoică (Vidra); fig. 13, -Herăstrău; fig. 14-15, Tei.
undiţă de os (Vidra) ; fig. 14, topor de luptă din Planşa XXII - Epoca mai veche a fierului, cultura
aramă (\'idra); fig. 15, lingură de lut ars (Vidra); Hordei-Herăstrău. Fig. 1-5, vase dintr-un mor-
fig. 16, zdrobitor (\'idra); fig. 17, ac de aramă mint de incineraţie de la Ciurel; fig. li, mormînt
(Vidra); fig. 18, percutor din cremene (Jila,·a); de incineraţie.
fig. 19, săpăligă din corn de cerb (Vidra). Planşa XX I I I - Epoca mai nouă a fierului: ceramic:1
Planşa XIll - Epoca de bronz. Cultura Clina III. daco-getică. Fig. 1-2. 4,8, găsite la lacul Tei;
Vase din ceramică. .Fig. 1-3, 5,8,9, Fundeni; fig. 3, în str. Ziduri între Vii.
fig. 4,6, 10, Ciurel; fig. 7, lacul Tei. Planşa XXIV - Epoca mai nouă a fierului: unelte şi
Planşa XIV - Epoca de bronz, cultura Glina III. arme de fier daco-getice. Fig. 1, foarfece de tuns
Fragmente ceramice ornamentate prin incizie, lînaoilor; fig. 2, seceră; fig. 3, brăzdar; fig. 4-5, !I,
excizie, şnur învelit şi întipăriri. cuţite; fig. 6-7, pinteni; fig. 8, fibulă; fig. 10,
Planşa XV - Cultura Glina III. Fig. 1-6, prisnele cuţit curb (sica); fig. 11, toc de lance (1,:l, 10,
(fusaiole) pentru fus; fig. 7 -8, strecurătoare ; găsite la Popeşti, iar 2, 4-9, 11, la Tei).
fig. 9-10, greutăţi din lut pentru războiul de Planşa X X V - Epoca mai nouă a fierului: fig. 1-4, 6,
ţesut (găsite la Fundeni). podoabe, obiecte şi monede daco-getice de argint,
Planşa X V I - Cultura Glina III: arme şi unelte de găsite într-un tezaur la Herăstrău ; fig. 5, colanul
cremene şi piatră. Fig. 1-2, cremene ; fig. 3-5, de argint de la Pisc; fig. 7, monede de argint
7-12, piatră; fig. 6, lut. Fig. 3, măciucă; fig. 4, din tezaurul de la Vîrteju.
ciocan; fig. 5, custură; fig. 7-8,11, unelte pentru Planşa XXVI - Epoca mai nouă a fierului: urne şi in-
jupuitul pieilor; fig. 9, fragmente de ciocan ventare funerare daco-getice. Fig. 1, umil. funera-
folosit ca pană; fig. 6, tipar pentru turnat topoare; ră, lacul Tei (veacul II-III e.n.); fig. 2, inven-
fig. 10, piatră pentru zdrobit grîu; fig. 12, topor tar funerar de la Dămăroaia (vezi fig. 3); fig. 3,
de luptă. Fig. 1-2, 4-5, 7-11, găsite la amforă care a servit drept urnă funerară (veacul
Fundeni iar fig. :Ui.12. la Butimanu. I î.e.n., Dămăroaia) ; fig. 4, inventar funerar
Planşa XVII - Cultura Glina III: unelte din corn de la Popeşti-Leordeni (veacul I î.e.n.); fig. 5-li,
de cerb şi os găsite la Fundeni. inventar funerar de la Tei; fig. 7-8, fragmente
Planşa X V I I I - Epoca de bronz, cultura Tei. Ceramică de brăţări din sticlă; fig. 9, fragment dintr-un
cu ornamente incizate şi incrustate cu alb. Fig. vas de sticlă; fig. 10-12, mărgele din sticlă,
1-3, lacul Tei; fig. 4 -5, 13, Bucureştii-Noi. lacul Tei (veacul I î.e.n.) ; fig. 13, buterolă de
Planşa XIX - Epoca de bronz, cultura Tei. Fig. 1-9 bronz (Dămăroaia) ; fig. 14, mărgele din sticlă
anne, unelte şi podoabe de bronz; fig. 10 -12 şi verigi din bronz (dintr-un mormînt de inhumaţie
figurine de lut; fig. 15, vas-căţui. de la Tei, veacul III e.n.) ; fig. 15, mărgele din
l'lanşa XX - Cultura Tei: unelte, prisnele şi arme stic-lă indigo (lacul Tei, veacul III e.n.). Aceste
de cremene, piatră, corn şi os. Fig. 1, ciocan de mărgele se aseamănă cu unele găsite în necropola
miner, din piatră; fig. 2, cuţit curb, din piatră; de la Poeneşti (Moldova).
fig. 3, 6-8, 13, 19-21, 23-24, unelte din creme- Planşa XXV I I -Epoca mai nouă a fierului: ceramică
ne ; fig. 10-12, vîrfuri de săgeţi din cremene; fig. daco-getică. Fig. la, pecete de lut cu scenă figu-
4, măciucă de piatră cu perforaţia neterminată; rală (Tei) ; fig. 1b, pozitivul în ceară; fig. le,
fig. 5, dop de piatră, rămas de pe urma perforării fragment ceramic ornamentat cu ajutorul pecetei ;
unui ciocan sau măciuci; fig. 9, fragmentul unei fig. 2, capac de vas cu o reprezentare antro-
măciuci de piatră ; fig. 14, 16 -17, sule şi undrele pomorfă (Tei) ; fig. 3 - 7, cupe şi fragmente de
de os; fig. 18, ac pentru păr sau undrea din corn cupe, imitaţii locale după cupele deliene (3,
dt> "erb; fig. 22, corn de cerb avînd vîrful prelu- str. Ziduri între \"ii; 4, 6-7, Tei; 5, Dămăroaia).
Explicaţia planşelor 177
Planşa XX V I I I - Epoca a doua a fierului: obiecte ars (de la o vatră?), ornamentate cu pieptenele
din timpul dominaţiei romane (veacurile II-III e- şi prin stampilare (veacurile IX-XI); fig. -1, toar-
11.) Fig. 1,3, statuete de bronz redînd pe zeul Apollo tă de vas, stampilată, din veacul XIV (fig. 1-2,
şi zeiţa Venus; fig. 2, aplică de la o casetă; fig. 5, de la Curtea Veche; fig. 3, 6, de la Giurgiu;
4, linguriţă: fig. 5, cheie; fig. 6, cap de acvilă (de fig. 4, de la Dămăroaia).
la un stîlp de baldachin?) ; fig. 7, inel; fig. 8, Planşa XXXVII- Fig. 1, secţiunea cuptorului din
capăt de curea; fig. 9, capac de opaiţ; fig. 10, veacul IV de la Crîngaşi ; fig. 2 a-b : secţiunea
fibulă; fig. 11, cheie; fig. 12, 13, 16, catarame; şi planul cuptorului din veacul XII-XIII ( ?)
fig. 14, 18, 19, fibule; fig. 15, opaiţ; fig. 17, din str. Sf. Ion-Non nr. 1. Fig. 1: 1, camera de
capăt de lanţ; fig. 20, disc; fig. 21-22, capete foc; 2, picior despărţitor; 3, placă găurită pc
de curea (fig. 1, 9, 11 -17, 23, de la Tei; fig. 10, care se aşezau oalele; 4, camera de ardere a oale-
Străuleşti ; fig. 18 -19, Străuleşti, de bronz ; lor; 5, cupola cuptorului, care în partea de sus
fig. 11, de fier). avea un orificiu servind ca răsuflătoare. Fig. 2
Planşa XXIX - Epoca mai nouă a fierului: obiecte a-b: colacul de la răsuflătoarea cuptorului; A, malul
din timpul dominaţiei romane, veacurile II-IIIe.n. în care s-a săpat cuptorul; B, treaptă de lut,
Fig. 1, placă ornamentală de bronz, pentru pe care erau depozitate vasele şi izolanţii (yasclc
harnaşament, folosită la fruntea unui cal: în culcate cu gura spre vatra de foc) ; C, vatra mih-
partea de sus, 2 capete afrontate, în centru, 2 del- ginită de acea treaptă; D, interiorul cuptorului; E,
fini, iar jos, lupoica romană cu Romulus şi Remus; gura cuptorului ; F, platforma netedă din faţa
fig. 2, franciscă de fier; fig. 3, sabie de fier, găsită cuptorului ; G, panta de acces (în trepte?) spre
la Giuleşti; fig. 4, brăzdar de fier; fig. 5, mojar gura cuptorului.
din piatră; fig. 6, tăbliţă din piatră, de la lacul Tei. Planşa XXXVIII - Fig. 1, vedere dinspre sud-est a
Planşa XXX - Perioada migraţiilor. Vase şi obiecte mănăstirii Radu \'odă şi a bisericii Bucur, acua-
din veacurile III-IV e.n.: fig. 9-10, căţui de lut relă de C. Pop de Szathmary (1868); fig. 2, vedere
de tradiţie daco-getică ; fig. 16 : pieptene din os. dinspre nord a mănăstirii Radu Vodă, acuarelă
Planşa X X X I - Perioada migraţiilor. Ceramică şi obi- de C. Perei (1851l).
ecte din veacurile IV- VII, fig. 1-12, şi veacu- Planşa XXXIX - Fig. 1, vas mare de uz casnic (frag-
rile X-XI, fig. 13-17. ment) ; fig. 2, toporaş de fier cu gaură longitudi-
Planşa XXXII - Cuptor de ars oale, din veacul IV, nală de fixare; fig. 3, fructieră cu piciorul rupt;
Crîngaşi (vezi şi planşa XXXVII, fig. 1). fig. 4, mărgea de lut; fig. 5, fusaiolă.
Planşa XXXIII - Perioada migraţiilor. Arme, unelte Planşă XL - Fig.1--5, vase-borcane daco-getice deco-
şi podoabe: fig. 1-2, suliţă şi zăbală, de la rate cu butoni şi brîu în relief (sec. III î. c.n -
măgura Jilavei ; fig. 3 -5, topor, zăbală, scară I e.n.).
de şa, găsite la lacul Tei (din morminte de călăreţi Planşa XLI - Fig. 1, conturul semibordeiului din
din veacurile X şi XI) ; fig. 6, 8, de la Dămăroaia; veacul IV e.n., cu găurile de pari pentru. susţinerea
fig. 9, de la Băneasa, la „Stejar"; fig. 10-11, pereţilor şi cu cele două gropi din veacurile XVI
din str. Ziduri între Vii; fig. 7, 12 de la lacul Tei. şi XVIII, care au distrus, în parte, vechea locui-
Planşa XXXIV - Perioa~a migraţiilor. Fig. 4, cuptor inţă; fig. 2, acelaşi semibordei : se observă
de olar, descoperit în str. Sf. Ion-Nou nr. 1; fig. conturul rectangular al locuinţei.
1-2, vase; fig. 3, izolant de lut din cuptor, Planşa XLII - Fig.1, fragment de cupă; fig. 2, stra-
1
veacul XII-XIII ( ?) (vezi şi planşa XXXVII chină cu picior scund (sec. IV e.n.).
fig. 2, a-b) Planşa XLIII - Fig. 1, a: unealtă de corn cu vîrful
Planşa XXXV - Perioada migraţiilor. Monede ungu- lucrat în formă de stampilă cu cercuri concen-
reşti de argint de la Ştefan I (fig. 1-2) şi Salo- trice; servea la decorarea vaselor de lut ;
mon I (fig. 3) (anii 1000 - 1038, respectiv 1063- fig. 1, b : întipărire pe ceară; fig. 2, vas cu pereţii
1074); fig. 1-2, avers: STEPHANUS REX, arcuiţi şi decor lustruit în linie vălurită; fig. :1,
revers: «REGIA CIVITAS• (la Rethy, C.N.H. profil de strachină cu decor lustruit; fig. 4, stre-
nr. 2); fig. 3, avers: S/ALOM/ONI REX, revers: curătoare (fragment, sec. IV e.n.)
«PANNONEIAo (Rethy, C.N.H. nr. 19); fig. 4, Planşa XLIV ~ Fig. 1-16, fragmente şi profilc de
topor de fier din veacul XI. Toporul provine, ca vase din perioada feudală. timpurie.
şi monedele, dintr-o descoperire întîmplătoare l'lanşa XL V - Fig. 1, hrisovul lui Vlad 'fepeş din 20
din cartierul Văcăreşti (probabil dintr-un vechi septembrie 1459 (primul act intern dat „în cetatea
cimitir situat lîngă biserica Dobroteasa). Bucureşti").
Planşa XXXVI - Fig. 1, fragment ceramic dintr-un Planşa XL VI - Fig. 1, sala mare cu arcade, veacul
vas ornamentat prin stampilare şi linii în val XVI; fig. 2, ziduri intermediare din sala marc,
(veacul XV?); fig. 2-3, 5-6, fragmente de lut adăugate în vt!acul XVII, la mănăstirea Radu Vodă.
12 - Bucureştii de odlnloarli
178 E x,Plicaţia ,Planşelur
----=-----------------------
Planşa XL V I I - Fig.1, piloni de arcadă din sala mare ; tului lui Radu Vodă Mihnea; fig. 2, resturi de
fig. 2, interior din una din încăperile construcţiei oseminte din criptă.
de vest, cu resturi de tencuială şi cu o uşă, încăpere Planşa LVI - Fig. 1, 2, 3 şi 5, vase, obiecte şi alte
ulterior părăsită; fig. 3, baza unui contrafort, din materiale, datînd din veacurile XVI-XVIII,
veacul XVI, de pe latura de nord a mănăstirii. găsite în pivniţa paraclisului de la est de biserică;
Planşa XL V I II - Fig. 1, detaliu de zidărie de la baza fig. 4, olărie din veacul XVIII, găsită într-o altă
piyniţă situ_tă în aripa de nord-vest.
unui pilon de arcadă din sala mare de vest; fig. 2,
Planşa LV I I - Fig. 1, cupă cu picior şi cu buză smăl
tehnica de construcţie a zidului exterior a aceleiaşi
ţuită; fig. 2, oală fără toartă, cu decor incizat,
săli ; fig. 3 şi 4, zidul şi temelia sălii de vest, cu
subliniat cu culoare albă; fig. 3, pahar tronconic;
0 porţiune de tencuială adăugată în veacul XVII.
fig. 4, 5, 6, pahare-căni, cu decor în dungi albe
Planşa XLIX - Fig.1, ţap fugind - sgrafitopeten-
sau cu angobă albă şi smalţ pe buză; fig. 7 şi 8,
cuiala pilonului de arcadă din sala de nord-vest (vea-
oale cu toarte, decorate cu linii albe (veacurile
cul XVI); fig. 2, pilon de arcadă din sala de nord-
XV-XVI).
vest (veacul XVI), descoperit sub temelia turnului
Planşa LVIII - Fig. 1, placă de teracotă, pe care e
clopotniţei din veacul XVII; fig. 3, 4, 5, dife-
reprezentat un călăreţ cu iatagan şi pinteni, iar
rite aspecte ale scării de cărămidă, care coboară
în stînga soarele şi luna; fig. 2, placă decora-
în sala mare dinspre nord-vest. th·ă : Sf. Gheorghe luptîndu-se cu balaurul; fig.
Planşa L - Fig. 1-2, morminte din nacul XVI; 3, cahlă de sobă cu smalţ verde şi cu decor
fig. 3, mormînt din veacul XVII; fig. 4, 5, 6, geometric; fig. 4, cahlă de sobă cu cavaler şi
morminte din veacul XVIII. smalţ verde (veacurile XV-XVI).
Planşa LI - Fig. 1, fundul şanţului de apărare al pali- Planşa LIX - Fig. 1, 3, 4, cahle de sobă nesmălţuite;
sadei de la Radu \'odă cu resturile carbonizate ale fig. 2, cahlă de sobă modelată fără tipar.
bîrnelor din palisadă; fig. 2, resturi carbonizate Planşa LX - Fig. 1, cahlă de sobă în formă de vas
ale bîrnelor „in situ" (1595). tronconic; fig. 2, cahlă de sobă în formă de
Planşa LI I - Fig. 1, portretul lui Ştefan Cantacuzino strachină şi cu smalţ verde şi galben ; fig. 3, 4,
(1714-1716). în vremea căruia s-a adăugat prid- plăci de teracotă în formă de disc, decorate cu
Yorul şi s-a refăcut pictura în biserică, doam- brîie concentrice şi smalţ; fig. 5, fragmente de
na Ruxandra, soţia lui Alexandru Coconul, şi cahlă cu cavaler (veacul XVI).
Alexandru Coconul, fiul lui Radu :\,lihnea, în vremea Planşa LX I - Fig. 1-11, oale cu toarte decorate cu
căruia s-au terminat lucrările mănăstirii ridicate de linii drepte sau în val, ornamentate cu culoare
tatăl său; fig. 2, Radu Mihnea Voievod, cu fiica albă (veacul XVII).
sa Catrina şi Alexandru Mircea. Voievozii ţin în Planşa LXII - Fig. 1, fragmente dintr-o cahlă avînd
mină miniatura bisericii cu pridvorul adăugat vulturul bicefalic cu data 168 .... (ultima cifră
în vremea lui Ştefan Cantacuzino; fig. 3, Arghira lipseşte) ; fig. 2, fragment de cahlă cu cavaler -
Doamna, soţia lui Radu Mihnea Voievod, jupan smalţ galben şi brun; fi'g. 3, fragment de cahlă
Barcul (Barbu!) vornic, jupîniţa Preda, soţia cu decor împletit; fig. 4, fragment dintr-o cahlă
yornicului Barbu (portretele executate în vremea cu cavaler - smalţ brun. (veacul XVII).
lui Ştefan Cantacuzino, probabil după acelea din Planşa LXIII - Fig. 1 şi 2, căni cu toarte, cu gîtul
veacul XVII). Desenele făcute după originale se lung - fond galben cu decor geometric în culori
păstrează la Arhivele Statului, Bucureşti. În 1864, diferite; fig. 3, vas imitînd o cofiţă de lemn,
portretele din vremea lui Ştefan Cantacuzino au smalţ verde; fig. 4, 5, 6, vase cu smalţ galben,
fost înlocuite cu picturi lucrate de pictorul Lecca. verzui şi verde închis (veacul XVIII).
Planşa LI I I - Fig. 1, vedere a săpăturii din mijlocul Planşa LX I V - Fig. 1 şi 2, căni cu decor floral stilizat,
bisericii; fig. 2, candelă de argint din veacul, pictură albă; fig. 3 şi 4, căniţe cu smalţ galben
XVII, lucrată pe vremea lui Radu Mihnea; fig. 3, şi verde; fig. 5, afumătoare, cu smalţ verde;
secţiune la temelia bisericii lui Alexandru Mircea fig. 6, sfeşnic fragmentar, cu smalţ galben (veacul
peste care s-au ridicat zidurile bisericii din veacul XVIII).
XVII (absida de nord); fig. 4, secţiune în absida Planşa LXV - Fig. 1-4 şi 6-7, diferite forme de
nordică : se văd pavajele suprapuse în veacurile ulcioare acoperite cu smalţ verde, galben, casta-
X\"I, XVII şi XIX. niu şi brun; fig. 5, ulcior nesmălţuit, ornamentat
Planşa LI V - Fig. 1, piatra funerară a domniţei Elena, cu capete de spirală pictate cu culoare albă
fiica lui Mihnea Turcitul (1589); fig. 2, piatra (veacul XVIII)
funerară a voievodului Radu Mihnea (1626); fig. 3, Planşa LXVI - Fig. 1-5, farfurii smălţuite în galben
secţiune în mormîntul lui Radu Vodă Mihnea. şi verde; fig. 6, farfurioară de faianţă, produs
Planşa LV - Fig. 1, vedere în perspectivă a mormîn- oriental (veacul XVIII).
E x,Plicaţia ,Planşelor 17!)
Planşa LX V II - Fig. 1-2, cupă de faianţă, produs un călăreţ; b, revers : acvila; fig. 2, 1 /2 groş
oriental (Damasc); fig. 3-4, farfurie cu decor lituanian din argint din anul 1562 al regelui polon
marin chinezesc, produs german (veacul XVIIIl. Sigismund II August: a, avers: acvila; b, revers :
călăreţ; fig. 3, dinar unguresc din argint din
Planşa I.X V l II - Fig. 1-3, lulele din veacul
1574 al lui Maximilian II, împărat german, şi rege
XVI ; fig, 4- 6, lulele din veacul XVII ; fig.
al Ungariei: a, avers: un scut; b, revers : madona
7-19, lulele din veacul XVIII.
ţinînd pruncul ; fig. 4, monedă rusească de o
Planşa LX l X - Fig. 1, fragment de sticlă (ochi de
denga din bronz, emisă în 17-rn sub Elisabeto I: a,
fer-eastră?) veacul XVI; fig. 2, fragment dintr-o
avers : acvila bicefală; b, revers : se indică ,·aloarca
cană de faianţă lucrată în stil Damasc, veacul
monedei şi data.
XVI; fig. 3, fragment ele cupă de faianţă, lu-
Planşa LXXV - Vedere generală a bisericii ;\lihai
crată în sudul Asiei Mici, veacul XVIII; fig. 4,
Vodă. Este construită din cărămidă de către Mihai
fragment de bol de faianţă din Rhoclos, veacul
Viteazul în anii 1589-1591. Are un plan atouit
XVII; fig. 5, placă de faianţă stil oriental,
cu influenţe ale arhitecturii sîrbeşti.
veacul XVII; fig. 6, fragment dintr-o farfurie de
faianţă orientală, stil Cutahia, veacul X\'11. Planşa LXXVI - Biserica Mihai Vodă: portal clin
piatră,sculptat, ornamentat cu frunze şi neji
Planşa LXX - Fig. 1, ducat de argint din Ţara Romî-
în partea de mijloc şi de sus şi cu lei la extremi-
nească, din vremea lui Basarab II (1442-1'143);
tatea inferioară; a fost adăugat în 1711, împreună
fig. 2, aspru de argint turcesc (avers şi revers) din
cu o uşă, cum ne arată inscripţia în limba greacă
vremea lui Mahomed II, emis în 1451 ; fig. 3, semi-
gravată, deasupra lui. Uşa actuală, din bronz
groş polonez de argint din timpul lui Ioan I Albert
cizelat, o reproducere recentă a uşii bisericii
(1492-1501); fig. 4-8, dinari de argint habs-
Stavropoleos, datînd din 1724. şi înlocuieşte uşa
burgici din vremea lui Ferdinand I (1527-1564)
din 1 711, ulterior dispărută.
şi Maximilian II (1564-1576), bătuţi la Kremnitz,
Planşa LXXVII - Sub aripa de vest a Arhivelor
pentru Ungaria; fig. 9, aspru de argint turcesc
Statului, care a fost reclădită pe vechile fundaţii
din vremea lui Murad III, emis în 1574; fig. 10,
ale chiliilor mănăstirii Mihai Vodă, există o mare
aspru de argint turcesc al lui Ahmed III, emis
pivniţă, _construită din cărămizi cu rosturi groase
în 1703; fig. 11, ducat olandez de aur, 1728;
după sistemul de zidire din veacul XVI (fig.
fig. 12, jeton de bronz din vremea lui Ludovic
1-3) ; pivniţa e acoperită cu o boltă semicilin-
XV al Franţei ; fig. 13-14, inel de aur cu pecete
drică, care în partea de sud se sprijină pe trei
personală, veacul XVIII.
arcuri dublouri (fig. 1). Pivniţa este prev{1zută
Planşa LXXI - Fig. 1, cătuşă de fier; fig. 2, 4 şi cu firide (fig. 2) şi are ferestre lunguieţe, mai
5, diferite chei din veacul XVIII şi XIX; fig. strîmte în afară şi mai late spre interior (fig. :J).
3, cuţit de fier cu plăsele de os, veacul XVIII.
Planşa LXXVIII - Fig. 1, a şi b, pecete în formă de
Planşa LXXII - Fig. 1, miniatură din condica mă frunză pe care a fost gravat un corb, avîud dea-
năstirii Radu Vodă, făcută în 1794 de Dionisie
supra capului o coroană şi pe laturi două litere
Eclisiarhul; fig. 2, fotografie făcută înainte de iniţiale greceşti ; fig. 2, a şi b, pecete, înfăţişînd
1875; de remarcat că Szathmary şi Preziosi două cruci şi trei litere şi cu data 1815; fig.
au ales acelaşi loc pentru a-şi face acuarelele lor ; 3, a şi b, pecete din piatră verzuie, gravată cu
fig. 3, mănăstirea Radu Vodă după demantelarea chipul sfîntului Gheorghe, care ucide balaurul.
zidurilor de incintă; desen în peniţă, din 1882, Inelele de la fig. 1-3, toate din argint, au fost
de Eliae Schmitt. găsite pe dealul Mihai \'odă. Fig. 4, inel cu pecete
Planşa LXXIII - Dealul Mihai Vodă. Fig. 1-2, fun- cuprinzînd o cruce, între braţele căreia au fost
duri de amfore romane (,·eacurile IV- VI e.n.) ; gravate patru litere greceşti; fig. 5, alt inel cn
fig. 3, fragment ceramic, roman, ornamentat pecete, avînd o cruce şi un ornament; fig. Ci,
cu striuri paralele (veacul VI e.n.); fig. 4, cuptor inel cu pecete înfăţişînd trei litere separate printr-o
din veacurile XII - XIII pentru ars oale, din cruce avînd dedesubt o bază. Toate inelele de la
care s-au păstrat pereţii din lut, dar bolta este fig. 4 - 6 sînt de argint şi au fost găsite pe movila
ptăbuşită; cuprindea o singură cameră, puţin Gorgan. Fig. 7, monedă (zermahbub) tur-
ovală, avînd 0,80 m în diametru; fig. 5, resturile cească de aur din anul 179H, a sultanului Selim
unui alt cuptor din aceeaşi vreme; fig. 6, groapă III, bătută la Constantinopol: a, avers: turaua
săpată probabil în anii 1657-1659 pentru a sultanului Selim III ; b, revers : aci e gravată
ascunde obiecte ale mănăstirii Mihai Vodă. formula de încoronare a sultanului : ,.8ultan a
Flanşa LXXIV - Dealul Mihai Vodă, Fig. 1, 1/2 groş două continente şi han a două mări, sultan fin
lituanian din argint din anul 1511 al regelui polon de sultan". Moneda a fpst descoperită pe povîmi-
Sigismund I, mare -duce al Lituaniei : a, avers : şul de vest al dealulni Mihai Vodă.
Planşa LX X I X - Fig. 1, monedă din amestec de aramă Planşa LXX X I I I - Fig. 1-2, zidurile dinspre sud şi
(bilon) a împăratului roman Filip Arabul, emisă vest ale construcţiei patrulatere subterane, găsite
în anul 248 e.n. : a, avers : bustul împăratului spre în secţiunea IX, construite în veacul XVII în
dreapta ; b, revers : templu cu şase coloane, partea de nord a dealului Mihai Vodă; se observă
monedă găsită în mormintele din jurul bisericii temelia zidurilor; fig. 3, contrafortul nr. 2, înalt
Ilie Gorgan. Fig. 2, monedă romană din bronz a de 5,33 m, datînd din veacul XVIII, care susţine
lui Constantin cel Mare bătută la Cyzicus (306- unul din zidurile lungi şi înalte aparţinînd unui
337 e, n,) ; a avers: chipul împăratului; b, revers: ansamblu construit la sfîrşitul acelui veac în par-
o poartă. Monedă găsită pe dealul Mihai Vodă ; tea de vest a dealului Mihai Vodă; fig. 4, ve-
fig. 3, dinar unguresc de argint din timpul lui dere asupra scocului morii (văzut în planul al
Ferdinand I, emis în 1542; a, avers: scut; b, revers: doilea) şi asupra construcţiei anexe cu cinci la-
madona cu pruncul, monedă descoperită în partea turi (arătată în prim-piau).
de nord a dealului Mihai Vodă; fig. 4, dinar Planşa LXXXIV - Dealul Mihai Vodă. Fig. 1-2,
unguresc din argint, emis în 1550 de Ferdinand I: douăcahle de sobă din lut ars, datînd din veacul
a, avers: scut ecartelat; b, revers: madona cu XVII, ornamentate cu culoare verde şi cu smalţ,
pruncul, monedă găsită într-un mormînt de înfăţişînd cavaleri, care poartă] haină cu brande-
lingă biserica Ilie Gorgan; fig. 5, dinar unguresc burguri şi căciulă turtită, împodobită cu pene.
din argint, al împăratului Leopold I, bătut în Planşa LXXXV - Dealul Mihai Vodă. Fig. 1, cahlă
1693; a, avers: scut despicat şi încoronat; b, de sobă smălţuită reprezentînd un cavaler. Se
revers: madona cu pruncul, monedă descoperită folosesc trei culori, şi anume : figura şi barba sînt
pe lingă biserica Ilie Gorgan. Fig. 6, monedă în galben ; mustăţile, ochii şi căciula turtită, în
polonă de trei groşi, din bronz, din 1766 a lui culoare verde-deschis iar haina cu brandeburguri
Stanislas Poniatowski; a, avers : chipul acestui este în castaniu; fig. 2, cavaler bărbos, cu mustăţi
rege ; b, revers : scut rotund încoronat, împărţit lungi, care poartă pe cap căciula turtită şi împo-
în mai multe secţiuni, care cuprind diferite alte dobită cu două pene; fig. 3 şi 4, fragmente de cahle
elemente, monedă găsită în partea de nord a de sobă pictate în verde sau castaniu şi smălţuite,
dealului Mihai Vodă. cu cavaleri, care pe cap au un coif compus din seg-
Planşa LX X X - Dealul Mihai Vodă. Fig. 1, toartă de
menţi terminaţi la vîrf cu buton; fig. 5, fragment
vas din veacul XVII, gravată cu inscripţia chi-
de cahlă înfăţişînd în medalion un cap de bărbat
rilică „Coman lo(gofătul)", mărime 4/1 ; fig. 2,
văzut din profil, în relief; au fost folosite trei
cahlă din lut ars, din nacnl XVII, smălţuită
culori, anume : figura e în culoare galbenă, genele,
în verde închis, cu emblema, de origină bizantină.
şi mustăţile în castaniu-închis, iar fondul în cu-
a acvilei bicefale; fig. 3, două fragmente de
loare neagră-castanie.
placă din lut ars, nesmălţuite, din veacul XVII :
Planşa LXXXVI - Dealul Mihai Vodă. Fig. 1, frag-
înfăţişează un personaj şi elemente florale stilizate.
ment de cahlă de sobă, înfăţişînd bustul şi braţul
Au făcut parte dintr-un tablou decorativ sau
unui cavaler îmbrăcat într-o platoşă formată din
cultual.
plăci de metal, pictatăjîn verde şi smălţuită; fig. 2,
Planşa LXXXI - Fig. 1 şi 2, zidurile chiliilor din vea-
cul XVI ale mănăstirii Mihai Vodă, dezvelite pe coif în relief cu segmenţi terminaţi printr-un
latura de est; la fig. 1 şi 2 sînt înfăţişate zidurile buton, pictat în verde sau castaniu; muchiile
care au fost notate pe planul săpăturilor (fig. 21) coifului sînt pe alocuri pictate în negru-castaniu;
cu nr. 2A (văzut din faţă) şi cu nr. 2D (văzut fig. 3 şi 4, fragmente de cahle, cu cavaleri; mar-
lateral) ; fig. 3, ziduri construite în a doua jumă ginile lor sînt decorate cu colţuri, avînd vîrfuri
tate a veacului XVII, pentru a îngusta intrarea spre interior, pictate în verde sau în castaniu;
principală, pe sub clopotniţa de est, în curtea fig. 5, fragment de cahlă cuprinzînd un obiect
mănăstirii, probabil în anii 1657-1659. triunghiular alcătuit din bobiţe în relief şi pictat
l'lanşa LXXXII - Fig. 1, contrafortul nr. 5, datînd mai adeseori în verde sau în galben, uneori în
din veacul al X\"II ; este situat pe latura nordică castaniu; acest obiect este reprezentat de obicei
a fostelor chilii ale măµăstirii Mihai Vodă şi a în spatele cavalerului şi nu se~ştie ce înseamnă;
fost reparat în veacurile XIX şi XX; fig. 2, fig. 6-7, fragmente de cahle înfăţişînd arbori,
contrafortul nr. 2 ataşat laturii de vest a fostelor pictate în galben-verzui şi castaniu.
chilii; nu s-a păstrat decît temelia sa, care e Planşa LXXXVII - Dealul~Mihai Vodă. Fig. 1 şi 5,
îngropată şi a fost dezvelită prin săpături ; partea fragmente de cahle ornamentate cu 5 şănţuleţe şi
de sus a fost distrusă; fig. 3, construcţie din cu muchii paralele, formînd un cadru dreptun-
veacul XVIII, care dădea acces către o pivniţă, ghiular, pictat în culoare verde, care înconjoară
mai tîrziu dărîmată. Această construcţii! a înlo- o parte centrală adîncită. La colţurile cadrului e un
cuit un contrafort din veacul XVII. ornament în relief în forma unui fruct cu bobiţe
(fig. 3 şi 5) ; fig. 4, fragment de cahlă, folosită pivniţe; grinzile susţineau duşumelele unui etaj
la colţurile de sobe, ornamentată cu torsadă verde suprapus.
smălţuită. În partea superioară a sobei, torsada Planşa XCV - Fig. l, monedă otomană (3/4 piastru)
are un ciorchine aşezat pe un suport în formă de din argint, bătută în 1773 sub sultanul Mustafa
scut; fig. 2, fragment de cahlă, asemănătoare III ; a, avers : tu.rana sultanului; b, revers : titu-
cu cea precedentă; are însă figurate pe suportul latura sultanului; fig. 2, jeton din aliaj ; a, avers :
în formă de scut patru litere în alfabet latin chipul lui Ludovic XV (1710-1774); b, revers:
O-IS-M ... două litere iniţiale „L", încolăcite, coroana şi o
Planşa LXXXVIII - Dealul Mihai Vodă. Fragmente legendă; fig. 3, iulea turcească din veacul XVIII,
de cahle smălţuite, ornamentate cu motive vege- cu o inscripţie. Obiectele au fost găsite pe dealul
tale: fig. 1, 2, 6, 7, înfăţişează ramuri cu frunze, Mihai Vodă.
tulpini cu flori, pictate adeseori în 2-3 culori Planşa XCVI - Primirea ambasadorului Angliei,
deosebite; fig. 3, 4, 5, 8, arată o decoraţie florală, Robert Ainslie, de către domnitorul.~Alexandru
cuprinzînd vreji, frunze, păstăi şi fructe. Constantin Moruzi în iulie 1794. Stampă în culori,
Planşa LXXXIX - Dealul Mihai Vodă. Fig. 1, frag- după un desen al lui Luigi j\,fayer.
ment de cahlă de sobă cu decor geometric, adîncit Planşa XC V II - Construcţiile vechi din str. Cazărmii
sau în relief; fig. 2-6, fragmente de cahle de nr. 46-52, ridicate în a doua jumătate a veacului
sobe, decorate cu motive gotice : şiruri de globule, XVIII. Fig. 1, arată zidul nr. 1 (înălţime maximă
zone cuprinzînd triunghiuri isoscele sau sectoare de 9,50 m.), care a făcut parte dintr-o incintă
de cerc (fig. 2-4). suprafeţe lucrate cu ajur construită în veacul XVIII în str: Cazărmii nr.
(fig. 3) şi o terminaţie a sobei în formă de vîrfuri 16-52. Numai partea de jos şi de mijloc a zidului
lanceolate (fig. 5-6). e veche ; partea de sus a fost refăcută în veacul
Planşa XC - Fig. 1, scocul morii, găsit în partea de XIX şi XX; fig. 2, arcuri de descărcare menite
vest a dealului Mihai Vodă, pe o lungime de 63 m; să consolideze o porţiune refăcută a aceluiaşi
aparţine fazei a doua şi datează din a doua jumă zid nr. 1, construit pe pantă.
tate a veacului XVII, însă cuprinde pe alocuri Planşa XCVIII - Fig. 1, mic contrafort (notat cu nr.
şi reparaţiuni făcute la începutul veacului XIX ; 2 pe planul de la fig.}29) alipit peretelui sudic
fig. 2, arc de descărcare cuprins într-un zid cons- al zidului nr. 1 din str. Cazărmii nr. 50; fig. 2,
truit în partea de nord a dealului Mihai Vodă. întretăierea a două galerii subterane boltite, aflate
Planşa XCI - Stampă gravată în culori, care repre2intă în curtea din str. Cazărmii nr. 44.
mănăstirea Mihai Vodă cu dealul, cu mari clădiri, Planşa XCI X - Fig. 1, oală şi fig. 2, cană, ambele din
situate în partea de vest a dealului, valea Dîmbovi- veacul XVII, găsite în groapa săpată, în curtea
ţei cu vechiul pod, cu cele două mori, iar pe malul mănăstirii Mihai Vodă, probabil în anii 1657-
drept cîteva clădiri mici, probabil dependinţele 1659; au pereţii subţiri, ornamentaţi cu linii
morii din acel loc (în anul 1794). paralele, trase din humă albă; fig. 3, ciupercuţă
Planşa XCII - Planul Yechi al Bucureştilor, lucrat în ornamentată, din lut ars, smălţuită, din veacul
1791, în timpul ocupaţiei austriace a oraşului, X\'I ; are o tulpină, care era introdusă în pereţi şi
de către locotenentul ~ustriac Ferdinand Ernst. un disc decorat în formă de ciupercă. Smalţ
În planşa aceasta, care înfăţişează zona ce înconjura galben şi verde.
dealurile Spirei şi Mihai Vodă, se pot vedea urmă Planşa C - Fragmente de olărie romînească, de uz
toarele: mănăstirea Mihai Vodă (notată cu nr. 1), casnic, din veacul XVI. Pereţii subţiri ai vaselor
biserica'.Ilie Gorgan (notată cu nr. 2), mănăstirea sînt decoraţi cu humă albă, cu linii paralele
Sfîntul Spiridon Vechi (notată cu nr. 21), mă drepte şi în val (fragmentele 12 şi 14) sau cu
năstirea Sfinţii Apostoli (nr. 22), palatul domnesc linii oblice (fragmentele 9, 10, 13, Hl}.
de pe Dealul Spirei (nr. 23). mănăstirea Spirea-din- Planşa CI - Funduri de străchini şi castroane smăl
deal (nr. 24), Schitul Maicilor (nr. 25), mănăs ţuite, din veacul XVI, decorate după tehnica cu
tirea Antim (nr. 26), biserica Doamna Bălaşa sgrafito printr-o ornamentaţie ce folosea linii
(nr. 30). incizate pe pasta vasului.
Planşa XCIII - Semipilastru susţinînd o arcadă Planşa CII - Lulele din lut ars, avînd diferite forme
largă a pivniţei nr. 2, construită la sfîrşitul veacului şi ornamente (veacurile XVII-XIX).
XVIII pe povirnişul nordic al dealului Mihai Planşa CI I I - Vase din porţelan lucrate în Anglia,
Vodă. Se văd extremităţile bolţilor, rămase prinse după modele şi cu ornamente aduse din alte ţări.
în zidul dinspre sud al pivniţei. Fig. 1, fragment de vas din porţelan, înfăţişînd
Planşa XCIV - Fig. 1, firidă amenajată în zidul de o mănăstire din Romînia, în culori negre pe un
est al aceleiaşi pivniţe (nr. 2) ; fig. 2, deschideri fond cu nuanţe albastre; fig. 2, vas din porţelan
pentru grinzi de lemn în zidul sudic al acestei de ci1loare roză, avînd o frumoasă decoraţie
florală de provenienţă orientală şi de culoare menta o cişmea aflată în partea de sud-vest a

albastru-violetă. bisericii.
Planşa eIX - Fig.1, vistieria apelor văzută de la vest;
Planşa eIV - Gravură pe oţel, colorată, executată
după un desen al lui Michel Bouquet, la mijlocul
fig. 2, vistieria apelor văzută de la est.
Planşa ex - Ceramică smălţuită, pictată şi ornamen-
veacului XIX. Se înfăţişează oraşul Bucureşti,
tată prin sgrafitare. Fig. 1-3, 5--7, 8-13, bis.
văzut de la Curtea Arsă de pe Dealul Spirei :
la stînga se vede biserica Mihai \'odă cu turla Sf. Gheorghe-Vechi; fig. 4, biserica Curtea Veche.
din lemnărie, pe care a avut-o în cursul veacului Fig. 1, sfîrşitul veacului XIV, începutul veacului
XIX, după cutremurul din 1802, care-i dărîmase X\"; fig. 2-3, 5-7, 11-13, a doua jumătate a
turla din zidărie.;Tot în partea stingă, la orizont, veacului X\'; fig. 4, 8, sfîrşitul veacului XV,
se găseşte turnul înalt servind ca foişor de foc, începutul· veacului XVI; fig. 8, cu un fragment
situat Jîngă Agie (l'oliţie). anume în spatele similar; fig. 9, a fost găsit într-o groapă, cn o
monedă a lui Alexandru Jagello (1501-15Uli};
actualului Minister al Construcţiilor, unde Agia
era instalată încă din 1839 în casele ei proprii, groapa şi conţinutul erau anterioare construirii
bisericii. A se a vedea şi (ceramica redată pc
af.111te lingă podul Mihai Vodă.
planşele în culori CXI-CXII.
Planşa ev. - Curtea \'eche. Unelte şi obiecte de Planşa ex1 - Ceramică smălţuită, ornamentată prin
fier: fig. 1-3, turte din zgură de fier, rămase de pictură şi sgrafitare. Găsită Jîngă biserica Sf.
pe urma reducerii minereului; fig. 4, pense de fier; Gheorghe-Vechi: fig. 1-3, veacul XVI; fig.
fig, 5- 7, potcoave de pe Jocul fostului han 4, veacul XVII; fig.5, veacul XVIII(?);fig. 1,
::IIanuc; fig. 8, cuţit cu miner, cu .plăsele de os; 2, 5, reconstituire.
fig. !l, seceră; fig. 10, custură pentru tăiat piele; Planşa eXII - Ceramică smălţuită ornamentat:, prin
fig, 11-14, cuie; fig. 15-16, pot'coave, furcu- pictură şi sgrafitare (fig. 1 sfîrşitul veacului
liţe; fig. 17-18, furculiţă pentru strldii; fig. 1\1, XV sau începutul veacului XIV; fig. 2, începutul
fier de călcat; fig, 20, foarfece de tăiat tahlă; veacului XVI ; fig. 3, sfîrşitul veacului XVI ;
fig. 21, sfredel. Toate găsite la Curtea Veche; fig. 4, veacul XVII; fig. 5, începutul veacului
(fig. 1-4, veacurile XVI-XVII; fig. 5-!l şi XVIII; fig.:6-11, sfîrşitnl veacului XVII, sun în-
fig. 11-14, veacul XVII; fig. 10, veacul X\'I). ceputul veacului XVIII) ; fig. 1, 3-11, găsite la bi·
Planşa eV I - Ceramică din veacurile XV -XVIII. serica Sf. Gheorghe Vechi; fig. 2, Curtea Veche.
Fig. 1 (a,b}-li, sfîrşitul veacului XV, începutul Planşa eXIII - Ceramică de pe la mijlocul veacului
veacului XVI; fig. 7, prima jumătate veacului XIX (dintr-o locuinţă distrusă de incendiul din 1!147
X\'I; fig. 9, veacul XVII; fig. 10, sfîrşitul veacului în str. Blănari, piaţeta Sf. Nicolae Şelari) ; fig.
X\'II, începutul veacului XVIII ; fig. 8, sfîrşitul 5, 7-9, sînt executate într-o tehnică neuzitată
veacului XVIII, începutul veacului XIX; fig. de olarii indigeni; vasele tip fig. 5, par a fi conţinut
11 -12, veacul XVII. Fig. 1-3, 5, 10, 12, bis. produse farmaceutice (alifii) ; fig. 7, are o formr,
Sf. Gheorghe-Vechi; fig. -1, Curtea \"eche - hanul şi o pastă străină fondului local; ca şi la fig. 8-!l,
:\!,urne; fig. li, !l, bis. Sf. Dumitru-Poştă; fig. 7, pe suprafaţa vaselor s-a aşternut o angobă de
Piaţa de Flori, căţuie găsită sub temelia bisericii
culoare neagră; fig. 10, apare în prima jumătate
din wacnl XVI; fig.8, 11, Curtea Veche, Pasajul a veacului XIX; fig. 12, reprezintă o tigaie cu
francez. trei picioare şi miner găunos; exemplarul redat
JJ/a11ş"~C FI I - Fragmente de cahle de sobă: fig. 1-:3, este de la mijlocul veacului XIX ; forma e cunoscută
(i,!I, nesmălţuite; fig. 4-5, 7, 8, 10, smălţuite; încă din veacul XV; fig. 13, imită o formă de
g,isite la biserica Sf. Gheorghe-Vechi. Fig. 1 -3, vase de faianţă de import.
(i, !), din doua jumătate a veacului XV, începntnl Planşa eXIV - Faianţă provenită din Orientul apro-
veacului XVI; fig. 4-5, 7-8, veacul XVI; fig. piat: fig. 1, decor pe fond alb, albastru închis,
10, veacul XVII. verde-închis, roşu, ornamentele mărginite de un
l'lanşa Cl'III - Vistieria apelor de la Curtea Veche, chenar negru găsită la Sf. Gheorghe-Vech((pri-
Fig. 1, vedere dinspre sud. Se observă firida ma;jumătate a:veacului: XVI) ; fig. 2, idem, fări',
astupată cu o cărămidă, pusă la gura conductei, roşu şi fără chenare; fig. 3, Sf. Gheorghe-Vechi,
care putea fi racordată, la trebuinţă, pentru dis- fond alb,~albastru, verde, roşu (prima~ jumătatea
tribuirea apei în spre sud. În stînga, conducta veacului XVI}; fig. 4, Sf. Gheorghe-Vechi, fond
care alimenta vistieria cu apă. Sus, pe platformă, alb, verde-deschis, albastru, verde-închis, roşu ;
patru guri de olane dispuse vertical,! pentru motivele separate prin chenare negre (prima
distribuirea apei. Fig. 2, vistieria apelor văzută jumătate a veacului XVI) ; fig. 5, albastru pe
de la nord; conducta din faţă ducea probabil alb, Curtea Veche; fig. li, Curtea Veche, str.
apa la baia domnească, conducta din stînga ali- Soarelui 7, verzui cu brun-deschis pc fond alb
(veacul XVII) ; fig. 8, Curtea Veche, albastru- Sf. Gheorghe-Vechi, creuzet mic (veacul X\"I);
închis şi albastru-deschis pe fond alb ; fig. 9-1 O, fig. 7-9, lulele turceşti găsite la Curtea Veche,
albastru pe fond alb, str. Sf. Ion-Nou; fig. 11, (datînd din veacurile XVII-XVIII).
Sf. Gheorghe-Vechi, faianţă cu inscripţie tur- Planşa CXV I - Fig. 1-6, vase de sticlă, găsite în str.
cească (veacul XVIII) ; fig. 12-14, Sf. Gheorghe- Soarelui 7 (veacul XVII); fig. 7-9, 12-13,
Vechi (veacul XVIII) ; fig. 15-17, porţelan, găsite pe locurile incediate în 184 7 (str. Blănari) ;
detînd de la incendiul din 1847 (str. Blănari). fig. 10-11, Bucureşti (sfîrşitul veacului XVIII).
Planşa CXV - Fig. 1, ochi de sticlă, prins într-o placă Planşa CXVII - Fig. 1, depozit de chiupuri pentru
de materie văroasă (ghips sau alabastru calcinat ?J, untdelemn, o ph·niţă veche în str. Pitagora (veacul
cu o margine subţiată pentru a se adapta în tocul XVIII) ; fig. 2, chiup din pivniţa din str. Pita-
unei ferestre; se găsesc la Snagov, la Bucureşti şi gora.
la mănăstirea Plumbuita (veacul XVI) ; fig. 2, pris-
Planşa CXVIII - Curtea Veche, Piaţa de Flori şi
nel pentru fusul de tors (veacul XV) se aseamănă
biserica Curţii; vedere fotografică din anul 1854.
celor din orînduirea comunei primitive ; a fost gă
Planşa CXIX - Vederea bisericii Sf. Gheorghe-Vechi;
sit la Sf. Gheorghe-Vechi; fig. 3, sfeşnic de lut
găsit în Str. Soarelui 5 (veacul XVI); fig. 4, stampă după Raffet, din anul 1835.
sfeşnic de lut, (deteriorat de incendiul din 1847), Planşa CXX - Curtea Veche, după o stampă germană
str. Blănari; fig. 5, creuzet de lut pentru topit din 1716 (fantezistă); reprezintă prinderea domnu-
metale, b-dul 6 Martie, colţ cu Calea Victoriei; fig. 6, lui Nicolae l\Iavrocordat.
- O6mni1 nJ1aH apxeoJIOrHY:ec1rnx pac- Mm<a. Cocy.n.b1 - D pa:ipc:ie II c pa311ep-
KonoK 6yxapecTa (CTp. 8-9). HYTbIM 0pHaMeHTOM.
P H c. 1. - C1<pe60K H3 Y:epHoro KpeMHH, oT- P 11 c. 9. - KocrnHbie y.n.ttJJa (O3epo Tett).
HOCHll.l.HHCH K BepxtteMy naJie0JIHTY p H c. 10. - ,Ua1w-reTCl<HH 0l!ar C opHaMCII-
( opHHbHKCKaH TeXHHKa), Haii:.n.eH 11a X0JI- Tau11e11 (ua11,r1.eu Ha X0JIMe M11xaA Bo.n.3).
MC rocy.n.apcrneHHoro ApxHBa (BHJl c p H C. 11. - 3noxa pHMCK0ro BJl3JJ.hl'Iecrna
Tpex CT0pm1), Ha o6parnoi1 cTOpoHe 6e- H 3noxa nepeceJ1eHHH Hapo.n.on. 1, WHJio;
c'Ibitt C cepo-roJ1y6bIMH T0lJK3MH; B JIH- 2, 6poH30B3H cpu6yJ1a H rJIHHHH0C npHC-
u.eBOH qacTH TOT )l{e 6eJ1hIH U.BeT, Ha JIHU.C (IV BeK) (Kyprn BeKe); 3--4,
pe6pe )l{C OTCyTcrnyeT COBeprueHH0; 3T0 H3K0He4:HHK CTpCJibl II )l{eJieJHbiii 110}1{
)I.0K33bIBaeT, l!T0 opy)1.He ynoTpe6JIHJIOCb (IX-XI B.) (Kpbrnraru).
H B Il03JJ.Heii:ruee BpeMH. P tt C. 12. - O6ll.l.HÎ1 DJl3H pacK0D0K 195:3-
PH C. 2. - rmrnHHblH cocy.n. KYJlbTYPbl ry- 1954 rr. noKpyr u.epKBH Pa.n.y Bo/1.3.
MeJlblIHU.a, Ha1'î.n.ett B noneruTH-Jleop- Csepxy, cnpaBa - nJ1aH 6opo'1I1Ha.
.n.e1rn B 0,ll.H0M H3 )l{H,/IHll.l. DMeCTC C Kepa- p H C. 13. - O6ULHH DJl3H u.epKBH H parno-
MHKOii:, OTHOCHll.l.eHCH K KYJlbType f JIHHa D0K D0Kpyr u.epKBH Eyeypa.
III. P H C. 14. - ,il,eTaJlb paCl{0il0K ll0Kpyr u,ep-
p H C. 3. - 1-2, 3JITapmrn; 3-5, MHHHa· KBH Ey1<ypa - 1953 r; npocjrnJib 3ana)l-
nopHbie 6oeBbie TOnopbI; 6-7, rJIHHHHble Horo CKJI0Ha, pa3p. V.
300MopcpHbie cTaTY3TKH ( 1, 6yKyperuTH p H C. 15. - ÂKCOHO-H30MeTpw1ecKHH DJl3H
Hoii, 2, 4-7, <t>ytt.n.eHH, 3, I.:fypeJ1). no;.1.saJlbHbIX n0Mew.e1rn11 XVI B., 3ana.n.-
p 11 C. 4. - [JIHHHHble 300MOpcpHble CT3TY3T- Hoe Kpb1J10 M0IIaCTbipH Pa.n.y Bo.n.:>. B
l{H (6yxapecT, xoJIM rocy.n.apcrneHHoro uc1-rrpe 60JlbllIOH 3aJI C apKa.n.aMH H CJie-
ApxHBa). .n.aMH BXOJI.IIOH "1ecTHHI.I.hI XVI I B. Ha
p H C. 5. - 1, JI0)l{I<a; 2, rJIHHHHblfI ,ll.HCK C nepB0M n.:1aHe 11xo.n.HaH J1ecrn11u.a XVI B.
6op,zuopo11 .ll.JIH netJeHHH xJie6a ( ByKy- P 11 c. 16. - ,UeraJib pacKonoK Ha ,UHJ1yJ1
pernTH Hoi:'!) . Pa.rr.y Bo;J.3 1954.; nJ1aH axo.n.uoii J1ecT-
p H C. 6. - OCTaTI{J1 0CH0Bbl JJ.OM3llIHeH ne'-1:H; HHU.bI BeJI.ymeii B 38JI C ap1rn.n.aMH, D
B rJ1y6HHe BH,ll.eH npocpHJlb cso.n.a (O3epo cesepo-3ana.n.uo11 1 JaCTH.
Teii). P tt C. 17. - <t>aca11. TOH )l{e JleCTHHU.bl, ae.n.y-
PH c. 7. - KyJihTypa 6yxapecT-Tefr. Kepa- meii: B no.n.3eMHblH 38JI C apKaJI.aMH, B
MHKa. CocyJJ.hI - B pa3pe3e H c pa3sep- cesepo-3ana11.Hoi1 1 rncTH.
HYThIM opHaMeHT0M. p H c. 18. - Y 1 JaCTOI{ KJl8JI.6Hma nptt M0HaC-
P II c. 8. - KyJihTypa 6yxapecT-Tei1. Kepa- Tbipe Pa.n.y Bo.n.3, c M0rHJlaMH XVI-
18fi TTepe'ieuh Hnmocrpa~HH
------------------
XV II I BB. Btt.UHhI: JlBe HMhI cpeo,na.:lb- P H c. 28. - ITocrpoiiKa yKa3aHHaH Ha 3TOM
Horo rreptto,na (XVIII B.) H3 KOTOpbIX rr.1aHe cocroHJia H3 rrorpe6a (oTI\IetJeH
o,nHa rrepeceKaeT cKeJieTbI H rrorpe6eHtte .N'!!. 2), H pacrroJIO)KeHHoro Ha,n rrorpe-
HaXO,!lHII.J.eecH Ha)l rrelJblO JiaTeHCKOi'I 6oM rroMememrn. Bxo11. B rrorpe6 6b1JI
KYJihTYPbl. C ceBepHOH CTOJ10Hbl, a rrepe,n BXO-
P H c. 19. - ITpe,nMeTbI H3 rrorpe6eHHH XVI ,!lOM HaXO,llH.1'13Cb IIJIO[U8JJ.Ka, MomeH-
B.; a) opoH30BaH cepbra, B) cepe6pHHoc HaH 6y.'lbI)KIIHKOM (cM. IIJiaH pacKOIIOK
3BeHo, c) cepe6pm1aH no3oJiotJeHHaH 3a- Ha pHC. 21).
cTe)KKa, d) CTeKJIHHHhIH cocy,n, e) 6poH- PH c. 29. - ITocrpottKH coopy)KeHHbie B
30BaH uenh. XVI I I B., HaXOJJ.HTCH B rrpoMe)KyTKe
p H C. 20. - CTpaTHrpa<pHtJeCKOe IIOJIO)l{e- Me)K,ny y.1r1uaMH Ka33pMHH .N'2. 46-52
HHe pa3p. I (uepKOBh Pa,ny Bo,n3). H MH.'IHTapH .N'2. 1; CTeHbl IIOMel!eHHble
p H C. 21. - ITnaH pacKOIIOK rrpOH3Be,neHHblX .N'2. I, 2, 3 Hatt6oJiee CTapb!e, a CTeHbl
B 1953-1955 rr., Ha xonMe MwxaA .N'2. 4-5 rrepecrpoeHbI B XIX BeKe. Ha
Bo,n3 (Ha3brnaeMoro HhIHe „XoJIM focy- IIJiaHe BH,UHa ceTb IIOJJ.3eMHbIX XO)I.OB',
napcrneHHoro Apxttaa"). rrpopb!Tb!X B BOCTOlIHOM CKJIOHe XOJIMa
P H c. 22. - XoJIM Mttxaii: Bo,n3. KepaMHKa CrrttpeA.
XII-XIII BB., Hatt,a:eHa B03Jie JJ:Byx rre- p H C. 30. - 4epTe)K CTeHbl .N'2. 3, Ilb!COTOH
tieA Toro )KC BpeMeHH. KepaMHKa B 11,50 M, rro,nrreproii: lJeTblpbMSI KOHTp-
Bbipa6ornHa H3 rropHCTOH fJIHHbl C rrpH- cpopcaMH, 3-5 CTapb!MH w 6 rrepe-
MCCb!O necr<a H MeJIKHX KaMHeH. roplllKH, crpoeHHbIM B XIX B. Ha qepre)Ke BH.llHhI
HHOr,a:a C opHaMeHTOM B BH,Ue rrapaJIJieJib- BXO,!lbl B IIO)I.3eMeJIH51.
HblX npHMblX HJIH BOJIH006pa3Hb!X Hace-
lJeHblX .'IHHH!f.
p H C. 31. - ITJiaH paCIIOJIO)KeHHSI IIO)l.3eM-
HbIX xo11.on, BbipbIThIX B XVIII B. B ceae-
P H c. 23. - Xo.TTM Mwxail: Bo,n3. 06.TIOMKH
KepaMHKH xv B. vb HaA,neHhIX
po-3ana.uHoM CK.'IOHe XOJIMa Cnwpeiî,
cymecrny10mr1x w noHbJ:He Ha ynwue
cpparMeHTOB, O,UHH Bbipa6oTaH H3 Jiyqrueil:
ITyuyn Ky An3 PelJe .N'2. 53-57. Ha pa3-
fJ!HHbl ( DHC. 1) a OCT8JlbHble, H3 06bIK-
pe3e I, II, III, no,ri:3eMHhIX xo.uoB BH,!lHa
HOBem101'i (pHC. 2). BeHlJHK 3THX co-
BeHTH.'IHUHOHHaH UiaxTa, HJJ.YIIJ.af! OT
cynoB Bb!COKHH, BblfH)'TbIH Hapy)Ky;
CBO,Ua .llO IIOBepxHOCTH 3eMJIH.
opHaMeHT B BH,lle rrapaJIJieJibHhlX yrny6-
JICHHblX JIHHHÎf, HJIH )Ke l:13 HaCelJeHHOH p H C. 32. - CBO.ll CJierKa 3.TIHIICOH,ll.aJibHOli
BO.ITH006pa3HOH JIHHHH (pHC. 1). cpopMbI Ha,n nepecel!eHHeM ranepeii:
PH C. 24. - [)HC. a, IT.TTaH 6oJibUIOro rrorpe- .N'!!. II H III (ynwua ITyuyn ey An3 Peqe
6a rro,n 3ana,UHblM Kpb!JIOM KeJIHH MO- .N'2. 53).
HilCTblpH Mr1xa1"r Bo.u:1; pwc. B, c; npo- P H c. 33. - KoHTp<popc IIOMep)KHBaJOUI.11:H
cprvm BOCTOlJHblX H 3ana,a:Hb!X CTeH 3TOro ce0epHy10 creHy 6enoi1 uepKBH: (IToc-
rrorpetfa. raBapb), OTHOCHTCH K KOHUY XVII HJIH
P H c. 25. -- ITocTpoii:KH coopy)KeHHbie B HatJaJiy XVIII B.
3arra,nHoi1 qacTH MottacTbipH MHxa11 P w c. 34. - 4aCTb IO>KHOH CTeHbl, o6ttapy-
Bo,'l3 B KoHue XVIII B. Ha 3TOM pHcyHKe )KeHHOH oKoJio Eenoi-i uepKBH: (ITocTa-
Bll}l_llbl ooe BblCOKHe CTCHbl (IA H IB) Bapb) B 1956 r. B pa3p. II. 0CHOBaHHe 11:
HX CTblK, JJ.B8 Ma.rreHbKHX KOHTpq:>opca l!8CTb nocrpoHKH, o6o3H84eHbl qepHOlf
(3 H 4). KHpIIWIHblH H8CTHJI H 3a,!lHH51 ryUihJO, rrp1rna,a:Jie>KaT nepBoii uepKBH:
CTeHa (IC) HMeJOmaH B OCHOBe pa3- XVI B.
rpy3011HYIO ap1<y.
P H c. 35. - CTapttHHhIH 3an, o6Hapy)KeHHhIH
P H c. 26. - MeJibHHlIHhiii: )Keno6, orno-
Ha ynr1ue Bbrnarop11: .N'2. 4, nocrpoeHHhlH
rnm11f!rn K XVII B., B TOM BHJJ.e, B KaKOM a XVII BeKe.
OII 6b(JI o6ttapy)KeH rrpw pacKOIIK3X.
C.TTO)KeHHbll"r B HH)l{Hefr lJaCTH l:13 6yJib!)K- P H c. 36. - 1. CBo)I. B apKa,nhl rronyKpyrnoii
HHKa CKpenJieHHOro ueMeHTOM, a B Bepx- cpopMbI norpe6Horo noMeUI.eHHH, Haxo-
HeI'i lJ8CTH H3 KHpIIHl!a. . .llHBUierocSI IIOJI. BOCTOlJHbIM KphlJIOM
p II C. 27. - TpH rrocrpoii:KH, o6o3HalJeHHble 1<em1A MonacrbipH CcpHHUH Anoc-
Ha nnatte 6y1rnaMH A, B. C, coopy)KeH- TOJIH nocrpoeHHoro B XVII B.; 2,
Hhie B I<OHUe XVII B. n6.rrH3H Me.TTbHWT- nonepe4HOe cel!eHHe, npe.u.craBJIHIOUI.ee
Horo )KeJio6a JJ.JIH 06c.11y)KHBa HHfl xo3- CTeHbl H KHpIIHlJHblH HaCTHJI 3THX-)Ke
HiicrneHHhIX HY}l{Jl MeJibHHUbl. KeJim'i; 3, )I.CTaJib H306pa>KalO!llaH 06-
TTepe':leHb IIJIJIIOCTpal.lHfi 187
paM.11em1e lI.BepH, 3aKpb1B3BWett BXOLI. B OttTy3; 19, HOBblfI MOCT llIHpHHOli D

Bb1weynoMHHYTbIH norpe6. 5,50 M.; 20, M0CT ee.n:yrn.ttfi K Mttxe.JJJO
p H C. 37. - n.11aH pacKonoK Ha Y43CTKe Ee,11eptty, UIHpHHOH B 8,50 M., MOCT
Kyprn BeKe. Be.n:yrn.tti1 K y.1rnue llle.11apb B 1804 r.,
P H c. 38. - CTeHa H3 rpy6oro pe4Horo KaM- y.1mua llle.11apb B 1852 r., y.11ttua KoH-
HH H KHpnH4a, o6Hapy)l{eHHaH Ha y.11ttue cTaH.LI.HHaKe B 1852 r.; tl, 6e3 Ha3BaHHH
Coape.11yfi .N'!!. 7 (XV B.). npttHa.n:.11e)l{HT Ha n.TJaHe 1799 r., M0CT llIHpHHOH B 6 M.
K 4HCJIY noCTpoeK, coopy)l{eHHblX LI.O Be.n:yllI.HH oT Kyprn BeKe K nocT0HJJ0MY
KHH3H M11p,ia lfo6atty.11 B cepe.n:ttHe XVI nBopy lllep6aH Bo.n:3 B 1804 r., ABcT-
BeKa; OH a CJly')l{HJia CTeHOH norpe6a, KO- pHHCKHH nepeyJJoK B 1852 r., HeMeuKaH
TOpbIH coo6w.a.1rn c ,rrpyrnM norpe6oM, yJJHUa B 1876 r., Tenepb YJJHUa CMblp-
cyw.ecrnyJOW.HM lf nOHbIHe Ha YJIHLI.e .n:aH; 22, MOCT 6e3 Ha3BaHHH Ha IlJiaHe
Coape.riyi1 (cM. H pttc. 39). i 799 r., llIHp1rna 8 M. - yJJttua EoHHJUKII
P H c. 39. - norpe6, pacno.1o)l{eHbIH no.n: Ko- 11 HUI.lHKapb B 1804 r., <l>paHUY3KaH yJJH-
.10HHbIM 33.JIOM LI.Bopua. Cyw.ecrnyeT H ua B 1852 r„ Tenepb y.11ttua 30 .[leKa6pH;

B ttacTOHW.ee epeMH Ha y.11ttue Coape.11yu 23, M0CT K y.11ttue Ba.11aUia .[loMHa llIH-
N!!. IO. PeKOHCTPYKUHH (cM. H puc. pHHOH B 8 M.; 24, nopora B0,/l0B030B,
49-50). llIHpirnOH B 6 M., nepenpaBa BO.Lf.08030B
n 1804 r.; 25, 6e3 Ha3BaHHH Ha IlJJaHe
PH c. 40. - Kyprn BeKe B EyxapeCTe, no
1852 r., C M0CT0M qepe3 peKy; Tenepb
nJiaHy <l>ep,llHHaH.n:a 3pHCT8 (1791). 1,
ym1ua K3JI.LI.3paph; 26, yJJHUa no3a.n:11 IIIe-
KHH)l{eCKHe na.'IaTbI; 2, Lf.BOpUOBaH uep-
JJapb, llIHpHHOH B 6 M., 6e3 Ha3BaHHH Ha
KOBb; 3, uepKOBb Ca. AHTOHm1; 4, 6mrn;
nJJaHe 1852 r., Teneph yJJttUa ra6po-
5, MeMopHaJibHblH KaMeHb, yKa3bIBaJO-
BeHh; 27, y.11ttua Jia 6HHaJie, UIHpHHOH
llI.HH MecrnHaxo)l{,lleHHe a.1na pH 6h1Bllief1
B 5,50 M., npO.LI.0JJ)l{eHHe YJJHUbl, 6e3 Ha1-
uepKBH CB. AttTOHHH, Ha n.11orn.a.n:tt Toro
)Ke HaHMeHOBaHHH. BaHHH, .n:o VJJHUbl 30 .LleKa6pH (.n:o 18S2
r.). Tenepb YJJHUa CoapeJJyfl.
P H c. 41. - Kyprn BeKe B EyxapecTe, no
P II c. 42. - f JJa3ypoeaHHaH qepemi:ua, cox-
n:1a HY 1799 r. 1, .n:BopuosaH uepKoBh c
oaHHBIIIaHcH 0T KpbIIIIH uepKBH Kyprn
3 a.11rnpHMH; 2, ,/lOMOBaH uepKOBb npH
BeKe XVI B.
.n:Hopue; 3, 6aHH c no.n:3eMHoii HarpeBa-
TeJibHofi ne4bl0, OTKpbITaH npH paCKOil- P II c. 43 . ....:.... Kyprn BeKe no n,11aHy Bopo-
Kax, HO He o6o3Ha'IcHHaH Ha n.11aHe; 'IHHa 1852 r.
4, Y43CTOK, Ha KOTOpOM 6bJJia pacno.110- PH c. 44. - KpeMHeBhie opy.n:HH no3.n:Hefl-
)l{eHa 6aHH; 5, BepXHHe BOporn, c 6aUI- IIIero nep110.n:a KaMeHHoro eeKa, HaA.n:eH-
Heii; 6, Y43CTK•H eynJieHHbie y 6oHpHHa Hhie B0JJJe uepKBII Kyprn BeKe.
ro.11ecKy; noCTpOHKa 13 BHJJ.e 3HaKa U OT- Puc. 45. - <l>parMeHTbI Kepa MHI<H na m,ero
MelleHa Ha n.11aHe Eopo'IHHa 1852 r.; nep110.n:a >KeJJe:rnoro 11e1rn Hafl.n:e11Hb1e
7, ;1,pyrou ylfaCTOK Kyn.11eHHbIH y rnro 0K0JJo uepKBll Kyprn BeKe.
)l{e BJia,lleJibUa; 8, CTeHa co CTOpOHbl Plic. 46. - a) ocTaTKH noJJY3eMJJHHKH IX-
yJIHUbI llle.11aph; 9, Mecrn UIHpHHOH u XI BB. B03JJe I.tepKBH Kyprn BeKe, n11.n:
TPH Ca)l{eHH, HalfHHaH C yrna T!OpeMHOH C BOCT04HOft CT000IIbI; n) lJaCTlll!HblH 1111,1
CTeHbl, 0CTaBJieHHOe ,/lJIH npoBe.n:eHHH HO- noJJy3eMJJHHKll IV n. o6Hapv)l{eHHOH non
BOH y.11ttub1; IO, y4acToK Kyn.11eHHbIH no.11y:ieMJJHHKOTT a, BHLI. C JO)l(HOH CT0P0-
l1.11Hett, CMOTPHTe.1eM T!OpbMbl; 11, no- Hbl. A) ne4b, B) HllIIIa BhIPbITaH n uor-
Mern.eHHe ,/lJIH CTpa)l{H, 12, KpbIJibUO T04HOH CTeHe; X) Mecrn. r.n:P nb1JJa 11ai-i-
nptt exo.n:e BO LI.Bopeu, o6o3Ha4em1oe .n:eHa 6poH30_BaH rJrn6y.11a IV n. (cM.
TOJibKO Ha n.11aHe I 791 r.; 13, rnaBHbIH pHC. 11, 5).
3a.11; 14, 60.JibllIOH KOJIOHHhIH 3a.11; 15, P li c. 47. - ITe4b )lJJH 06cJJy>K11BaHllH >KH-
KOq>eHHH AJITbIHTOna 1801 r.; 16, .n11w.a IX-XI BB. pa3pymeHHoro npH
y<IaCTOK Ha KOTOpOM 6bl.'l nocTpoeH no- nocrpofIKe qacoBHH uepKBH Kyprn BeKe.
CTOHJiblH ,/lBOp MaHyKa; 17, MOCT OK0.110 Bll.n: C JO)l{HOH CT0P0Hbl.
Kyprn BeKe, llIHpHHOH B 8 M, MOCT P II C. 48. - 1-2, <l>parMeHTbl KepaMllKH
oKo.110 Kyprn BeKe B 1804 r.; y.11Hua Kyprn IX-XI ns. Hai1.n:eHHhie B03JJe uepKBH
BeKe B 1852 r., Tenepb y.11ttua 30 .[leKa- Kyprn BeKe.
6pH; 18, HOBblH MOCT B 6 M. WHpHHbI; P H c. 49. - .[lsopeu Kyprn BeKe. PeKoH-
ym1ua lllenKaOh B 1852 r. Tenepb y.11Hua CTPYKUHH o.n:Ho« ll3 Ja.n. BH1-1Jy: nJJaH
188 ITepe'IeHh HJIJIIOCTpal.lHH
norpe6a; nocpenuHe - nJiaH K0JI0HHoro nepeKpb!THeM H3 c6o}KeHHOro KHpITH'-!a,

3aJia H '-!aC0BHH; Ha Bepxy - np0JI.0J!b- YJI0}KeHH0ro B .II.Ba CKJI0Ha; M0:>KH0 6bIJIO
Hb!H H nonepe'-IHbIH pa3pe3bI pacKonoK npocJie.LI.HTb JIHHHIO ::noro B0.ll.0ITp0B0.ll.a,
Ha y11m1.e Coape11yu .N'!!. 10. Ha'-!HHaH 0T <t>paHUY3KOf0 nacca}Ka .II.O
P H c. 50. Ko110HHbIH 3a11 rnro )Ke .LI.Bopua. 10ro-3ana.1I.HOH CT0p0Hbl uepKBH, rne OH
PeKOHCTPYKUHH (nptt peK0HCTPYKUHH TepHeTCH HanpaBJIHHCb K y11uue lllen-
npHHHMaJI0Cb B0 BHHMaHHe TaK}Ke 0ITH- Kapb. CHHMOK c.u.eJiaHbIH B uepKoBHoii
CaHtte nyTellleCTBeHHHl<OB, Ha6JIIOJI.eHHH orpa.u.e. BononpoBO.ll. nepexo.1I.HT 11epe3
c.u.eJiaHHbie Ha MeCTe pacK0IT0K H ap- .ll.Be HMbl - 3epHoxpaHHJ!Hlll.a, .ll.8THpo-
xeoJiortt'-IeCKHe HaX0JI.KH, cpe.u.H K0T0pb!X B8Hble Ha'-!aJI0M XVI Be1rn, Ha.LI. HHMH
.LI.Be K0JI0HHbl C HX 0CH0BaHHHMH HJIH pacnoJI0}KeHbl 0CTaTKH nocTpoeK H PH.II.
KaITttTe.'!HMH). Hac11oeHHH, .u.aTupoBaHbIX cepe.!I.HHOH
XVI B. H XVII-XVIII BB.
P tt C. 51. - OKOHHble CTeKJia, B.LI.eJiaHHble B
P H c. 56. Kyprn BeKe. 1 H 3, o6JIOMKH
0JI0BHHHble H rHITC0Bbie pa Mb! ( CM.
cpapcpopoBbIX 11arneK, pyccKoro npoH3B011.-
Ta6J1. CXV, I).
cTBa; 2, cpa6ptt11HaH MapKa (cepe.!I.HHa
P tt c. 52. - CTeHa o6Hapy}KeHHaH Ha ymme XIX B).
30 ,Ile1rn6pH .N'!!. 29; cJieBa Hmna; B P H c. 57. - 1-4, PYMbJHCKHe B0eHHbie cpop-
ueHTpe - 0KH0 0Kpy}KeHH0e opHaMeH- MeHHbie nyroBHII.bl, c rep6oM .BaJialll-
THp0BaHHblM KaMeHHb!M o6paM.'leHtteM, CK0ro KHH}KeCTBa, cepemrnbI XIX B.
c Bb16011HaMH .Ii:JIH pewenrn; cnpaBa,
lJacTb nyr0BHU H3f0T0BJieHa B TTeTep-
.u.pyraH Hllllla, HeH3BeCTH0ro H~3Ha'-IeHHH, 6ypre; 5-10, cepe6pHHbre u 6poH30Bbie
noBtt.ll.HMoMy ocTaT0K CTpoeHHH XVI B. l(0JibUa, HaHJI.eHHbie B norpe6eHHHX
P tt C. 53. - .LlBycrnpOHHH K0CTHHaH rpe- XVIII-XIX BB.
6emrn, HaH,LJ.eHHaH B Morirne 0K0JI0 6brn- P u c. 58. - BxoJI. B uepK0Bb Kyprn BeKe, c
rnei'! uepKBH Ha TTbHUa (nJIOIII,a,LJ.b) .u.e pecTaBpupoBaHHblM cpaca.u.oM. OT npo-
<t>.rropb (XVI n.) H3BeJI.eHHOH npu CTecpaHe KaHTaKY3HHO
P 11 c. 54. - Ko,'1011.eu c KaMeHHhIM o6paM- peCTaBpaUHH 0CTaJICH KaMeHHb!H nop-
JieHtteM, ofoiapy)KeH Ha ym:1ue Cn. l1oaH- TaJI (1714-1716).
11a HoAoro .N'!!. 1 (XVII-XVIII BB.). Puc. 59. - fJIHHHHaH 1<0ntt11Ka XVII a.,
P u c. 55. - BoJI.onpoBon 11.JIH IIHTheBott HaH.u.eHHaH Ha MCCTe IT0CT0HJ!0ro .ll.B0pa
B0.ll.bl H3 l!epenH'-!HblX Tpy6 3aIU.mueHHblX MaHyKa.
PA3'L}IUHL~HIUI l~ 'L1AB.lHl~AM
Ta6JI. I - KpeMHeBhie opy.n:HH cpe.n:ttero na- Ta6JI. VI - J,b,neJI11H H3 06o)l{}Ke1111011 rnu·

.neo.nHTa ttaii.n:eHHhie B EyxapecTe. PHc. HhI 3nox11 11eoJI11ra, KYJihTypa EoHH, nafi-
I, OCTpblH OCKOJIOK ( JJeBaJIJIOaCKaH Tex- .n:eHHhie y croHHKH BH,n:pa. PHc. l, cocyn
HHKa); pHC. 2, CKpe6oK (MYCTbepcKaH yKpaweHHhIH cuapy}KH 11ace 111<oii: B BH,ll.C
reXHHKa); pHC. 3, HaKoHe"!HHK (Myc- JlHHHH; pHC. 2, 3, KpblllIKH ,ll.JIH cocy,noB,
TbepcKaSI TeXHHKa). Ka}K,n:hIH npe.n:MeT HMeBwHe B ueHTpe KpyrJibIC PYtJKH, 11
noI<a3aH C Tpex CTOpOH. yKparneHHhie C BHern11eii cropOHbl Y3O-
Ta6n. li - parMeHThI cocy,n:oB H3 060}1{- paMII B 13H,J.e 11ace"!Kl1 li HIIKpycTau11ei'I
}KeHHofi rJIHHbl, 3nOXH HeOJIHTa, KYJihTypa 6eJioro unera; p11c. 4, cocy;1. c 110}1{1<0ii, c
EoJIHHTHHHHY, 11a1':i,n:eHHhie B EyxapecTe. uapy)KHbIMH CTeHKaMl1 yKparneHHblMII
Cttapy}l{H cocy.D:hl yKparneHbl y3opaMH H3 Hace 111mii 11 HHI<pycrau11e11 6eJioro U13ern;
11ace11eK H mmpycrnuHii 6eJioro UBera. pHc. 5, wKaTyJIIrn-no,ncTaBI<a ,n:JIH cocy-
Ta6JI. III - parMeHThI cocy.n:oB H3 060}1{- .nos C HO}KKOH, 13 BepxHefi 1IaCTl1 11Mee1
}KeHHOH rJIHHbl 3noxH HeOJIHTa, l(YJihTypa ,n:13a Kpyrnh1x oTBepcTHH, cTeHKH yKpa-
EOHH,cpa3a .Ll}l{yJieIIITH, Haii:,n:eHbl y CTO- we11b1 MeaH.npo6pa3HblMH y3opaM11 13
HHl{H .Ll}l{yJiernrn-EyxapecT. Cttapy*H 811,ll.e BbIUapanaHblX JieHTOlJeK noKpb!Tb!X
cocy,n:bl yKparneHbl HaCe"!KaMH H l1HKpyc- 6eJ10ii KpaCK01I.
Tau11HMl1 6eJioro UBeTa.
Ta6n. VII -- CH11MoK c,neJiaHHhIH BO speMH
Ta6JI. IV - Cocy.n:hI 113 06o}l{}l{e1111ofi rJIH·
paCKOilOK CTOHHKH BH,n:pa. noceJie1me
HhI 3noxii HeoJI11Ta, KYJihTypa EonH,
HMeeT .n:sa KYJibTYPHblX CJIOH. nepBblii
ttat'1.n:eiih1 y CTOHHKH BH,n:pb1. TTpH11a.n:-
cJioii: npHHa,n:Jie}KHT KYJihType l3oHH. Bro~
JieiKaT K KaTeropHH cocy,n:oB C HO}l{KOH.
poiî: CJIOH np,rna,n:Jie>KHT KYJibType ry-
HeKOTOpbie H3 HHX no.n: pacrn11pe11HeM
MeJihHHUa 11 HMeeT 11eTbipe 11acJioeHIHI,
BeHtJl1Ka, HMeKlT BhlCTYilhl, cJiy}l{aw:He
COOTBeTCTBYKlIU11e 'leTh1peM :nanaM 3BO.'l-
,n:,JHI yKpenJieHHH Kpb!IIIKl1 (pHC. I, 2, 5).
KlU11H KYJihTYPhI fyMeJihHHUa.
CHapy)KU yKparneHhl pa3HblMl1 y3opaMH
H3 11ace'leK c,n:eJiaHHhIX Ha cTeHirnx cocy- Ta6n. VII I - :Vfa.nen11H 113 o6o>K>KeHHOH
.noB .n:o 06}1{Hra1111SI. Ha Hapy}l{Hb!X CTO· rJil1Hbl ::mox11 HeOJ111Ta, KYJibTYPbI ry-
po11ax cocy.n:oB nocJie 11acetJKH 6hIJIH c.n:e- MeJ1bH11U.a, 11aii.neHHble y CTOHHKl1 B11.n:pa.
JiaHhI 6eJihie 11HKpyCTaUHH. P11c. l, 1<pyr.nh1i'! cocy.n:, yKparneHHhIH Ha-
Ta6JI. V - fJIHHHHhIH cocy.n: 3noxH tteo- ce"!KOH a B11,ll.e CKo6oK; pHC. 2, cocy,n
JIHTa, KYJihTypa Emrn, ttaii:rr.eHHhifi y yKparneHHbIH Hape3aMH B Bl1.lle napa-
cronHKH BH.npa. Cocy.n CTOHT 11a HO}l{Ke JieJihHblX Jil1HHtt; p11c. 3, 1<pyrJihIH cocy.n:,
11 y BeH"!l1Ka 11MeeT pacrn11peHHe, CJIY· yKpaweHHblH uace"!KaMH, B 011.n:e c1<060K;
)KHBlliee ,ll.JIH y1<penJieHl1H KpblllIKl1. C11a- p11c. 4, cocy.n: or,n:eJiaHHblH 6ap60THHOM;
py>K11 cocy.n y1<parne11 HacetJKofi H HH· p11c. 5, KpblllIKa BbinYKJIOH q:>OpMbI; p11c.
1<pycrnu11efi 6eJioro li.Bem. 6, cocy.n: c 1IeThipbMH napaJIJieJihHblMH
190 Pa3'bffCHeHHff I\ TaCiJIHQaM
pecpJJeKCHhl,MH nm1CKaMH C HaCe4K3MH; naJIHUa; pHC. 4, MOJIOtOK; pHC. 5, pe3eU;

pHC. 7; KJ)bIUIKa JI.JIH cocy.n.a, aornyTOH pHC. 7, 8, 11, HHCTpyMeHTbl JI.JIH CJI.Hpa-
cpopMbl. IIHfl KO)KH; pHC. 9, cpparMeHThl MOJIOTKa,
Ta6J1. IX - OpyJI.HH 3noxH HeOJIHTa, KYJih· CJIY)K3IUHe KJIHHbHMH; pHc. 6, cpopMa JI.Jlfl
Typa ryMeJibHHUa. PHC. 1, 2, 3, KpeM- OTJIHBKU Tonopos; pHC. 10, KaMeHh JI.JIH
HeBhle H3KOHe4HHKH CTpeJI, HaA.n.eHHble .n.po6JieHuH 3epHa; puc. 12, 6oesoiI TO-
u BH.n.pe; pHc. 4, KpeMHeBhIH HO)[{ ttaA- nop; puc. 1-2, 4-5, 7-11, <l>yHJI.eHu;
,neHHhiiI TaM-)Ke; pHC. 5-9, 11, 12, .n.o- puc. 3, 6, 12, ByrnMaHy.
JI0TOBHJI.Hhle KaMeHHbie Tonopbl, H3HJI.eH- Ta6J1. XVII - KyJihTypa f nuHa III. Opy-
Ilble y CTOHHKH )KHJJasa; pHC. 10, csep· ,!I.UH U3 OJieHhero pora H U3 KOCTH, Hai1-
:1eHHhIH KaMeHHhiii rnnop ()KHJiasa); .n.eHHhie B <l>yHJI.eHU.
pHC. 13, o6JJOMOK KaMeHHOrO TOnopa
Ta6JI. XVIII - BpoH30BhIH seK. KyJihTypa
(iKHJJaBa); pHC. 14, KpeMHeBblH TOnop TeA-ByxapeCT. KepaMHKa c Hape3HbIM
(Bu.n.pa). opHaMeHTOM u c 6eJIOI1 UHKpycrnuuefi.
Ta6J1. X - AttTponoMopcpHbie CTaTY3TKU Puc. 1-3, o3epo Teif; 4-5, 13, ByKy-
3ITOXU HeOJJHTa, KYJJhTypa fyMeJihHHUa,
pemTu Hoif.
uaA.n.eHHhie B BH,!I.pe. PHc. 1-6, Kocrn-
Ta6n. XIX - BpoH30BhIH seK. KyJihTypa
Hhie; pHC. 7-9, H3 o60)K)KeHHOH rJIHHhI;
TeA-6yxapeCT. 1-9, 6poH30Bble opy,!I.HH,
pHc. 9, yKpameHHaH cnHpaJibHhlMH Ha-
opy)[{He u yKpameHHH; pHC. 10-12, rJIU-
pe3K3MII.
HHHhle crnTy3nrn, TeA; pHc. 15, KYPHJih-
Ta6J1. XI - AHTponoMopcpHhle cTaTy3TKH
Huua.
U3 o60)K)KeHJWH rJIHHhl, 3nOXH HeOJIHTa,
KYJihTypa fyMeJibHHUa; H8H,!I.eHHhle B Ta6.ri. XX - KyJihrypa Teii-ByxapecT. Opy-
BH,!I.pe. JI.UH, npHCJIHUa U opy)[{He, U3roTOBJieHHOe
Ta6J1. XII - Opy,!I.HH H yKpameHuH npuHa.n.- U3 KpeMHH, K3MHH, pora U KOCTU. PHc.
Jie)Kam.He HeOJIHTy. PHC. 1-15, 17-19, I, KaMeHHhIH MOJJOTOK )I.JIH py.n.h1; pHc. 2,
KYJihTypa fyMeJihHHUa; pHc. 16, KYJih- KpHBOii KaMeHHhlH HO)[{; pHC. 3, 6-8,
Typa DOHH, a HMeHHO: pHC. 1, Me,!I.HOe 13, 19-21, 23-24, KpeMHeBbie opyJI.HH;
lllHJIO ()KHJiasa); pHC. 2-6, KOCTHHble pHC. 10-12, I<peMHeBbie H3KOHe4HHKU
lllHJlhH H HrJibl (BH.n.pa); pHC. 7, 30JIO- cTpen; puc. 4, KaMeHHaH naJmua, c He-
T3H no.n.secKa (BH.n.pa); pHC. 8, KOCTH- 33KOH'leHHhIM ornepcTUeM; pHC. 5, Ka-
H8H pyKoHTKa (BH.n.pa); puc. 9-12, MeHHaH npo6Ka, OCT3Blll3flCH noc.1e BM-
no.n.secKH H3 paKymeK (BH,!I.pa); puc. 13, JI.3BJIHB3HUH ornepCTUH B Tonope; pHc.
KOCT.RHOH YJI.HJlhHbIH Kpl040K (Bu.n.pa); 9, OCKOJ]OK KaMeHHOH na.nUUhI; puc. 14,
pHC. 14, MeJI.Hhiii 6oesofi TOnop (BH.n.pa); 16-17, KOCTHHhle lllUJ]bH u cnUUbI; puc.
pHC. 15, JIO)KK3 H3 o60)K)KeHHOH r.'IUHhl 18, mnu.nbKa JI.J]H BOJIOC UJ]U T0JICTaH
(BH.n.pa); pHc. 16, .n.po6HJIKa (BH.n.pa); urna H3 o.neHhero pora; puc. 22, oJieHUH
pHc. 17, Me.n.HaH HrJia (BH.n.pa); puc. por, c KOHUOM oT.n.e.naHb!M JI.J]fl o6pa-
18, KpeMHeBblfI y.n.apHHK ()KHJJasa); puc. 6oTKU rOH43 pHb!X u3.n.e.nHii; puc. 1-3,
19, MOThira, H3 oJieHhero por a (BH.n.pa). o-10, 13-24, o3epo Te:ii; puc. 4-5,
Ta6J1. XIII - BpoH30Bh!l':i seK. KyJihTypa ropa nucKy.nyii; puc. 11-12, ByKy-
fJIHHa III. KepaMuKa. PHc. 1-3, 5, 8, pemTu Hoii.
9, <l>yH.n.eHH; pHc. 4, 6, 10, Y:ypeJJ; puc. Ta6JI. XXI - PaHHuft: nepuo,!I. >1<e.ne3Horo
7, O3epo Teii. seKa. Ky.nhTypa Tuna Bop.n.e:ii-XepecT•
Ta6J1. XIV - BpoH30BhIH seK. KynhTypa p3y. Puc. 1-6, KepaMuKa; puc. 7-8,
fJIUHa III. <l>parMeHTbl KepaMHKH, yKpa- KOCTHHhie U3,!I.eJIUH; puc .. 9, KpeMeHh; puc.
mem,oA Hace4KOH, Hape3KoA, sepeso'l- 10, 6ychI U3 TeMHO-roJiy6oro CTeKJia; puc.
HhIM opHaMeHTOM H OTne'laTK8MU. 11, 6pOH30Bhiii H3KOHe4HUK CTpeJihI; puc.
Ta6J1. XV - KyJihTypa r JIHHa II I. PHc. 12, 6poH30BOe mu.no C KOCTflHOH pyt1-
1--6, npHCJIHUhI; pHC. 7-8, ueJI.HJIKH; KOH; puc. 13, 6poH30BaH cnuua; puc. 14,
pHC. 9-1 O, rJIHHHHhle TH)KeCTH JI.JIH r.nuHHHh!H cocy.n.; puc. 15, 6pOH30B3H ro-
TK8UKOro CTaHKa, 11aA.n.eHHb!e B <l>yH- JIOBKa UrJibI s BUJI.e BUHTa; 6hIJIU HaH-
,!I.eml. .n.eHbl B c.ne.n.y10m.ux nyHKTaX: puc. 1,
Ta6J1. XVI -- KyJihTypa fJIHHa III. KpeM- Jla CTe,Kap; pHc. 2---3, 5-6, 13, Y:ype.n;
11etth1e H KaMeHHbie opyJI.HH H opy)[{He. puc. 4, 7-12, Bop,!I.eir-XepecTp3y; puc.
PHC. 1-2, KpeMHeBbie; pHC. 3-5, 7-12, 14-15, 03epo Teii.
1rnMeHHbie; pHC. 6, rJIHHHHbie; pHC. 3, Ta6n. XXII - PattHuii nepuo.n. >1<e.ne3Horo
OG1,HCHemre TauJJHf.l 191
BeKa. KyJibTypa Eop.n.eA Xep3CTp3y. PHc. HblMH H306pa>KeHHf!MH (Teii); pttc. 3-7,
1-5, C0CY.ll.bl H3 norpe6eHHH C TpynoC0)l(- 1alll11 H cpparMeHTbI '-lalll, Mecrnoe no.n.pa-
1
)l(eHHeM, B nyHKTe lJype.JJ; pttc. 6, nor- >KaHHe .n.eJioc1rnM •ramaM (pttc. 3, uafi-
pe6etttte c Tpynoc0)l(>KeHHeM. .n.eHa na YJIHU.e 3n.n.yp11J1e bIHTpe B11ii;
Ta6JJ. XXIII - TT03,nHHH neptto.n. >Ke.JJe3- pttc. 4, 6-7, y Q3epa Tei:i; pttc. 5, ,U3-
Horo BeKa. ,UaKo-reTcKaH KepaMHKa: M3poaiiH).
pttc. 1-2, 4, 8, 03epo TeA; pttc. 3, Ha Ta6n. XX VI li - TTo3,UHHii neptto.II. >KeJieJHoro
y.1111ue 3n;:i:yptt.JJe bIHTpe BttA. neKa. TTpe,iI.MeTbl BpeMeH pHMCK0ro roc-
Ta6JJ. XXIV - flm.J.HHA neptto.n. >KeJ1e3Horo no.u.crna (11-111 BB. H. 3.). Pttc. 1-3,
ne1rn. )KeJie3Hble opy.n.ttH H opy)l(tte .n.aKo- 6pOH30Bble CTaTY3TKH, H306pa>Ka!OU].He
reTcKoro npottcxo:n<.n.eHHH. Pttc. 1, H0>K- AnoJIJioHa H BeHepy; pttc. 2, 6.JIHWKa oT
HHU.bI ,/l.JIH CTpH>KKH oseu; pttc. 2, cepn; lIIKaryJIKH; pHC. 4, ,TI0>Ke'-IKa; pttc. 5,
pHC. 3, JJeMex; pHC. 4, 5, 9, H0>KH; pttc. KJII0'-1: pttc. 6, roJioBa opJia (Hasepm11e
6-7, rnnopb1; pttc. 8, qm6y.JJa; pttc. 9, 0T CTOJI6a 6aJI,uaxHHa); pttc. 7, K0JibU0;
KpHBOH H0>K ( sicca); pttc. 11, BTYJIKa pHC. 8, 6poH30BblH cpparMeHT npH)l(l(H
,UJIH K0flbH; pHC. 1, 3, 10, Hatt,UeHbl B TTo- ,UJifl peMHH; pHC. 9, KpblllIKa 0T CBeTHJib-
ITelIITH; pttc. 2, 4---9, 11, y o3epa TeA. HIIKa; pHC. 10, cptt6yJia; p11c. 11, KJJIO'I.
Ta6JJ. XXV - TTo3.ll.HHH nepttoJI. >KeJie3Horo pttc. 12, 13, 16, npH>KKH; pttc. 14, 18, 19,
BeKa. Cepe6pm-1h1e npe;:i:MeTbI, yKpawe- cp116yJibl; pttc. 15, CBeTHJJbHHI(; pttc. 17,
HHH H M0HeTbl .n.aKo-reTCK0ro np0HCX0>K- KYC0K uenH; pHC. 20, ,ll.HCK; 21-22, 6poH-
,ll.eHHH (KJia,u Hai1,ueHHbli1 B Xep3cTp3y). 30Bbie npH>KKH ,UJIH peMeHH; pttc. 1, 9,
Pttc. 1-4, 6, Xep3cTp3y; pHc. 5, cepe6pH- 11-17, 23, Tett; pttc. 10, 18-19,
Hoe o>Kepe.JJbe, HJ xo.JJMa TTttcK; pttc. 7, CTp3yJielllrn.
cepe6pHHbie M0HeTbJ H3 BblpTe>Ky.JJ. Ta6JI. XXIX - TTo3,UHHH nep110,u >KeJie3Horo
BeKa. Ilpe.n.MeTbJ BpeMeH pHMCK0ro BJia-
Ta6JJ. XXVI - TTo3.ll.HHH nep110,u >Ke.JJe3H0ro
,UbJ'-leCTBa II-III BB. H. 3. Pttc. 1, 6poH-
seKa. YpHbl H norpe6aJibHbIH HHBeHTapb
30BaH opHaMeHTaJibHaH 6.TJHllIKa )I.JIH
.n.aKo-reTCKoro npottcxo>K.n.eHHH. Pttc. 1,
03epo TeA, c6pyH, ,/l.JIH roJI0BH0ro y6opa JI0llla,ll.H;
norpe6aJibHaH ypHa
B sepxHefI: '-laCTH H3o6pa)l(eHbI: 2 roJio-
(II-III BB. H. 3.); pttc. 2, norpe6aJibHbJH
EbI, B ueHTpe - 2 ,u_eJib<pHHa, BHH3Y pHM-
HHBeHTapb, Haii.n.eHHb!H B ,U3M3poaiie
CKaf! B0JI•mua, C H306pa)l(eHHHMH Po-
( CM. pttc. 3); pHC. 3, aMcpopa, CJIY>KHB-
MyJia H PeMyca; pnc. 2, >KeJie3HaH cppaH-
rnaH norpe6aJibHoii ypHoii (I s . .n.. H. 3.),
UHCKa; pHC. 3, :>KeJJe3HaH ca6JIH, Haii.n.eH-
Haii.n.eHa B ,U3M3poaiie; pttc. 4, norpe-
HaH B 1l)l(y,11ewTH; pHC. 4, >KeJie3HblH JJe-
6aJibHbIH HHBeHTapb HaA,ueHHblH s no-
Mex; p11c. 5, KaMem,aH cTynKa; pttc. 6, Ka-
nernTH-Jleop,ueHH (I B. .n.. H. 3.); pttc.
MeHHaH naJIJnpa (O3epo TeA).
5-6, norpe6aJibHblii HHBeHTapb, HafI:.n.eH-
HblH B Teii; pttc. 7-8, 06.JioMKH cTeK- Ta6n. XXX - TTeptto.n. nepeceJieHHH Hapo·
JIHHbIX 6pacJieTOB; pttc. 9, 06.JIOMOK ,U0B. Cocy,ll.bl H npe.u.MeTbl, 0TH0CHll.].HeCH
CTeKJIHH0ro cocy,r1.a; pHC. 10-12, CTeK- K III-IV, ss.; 9-10: rJIHHHHaH KYPHJib·
JIHl!b!e 6ychr, 03epo TefI: {I s . .n.. H. 3.); HHf.la, ,ll.aKo-reTCK0ro npoHCX0>K,UeHHH.
pttc. J3, 6pOH30BblH HaK0He'-IHHK, ,U3M3- Ta6n. XXXI - TTeptto,u nepeceJieHHH Hapo-
poafI:H; pttc. 14, CTeKJIHHblţ 6ycb! tt 6poH- .n.os. KepaMHKa H npe.u.MeTbl IV--VII BB.
30Bhle K0JibUa (HaA,ueHHhle B M0rHJie C Pttc. 1-12; npe.n.MeTbJ X-XI ss. pttc.
TpynonoJio>KeHtteM B03.Jie 03epa Teîi 13-17.
(III s. H. 3.) ; pttc. 15, cTeKJIHHhle 6ycw Ta6JI. XXXII - TTe'-lb JLJIH o6>KttraHHH rop-
UBeTa HH,ll.Hro (HafI:,ueHHb!e 0K0JI0 03epa llIK0B (IV s.) KpbIHraw (cM. TaK>Ke
Teii, III B. H. 3.); 3TH 6ycb1 noxo>KH Ha nJiaH H Ta6JI. XXXVI I, pttc. 1).
6ycb1, Hai1.n.em1b1e B HeKponoJie s TToe- Ta6JJ. XXXII I - TTep110.u. nepece.11eHHH Ha•
HelIITH. po.u.oB. Opy:>Ktte, opy.UHH H yKpaweHHH.
Ta6JI. XXVII - TTo3,nHHii nep110.n. :>Ke.Tie3Horo Pttc. 1-2, Konbe H y,uttJia, HaA.n.eHbI B
BeKa. ,UaKo-reTcKaH KepaMHKa. Pttc. I a, )KHJiase; pttc. 3-5, TOnop, YllHJJa,
rJIHHf!HaH ne'-laTh ~ <pHrypaMH; pHC. 1 B, CTpeMH, Hai1.n.e1111b1e Ha 03epe TeA (H3
BOCKOBOH 0TTHCK CHf!TblH C ne'-laTH; pttc. MorHJJbl sca,ll.HHK0B X H XI so.); pttc.
1 c, cpparMeHT KepaMHKH yKpameHHbIH 6-8, ,U3M3poavrn; pttc. 9, E3HHca, ,,Jla
nptt noMolll.H u1TaMna (o3epo TeA); pttc. cTe>Kap"; pttc. 10-11, y.1111ua 311.n.yp11Jie
2, KpblllIKa ,ll.JIH cocy;:i:a c aHTponoMopcp- bIIITpe B11i1; puc. 7, 12, O3epo Teii.
192 OuoHCHeHue Ta6JJJU.ţ
Ta6JI. XXXIV - TTepno.n nepeceJieHI-rn Ha• CaTMap11 ( 1868); plic. 2, Bli,n c cenepa
pOJI.OJ3. Pnc. 4, rowrapHaH nel!b OTKpbITa Ha MOHacTbipb Pa.ny Bo.na; aKBapeJJb
Ha yJrnue CcpbIHTY 11oH Hoy .N°!!. 1; puc. r. ct>epe.n:H (1856).
1-2, cocy,nbI; pHC. 3, r JIUHHHaH npo- Ta6JI. XXXIX - PHc. 1, cpparMeHT 6oJJb·
KJia,nKa .UJIH nel!li XII-XIII BB. (?) moro cocy.na ,nJJH ,noMamttero 0611xo,na;
(cM. li Ta6JI. XXXVII, pnc. 2, a-a). plic. 2, )KeJJe3HblH TOIIOpliK C npo,nOJJb-
Ta6JJ. XXX V - TTepno.n nepeceJieHliH Hapo- HblM ornepcrneM .UJIH pyKOHTKH; plic.
.noB. BeHrepc,rne cepe6pHHbie MOHeTbI, 3, cppyKTOBaH Ba3a, C o6JJOMaHHOH HO)K-
apeMeH CTecpaHa I (1-2) H CaJioMoHa Koii; pHc. 4, r.rll1HHHbie 6ycb1; pnc. 5,
I (3) (1000-1038; 1063-1074); Pnc. npHCJJIU].a.
1--2, Ha .rrnuenoii crnpoHe Stephanus Ta6JI. XL -- PHc. 1-5, rern-,naKHHCKl1e
Rex, IIa o6opornoii: crnpoHe, »Regia 6aHOl!HbJe cocy,nbl c 6yropKaM11 11
Civitas« (a,nop Pern, C.N.H. ,N'Q. 2); peJJheqJHbIM 11 BaJJliKaMli, III B • .no H. 3.
pHc. 3, Ha JIHUeaoJ'.i crnpoHe, S/alom/oni - J B. H. 3.
Rex, Ha o6opoTHofi cTopoHe, »Panno- Ta6JI. XLI - Pwc. 1, ol!eprnH11e noJiy3eM-
neia« (aarnp: Pcrn, C.N.H. ,N'Q. 19); JJHHKli IV B., c yKa3aH11eM HM OT CTOJI-
pHc. 4, )Ke.1e3Hb1{1 rnnop XI B.; npe.n- 60B, no.n.nep)KHBaBWHX CTeHbl H .nayx
MeTbI Haii:,neHbI B paiio11e B3K3pemn,, .HM DbipbITbIX B XVI H XVIII BB., npu-
0KOJIO uepKBH )lo6pornca, r.ne BepOHTHO 'IeM .npeBHee }Kl1JJl11lle 6bIJJO l!aCTlil!HO
I<0r;1.a-To 6bu10 1rnan6mue. pa3pyweHo; p11c. 2, Ta )Ke noJJy3eMJI.HH-
Ta6JJ. XXXVI - Pnc. 1, o6JioMoK 1<epa- Ka, 3aMeTHbl CJJe,nbI npHMoyroJibHOro :>K'.li-
M11K11, 0T cocy ,na opHaMeHT11p0BaHHoro JIHlJ.la.
nel!aTHMl1 11 BOJIH006pa3HhlMl1 Jil1HliHMl1 Ta6JJ. XLII - Plic. 1, cpparMeHThI Ky6Ka;
(XV 13.) (?); puc. 2-3, 5-6, o6JIOMKH p11c. 2, M11cKa c Hl13KOH HO)KKOH IV B. H. 3.
o60,K)KeHHOH rJIHHbl ( OT Oli ara) (?) C Ta6JJ. XLI li - P11c. 1, a, poroaoA HHCTpy·
rpe6ett 1raTbIM y3opoM li nel!aT51Mli (IX- MeHT, HMelOlJ.l11H HaKoHel!HliK B B11,Ue
XI B.); plic. 4, pyl!Ka OT cocy.na c ne- lIITaMna C KOHU.eHTp11l!eCKl1Ml1 KpyraMl1,
'IaTblO (XIV a.); 3TH npe.nMeThl Haii,neHbI: CJJY)KHJJ ,UJJH yKpaweHl1H r JJl1HHHbIX co-
plic, 1, 2, 5, Kyprn BeKe; plic. 3, 6, cy,noa; pHC. 1 B. OTIIel!aTOK Ha BOCKe;
13 ropo.o:e Ll,KJp.n:>irny; plic. 4, Ll3M3- p11c. 2, cocy..11. C OKpyrneHblM11 CTeHK3MH
poaiiH. 11 JIOllleHbIM BOJJH006pa3Hb[M opHaMeH-
TOM; p11c. 3, npocpHJib Ml1CKl1 C JIOllleHblM
Ta6JJ. XXXVII - Plic. I, pa3pe3 nellli IV
opHaMeHTOM; plic. 4, u.e,nHJIKa (o6JJo-
B. Haw,neHoii B nym<Te Kpbrnram; p11c.
MoK), IV B. H. 3 ..
2, a-13, pa3pe3 li nJiaH nel!li XII-XIII
Ta6JJ. XLIV - PHc. 1-16, cpparMeHTbI li
nB. (?), Haii:,neHoJ'.i Ha y.J11111.e CcpbIHTY
npo~11JJH cocy,non pattttecpeo,naJibHoro
HoH Hoy ,N'Q. 1.
nep110,na.
I. 1, rnn1<a; 2, neperopo,nI<a; 3, IIJJHTa c
Ta6JI. XLV - fpaMoTa KHH3.H BJJa,na Ue-
OTBepCTl1HMH Ha I<OTopoA ycTaHaBJJl1Ba-
nema OT 20 cettrn6pH 1459 r. (nepBbIH
Jll1Cb ropm,m; 4, OT,neJJeHl1H nel!li ,UJIH 06-
ocpcpHLLHa.lbHblii c!KT, ,naHHblH B „lJ·2TaTe
)1{11raHliH ropmKoB; 5, cno.n ne 1 rn; B aepx-
(rpa.ne) ByKypemT11".
Heii: lJaCTli cymecTB0DaJJo OTBepCT11e .UJTH
Ta6JI. XLVI - BoJJbIIIOH co cno,naM11 3aJJ
BeHTHJTHUH11.
XVI a.; p11c. 2, npoMe>KyTOl!Hbie CTeHbI
2. a-B; a, 3aCJJ0HICa Bb!TH)KeHH0ro OT· 60JJbmoro 3a.,a, noCTpoeHHbI B XVII B.
Bepcnrn netrn. A, OTKOC, B KOTO· Ta6JI. XLVII - P11c. 1, cToJJ6bI cao,noa
poM 6b1JTa BbipbITa nel!b; B, rn11- 60JJbIIIOro 3aJJa; pHC. 2, BHyTpeHHl11f B11,U
HHHafl II0JJKa Ha KOTopoA yKJia,nb1BaJ111Cb O,ll.HOH 113 IIOCTpoeK C 3aIIa,ll.HOlf CTO-
ropm,rn 11 neperopo,nK11 (ropmK11 yKJ1a- !)UHbl, C OCTaTI<aMH lllTVKaTypK11 H
.UbIBaJ111cb OTBepCTl1HMl1 B CTOp0HY rop- ,ll.BepblO, KOTOpaH BIIOCJJe,ll.CTBl1H 6bIJia
HHJJa); C, TOnKa oT,neJJeHHaH noJJKoA; D, 3aMyponaHa; pHC. 3, OCHOBaH11e O,ll.HOro
BHyTpeHHOCTb nel.!11; E, BHyTpeHHOCTb 113 KOHTpcpopcoa XVI B., c ceaepHoii:
ne1111.; F, rna,nKafl n.1oma,nKa nepe.n CTOp0HbI MOHaCTblpH.
nellbJO; G, OTJJOrliii cTyneHl!aTbIH cKaT Ta6JI. XLVIII -- P11c. 1, neTaJJb O,ll.HOro
nepe.n nel!b:io. (?). H3 CTOJJ60B, IIO,lJ.JI.ep)K11BaJOlU11X CBOJI.I-,1
Ta6JJ. XXXVIII - PHc. 1, a11.n c 10ro-aoc- B 6oJJblllOM 3aJJe, 3ana,ll.HaH CTOpotta;
rn11:a IIa MoHacTbipb Pa.ny Bo;__;_3 H Ha pHC. 2, CTpo11TeJJbHaH Tex,rnr<a BHemHeH
uepI<01:1b ByKypa; a,rnapeJJb K. non .ne- CTeHb[ Toro >Ke 3aJJa; p11c. 3-4, CTeHa
Oo'bHCHeHne Ta6JUU.( 193
-------------------
H 0CH0BaHHe 3aITa,ll,HOfO 3aJia C lfaCTb!O Ta6JJ. LIV - PHC. 1, Ha.n.rpooHb[H KaMeHb
coxpaHHBWeHCH wryKaTypKH; ITOCTpoi-iKa KIIHrHHH EJ1ei-1b1, JJ.OlfepH I<HH3H MHXHH
XVII B. TyptrnTyJI ( 1589); pHc. 2, Ha.n.rpo6HhIH
Ta6JI. XLIX - PHc. 1, 6eryru.Hi-i K03eJI, IT8MHTHHK KHH3H Pa.n.y MHXHH ( 1626);
crpaqrnrn Ha wryKarypKe crnJI6a, ITO,ll, - pHc. 3, pa3pe3 MornJibI KHH3H Pa,uy
ncp)lrn13a10rr1.ero CBO,ll,bI B ceEepo-3aITa,ll,• MHXHH.
HOM 3aJie XVI B.,; pHc. 2, cToJI6, IT0Mep- Ta6JJ. LV - PHc. 1, BHJJ. MOrHJibI KHH3H
)KHBa10ru.Hi-i CBO.lI.hI ce13epo-3ana.n.Horo 3aJia Pa.n.y MHXHH; pHc. 2, ocTaHirn nai111.eHHb1e
XVI B., OoHapy)KeH IlO,ll, chVH,lI.aMeHTOM n cKJieITe.
KOJI0KOJihHH XVII a.; pHc. 3, 4, 5, pa3HbIC Ta6JJ. LVI - PHc. 1, 2, 3, 5, cocy,n:hI 11
yqacTKH KHpITHqHoii JieCHIHJ,bl, CITYCKa- .n.pyrne ITpe)lMeTbl li M8TepHaJib[ OTHO-
10mei-iCH B 6oJihruoi-i 3aJI, Ha ceaepo-3a- CHlll_HeCH K XVI-XVIII BB., Haif.n.cHbI
ITa,n:Hoi-i CTOpOHe. 13 ITOrpe6e qacoBHH, K BOCTOKY OT uepI<IHI;
pHc. 4, pa3Hhie roHtJapHbie H3.D.CJIHH XVI I I
Ta6JI. L - PHc. 1-2, norpe6eHHH XVI a.; B., Haii.n.eHbl B IlO)lBaJibHOM ITOMe1ue-
pHc. 3, ITorpe6em1e XVII 13., pHc. 4, 5, 6, HHH ceaepo-3aITa.n.Horo KpbIJia ITOCTpoeK.
ITorpe6eH1rn XVI II B.
Ta6JJ. LVII - PHc. 1, KY0OK c HO:>KKOH H
Ta6JI. LI - P HC. 1, )I.HO o6opOHHTeJihHOfO BCHlIHKOM, ITOKpblTb!M ITOJIHBOH; pHC. 2,
paa c o6yrJieHHblMH 0CTaTKaMH 6peBeH ropllloK 6e3 pylfKH, c 6eJiol1: .n.eKoparns-
qacTOKOJia; pHC. 2, o6yrJieHHb!e OCTaTKH Hoi-i HaCClfKOtt; pHC. 3, CTaKaH n cpopMe
6peseu „in situ". ycelfeHblX KOHYCOB; pHC. 4, 5, 6, CT8KaHbl-
Ta6JJ. LI I - PHc. 1, nopTpeT CTe<paHa lf8WKH C y3opaMH B BH)I.e 6eJiblX JIHHHH
KaHTaKY3HHO (1714-1716), ITPH KOTO- HJIH VKpaweHHbie 6eJib[M 8HfO0OM C BeH-
poM 0bIJia ITpHCTpoeHa ITaITepTb H BOC- l(HKaMH ITOKphITb!MII ITOJIHBOH; pHC. 7, 8,
CTaHOBJieHa pocm-ICb uepKBH; KHHrJ-!Ha ropw1m c py'IKaMH, yKpa11IeHHL1e 6eJioi-i
PyKcaH,n:pa, cyITpyra KHH3H AJieKcaH.n.pa pOCilHCblO (XV-XVI BB.).
KoKoHa H AJieKcaH.n.p KoKOH, CbIH Pa.n.y Ta6JI. LVIII - Puc. 1, H3pa3eU ITpe.n.crna-
MHXHH, ITPH KOTopoM obIJIH 3aKoHqeHhI JIH!Olll.HÎ-i BCa)I.HHK8 C HTaraHOM H lllllO-
paooTbl ITO coopy)KeHHIO MOHaCTblpH, paMH, CJieBa - COJIHUe H JiyHa; pHC. 2,
B03,lI.BHrHyToro ero OTUOM; pHC. 2, KHH3b .n.eKopaTHBHaH IIJIHTKa, H306pa:>Ka!OW.8H
Pa.rr.y MHXHH co croei'.i .n.olfepb!O KaT- Ca. reoprnH ITopa)Ka10mero 1Ipa1m11on;
pHHOH H AJieKcaH,ll,p M11pqa. KHH3hH pHC. 3, H3pa3eIJ, IIOKpblTbIH 3eJieIIOH
.n.ep)KaT B pyKax MHHHaT!OpHoe H306pa- IlOJIHBOH H reoMeTpw1eCKHMH y3opaMH;
)KeHHe uepKBH, c ITaITepTbJO npHCTpoeH- pHC. 4, H3pa3eU. C H306pa)KeHtteM Bca.n.-
HOH ITpH CTecpaHe KaHTaKy3HHo; pHc. mma, noKpbITbIH 3eJieHoH no,71HBOH
3, KHHrHHH Aprnpa, cynpyra KHH3H PaJJ.y (XV-XVI BB.).
Bo.n.3, 0OHpHH BapKYJI (BapoyJI) BOp- Ta6JJ. LIX - PHc. 1, 3, 4, H3pa3UbI, 6e3
HHK, 6oHpb!HH Ilpe)la, cyITpyra BOpHHKa IlOJIHBbI; p11c. 2, H3pa3eu CJieITJieHHblH OT
Ba p6y ( ace 3TH ITOpTpeTbI obIJIH HanHca- pyKH, 6e3 ITPHMeHeHHH cpopMbl (XV-
HbI ITPH CTecpaHe KaHTaKy3HHO, aepoHTHO XVI BB.).
ITO npoTOTHIT8M XVII B. KoITHH c ITOJ:I:- Ta6JI. LX - PHc. 1, H3pa3eu B BH.n.e co-
JIHHHHI<OB xpaHHTCfl B rocy.n.apcrneHHOM cy.n.a B cpopMe ycelfeHHbIX KoHycoa; pttc.
ApxHBe, B 5yxapecTe). B 1864 r. nopT- 2, H3pa3eu B BH)I.e MHCKH, ITOKpblTbIH
peTbI apeMeH CTecpaHa KaHTaKY3HHO 3eJienow H :>KeJITOH ITOJIHBott; pHc. 3, 4,
0b!JIH 38MeHeHbl .n.pyrHMH ITOpTpeTaMH, H3pa3Ubl B BH)I.e )I.HCKOB, yKpaweHbl
HCilOJIHeHHbIMH XY.lI.O)KHHKOM JleKK8. KOHUeHTPHlfeCKHMH KpyraMH H 3MaJib!O;
Ta6JJ. LI 11 - P11c. 1 BH,u pacKoIToK BHYTPH pHC, 5, O0JIOMKH H3pa3ua C H306pa-
u.epKBH; pHC. 2, cepe6pHH8H JI8Mlla)I.a :>KeHHeM aca.n.HHKa (XVI s.).
XVII B., H3fOTOB.'!eHa ITPH KHH3e Pa.n.y Ta6JI. LXI - PHc. 1-11, roprnKH c py1J-
MHXHH; pHc. 3, pa3pe3 cpyH)I.8MeHT8 CTa- K8MH opHaMeHTHp0B8Hbl npHMb!MH H
pHHHOH uepI<BH KHH3H AJieKcaH.n.pa MHp- BOJIHHCTbIMH oeJiblMH JIHHHHMH.
qa, H8)I. KOTopoi-i pacITOJIO)KeHbl CTeHbl Ta6JI. LXII - P11c. 1, cpparMeHThI H3pa3ua
uepKBH XVII B. (ceBepHaH a6cH.n.a); p11c. c H3o6pa:>KeHHeM .n.ayrJiaBoro opJJa. c
4, pa3pe3 B ceaepHOH a6c11.n.e, c ITOCJie,uo- .n.aTOH: 168 . . . (OTCYTCTByeT IIOCJie)lHHH
BaTeJibHbIMH HaCTHJiaMH H3 ITJIHT XVI- UH<ppa); pHC. 2, cpparMeHT H3p83Ua cc
XVII H XIX BB .• BCa)I.HHKOM, :>KeJITaH H KopwmeBafl
la - Bucureştii de odlnio;irf!
194 Ou·MlCUeHHe ta6JIHn
rro.mrna; pHc. 3, cpparMeHT H3pa3ua c rrne- 1501); pHc. 4-8, ra6c6yprcKHe cepe6-
TeHbIM y3opoM; pHC. 4, cpparMeHT H3pa3- pHHhie JI.H11apbI <l>ep.!1.HHaHJI.a I-ro
ua co BCa)J.HHKOM, KOpHqHeBaH ITOJIHBa (1527-1564) H MaKCHMHJIJIHaHa II-ro
(XVII B.). ( 1564-1576), oHeKaHeHHhie B KpeMeH-
Ta6JI. LXIII - PHc. 1, 2, KPY*KH c pytI- ue JI.JIH Be11rpm1; pHc. 9, TypeUKHii ce-
KaMH H )J.JIHHHbIM ropJibllIIKOM, Ha )KeJI- pe6pHHhiii acnep BpeMeH Mypa.!1.a III-ro,
TOM cpoHe pa3HOUBeTHbie reoMeTpHqec- OT4eKaHeHHblli B 1574 r.; pHC. 10, TY-
KHe cpHrypbI; pHC. 3, cocy)J. H306pa}l<a- peI.I,KHli cepe6pHHhIH acnep speMeH Ax-
l0lll.HH )J.epeBHHHOe Be,lI.epKO, 3eJieHaH MeTa III-ro, oTqeKaHeHHblH B 1703 r.;
nomma; pHc. 4, 5, 6, cocy.!l.hI nm<pb!Tble pttc. 11, roJI.na H,IJ.CKHii 30JIOTOH ,IJ.yKaT
)l{eJITOH, 3eJieHOBaTOH H TeMH0-3eJieHOH 1728 r.; pHC. 12, 6pOH30BbIH )KeTOH Bpe-
ITO,'IHBOH (XVIII B.). MeH JlJO)J.OBHKa XV; pHC. 13-14, 30JIO-
Ta6JI. LXIV - Pttc. 1, 2, KPY*KH c y3opoM TOH nepcTeHh, cJiy)l{HBWHtt JIHqHott ne-
H3 CTHJIH3HpOBaHHbIX UBeTOB, 6eJiaH 4 aThJO, XVIII B.
pocrrHch; pHc. 3, 4, qallleqKH, )KeJITaH Ta6JI. LXXI - PHc. I, )l{eJieJHhie KaH)J.aJihl;
H JeJie11a51 rroJIHBa; pHc. 5, KYPHJihHHUa, pHc. 2, 4, 5, pa3Hhie KJIJOqH XVIII H
JeJiemrn IlOJIHBa; pHC. 6, o6JIOMOK IlO)J.- XIX BB.; pttc. 3, )l{eJie3HhIH HO* c Koc-
CBeq11mrn, )l{eJITaH noJIHBa (XVIII B.). rn11011 pyKoHTKOH XVIII B.
Ta6JI. LXV - PHc. 1-4, 6-7, KYBlIIHH- Ta6JI. LXXII - PHc. 1, MHHHaT10pa H3
qHKH pa3Hb!X cpopM, noKpb!Tbie 3eJieHO- KHHrH 3anHce11, npHHa)J.Jie)Karn.eu Mo11ac-
BaTO-)KeJITOH, Ka1IITa11osoif, )l{eJITOH H Thip10 p a)J.y Bo)J.3, COCTaBJieHOH B 1794
Kopttq11esoil noJIHBoif; pHc. 5, KYBWHHqHK ro,IJ.y 3KJie3HapxoM ,lI.HOHHCHeM; pHC. 2,
6e3 Il0JIHBbl, B Bepu1eii qaCTH yKpaweH CHHMKH MOHaCTbipH Pa.!!.y BoJI.3 H uep-
cnHpaJIHMH 6eJioro UBeTa (XVII I B.). KBH 6yKypa, C)J.eJiaHHbie )J.O 1875 ro)J.a;
TaoJI. LXVI - PHC. 1-5, TapeJIKH IlOKpbI- pHc. 3, MOHaCTbipb PaJI.y B0.!!.3, rrocJie pa3-
Tbie TTO,ilHBOii 3eJie11oro H )l{eJITOro UBeTa; pyllleHHH Hapy}l{HbIX CTeH. PHcyHoK rre-
pHC. 6, cpaHHCOBaH TapeJioqKa BOCTQq- poM 3. lilMH,IJ.Ta 1882 r.
HOH pa6oTbI (XVIII s.).
Ta6JI. LXXIII - XoJIM MHxau Bo)J.3. Pttc.
Ta6JI. LXVII - P11c. 1, 2, cpaHHCOBhIH Ky- 1-2, .!l.OHhH pHMCKHx aMcpop IV-VI
6oK, BOCT04HOli pa6oTbl (,UaMaCK) ; pHC. BD. H. 3.; pHC. 3, cpparMeHT pHMCKOH Ke-
3, 4, rnpeJIIrn c KHTaHCKHM MOpCKHM paMHKH, yKpallleHHOH napaJIJieJibHbIMH
y3opoM, HeMeUKOli pa60Tbl. JIHHHHMH (VI B. 11. 3.). PHc. 4, roH-
Ta6JI. LXVIII - PHc. 1-3, KYPHJibHbie 4ap11aH ne% XII-XIII BB., y KOTopott
Tpv6K11 XVI B.; pttc. 4-6, KYPHJihHbie coxpaHHJIHCb rJIHHHHbie CTeHbl, a CBO)J.
Tpy6KH XVII s.; pHc. 7-19, Tpy6K11 o6BaJIHJICH; ne% HMeJia J!Hlllb O)J.HO OT-
XVIII B. )J.eJieHHe 0,80 M. B )J.HaMeTpe; pHC. 5,
Ta6JI. LXIX - PHc. 1, OCKOJIOK OKOHHoro OCTaTKH .!!.pyrott neqH Toro )Ke BpeMeHH;
CTeKJia (?) XVI s.; p11c. 2, o6JIOMOK c.pa- PHC. 6, HMa Bblpb!TaH npHMep110
HHcosoii qawKH, B CTHJie ,UaMaCK - B 1657-1659 rr. )J.JIH xpa11e11HH npe)J.-
XVI s.; pHc. 3, cpparMeHT cpaHHcosoro MeT0B M0HaCTblpH MHxau BO)J.3.
Ky6Ka H3roTOBJieHHOro Ha IOre MaJIOli Ta6JI. LXXIV -- XoJIM MHxai1: Bo)J.3. PHc.
A3HH B XVIII, B.; p11c. 4, cpparMeHT cpa- 1, JIHTOBCKaH cepe6pHHaH MOHeTa IlOJI-
HHcosoro Ky6Ka, npOHCXO)l{,IJ.eHtteM c oc- rpowa 1511 r. BpeMeH IlOJibCKoro KOpOJIH
TpoBa Po)J.oca, XVII B.; pttc. 5, cpaHH- CHrnJMyH.na I-ro, seJIHKoro KHH3H JIH-
coBaH ITJIHTKa BOCTOLIHoro CTHJIH XVII TOBCKOr6 (Ha JIHIJ.eBOH CTOpoHe BC8)J.HHK,
n,; pHC. 6, cpparMeHTbl BOCToq11oft cpaF.H- a Ha o6opOTHOH - open); pHc.2,JIHTOB-
COBOH TapeJIKH, CTHJIH KyTaxttttH, CKaH cepe6pHHaH MOHeTa IlOJirpollla
XVII B. 1562 r. rroJibCKoro KopoJIH CHrH3MYH.!1.a
Ta6JI. LXX - PHc. 1, cepe6pHHhili JI.yKaT II-ro Asrycrn (Ha JIHIJ.esoi1: crnpoHe
speMeH KHHJH BaJiaxHH 6accapa6a II-ro opeJl, a Ha o6opOTHOH - BCa)J.HHK); pHC.
(1442-1443); pHC. 2, cepe6pHHWH 3, BeHrepCKHH cepe6pHHbIH )J.HHap 1574
TypeUKHH acnep (JIHIJ.eBaH H o6opOTHaH r. speMe11 MaKCHMHJIJIHaHa II-ro, HM-
crnpoHbI) speMeH MaroMeTa II-ro, oT- nepaTopa HeMeUKOro H KOpOJIH BeHrep-
'!eKaHeHHhiii s 1451 r.; pHc. 3, IlOJlbCKaH CKOro - Ha JIHI.I,eBOH crnpoHe lll.HT, a
cepe6pm1aH M0HeTa - noJI rpowa Bpe- Ha o6opornoif - Ma)J.01111a c MJia,IJ.eHu,eM;
MeH HoaHHa I-ro AJih6epTa ( 1492- pHC. 4, pyccKaH 6pOH30BaH MOHeTa, I.I,eH-
195
HOCThlO B 1 JJ.eHhry, OTlJeKaHeHHaH B Hhle Ha pHCYHI<ax 4-6 nepCTHH cepe6-

1749, apeMeH Emf3aBeThI I, Ha JIHII.eaof1 pHHhie, H 6b!JIH Ha11,ZJ.eHbl Ha XOJIMe fop-
CTOpOHe - JJ.PyrJiaBh!H opeJI H Ha 060- raH; pHC. 7, 30JIOTaH Typeu.KaH M0HeTa
poTe - yKa3aHbl ueHHOCTh H .11.arn M0- ( 1/2 3epMax6y6a) 1796 ro.na, apeMeH
HeTbl. cyJITaHa · CeJIHMa III-ro, oHeÎrnueHHaH
Ta6JI. LXXV - O6mHii BHJJ. u.epKBH MHxaii B KoHcTaHTHHonoJie - Ha JIHII.eBott cTo-
Bo.n3, coopy)l{eHHoii H3 KHpnmia B poHe MOHorpaMMa „Typa", cyJITaHa Ce-
1589-1591 rr. MHxaH.nOM Xpa6pbIM. JIHMa III-ro, Ha o6paTHOH crnpm1e BhI-
AcpoHCKHii nJiaH, qyacrnyeTcH BJIHHHHe rpaaHpoaaHa cpopMyJia KOpOH0l38HHH
cep6cKoii apXHTeKTYPh'- cyJITaHa: ,,cyJITaH JJ.BYX KOHTHHeHTOB H
Ta6JJ. LXXVI - UepKOBh M11xaii BoJJ.3. Ka- XaH .uayx Mopeă, cyJITaH ChIH cy.nTaHa".
MeHHhIH cKy.nhmypHhIH noprnJI, yKpa- 9m MOHeTa 6bIJia Haw.ueHa Ha 3ana.u-
rueHHbIH y3opaMH B aepxHett H cpe.11.HeH H0M CKJIOHe xoJIMa MHxai% Bo.u3.
lJ8CTHX B BHJJ.e BeTBeH H .TTHCTheB, a B Ta6JJ. LXXIX - PHc. 1, MOHeTa H3 Me.ZJ.·
Hm1rneii ll8CTI-I - B BHJJ.e .TThB0B; corJiaC- Horo cn.naBa ~oillon) pHMCKuro HMne-
HO Bb!rpaBHpoaaHHOII Ha)J. .uaepb!O rpe- parnpa <l>HJIHnna Apa6a, 0TlJeKaHeHHaH
lleCJ{Ol[ Ha.UTIHCH, Y30pbl 6bIJIH HCTIOJIHeHbl. B 248 r. H. 3.; Ha JIHII.eBOH CTOpoHe -
CoapeMeHHaH 6pOH30BaH lleKaHHaH (rpa- 6IOCT HMneparnpa c roJIOBOH noBep-
DHpOBaHHaH) JJ.Beph HBJIHeTCH BOCTipOH3- HYTOH anpaao; Ha o6opoTe - xpaM c
ne.ueHHeM .11.aepH u.epKBH Crnapono.neoc 6 K0JIOHHaMH. MoHeTa 6h1Jia HaH,ZJ.etta a
1724 ro.na H 3aMeHHeT, BTIOCJie)J.CTBHH norpe6eHHHX npH u.epKBH 11.JIHH fopraH;
yTepHHHYIO .uaepb 1711 ro.ua. pHc. 2, pHMcKaH 6poH3oBaH MoHeTa KoH-
Ta6JJ. LXXVII - Tio.11. 3anaJJ.HhIM KphIJIOM cTaHrnHa BeJIHKOro (306-337), OTlJeKa-
3JJ.aHHH focy.11.apcrneHHoro ApxHaa, no- HeHHaH B KH3HKe, Ha JIHII.eBOH crnpoHe -
CTpoeHHoro Ha CTapOM cpyHJJ.aMeHTe KeJI- H3o6pa)l{eHHe HMneparnpa, Ha o6opoTe
Hii MoHaCThipH MHxaii Bo.u3, cymecT- - aoporn. MoHeTa 6b1Jia HaH.ZJ.eHa Ha
ayeT o6urnpHhIH norpe6, coopy)l{eHHhiii xo.nMe MHxai% Bo.u3; pHc. 3, aeHrepcKHii
l:13 KHpTIHl!a H H3BeCTKOBOro pacrnopa cepe6pHHhlii JJ.HHap BpeMeH <l>epJJ.HHaH,.'I.a
no CHCTeMe TIOCTpOeK XVI B. (pHC. 1-3). I-ro, OTlJeKaHeHHhIH a 1542 r.; Ha JIHII.e-
Tiorpe6 TIOKpb!T no.nyKpyrJih!M CBOJJ.OM, BOH CTOpOHe ll.l,HT, Ha o6paTHOH CTOpoHe
IO)l{HOH llaCThlO onHpa!Oll.l,HMCH Ha TPH - Ma.uoHea c MJiaJJ.eHI.J.eM. MoHeTa 6hI-
apKH, pacnoJI0)KeHHhie no.nyKpyroM (p11c. Jia HaH,ZJ.eHa B ceaepHOM CKJIOHe XOJI-
1). B norpe6e HMelOTCH cpHpHJJ.hl (pHC. Ma MHxatt Bo;u; pHc. 4, aeHrepcKHii
2) H npo.uoJiroBaThre oKHa, 6oJiee y3- cepe6pHHhlH JJ.HHap, OTtJeKaHeHHh!H a
KHe Hapy)l{H, pacruHpeHHhie BHYTPh 1550 r. npH <l>epJJ.HHaH.ue I; Ha JIHII.eaoti
(pHC. 3). crnpoHe - ll.l,HT, Ha o6opornoi% - Ma-
JJ.OHHa c MJiaJJ.eHI.J.eM. MoHeTa 6hIJia Haii-
Ta6JJ. LXXVIII - PHc. 1, a, a, netiaTh B
.neHa B norpe6aHHH B6JIH3H u.epKBH 11.JIHH
cpopMe .TTHCTa c H3o6pa)l{eHHeM aopoHa
c KopoHoii Ha.11. roJioaoii; a no cTo- fopraH; pHC. 5, BeHrepCKHH cepe6pH-
poHaM .11.ae nponHCHhie rpetieCKHe Hh!H .ZJ.HHap HMneparnpa JieonoJih.ZJ.a I-ro,
OTlJeKaHeHHhlii a 1693 ro.ZJ.y, Ha JIHII.eBOH
6yKBhI; pHc. 2, a, B, netJaTh H3o6pa-
)l{a!Oll.l,aH JJ.Ba KpecTa H TPH 6yKBhI C crnpoHe ll.l,HT, Ha o6opOTHOH CTOpOHe -
.11.arnii 1815 r.; pHc. 3, a, B, netiaTh H3 Ma.11.oHHa c MJia,ZJ.eHII.eM. MoHeTa 6hrJia
3eJieHOBaTOro KaMHH C H306pa)l{eHHeM Haii.ueHa B6JIH3H u.epKBH l.iJJIHH fopraH;
Ca. reoprHH, nopa}KaJOll.l,ero .11.paKoHa. pHC. 6, TIOJlhCKaH 6poH30BaH MOHeTa B
Bce cepe6pHHbie, nepCTHH c netJaTHMH TPH rporna, 1766 ro.11.a, apeMeH CTaHHC-
H3o6pa)l{eHHhie Ha pHcyHKax 1-3, HaH- Jiaaa flOHHTOBCKoro; Ha JIHI.J.eBOH CTO-
.11.eHhI Ha xoJIMe MHxa11 Bo.ZJ.3; pHc. poHe H306pa)l{eHHe K0pOJIH; Ha 060-
4, nepcTeHb C netJaTblO H306pa- pOTe yaeHtiaHhIH KopoHOH KPYrJihIH
)l{a!Oll.l,eij KpecT, Me)KJJ.Y BeTBHMH KOTO- ll.l,HT, pa3,ZJ.eJieH Ha HeCKOJlhK0 qar.-
poro BhlrpaDHpOBaHbl lleThrpe rpetJeCKHX TeH, c pa3HhIMH yKparueHHHMH. MoHeTa
6yKBhI; pHC. 5, .upyroi% nepcTeHb c ne- 6b1.na Haw.ueHa Ha ceaepHOM CKJIOHe XOJI-
tJaTblO, H306pa)l{a!Oll.l,eii KpecT C y3opa- Ma MHxail: Bo.n.9.
MH; pHC. 6, nepcTeHh c netJaThlO, c TpeMH Ta6JJ. LXXX - P11c. 1, pytJKa cocy.11.a XVII
OTll.eJihHh!MH 6yKBaMH, pa3,ZJ.eJieHHhIMH B. c HaJJ.TIHChlO KHpHJIHII.eH „KoMaH Jio-
KpecTOM C OCHOBaHHeM. Bce, yKa3aH- (rocperyJI) ", pa3MepoM 4/1; pHc. 2,
196 06nHCHeHHe Ta6JIHU.
H3pa3eU. H3 06m1<>KeHH011 rJIHHhI XVII 1, rna3ypoaaHHhIH H3pa3eu., c Tpexu.aeT-

B., noKpbITbIH TeMHo-3e.neH011 no.nHaow, HbIM H306pa>KeHHM pbIU.apH; .TTHU.O H 6opo-
C BH3aHTHHCKOI{ 3M6JieMOH .nayr.naaoro .na - >Ke.nToro u.aeTa, ychI, rJia3a H npH-
opna; pHC. 3, .naa o6JIOMKa TTJIHTOK H3 n.1110cHyTaH manKa - caeT.no-3e.neHoro
o6o>K>KeHHOH rJIHHbI, 6e3 noJIHBbI, XVII uaem; 0)1.eHHHe co IIIHypaMH - KOpH'I-
B., C H3o6pa>KeHHeM 'IeJIOBetJeCKOH q:m- Heaoro a.sem; pHc. 2, 6opo.naTbIH pbI-
rypbl H CTH.JJH30B3HHblX. U.BeTOB; HB.1151- uapb C ,ll..TTHHHb!MH ycaMH, C manKOH Ha
IOTCH OCHOBHblMH tJaCTHMH .neKopaTHBHOH rOJIOBe, c nepbHMH; pHC. 3, 4, cpparMeHTbl
HJIH KY.JJhTOBOH KapTHHhI. H3pa3u.a c H3o6pa>KeHHeM pbru.apeii,
Ta6JJ. LXXXI - PHc. 1, 2, CTeHbI KeJIHH pacKpameHHbIX B 3eJieHbIH H KOpHII-
XVI s. MOHaCTbipH MHxaii Bo.n.:1, pac- HeBbIH LI.Bem H noKpb!TbIX nomrnow;
KonaHHhie Ha BOCTO'IHOH CTOpoHe. Ha Ha roJIOBe III.JJeMbl C mapHKOM Ha Bep-
pHC. 1, 2, H306pa>KeHbl CTeHbl, OTMe- xymKe; pHc. 5, cpparMeHThI H3pa3u.a Ha
lleHHbie Ha n.11aHe paCKOTTOK ( PHC. 21) KOTOpOM pe.11becpHO H306pa>KeHa, B Me-
N~. 2A (.1111u.eBa51 crnpo11a) H .N'!1. 2D .naJibOHe, MY>KCKaH ro.noaa B npocpHJib;
(6oKoBaH CTOpOHa); Ha pHC. 3, CTeHbl HCTTO.JJHeHo B TPH KpaCKH: JIHU.O >Ke.n-
coopy>KeHHhie ao BTOpow no.noBHHe XVII TOro U.BeTa, peCHHU.bl H YCbl TeMHO-KaIII-
B. .ll..JIH cy>KeHHH r.JJaBHOro BXO.ll.a B TaHoro u.aem Ha qepHO-KaIIImHOBOM
MOHacTb1pcey10 orpa.ny (c BOCTO'IHOH cpoHe.
CTOpOHbl, no.n KO.TTOKO.JlbHeH npHMepHO Ta6n. LXXXVI - Xo.nM MHxaA Bo.11..:1. PHc.
B 1657-1659 r.). 1, cpparMeHT H3pa3u.a C H306pa)l{eHHeM
Ta6JJ. LXXXII - P11c. 1, KOHTpcpopc .N'!1. 5 610cTa H pyKH pbIU.apH, 0.11.ernro B JiaTbI,
XVII a., pacnono>KeH Ha ceaepHoii cTo- H3 MCTaJI.TTH'leCKHX n.naCTHHOK; cpparMeHT
poHe 6hlBlllHX MOHaCTblpCI<HX Ke.TTHH, noKpbIT noJIHBOH 3eJieHoro u.aeTa; pHc.
aoccTaHoB.neHHbIX a XIX 11 XX aa.; pHc. 2, H306pa>KeHHblH pe.nbecpHO m.neM C
2, KOHTpcpopc .N'!1. 2, noMep>KHBa!OllJHH ruapHKOM Haaepxy; HcnO.nHeH B 3eJieHOM
C 3ana.nHOH CTOpOHbl 3.ll.aHHe 6b!BlllHX UBeTe; KpaH lllJieMa pacKpameHbl B qep-
KeJIHH; coxpaHH.JJOCb TO.JlbKO ero 3aCbl- HO·KOpH'IHeBblH uaeT. <l>parMeHT HBJIH.n-
naHHOe 3eMJieH OCHOBaHHe, KOTOpoe 6hIJIO CH 'IaCTblO n.11acTHHKH, npe.ncTaB.nHIO-
o6Hapy>KeHo npH pacKonKax; aepxHHH ll!eii o.neTOro s JiaTbI pbIU.apH; pHC. 3,
qaCTb 6hI.JJa pa3pyllleHa; pHC. 3, nocTpOHKa 4, cpparMeHT H3pa3u.a c H3o6pa)l{eHHeM
XVIII a., OTCIO.ll.a 6bIJI sxo.n B no3>Ke pbIU.apeH; KpaH yKpaIIIeHbl 3y6I.I.8MH, 06-
pa3pyllleHHblH norpe6. 3TO CTpoeHHe pall!eHHblMH OCTpHeM BHYTPb, 3e.neHoro
6hi.no coopy}[{eHo Ha MeCTe KOHTpcpopca H Kaunattoro u.aem; pHc. 5, cpparMeHT
XVII B. H3pa3u.a C pe.nhecpHbIM H306pa>KeHHeM
Ta6n. LXXXIII - PHc. 1, 2, IO>KHbie H TpexyrOJibHOro npe.11.MeTa, COCTOHll!ero
3ana.1I.Hble CTeHbl no.naaJibHOro npHMO- H3 6yropKOB, pa3yKpaIIIeHHOro npeHMY·
yro.lJbHOro noMellJeHHH, OTKpbITOro B pa3- ll!eCTBeHHO B 3eJieHblH HJIH >Ke.TTTblH u.aeT,
pe3Ke IX, coopy>KeHHhIM B XVII B., Ha HHor.na B KaIIImHOBblH U.BeT; 3TOT npe.n-
ce0epHOM c1<.110He xo.11Ma Mttxaii Bo.n.:1. MeT tJall!e acero H3o6pa>KaeTCH no3a.ll.H
BH.ll.HO OCHOBaHHe cTeH noMellJeHHH; pHC. cpHrypbl pbII.I,apH; ero 3HatJeHHe He H3-
3, KOHTpcpopc .N'!1. 2, BbllllHHOH a 5,33 M. BeCTHO; pHC. 6-7, cpparMeHT H3pa3u.a C
XVIII B., noMep}[{HBamrmii .ll..JJHHHYIO H306pa>KeHHeM .nepeabeB H JIHCTbeB >Ke.n-
H Bb!COKYIO CTeHy apXHTeKTypHoro aH- TOro, 3eJieHoro H KalllTaHOBOro I.I.BeTa.
caM6.JJH, noCTpoeHirnro a KOHU.e ynoMH- Ta6n. LXXXVII - Xo.nM MHxai'I Bo.n.:1.
HyToro BeKa Ha 3ana.LI.HOM CK.TTOHe XOJIMa Puc. 1, 5, cpparMeHThI H3pa3u.a yKpameH-
MHxaw Bo.n3; pHC. 4, BH.ll. MeJibHJ,llIHOro Horo TTHTblO yrny6.neHHblMH JIHHHHMH H
)K0JI06a H TTHTHCTOpOHHeH npHCTpOHKH napa.lJJieJJbHblMH BblCTynaMH, npe.11.cTaB-
(BH.LI.Ha Ha BTOpOM nJiaHe).
JIHIOllJHMH npHMoyroJihHYIO paMKY, oK-
Ta6n. LXXXIV - Xo.nM MHxaw Bo.11..:1. PHc. pameHHYIO a 3eneHbIH u.aeT, 0Kpy>Ka10-
1, 2, .li.Ba H3pa3u.a J,13 o6o>K>KeHHOH f.JJHHbl ll!y10 u.eHTpa.nbHYIO BIIa.ll.HHy; IIO yrnaM
XVII B. c 3eJieH011 noJIHBOH, c H3o6pa>Ke- paMKH pe.nbecpHblH y3op H3 Hro.n; (pHC.
HHHMH BCa.ll.HHKOB B yKpallleHHOM urny- 3 H 5); pHc. 4, cpparMeHT yrnoaoro H3-
paMH o.neHHHH H B npHn.JJIOCHYTblX man- pa3u.a; yKpa1IIeHHe a BH.ll.e 3eJieHoro
Kax C nepbHMH. r na3ypoaaHHoro nneTeHHH. B aepxHeH
'fa6n. LXXXV - XoJJM M11xa11 Bo.11.3. P11c. 1 IaCTH ITC'!H C 3TOro n.neTeHHH CBHCaeT
197
rpO3Jl.h, onHpa10r.u:aHCH Ha r.u:HT; pHC. 2, Ta6JI. XCIII - PHc. 1, nonynHJIHCTp no.IJ.-

<pparMeHT H3pa3u.a, noxo>KHH Ha npe.IJ.bI- .IJ.ep>KHBalOr.u:1111 IIIHpOKYlO a pKa.IJ.y no-
.Il.YUlHH, c 4 6yKBaMH JiaTHHCKoro aJI<pa- rpe6a, (N!!. 2) noCTpoeHHblH B KOHUe
BHTa (O IS M ... ) Ha no.IJ.CTRBKe B BH.IJ.e XVIII B. Ha ceBepHOM cKJioHe XOJIMa
r.u:HTa. M1-rxail: Bo.IJ.3. BH.IJ.HbI KpaH CBOJl.OB, co-
Ta6JI. LXXXVIII - XoJIM MHxaii Bo.IJ.3. xpaHHBIIIHXCH B IO}l{Hb!X CTeHax norpe15a.
parMeHTbl rJia3ypoBaHHb!X H3pa3U.OB, Ta6n. XCIV - XoJIM MHxaii Bo.IJ.3. PHc.
opHaMeHrnpoBaHbl y3opaMH H3 pacTeHH'Îl:. 1, cjrnpH.IJ.a B BOCT04HOH CTeHe BbIIIIey-
PHC. 1, 2, 6, 7, H3o6pa>KalOT BeTKH C ITOMHHYTOro norpe6a (N!!. 2); pHC. 2,
.1HCTbHMH, CTe6.111 C UBeTaMH, lfaCTO pac- yrny6JieHHH ,IJ.JIH 6aJIOK B IO>KHOH CTeHe
nttcaHHbie Jl.BYMH - TpeMH KpacKaMH; pHC. Toro >Ke norpe6a; 3TH 6aJIKH no.rr..IJ.ep-
3, 4, 5, 8, opHaMeHT npe,ll.CTaBJIHJOr.u:HH >KHBaJIH nOJibl BbIIIIe p acnoJIO>KeHHOrO
co6oil: cTe6JIH, JIHCThH, cTpy4KH H <ppyKThI. 3Ta>Ka.
Ta6JI. LXXXIX - XoJIM Muxaii Bo.IJ.3. PHc. Ta6JI. XCV - PHc. I, cepe6pHHaH oTTo-
1, <pparMeHT H3pa3ua yKparneHHoro reo- MaHcKaH MOHeTa 3/4 nHaCTpa. OTlJeKa-
MeTpH4eCKHM OpHaMeHTOM, C yrny6Jie- HeHHaH B 1773 r. npH cyJITaHe Mycrncpa
HHeM HJIH peJibe<poM; 2-6, <pparMeHTbl III; Ha JIHUeBofl cTOpoHe „Typa" cyn-
H3pa3U.OB yKpaIIIeHHblX rornqecKHMH TaHa, Ha o6opoTe: THTYJI cyJITaHa; pHC.
y3opaMH: PH.IJ.bl rnapHKOB (pHC. 2 H 4), 2, >KeTOH H3 cnJiaBa: Ha JIHUeBOH CTO-
B HeKOTOpb!X MeCTax paBH06e.rr.peHHbie poHe H30Opj'l>KeHHe JlJO,IJ.OBHKa xv
TpeyroJihHHKH HJIH ( pHc. 2-4) a>KypHbie (1710-1774), Ha o6opoTe - .IJ.Ba ne-
opHaMeHTbl (pHC. 3) H BepxynIKa ne4H, penJieTeHHhIX nponHCblO HHHUHa.'Ta L, KO-
C KOnbeBH,IJ.HbIMH 3y6uaMH (pHC. 5-6). poHa H Ha,ll.nHch; pHC. 3, TypeUKHH qy-
Ta6n. XC - PHc. 1, MeJihHH4HhIH >KOJio6, 15yK XVIII B. c Ha.IJ.nHChJO. Bce 3TH
.IJ.JIHHOH 63 M. Hafl.IJ.eHHhIH Ha 3ana.IJ.HOM npe,ll.MeThl Haii.rr.eHbI Ha XOJIMe MHxaif
CKJIOHe xoJIMa MHxail: Bo.rr.3; OTHOCHTCfl Bo.IJ.3.
KO BTOpoii CTa,IJ.HH nocTpoeK Ha XOJIMe Ta6JI. XCVI - TipHeM KHS13eM AneKcaH-
H npHHa,ll.Jie>KHT KO BTOpoii nOJIOBHHe .n:poM KoHcTaHTHHOM Mopy3H aHrJIHiic-
XVII B., MecTaMH HcnpaBJieH B Ha4aJie Koro nocJia Po6epTa 3iiHCJIH B HlOJie
XIX B.; pHc. 2: pa3rpy3oqHaH apKa Me>K.rr.y 1794 r. (uBeTHaH rpaBlOpa no pHCYHKY
CTeHoii coopy>KeHHOH B XVIII B. Ha ce- JlyHJUKH Meiiepa).
BepHOM CKJioHe xoJIMa MHxaii Bo.IJ.3. Ta6JI. XCVII - Crnphie nocTpoAKH Ha
Ta6n. XCI fpaBHpoBaHhIH UBernoii ynHue Ka33pMHH N!!. 46-52, ciacbmaH-
IIITaMn C H306pa}KeHHeM MOHaCTblpH Hhie 3eMJieii BO BTopoi1 no,;-1OBHHe XVIII
MHxail: Bo.IJ.a 1794 r., H 6oJJhIIIHMH no- B. P11c. I, cTeHa N!!. I ( HaH60JibIIIaH
CTpoiiKaMH Ha 3ana,ll.HOM CKJIOHe XOJIMa, BbICOTa 9,50 M)' qaCTb CTeHbl BO3Be-
Jl,OJIHHa ]lbJM60BHUbl CO CTapb!M MOCTOM, JI.eHIIO}l B XVIII B. Ha yJ11-1ue Ka33pMHii
JlBYMH MeJihHHUaMH H C HeCKOJ!bKHMH N!!. 46-52. ToJihKO HH>KHHH H cpe.nmrn
He6oJJbllIHMH CTpoemrnMH Ha npaBOM 6e- lJaCTb CTeHbl CTaphie, BepXHHH 1IaCTb 6hI-
pery, BepoHTHO X03HHCTBeHHbIMH npH- Jia nepe.nenaHa B XIX H XX BB.; pHc.
CTpoiîKaMH MeJibHHU.bl (B 1794 r.) 2, pa3rpy3Ol:[Hble apKH yKpenJIHlOr.u:He
Ta6JI. XCII - CrnpHHHbIH nJiaH Byxapecrn, nepecTpoeHHYJO qacTb cTeHhI N!!. I BO3-
1791 ro,ll.a, COCTaBJieHHblH BO BpeMH aBC- Be.rr.eHHhre Ha CKJIOHe XOJIMa.
TpHHCKOH OKh.-ynau1m neiheHaHTOM ep- Ta6JI. XCVIII - Puc. 1, MaJieHhKHH KOHTp-
Jl.HHaH.IJ.OM 3pHCTOM. Ha nJiaHe OXBaTbl· cpopc ( OTMe'IeH N!!. 2), no,nnHpa10r.u:0A
BalOr.u:eM 3OHhl xoJIMOB CnHpeii H Mu- lO>KHYlO cTopoHy cTeHhI N!!. 1 Ha y.1rnue
xaii Bo.rr.3, MO>KHO BH,IJ.eTb CJie.IJ.yIOr.u:He Ka33pMHii N!!. 50; p11c. 2, cKper.u:eHue
nyHKThI: MOHaCTbipb MHxail: Bo.IJ.3 (N!!. Jl.BYX no.n:3eMeJIHH co CBO,ll4aTbIM noTOJJ-
r
1), uepKOBb 11.JihH opraHa (N!!. 2), MO- KOM, Haxo.nHr.u:HXCH BO ,IJ.Bope N!!. 44 no
HaCTblpb CB. CnHpH.IJ.oHa crnprnero (N!!. ymme Ka33pMHii.
21), MoHaCThrph CB. AnocTOJIOB (N!!. 22), Ta6JI. XCIX - PHc. I, roprnoK c pyt1Koii
KHH>KecKHH .IJ.Bopeu Ha xoJIMe CnHpeA H pHc. 2, KPY>KKa XVI I B., Hafl.rr.eHHble B
(N!!. 23), MOHaCTbipb CnHpH .IJ.HH ]lHJI Bhlpb!TOH Bo .rr.Bope MOHaCTbipH MHxaii
(N!!. 24), MOHaCTbipb CKHTYJI MaiiqH- Bo,IJ.3 HMe, BepoHTHO B 1657-1659 rr.;
Jiop (N!!. 25), MOHaCTbipb AHTHM (N!!. pHC. 3, pa3yKpaIIIeHHblH 3MaJIHpOB8HHblH
26), uepKoBh JloMHa BaJiaIIIa (N!!. 30). rpH6oK H3 o6o>K>KeHHOîl: rJIHHhI, XVI n. 1
198 Oo·bHCHemre Ta6irnu
co cTep}l<HeM JJ.JHI yKpem1emrn B CTene 6hIJJH Hai'l;i:eHbI B Kyprn BeKe; O11c. 1-4,
11 llIJIHnKott pacKpallleHHOH }l{eJITOH H 3e- OTHOCHTCH K XVI-XVII BB.; pHC. 5-9 n
JieHol'i noJIHBOH. · 11-14, XVII B; pHC. 10, XVI B.
Taon. C - ct>parMeHTbI rJIHHHHOH PYMbIH" Ta6n. CVI - KepaMHKa XV-XVIII BB.
CKOH 06HxOJJ.Hot'1 nocy.II.bI XVI B. ÎOHKHe PHc. 1, a, B. - p11c. 6. KOHeu xv -- Ha'-IaJJo
CTeHKH cocy,ll.OB pacnHC8Hbl 6eJiblM Y3O· XVI; pHc. 7, nepBaH noJioBHHa XVI B.;
poM H3 npHMbIX H BOJIHHCTbIX napaJIJieJib- pHc. 9, XVII B.; pHc. 10, KoHeu XVII B.
llblX JIHHHH (cpparMeHTbl 12 H 14) HJIH H3 H HatJaJio XVIII B; pHc. 8, KOHeu XVIII
H8KJIOHHbIX JIHHHH ( cpparMeHTbI 9, 1O, B., HatJa.1IO XIX H.; p11c. 11-12, XVII B.;
13, 19). pHC. 1-3, 5, 10, 12, CTapaH uepKOBb
Ta6JJ. CI - ,Il.oHbfl rJia3ypoBaHHbIX MHCOK CB. feoprnH;; pHc. 4, KypTH BeKe -
H ropllIKOB XVI B., yKpallleHHbie cno- nocTOHJibIH .ll.BOp MaHyKa; pHc. 6-9,
co6oM crpacpcpHTO, C H8Ce'-IK8MH. U.epKOBb CB. ,Il.HMHTpHH OKOJIO IlO'-ITbI;
Ta6JJ. CIi - KypHTeJibHbie Tpy6KH pa3JIH'-I- pHc. 7, TTbHU.a JJ.e ct>JJopb - J<YPHJJbHHUa
HbIX cpopM !13 o60}l{'H<eHHOH rJIHHbl, co Hai'IJJ.eHHaH no.II. ocHoBaHHeM uepKBH XVI
BCeBO3MO}l{HbIMH y3opaMH; OTHOCHTCH K B.; pHc. 8, 11, Kyprn BeKe - ct>pa11-
XVII-XIX BB. uy3cKHH nacca}I{.
Ta6JJ. Cili - <f>apcpopoBbie cocy.II.bI aHrJIHH- Ta6JJ. CVII - ct>parMeHTbI H3pa3UOB. PHc.
cKoro npOH3BO,ll.CTBa, no o6pa3UaM H C 1-3, 6, 9, 6e3 noJIHBbI; pHC. 4-5, 7, 8,
y3opaMH 3aHMCTBOBaHHbIMH H3 .II.pyrnx 1O, rJia3ypoBaHHbJe. UepKOBb CB. reop-
CTpaH. P11c. I, cpparMeHT cpapq:iopoBoro rl:151 (crnpaH); pHC. 1-3, 6, 9, OTHOCHTC51
cocy.II.a, c Hso6pa}l{eHHeM qepHott Kpac- KO BTopoti noJioBHHe XV B. Ha'-IaJJy XVI
Kofl: Ha CHHeM cpoHe O.II.Horo H3 pyMhIH- B.; pHC 4-5, 7-8, K XVI B; pHC. 10,
CKHX MOHaCTbipett; pnc. 2, q:iapq:iopoBblH XVII B.
cocy.II. BOCTO'-IHOro rrpoHCXO}l{,ll.eHHH, po- Ta6JJ. CVIII - BoJJ.oxpaHHJJHIUe B Kyprn
3OBOro UBeTa, C KpaCHBbIM Y3OpOM H3 BeKe. PHc. 1, BHJJ. c !Ora; B cTeHe BHLI.H a
U.BeTOB, CHHero H JIHJIOBOro UBeTa. 3aJIO}l{eHHaH KHpI1HlieM q:>HpH;i:a, y oT-
Ta6JJ. CIV - UBeTHafl rpaB!Opa Ha cTaJib- BepCTHH 80,lI.OilpOBO)J.HOH Tpy6bI, KOTOpa51
HOI'.i: n.,aCTHHKe, HCnOJJHeHHafl no pHCYH- npH Heo6xo)J.HMOCTH MOrJJa HanpaBHTb
KY MHllleJIH EyK3, cepe.II.HHa XIX B. BOJJ.Y B IO}l{HyIO qacTb .II.Bopa. Ha-
1'bo6pa}l{aeT BH.ll. Eyxapecrn co crnpoHbI JieBo BOJJ.orrpoBOll. cHao}l{aIOru.Hii: BOJJ.OH
cropeBlllero ,ll.Bopu.a, HaXO,ll.HBllICrGCH Ha pe3epByap. CBepxy Ha ITJiomaJJ.Ke 4 01-
XOJJMe CnHpeii:; c.r,eBa BH,ll.Ha u.epKOBb BepcTHH, pacno.,o}l{eHblX BepTHKaJJbHO
MHxai'i Bo.rr.3 c nepeBHHHbIM J<YnOJIOM, BO,ll.OnpOBO)J.HblX 1py6, ,ll.JIH pacnpeJJ.eJie-
cyru.ecrnoBaBllleM B XIX B. rrocJie 3eM.'le- HHH 8O,lI.bI; pHC. 2, BO,ll.OXpaHHJIHIUe, C
TpHcemrn 1802, I<0r.II.a 1<aMeHHb1ii: KyrroJI IO}l{HOll CTOpOHbI: BO)J.OnpoBOJJ., pacnOJIO-
061.1 pa3pymeH; TaK}l{e C JJeBOH CTOpOHbl, }l{eHHbli'.Î Ha rrepnoM n.11aHe noBHJJ.HMOM)'
ll]J.3.lJH BI-I.II.Ha BblCOKaH 6allIH51, CHa6}1{aJI KHH}l{eCKVIO 6aHIO; JieBbll"I 8O-
c:Iy}l{HBlll8H no}l{apHOH KaJJaH'-Ieif, B6JIH3J-I JJ.OnpOBO}]. CHaO}l{aJJ B0}1.0ll q:>OHTaH, Ha-
3,r1.amrn no.11Hu.I-rn, no3a.II.H TenepemHero XOJJ.HBllilil"ICH C IOro-Jana,lI.HOl"I CTOpOHbl
MHHHCTepcrna CTpOHTeJJbCTBa, r,'.l.e c 1839 uepKBH.
r., B co6CTBeHHOM 3,lI.aHHH OI<0.IJO MOCTa Ta6n. CIX - PHc. I, BOJJ.oxpaHH.'IHIUe -
MHxa11 Bo.II.3, HaxoLI.HJIOCb noJJHU.eikKoe BHJJ. C 3anaJJ.a; pHC. 2, BOJJ.OXpaHHJIHJJ..I:e
ynpaBJJeHHC. - BHJJ. C BOCTOKa.
Ta6JJ. CV - )KeJie3HbIC opy.II.HH H LI.pyrne fa6JJ. CX - fJJa3ypoBaHHaH KepaMHKa,
npeLI.MeTbI. PHc. 1-3, KYCKH }l{eJie3HOro pacrrHcaHHaH H crroco6oM crpaq:iqmTo.
illJia Ka ( OKaJIHHbl), OCTaBlliHeCH noc.1Ie PHc. 1-3, 5-7, 8-13, crnpaH uepKOBb
n.11aB.11ettHH PY.II.bI; pHc. 4, }l{eJJe3Hbie IUHn- CB. reoprnH; pHc. 4, uepKOBb Kyprn BeKe
l.J.bI; pHc. 5-7, nOLI.KOBbl, Hatt,ll.eHHbJe (pHc. 1 - KoHeu XIV B. H Ha'-IaJJo XV
Ha MeCTe noCTOflJJOro ,lI.Bopa MaHyKa; B., pHC. 2-3, 5-7, 11-13 - BTOpaH
pHC. 8, HO}!{ c KOCTHHOH PYtJKOH; ·pHC. 9, nOJIOBHHa xv B.; pHc. 4, 8, - KOHeu
cepn; pHc. 10, pe3eu LI.JJH KO}l{H; p11c. XV B. - Ha'-IaJio XVI B.; pHc. 8, - q:ipar-
11-11, rBO31I.H; p11c. 15-16, nO,ll.KOBbl, MeHT TOro )I{(' THna; pHC. 9 6bJJJ HaH-
BHJIKH; pHC. 17-18, BHJJKa ,D.JIH ycT- JJ.eH B O)J.HOH H3 HM BMeCT~ C MOHeTOH
PHU.; pHC. 19, YT!Or; pHC. 20, HO}l{HHU.bl AJJeKCaHJJ.pa 5IreJIOHa (1501-1506);
JJ;JJH }l{ecrn; p11c. 21, 6ypaB; 3TH npeJJ.MeTbI HMa H ee CQJJ.ep}l{HMOe npeJJ.wecTBOB8Jlrl
O6oHCHeHtte Ta6JIHU. 199
nocTpoii:Ke u.epKaH. CpaaHHTb C Kepa- 6, Kyprn BeKe, yJrnua CoapeJiyii: 7; 3e-

MHKOii: Ha Ta6JI. CXI-CXII. JieHh1i1 cpaHHC C CBeT JI0-K0plftIHeBbIM OT-
Ta6JI. CXI - fna3ypoaaHHaH KepaMHKa TeHKOM Ha 6e.JIOM cpoHe; (XVII a.); pttc.
C )KlfaOnHCHblM H crpacpcpHTHblM opHaMeH- 8, Kyprn BeKe - cpaHHC TeMHO-CHHero
TOM. Pttc. 1-3, XVI a.; pttc. 4, XVII a.; H cseTJio-cm,ero U.BeTa Ha 6e.JIOM cpoHe;
pttc. 5, XVIII a. (?); pttc. 1, 2. 5, peKOH- pHC. 9-1 O, cpaHHC roJiy6oro u.aeTa Ha 6e-
CTPYKU.HH. Haii:.ueHa ao3JJe crnpoii: u.ep- JIOM cpoHe - YJIHU.a Cs. HoaH Hoy; pttc.
KaH Ca. reoprnH. 11 CTapaH uepKOBb Cs. reoprnH - cpaHHC
Ta6n. CXII - fna3ypoaaHHaH KepaMHKa c Typeu.Koil: Ha,.'l.nHCbIO - XVIII a.; pwc.
C )KlfaOnHCHbIM H crpacpcpHTHblM opHa- 12-14, crnpaH u.epKoBb Ca. feoprnH
MeHTOM. Pttc. 1, KOHeU. xv a. H HaqaJio - XVIII a.; pttc. 15-17, cpapcpop, oc-
XVI a.; pttc. 2, HalJaJio XVI a.; pttc. 3, TaBIJ.IHHCH nocJie no)Kapa 1847 r. -
KoHeu. XVI a.; pttc. 4, XVII a.; pttc. 5. YJIHU.a oJI3Hapb.
HalJaJio XVII I a.; pttc. 6-11, KOHeu. Ta6JI. ex V - Pttc. 1, OKOHHOe CTeKJIO
XVII a. - Haqano XVIII a; pHc. 1, acTaBJieHHOe B o6paMJieHHe H3 rttnca,
3-1 I, crnpaH u.epKoBb CaHToro feoprttH; (?) C KpaHMH YTOHlJeHHblMH ,UJIH TOfO
pttc. 2, Kyprn BeKe. lJT06bJ ero MO)KHO 6bIJIO Jierqe BCTaBHTb
Ta6JI. CXIII - KepaMHKa; cepe.UHHa XIX a paMy; CXO,ll.Hble CTeKJia 6bIJIH Hail:.ueHhl
B. (ocrnaIJ.IaHCH OT )KlfJIHilJ.a, pa3pyI1IeH- H B CHarose, ByxapecTe, H B MOHaCTbipe
HOro no)KapoM a 1847 r. Ha y.JIHU.e Bm- TiayM6yttTa, XVI a.; pttc. 2, npHCJIHU.e
Hapb, TIJioma.Ub Ca. HttKoJiaii: llleJiapb); ,n:.;rn aepeTeHa, noxo)Kee no att.n:y Ha npsi:-
pttc. 5, 7-9, HcnOJIHeHbI cnoco6oM He- CJIHU.e neptto.n:a nepao6bITHOH o6mHHbl
ynoTpe6JIHaIJ.IHMCH MeCTHblMH rOHlJapa- (XV a.), cTapasi: u.epKOBb Ca. feoprttH;
MH; cocy.UhI rnna .N'!?. 5 KaK 6y.urn co- pHC. 3, r JIHHHHbIH no.uCBelJHHK, YJIHU.a
J1.ep)Ka.JIH JieKapcrna (Ma3H); pttc. 7 no CoapeJiyii .N'!?. 5, XVI a.; pttc. 4, rJIH-
cpopMe H rJIHHe KepaMHKa He noxo>Ka HHHbIH ITO)J.CBelJHHK (nocJie no)Kapa 1847
Ha MeCTHOe npOH3aoncrno; TaIOKe pHC. r.), YJIHII.a DJI3Hapb; puc. 5, rJIHHHHbIH
8-9, Ha n0Bepx11ocrn cocy.lla uaJIO)KeHa rnreJJb, oyJibaap 6 Maprn yro.JI yJIHU.bI
auro6a llepHoro U.Eern; pwc. 10, noHa- Ka.11H BmnopttH; pttc. 6, crnpaH u.epKoab
JIHeTCH a nepsoii: noJioaHHe XIX B.; pHc. r
Ca. eoprnH - MaJieHbKHH rnreJib, XVI
I 2, cj:>opMa, H3aeCTHaH eru.e C xv a., a.; pHc. 7-9, TypeU.KHe Tpy6K_H - Kyprn
npe,n:cTaBJIHeT CKOBOpO.UKY C TpeMH HO)K- BeKe, XVII-XVIII aa.
KaMH H pytIKoii:; pwc. 13, ITO,llpa)KaHHe Ta6JI. CXVI - Pttc. 1-6, CTeKJISIHble cocy-
cpaHHCOBblM npHB03Hb!M cocy,llaM. .UbI, Hail:,n:eHbI Ha y.JIHU.e CoapeJiyA (XVII
Ta6n. CXIV - <1>.aHHC npttae3eHHblii: c a.); pHC. 7-9, 12-13, OCTaJIHCb OT no-
DJIH)l{Hero BocToKa. Pttc. I, y3op na )Kapa 1847 r., Ha YJIHU.e 6JI3Hapb; pHC.
6e.JIOM, TeMHO-CHHeM, TeMH0-3eJJeHOM, 10-11, ByxapecT (KoHeu. XVIII a.).
KparnoM cpoHe, opl-iaMeHT o6paMJieH ,,ep- Ta6JI. CXVII - Pttc. 1, CKna.u 60.JihllIHX
Hoii: Kaii:Moi'i; crnpaH u.epKoBb Cs. feop- rJIHHSIHbIX KYBIJ.IHHOa ,UJIH MacJia; CTa-
rnH, (nepsaH noJioattHa XVI B.); pttc. pb!H norpe6 Ha y.JIHU.e Tittcparopa, XVIII
2, TO )Ke, 6e3 Kparnoro U.BeTa H 6e3 B.; pHC. 2, 60.JibllIOH KVBIJ.IHH ,ll..TIH MaCJia,
o6paMJieHHH; pHC. 3, CTapaH u.epKOBb Ha11.ueHHbIH Ha y.,rnu.e Timparopa.
Ca. feoprnH, cj:>oH - 6eJJbril:, rony6oii:, Ta6JI. CXVIII - Kyprn BeKe. TibHU.a .ue
3eJieHhlH li KpaCHhlii: (nepsaH noJioaHHa <l>JIOpb H u.epKoab. <l>ornrpacpHqecKHH
XVI B.); pwc. 4, CTa paH u.epKOBb Cs. CHHMOK 1854 r.
feoprnH, cpOH - 6eJibIH, caeTJI0-3eJie- Ta6JI. CXIX - Btt.n: cTapoi'I u.epKaH Ca.
HbIH, roJiy6oii:, TeMH0-3eJieHbIH, Kpac- feoprnH. CrnMn no Pacpe (1835).
HbIH; y3opb1 o6pa MJieHbI tJepHoil: Kaii:Moil: Ta6JI. CXX -- Kyprn BeKe - c HeMeU.Ko11
(nepaaH noJioattHa XVI a.); pttc. 5, ro- rpas10pb1 1716 r.: npe.ucTaaJIHeT nJieHe-
Jiy6oil: Ha 6eJioM cpoHe, Kyprn B,eKe; pttc. HHe KHH3H H. MaapoKop.uarn.
EXPLlCATION DES FIGURES
Plan general des recherches archeologiques effec- Fig. 8 - Civilisation <le Tei-Bucarest. Ccramiqne.
tnees a Rucarest et dans Ies endrons. Ce plan Sections a travcrs Ies vases et decorations cn
contient en medaillons Ies trois principaux secteurs pro_jection plane.
des fouilles, c'est-a dire le secteur du monastere Fig. 9 - Civilisation de Tei. Mors de cheval cn os
a
Radu-Vodă droite; celui du monastere de Mihai- (lac de Tei).
\"o<lă a gauche; celui du Vieux-Palais (Curtea Fig. 10 - Foyer geto-dace orne de decorations, trouve
\"eche) en bas. Des chiffres indiquent dans chaque lors <les fouilles du monastere de Mihai-Vodă.
me<laillon l'emplacement <les recherches (p. 8-!l). Fig. 11 - Epoqne de Ia domination romaine ct des
Figu,-c 1 - Grattoir cil silex appartenant ala periode migrations. 1, poirn;on; 2, fibnleen bronzc tronvee
snperieure du paleolithique (techniqne anrigna- a Ginleşti: II-eme-III-eme siecles (cf. aussila
cienne) et decouvert sur la colline de Mihai-Vodă pi. XXIX); 5-G, fibule ell bronze et fusaiole:
(n1e <le 3 faces). La partie dorsale est revetue IV-eme s. (Vienx-Palais); 3-4, pointc de flcche
d'nlle patine blanche a taches de conlcnr bleu- et coutean en fer: IX-XI-emes siccles (Crîngaşi).
ccn<lre ; sur la partie ventrale la patine est plus Fig. I:! - Plan genernl des fouillcs cffcctnfrs de
fine ct sur un antre cote clle manque entierement, 1\1.~:l it 1!l54 it l'cglise de Radu-\"odă. En haut,
cc qui prouve une reutilisation de l'outil a une a droitc, le plan leve par Borroczyn.
epoque plus recente. Fig. 1:J - !'lan general de l'cglise de Bucur el des
Fig,we 2 - \'ase en argile, appartenant a la cidlisa- fonilles qni y ont cte effeetnees.
tion de Cnmelniţa, tronvc it Popeşti-I,eordelli, Fig. 1-1 - Detail <les fonilles de l'eglisc <le Bucur :
dans nne habitation renfermant de la poterie profil du talus occidental, tranchee V.
propre it la civilisatioll de Glina III. Fig. 15 - Plan axonometrique-isometrique descham-
Figure 3 - 1-2, petits autels rituels; 3-5, haches bres sitnees an so ns-sol et appartcnant au XV I-cme
<le combat miniatnres; (i-7, figurines zoomorphes siecle; aile occidentale du monastere ele Radu-
cn terre glaise (1 Bucureştii-Noi; 2, 4-7 Fundeui; Vodă. An centre, la grande salle it arcades avcc
3 Ciurel). Ies vestiges ele l'escalier d'acecs du XVI-emc
Fig. 4 -- Figurine zoomorphe en argile; Bucarest: siecle, condamne an XVII-eme siecle.
colline des Archives de l'Etat (Mihai-Vodă). Fig. 16 -- Dctail des fonilles <le Radu-Vodă (1%4).
Fig. :; - 1, cuiller; 2, recipient cil argile servant a Plan de l'escalier d'acces a la salle a arcacles du
la cuisson du paiu (Bucureştii-Noi). secteur nord-ouest.
Fig. 6 - Residus d'un four <le menage, dont ii existe Fig. 17 - Vue de face du meme escalicr, qui 111c11ait
encore le foyer; au fond, de profil, on voit la it la salle it arcades du sous-sol nord-onest (monas-
vof1te (lac de Tei). tere de Radu-Vodă).
Fig. 7 - Civilisation de Tei. Ccramique. Section a Fig. 18 - Portion <lu cimetierc cin monasten• de
travers Ies vases ct decoration en projection plane. Radu- Vodă a ,·ec indication des tomb-,s <lcs
202 E xplication des figures
XVI-XVIIl-eme siecles. On observe deux fosses ancienne, tandis que Ies murs 4 et 5 ont He refaits
fcodales du XVIII-eme siecle, dont l'une a coupe au XIX-eme siecle; ce plan indique Ies galeries
Ies squelcttes et une autre tombe amenagee souterraines amenagees au flanc oriental du
au-dessus d'un faur de l'epoque La Tene. Dealul-Spirei
Fig. 19 - Objets provenant de tombes du XVI-eme Fig. 30 - Elevation du mur no. 3, bâti rue Cazărmii
siecle : a, boucle d'oreille en bronze; b, anneau no. 44 et date du XVIII-eme siecle. Des quatre
en argent; c, bouton d'argent dare; d, flacon contreforts figures, Ies nos. 3-5 sont anciens et
de verre; e, chaîne en bronze (monastere de le no. 6 a ete rebâti au XIX-eme siecle. On a-
Radu-Vodă). pen,oit Ies entrees aux galeries souterraines.
Fig. 20 - Croquis de la situation stratigraphique de Fig. 31 - Plan de situation des galeries nos. 1,2
la tranchee no. 1 (eglise de Radu-Vodă). et 3, amenagees rue Puţul cu Apă Rece 53-57;
Fig. 21 - Plan des fouilles executees de 1953 a 1955 on aper1,oit la lanterne qui prolongeait la coupole
sur Ies pentes de la colline de Mihai-Vodă (main- jusqu'a la surface du versant de la colline.
tenant denommee „Colline des Archives de l'Etat") Fig. 32 - Coupole legerement ellipsoidale a l'entre-
et dans la cour du monastere de> ~lihai-Vodă. croisement des galeries souterraines nos. 2 et 3
Fig. 22 - Colline de Mihai-Vodă. Ceramique du de la rue Puţul-cu-Apă-Rece, no. 53.
XIl-eme et XIII-eme siecles, trouvee a cote de Fig. 33 - Contrefort, datant de la fin du XVII-eme
deux fours de potiers de l'epoque. Vases d'argile ou du XVIII-eme siecl~. accole au mur septen-
poreuse contenant du sable et de petits cailloux. trional de l'eglise Blanche des Drapiers (Biserica
Certains pots ont ete omes de lignes incisees Albă din Postăvari). Elevation.
paralleles, droites ou ondulees. Fig. 34 - Portion du mur meridional, decouvert a
Fig. 23 - Colline de Mihai-Vodă. Tessons de poteries l'eglise Blanche des Drapiers. Elevation et profil.
du A'°V-eme siecle. Un des tessons est d'une argile Les fondations et Ies fractions de constructions
plus fine (1); Ies deux autres sont d'argile vulgaire indiquees en noir ont fait partie d'une eglise plus
(2). Les vases, ayant un haut bord, retrousse a ancienne, bâtie au XVI-eme siecle en ce lien.
l'exterienr, sont ornes de lignes paralleles inci- Fig. 35 - Plan de la salle ancienne de la rue Vînă
sces ou d'une ligne ondulee (1). tori no. 4, qui date du XVII-eme siecle et a servi
Fig. 24 - a, Plan de la grande cave situee dans probablement de refectoire au monastere des
l'aile onest des cellules du monastere de Mihai- Saints-Apotres.
Vodă; b ct c, Murs est et ouest a l'interieur de Fig. 36 - 1, Voute et arcade en berceau de la cave
cette meme cave. construite en briques et situee dans l' aile orientale
Fig. 25 - Constructions bâties a la fin du XVIII-eme des cellules de monastere des Saints-Apotres
siccle dans la partie occidentale de la colline de (XVII-eme siecle) ; 2, coupe figurant Ies murs et
Mihai-Vodă. On apen,oit dans cette perspective un pavage en briques des cellules du meme monas-
dcux murs hauts de 7 m (indiques par 1A et 1B). tere; 3, detail de l'encadrement d'une porte, qui
clcux petits contreforts (nas. 3 ct 4), un pavage fermait !'acces de la cave du cote nord du
de briques et un mur plus recent (indique par 1C) monastere des Saints-Apotres.
muni d'un arc de decharge a ses fondations. Fig. 37 - Plan des recherches archeologiques faites
Fit!. 26 - Bief de moulin, datant du XVII-eme dans le secteur du Vieux-Palais (Curtea Veche).
sieclc, tel qu'il a ete retrouve lors des fouilles. Fig. 38 - Mur en blocs de pierre eten briques (X\'-eme
Construit clans sa partic inferieure de pierres siecle) decouvert rue Soarelui no. 7, apparte-
roulees et dans sa partie superieure de briques. nant aux constructions anterieures a celles elevees
Fig. 27 - Trois constructions notees sur le plan par au milieu du XVI-eme siecle par le prince Mircea
A, B et C et edifiees a la fin du XVII-eme siecle Ciobanul (Mircea le Berger) ; ce mur appartenait
a proximitc du bief. Elles remplissaient une a une cave, communiquant avec la cave utilisee
fonction ecouomique en rapport avec l'activite encore aujourd'hui rue Soarelui (v. aussi la fig. 40)
du moulin. Fig. 39 - Cave situee sous la salle a colonnes du
Fig. 28 - La construction sise au premier plan palais, existant encore aujourd'hui rue Soarelui
comprenait au rez-de-chaussee une cave (notee no. 10. Reconstitution (v. egalement Ies fii!',
par 2). surmontec d'un etage. L'entree de la cave 50-51).
Hait su.r le cote nord et devant elle s'etendait Fig. 40 - Le Vieux-Palais (Curtea Veche) de Bucarest
un pâvage de pierres roulees (voir le plan des d'apres le plan de Ferdinand Ernst (1791). 1,
fouilles a la figure 21). Palais du prince; 2, eglise prindere; 3, eglise
Fig. 29 - Les constructions bâties au XVIII-eme St. Antoine; 4, hain; 5, monument marquant
siecle, entre Ies rues Cazărmii nas. 36-52 et l'emplacement de !'antei de l'eglise St. Antoine
lllilitari no. 1. dont Ies murs 1, 2 et 3 sont de <late (place Sf. Anton).
Explication des figures 203
Fig. 41 - Le Vieux-Palais d'apres le plan de Bucarest l'âge de pierre trouves pres de l'eglise du Vieux-
de 1799. 1, l'eglise prindere et ses trois autels; Palais.
2. la chapelle du palais; 3, le hain a hypocauste Fig. /6 - a, \"estiges d'une cabane a demi souterraine
decouvert lors d~s fouilles, mais inconnu du des IX-XI-emes siecles, trouvee du câte de l'eglise
plan; ,1, parcelle ou se tronvait le bain du Vieux- du Vieux-Palais; vue prise du cote oriental; b,
Palais; 5, la porte d'en haut et son mirador; 6, vue partielle d'une cabane a demi souterraine
parcelles achetees au .,\"ornic" Golescu, ou fut du IV-eme siecle, trouvee sous la hutte a; vue
bâti Ie „Hanu Roşu" (I' Auberge Rouge); !'edifice prise du cote sud. A= four; B = niche creusee
en forme de „ U" figure sur le plan de Borroczyn dans le mur oriental; X= l'endroit ou a ete
de 1852; 7, autre parcelle, achetee au meme trouvee la fibule en bronze du IV-eme siecle.
personnage; 8, Ie mur situe derriere la ruelle
Fig. 47 - Four domestique d'une habitation du
des Selliers (Şelari) ; 9, emplacement de 3 „stîn-
IX-XI-eme siecles, detruite lors de la
jeni" - environ 6 111. - reserve pour la nouvelle
construction des chapelles de l'eglise du Vieux-
ruelle a l'angle du mur de la prison; 10, parcelle
Palais. Vue prise du sud.
achetee par Ilie,le gardien en chef de la prison;
Fig. 48 - 1-2, Tessons ceramiques des IX-XI-
11, troupe de chasseurs; 12, portique de l'entre
emes siecles trouves a cote de l'eglise du Vieux-
du palais (ne figure que sur le plan de 1791) ;
Palais.
13, la grande salle; 14, la grande salle soutenuc
Fig. 49 - Le Palais, reconstitution de l'une des
en son milieu par une rangee de colonnes; 15, le
salles. En bas, plan de la cave; an milieu, plan
cafe Altîntop en 1801; 16, la parcelle 011 a ete
de la salle des colonnes et de l'oratoire ; cn haut.
edific Ie Hanul Manuc (l'auberge de Manouc) ;
coupe longitudi,nale et transversale, rue Soarelui
17, rne de 8 rn. de large passant par le Vieux-
no. 10.
Palais, la rue du Vieux-Palais en 1804, la ruelle
du Vieux-Palais en 1852, l'actuelle rue du 30 Fig. 50 - Salle des colonnes du Palais. Reconsti-
Decembre; 18, Ia nouvelle rue de 6 m. de large; tution (pour la reconstitution on a tenu comptc
la ruelle des „Şepcari" en 1852; 19, la nouvelle des descriptions des voyageurs, des ohservations
rue de 5,50 rn. de large; la ruelle des Forgerons faites sur place et des decouvertes archeologiques
en 1852 (aujourd'hui rue Oituz); 20, la rue menant parmi lesquelles figurent egalement deux colonncs
a Mihel Beceriu, large de 8,50 m. ; rue qui condui- avec leurs socles ou leurs chapiteaux).
sait a la ruelle des Selliers en 1852 ; la ruelle de Fig. 51 - Cui de bouteille servant de vitrc que 1'011
Constantinache en 1852; 21, rue anonyme sur fixait avec du plomb ou du plâtre (v. aussi pi.
Ic plan de 1799, de 6 m. de large; rue allant du CXV, 1).
Vieux-Palais au „Hanul" (auberge) de Şerban Fig. 52 - Mur decouvert rue du 30 Decembre no. 29;
\'odă en 1804; la ruelle des Autrichiens (uliţa a gauche une niche, au centre une fenHre a
Nemţească) en 1852; la rue des Allemands (strada encadrement de pierrc pourvu de trous pour Ies
Germană) en 1876 (aujourd'hui rue Smîrdan); harreaux; a droite une autre niche dont la raison
22, rne anonyme sur le plan de 1799, large de 8 111; d'Hre n'a pu Hre precisee. Ce mur provient
ruelles des Teinturiers et des „Işlicari" en 1804 ; probablement de l'ancien palais edific parle princc
la rnelle des Fram;ais (uliţa franţuzească) en 18.52 Mircea Ciobanul.
(anjourd'hui rue du 30 Decembre); 23, rue menant Fig. 5:; - Peigne muni de dents sur Ies deux c<Jtcs
a la Doamna-Bălaşa, de 8 111. de large; 24, le et trouYe dans une tombe de l'ancienne cglisc
chemin des Porteurs d'eau, de 6 111. de large; le du Marche-aux-Fleurs (Piaţa de Flori) (XVI-emc
gue des Porteurs d'eau en 1804; rue anonyme sur siecle).
Ic plan de 1852 pourvue d'un pont; 25, l'actuelle
Fig. -54 - Puits a margelle en pierre, decouvcrt me
rne des Chaudronniers; 2ll, la ruelle situee derriere
Sf. Ion-Nou no. 1 (XVII-XVIII-emes sieclcs).
celle des Selliers, large de 6 m. ; rue dont le nom
n'est pas specifie sur le plan de 1852 (aujourd'hui Fig. 5.'i - Conduite d'eau potablc cn terre cuitc
rue Gabroveni); 27, la ruelle „La Binale", large protegee par des briques disposees en bâtiere. Ce
de 5,50 m., prolongee, sans specification de nom, conduite a pn etre suivi du Passage-Fran~·ais
jusqu'a l'actuelle me du 30 Decembre, avant jusqu'a la partie sud-onest de l'eglise 011 ii dispa-
1852, aujourd'hui rue du Soiei! (strada Soarelui). rait en direction de la rue Şepcari. Vue prise dans
l'enceinte de l'eglise. II passe au-dessus de deux
Fig. 42 - Tuile vernissee provenant de la couverture
fosses a grain ou a ordures menageres, datees
de l'eglise du Vieux-Palais (XVI-eme siecle).
du debut du XVI-eme siecle, et sous des mai;on-
Fig. 43 -Le Vieux-Palais d'apres le plan de Borroczyn neries et des couches que l'on peut dater du
(1852). milieu du XVI-eme siecle et des XVII- X\'III-
Fie. 45 - Outils en silex de la derniere periode de emes siecles:
204 E xplication des figures
Fig. 56 - 1-3, Vieux-Palais. Tessons de tasses, en Fig r,s - Entree de l'eglise Curtea Veche (du Vieux-
porcelaine russe ; marque de fabri que du milieu Palais) avec la fa,;ade reconstituee, conformement
du XIX-eme siecle.
a la restauration faite sous Etienne Cantacuzene
Fig. 57 - 1-4, boutons d'uniformes, de militaires
roumains du milieu du XIX-eme siecle, portant a qui l'on doit egalement le portail en pierre
Ies armoiries de la Valachie; une partie deces (1714-1716).
boutons ont ete fabriques a St.-Petersbourg; Fig. 59 - Tirelire en terre cuite, du XVII-eme
5-10, ba1-,rues en argent et en bronze trouvees siecle, trouvee sur l'emplacement de I' auberge
dans Ies tombes du Vieux-Palais (XVIII-XIX-
de Manouc.
erncs siecles).
EXPLICATION DES PLANCHES
Planehe I - Outils en silex datant du paleolithique l'etablissement de Vidra : 1, Yase a surface

moyen et trouves a Bucarest: 1, lame (technique ornee de lignes incisees ; 2, 3 co1n-ercles de vases
levalloisienne); 2, racloir (technique mousterienne); ayant au centre une poignee cylindriquc et la
:1, pointe (technique mousterienne). Chaque piece surface ornee de motifs exciscs ct incrustes eu
sous trois aspects differents. blanc; 5, boîte-support pour Ies ,·ases a pied,
Planehe I I - Tessons en terre cuite de l'epoque neoli- la partie superieure possede dcux orifices circu-
thique, appartenant a la civilisation du type Bolin- laires, la surface est decoree de motifs sinueux
tineanu (Protoboian), trouves a Bucarest. La ayant la forme ele bandes tracees ,\ l'aide d'unc
surface des vases avait ete decoree de motifs pointe et recouvertes de blanc.
incises et incrustes d'une substance de couleur Planehe V I I - Vue prise durant Ies fouilles dans la
blanche. station neolithique de Vidra. Le teii dt: la station
Planehe III - Tessons en terre cuite d'epoque comprend deux couches de civilisation. La pre-
neolithique, appartenant a la civilisation de miere correspond a la civilisation de Boian; la
Boian, aspect Giuleşti, trouves dans la station seconde, a celle de Gumelniţa. Celle-ci possede
de Giuleşti-Bucarest. La surface des vases etait quatrc niveaux qui illustrent quatre etapes de
decoree de motifs incises ou excises et incrustes I'evolution de la civilisation de Gumelniţa.
en blanc. Plane he V I I I - Materiaux en terre cui te datant de
Planehe IV - Recipients en terre cuite de l'epoque l'epoque neolithique, civilisation de Gumelniţa,
neolithique, civilisation de Boian, decouverts dans decouverts dans l'etablissement de Vidra : J,
l'etablissement de Vidra. Ils font partie de la vase a corps bombe, orne de lignes incisees, ayant
categorie des vases a pied. Certains ont sous le la forme de „parantheses"; 2, vase orne de
rebord un renflement qui servait a la fixationdu lignes incisees paralleles ;, 3, vase it corps bombe
couvercle (1, 2, 5). Leur surface est decoree de orne de lignes incisees en parantheses ; 4, vase i1
divers motifs obtenus par excision de la surface surface traitee a la bar botine ; 5, couvercle de
humide du vase avant la cuisson. Les surfaces vase de forme convexe; 6, vase ceint de quatrc
excisees etaient incrustees d'une matiere blanche. bandes paralleles et en relief pourvues d'enco-
Plane/te V - Vase en terre cuite de l'epoque neolithique, ches; 7, couvercle de vase de forme concave.
civilisation de Boian, decouvert dans l'etablisse- Planche IX Outils de l'epoqueneolithique, civilisation
ment de Vidra. II repose sur un pied et sous le de Gumelniţa: 1, 2, 3 pointes de flcches en silex
rebord se trouve un renflement servant a la fixa- trouvees a Vidra; 5-9, 11, 12, haches en pierre
tion du cou verele. Sur face . ornee par excision et en forme de ciseau trouves dans la station ele
incrustation en blanc. Jilava; 10, hacile en pierre perforee (Jilava); 13,
Planehe VI - Materiaux en terre cuite de l'epoque fragment et hache en pierre (Jilava); 14, hacile
neolithique, civilisation de Boian, decouverts dans en silex (Vidra).
206 E xplication des planches
l'lanche X - Figurines anthropomorphes de l'epoque en come de cerf; 22, come de cerf dont la pointe
neolithique, civilisation de Gumelniţa, decouverte a ete fac;onnee pour permettre au potier de
a Vidra: 1-6, en os; 7-9, en terre cuite, celle decorer Ies vases (1-5, 6-10, 13-24 proviennent
portant le numero 9 est omee d'incisions. du lac de Tei ; 4 -5 de Dealul Piscului ; 11-12
l'lanche X I - Figurines anthropomorphes de l'epoque de Bucureştii-Noi).
neolithique, civilisation de Gumelniţa, trouvees a Planche XXI - Premier ilge du fer. Civilisation de
Vidra, executees en terre cuite. Bordei-Herăstrău. 1-6, ceramique; 7-8, outils
l'lanche X I I - Outils et parures du neolithiqne : (1- en os; 9, outil en silex; 10, perles en verre bleu
15, 17-19, civilisation de Gumelniţa; 16, civilisa- clair; 11, pointe de fleche en bronze; 12, poinc;on
tion de Boian) 1, poinc;on en cuine (Jilava) ; 2-6 en bronze a manche fait dans un os d'oiseau; 13,
poinc;ons et aiguilles en os (\"idra); 7, pendentif grosse aiguille en bronze; 14, vase d'argile; 15,
en or (Vidra); 8, poignee en os (Vidra); 9-12 tete d'aiguille en bronze, en forme d'helice. 1,
pendentifs de coquillages (Vidra); 13, hamec;on provient de Stejar; 2, 3, 5-6, 13 de Ciurel;
en os (Vidra) ; 14, hache de combat en cuivre 4, 7-12 de Bordei-Herăstrău; 14, 15 de Tei.
(Vidra) ; 15, cuiller en terre cuite (Vidra) ; 16 Planshe XX I I - Premier âge du fer. Civilisation de
concasseur (Vidra); 17, epingle en cuivre (Vidra); Bordei-Herestrău: 1-5, vases provenant d'uue
18, percuteur en silex (Jilava); 19, hoyau en tombe a incineration de Ciurel; 6, aspect de la
come de cerf (Vidra). tombe a incineration de Ciurel.
Planche XIII - Age du bronze. Civilisation de
Plane/te X X I I I - Second âge du fer. Ceramique geto-
Glina III. Ceramique : 1-3, 5, 8, 9 Fundeni;
dace (1, 2, 4, 8, ont ete trouves le long du lac
4, 6, 10, Ciurel; 7, lac de Tei.
de Tei; 3 provient de la rue Ziduri între Vii).
l'lanche X I V - Age du bronze. Civilisation de Glina Planche XXIV - Second âge du fer. Outils et armes
III. Fragments ceramiques ornees par incision, a
geto-daces en fer: 1, ciseau tondre Ies moutons;
excision et empreintes de ruban enroule. 2, faucille; 3, soc de charrue; 4, 5, 9, couteaux;
Planche XV Civilisation de Glina III. 1-6. 6-7, eperons; 8, fibule; 10, couteau recourbe
fusaioles pour fuseaux; 7-8, tamis; 9-10; poids (sica) ;11, porte-lance (1, 3, 10 proviennent de
de metier a tisser. Argile. Trouves a Fundeni. Popeşti; 2, 4-9, 11 ont ete trouves a Tei).
Planche XV I - Civilisation de Glina III. Armes et
Planche XXV - Second âge du fer. Parures, objets et
outils en silex et en pierre. 1-2, silex; 3-5,
monnaies geto-daces en argent (provenant d'un
7-12 pierre; 6, argile; 3, massue; 4, marteau;
tresor de Herăstrău) : 1-2, phaleres de fibules
5, couteau recourbe; 7, 8, 11, outils servant a
en argent dore; 3-4, bracelets d'argent a proto-
depouiller Ies animaux; 9, debris de marteau
mes de serpents; 5, monnaies d'argent imitant
servant de coin; 6, moule a marteaux; 10, pierre
Ies tetradrachmes de Thassos; 6, collier (torques)
servant a broyer le grain; 12, hache de lutte
en argent de Dealul-Piscului; 7, monnaies daces
(1-2, 4-5, 7-11 ont ete trouves a Fundeni;
en argent du tresor de Vîrteju.
3, 6, 12, a Butimanu).
Planche XXVI - Second âge du fer. Urnes et mobi-
Plane he X V V I I - Civilisation de Glina III. Outils en liers funeraires geto-daces: 1, urne funeraire du
come de cerf et en os, trouves a Fundeni. lac de Tei (II-III-emes s.); 2, mobilier funeraire
Planche X V II I - Age du bronze. Civilisation de Tei- de Dămăroaia (v. 3); 3, amphore utilisee c-omme
Bucarest. Ceramique omee d'incisions et incrustee urne funeraire (I-er siecle avant notre ere). trouvee
de blanc (1-3 proviennent du lac de Tei; 4-5 a Dămăroaia; 4, mobilier funeraire de Popeşti
et 13 de Bucureşti-Noi). Leordeni (I-er s. avant notre ere); 5, mobilier
Planche XIX - Age du bronze. Civilisation de Tei- funeraire de Tei; 6, idem; 7 -8, debris de bracelets
Bucarest : 1- 8, armes, outils et objets de parure en verre; 9. fragment de vase en verre; 10-12,
en bronze; 9-10, figurines d'argile trouvees perles de verre du lac de Tei (I-er s. avant notre
a Tei; 14, cassolette. ere) ; 13, bouterole en bronze de Dămăroaia;
Planche XX - Civilisation de Tei-Bucarest. Outils, 14, perles de verre et anneaux de bronze provenant
fusaioles et armes en silex, pierre, corne ou os : 1, d'une tombe a inhumation de Tei (III-eme s.) ;
hache de mineur, en pierre; 3, 6-8, 13, 19-21, 15, perles de verre indigo trouvees a Tei,
:rn-24, outils en silex; 10-12, pointes de fleches (III-eme s.) Les perles ressemblent a celles trou-
en silex; 4, massue en pierre a trou d'emmanche- vees dans la necropole de Poieneşti (en MoldaV'ie).
ment non termine; 5, bouchon de pierre prove- Plane/te XXVII - Second âge du fer. Ceramique
nant de l'operation de percement d'un marteau geto-dace: 1 a, estampille en argile ornee de
ou d'une massue; 9, fragment de massue en figures (Tei); 1 b, positif en cire; 1 c tesson
pierre ; 14, lCi -1 7, poinc;ons et grosses aiguilles marque de la meme estampille; 2, cou-
cu os; 18, aiguille de cheveux ou grosse aiguille vercle de vase representant une figure anthro
E xplication des planches 207
pomorphe (Tei); 3-7, coupes et fragments de Văcăreşti(probablement d'un ancien cimetiere

coupes (imitatlons locales de coupes delienneds) du voisinage de l'eglise Dobroteasa).
(3 provient de la rue Ziduri între Vii; 1, ll, 7 de Planche XXXVI - 1, tesson appartenant a un vase
Tei; 51' de Dămăroaia). orne au moyen d'estampilles et de plusienrs
Plane/te XXVIII - Second âge du fer. Objets datant lignes ondulees (XV-eme s. ?) ; 2-3, 5-6, frag-
de I'epoque de la domination romaine (Il-eme et ments de terre cuite provenant d'nn foyer ( ?) ;
IIl-eme s.) : 1, 3, statuettes en bronze represen- ornes au moyen de dents de peigne et par estam-
tant Apollon et Venus; 2, applique de cassette; pillage (IX-XI-emes s); 4, anse de \"ase estam-
4, cuiller; 5, clef; 6, tete d'aigle (d'une colonne de pillee du XIV-eme s. (1, 2, 5, proviennent de la
baldaquin ?) ; 7, bague; 8, boucle de ceinture; Curtea-Veche - du Vieux-Palais; 3, (l de Giurgiu
9, couvercle de lampe; 10, fibule; 11, clef; 12, 4 de Dămăroaia).
13, 16, agrafes; 14, 18, 19, fibules; 15, lampe; Planche XXXVII - 1, section a travers le four de
17 extremite d'une chaîne; 20, disque; 21-22, potier de Crîngaşi du IV-eme s. ; 2, a-b, section et
extremites de ceintures, (1, 9, 11, 15, 17, 23 out plan du four du XII-eme-XIII-eme s. ( ?) de Ia
ete trouvees a Tei; 10, 18 et 19 a Străuleşti) rue ~f. Ion-Nou no. 1. Fig. 1. foyer; 2, pied de
Planehe XXIX - Second âge du fer. Objets datant de separation; 3, plaque percee de trous sur laquelle
l'epoque de la domination romaiue (Il-eme et on pla<;ait Ies vases; 4, chambre de euisson des
III-eme s.). 1, plaque ornamentale en bronze vases; 5, eoupole du four; a Ia partie superieure ii
pour harnachement; se pla<;ait sur le front du y avait un orifice permettant le tirage; fig. 2, a-b,
cheval. A la partie superieure, deux tetes affrontees, a - bourrelet du tron de tirage; A - Ia pente
au centre deux dauphins ; en bas la Iouve romaine ou l'on a amenage le four ; B - seu ii en argile sur
avec Romulus et Remus; 2, 3, francisque en fer lequel on deposait Ies vases et Ies isolants (vases
et sabre en fer trouves a Giuleşti; 4, soc dechar- couches, l'embouchure tournee vers le foyer;
rue ; 5, mortier a piler ; 6, palette en pierre (lac C - foyer borne par le seuil ; D - interieur du
de Tei). four; E - ouverture du four ; F - plate-forme
Plane/te XXX - Epoque des migrations. Vases et egalisee de devant le four; G - rampe d'acces
objets desIII-eme et IV-eme s.; fig. 9-10, cas- (en forme d'escalier ?) a l'embouchure du four.
solettes d'argile de tradition geto-dace; fig. 16 : Planehe XXXVIII - 1, Ie monastere de Radu-Vodă
peigne en os. et I'eglise de Bucur vus du sud-est : aquarelle de C.
Planehe XXXI - Epoque des migrations. Ceramique Pop de Szathmary (1868) ; 2, le monastere de
et objets appartenant aux VI-VII-eme s. (fig. Radu-Vodă vu du nord (aquarelle par C. Perei,
1-12) et aux IX-XI, XVII-emes siecles (fig. en 1856).

13-17). Planehe XXXIX - 1, grand recipient d'usage menager
Planche XXXII - Four de potier (IV-eme s.) trouve (fragment) ; 2, hachette en fer a trou d'emman-
a Crîngaşi (cf. a la pl. XXXVII, 1). chement longitudinal; 3, fruitiere a pied brise;
Planche XXXIII - Epoque des migrations. Armes, 4, perle en terre cuite; 5,, fusaiole.
outils et parures. 1-2, lance et mors de la Măgura Planehe XL - 1-5, bocaux a boutons et decoration
Jilavei; 3- 5, hache, mors et etrier trouves au en relief.
lac de Tei (dans des tombes de cavaliers des Planche XLI - 1, contour de la hutte a demi souter-
X-eme et XI-eme siccles); 6 et 8 proviennent de raine du IV-eme siecle avec indication des trous
Dămăroaia; 9 de Băneasa „La Stejar"; 10-11 destines aux pieux qui soutenaientlcs paroiset avec
de la rue Ziduri în Vii; 7, 12 du lac de Tei. celles des deux fosses des XVI-eme et XVIII-eme
Planche XXXIV - Epoque des migrations. 4, four de siecles qui ont detruit en partie l'antique habita-
potier decouvert rue Sf. Ion-Nou no. 1 ; 1-2, tion; 2, la meme hutte (on remarque son contour
vases; 3, isolant en argile provenant du four rectangulaire).
(XII-XIII-eme siecles ?) (cf. aussi la pi. XXXVII Planche XLII - 1, fragment de coupe, 2, ecuelle a
2 a, 2 b). pied court.
Plane/te XXXV - Epoque des migrations. Monnaies Planche XLIII - 1, outil en come a pointe travaille en
hongroises d'Etienne I-er (1-2) et Salomon forme d'estampille a cercles concentriques et qui
I-er (3) (des annees 1000-1038 et 1063- servait a decorer Ies vases en terre cui te; 2, vase
1074). 1-2, av. STEPHANUS REX, rv. a parois arquees et decoration lustree en lignes
•REGIA CIVITAS» (apud Rethy. C.N.H. no 2); ondulees ; 3. profil d' ecuelle a decorat ion lustree ;
3, av. S(alom)ONI REX, rv. •PANNONEIA• 4, passoire (fragment).
(Rethy. C.N.H. no 19) ; 4, hache en fer du XI-eme Planche X LI V - 1-16, fragments et profils de vases
siecle. Provient, de meme que Ies monnaies, du debut de l'epoque eodale.
d'une trouvaille fortuite dans le quartier de Planche XL V - 1, le chrysobulle de Vlad l'Empaleur
208 Explication des planches
du 20 septembre 1459 (le premier document interne Planehe LIV - 1, pierre tombale de la princesse
emis „de la ville de Hucarest"). Helene, fille de Mihnea Turcitul (1589) ; 2, pierre
Planehe XL V I - 1, grande salle a arcades du XVI-eme tombale du voevode Radu Mihnea (1626) ; 3, section
siecle; 2, murs mitoyens de la grande salic ajoutes pratiquee dans le tombeau du prince Radu.
au XVII-eme siecle au monastere de Radu Vodă. Planche LV - 1, vue perspective du tombeau du yoe-
Planehe XL V I I - 1, piliers d'arcade de la grande salle; vode Radu; 2, restes d'ossements dans la crypte.
2, interieur de l'une des chambres ele la construc- l'lanehe LV I - 1, 2, 3 et 5, vases, objets etc. des XVI-e
tion occidentale, avec des traces d'endnit et n11e -XVIII-eme siecles, trouves dans la cave de la
porte ulterieurement condamnee ; 3, base d'un chapelle situee a I' est de I' eglise ; 4, poteries du
contrefort du XVI-eme siecle, situe sur le flanc XVIII-eme siecle trouvees dans une autre caYc,
septentrional du mouastere. sise dans l'aile nord-onest.
Plane he XL V I II - 1, detail du mur a la basc d' 1111 pilier Planehe L VIl-1, coupe a pied et a bord emaille; 2, vase
d'arcade de la grande salle ouest; 2, technique sans anse a decoration incisee et peinte en blanc;
de la construction du mur exterieur de la meme 3, verre a boire, tronconique; 4, 5, 6, gobelets
salle; 3 et 4, mur et fondations de la salle ouest decores de bandes blanches ou a engobe blanc et
avec une portion d'enduit ajoutee an XVII-eme a bords emailles ; 7 et 8, vases a anses, decores
siecle ; 5, yue d'une tranchee de fouilles. en blanc (XVe - XVI-eme siecle).
P/anehe XLI X - 1, bouc courant, trace avec une pointe Planehe LVIII - 1, plaque en terre cui te representant un
sur l'enduit du pilier d'arcade de la salle nord-ou est; cavalier muni de sabre et d'eperons; a gauche, Ie
2, pilier d'arcade de la salle nord-onest (XVI-eme soiei! et la lune; 2, plaque decorative: St. Georges
siecle) dccouvert sous Ies fondations du campanile combattant le dragon; 3, plaque de poele vemie
du XVII-eme siecle; 3, 4, 5, differents aspects en vert et a ornamentations geometrique ; 4,
de l'escalier de brique qui descend a la grande plaque ele poele, emaillee en vert, representant un
salle nord-onest. cavalier (XVe - XVI-eme siecle).
Planehe L - 1-2, tombes du XVI-eme siecle; 3, tombe Plane/te LIX - 1. 3, 4, plaques de poele non email-
du X VII-eme siecle ; 4, 5, 6, to mbes du XVIIl-cme lees; 4, plaque de poele emaillee sans moule.
siecle. Planehe LX - 1, plaque de poele en forme de vase
Planche LI - 1, restes carbonises des pieux de la palis- tronconique; 2, plaque de poele en forme d'ecuelle
sade au fond du fosse de 1:i95; 2, restes carbo- a email vert et jaune; 3-4, plaques de terre
nises des pieux in situ. cuite en forme de disque, decorees de bandeaux
Planehe LI I - 1, portraits d'Etienne Cantacuzene concentriques et emailles; 5, fragment de plaque
(171'1-1716) sous le regne duquel fut ajoute re presen tan t un cavalier.
le porche de l'eglise et refaite la peinture; portrait Plauche LXI - 1-11, pots a anses decores de Iignes
de ia princesse Ruxandra, epouse d' Alexandre droites ou en zig-zag et peintes en blanc.
Cuconul, fils de Radu Mihnea, sous le regne Plane/te LX I I - 1, fragment de plaque a aigle bice-
duquel fut acheve le monastere commence par son phale et portant la date 168 ... (manque le quatrieme
pere; 2, portrait du voevode Radu Mihnea, sa fille chiffre); 2, fragment de plaque enjolivee d'un
Catherine et Alexandre Mircea. Les voevodes tien- cavalier, email jaune et brun; 3 , fragment de
uent l'image eu miniature de l'eglise representee plaque, representant 1111 cavalier, email brun.
avec le porche ajoute sous Etienne Cantacuzene; Planee LXIII - 1 et 2, gobelets munis d'anses, col
3, la princesse Argyre, epouse du voevode Radu, Iong, a fond jaune orne d'elements geometriques
le vornic Barcul (Barbu), dame Preda, epouse du de diverses conleurs; 3, vase imitant un petit
precedent (portraits executes sous Etienne Can- seau de bois a email vert; 4, 5, 6, vases a email
tacuzene probablement d'apres ceux du XVII-eme jaune, verdâtre et vert fonce (XVIII-eme siecle).
siecle. Les dessins executes d'apres Ies originaux Planehe LX IV - 1 et 2, gobelets a decor floral stylise,
sont conser\'(; aux Archh·es de l'Etat, a Bucarest). peints en blanc; 3 et 4, gobelets a email jaune et
Le peintrc Lecca a remplace, en 1864, Ies por- verts; 5, cassolette a email vert; 6, fragment
traits du temps d'Etienne Cantacuzene. de chandelier emaille janne (XVIII-eme siecle).
Plane he LI I I - 1, aspect des fouilles executees au Planche LXV - 1-4 et 6-7, differents types de cru-
ecntre de l'eglise; 2,veilleuse en argent du XVII-eme ches recouvertes d'un email vert, jaune, marron et
si&cle, exccutce du temps de Radu Mihnea; 3, brun; 5, cruche non emaillee, a extremites en
sectiou aux fondations de l'eglise d' Alexandre spirales et peintes en blanc (XVIII-eme siecle).
Mihnea sur lesquelles s'elevent Ies murs de l'eglise Planehe LXVI - 1-5, assiettes emaillees jaune et
du X\'II-eme siccle (abside nord) ; 4, section a vert; 6, petite assiette en fafonce (de provcnance
tra\'ers !'abside nord ayec Ies pavements super- orientale) (XV III-eme sieclc).
poscs des X\'1-XVII et XIX-emes siecles. Plunehe LX V I I - 1 -2, coupe enfaîence, de provenance
orientale (Damas) ; 3 -4, assiette a decoration a !'avers represente un cavalier et b, le re,·ers,

marine de style chinois (d'origine allemande). une aigle; 2, demi-groschen lithuanien en argent
P/anehe LX V II I - 1 - 3, pipes du X\-I-eme siecle ; de 1562 du roi de Pologne Sigismund II Auguste :
4-6, pipes du XVII-eme siecle; 7-l!l, pipes du a, a )'avers, une aigle; b, au revers, 1111 cavalier;
XVIII-eme siecle. 3, denier hongrois en argent de 157-! i1 l'effigie de
Planehe LX I X - 1, fragment de verre (cui de bouteille l'empereur :\,faximilien II, roi de Hongrie; a, a
servant de vitre ?) du XVI-eme siecle; 2, fragment !'avers, un ecu; b au revers: la Vierge a l'Enfant;
de vase en faience de style de Damas (X\"I-eme 4, piece de monnaie russe de un denga, en bronzc
siecle) ; 3, fragm~nt de coupe en faience provenant emise en 1749 sous Elisabeth I-ere; a, i1 )'avers
du sud de I' Asie mineure, X\"JII-eme siecle; -!, aigle bicephale ; /J, an revers, valeur: faciale et
fragment de bol en faienct• de Rhodes, X\'II-eme millesime.
siecle; 5, plaque de faience de style oriental, Planehe LXXV - vue:d'ensemble de l'eglise de l\Iihai-
XVII-eme siecle; fragments d'assiette en faience \'odă, construite en brique par Michel le Brave
de style oriental, XVII-eme siecle; 6, fragments de 1589-1591. Plan athonite et inflnences ele
d'assiette en faience orientale provenant de l'architecture serbe.
Kutahia, XVII-eme siecle. Planehe LXXVI - Eglise Mihai-Vodă. Vantaux ele
Planehe LXX - 1, ducatd'argent de Valachie du temps bronze cisele qui sont une reproduction recente de
de BassarabII (1442-144,3) ; 2, aspre turc en argent l'ancienne porte de l'eglise Stavropoleos, datee
(avers et revers) du temps de Mahomet II, emis de 1724. Portail sculpte en pierre et orne de
en 1451; 3, demi-groschen polonais en argent du feuilles et de plantes grimpantes au centre et a
temps de Jean I-er Albert (1492-1501); 4-8, la partie superieure et de lions a l'extremite inff-
denier en argent, de la dynastie de Habsburg du rieure- Le portail a ete rajoute en 1711, comme en
temps de Ferdinand I-er (1527-1564) et l\Iaximi- fait foi l'inscription grecque du linteau.
lien II (1564-1576), frappes a Kremnitz pour la Plane/te LXX V II - 1 -3, sous l'aile occidentale des bâ-
Hongrie; 9, aspre turc d'argent du temps de timents des Archives de l'Etat, reconstruits sur Ies
:\,lourat II, emis en 1574; 10, aspre turc en argent fondations des anciennes cellnles du monastere rle
d'Ahmed III, emis en 1703; 11, ducat d'or hollan- :\[ihai-\"odă, ii existe une grande cave en briques
dais, de 1728; 12, jeton de bronze du temps du et a gros joins de mortier, edifiee d'apres le mode
roi de France Louis X\"; 13-14, bague d'or de construction du X\"I-eme siecle (1 -3) ; eettc
a cachet prive du X\"III-eme siecle. cave est voutee en herceau ; ii la partie suci, la
Planehe LX X I - 1, menotte de fer ; 2, 4, et 5, clefs de vof1te repose sur trois arcs cloubleaux (I).
XVIII-eme et XIX-eme siecles; 3, coutean en fer La cave est pourvue de niches (2) et de fenHrcs
a manche en os, X\"JII-eme siecle. allongees, qui s'elargissent vers l'interienr (:!).
Plane/ie LX X I I - 1, miniature du cartulaire du monas- Plane/te LX X V I II - 1, a et /J, .,pecete" en forme de
tere de Radu-Vodă, executee par l'ecclesiarque feuille portant un corheau, ayant une couronne
Denys en 1794; 2, vue du monastere deRadu-\'odă au-dessus ele la tete et deux initiales grecques sur
et de l'eglise de Bucur, prise avant 1875. A Ies cotes; 2 a et b, cachet forme de deux croix et
noter que Szathmary et Preziosi ont choisi le de trois lettres, ainsi que de la date 1815; 3, a et
meme emplacement pour peindre leurs aquarelles; b, cachet en pierre verdâ.tre representant saint Geor-
3, le monastere de Radu-\" odă apres le demante- ges tuant le dragon. Les bagues 1-3, toutes en
lement du mur d'enceinte (dessin a la plume en argent, proviennent de la colline de Mihai - \'odă;
1882, par Eliae Schmitt). 4, bague gravee d'une croix ayant entre Ies hras-
Planehe LXXIII - Colline de 1-Iihai Vodă. 1-2, fonds quatre lettres grecques; 5, autre bague ornee
d'amphoresromaines (I\"-eme - VI,eme siecle); d'une croix et d'un signe; 6, autre hague a trois
3, tesson romain, orne de stries paralleles (VI-eme lettres gravees et separees par une croix ii: sup-
siecle de notre ere); 4, four de potier du XII- port. Les bagues -!-6 sont en argent et ont ete
XIII-eme siecles; Ies parois en terre glaise se sont trou\'ees sur la colline de Gorgan; 7, monnaie
conservees, mais la ,·oute s'est affaisee. II com- d'or (1/2 zermahbub) turque, de 17H6, frappee a
prenait une seule chambre, legerement ovale, de Constantinople sous Selim III; a, avers,~la tou-
0,80 111. de diametre; 5, restes d'un autre four de gra de sultan Selim III; b, revers, a,·ec la formule·
la meme epoque; 6, fosse creusee probablement du couronnement du sultan : ,.Hultan de denx
vers 1657-1659 pour servir de cachette aux biens continents et khan de deux mers, sultan fils de
du monastere. sultan". Piece decouverte sur la pente occidentale
Planehe LXXIV - CollinedeMihai Vodă 1, demi-gro- de la colline de Mihai-Vodă.
schen lithuanien en argent de 1511, frappe par Sigi- Planehe LXXIX 1, piece de billon de l'empereur
smund I-er, roi de Pologne et grand-duc de Lithuanie Philippe l'Arabe, emise l'an 218 ele notre ere;
210 E xplication des plane/ies
a, a !'avers, buste de l'empereur, tourne vers la truction avait remplace un contrefort du XVII-
droite; b, au revers, temple a six colonnes. Decou- eme siecle.
verte dans Ies tombes autour de l'eglise Sf.- PlancheLXXXIII -Colline de Mihai Vodă: 1-2, murs
Ilie-Gorgan; 2, monnaie romaine de bronze de (situes du câte sud et ouest) de la construction
Constantin le Grand (306-337), frappee a Cyzique ; quadrilatere souterraine trouvee dans le secteur IX
a, a. !'avers, buste de l'empereur, toume a droite; et construite au XVII-eme siecle dans la partie
b, au revers, une porte de viile. Trouvee sur la septentrionale de la colline de Mihai Vodă. On
pente septentrionale de la colline de Mihai-Vodă; voit Ies fondations; 3, le contrefort no. 2, de 5,3:{
3, denier hongrois en argent, emis en 1542 par m. de hauteur, datant du XVIII-eme siecle, qui
Ferdinand I-er : a, a !'avers, ecu ecartele; b, au soutient !'un des murs longi et hauts appartenant
revers, la Vierge a l'Enfant. Trouve sur la pente a un ensemble architectural construit a la fin du
septentrionale du monastere de Mihai-Vodă; 4, dit si ecle dans Ia partie occidentale de la colline
denier hongrois en argent, frappe en 1550 par de Mihai -Vodă ; 4, Ie bief du moulin ; a I' arriere
Ferdinand I-er; a, a !'avers, ecu ecartele; b, au plan de la construction annexe a cinq câtes ; le
revers, la Vierge a l'Enfant. Decouvert a proxi- tout a ete trouve dans la partie N.-0. de la
mite de l'eglise Sf.-Ilie-Gorgan, dans une tombe, colline de Mihai-Vodă.
a servi de parure; 5, denier hongrois en argent Planches LXXXIV -Collinede Mihai Vodă: 1-2, deux
de l'empereur Leopold I-er, frappe en 1693; a; carreaux de poele en terre cuite, datant du
a !'avers, ecu ecartele et timbre d'une couronne; XVII-eme siecle, emailles en vert, representant
b, au revers, la Vierge a l'Enfant. Decouvert a des chevaliers portant des vetements a brande-
câte de l'eglise Sf-Ilie-Gorgan; 6, monnaie polo- bourgs et des bonnets de fourrure aplatis et gar-
naise de 3 groschen, en bronze, frappee en 1766 nis de plumes.
par Stanislas Poniatowski; a, a !'avers, figure du Planches LXXXV - Colline de Mihai Vodă: 1, cavalier
roi; b, au revers, ecu (anglais) ecartele, avec un represente sur un carreau de poele emaille en
petit ecu sur le tout, et timbre d'une couronne. trois couleurs. Visage et barbe en jaune, mous-
Trouvee dans la partie septentrionale de la colline taches, yeux et bonnet aplati, en vert clair, ve-
de Mihai-Vodă. tements et brandebourgs en marron; 2, cayalier
Planche LXXX - Colline de Mihai Vodă: 1, anse de barbu, a longues moustaches ayant un bonnet
vase du XVII-eme siecle portant grave en lettre aplati, orne de deux plumes; 3 et 4, fragments de
cyriliques „Coman lo(gofătul)" (Coman Logothete) carreaux de poele verts ou marrons, ornes de
(agrandi 4 fois) ; 2, carreau de poele en terre chevaliers ayant sur la tete un casque a câtes
cuite du XVII-eme siecle, emaille en vert fonce en relief, termine a Ia pointe par un bouton; 5
et portantl'embleme d'origine byzantine, de l'aigle fragment de carreau de poele portant en relief
bicephale ; 3, deux fragments de plaques en terre dans un medaillon une tete d'homme vue de
cuite non emaillee, datant du XVII-eme siecle, profil; le visage est de couleur jaune, Ies cils et
representant un personnage et des elements Ies moustaches châtain fonce, fond marron-noir.
floraux stylises et ayant fait partie d'un tableau Planches LX X X V I -Colline de Mihai Vodă: 1, fragment
decoratif ou religieux. de carreau de poele emaille en vert, representant
le buste et le bras d'un chevalier portant une
Planche LXXXI - 1 et 2, Ies murs des cellules duXVI-
cuirasse formee de plaques metalliques; 2, casque
eme siecle du monastere de Mihai-Vodă, degage
sur le câte oriental ; 1 et 2 representent Ies murs
a câtes en relief termine par un bouton vert
notes sur le pla'n 2 A (,·ue de face) et 2 D (vue et marron ; Ies câtes du casque sont marron-noir.
laterale) ; 3, murs construits pendant la seconde Fragment emaille ayant fait partie d'une plaque
moitie du XVII-eme siecle, afin de retrecir representant le chevalier vetu de l'armure; 3-4,
l'entree principale du monastere, situee sous le fragments de carreau de poele omes de chevaliers,
campanile de I' est. Ies bords en sont ornes de dents de scie dont Ies
pointes sont dirigees vers I'interieur et qui sont
Planche LXXXII - 1, le contrefort nr. 5 datant du peintes en vert ou en marron ; 5, fragment de car-
XVII-eme siecle, situe sur Ie câte septentrional reau de poele renfermant un objet triangulaire,
des anciennes cellules du mottastere de Mihai- forme de petit grains en relief et colore Ie plus
Vodă et repare au XIX et XX-eme siecle; 2, souvent en vert ou en jaune, parfois en marron;
le contrefort nr. 2, edifie sur le câte occidental cet objet figure ordinairement dans le dos du
des anciennes cellules. De ce contrefort ii ne sub- chevalier, sa signification est inconnue; 6 et 7,
siste que Ies fondations, degagees par Ies fouilles; fragments de carreaux de poele representant des
3, construction du X\'III-eme siecle, qui donnait arbres a feuillage jaunes, verdâtres et marrons .
.icces a une cave, par la suite demolie. Cette cons- Planche LXXXVII - Colline de Mihai Vodă: 1 et 5,
fragrnents de carreaux de poele ornes de cinq large arcade de la cave no. 2, construite a la fin
rainures imbriquees, formant un cadre rectangu- du XVIII-eme siecle sur la pente septentrionale
laire de couleur verte, lequel contourne une partie de la colline de Mihai-Vodă; on distingue Ies
centrale creuse. Les angles porteut un ornement extremites des voîltes restees engagees dans le
en relief ayant la forme d'uu fruit a grains (3 mur meridional de cette cave.
et 5); 4, fragment de carreaux a angle droit, pour Planehe XCI V - 1, niche amenagee dans le mur oriental
poele, orne d'une torsade demaillee en vert. Dans de la meme cave (no. 2) ; 2, trous pour Ies pontres
la partie superieure du poele, cette torsade a une en bois pratiques dans le mur meridional de
grappe reposant sur un support eu forme d'ecu; cette cave; Ies poutres soutenaient le plancher d'un
2, fragment de carreau de poele ressemblant au etage.
precedant, mais dont le support en forme d'ecn Plane/ie XCV - 1, piece ottomane (3/4 de piastre) cn
porte quatre lettres O-IS-:\I empruntees a argent, frappee en 1773 sous le sultan ?.Iustapha
l'alphabet latin. III ; a, avers, la tougra du sultan ; b, revers, la
Planche LXXXVIII - Colline de Mihai Vodă. Frag- titulature de celui-ci ; 2, jeton en alliage; a, avers,
ments de carreaux de poele emailles enrichis de 1110- l'effigie de Louis XV (1710-1772); b, revers,
tifs vegetaux; 1, 2, 6 et 7 montrent des branches deux L entrelaces, la couronne et une legende;
portant des feuilles, des tiges fleuries, peintes sou- 3, pipe turque du XVIII-eme siecle, avec inscrip-
vent en 2 ou 3 couleurs differentes; 3, 4, 5, 8, deco- tion. Objets trouves sur la colline de Mihai-Vodă.
ration florale portant des tiges, des feuilles, de PlaneheXCVI - Reception del'ambassadeur d'Angle-
gousses et des fruits. terre Robert Ainslie par le prince Alexandre
Planche LXXXIX -Colliue de Mihai Vodă. 1, fragment Constantin Moruzi eu juillet 1794 (estampe en
de carreau de poele, a decor geometrique, en couleurs d'apres un dessin de Luigi Mayer).
creux ou en relief; 2-6, fragments de carreaux Planehe XC V I I - Les anciennes constructions de la
de poele ornes de motifs gothiques : des rangees rue Cazărmii nos. 48-52, enterrees pendant la
de globules, des zones comprenant des secteurs seconde moitie du XVIII- eme siecle: 1, le mur
de cercle et triangles isoceles (2 - 4), des espaces no. 1 (hauteur maxima 9, 50 111), qui a fait
ajoures et des fleurons de poele en forme de pointes partie d'une enceinte edifiee au XVIII-eme
lanceolees (5- 6). siecle dans la rue Căzărmii nos. 36-52; seuls
Planche XC - 1, seconde phase du bief de moulin dele bas et le milieu du mur sont anciens ; la partie
couvert dans la partie occidentale de la colline de superieure a ete refaite aux XIX-eme et XX-eme
Mihai-V odă sur une longueur de 63 m et datant siecles ; 2, arcs de decharge destines a consolider
de la seconde moitie du XVII-eme siecle, avcc une portion refaite de ce meme mur 1, construit
par endroits, des reparations faites au debut du sur la pente.
XIX-eme siecle ; 2, arc de decharge dans un mur Planehe XCVII I - 1. petit contrefort (note no. 2) flan-
de soutenement construit sur le cote nord de la quant la parois meridionale du mur no. 1 de la
colline de Mihai Vodă. rue Căzărmii no. 50; 2, entre-croisement de deux
galeries souterraines voutees, situt'es dans la cour
Planche XCI - Estampe en couleurs montrant en 1794
de la rue Căzărmii no. 44.
le monastere de Mihai-Vodă, situe sur la colline
avec de graud bâtiments dans la partie occidentale. Plancl1e XCIX - Colline de Mihai Vodă: 1, pot a anse
la vallee de la Dîmboviţa et le vieux pont ainsi que et 2, gobelet, tous deux du XVII-eme siecle
Ies deux moulins; sur la rive droite quelque trouves dans la fosse creusee dans la cour du 1110-
petits bâtiments (probablement des dependances nastere de Mihai- Vodă, probablement en 165 7-1659
situees a cet endroit). 3, bonton a champignon, emaille pour la decora-
tion murale, en terre cuite du XVI-eme siecle; ii
Plane/ie XCII - Vieux plan de Bucarest, leve en 1794,
possede une tige qui le fixait au mur et un dis-
pendant l'occupation autrichienne de la ville
que decore ayant la forme d'une fleur jaune et
par le lieutenant autrichien Ferdinand Ernst.
verte.
Sur cette planche, qui represente la zone euton-
rant Ies collines de Dealul-Spirei et de Mihai- Plancl1e C - Colline de Mihai Vodă. Tesson de poterie
Vodă, on peut voir: le monastere de Mihai- de menage roumaine du XVI-eme siecle. Lesparois
Vodă (1), l'eglise Sf.-Ilie-Gorgan (2), le monas- minces des vases sont decoreees d'un engobe blanc
tere de Sf. Spiridon-Vechi (21), le monastere de lignes paralleles, droites ou en forme d'ondes
des Sf. Apostoli (22), le palais princier de Dealul- (fragments 12 et 14) ou de bâtonnets obliqnes (frng-
Spirei (23), le monastere Spirea-din-Deal, Ic ments 9, 10, 13, 19)
Schitul-Maicilor (25), le monastere d' Antim (26), I'lanche CI - Colline de Mihai Vodă. Ecuelle et jatte
l'eglise Doamna-Bălaşa (:W). emaillees du XVI-eme siecle, decorees an sgrafitto
Plane/ie XCI l l - 1, pilastrc engage, qni soutienl nnc d'ornements incises dans la pâtc du vase,
212 E xplication des pianches
Planch~ CII - Colline de l\Iihai Vodă. Pipes en terre Planche CVIII - Citerne du Vieux-Palais. 1, vue du
cuite de differerttes formes ct a ornementations Sud ; on peut remarquer la niche, que ferme une
diverses, des XVII-XIX-eme siecles. brique, situee au debouche du conduit, lequel
Plane/ie CI I - Colline de Mihai Vodă.Vases en porcelaine en cas de besoin pouvait etre raccorde potir
manufactures en Angleterre d'apres des modeles et distribuer l'eau vers le sud; a gauche, le conduit
avec des ornements provenant d'autres pays: 1. qui alimentait la citerne ; en haut, sur la plate-for-
tesson en porcelaine representant en noir un me, quatre bouches en poterie disposees vertica-
monastere roumain sur un fond de nuances bleus ; lement pour la distribution de l'eau; 2, la citerne
2, vase en porcelaine rose, enrichi d'une decoration vue du nord ; le conduit place en face conduisait
florale de provenance orientale et de couleur bleu probablement l'eau au bain du prince, celui de
violet. gauche alimentait une fontaine situee sur le câte
l'/anche CI V - Gravure en couleurs, sur plaque d'acier sud-ouest de I' eglise.
executee d'apres un dessin de l\Hchel Bouquet au P/anche CI X - 1, la ci terne vue de l'ouest; 2, la ci terne
milieu du XIX-eme siede. Elle represente la ville de vue de l'est.
Bucarest vue de la Curtea-Arsă (le Palais-Brule) Planche CX - Ceramique emaillee, peinte et ornee
de la colline de Dealul-Spirei : a droite on aperc;oit d'aprelatechniquedusgrafito: (fig. 1-3, 4-7,
l'eglise Mihai-Vodă avec le docher de bois dont 8-12, trouvees a l'eglise St.-Georges !'ancienne;
on l'affubla au XIX-eme siecle, apres le tremble- 4 l'eglise du Vieux-Palais. 1, fin du XIV-eme siecle
ment de terre de 1802, qui a,·ait demoli son docher - debut de XV-eme siecle: 2-3, 5-7, seconde
de mac;onnerie; toujours a gauche, a l'horizon, se moitie du XV-eme siecle; 4-8, fin du XV-eme
trouve la haute tour qui servait a signaler Ies siecle - debut du XVI-eme siecle. Les fragments
incendies, situee a câte de la Police, a savoir 8 et 9 ont ete trouves dans une fosse avec une
derriere l'actuel Ministere des Constructions 011 monnaie d'Alexandre Jagellon (1501-1506); la
elle etait dej,\ installee en 1839 dans ses propres fosse et son contenu etaient anterieurs a l'edifi-
locaux, situes pres du pont !l'Iihai-Vodă. cation de l'eglise (Cf. egalement la ceramique de la
Planche CV - Ontils et objets en fer : 1 - 3, amas de planche en couleurs CXI-CXII).
scories provenant de la reduction de minerai de Planche CX I -Ceramique emailiee, peinte et decoree au
fer; 4, pinces en fer; 5-7, fers a cheval trouves sgrafitto: fig. 1-3, XVI-eme siecles; 4, XVII-eme
sur I·emplacement de l'ancien Hanul lui ::'IIanuc siecle; 5, XVII-eme siecle ( ?). Trouvees pres
(auberge de l\Ianouc) ; 8, couteau a manche de de l'eglise SaintGeorges-l'ancienne.
bois; 9, faucille; 10, couteaux a decouper le cuir; Planclze CX I I - Ceramique emaillee, peinte et decoree
11-14, clous; 15-16, fers i1 cheval, 17 fourchette ; au sgrafitto: 1, fin du XVII-eme siecle ou debut
I 8, fourchette a huîtres; 1 !l, fer a repasser; 20, du XVI-eme; siecle, 2, commencement du XVI-
cisailles a couper la tâle ; 21, vriile trouvee a Curtea eme siecle; 3, fin du XVI-eme siede; 4, XVII-
Veche (\'ieux-Palais); 1-3, XVI-XVIl-eme eme siecle ; 5, debut du XVIII- eme siecle;
siecles; 5-8, 11-14, XVII-eme siecles; 10 6-11, fin du XVII-eme siecle - debut du
XVI-eme siecle. XVIII-eme siecle. (Les exemplaires 1, 3-11
l'lancheCl'I- CeramiquedesXV-XVIII-emesiecles: proviennent de l'eglise Saint Georges-I 'Ancienne
1 a, b, - 6, fin du XV-cme siecle - debut du et le no. 2 du Vieux-Pa)ais).
XVI-eme siecle; 7, premiere moitie du XVI-eme Planche CXIII - Ceramique datant du milieu du
siecle; !l, XVII-eme siecle; 10, fin du XVII-eme XIX-eme siecle (provient d'une habitation
siecle - debut du XVIII-eme siecle; 8, fin du detruite par l'incendie de 1847, situee rue Blă
XVIII-eme siccle - debut du XIX-eme siecle; nari - place Sf.Niculae-Şelari). Les modeles des
11-12, XVII-eme siede; 1-3, 5, 10, 12, trouves 5, 7-9 sont executes d'apres une technique que
a l'eglise St-Georges l'ancienne; -I, trouve au n'utilisent pas Ies potiers indigenes; Ies vases de la
Vieux-Palais (Auberge de ::'IIanouc) ; fig. 6, 9, fig. 5 paraissent avoir contenu des produits phar-
eglise St-Demctre-de-la-l'oste; 7, trouve au maceutiques (pommades); 7, possede une forme
l\Iarche-aux-Fleurs, cassolette trouvee sous Ies et un engobe etrangers au fond local; tout comme
fondations de l'eglise du XVI-eme siecle; &, 11 Ies nos. 8-9, la surface du vase a rei;u un engobe
Vieux-Palais, Passage-Frall(;ais. de couleur noire. Le no. 10 apparaît dans la
Planche CV I I - Fragments de carreaux ceramiques premiere moitie du XIX-eme siede; 12, poele
pour poeles: (1-3, 6, 9, non emailles; 7, 8, 10, a frire a trois pieds et a manche creux, dont la
emailles, Eglise St. -Georges l'ancienne) 1-3, forme apparaît deja au XV-eme siecle; l'exem-
li, 9, seconde moitie du XV-eme siecle; debut du plaire reproduit ici date du milieu du XIX-eme
XVI-eme siecle; 4-5, 7, 8, XVI-eme siecle; siecle et imite la forme des vases d'importation
10, X\'II-eme siecle. en faience.
Planche eXIV - Ceramique provenant du Proche- s'adapter au cadre de la foni'tre, d'autrcs. pareils,
Orient: 1, decoration sur fond blanc, bleu fonce, ont ete trmn·es a Snagov. it Bucarest et au monas-
vert fonce, rouge, Ies ornements etant limites tere de Plumbuita, XVI-eme si~cle; :.!, fnsaîole
par une bordure noire (eglise St. Georges-l'anci- ressemblant it ceux de J'epoque de la commune
enne) (premiere moitie du XVI-eme siecle) ; primitive, X\"-eme siecle, eglise St. Georges-I'
2, idem, sans rouge, sans bordures; 3, eglise St. ancienne; 3, chandelier en argile (incendie de 1847
Georges-I' ancienne, fond blanc, bleu, vert, rouge rue Blănari) ; 5, creuset en argile, bui. 6 :\Iars
(premiere moitie du X\'I-eme siecle) ; 4, eglise ii. l'intersection a\'ec la calea Victoriei, serYant
St. Georges-l'ancienne, fond blanc, \'ert clair, pour la fonte des metaux; 6, eglise St. Georges-
bleu-vert fonce, rouge, motifs separes par des l'ancienne, petit creuset (XVI-eme siecle) ; 7-!J,
bordures noires (premiere moitie du XVI-eme Vieux-Palais, pipes turques (XVII-eme siecle-
siecle); 5, bleu sur blanc, Vieux-Palais; 6, XVIII-eme siecle).
Vieux-Palais, rue Soarelui no. 7 ; verdâtre Planche eXVI - Recipientsen vcrre.1-li, rue Soarelui
avec du bleu clair sur fond blanc (X\'II-eme no. 7 (X\'II-eme siecle); 7-!l, 12-13, habitation
siecle) ; 7, Vieux-Palais; 8, Vieux-Palais, bleu incendiee en 18-17, rue Blănari; 10-11, Bucarest
fonce et bleu clair sur fond blanc ; 9, bleu sur (fin du XVIII-eme siecle).
fond blanc; rue Sf. Ion-Nou; 10, bleu, vert, Plane/ie eXVII - 1, depot de jarres a huile; la ca\'e
rouge sur blanc; rue Sf. Ion-Nou; 11, eglise ancienne de la rue Pitagora (XVIII-eme siecle) ;
Sf.Georges-l'ancienne, avec inscription en turc 2, jarre de la cave de la rue Pitagora.
(XVIII-eme siecle) ; 12-14, eglise St. Georges-I' Planche ex V I I I - Vieux-Palais, l\Iarche aux Fleurs et
ancienne (XVIII-eme sfecle); 15-17, porcelaine eglise du Vieux-Palais, photographie de 1854.
trouvee dans l'habitation incendiee en 1847, rne Plane he ex I X - Vue de I' eglise St. Georges- I' anciennc;
Blănari. estampe d'apres Raffet de 1835.
Planche ex I' - 1, carreau en verre encastrc dans une Planche ex X - Estampe allemande de 1716, repre-
plaque de matiere calcaire (plâtre ou olbâtre sentant la capture du princc Nicolas Mavrocor-
calcine). ayant un rebord aminei potu pouvoir dato au Vieux-Palais par Ies Autrichiens.
BIBLIOGRAFIE~':
I. CLASICII MARXISM-LENINISMULUI
1. K. Marx, Capitalul, voi. I, ediţia a III-a, E.S.P.L.P., Bucureşti 1957; voi. III, E.P.L.P. Bucureşti 1953.
2. F r. E n g e I s, Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului, ediţia a IV-a, E.S.P.L.P. Bucureşti 1957.
3. F r. E n g e I s, Decăderea feudalismului şi ridicarea burgheziei, Ed. P.M.R., Bucureşti 1948.
4. V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în Rusia. în: Opere, voi. 3, Ed. P.M.R., Bucureşti 1951.
II. IZVOARE
1. Academia R. P. R., Documente privind istoria Romîniei, seria B. Ţara Romînească, veacul XIII, XIV
şi XV (1247-1500), Bucureşti 1954; veacul XVI, voi. I (1501-1525), Buc. 1951; voi. II (1526-1550), Buc.
1951; voi. III (1551-1570), Buc. 1952; voi. IV (1571-1580). Buc. 1952; voi. V (1581-1590), Buc. 1953;
voi. VI (1591-1600), Buc. 1953; veacul XVII, voi. I (1601-1610). Buc. 1951; voi. II '(1611-1615), Buc.
1951; voi. III (1616-1620). Buc. 1951; voi. IV (1621-1625), Buc. 1954.
2. Ai ns Ii e, Robert, Views in Turkey in Europe and Asia .... , selected /rom the collection of sir R.A ., drawn
by Luigi Mayer and engraved by Wiliam Wats, with an elucidative letterpress, London 1801.
3. A Ie p p o, Pa u I din, Călătoriile patriarhului Macarie din Antiochia, trad. din I. engleză de Emilia Cioranu,
Bucureşti 1900 (v. şi pr. Vasile Radu, Voyage du patriarche Macaire d'Antiochie, trad. din I. arabă şi text, 2
voi., Paris 1927 şi 1930).
4. B a I t ha sar, W a I t he r, Scurta şi adevărata descriere a faptelor lui Mihai Viteazul, Gorlicii 1599, text
lat. şi trad. în : Tesaur de monumente istorice (A. Papiu-Ilarian), voi. I, Bucureşti 1862.
5. M emoires historiques et gtfographiques sur la Valachie avec un Prospectus d'un atlas
geographique et militaire de la derniere guerre entre la Russie et la Porte Ottomane, publitfs par Monsieur de B• ..
Frankfurt şi Leipzig, 1778.
6. B e 11 an ger, St ani s I as, Le Keroutza, voyage en Moldo-Valachie, 2 voi.. Paris 1846.
7. B e z vi con i, G., Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, Bucureşti 1947.
8. Bi anu, I., Un călător englez necunosout în Romînia, în: Bui. soc. de geografie, XLI (1922).
9. B o g da n, I., Vechile cronici moldoveneşti pînă la Ureche, Bucureşti 1891.
10. Bogdan, I. Cronici inedite atingătoare de istoria Romînilor, Bucureşti 1895.
• Nu cuprinde decît parte din ceea ce s-a publicat relativ la Bucureşti şi împrejur:mi.
216 Bibliografie
t t. H O g da n, I., Documente privitoare la relaţiile Ţării Romîneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. X V
şiXVI, ed. II. voi. I, Bucureşti 1905.
12. B r ă tu Ies cu, Victor, Vechi vederi bucureştene, Bucureşti 1935.
1:1. B re z O i an u, I o an, Vechile instituţiuni ale Romîniei (1327-1866), Bucureşti 1882.
t-t. B u 5 u i O ceanu, A Ie x., Acuarelele lui Preziosi, în „Studii italiene", Bucureşti 1935.
15. , Cantacuzino, lI i ha i,1, Istoria Ţă1·ii Romîneşti pînă la 17i4, trad. din greceşte de G. Sion (după
ed. Tunusli, Viena 1806), Bucureşti 1863.
lli. c a 11 tacu zi no, Mihai b an u I, Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, Bucureşti 1902.
17. c ar r a, J e an Lu u i s, Histoiredela Moldavie el de la Valachie, Neufchâtel 1781 (şi trad. rom. de N.T. Orăşanu,
Istoria Moldavii şi a Romînii, cu disertare asupra stării acestor două provincii pe la anul JiSJ, Bucureşti 1857).
18. c hi s h u J, Ed m o n d, Travels in Turkev and back to England, London 1747, trad. de Pitişteanu Caterina
în: Bui. soc. de geografie, XLI (1922).
l!l.Ciorănescu, Al., Documenteprivitoarelasoliile lui l\{ihail-Radu Vod,l în Apus, în: Bul.com.isl.,
XIIJ (1934).
20. C O I s O n, F e I i x, De l' ,!tal presen/ el de l' aven ir des principautes de M oldavie el de Valachie sui vi des lraites
de la Turqttie avec Ies puissances europeens, Paris 1839.
21. C O r b u, Adrian, Bucureştii vechi. Documente iconografice·, Bucureşti Hl36.
22. C r aven, Mi I ad y, Voyage en Crimee el a Constantinople en li 86, trad. franceză din I. engleză de G. ele
Berchere, Paris 1789.
23. Daponte·s, Constantin, Ephbnerides daces ou Chronique de la guerre de quatre ans (1736-liJ!I),
cd. Em. Legrand, voi. II, trad. din I. greacă, Paris 1881.
2.1. ]) e J Chiar o, Antonio Mar ia, Le moderne rivoluzzioni delia Valachia, ed. N. Iorga, Bucarest 1\11·1
(v. fi trad. rom. S. Cris-Cristian, Revoluţiile Valachiei, Iaşi 1929).
25. De mi do f f, An a to Ie de, Voyage dans la Russie meridionale el la Crimee par la Hongrie, la Valachie el,
la Moldavie, execute en 1837 par mr. Anatole de Demidof/, edition illustree de soixanle-quatre dessins par Ralfet,
ed. Ernest Bourdin et C-ie, Paris 1840.
2(i. Dionisie E c Ii s iar h u I, Chronograful Ţării Romîneşti de la 1764-1815, ed. A. Papiu-Ilarian, în:
Tesaur de monumente istorice, voi. II, Bucureşti 1863 (şi ediţia I. Ionaşcu în manuscris).
27. Dumitrache, Stolnicul, Istoria evenimentelor din Orient şi Ţările Romîne, 1769-1774, ed. V. A.
Urechia, în An. Ac. Rom., s. II, voi. X (1887-1888), Bucureşti 1889.
28. Du 111 i t re s cu, preot Marin, Istoricul a /O de biserici din Romînia, voi. I, Bucureşti 1899; II, 1902; III.
1907; IV, Bucureşti 1915.
29. ,Dunod Antide•, Historica relalio de statu Valachiae, în: Magazin istoric pentru Dacia, V, Bucureşti
1847.
:iO. E n g e I, J o h an n C h r i s t i an, Geschicltte des UJtgrischen Reichs und seiner N ebenlănder, voi. IV - L
ed. I. Gebauer, Halle 1804.
:1 I. E r bice anu, Const., Cronicarii greci care au scris despre Romîni, Bucureşti 1888.
:12. E sar cu, C., O descriere a Valakiei din veacul XVII, în: Arhiva soc. ştiinţifice şi literare din Iaşi, V (18!J.I).
:1:1. Fer 111 e n d zi n, Eusebiu s, Acta Bulgariae ecclesiastica ... , în: Monumenta spectantia historiam Slavor11111
meridionalium (Călătoria lui Baksici), voi. X\"III, Zagreb 1887.
:1.1. Fi Ii p pi de, Danie I, Geografia Romîniei, trad. din greceşte (ed. din 1816) de N. Bănescu, în: Anuarnl
inst. de ist. na/. din Cluj, II (1923), Cluj 1924.
:15. Fotino, Dionisie, Istoria veche a Daciei (în I. greacă) Viena 1818-18Hl, trei voi. şi traducerea în I.
romînă de G. Si011, Istoria generală a Daciei, 3 voi., Bucureşti 1859.
:rn. Grece anu, Radu, cronicar, Viaţa lui Constantin Vodă Brîncoveanu, ed. St. D. Grecianu, Bucureşti 1906.
:J7. Hunter, W i 11 ia m, Travels in the year 179:! through France, Turkey and Hungary, London 1796.
:111. H u r m u z a k i, E., Documente privitoare la istoria Romînilor, voi. II-1, Bucureşti 1891 ; II-2, Bucureşti
18!!1; II-5, Bucureşti 18\)7; III-1, Bucureşti 1880; III-2, Bucureşti 1883; IV-2, Bucureşti 1884; VIII,
Buc. 1894; supliment I, voi. II, Buc. 18116; supl. II, voi. I , Bucureşti 1893.
:rn. H u r m u 7. a k i, E. - I o r g a, N., Documente privitoare la istoria Romînilor, vol. XI, XII, XIV -1, Bucureşti
1900-3,1915; XIV-3, Buc. 1936; X\"-1 şi XV-2, Buc.1911 şi 1913.
-10. I o n a ş c u, I., Documente bucureştene privitoare la proprietăţile mănăstirii Colţea, Bucureşti l\l41.
41. I org a, N., Acte şi fragmente privitoare la istoria Romînilor, voi. I-III, Bucureşti 1895-1897.
•12. I org a, N., Călători,ambasadori şi misionari în ţările noastre, în : Bui. soc. de geografie, XIX (1898).
-13. I org a, N., Inscripţii din bisericile Romîniei, voi. I, Bucureşti 1905, voi. II în: Studii şi Documente, XV.
Bibliografie 317
44. I org a, N., Les voyageurs /ranfais dans l'Urient europeen, Paris 1928.
45. I org a, N., Istoria Romînilor prin călători, ediţia II, voi. I-IV, Bucureşti. 1!)28-1929,
46. I org a, N., Documente bucureştene, în: Eul. com. ist., XI (1932).
4 7. I p s i 1 an t i-C o m n e n A t h an as ie, Evenimentele urmînd cucerirea Constantinopolului ( 1-153-1789),
în limba greacă, Constantinopol 1870.
48. • • • Istoria Tării Romîneşli (atribuită lui Stoica Ludescu), în Magazin istoric pentru Dacia, voi. IV-V,
Bucureşti 184 7.
49. J e n ne, Reisen nach St. Petersburg, die Moldau, Wallachei, Siebenburgen und Ungam . . . , Pesta 1788.
50. La gard e, Auguste c-te de, Voyage de Moscou a Vienne, par l{iow, Udessa, Conslantinople, Bucharest
et Hermanstadt, ou lettres adressees a Jules Griffith, Paris 1824.
51. La pe datu, Al., Catagrafia bisericilor bucureştene la 1810, în „Bis. ort. rom.", XXXI, Bucureşti 1!107.
52. Laur e n <; o n, F. G., Nouvelles observations sur la Valachie, sur ses productions, son commerce, . . Paris l 822.
53. Les ca 1 op ier, Pierre, Le voyage de P. Lescalopier „Parisen" de Venise a Constantinople, l'an 157./,
par Edmond Cleray, Paris, în Revue d'histoire diplomatique, XXXV, Paris 1921, p. 46-52.
54. M o tray e, A. de 1 a, Voyages du Sr. A. de la Motraye en Europe, A sie el A/rique . . . , voi. I-II,
ed. Th. Johnson J. van Duren, Haga 1727.
55. Mus ce 1 ea nu, Grigore preot, Calendarul pentru anul de la Chris/os 1862, care conţine monumente s/inle
şi inscripţii antice istorice ale monaslirilor romîne, administrate de romîni ca şi de străini, Bucureşti 1862.
56. Mus ce 1 ea nu, Grigore preot, Calendarul antic pe 1875, Bucureşti 1875.
57. Ne i g e bau r, I. F., Beschreibung der Moldau und Walachei, Leipzig 1848 (şi trad. de V. Papacostea, Un
observator prusian în ţările romîne acum un veac, Bucureşti 1943).
58. Ost e r m a y e r, Hi ero ni mus, Historie11 von - , ed. Fr. W. Seraphin, în Quellen zur Geschichte cier
Slad/ Kronstadt, voi. IV, Braşov 1903.
59. Pan ai te s cu, P. P., Documentele Ţării Romîneşti (1369-1490), voi. I, Bucureşti 1938.
60. Popescu, Radu, cronicar, Istoriile domnilor Ţării Romîneşli, în Magazin istoric . . . . , voi. 1-11, V, Bu-
cureşti 1845-1847.
lil. R ai c e vi c h, I. S., Osservazioni storiclte, naturali e politic he intorno la Valacl1ia e M oldavia, Na poli 1788
(şi trad. franceză a lui Lejeune, Paris 1822).
6"> R e i m e r s, H e i n r i c h v o n, Reise der russisch-kaiserlichen ausserordentlicl1en Gesandtscha/t an die otho-

manische P/orte im J ahr 179,J, 3 voi., Petersburg 1793. ·
li3. Se st i ni, Dome ni co, Viaggio da Constantinopoli a Bukoresti /alto l'anno 1779, con l'aggiunta di diverse
lei/ere . . . , Roma 1 794.
6 I. Se st i ni, Dome ni co, Viaggio in Valachia e Moldavia con osservazioni storiche, naturali e politiche, cd.
Giovanni Silvestri, Milano 1822.
li5. Stras s burg, Pa u 1, Relatio de bvzantino itinere . . . ad Am11ratl1em IV, text şi trad. de Tim. Cipariu, în
Archivu pentru filologie şi istorie, nr. 1, Blaj 181i7.
ti6. Str y k o w s k i, Matei, Estracte din cronica polono-litvană, în Arhiva istorică a Romîniei (B. P. Hasdeu)
voi. II, Bucureşti 1865.
ti7. Su 1 zer, F r. I., Geschichte des transalpinischen Daziens . . . , 3 voi., Viena 1781-1782.
li8. Şinca i, Gheorghe, Hronica Romînilor, voi. 1-111, Iaşi 1853-1854.
li9. T h u r 6 c z, I o an de, Chronica Hungarorum ab origine gentis, inserta simul chronica Ioannis archidiaco11i
de Hikullew, ad annum usque Cristi 1464, ed. I. G. S c h w an d t ne r, în Scriptores rerum lmngaricarttm
veleres ac genuini, voi. I, Viena 171i5.
70. Toci 1 e s cu, G r. G., 534 documente istorice slavo-romîne din Ţara Romî11ească şi Moldova privitoaYI' l<t
legăturile lor cu Ardealul (1346-160-1), Viena 1905-1906, Bucureşti Hl31.
71. Urechi a, V. A., Istoria Romînilor, voi. I-XIII, Bucureşti 1891-1901.

72. V e r an c ici, A n ton, De situ Transvlvaniae, Moldaviae et Transalpinae, fragment lat. şi trad. rom. în
Tesattr de monumente istorice (A. Papiu Ilarian), voi. III, Bucureşti 1864.
73. E. YîrtQsu, I. Vîrtosu şi H. Oprescu, lnceputuriedilitare, 1830-1832 .,Bucureşti 1931i.
74. Zer va, G., Călătoria lui Evlia Celebi e/endi, în Bui. com. mon. ist., XVI (1937-1938), Bucureşti 193K.
75. Zi 1 o t Ro 111 în ul, Ultima cronică istorică din epoca Fanarioţilor, ecl. B.P. Hasdeu, Bucureşti 188-1,
218 Bibliografie
III. LITERATURA ISTORICĂ
1. Bă Ic c s cu, N., Istoria Romînilor sub Mihai Viteazul. Opere, voi. II. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti 1953.
2. Berci u, D., Punctul de la biserica Bucur, în : Bucureşti ... I, Ed. Acad. R. P. R. Buc. 1954.
3. D crin de i, Dim i t r ic, Bucureştii, în Revista romînă pentru ştiinţe, litere şi arie, voi. I, Bucureşti
1861.
4. Berindei, Dan, Oraşul Bucureşti în veacurile XIV, XV şi XVI, în Comunicări şi articole de istorie
(Soc. de şt. ist. şi filologice), Bucureşti 1955.
5. Bi Ici u re s cu, C. S., Mănăstirile şi bisericile din Romînia, Bucureşti 1890.
6. Bi Ici u re s cu, Victor, Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi, ed. Universul, Bucureşti 1945.
7. Bobu Ies cu, C., Cronica bisericii sfînta Ecaterina din Bucureşti de la 1577 pînă la 1 oct. 1921, Bucureşti 1 !)27.
8. Do 11 iac, Ce sar, Mănăstirile din Romînia, Bucureşti 1862.
9. Brezoi anu, I o an, Mănăstirile zise închinate şi călugării străini, Bucureşti 1861.
1 O. Busuioc ea nu, A Ie x., Un palat domnesc din vremea Fanarioţilor, în: Bui. com. mon. ist., XXII, fose.
61, Bucureşti 1929.
11. Cantacuzino, G h., Săpăturile arheologice din sectorul Mihai Vodă, în: Bucureşti. Rezultatele săpăturilor
arheologice şi ale cercetărilor istorice din anul 1953, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., 1954.
12. Case 11 i, D., Cum au fost Bucureştii odinioară, Bucureşti 1935.
13. Ci oră nes cu, Al., Domnia lui Mihnea III (Mihail-Radu) în: Bui. cam. ist., XIV (1935), Bucureşti 1936.
14. C o m ş a, E u g e n, Săpăturile arheologice din sectorul Ciuleşti, în : Bucureşti. . . I, 1954.
15. Comşa Eugen, Rezultatele sondaielor de la Dudeşti şi unele probleme ale neoliticului de la sud de Carpaţi,
în: Studii şi cercetări de istorie veche, anul VII, fasc. 1-2, 1956.
16. Const anti nes cu - I a şi. P., Influenţe ale arhitecturii vechi ruseşti asupra vechii arhitecturi Yomîneşti,
Bucureşti 1951.
17. Costăchescu, M., Arderea Tîrgului Floci şi a Ialomiţei în 1470, Iaşi 1935.
18. Coste s cu, Em., Restaurarea bisericii Mihai Vodă din Bucureşti. în: Buletinul comisiei monumentelor istorice
1946, fasc. 115-118, p. 49-74.
19. Dame, Frederic, Guide de Bucarest, 1887.
20. Dame, Frederic, Bucarest en 1906, ed. Socec, Bucureşti 1907.
21. Da ş k ev ici, V. V., Istoricul reşedinţelor poliţiei Capitalei, fosta agie, Bucureşti 1934.
22. Doc an, Nicolae, Memoriu asupra lucrărilor cartografice privitoare la războiul din 1787-1791, în An.
Ac. Rom., s. II, t. XXXIV, mem. s. ist., Bucureşti 1912.
23. Dr ă ghicea nu, Vi r g. N., Palatul lui Constantin Vodă Brîncoveanu din Bucureşti, în: Eul. com. man.
ist., XIX (1926).
24. Dr ă g hi ce anu, Vi r g . N., O ctitorie brîncovenea_scă dispărută: biserica sfîntului Ioan grecesc din Bucureşti,
în: !nchinare lui N. Iorga cu prilejul împlinwii vîrstei de 60 ani, Bucureşti 1931.
25. Dr ă g hi ce ll nu, Vi r g. N., Catalogul colecţiunilor Comisiunii monumentelor istorice, Bucureşti 1913.
26. Fi Ii t t i, I. C., Biserica sf. Dumitru din Bucureşti, Bucureşti 1932.
27. Fi Ii t t i, I. C., O pagină din istoria medicinei în Muntenia (1784- 1828), Bucureşti 1929.
28. Fi Ii t t i, I. C. , Ceva mai mult despre biserica sf. Dumitru (str. Carol). Bucureşti 1938.
29. Florescu, G. D., Vechi proprietăţi în Bucureşti în veacurile XVII şi XVIII, Bucureşti 1934.
30. FI ore s cu, G. D., Din vechiul Bucureşti, 1935.
31. FI ori an A ar o n, Idee repede de istoria Principatului Ţării Romîneşti, voi. II, Bucureşti 1937.
32. G ă Ie ş e s·c u, A I. G., Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, 1899.
33. G ă Ie şes cu, A I. G., Spătarul Mihai Cantacuzino întemeetorul mănăsti.rei şi spitalului Col/ea
Bucureşti 1906.
34. Gen i 1 ie, I os i f, Geografie istorică, astronomică, naturală şi civilă, Bucureşti 1835.
35. Ghica I o n, Convorbiri economice, Bucureşti 1879.
36. G hi k a - Budeşti, N., Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia, în Bui. cam. mon. ist .. XXIII (1931)
XXV (1933); XXIX, (1936), Bucureşti.
37. G i b e s cu, G. I., preot, Istoricul mitropoliei Ungrovlahiei şi mitropoliţii Ţărei Munteneşti, Bucureşti 1907.
38. Grece anu, O I g a, Bucarest el ses environs, Bucureşti 1928 (şi în romîneşte, 1929).
39. I_o na ş cu, I., Din trecutul mdnăstirii şi spitalului Pantelimon, în: Albina, XXXVIII (1935), nr. 46.
40. I o na ş cu, I., Şcoala dela Col/ea în veacul XVIII, în: Bis. ori. rom., şi extras, Bucureşti 1938.
41. I o na ş cu, I., Vechimea mănăstirii din „pădurea cea mare" dela Bolintin în : Rev. ist. rom., VII, şi
extras, Bucureşti 1938.
Bibliografie 219
42. o na ş cu, I., Lucruri noi despre cronicarul Dumitrache, în: Rev. ist. rom., IX, şi extras, Bucureşti 1939.
I
43. o na ş cu, I., Scurt istoric asupra trecutului bisericii Sf. Spiridon Nou din Bucureşti, Bucureşti 1942.
I
,14. o na ş cu, I., Un plan inedit (tl Curţii Vechi din 1799, în: Rev. ist. rom., XIII, şi extras, Bucureşti HM3.
I
,J5. o na~ cu, I., Mărturii relative la cronicarul Radu Popescu, în : Rev. ist. rom., XV, şi extras, Bucureşti 1!l45.
I
-16. o 11 a ş cu. I., Neamul lui Colţea lJoicescu, un ctitor al bisericii Colţea, în : Rev. ist. rom., XV, 3, şi extras, Bucu-
I
reşti 1946.
4 7. I o na ş cu, I., Punctul de la biserica Bucur, în : Bucureşti ... I, 1!l5-1.

48. Ionaşcu, I., Săpăturile arheologice din sectorul Radu Vodă, în: Bucureşti ... I, 1\!54.
-19. I o nes cu, E na c he, Bucureştii, schiţă istorică, în: Ghidul Bucureştilor, de Căpitanul !'iutea, Institutul
de arte grafice „Eminescu" Bucureşti 1!)19.
50. I o 11 nes cu. G ion, G. I., Romînia în secolul X VI I, în: Revista notui, III (18!l1).
51. Ionnescu- Gion, G. I., Bucureşti în timpul revoluţiunii franceze, Bucureşti 1891.
52. I o n nes cu. G ion, G. I., Istoria Bucureştilor, Bucureşti 1899.
53. I o nes cu, G. M., Istoria Cotrocenilor, Lupeştilor şi Grozăveştilor, Bucureşti 1902.
54. I o nes cu, G. M., Istoria mitropoliei Ungrovlahiei, vol. I, 1906; II, Bucureşti 1914.
55. I o nes cu Grigore, Istoria arhitecturii romîneşti, voi. 1-11, Bucureşti 1938.
56. I o n e s c u G r i g ore, Bucureşti, ghid istoric şi artistic, Bucureşti 1938.
57. I o nes cu, Gri f! ore, Bucureşti. Oraşul şi monumentele sale, Ed. Tehnică Bucureşti 1956.
58. I org a, N., Nichifor Dascălul exarh patriarhal şi legăturile lui cu ţârile noastre (1580-1599), în: An. Ac. Rom.
s. II, t. xxnII (1905)
59. I org a, N., Istoria industriilor romîne, Bucureşti 1927.
60. I org a, N., Istoria învătămîntului, Bucureşti 1928.
61. I org a, N., Cum a fost şi cum trebuie să fie Bucureştii, conferinţă ţinută în 1930 la soc. ,.Bucureştii Ycchi"
Vălenii-de-Munte 1932.
62. I org a, N., Istoria Romînilor sub Mihai Viteazul, voi. I, Bucureşti 1935.
63. I org a, N., Bucureştii de acum un veac după romanul unui avocat (Ioan Em. Buforeanu, 1862), în : An. Ac. Rom.,
s. III, t. XVI, nr. 9, Bucureşti 1935.
64. I org a, N., Guide historique de la Roumanie, II-e ed., Bucureşti 1936.
65. I org a, N., Istoria comerţului romînesc, ed. II, voi. I-II, Bucureşti 1937.
66. I org a. N., Istoria romînilor, voi. III-X, Bucureşti, 1937-1939.
67. I org a, N., Istoria Bucureştilor, 1939.
68. I org a, N., Ştiri nouă despre biblioteca Mavrocorda/ilor şi despre vieaţa muntenească în timpul lui Constantin
Vodă Mavrocordat, în: Mem. Ac. Rom., s. III, t. VI, Bucureşti 1925.
69. Kara d j a, C. I., Un istoric turc despre noi, în: Revista istorică, IX (1923).
70, Kara d j a, Marcele C., Principatele Romîne văzute de un funcţionar turc din VPacul al XVIII-iea, în:Arhivele
Olteniei X II, Craiova 1933.
71. La pe datu, A 1., Niănăstirea Radu Vodă şi biserica Bucur din Capitală, în: Eul. cam. mon. ist., I, Bucureşti
1908.
72. La pe datu; A I., Douâ vechi cetăţi romîneşti: Poenari şi Dîmboviţa, în: Bui. com. man. ist., III, 1910.
73. Le h r, Li a, Despre dezvoltarea economică a oraşelor din Ţara Romînească în anii 1/i0J- 16/i0, în : Studii şi
referate privind istoria Romîniei, voi. I, Bucureşti 1954.
74. Li chiar dop o I, I. P., Bucureştii, ed. Gi:ibl, 1889.
75. Li te anu, E mi I, Geologia zonei oraşului Bucureşti, Bucureşti 1952.
76. Mar s i 11 ac, U I y s se de, De Pesth a Bucureşti, notes de voyage, Bucureşti 1869.
77. M a r s i I I a c, U I y s s e de, Guide du voyageur a Bucarest, 1872.
78. Mar s i 11 ac, U 1 y s se de, Annualre general officiel de Roumanie (anexat planul Bucureştilor), Bucureşti
1874.
79. Mi hăi 1 e s cu, Vi n t i 1 ă, Bucureştii din punci de vedere etnografic şi antropogeografie, Bucureşti 1915.
SO. Mi hăi Ies cu, Vin t i I ă, Aşezările omeneşti în Cîmpia romînă, în: An. Ac. Rom., s.ist., seria III, t. IV,
Bucureşti 1924.
81. Mitre a, Bucur, Un tesaur cu manete dacice descoperit la Bucureşti, în: Bucu,·eşti ... I, 1954.
82. Moi s i I, Co ns t., Bucureştii vechi, schiţă istorică, în : Boabe de grîu, t. III, nr. 9, Bucureşti 1932.
83. Moi s i I, C., Bucureştii şi împrejurimile la mijlocul veacului al X VII-iea, în : Bucureştii vechi, I- V (1930-1934).
84. Mori n t z, Sebastian, Săpdturile arheologice din sectorul Mihai Vodă (Arhivele Statului), în: Bucureşti ...
I, 1954.
220 Bibliografie
85. N ăst u re I, P. V., general, Contribuţiuni la istoria Bucureştilor, în: Noua revistă romînă, voi. I, nr. 9,
Bucureşti 1900.
8Ci. N ăst u re I, P. V., Biserica Stavropoleos, Bucureşti 190li.
87. Net ta, G he ro n, Die Handelsbeziehungen zwischen Leipzig und Ost-und sudosteuropa, Ziirich 1920.
88. Nestor, I. Fouilles de Clina, în: Dacia, III-I\', 1927-1\l32.
89. Nic O I a e s cu - PI op ş or, C. S., Introducere în problemele paleoliticului în R.P.R., în: Probleme de antro-
pologie, voi. I, 1954.
!10. Nic O I a e s cu - PI op ş or, C. S., Rezultatele principale ale cercetărilor paleolitice în ultimii patru ani în
R.P.R., în: Studii şi cercetări de istorie veche, anul VII, fasc. 1-2, 1956.
91. Nic c I a e s cu, St., Istoricul mănăstirii S/înta Treime (Radu Vodă) din Bucureşti, extras din rev . .,Bucureşti"
nr. 1-2, 1937, Bucureşti 1939.
!12. Nic O I a e s cu, St., Istoricul oraşului Bucureşti. Cînd au ajuns Bucureştii scaun de domnie al Ţării Romîneşli,
Bucureşti 1939,
!13. O n ci u I, D., Di11 istoria Romîniei, Bucureşti 1914.
94. Opresc u, G., Ţările romîne văzule de artişti francezi, Bucureşti 192G.
!15. Pan ai te s cu, P. P., Mihai Viteazul, Bucureşti 1936.
!)(l. Pan ai te s cu, P. P., Călători poloni în Ţările Romîne, Bucureşti 1938.
97. pan ai te s cu, P. P., Cum au ajuns Bucureştii Capitala Ţării, extras din Revista Fundaţiilor.., nr.
8, Bucureşti 1938.
!18. Pan ai te s cu, P. P., Mircea cel Bătrîn, Bucureşti 1943.
99. Pan ai te s cu, P. P., Interpretări romîneşti, Bucureşti 1947.
100. Pan n Anton, Memorabilul focului din 1847, Bucureşti 1854.
101. Pap pas o g I u, D., Istoria începutului oraşului Bucureşti, Bucureşti 1870.
102. Pap pas o g I u, D., Istoria bisericii sf. Ioan cel Mare din Bucureşti în: Bis. ori. mm., VIII (188•1).
103. Pap pas o g I u, D., Istoria fundării oraşului Bucureşti, Bucureşti 1891.
10-1. Pe Ii 111 o n, A I., Bucur, istoria fondării Bucureştilor, Bucureşti 1858.
105. Petrescu - D â 111 b o viţa, )Ii r ce a, Nouvelles donnees concernant le neolithique carpatho-balcanique,
în: Balcania, VIII, 1945.
lOli. Petrescu, St e Ii an, Călăuza Căilor ferate romîne, Bucureşti 1913.
107. Pocit an, Veni amin, Biserica Bucur din Capitală, Bucureşti 1939.
108. Pop, Ştefan, Colegiul Sf. Sava, în: Boabe de griu, IV, nr. 7, Bucureşti l!J33.
109. Popescu - Lu 111 i n ă, I.. Bucureştii în trecui şi azi, Bucureşti 1935.
110. Popescu - Spine ni, )I arin, Romînia în istoria cartografiei pînă la JJOO, Bucureşti l!J38.
111. Pot r a G h., Hanurile bucureştene, extras din: Buletinul Camerei de comerţ şi industrie din Bucureşti,
anul I.II nr. 69, Bucureşti 1943.
112. Protopopescu - Pa k e, E 111. I., Cercetări agrogeologice în Cîmpia Romînă dintre Valea Mostiştei şi Olt,
Bucureşti 1923.
113. Puşca r i u, I., Cetatea Neamţului de la Podul Dîmboviţei în Muscel, în: An. Ac. Rom. s. II, t.'XXX, m. s. i,
Bucureşti 1908.
11-1. R î bac o v, B. A., kleseriile din Rusia veche, Moscova 1948.

115. Rosetti, D. V., Din preistoria Bucureştilor, Bucureşti 1929.
llli. Rosetti, D. V., Civilizaţia tip Bucureşti. Descriere sumară, în: Bucureştii vechi, I-V (1930-1934).
117. Rosetti, D. \' .. Siedlungen der Kaiserzeit und der Volkerwanderungszeit bei Bukaresl.
118. Rosetti, D. \'., Săpăturile arheologice de la Snagov, Bucureşti 1935.
11!1. Rosetti, D. \'., Săpăturile arheologice din sectorul Curtea Veche, în: Bucureşti ... , I, UJ5•1.
120. Sac he I are s cu, I., Din istoria Bucureştilor: Plumbuita, Bucureşti 1940.
121. Să n du Ies cu - \" c r na, C., Biserica Radu Vodă din Bucureşti, 1930.
122. Simon e s cu Dan, Din activitatea tipografică a Bucureştilor, i678-18JO, extras, Bucureşti 1935.
123. S I ă tine anu, Barbu, Ceramica romînească, Bucureşti 1938.
124. St ah I, H., Bucureştii care se duc, Bucureşti 1935.
125. T i ho mir o v, )f. N., Vechile oraşe ruseşti, ed. a 2-a, Moscova 1956.
126. Traiane s cu, I. D., Mitropolia din Bucureşti, în: Bui. cam. man. ist., \' (1!>12).
127. Toci Ies cu, G r i g ore G., Cetatea Bucureşti sau cetatea Dîmboviţei, în : Tinerimea romîn/i, seria p.ouii,
rol. l, Bucureşti 1898,
BzblzograHe 221
128. V as i Ies cu, A I. A., Cetatea Dimbovi/a, în: Bui. com. mon. isl., XXX\'III (1 !l~5}.
129. Vere s s, Andrei, Campania creştinilor în contra lui Sinan Paşa din /:j!/.'i, în: An. Ac. Rom., mem. s.
ist, s. III, t. IV, Bucureşti 1925.
130. \' î I sa n, G., Bucureştii din punci de vedere geografic, în: A 1111arul de geografie şi antropogeografii', \'ol. I.
1909-1910, Bucureşti.
131. \'oine s cu, Doric a, Uiserica A nlim, în : Boabe de grîu, I\', nr. 9, Bucureşti. .. l!l3:i.
132. Za 11 o n y, M. F., Despre fanarioţi, trad. de Iorgu P. Balş, ed. ,.Biblioteca pentru toţi", Bucureşti 1!10!I.
133. Zi r r a. V I ad, Săpăturile arheologice din sectorul Radu Vodă, în: Bucureşti . .. , I, 195-1.
134. Zi r r a, V I ad şi T ud or, l\I., Săpălurile arheologice din sectorul Ciuleşti - Crîngaşi, în : Jfornreşli, . .. ,
I, 1954.
135. X e no p o I, A. D., Istoria Romîni/or, ed. III, voi. III-XI, Bucureşti tn::5-l!l:IO.
INDICE DE NUME PROPRII
Numele proprii au fost orinduite în ordinea alfabetică. Toate numele proprii în legătură cu Bucureşti au
fost adunate sub cuvîntul Bucureşti şi orînduite în unul din următoarele grupe, după înţelesul lor: I. Forme
de organizare. - II. Ape, rîuri, lacuri. - III. Căi de comunicaţi. - IV. Comune suburbane, foste sate vechi
în jurul oraşului. - V. Dealuri bucureştene. - VI. Locuri din vechiul Bucureşti şi instituţii actuale. - VII.
Mahalale bucureştene. - VIII. Mănăstiri şi biserici. - IX. 1fonurnente din vechiul Bucureşti.
A Asia - 34, 179.

Abdul Harnid I, sultan - 109. Athos, munte - 68, 70, 97, 98, 112.
Aelius Catus, guvernator roman 31. Au<tria - 127.
Ahmed III, sultan - 114, 170. Axenl<', arhimandrit - 77.
Ainslie, Robert, ambasador englez - l 05, 110, 11 t,
li
157, 181.
Albania (albanezi, arbănaşi) - 28, 70. Badea, vornicul - 60.
Alep, oraş în Siria - 149. Baiazid I. sultan - 54, 55.
Alexandria, din Egipt - 68, 74, !l!l. Baksici, P., episcop catolic - H8.
Alexandru Vodă Aldea - 97. Balcani, peninsula balcanică - 12, 32, 127.
Alexandru II Mircea - 57, 59, GO, 61, 66-(i!l, 73 77, Bălcescu, Nicolae - 67, 71i.
147, 178. Bălteni, schit - 68.
Alexandru cel Rău - 121. Băncescu, Iordache, boier - 74.
Alexandru Coconul - 69, 98, 178. Bărăgan - 11, 12, 19.
Alexandru Iliaş - 164. Barbu!. vornic - 73, 178.
Alexis I, Comnen, împărat bizantin - 3-1. Basarab II. domn - 61, 179.
Alexandru Iagello, regele Poloniei 182. Berindei, D. - 5.
Aman, Teodor, pictor - 77. Ribescu, Gheorghe, domnitor - 71i.
Anglia - 76, 105, 110, 111, 127, 181. Ilielitz, R„ artist desenator. - 127.
Antiohia - 70, 99. Bobeşti-Bălăceanca, sat - 19.
Antonie \'odă din Popeşti, domn - 7,1. Boian, insulă pe lac, în r. Olteniţa, reg. Bucureşti - 15.
Apollo - 31, 177. Bolintineanu, D. - 5Ci, 57.
Ardeal (ardeleni) - 58, 121. Bolintineanu, haltă - 15.
Argeş, oraş - 35, 150, l(j(); -_ regiune - 60; - Bolintinul, mănlistire - 98-99.
rîu - 29. llongars, Jacques. călător - 147.
Arghira, soţia lui Radu Mihnea - t 78. llorroczyn, Rudolf Arthur de - 52, 73, 171.
Ariuşd, localitate în Ardeal - t !l. llouquet. l\Hchel, artist desenator - 127, 182.
224 Indice de nume proprii
Bragadiru, sat - 29, 60. 34, 151, 15.5, 159, 163, 173,182; - Pitagora -
Brîncm·eanu, Con~tantin, domn 70, 7~. 99, 112, 161, 183 ; - Poenaru Bordea - 124 ; - Pot-
11:i, 147, 150, 156, 157, 160. 16~. covari - 151; - Puţul cu Apă Rece - 116, 119,
Jl ra~ov, braşoveni - 5 8, 1 2 O. 120,158.172; - Puţul de piatră - 158;
Brezoianu, Ion proft-sor - 76. - Puţul cu plopi - 158; - Radu Vodă - 67; -
llucovăţ, mănăstire - 99, isau drumul, vadul) Sacagiilor - 157, 173; -
Bucur (Bukur, Bukor). ciobar.ul -- 51, 5:i. 56, 57. Scăricica - 115; - Şelari - 147, 151. 172, 173,
BUCUREŞTI 182; - Şepcari - 33,154,158,173; - Sf. Apos-

I Forme de or,:aniza,e: cetate - 5-7, 35, 56-,'i8, toli - 123. 124; - Sf. Ion Nou - 34, 157. 158;
fl6, 147, 150, 159. 177; Cetatea Dîmboviţa ..sau Şipotul Fîntînilor - 158; - Smîrdan (fostă str.
,.de lingă rîul Dîmhoviţa" - 58, 59, 96, 147; (;ermană, ori Nemţească) - 173 ; - Soarelui -
sat - 5:i, 54; - tir!( - 6, 60, 68, 9(i, 164; -- oraş :n. 150, 151, 153, 154, 158, 161, 163, 172, 173,
- 5-7, 12-14, 22, 26, 27, 29, 33, 51, 53-61, 182, 183; - Uliţa lui Constandinache (în 1825) -
Ci6, 68, 69, 70, 76, 78. 93-103, 105, 109-116, 173; - \'înători - 123, 124, 172; - Zarafi -
121, 123, 147, 149, 150, lliO, 163-165, 171, 172, 151 ; Ziduri între vii - 13, 22, 29, 33, 176. 177;
175, 181-183; - oraşul bucuriei - 54. 56; - - Uliţă fără nume - 113.
Freudenstadt - 54; Hilariopolis - 56; - Sca• I\'. Comune suburbane, foste sate vechi : Bănea~a. cu
un domnesc- - 3!i, 55, 69, 70, 75. 16:i; - moşia punctul la Stejarul - 22, 176. 177; - Bucureştii
domnească - 6, 75; - teritoriul Bucur""ştilor - Noi - 13, 22, 27, 28, 29. 3:i, 17fi; - Căţelul -
G, 11, 12, 16, 51 ; - delimitarea teritoriului - 15, 27; ~ Colentina - 28, 33; - Cotroceni -
114 ; - vatra oraşului - 71. 71 ; - Crîngaşi - 33, 177; - Dămăroaia - 27,
II. Ape: Iluc-ureştioara. pîrîu - 147, 151 ; Colen 2!!, 33, 176, 177; - Dudeşti - 14, 15, 22, 27,
tina, rîu - 13, 22, 27, 29, 33, 59, 60; Dîmbodţa, 60; - Dudeşti-Cioplea - 94; Malu Roşu. punct
!ÎU - 14, 15, 22, 27, 29, 32-35, 49, 51, 53, 55, de pe teritoriul satului Dudeşti - 14; Fun-
56, f,8-60, 69, 70, 71, 75, 94, 97-99, 105, 106, denii Doamnei - 34, 176; - Giuleşti - 15, 16,
110-113, 115, 123, 124, 147, 150, 151, 154, 157, 22, 31, 175, 176; - Greci - 66, 71 ; Heră~trău -
159, 164, 181; Gîrliţa. pîrîu - 115; Postăvari, 13, 27, 28, 29, t 76; grădină de 1a Heră•;trău-Bor
baltă, 115, 121; Fundeni, lac - 22, 34; Tei, lac- - rlei - 27, 176; - Lupeşti - 60, 68; - Militari -
15, 22, 27-29, 31, 33. 176 177. 34; - Pantelimon - 13, 22, 27, 29; - Pipera,
III. Căi d, comunicatiP-, B u 1 e" arde: - Coşbuc -
cu punctul „Ferma Roşie" - 27, 28; - Strău
leşti - 12. 22, 27, 29. 33, 177; - Tei - 29,
157, 158; - 1848 - 147; - 1907 - 105. Căi: -
:\laşilor - 156; - Victoriei - 158, 163 183; 3 i 33, 34, 176, 177; - Văcăreşti - 60, 66. 177.
- (sau drumnl1 Văcăreştilor -- 66, 157, 161. \'. Deaiuri bucureştene: dealuri în general - 164; dea-
165 : P i e t e : - de flori, numită şi Sf. Anton - lu!Bucur - 53, 57, 75; - Ciurel - 22, 27, 29, 31,
:i3, 67, 154, 15!i, 161, 164, 172, 173, 182. 183; _. :H, 59,176; - Cotrocl-ni - 27,115; - Gorgan
Sf. Gheorghe - 151. Străzi: - Abagii - 151; (mo\'ila Gorgani) - 60. 9::1, 106, 109, 112-115
- Armoniei - 115; - Artei - 115; - Azilul 170; - Lupeşti - 115; - ll!ihai Vorlă (sau al
de noapte - 1:-14; - Băcani - 151; Aleea Bag· Arhivcbr Statului) - 14, 21, 22, 27, 29, 34, 50,
rlad - 119; - Bărăţiei - 147; - Bateriilor - 58, 93-98, 100, 101, 103-106, 108-113, 123,
115; - Bibescu Vodă - 115; Blănari - 33, 127, 164, 171, 172, 179-181; - Mitropoliei
151, 182, 183; - Boiangii - 151. 153; - Bra- (numit ~i - Patriarhiei) - 51, 58, 59,112,114.
şoveni - 147; - Căldărari - 151, 173; - că 115; - Opler (fosta fabrica de bere) - 22. 27; -
pitan Feraru - 124; Cavafi - 151, 153; - Ca- Pisl'lllui - 22 26,27-29, 33, 115, 176; - Radu
zărmii - 117,119,172.181; - Covaci (Fierari) Vodă - 12, 22, 27, 51-53, 57-59, 61. 65-67,
- 151 153; - Dagîţa - 93, 97; - Danielo- 75; - Spirei - 57, 93, 94, 97, 100, 105, 106.
pol - 124; - 30 Decembrie (fostă Uliţa fran- 110, 111, 113, 115, 116-118, 121, 147, 172, 181.
ţuzească în 1852, iar mai tîrziu str. Carol) - 182; - Văcă•eşd - 22, 27, 59.
:i3, 124, 147, 151, 152, 157. 173; - Emigratu- \T Locuri din vechiul Bucureşti şi in ,tituţii actuale :
lui - 115; - Fîntînii (acum str. Alexandru Arhivele Statului - 52, 57, 93-96, 99, 101-104,
Popov) - 1.'i8 ; - Fundeni - 28 ; - Gabro- 111,113,121,178,179; Arsenalul Armatei -
veni - 147, 173; - Gîrliţei (acum str. Petre 116, 117. 147; Azilul Elena Doamna - 27;
Locusteanu) - 115; - Işlicari - 151; - Izvor Bragadiru (Strand) - 22, 27; Cimitirul Bellu -
- 100,106,109; - Lipscani - 161; - logofăt 27; Cişmigiu (haltă, apoi grădină) - 60, 113;
.:-.e~tor - 115; - Mărchitani - 151; - Matei Ciutăria domnească - 60 ; Grădina domnească
:\Iillo - 163; - Mihai Vodă - 99; - Militari - (Livedea gospod) - 69. 164; Intreprinderea
116-119; - Oituz -173; - pasajul Francez - D.A.C. - 115; - Intreprinderea Zarea (fostă
Indice de nume proprii 225
Matt) - 119. 120; Liceul francez - 76; loc dom- - 60, 68; - Tîrnovul (Tîrnova), aceeaşi cu
nesc - 60 164; Ministerul Construcţiilor (fos- Sf. Apostoli; - Văcăreşti - 20, 25, 71. 75;
tul Minister al Lucrărilor Publice) - 33, 182; - Zlătari - 158.
)Iuzeul naţional de antichităţi - 78 ; Muzeul IX. Monumente din vechiul Bucure~ti: Agia (poli-
de istorie a oraşului Bucu1 eşti - 6- 7, 103. 106 ; ţia) - J 82 ; Baia cea veche - 69; Baia de la
palat C.E.C. - 71 ; poduri pes1e Dîmboviţa - Curtea \'eche - 158, 172; cafeneaua (cafeneo-
2R, 69, 106, 109, 112, 124, 182; Seminarul Mitro- nul) lui Altîntop - 173; Crucea lui Istfan - 6(i ;
poliei Ţă1 ii Romîneşti - 76; Şcoala de medicini'i Curtea Nouă, numită şi Curtea Arsă - 11 (i, 118,
si chirurgie - 101 ; Şcoala militară - 101 ; 127, 147, 182; Curtea \'eche, numită şi Curtea
Şc-oala de război (acum Academia :Vilitară) Domnească - 54, 59, G9, 75, 97, 151. 152, 15--1,
27; vadul Sacagiilor - l 57. 17:l. 159,165,172,173,182,183; puşcăria de la Curtea
\'II. Mahalale bucureştene: - Antim - 100; veche - 172; Fîntina Boului - 158; hanul
Arhimandritul - 100 ; - Biserica Albă din :IIanuc (apoi hotel Dac-ia) - 148, 154, 1 73, 182 ;
Postăvari - 100; - Broşteni - 69; - Caii• hanul Roşu - 172; - hanul Şerban Vodă- 17:l;
cilor - 158; - Gorgan (Gorgani, - 112; - 17- palanga lui Sinan Paşa, pe dealul Radu Vodă -
vor - 100; - Mihai Vodă - 100-112; - Dea- (ll, 66, 68, 75 ; palatul domnesc de la Curtea
lul Spirei - 100; - Văcăreşti - 34, 177; Văcă Veche - 55, 59, li9, 75, 100, 116, 147-152, 15--1,
reşti (moşie) - 75. 155, 156, 158, 160-16!, 172, 173, 177, 182;
\"III. Mănăstiri şi biserici: Biserica Albă, numită palat domnesc la mănăstirea Mihai Vodă - 100;
din Postăvari - 93, 112, 116, 121, 122, 123, 158, palat domnesc la mănăstirea Radu Vodă - 5!l,
172 ; - Arhimandritul (vezi sf. Apostoli\ ; - An G6, 69, 70, 75; palat domnesc de pe Dealul Spi-
tim - 76, 181; - Baraţilor (Bărăţia) - 147 rei - 100, 110, 113, 116, 117, 119, 120, 181;
158; - a jupănesei Caplea - 97, 98, 101, 103, palatul Şuţu - 7; puţul Calicilor - 158; vis-
105. 112, 116; - Curtea \"eche, numită şi Dom- tieria apelor de la Curtea Veche - 158, 159, 182.
nească - 32, 56, 69,147,150,154,155,159,161, Bulgaria - 31 ; bulgari - 34
164,172,173,182,183; - Bucur - 22, 28, 51, Burebista, regele dacilor - 30.
52, 55-56. (menţiunea unei biserici mai vechi Burelli, arhitect - 5G, 77, 78.
din lemn, ulterior înlocuită prin alta de 7idărie) Burgas - 31.
- 57, 61, 64, 65, 75, 171,177; - Cotroceni - 75, Burnas - 11, 12.
113,114; - Doamna Bălaşa - 181; - Doamnei Butimanu, sat 176.
Maria şi Stana. numită ulterior sf. Anton - 151 Buzău, oraş - 27, 113; regiune - 33.
155, 164,172; - Dobroteasa - 34, 56, 7R, 157.
177 ; - Floreasca - :li ; - Hagi-Dina .(ve7i C
schitul Maicilor); - Ilie Gorgan - 93, 113-115,
180, 181; - Izvorul Tămăduirii - 176; - Schi- Călăraşi, oraş - 15.
tul Maicilor - 116; - Mărcuţa - 158; - Mihai Callatis (Mangalia). oraş antic grecesc rlin Dobrogea
Vodă - 61, 70, 75, 93, 97-102, 105, 106, 108- 28.
113, 116, 121, 122, 127, 171, 172, 179-182; - Călugăreni, sat şi bătălie - (ii, 98.
Mihailioţi (călugării mănăstirii Mihai Vodă) - Căluiul, mănăstire - 9 9.
113; terito!iul mănă5tirii Mihai Vodă - 99; Cîmpia Romină, - Munteană - 12, 1:1, l!l, 22, 2(i,
- Mitropoliei Ţării Romîneşti - 123, 134; - 30, 31, 35.
Plumbui1a - 29, 60, 152, 183; - Radu Vodă Cîmpulung - 35.
(Sf. Treime) - 51, 52, 56-70, 72, 73, 75 -78, Canelos, Iordache, boier - 74.
98,113,114,164,171.173, 177,179; - Raduli- Cantar:uzino, familia - 178 ; - Constantin, stolni-
oti (călugării mănăstirii Radu \'odă) - 113 ; cul - 74; - Şerban, domn - G9, 74, 113, 11.J,
- Răzvan - 156; - Sf. Apostoli Petru şi Pavel 163,164; - Ştefan, domn - 73, 75, 12:l, lI>O,
!13, 116, 123, 124, 172, 181; - Sf. Dumitru. lingă 164, 173, 178.
Poştă_ numită şi biserica de jurămînt - 33, 157 Contopulo, Teodosie arhimandrit -- 101.
163, 182 ; - Sf. Ecaterina (paraclis) de pe dealul Caplea din Peri$, jupâneasă - 60, 68.
Spirei -116; - Sf. F.lefterie -115; - Sf. Gheor- Caplea. soţia lui Ghiorma postelnic - !l7.
ghe Vechi - 60, 151, 15(;, 157, 161, 182, 183; Capuţineanu, :\I.. arhitect - 78.
- Sf. Gheorghe Nou - 151, 156, 157, 161; Carra. Jean Louis, călător france1, - 5-1.
- Sf. Ion cel Mare - 71 ; - Sf. Nicolae din Caracalla, împărat roman - 31.
Sîrbi - 71, 14 9 ; - Sf. Spiridon Vechi - 124, Caragea, Ion Gh., domn - 114.
181; - Spirea \'eche, sau din Deal - 57, 116, Cariofil, Ioan, învăţat grec - 74.
181 ; - Stavropoleos - 179 ; - Stelea Spătarul Carpaţi, munţi - 11, 12, 17, 10,
226 Indice de nume proprii
Castriotu, Gheorghe, im·ăţat şi diplomat 74. Dudescu, familie boierească - 74.

Căţelu, sat - 15. 27. Dunărea - 11, 12, 26, 31, 32, 35, 67, 95, 112.
Catrina. fiica lui Radu Mihnea voie,·orl - 178. Dyrrachium (azi Durazzo, oraş în R.P. Albania\
Celţi - 28. 30. 28.
Cetatea Neamţului - 52.
China - 74. E
Chirii Lucaris, patriarh - 68.
Egipt - 74.
Chiuciuc-Husein, amiral turc - 116.
Ecaterina, soţia domnului Alexandru Mircea - 60.
Ciceri Eugen, litograf - 127.
Elena, sora lui Radu Mihnea Voievod - 73, 178.
Cinmemic, moşie şi sat - 71.
Elisabeta I, împărăteasa Rusiei - 102, 17!l.
Coman, logofăt - 152, 180.
Engels, F., - 1:1.
Comăneanu, familie - 74.
Ernest Ferdinand, ofiţl'r austriac, cartograf - 106,
Constantin cel Mare, împărat roman - 33, 111, 180.
110, 121, 172, 181.
Constantin Şerban, domn - 70.
Evghenie, egumen - 98.
Constantinapol - 74, 98,101,112,114,157,1 60,179.
Europa - 11, 75, 104.
Costin, Nicolae, cronicar - 98.
Costolaci, loc-alitate din R.P.F. Jugoslavia - 31,
73. F
Coşuştea-Crivelnicu, mănăstire - 16 l. Fărcăşanu, Matei, boier - 74.

Craiova - 112. Fanstina senior, împărăteasă - 31.
Craven, Elisabeth, călătoare engleză - 116. Ferdinand I, împărat habsburg şi regele al Ungariei -
Creţescu, Alexandru, mînistru - 57. 102, 114, 179, 180.
Creţulescu, Narcis - 57. Ferrel C., pictor - 51, 52, 177.
Crimeea - 114. Filip Arabul, împărat roman - 31, 114, 179.
Cristina, regina Suediei 161. Filip II - 29.
Cuban - 19. Filipescu, Mitiţă, conspirator - 76.
Cuciuc-Cainargi - 71. Ferma roşie, vezi (ca şi Pipera) la cuyîntul Bucureşti.
Curtea de Argeş - 35, 52. Fotino, Dionisie, istoric - 76, 116, 121.
Cyzicus, oraş grecesc· - 180. Franţa - 76, 109, 160, 163, 179.
Frăţeşti, sat - 70.
])
G
Dacia, provincie romană - 31; - după evacuarea
Gallienus, împărat - 31.
romanilor 53; daci, daco-geţi - 28, 29, 30,
Garvăn, sat din Dobrogea - 52.
31. Gavril, arhimandrit, caligraf - 74.
Damasc, oraş în Siria - 160, 178. Genilie, I., profesor - 55, 56.
Danielis, C., desenator - 127. Gepizii, popor - 32.
Dărmăneşti, sat - 160. Germania - 76, 160.
Dealul, mănăstire - 99. Geta, împărat roman - 31.
De! Chiaro, secretarul lui Constantin Brîncoveanu, Gherasim, patriarh - 74, 99.
scriitor - 150. Gherghiţa - 70.
Delos, insulă - 29. Ghica. Grigore. domn (1660-1664) - 163; - Ghica,
Decius, - 31. Grigore, domn (1821-1828) - 100.
Deultum, centru antic în Thracia - 31. Ghiorma, postelnic - 97.
Diadumenianus, împărat roman - 31. Ghitioara, sat pe Teleajen - 59, 60.
Dicomes, rege get - 31. Giurgiu - 56, 70, 177.
Dinogetia, asezare antică în Dobrogea 52. Glina, sat - 16 19.
Dionisie Eclisiarhul - 179. Golescu, familie - 159 ; vornic - 1 72.
Dionisie, patriarh - 74, 123. Goleşti, sat - 159.
Dobromir, mare ban - 60, 68. Goţi - 32.
Doftana - 59. Grecia - 28; - greci - 28, 30, 70.
Domneşti, sat - 60. Grigore, călugăr şi egumen - 68.
Dragomir, pîrcălab - 58. Grindurile, mănăstire - 60.
Dragomir, mare yornic - 60, 68. Gumelniţa. deal cu aşezare arheologică lîngă Ol·
Puca, Gheorghe, domn - 163, 164. teniţa - 16.
Gurbăneşti,sat - 19, 28. Koestendil, oraş în R. P. Bulgaria - 31.

Gustav Adolf, regele Suediei - 148, 161. Kremnitz, oraş în R.P. Ungar:'i - 179.
Kutahia, localitate în Asia Mică - 16d, 1 79.
H
L
Hangerliu, Constantin, domn - 116.
Laiotă, Basarab - 56.
Hîrlău, oraş - 69.
Hrizea, mare logofăt şi ban - 68. Lecca, C., pictor - 77, 178.
Leningrad, vezi Petersburg.
Leon Tomşa, domn - 6!J, 1-11.
Leopold I, împărat habshurg, rege al 11ngariei
lakovenco, lb,natic, diplomat rus 55. 114, 180.
Iantra, rîu - 17. Lescalopier, Pierre, călător - 59, 147. ·
Iaşi - 161; - palat domnesc <lin - 161. Lituania - 179.
Ieremia II, patriarh 98. Ludovic I, rege al Ungariei - 58.
Ignatie, egumen - 76. Ludovic XV, regele Franţei - 109, 179, 18 l.
Ileana fiica voievodului Bogdan - 56.
Ilie, vătaf la Puşcărie - 172.
Imperiul otoman - 106. 127.
Insulele greceşti - 160. ltfacarie, patriarh - 70, 99, 149.
Intrarea G-ral Ghene a - 115. Macrinus, împărat - 31.
Ioan, fiul lui Grigore Ghica voievod - 102. Măgurele, _sat - 60.
Ioan II, Comnen, împărat - 34. Mahomed II, sultan - 1 79.
Ioan I Albert, rege al Poloniei - 61, 179. Maiorescu, Titu - 78.
Ioan Vodă cel Cumplit, domn - 59. Malcoci, vînzător de prăvălii 60.
Ioan de µe Tîrnave, arhidiacon şi cronicar - 58. Măneşti-Buftea, pe Colentina 59.
Ionnescu-Gion, Gh. I., istoriograf al oraşului Bucu- Mangalia, vezi Callatis.
reşti - 5, 114. Marcianopolis, oraş antic în Moesia - 31.
Ionaşcu, Ion - 165. Mardarie, egumen - 60.
Iorga, Nicolae, istoric - 57, 78. Marea Adriatică - 163.
Iosif I, împărat romano-germanic, rege al Marea Nea)!"ră - 17, 19, 28, 95.
Ungariei - 114. Maria, fiica lui Radu cel Frumos - 58.
Iosif II, împărat, rege al Ungariei - 114. :\lariţa, rîu în R.P. Bulgaria - 17, :H.
Iosif de Milos, egumen - 99. Matei Basarab domn - 68, 69, 102, 123, 12-1. 1-19.
Ipsilanti, Alexandru, domn - 100, 113, 114-116, 163, 164.
120; - Constantin, domn - 76, 101 ; - Comnen )lavrocordat, Nicolae, domn - 75, 183; - Conftan-
Athanasie, scriitor ~i istoric grec - 116. tin, domn - 75, 100, 121, 164.
Isler, C., litograf - 127. llfavrogheni, Nicolae, domn - 116, 121.
Istvanffy, N., cronicar ardelean - 67. Maximilian II, împărat habsburg, rege al Ungariei
Italia - 31, 160. 97, 179.
Iulia Damna, împărăteasă- - 31. Mayer Luigi, artist desenator, - 106, 110, 181.
Ivir, mănăstire la Athos - 68, 70, 74. Megara, oraş antic în Grecia - 29.
Iznîk, localitate otomană - 160. Mehmed II, sultan - 61, 65.
Izvorani, mănăstire - 112. :\ierişanu, Preda - 74.
Mesembria, oraş antic în Tracia - 31.
J Mihăilă, postelnic-, fiul lui Dobromir ban - 68.
Mihai Viteazul (sau Mihai Vodă), domn - 59-61,
Jilava, sat - 14, 34. 175-177; - Măgura - 177. 65, 66, 67, 70, 93, 98, 121, 179; - Mihai banul
Jugoslavia - 31. - 98.
Ju~tinian I, împărat - 3:i. :\lihăileşti, raion, reg. Bucure5ti - 59.
Mihnea cel Rău, domn - 59, 60.
Mihnea Turcitul, domn - 59-61, 68-6!), 105,
178.
Kerim paşa, comandant otoman - 127. Mihnea III, Radu (:\[ihail), domn - 70
Kiev - 52. Mihail, numele dat lui Mihnea III, Radu - 70
Krassinski, G., sol polon - 69, 99, :\Iilescu, Nicolae, ~criitor - 74.
228 Indice de nume ,Proprii
Mircea cel Bătrîn, domn - 54-57. Piscul, sat în regiunea Ploieşti t 60.
Mircea Ciol,anul, domn - 147, 150, 151, 154, 172, Piteşti, regiune - 159.
173. Ploieşti-Triaj, punct arheologic 19, 28.
Moesia - 31. Poiana, (reg. Ploieşti) sat - 28.
Mogoşoaia, sat - 33, 73; - gara - 161. Poiana, reg. Galaţi; sat - 95.
Moldova - 9, 11, 56, 58, 69, 161 ; moldoveni - 58. Poienari, castel - 150.
l\loruzi, Alexandru Constantin, domn - 75, 100, 105, Poieneşti, sat în Moldova - 176.
110, 111, 181. Polonia - 61, 97, 102, 179; poloni, - 58.
Poniatowski, Stanislas, regele Poloniei - 112, 180.
Moscova - 52.
Popescu, Radu, cronicar - 74, 121.
Muntenia - 11, 13 94.
Popescu, Radu, mare vornic - 74.
Murad III, sultan - 179.
Popeşti-Leordeni, sat - 19, 22, 27, 29, 171, 176.
Murano, localitate veneţiană 151, 161.
Popeşti, pe Argeş, sat - 29, 95, 176.
Muşceleanu, Grigore, rreot - 5, 56-57.
Pravadia, localitate din R. P. Bulgaria - 31.
Muselinul, Alexandrache, boier - 74.
Preda, jupaniţa, soţia lui Barbu Vomicul - 73, 178.
l\Iustafa III, sultan - 109, 181.
Preziosi, desenator artist - 51, 70, 179.
l\fuste, Nicolae, cronicar - 163.
Pskov, oraş în R. S. F. S. R. - 52.
Pucheni, reg. Ploeşti, sat - 160.
Napoleon I - 101. H
Napoleon III - 163.
Neacşa, jupăniţă - fiO. Radu, eclesiarhul - 69.
Necula, sluger - 67. Radu Leon, domn - 71.
Necula al lui Bobanea, judeţul oraşului Bucureşti - Radu Mihnea (Radu Vodă), domn - 57,
164. 61, 64, 66, 68-71, 72, 73, 98, 178.
Neculce, Ion, cronicar. - 163. Radu, Negru, domn legendar - 55.
Neandertlial - 13. Radu Şerban, domn - 69.
Neigebauer, agent diplomatic prusian 56. Rafail, monahul - 74.
Nichifor, dascălul, exarh patriarhal - li6. (i7 Raffet, artist pictor - 183.
Nicopolis ad Istrum, oraş antic - :n. Rakoczi II, Gheorghe, principe al Transilvaniei - 70.
Novgorod - 52. Rauch, ]., litograf - 127.
Regensburg, oraş în Germania - 31.
o Reimers, Heinrich von, călător - 111.
Remus, fratele lui Romulus, - 31, 177.
Ohoga, pe Olteţ, sat - 29.
Renaşterea - 104.
Odessos, oraş antic grecesc - 31.
Rhodos, oraş grecesc - 160, 179.
Olt - 17, 19, 26.
Romînia - 11, 127, 181.
Oltenia, - 27, 31.
Romulus, rege, fondator legendar al Romei - 31, 177-
Olteniţa, - 15, 16.
Rudolf II, împărat romano-germanic, rege al Unga-
riei - 112.
p
Rusia - 74, 99, 111; ruşi - 71, 72.
Ruşii de Vede, oraş - 112.
Paisie, egumen - 106.
Ruxandra, soţia lui Alexandru Coconul - 178.
Pann, Anton 60.
Pappassoglu, D., autor 5, 78.
Partenie, egumen - 74.
s
Pătru, clucer - 68.
Paul de Alep - 70, 99, 149. Salomon I, rege al Ungariei - 34, 177.
Pautallia, oraş antic în Tracia - 31. Sîrbi - 70.
Peceneg, călăreţ - 32. Sarmaţi, popor - 31.
Pelimon, Al., scriitor - 5, 56-57. Satîrgi-bey - 67.
Persia - 76. Sciţi, popor - 28.
Petersburg (Leningrad) - 161, 17:l. Schmitt, Eliae, artist desenator - 179.
Petru rel Mare (ţarul Rusiei) - 74. Schneckenberg ( = Dealul Melcilor), localitate în Ar-
Petru cel Tînăr, domn - 97. deal - 19.
Petru Cercel, domn - 57. Sebastiani, general şi ambasador francez - 101.
Indice de nume proprii 22!)
Selim III, sultan - 102, 1 79. Turcia - 59. 76; turci - 5G, :i7, 6fi, 67, 6!l, 71, 7:i,
Septimius Severus, împărat roman - 31. 98.
Serdica (Sofia), oraş în Thracia - 31. Turnu Măgurele, oraş 112.
Sigismund I, rege al Poloniei - 97, 179. Tutana, mănăstire - 60, 99.
Sigismund II August, rege al Poloniei - 102, 179.
Sigismund III Wassa, rege al Poloniei - 102. Ţ
Sigismund, Băthory, principele Transilvaniei - 66.
Simon Petru, Simo-Petra, mănăstire - 97, !l9, 112; Ţara Romînească - 5, 35, 57, 58, 68, 70, 7-1, !18, !l!l,
- simopetriţi (călugării acestei mănăstiri) - !l8. 102, 104, 109, 115, 127, 150, 179.
Sinan paşa, mare vizir - 61, 65-67, 75, 98,148,155. Ţ~rile de Jos - 7(L
Sivori, Franco, secretarul lui Petru Cercel - 59.
Slatina, oraş - 27. u
Slavi, popor - 32.
Snagov, mănăstire - 152, 161, 183. Ungaria - 160, 179; - unguri - 58.
Spirea, Cristofi, medic - 115. Unirea Principatelor - 5.
Stalin (fost Braşov), Oraşul - 19; - regiune - 27. Uniunea Sovietică (U.R.S.S.) - 3-1, 53, 51.
Stanca, soţia lui Mihai Viteazul - 60. Ureche, V. A., istoric - 121.
Stanca, soţia marelui vornic Radu Popescu 74. Uspenski, Porfirie, erudit, călător rus - 76, 101.
Ştefan I cel sfînt, rege al Ungariei - 34, 177.
Stefan cel Mare - 58. V
Steltia, mare spătar - 60.
Strassburgh, Paul, sol suedez 148. \'aleus, împărat roman - 33.
Suceava, oraş - 52; - cetate - 161. Valentinian I, împărat roman 33.
Suedia - 148. Valahia - 173.
Sulzer, Fridrich I., scriitor şi istoric - 54, 116. Varna, oraş în R. P. Bulgaria 31.
Szatmary, Carol Pop de - 51, 127, 177, 179. Verandei, călător dalmatin 150.
Vîrteju, sat - 29, 176.
Venus, zeiţă - 31, 177.
T
Vidra, sat - 16, 17, 175, 176.
Tangîru, sat - 34. Viena - 127.
Tătari, popor - 35, 53, 56, 6!l. Vieroşi, sat - 159.
Teleajen, rîu - 59. Viminacium, colonie romană (în R. P. F. Jugoslavia)
Telega, pe Doftana, localitate - 59, 60. - 31.
Thasos, oraş antic grecesc - 28. Vintilă Vodă, fratele lui Petru Cercel - 59.
Tiberius Plautius Silvanus Aelianus, guvernator Vlad, fratele lui Radu Mihnea voieYod - 72.
roman al Moesiei - 31, 95. Vladislav I, ori Vlaicu Vodă - 56, 57, 58.
Tîrgovişte, oraş - 35, 52, 55, 56, 61, 66, fi7, 6!l, 70, Vlad Dracul, domn - 97.
113, 150 ; curtea domnească din - 6 (obiecte şi Vladislav II Iagello, regele Poloniei 161.
palanca din - 63). Vlad Ţepeş - 58, 59, 68, 177.
Tîrgşor, oraş - 70. Vlaşca (fostul judeţ) - 69.
Tocilescu, Grigore, istoric - 5, 75.
Tomis (Constanţa), oraş antic grecesc 31.
w
Traci, popor - 2 8.
Traianopolis, oraş antic în Tracia - 31. Watts, Wiliam, gravor englez - 106, 110.
Transilvania - 11, 27, 35, 58, 69, 70, 104, 127, 160. Wilkinson, călător englez - 54, 115.
Tudor Vladimirescu - 101. Wonneberg, G., artist desenator - 127.
INDICE DE NUME COMUNE
Cuvintele din acest indice au fost orînduite alfabetic, după înţelesul lor, în şase grupuri, care cuprind
următoarele: I. Termeni generali. - II. Termeni privind arhitectura. - III. Termeni privind ceramica.
- IV. Termeni privind meşteşuguri, îndeletniciri şi unelte. - V. Termeni privind obiecte uzuale şi materii
prime. - VI. Termeni privind ornamentarea, motive decorative, stiluri, arta şi artişti.
I. Termeni nenernll Capugiu - 116.

Cerb - 13, 17, 21; cervus megaceros - 12.
Agricultura - 28, 29.
Cimitir (necropolă) - 34, 51, 57, 65-67, 73, 74, 75,
Aşezare (locuire) omenească - 12, 14; - din epoca 99, 102, 115, 121, 122, 157, 161, 171, 176, 177.
paleolitică - 12, 13, 14, 17, 94; - din epoca Clăcaş - 77.
neolitică - 14-18, 94; - din epoca bronzului Cnezat - 35.
- 19, 22, 26, 27, 53; - tip cultura Glina III - Comunitate !!entilică - 28.
22, 94 ; - din perioda I a fierului (Halstatt) - Creşterea vitelor - 14, 15, 17, 19, 21, 22, 27, 28, 29,
27, 28; - scitică - 28; - din perioada a II-a 33, 94.
a fierului (La Tene sau daco-getică) - 29-31, Cultivarea primitivă a pămîntului (plantelor) - 14,
53, 94, 95; - din epoca migraţiilor sau de tre- 15, 17, 21, 22, 27, 28, 29, 94.
cere spre feudalism - 33, 34, 53; - din sec. Cultura materială - 32, 52, 53, 94, 9(i ; - neoliticii
IV. e. n. - 33, 53, 95, 154,155; - din sec. IX- sau nouă a pietrei - 16-18, 19, 23, 94, 151,
XI e. n. - 33, 34, 53, 151, 154, 155; - din sec. 175, 176, 253; - Boian, faza Bolintineanu -
XII-XIII e. n. 33, 34, 96, 151; - din sec. 15, 175 ; - Boian, faza Ciuleşti - 15, 1 75 ; -
XIV-XVI e. n. - 53, 61, 64, 65, 74, 96, 155; Boian, faza Vidra - 16, 17, 175, 176; - Boian,
în genere din epoca feudalismului dezvoltat faza Glina I - 16, 19; - Gumelniţa - 16-19,
52, 53, 58, 59, 61, 70, 75, 96, 113, 151, 156. 171,175,176; - Glina II - 19; - a mormin-
Baierul strigoiului - 33. telor cu ocru - 19; - Glina III - 19, 21, 22,
Ban (funcţie) - 68, 98. 23, 94,151, 171, 176; - Schneckenberg - 19,
Balta cn peşte 59, 60, 77. 21, 22; - Monteoru - 26, 27; - Tei-Bucu-
Bir - 70, 164. reşti - 22, 23, 26, 27, 171, 176; - Bordei-He-
Bou (bos priscus) - 12, 17; bovine - 15, 154. răstrău - 27, 28, 176; - Wittenberg - 27; -
Bour (bos primigenius) - 12. Gîrla mare - 27; - Plopşor-Vîrtop - 27; -
Cai de olac (corvoadă) - 164. din perioada I a fierului (Halstatt) - 27, 28,
Cal - 23, 31,177; - călăreţi, 31, 34. 153 ; - sciţilor - 28; - din perioada II-a a fie-
Cîine (canis lupus) - 12, 17. rului (La Tene ori daco-getică) - 28-31; - din
Cancelarie domnească - 5, 52, 116, 157. perioada migraţiilor sau a trecerii spre feudalism
Căpitan domnesc - 69. - 32, 33; - din epoca feudală - 33, 52, 48,
Capra - 17, 96, 97, 115, 139, 140.
232 Indice de nume comune
Dări, dăjdii -
70, 71. :\Iei - 17, 163.
Democtaţie - :rn, 53.
militară l[igraţie de popoare - 32, 33, 35, 53, 57.
Divinitate a rodirii 18. :\Iitropolie (instituţie religioasă) - 59, 60, 63, 68, 70·
Elefant (elephas) 13, 17; - antiquus - 12; :\Iorminte : din epoca neolitică - 18 ; - morminte
meridionalis - 12; - primigenius (mamut) cu ocru - 18, 19; - din cultura Glina III - 22;
12, 13. - din perioada I a fierului - 28, 176 ; - din
Embatic - 100, 110, 112, 114. perioada a II-a a fierului, sau daco-getică - 20,
Embatjcari - 71, 112, 113; - teren embaticar - 30; - al unui călăreţ sarmat din~armata romană
112. - 31 ; - din epoca migraţiilor sau de trecere
Epoca comunei primitive - 29, 30, 53, 94, 112, 115, spre feudalism - 33; - din sec. IV - 33; - al
151, 157; - paleolitică, epoca veche a pietrei unui călăreţ din sec. X-XI e. n. - 34, 177; -
ori a pietrei cioplite - 12, 13, 1-t, 15, 17, 94; - din epoca feudală - 61, 65, 66, 73, 74, 102, 10:1,
paleoliticului inferior - 13 ; - paleoliticului 114, 115, 121, 122, 155, 156, 158, 161. 178, 180.
mijlociu - 13, 14, 175; - paleoliticului superi- ~ă,·ăliri (incursiuni) turceşti şi tătăreşti - 68, !l9,
or - 13, 14, 171; - mesolitică - 14; - neoli- 112.
tică, sau nouă a pietrei, ori a pietrei şlefuite - Oaie - 17, 29, 94, 171L
H, 15-17, 19, 23, 27, 94,151,173,175,176; - Oaie seacă (dare fiscală) - 164.
eneolitică, calcolitică sau a aramei - 1 7, 21, Obligaţia feudală - 57, 71. 70, 106; - i iobăgeşti -
27; - bronzului - 18, 19, 53, 94,151,176; - 71; - edilitare - 112.
a Ţ a fierului sau cea mai veche a fierului /Hals. Ocne de sare - 59, 60.
tatt) - 27, 28, 30, 94, 151, 173, 176; - a II-a Orînduirea comunei primitive - 29, 30, 112, 113,
a fierului, sau mai nouă a fierului, La Tene, ori 115, 151, 156, 157; - sclavagistă - 7.
daco-getică - 28, 53, 94, 95, 171, 176, 177; - Otaştină - 71.
dominaţiei romane - 171, 177; - migraţiilor, Patriarh - 68, 70, 74, 98, 99, 123, 14!J.
sau de trecere spre feudalism - 33, 53, 95, 116, Patriarhat - 19, 28.
171,177; - feudală - 29, 53, 73, 93,101, 102• Patriarhie - 74, 98, 99.
112, 114, 116, 124 ; - feudalisiuului timpuriu - Piatră funerară - 74, 77, 102, 178.
2:1, 34, 96; - feudalismului dezvoltat 52, Pisanie - 73, 115, 122, 123.
53, 57, 75, 97, 111; - brîncovenească - 92; Pithecantropus - 13.
fanarioţilor - 54. Pîrcălab - 58.
Era terţiară - 11 ; - cuaternară (holocenă) - 11, 14. Pîrgar (funcţie) - 70, 164.
Feudali - 35, 52, 60, 68, 69, 74, 77. Părpăr (dare fiscală) - 71.
Griu - 17, 27. Popină - 16.
Groapă : de bucate, din epoca bronzului - 53 ; - daco- Populaţie - 12, 22, 28, 32, 33, 34, 35, 53, 52, 96, !l!l,
getică - 53, 95 ; - din sec. IV e. n. - 53 ; -. 100, 116, 157, 163; - populaţie traco-dacu-
feudală - 33, 57, 97, 155, 156, tli7, 173; - de getică - 28; - băştinaşă - 35.
bordei neolitic - 15; - de mormînt daco-getic - Porc - 17; - porcine - 15.
29; - de gunoaie, din sec. n· e. n. - 53; gropi Reşedinţă - 35, 54, 58, 61, 70, 75, 100, 105, l 10, 111,
feudale - ll8, 72, 74, 103. 11 7.
Homo heidelbergensis - 13; - primigenius - 13; - Rinocer : rhinocerus merki - 12 ; - tichorinu,; -
sapiens - 14. 12, 13.
Imperiul roman - 53. Rit funerar - 22, 27, 29.
Imunitate feudală - 52. Sacagiu - 157, 173.
Incineraţie, incinerare - 27, 2!1, 176. Schelet uman - 13, 22, 31, 102, 110, 114, 121,171;
Influenţe - 28; - greceşti - 29, 68, 69; bizan- - decapitat - 157; - în poziţie chircită - 18, 22.
tine - 160 ; - transih-ănene - lliO ; orien- Schimburi comerciale - 17-19, 21, 27, 28, 2!J, 30,
tale - 160 ; - occidentale - 160. 31, 32.
lnhum41ţie - 31, 33, 176. Sclavi - 53.
Inscripţii - 31, 56, 74, 76, 78, 98, 99, 100, 102, 104, Scoică - 21, 163.
109, 110. Seu te Inic - 121.
Iobagi (rumîni sau şerbi) - 70, !)8, 112. Scutire - 71, 164.
Ispravnic - 68, 163. Sfat domnesc - 68, 69, 71, 75.
Judeţ (funcţie) - 70, 164. Sinantropus - 13.
~Iahala - 6, 70, 71,100,158,161; - mahalagii - 71. Slobozie - 70, 71
)lîncături (dare fiscală) - 70. Sluger - 69.
:'ilatriarhat - 19. Stavropighie - 98, 123.
J ndice de nume comune 233
Stridie - 163. - semi bordei din sec. I\" e. 11. - 153, 156, 1 7:i
Şcoală de gramatici - 156. 1 77; - din sec. \"I- \"III e. n. - :1:1; - din sec.
Tîrgoveţi - 52, 58, 60, 68, 69, 70. IX-XI e. n. - 30, 153, 156, 17:l; - din sec.
Tel1 - 16. XV-XVI e. n. - 57, 15;,, 156, 157.
Trib: de păstori - 18, 19, 94; - nomad - 23; - Cameră rotundă - 119 ; - secretă - 116.
sedentar şi agricol - 19 ; - barbar - 32 ; tri- Canal de scurgere - 75, 159.
buri sau uniuni de triburi daco-gete - 31, 53, Capelă - 70, 177.
94. Capitel - 150, 173.
Ţărani - 6, 58, 68, 73, 74. Cărămidă în formă de dinţi de fierăstrău - !19 ; - aşe-
Ţigani - 60, 77, 98, tt2, 163. zată la căpătiiul morţilor - 73.
Untdelemn - :.;.9, 161, 183. Castel - 5!), 67, 70, 150, 151.
Vamă - 58, 59, 60. Castru - 58.
Val de pămînt - 28, 67. Cavou - 115.
\"ie - 29, 60, 71, 97, 98, 112, 11:l, 116. Casă - 17, 5:l. 55, 59, 60, 70, 71, 78, 112, 114, 124,
Vin - 29, 71, 100, l02, 109, 11:1, 118. 146,152,182; - din lut (miniatură) - 17.
Vinăriciu (dare fiscalii) - 71, lfi4.
Cetate, cetăţuie, fortăreaţă: daco-getică - 28, 2!1; -
Vistier - 69.
grecească - 26, 28, 2!1; - fortificaţii şi aspecte
\"istierie (fisc) - 121.
<le cetăţuie pe dealurile Radu Vodă şi Mihai
Voievodat - 35.
\"odă - li4, 7:l, 77, 78, !)!) ; urme presupuse ale
\"ornic - 67, 72.
celei mai ,·echi cetăţi din Bucureşti pe dealurile
Rarlu \"odă şi Mihai \"odă - ,,5, 57, 58, !16-!)7.
II. Termeni privind urbltet,tnru
Chenar - 173.
Chilie - 60, ll7, 71l-78, !l:l, !J8, 101, 103, HM, tll!i,
Absidă (sin) - 62, 65, 73, 99, 100, 155, 178; - ab-
sidiolă - 99. 110. 123. 12,1. 127, rn1. 172.
Acaret -· 100, 112, 114. Chirpic - 61 , 95.
Cişmea - 158, 182.
Acoperiş, acoperămînt - 16, 22, 51, 77,150,158,173.
Aghiazmatar - 73. Ciubuc (element arhitectonic) - !)9, HiO.
Clopotniţă - 52, 63, 75, 9!1, 100, 103, 123, 127, tll4,
Altar - 62, 73, 9!).
Arc - 77, 99,101,102, 10!), 117,118; de descăr- 178, 180.
Colibă - 14, 16, 22, 53, 71, 157.
care - ttO, 172, 181.
Coloană din piatră - 150, 173 ; fusuri de coloane
Arcadă - 63, 73, 99, 104, 108, 109, 119, 124, 152,
- 150.
171, 172, 177, 179, 181.
Conductă - 158, 159, 173, 182.
Arces lapideae - 150. Consolă, element arhitectonic - 101.
Arhitect - 77, 78. Construcţie (clădire, zidire) : - la biserica Albă,
Arhitectură - 70, 99,102, 10:1, 104,151,152,165; Postăvari - 121,122,172; - la bis. Sf. Apos-
- sîrbească - 179 ; - ansamblu arhitectural - toli - 123, 124, 172 ; - la biserica Ilie Gorgani
180. - tt4; - la biserica sf. Gheorghe Vechi - 157;
Baldachin - 177. la biserica sf. Gheorghe Nou - 155, 15(i ; - la
Bîrnă - 61, 64, 67, 178. Curtea Veche din Bucureşti - 147, 150, 151,
Bastion - 51, 66, 67, 98; - semibastion - 73. 152,155,156,157,159,163,164,165,172,173;
Bază (în arhitectură)-73, 104,111,117,122,150. - pe dealul Radu Vodă - 59, ll4, Iii. 73, 75-76;
Beci - 77. - pe dealul Mihai \"odă - \13, !15, !19, 101, 102,
Bibliotecă - 60, 75. 103, 104, }Oli, 108, lO!l-111, lli2, 180, 181; -
Bolovan de piatră folosit în construcţie - 6 I, 63, pe Dealul Spirei - 116; - în str. Cazărmii nr·
68, 105, 14 7, 172; - zid din bolovani - 63, 172. 36-52 - 117, 119, 172, 181.
Boltă - 64, 73, 77, 100, 109, 118, 119, 124, 150, 164, Contrafort - (i4, 73, 104, JO(i, ·110, 111, 11:l, 117,
172, 1 79, 181 ; - din scînduri - 100; - iL vela 122, 172, 178, 180, 181.
- 108. Copaci înfipţi - 59 : - copaci bătuţi în pămint -
Bordei : neolitic - 15-16 ; - din cultura Glina III 6li; - copac folosit la puţ - 158.
- 22, 33; - din cultura Tei-Bucureşti - 22; Coridor - li4.
- daco-getic - 94-95; - din sec. II-IV e. n. Crăci, crengi pentru acoperiş - lli, !)5.
31, 33, 34,151,155; - din sec. VI-VII - 33; Crenel 51, 73.
din sec. IX-XI e. n. - 33, 34, 151, 155; - din Criptă 74, 178.
sec. XVe. n. - 55; - din sec. XVI e. n. - 177; Cupolă 52,109, ll!l, 124, 17'.!.
234 Indice ăe nume comune
Curte 32, 33, 55, 64, 65, 73, 77, 93, 95, 100, 102, Pavaj (podea) din cărămizi - 64, 103, 104, 106, 109-
114, 116, 117, 121, 123, 155, 157, 158, 181. 111, 124, 172, 178; - din bolovani de piatră
Dală, dalaj - 64, 73. - 109, 111, 172 ; - din trunchiuri de copaci -
Depozit - 102, 109, 161. 147; - de stradă - 105, 106.
Diaconicon - 99. Pereţi din turte de pămînt - 16 ; - pereţi din scîn-
Duşumea - 181. duri umpluţi cu pămînt - 59.
Fîntînă (puţ) - 73, 157. Pietre dăltuite - 115.
Fereastră - 51,101.111, 117,151,152,156,157, Pilastru: pilon - 64, 124, 177, 178, 180; - semi-
173, 179. pilastru - 108.
Firidă - 102, 109, 152, 173, 179, 181, 182. Pilon din lemn - 66, 106.
Foişor de foc - 103, 182; - domnesc - 77, 78. Pivniţă - 60, 67, 74, 76, 77, 98, 100, 101, 102, 108,
Fortificaţie - 14, 66, 67, 73. 109, 113, 119, 120, 124, 150, 151, 152, 161, 163,
Fundaţie pentru clădire - 73, 159. 172, 173, 178, 179, 180, 181, 183.
Galerie subterană - 57, 118-120, 172, 181. Placă din zidărie - 115.
Ghizd - 73. Poartă - 52, 54, 73, 105, 117, 159, 163, 180.
Grajd domnesc - 154. Podea, vezi pardoseală.
Gratii la ferestre - 152, 173 (a vedea şi la ornamen- Portal - 99, 164, 163, 179.
tare). Prag - 31, 110.
Grim:i de lemn - 59, 64, 109, 147, 181. Pridvor - 75, 100, 178.
Hambar - 119. Pronaos - 62, 73, 74, 75, 99.
Incintă - 52, 117, 147, 154, 158, 173, 179, 181; Proscomidie - 99.
pre incintă - 103. Puţ, vezi fîntînă.
Răsuflătoare - 119, 172.

Inel de zidărie - 118.
Registru (element arhitectonic) - 99.
Intăritură, întărire - 58, 59, 61, 66, 67, 70, 98, 147,
Sală - 63, 64, 73, 110, 120, 124, 150, 171, 172, 173,
149.
178; - de mîncare - 124, 172.
Inn:litoare - 100.
Scară - 64, 116, 119,150,171; - de şa - 32, 177.
Jgheab - 75.
Scoc de moară - 104-106, 110,172,180,181; - de
Lespede - 56, 61, 74, 77, 102.
piatră - 158.
Locuinţe : neolitice - 14, 15, 16; - ale culturii bron-
Sobă - 76,103,104,121,127,156,160,178, 180-182.
zului - 53, 95; - ale culturii Glina III - 19,
Spital - 101.
22, 171 ; - ale culturii Tei-Bucureşti - 22 ; -
Stil arhitectonic: constantinopolitan - 116; - ro-
din perioada a II-a a fierului (daco-getică) - 29,
mînesc - 56, 62, 99.
95; - din secolul IV e. n. - 33, 34, 177; - din
Suport din piatră - 102.
sec. IX-XI e. n. - 33, 34, 173; - din epoca
Şindrilă - 51, 77.
feudală - 57, 61, 100, 109-111, 151, 157; -
Tehnică de construcţie - 150.
din sec. XIX e. n. - 182; - locuinţă dom-
Temelit - 56, 61, 68, 72, 73, 75, 98, 101, 103, 104,
nească - 111.
109, 110, 117, 122, 150, 155, 156, 157, 165, 172,
Mănăstire întărită - 56, 70, 99. 178, 180.
l\Ietoh - 97, 112, 113, 114, 121, 122. Tencuială - 64, 102, 105, 114, 159, 178, 179.
l\Ioschee - 6 7. Tîmplă - 115.
Namestii - 100. Tindă - 164.
Naos - 63, 99. Tinichea - 77, 100.
Ochi de stklă la ferestre - 151, 15(i, 17:1, 179, 183. Toc de uşă - 10Ci, 109, 124, 172.
Olane - 110, 158, 15\l, 173, 182. Trapeză ( = sală de mîncare) - 124.
Ospătărie (palat de oaspeţi) - 68, 69. Trunchiuri de copaci - 59, 66, 147.
Palisadă - 28, 66-68, 72,147,178; bîrne de - 178; Turlă - 52, 62, 99, 100, 127, 182; din lemnărie
alte resturi de - 178. - 100.
Pandantiv - 77, 119. Turn - 51, 52, 63, 73, 75, 76, 103, 147, 163, 164.
Pantocrator - (i2. Ţiglă - 165, 173; - smălţuită 150, 172.
Paraclis - 57, 75, llCi, 151, 165, 173, 178. Uşă - 62, 73, 98, 9!l, 101, 106, 108, 109, 178, 179.
Pari - 15, 16, 95. Var - 20, 163.
Pardoseală (podea) din lut - 62 ; - din piatră sau Vatră - 15, 17, 22, 29, 34, 57, 69, 156, 163, 171, 177;
cărămizi - 62, 73, 106, 126, 157; - din mortar - de cult - 29, 95.
- 109; - recentă, din ciment - 119. Vistierie (rezervor de apă) - 159, 182.
P,\tnl - 34. Zăgaz - 6\1. 105.
Indice de nume comune 235
Zid - 13; - la biserica Albă Postăvad - 172; - la - .,deliană" şi imii.aţiedupă ea - 29, :m, 95,
biserica Ilie Gorgani - 114, 115; - la biserica t 76; - cupă
în formă de şa cn proeminenţe amin_
Sf. Gheorghe Nou - 156; - la Curtea Veche tind coarnele - 28; - tipare pentru cupe deli-
- 14 7, 149, 150, 155, 159, 164, 1 n; - pe dealul ene - 29.
:\Iihai Vodă - 101, 103, 105, 108, 109, 110, 172, Cutie-suport pentru vase - 175.
180; - pe dealul Radu Vodă - 51, 52, 59, 61, Faianţă - 110, 111, 115, 151, 178, 179.
62, 63, 65, 67, 70, 73, 75, 76, 78, 178, 179; - în Farfurie - 160, 178, 179.
str. Cazărmii nr. 46-52 - 117, 172, 181; - în Figurină antropomorfă - 15, 18,171,175,176;
str. Puţul cu Apă Rece nr. 53 - 119, 120; zi- womorfă - 18, 21, 28, 94. 171.
duri duble din lemn cu umplutură de pîmănt - Fructieră din lut - 177.
70; zidărie - 57, 61, 63, 64, 68, 117, 118, 123, Laviţă din lut - 17.
149, 150, 163, 177. Lulele - 76, 109, 160, 161, 171, 181. 183.
Zu1,>Tăveală - 70, 71, 114. Lustruitor - 95.
Măsuţă din lut - 21.
III. Termeni privind cernmll'n şi o!Jlrc•le de lut urs :\liniatură din lut - 17, 28, 171.
Oală - 33, 34, 53, 74, 96,126,155,156,171,177,178,
Afumătoare (căţuie din lut, daco-getică) - 33. 177; 183.
- din sec. XVI - 155, 178, 182. Olărie, vezi ceramică.
Amforă - 28, 29, 95, 176, 17\J. Opaiţ - 163, 177; - capac de - 177.
Angobă - 178. 182. Pahar - 15, 19, 160, 161, 178; cană-pahar - 178.
Borcan: neolitic - 15; daco-getic - !)5, 177; - din Pîntec - 27.
sec. VI- VII e. n - 34 ; - din ser. n· -XI Pipe, vezi lulele.
e. n. - 34, 53, 95. Placă din lut ars, smălţuită - 103, 104, 124, 178;
Cahlă de sobă - 74, 76; - smăiţuită - 103, 101, - nesmălţuită - 180 ; - de faianţă orientală
127, 156, 160, 178, 180, 181. 182; - nesmălţ11- - 178.
ită - 178. Pleavă (liant pentru a prepara lutul vaselor) - 15, 94.
Cană - 95, 126, 160,178,181 ; - c~nnţă - 29, 95, 178. Puşculiţă din lut - 163, 173.
Capac - 173, 175; - convex - 175; - concav - Sfeşnic - 127, 163, 178, 183.
175 ; - de vas ornamentat - 1 76. Strachină - 27, 34, 109, 126, 160, 177, 178, 181:
Castron - 95, 126, 181. - cu picior - 177.
Ceaşcă, ce5cuţă din lut - 27, 28; - scitică - 28; Strecurătoare - 21, 176, 177.
- din porţelan - 173. Stampilă (pecete) din lut - 29, 176, 177; - din
Ceramică (olărie) neolitică -

15, 16, 18, 94, 1.'il, 17:i; corn - 58.
- neolitică pictată - 18, 19; - eneolitică. ori Tavă din lut - 15.
calcolitică - 18 ; - a c-ulturii brom.ului - 1 !l, Tehnică - 15, 16, 18, 21, 22, 27, 30; - daco-getică
21, 22, 27, 151, l!J-1; - a perioadei a I a fierului în ceramică - 28, 2!1; - decorath·ă, prin ajur
(Halstatt) - 27, 153, 173; - scitică - 28; - a - 181 ; - prin folosirea barbotinei - 175 ;
perioadei a II-a a fierului, La Time, sau daco- - prin excizare - 17, 21, 175, 176; - prin
getică - 29-30; 33, 34, 53, 95, 176; - gre- incizare - 16, 21, 22, 30, 9(i, 97, 171, 175, 176,
cească - 28, 29, 53, 95; - romană - 27, !15; 178; - prin lustruire - 21, 177; - prin pic-
- din sec. III-IV e. n. 32, 33, 3-1, 5:J, 95, 151, tură - 18, 1!); - prin şănţuleţe - 104, 180;
155. 156; - din sec. VI-VII e. n. - 3t, .'>3 - prin sgrafitare - 126, 181 ; - prin stampi-
177; - din sec. VI-X c. n. - 53; din ~ec-. X- lare - 29, 176, 177; - străină folosită în cera-
XI e. n. -::_::J3, 31. 51, 151, 155, 156, 173; - din mica romînească - 182.
sec. XII--;XIII "· n. 34, 96, 171, 179; - din sec. Teracotă - 178.
XI\" -XV e. n. - 160, 171, 177; - din sec. Tipare pentru olărie - 2!l.
XV-XVI e. n. - 61, 68, 71i, 96, 151, 155, l51i, Tipsie - 96.
157, 160, 177; -- din epoca fet,dală, îndeosebi Toartă - 27, 28, :J.f, 103, 177, 178.
ceramică rominească - 76, 110, 114, 115, 121, lTrcior - 126, 178.
124, 126, 127, 151, 155, 16P, 178, 181. 182; - ce- Urnă funerară - 29, 176.
ramică persană - 164; - săsească - 160; Vălătuci (izolanţi din lut) - 34, !)(i, 1-!7.
ceramică orientală, turceasc-ă, - 151, 160. \"ase: din lut - 15, 16, 18, 19, 21, 22, 27 - 30, 33-3·1,
Chiup - 161, 163, 11-13. 53, 61, 76, 94-96, 103, 111, 114, 126, 160, t 71,
Corn de cerb ~lniind la ornamentarea ceramkii - 17<;. 173, 175-178, 181,182; - vase cu picior, neo-
177 litice - 15 ; - vase pictate, neolitice - 18 ;
Cupă - 15, 177, 178, 179; - cu picior - 95, 178; - cu gît în formă de pîlnie, din epoca bron-
I ndise de nume comune
zului - 19; - bitronconic, daco-getic - 95 ; '.\Iăciucă din piatră cu gaură de înmănuşare - 21,
vase daco-getice lucrate cu mina sau la roată 23, 26, 176.
95 ; - greceşti - 9.'i; - persane - 7ti ; '.\fanufactură - 76, 151. 160, rnt.
turceşti - 76, 110 ; - vas mare casnic, feudal '.\!arcă de fabricare - 127, 173.
1 77 ; - vase mari pentru oţet - 126 ; - ger- Marfă - 28, 29, 31, 59, 127, 160, 161.
mane - 76 ; - importate din Ţările de Jos - 76 ; '.\Ieşter - 72, 120, 159.

- \'ase dia faianţă, importate - 127, 181, 182. Meşteşug - 17, 18, 64, 100.
Meşteşugari - 26, 71, 151, 163.
I\'. Termeni privind meşteşunuri, lndeletnh-irl, unt'ltl' Metalurgia bronzului - 1 7, 18, 23 ; - a fierului - 2 7.
meşteşu11ii re şti '.\!oară - 51, 60, 69, 77, 113.
Negoţ - 33, 100, 104, 113.
Atelier - 151,160,161; - de fierărie - 151; - de
Negustor - 60, 68,113,115,151,164; - turci - 58.
olărie - 29.
Olari - 21, 27, 28, 29, 34, 160, 176, 182.
Băcănie - 71, 100.
Olăritul - 18.
Balanţă - :1:1; discuri {greutăţi) pentru balanţă -
Pensă - 182.
:13,177.
Percutor din piatră - 21, 176.
Bazar - rn-t.
Piatră de măcinat - 30, 31, 33; - pentru a zdrobi
Borangic - 121 .
28, 31, 17!i, 177. grîne - 21, 23, 176.
Brăzdâr din fier -
115, 151. Piele - 13, 21, 29; - unelte pentru jupuitul piei-
Breaslă -
lor - 21, 23, 176.
Brutărie - 100.
Plasă pentru pescuit - 16, 17.
Burghiu {ţea\'ă de soc) - 2(i ; - cremene - 26 ;
Prăvălie - 59, 60, 68, 77, 95, 97, 98,100, 111-114,
- tubular - 24.
155, 157, 164.
Calpuzani - Hit.
Rîşniţă din piatră - 15, 17, 31; - rotativă pentru
Ciocan de piatră cu gaură de inmănuşare - 21, 23,
măcinat - 30, 33, 32.
2!i, 176; - de minier - 23, 17(i.
Cîrciumă - 100, 109, 112, 113. Război pentru ţesut - 16, 17, 21, 176.
Cojocar - 115. Răzuitor (rîcîitor) - 13, 14, 17, 21, 23, 27, !14, 171.175.
Comerţ, \'ezi negoţ. Roata olarului - 28, 34, 53, 95, 96.
Comerţ, \'ezi negoţ. Roata de moară - 106, 1(i4.
Creuzet pentru topit metale de preţ - 161, 183. Sacagiu - 157.
Cuptor pentru ars oale : din cultura Tei-Bucureşti Săpăligă din corn de cerb, perforată - 17, 21, 23, 176.
- 22, 171 ; - din perioada a II-a a fierului Scaun de carne {măcelărie) - 71, 100.
- 171; - din sec. IV e.n. - 33, 151, 153, 176, Seceră - 22, 30, 176, 182.
177; - din sec. IX-XI e.n. - 33, 34, 151, 173, Secure - 34.
177; - din sec. XII-XIII e.n. - 34, 33, 96, Sfredel - 182.
171; - feudal din sec. X\'I e.n. - 141,157; Simigerie - 100.
- feudal, pentru topit minereu - 155 ; izolant Sulă - 17, 21, 22, 176.
pentru cuptor - 34, 177, - cuptoare-sobe - 53. Tăbăcărie - 51.
Custură din piatră - 21, 23, 17<i; - din fier - 182. Tabaci - 71.
Cuţit din piatră - 17, 21, 23,175; - din metal - 21, Tehnica cioplirii pietrei: - clactoniană - 13; - leval-
30, 3:1, 17ti, 179, 182; - curb din piatră - 23, loasiană - 13, 14,175; - musteriană - 13,
17<i; - curb din fier (sica) - 176. 175; - din epoca bronzului - 23, 26.
Daltă, dăltiţă - 21 ; pietre dăltuite 152. Topor : de piatră, din cultura neolitică, cu gaură de
Fierăstrău - 15-1. înmănuşare (perforat) 15, 16, 17,175; - neolitic,
Foarfece pentru tăiat tabla - 182 ; - pentru tuns în formă de daltă - 15, 17, 175; - de luptă,
oi - 30, 176. din piatră - 21, 176; - din armă - 17, 173;
Forme {tipare) pentru turnat unelte - 17, 21, 22. - din bronz al culturii Glina III - 21, 22,
Greutăţi pentru războiul de ţesut, sau pentru fusul 1 71, 176; - (din piatră) - 21 ; topoare plate
de tors, numite fusa iole sau prisnele - 16, 17, (din bronz) din cultura Tei-Bucureşti - 21 ;
21, 176; - prisnel (fusaiolă), pentru fus de tors, din perioada a II-a a fierului (daco-getic) -
din cultura Glina III - 19; - prisnel, pentru 29, 176; - din fier - , din perioada migra-
fus de tors, din sec. X\'- 1.'i7, 183; - din gresie ţiilor sau de trecere spre feudalism - 31,
13 ; - greutăţi pentru pescuit - 16, 1 7, 95. 1 77 ; - din sec. XI e.n. - 1 77 ; - toporaşe mici
Harpun din os - 1 7. din fier, probabil din sec. IX- XI - 33 ; - topoare
Lamă - 14, 15, 23, 27. în miniatură, din lut - 21, 23; - tipar pentru
'.\[ăcelărie, vezi la scaun de carne. topoare 21, 176.
Tors (meşteşug) - 17. Coşciug, vezi sicriu.
Ţesut (meşteşug) - 17. Cremene (silex) - 1:J-15, 17, 21, 2:1, 27, !J.I, 151,
Undiţă din os, neolitică - 17, 176. 171, 175, 17ti.
Undrea din os - 21,176; - din corn de cerb - 176; Cruce - 49, 63, 102, 121, 179.
- din bronz - 22, 31, 176. Cuie - 102, 114, 147, 182.
Unelte - 23, 32; - din piatră - 13-16, 18, 21, 23, Cupru, vezi aramă.
27, 51,151,173,175,176; - din os - 51,176; Curea - 177.
-- din corn - 176; - din aramă - 17, 18; Disc: de lut - 31; - de metal - 177.
- din bronz - 18, 22, 27, 76, 176; - din fier Dop din piatră - 26, 176.
- 27, 28, 51, 76,164,171,176,177,182; - mici Fibulă - 30, 31, 33, 173, 17ti, 177.
(miniatură) din aur - 33; - din fier - 3:J. Fier - 27-34, 5:J, 76.
\'îrf de 1rtînă - 13,175. Fier de călcat - 282.
Zdrobitor (vezi şi pensă) - 175. Fluier - 22.
Zgură de fier - 155, 157, 182. Furculiţă - 178, 182; - pentru (studii de) scoici
Zidar - 64. - 1Cl3. 182,
Ghips - 151, 183.
\'. Termtml privind obleele uzuale din plulr11, t'orn, Giuvaiere - 29.
os, metol, lemn, piele, şi mnterll prime Inel - 65, 102, 104, 115, 121. 161, 173, 177, 917
Lampă din sticlă - 161 ; - de gaz - ltl3.
Ac din os - 1 76 ; - din corn 176 ; - din aramă
Lanţ - 31,109, 163,171,177.
- 176; - din bronz - 21, 22, 30, 176; - din
Lingură din lut - 21, 1 76 ; - linguriţă 177 ;
diferite metale - 30 ; - cap de - 176.
- lingură de ţest - 21 şi 171.
Agrafe - 102, 121.
Lance (\'irf de -) - 3.J; - toc de - 176.
Alabastru - 151, 182.
Miner din lemn - 24 ; - din os - 1 76 ; - din os de
Aplică - 177.
pasăre - 15, 19.
Aramă - 11, 17, 18, 22, 26, 175, 179.
l\Iinereu - 182.
Arc (armă) - 14, 30.
Mărgea din bronz - 27; - colorată, din sticlă - 28,
Argint - 28, 29, 29, 30, 31, 65, 74, 97, 98, 102, 109,
29, 30, 31, 53, 176.
114, 115, 121, 161, 171, 176-181.
~Iojar din piatră - 177; - din lut - 177.
Arme - 18, 22, 28, 30, 104, 176, 177. Monedă: - daco-getică - 28, 2\l, :18, 39, 17(i;
Aşchie - 13, 15, 17, 24, 94, 173. - grecească - 28, 2!l, 31, 95; - imitaţie a mone-
Aur - 17, 22, 28, 29, 33, 74, 98,112,163,175,179. delor greceşti - 28, 29; - romană - 28, 29,
Băşică din piele de porc - 15 7. 31-33, 111, 11-1, 179; - imitaţie a monedelor
Bilion (amestec de aramă) - 179. romane - 28 ; - bizantină - 33, 34 ; - feudală
Brăţară din sticlă - 176. - til, 68, 7-t, 7fi, 102, 122, 156; - romînească
Bronz - 18, 21-23, 27, 28, 30, 31, 33, 76, 102, 109, - fil, ml, 179; - ungurească - 34, 97,102,
111, 112, 114, 115, 121. 161, 171, 173, 171i, 177, 103, 114, 115, 121, 161, 177; - ungurească
179, 180. falsificată - 161; - polonă - 61, 97, 102, 111.
Bumb (nasture globular) - 114. 150, 161, 179, 180; - turcească - 60, 61, fi5,
Butca - 30. 102, 109, 112, 114, 115, 117, 121, Hil, 179;
Buterolă - 176. - austriacă - 102,109,111,114, 115, 121, 161,
Butoni la coif - 180; - din metal preţios - 171 ; 180; - suedeză falsificată - 161 ; - rusească -
- vezi şi la ornamentare. 102, 115, 179; - franceză - 163; - olandeză
Calcar - 32, 155. - 179; - jeton din aliaj (bilion) - 110, 179, 181.
Candelă - 74, 159, 161, 178. Nasture - 102, 114, 115, 121, 161, 173.
Caretă de aur - 74. Os (obiecte din os) - 13. 14, 17, 18, 21, 22, 26, 27,
Cataramă - 1 77. 33, 53, 155, 171, 176, 182.
Cătuşă de fier - 179. Pandantiv din aur (giuvaier) - 176; - din scoică -
Ceas - 164. 176.
Cercel - 171. Perlă, vezi mărgea.
Cheie - 177. Piatră preţioasă - 102 ; - piatră şlefuită - 14, 27, 102.
Chihlimbar - 31. Pieptene - 33, 3-t, 155,173,177.

Clopot - 73. Pinteni - 30, 176, 178.
Copcă - 102, 114, 121. Piroane - 109.
Corn - 17, 23, 27, 154, 175; Placă ornamentală, din bronz, pentru harnaşament
Cositor - 18, 22. - 31, 180.
238 Indice de nume comune
Plăsea din os - 179, 182. - incizat - 178; - împletit - 178; - prin

Plumb - 151, 173. lustruire - 21, 29, 177; - marin - 179; - orien-
Podoabă - 14, 28, 32,156; - din aur - 22, 28, 29; tal - 12 7 ; - pictat - 18, 19 ; - prin sgrafitare
- din argint - 28, 29; - din bronz - 27,111; 126, 160, 181,182; - prin stampilare - 29;
- din chihlimbar de Buzău - 33 ; - podoabe - cu striuri - 59.
traco-scitice - 28; - monedă-podoabă - 112, 114. Delfin - 31, 177.
Potcoavă -33, 154, 182. Desen - 105, 110-111, 115, 127, 160, 172, 179,
Pumnal - 17, 21, 22. 181, 182.
Sabie - 31, 34, 76, 104, 177; - curbă (sica) - 30.
Fanion - 104.
Săgeată - 17, 21, 22, 23, 27, 30, 33,176; - cu proe-
Figură omenească 30, 104, 180.
minenţă în formă de cui - 31 ; - cu aripioare
Frescă -114.
- 28. Fruct - 111, 181.
Scară de şa - 34 Frunze - 99, 102, 181.
Sica (cuţit curb), vezi cuţit. GraYură - 106, 110, 127, 182.
Silex, vezi cremene. Haină cu brandeburguri - 104, 180.
Sticlă - 28, 29, 74, 151, 155, 173, 176, 179; - sticlă Humă - 190.
rie - 151, 161 ; - sticlărie veneţiană - 151. Lance - 104, 111, 176.
Suliţă - 21, 22, 30, 177; vîrf de - 21. Litografie - 127; cromo 127.
Suport din piatră - 102 ; - suport în formă de Luna, vezi la ornamentare.
scut - 156, 181. Lupoaica romană - 31.
Şa - 26. Medalion - 104, 180.
Tăbliţă din piatră - 1 77 . ~liniatură în pictură - 178, 179.
Tezaure daco-getice - 29, 176. :\Iotive ornamentale folosite în cultura Tei-Bllcureşti
Tigaie - 182 şi care se găsesc în cusăturile romîneşti de astăzi
Tipar pentru falsificarea monedelor 1 ll1. - 20.
Ţest pentru copt - 21.
Obiect triunghiular cu bobiţe, figurat pe cahle - 180 ;
Ţest pentru copt aluatul de pîine 21, 17 I.
- de cult - 171.
Ţinte - 102.
Ornamentare, ornament - 16, 19, 29, 30, 126, 127,
Vase de sticlă - 27, 74,155,156,161, 171, 176, 181,
160 ; ornamente caracteristice : linii paralele inci-
183.
zate, motive incizate - 171, 175, 181 ; linii inci-
Verigă din bronz - 31, 176; - din metal preţios
zate, paranteze - 175; - linii, motive incizate,
- 171.
incrustate cu o substanţă albă - 16, 21, 22, 175,
Zăbală din os - 22, 171 ; - din fier - 34, 177.
176 ; linii drepte, aproape paralele, trase cu
pieptenul - 34, 1 77 ; motive excizate şi ornamente
VI. Termeni privind ornomenlnreo, molh-e decornth"e,
incrustate cu substanţă albă - 175, 176; motive
stiluri, nrte şi artişti
excizate, lucrate cu şnur învelit şi prin întipărire
Acuarelă - 50, 177, 179. - 19, 21,176,177; linii drepte sau îu val, inci-
Acvilă - 177, 178, 179; bicefală - 103, 178, 179. zate - 95, 96, 171, 177, 178, 181; linii în val
180. trase cu pieptenele - 34; linii drepte paralele,
Artă - 14, 78, 99. trase cu humă - 124, 178, 181; - linii în val,
Artist - 77, 78, 106, 127. trase cu humă - 124, 178, 181; - puncte făcute
Balaur - 102, 178, 179. cu humă - 126; striuri simple - 39; striuri
Cai figuraţi pe cahle - 104, 178, 180. paralele - 1 79; adîncituri făcute cu mîna sau
Căciulă - 29; - turtită, cil pene - 104, 180. cu nn instrument - 15; brîie concentrice - 178;
Cavaler, figurat - 104, 178, 180. brîie în relief, pe vase - 175, 177; butoni în relief,
Călăreţ, figurat - 104, 178, 179. pe vase - 21, 177; caneluri drepte sau oblice
Chenar pictat pe vas - 182. - 15, 2 7 ; - cercuri mici inciza te - 9 5 ; - cercuri
Ciorchini - 104, 180. concentrice - 160, 177; - coaste în relief - 96;
Ciupercuţă ornamentală - 127, 181. - crestături - 15; - cruci închise în cerc, stam-
Coif - 104, 180. pilate - 29 ; - dungi imprimate cu stampila
Corb - 102, 179. - 29; - dungi oblice trase cu humă - 126,
Coroană - 102, 179, 181. 181; frunze stampilate - 29; ghirlande şi pal-
Decor, decoraţie, decorare: prin caneluri - 27; mete imprimate în relief pe cupe „deliene" - 95;
- cil coaste in relief - 95; - cu colţuri - 180; gratii stampilate - 29; haşuri stampilate - 29;
- floral - 178, 181 ; - geometric - 178, 118; înţepături oblice, umplute cu substanţă albă
- 22 ; motive geometrice - 104 ; meandre inci- Platoşă din plăci de metal - 104, 180; - din inele
zate - 15 ; meandre incizate, incrustate cu (zale) - 104.
substanţă albă - 18; motive meandrice formînd Reprezentări plastice - 28, 30, 32
benzi incizate, acoperite cu substanţă albă ori Sgrafito, grafito (sgîrietură, inscripţie pe un obiect)
roşie - 1 75 ; ornamente stampilate - 177; pliseuri - 64, 178, (ţap sgîriat pe perete) 103, 180 (a se
- 15; spirale incizate - 15,160,176; spirale Yedea de asemenea la tehnică şi la ornamentare).
incizate, incrustate cu substanţă albă ori roşie
Smalţ, smălţuit - 103, 104, 109, 110, 111, 126, 127.
- 18; spirale pictate cu humă - 126, 160,178;
178, 180, 181, 182.
stele imprimate cu stampile - 29 ; trifoi, impri-
mat prin stampilare - 29; Yîrtelniţă, imprimată Soare, Yezi la ornamentare.
prin stampilare - 160 ; zigzaguri stampilate Spirală, vezi la ornamentare.
- 29; ornamente constatate pe plăci ceramice; Stampă - 105, 106, 110, 181, 183.
adîncitură executată cu tipar - 104, 180; Statuetă romană din bronz - 31, 176.
arbori decorativi - 104, 181 ; colţuri în relief Steag - 76.
- 180; flori - 104, 127, 181; fructe - 111, 180, Stemă - 102, 161; - a Valahiei - 161.
181; frunze 99, 102, 181; luna 178; Stil decorativ - 30 ; - de Damasc - 1 79 ; - de
motive geometrice - 104; motive gotice - 104; Kutahia, pe vase - 1 79 ; - al vaselor greceşti
- păstăi - 104; 178; - scut - 179, 180; cu figuri roşii - 28.
- sectoare de cerc - 181 ; soarele - 178; supra- Striuri, vezi ornamentare.
feţe lucrate cu ajur - 181; şănţuleţe cu mu- Şănţuleţe, vezi ornamentare.
chii paralele - 95, 104, 180; şiruri de globule Tablou - 77, 103, 180.
în relief - 181; tulpini - 104, 181; triunghiuri Templu - 180.
isoscele - 181 ; vîrfuri lanceolate - 181 ; vreji Torsadă - 104, 181.
99, 104, 181 ; ornamente arhite~tuiale: brîie Tuiuri - 111 .
pe pereţii clădirilor - 114. Tulpini', - 104, 181.
Pictor - 51, 77, 105. Turaua sultanului - 179, 181.
Pictură 70, 75, 127, 164, 178; - de frescă - 114. Ţap - 64, 178.
Portret - 77, 178. \'ultur, Yezi acvilă.
PLANŞE
2
2
3
3
J
Planşa I
/l/anşo fi
2
li
5
Pla111a III
--
j::-,:.r:, .... ~~
~~
~-
~
-
-
-..c:-
'
Pln11f1Z !V
5
Planra V
2
4
5
2
5
4
7
Planşa VIII
2
5 Î
l1
10
12 13
Pia 11 ,,a IX
1
2
3
•
..
5
6
7
8 9
Planşa X
l
Planşa XI
9
3
10
li
4 6
8 12
14
13
15
Plrmşa X II
3
2
9 10
- j~
·~ )
.. ~
'."
." ;
4 5
6 7
Pian 1a XIV
3
7,
9 10
Planşa XV
3
2
Planşa XV I
4 5 6
7 g 10 11 12
Plan,a XV I/
3
.1 2. 14
Plan,a XVlll
7
2
11
12
J!i
19
.11
"
Planţa XIX
2
3 6
7 8
,o 11 12
13 14 15 17
16
19
22 23 24
20 21
18
Pla111a XX
2
4 5
3
6
7 k
l lJ
12
13
14
Planfa XXI
2
6
.s
Planşa XXI/
3
5
r
• :i
f
,}
6
8
7
10 12
13
Planşa XXJJI
4
Planşa XXIV
2
6 7
Planşa XXV
o
2
4
5
7 8
9
10 11 12 13
••
14
o
Planfa XXVI
(1 • ...
15
lb le
2
3
.5 7
Planşa XXV II
5
3 4 6
()
13
IO li
12
.,. ., o··.
. '
16
18
19
Plan,,a X XVJIJ
3
.s 6
Ptanţa X
XIX
3
2
5
6
7
9
10
12
16
Planfa XXX
3
6
7
10
11
13
15 16 17
P/nn,,a XXXI
18 - Bucureştii de odinioară https://biblioteca-digitala.ro

Ptan;a XXXIII
1
4
3 Planşa XXX IV
1a 2a
tb 2b
Plan;a XXXV
. '
4
3
Planşa XXXVI
RECONSTITIJIREA SECf/0/'IATl 4
CUPTORULUI cu REVERBERATIE.
!J!N SEC . IV e.n .
5
1 Cameră de f'oc
2 Picior despartilor
a. P!aca-găvrilă pe cart:1
se aşezau oalele
4 C;;mera de ardere a
oalelor
5 Cupola cvptorulu/
2a
2 Secţiunea şi planul cuptorului din

sec. Xll-XII[ ( ?) din str. Sf. Ion.-
Nou nr. 1.
i E F
I
Planşa XXXVII
f'lanşa XXXV///
2
I~•:
I I
r- - fl.tl,?6 - ~, -- -- - ---ţ---
o 4
~
,,
-
-,-- ~
=
- - - -~-.
-
\~ -
~
1
~-
Ci
Planşa XXX IX
2
\\l.\_l~\~11.d)i
I' I I\\ I ! /' '

\ \
4 5
Planşa XL
P{an,ra XLI
I
I
I
~
c::,
~
I
·1
I
I
Plansa XLII
-t- - - -~~~;-:--;-;;-:-;-;-;-;-7777:-:-
1 1b
I
l
I
. , , . , , 'I 'rl,
li/I/I I :
1
l{MU,HM1l111l
If{II /Hlllllllll!lllllll
I ~ ~'<) llllllllllllllllllll'
ll/111lll lll llllllllj
I ~ 111111111111111111111
I I
I I
j,_
3
2
\ I I' I ' I I I I I I I
· \I \\\1\\\\ I .
lI - '
4
'IL.---- -
Planşa XU/l
.-'
- - - --- --------
I
DO
~
(::i
I
I
L- ~ - - ~==~'::!:!:!:.'!JL.0
,I
12
,-
J~
~ 11 •
➔-
I
I
li
fiiiiiiil
~ - u 09 ') ·-- -
13
,I
I
I
-, - - - - - ~- - / t
I
<:.
I
- ____ I
..:,.;
16
Planfa XLIV
Planşa XLV
Planffl XLV I
2
3
Planşa XLV II
3
Plansa XLVlll
2
3 4
Plarqa XI..IX
1
2
3
· Planşa L
2
Planşa LI
,., J~,
.
i ,' ,: ~
,
.:·~ i
·,\ ~>
2.
Planşa LII
1 2
3 4
Planş(l LIII
Planfa LIV
2
Pla11fa LV
2
3 4,
Planşa LVI
2
4
5
7 8
Planfa LVII
3
2
4
Plan1a LV /l/
2
Planfa LIX
2
Planşa LX
'
1
2.
4 5 6
,9
7 8
u
Planfa LXI
3 4
Planşa LXII
3
2 P/anfa LXIII
6
2
4
3
5 6
Planşa LXIV
3
5
7
Planşa LXV
2
Planşa LXVI
Planşa LXVII
3
2
6 7 8
9 10 11 12
15
13 14
16 17 18 19
Planşa LXVIII
3
4 5 6
t, 9 10
ii
12 13
lj
Planşa LXX
3 4
2
Planfa LXXI
2
r
J-
Planşa LXXll
2
5
Planşa LXXIII
a
b
a
b
a
b
a b
Planfa LXXIV
•
Pla11 1a LXXV
-
•
••
---
Planşa LXXVI
Planşa LXXV II
1a 2a
3a
2b
lb 3h
4 6
5
- . ~ ,. . .., ..... ,.
-'l"":
~~ -:.-;:,__
;4r.""":.,. , 'i ~- ....~~
..'Jlt·.~
, ~ .... .:-. ~
~,...
--,,,.-'""."
-,~~ f'°' --"'.··':..!tX#~

.
~--: :~=-:--_·~-.:: ,.
~ J'~'ţ
. i! J!ff}I~;
- -·~~...........::...
7a 7b
Planfa LXXVII I
Ia 2a 3a
1h
2h 3b
41> ()li
Planşa LXXIX
2
3
Planşa LX XX
1 2
3
Planţq LXXX!
2
Pi a!!,<a LXXXII
l
3 4
T'lrm p LXXX III
2
Plansa LXXXIV
2
5
2
4
5
6
7
P/11 11,ra LXXXVI
3
5
Pl«ll,fO LXXXVII
2
1
7
8
Plan,,a LX XXV Ili
3
4
Plan,ra LXXXIX
Planşa XC.
Plt//1,<a XCI
Planşa XC/T
Plan,ra XC !ll
2
ftanra XCIV
1 a J b
2 a 2 b
3
XCV
Pln ,'7,ra
Plri11fa XCV!
Pl:1qa XCV II
1
Plan,ra XCIX
'..! .-l
li
12
13
15 16
17 18
19
Planţa c
2
3
.,
~iH
,_
(i
7
8
Planşa CI
l
.4
Planşa CIi
I
Planţa Cili
j
6
7
11 12
<
13 14
19
17
n n
15
16
18
Pla11,w CV
21
2
1 3
4 5
7 8
6
9
Planşa CVI
2
4 s
7
6
a 9
Planfa CVII
2
Plan,ra CV ll1
Planţa CIX
2
11 12
13
Pla T1fO ex
2 3
4 5
11
12
Planţa CXII!
2 5
4
8
1
10
l>:
. -...._ _/
11 12
13 14
15
16 17
Planşa CX IV
2
7 8 9
Pln11fa CXV
5 9
11
12
10
4
8 13
Planşa CXV I
P/a 11 ,ra CXV!I
,,. . '
.~
'i 'f
• l
I, ...
L<,~)
"\i ..
Pla11,a CXX
CUPRINS
-Cuvînt Îllainte 5
Capitolul I. Din cele mai vechi timpuri şi pînă la formarea Bucureştilor 9

TeppHTOpHa ByxapecTa C ApeBHeHIIIHX epeMeH H !10 ynoMHHaHHR
o HeM e A0KyMeHTaX (KpaTKOe COAep>KaHHe) • . . • • . . . . . 37
Le territoire de Bucarest des temps Ies plus recules jusqu'a J'appari-
tion de la viile dans Ies documents (resume) . 43
Capitolul II. Mănăstirea Radu Vodă şi biserica Bucur 49

MoHaCTblpb PaAy 80!13 H uepK0Bb ByKypa (KpaTKOe COAep>KaHHe) 79
Le monastere de Radn Vodă et l'eglise de Bucur (resume) . . . . 85
Capitolul III. Cercetări arheologice pe dealul Mihai Vodă şi împrejurimi 91

ApxeOJIOrH'leCKHe paCK0nKH B CeKT0pe ApeeHero M0HaCTbipR MHxaii
80.il.3 (KpaTKOe COAep>KaHHe) • . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Les recherches archeologiques effectuees autour du monastere de
Mihai Vodă (resume) 137
-Capitolul IV. Curtea veche 145

Crnpb!H KHR>KeCKHH neop (KpaTKOe COAep>KaHHe) 167
Le vieux Palais (Curtea Veche) (resume) 169
Explicaţia figurilor . 171
Explicaţia planşelor . 175

ITepe,reHb HJIJJIOrTpauHii 185
Pa3bRCHeHHR K Ta6JIHUaM 189
Explication des figures 201
Explication des planches 205
Bibliografie . . . . . . . 215
Indice de nmne comune 231
Planşe . 241
"!
Redactor de carte: Al. Vasile
Tehnoredactor: Gh. Popovlcl
Corector: Gh. Băeşu
Dat la cules: 24. 4. 1958. Bun de tipar: 8. 12. 1958. Ttraj: 2000+160
expl. Hirtie: cretată de 100 g/mp. Format: 61 X 86/8. Colt edttortale:
37,45. Colt de ttpar: 22,75 + 9 anexe. A.: 03093. Pentru btbltotectte
mart indicele de clasificare: 9 (R 001). Pentru bibliotecile mici:
9 (R 001).
Tiparul executat la Intreprinderea Poligrafică Cluj, str. Brassai

5-7. R.P.R. - 1691/1958.

Bucurestii de Odinioara 1959

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucurestii de Odinioara 1959

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

EDI TURA ŞTIINŢIFICĂ

Par erreur d'impression le nom de G. Cantacuzino, auteur du chapitre III intitule

În asemenea condifii nu este fotîmplător faptul că Academia R.P.R. a hotărît, în pri-

Secolele VI-IX Epoca migraţiei popoar elor

Planul general al săpăt 'lor arheologice de la Bucureşti.

DIN CELE MAI VECHI TIMPURI

Pe baza evoluţiei uneltelor, în epoca paleolitică distingem trei faze : paleoliticul

·;t1 din această vreme sînt destul de nume-

După retragerea ultimului gheţar

În procesul continuu de dezvoltare a societăţii, munca a stimulat gîndirea omului care a

Mişcările de triburi şi relaţiile de schimb au introdus şi generalizat treptat uneltele

tubular sau cu sfoară (pl. XIV, 6, 3).

Fig. 6. - Cultura Tei-Bucureşti: cuptor de uz casnic. Lacul Tei.

Fig. 7. - Ceramică: vasele sînt redate în secţiune şi cu ornamentele desfăşurat!'.

EPOCA MAI NOUĂ A FIERULUI. DACO-GEŢII.

În dezvoltarea societăţii omeneşti din-regiunea Bucureşti urmează a doua epocă a fierului.

-:::~=.-ir.:,:•• .. ·• .. •jl =-~

:.J - Bucureştii de odl:1loar!I

feoJIOfHlJeCKHe H3MeHeHHH, npOHCllle,!UIIHe TTOH.ll.OR B rOMHHH.lI.bl, HaA.rr.eHHble KaK Ha

MeHHblM. B T8KHX yc.10BH5!X npoHCX0,11.HT TTepno,u HaHBbICIIIero pacusern 3TOH KYJib-

T0JlbK0 Ha TeppHT00HH EvxapecTa, HO H B0 CHh[M: TI0flBJifllOTCfl csepJieHHb!e KaMeHHb!e

6b!JIO HCCJie)l0BaH0 B llv.11.eIIITH, Ha lOfO-B0C- (rn6JI. IX-XII).

TaK>Ke xapaKTepHbl H ypHbl TpyrroCO>K>Ke· B rrpe.11.MeCTbH Li.>Ky.1ell1Tb 6bIJIH H3H.11.CHbl

cynhI C BblC0KlfM rop.1blllIK0M, yKpallleHHble M0MY rrorpe6eH KOHHblH B0HH capMaTCK0ro

6yropK8MH B cpopMe KH0ll0K HJIH K0CblX npo11cxo>K.11.eHHH, C.'IY>KHBllIHH r, pHMCKOH

EoJJee ll03.II.HH]I rrepH0.ll >KeJJe3H0ro BeKa ,'JeHHH 6b!JJO Tpyrrorro.ll0>KeHHe.

ornoCHTCH K reT0-.1I.a1<11t\c1<ot\ KYJJbType. OH BypHbIH rreptto.11. rrepece.neHHH Hapo.11.oa oT

06Hapy>KH0aeTCH B H8IIIHX MeCTHocrnx a III HI .11.0 VI BB. H. 3. He CMor HH oaccettTb

BeKe )I.O H. 3. H 38TeM p83BHB8eTCH B paM- HH YHHllT0)KHTb Kopea'Hott 3JJeMeHT MecT-

K8X rrocJJe.11.y10m11x raJJbIIITaTCKHX KYJJbTYP, Horo Hace.neHHH. A6op11reHbI aocrrpttHHJJH

meH rrepexo.11. 0T rrpHMHTHBHblX crroco6os o6- .11.ep)Kall!11x MaTeottaJJbI 0TH0CHIUttern K IV

..:i.enHIO (Ta6.'I. XXIV, 3). roH4apHaH rre4b (rn6.n. XXXII, XXXVII) .

cepe6pHHy10 H MeJT.HYIO MoHeTy, a raioKe 1-1

HH0CTpaHHbie M0HeTbl, pHMCKHe H rpeqec-

Les phenomenes geologiques de la fin du village de Pantelimon - on a trouve

vivait de ce qu'il pouvait arracher a la region la civilisation d11 type Gumelnitza

MĂNĂSTIREA RADU VODĂ

~ Resturi dtn cladirt'le manastmi

Zidurile biser1c11 dtn 16iJ -25 construite pe

a 1!6129 Bri'u de piatra la temeliile bisericii' dm 1575- 77

[fil[J dtn pridvor. sec XVIII

~ Por t11.1n1 dm pardoseala de car,imui pitrate dm 16/J-1625

~ Restul de locuire din a doua Jt.lm a sec XV

~ Morminte . nr. 1- Mormi'ntul Voevod1.1lu1 /?adu Mihnea

Cu ajutorul acestei metode complexe de cercetare, la Radu Vodă-Bucur s-a ajuns să se

Fig. 13 - Planul general al bisericii Bucur şi al săpăturilor făcute aici.

m Strat galben ftn

Cercetările efectuate în 1953 şi

F = gropi f'eudale sec XVIII

Numărul mormintelor aflate numai de noi, şi neatinse de locuirile ulterioare sau de

De „palanga" de la Tîrgovişte nu ştim decît puţin în legătură cu localizarea ei. În Bucu-

I l'av,ydin plăci de marmorii 18/il,

Fig. 20. - Profil stratigrafic al şa nţului I săpat la biserica Radu \ "o d ă.

Palatul de oaspeţi din complexul mănăstirii servea uneori şi de reşedinţă domnului

În ziua următoare, Maiorescu aşternea calm pe hîrtie următoarea rezoluţie: .,Se va

He )].8JieK0 0T X0.'!Ma, Ha K0TOp0M pac- Ba./laWCK0ro KHH3H, Pa.uy-.M11XHH, B nep-

OT ero KpenoCTHb!MH, C yKa3aHIHIMH CKOH KHHOBHH AqioHCKOro MOHaCTblpH, 6bIJI

MoHaCTblpb PaJLy-Bo.ll.3 6bIJI nepsoHa- KpaCHBbIX H 3HaMeHHTbIX ... ApXHTCKTypa H

moines, comme aussi Ies contradictions G. Krassinski, dit, en parlant du monastere

XLIV). fication turque de 1595, et surtout la destruc-

CERCETĂRI ARHEOLOGICE PE DEALUL MIHAI VODĂ

Groapă sec. XIX

Groapă La Time / ;}Ia l ă de o groap,i

____,,._,,. -_·, _<_,_·,_, .