CONTRIBUȚII LA ISTORIA ARHEOLOGIEI ROMÂNEȘTI.

ISTORICUL CERCETĂRII SITURILOR ARHEOLOGICE DIN

SEC. VIII–IX DE LA NORDUL DUNĂRII INFERIOARE

Dr. Sergiu MUSTEAȚĂ,

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”,
Chișinău, Republica Moldova

Abstract. By this paper, the author is doing a general overview of the history
of the research of archaeological sites from 8th–9th centuries in the north of the lower
Danube. Based on analysing publications we may place on record that through the
past 6–7 decades Romanian archaeology has made outstanding progress in knowing
of historical realities. Romanian archaeological school through the impulse given
by I. Nestor brings considerable contributions to the reconstitution of the history
of the early medieval century. From the total number of the archaeological sites of
the 8th–9th centuries attested on the Romanian territory only a small number, about
250 settlements and cemeteries (Map) were investigated through the preventive
and systematic researches, but integrally being discovered only a few of them
(settlements in Comana de Jos, Braşov county, Fundu Herţii, Botoşani county,
Izvoare-Bahna, Neamţ county, Dodeşti, Vaslui county, Poiana, Botoşani county and
cemeteries from Chişcani, Brăila county, Obârşia Nouă, Olt county, Ocna Sibiului,
Bratei, Sibiu county). For a better knowing of this period we need both an integral
publication of the archaeological discoveries on the Romanian territory and opening
of new archaeological grounds while the comparison of these discoveries with
archaeological realities from all the regions in the north of the Lower Danube will
allow the reconstitution of the historical picture of the 8th–9th centuries.
Keywords: history of archaeology, Romania, Carpathian-Danube region, 8-9
centuries

Cadrul geografic supus cercetării face parte din teritoriile mai multor state
contemporane – Republica Moldova, România, Serbia, Ucraina şi Ungaria, care, la
rândul lor, de-a lungul secolului XX au fost parte a diferitor ţări astăzi dispărute (ex.
Iugoslavia, URSS). Cercetările arheologice au fost realizate, fireşte, sub auspiciile
instituţiilor de cercetare din aceste ţări. În acest articol vom analiza doar istoricul
cercetărilor arheologice referitoare la sec. VIII–IX din România urmând ca într-un
viitor studiu să completăm tabloul cercetărilor din restul țărilor menționate mai sus.
În situația lipsei surselor scrise referitoare la realităţile de la nordul Dunării
Inferioare din sec. VIII–IX, cunoaşterea istoriei acestei regiuni se bazează pe
descoperirile arheologice. Vestigiile arheologice medievale timpurii au atras atenția
istoricilor încă în sec. XIX, când intră în in circuitul ştiinţific primele date despre

751
unele necropole din sec. VIII–X, dar cercetarea lor pe o scară largă a început după
cel de-al doilea război mondial.
Primele colecţii particulare s-au format din descoperiri întâmplătoare, iar mai
târziu prin descoperirea unor tezaure şi depozite de obiecte arheologice. Colectarea
materialelor arheologice şi expunerea lor publicului larg a avut tot în sec. XIX, prin
deschiderea în anul 1834 a primelor muzee la Bucureşti şi Iaşi. Începuturile muzeului
de istorie şi antichităţi din Bucureşti este legată direct de persoana lui Mihalache
Ghica (1792–1850), care a donat în anul 1834, instituţiei nou-create întreaga sa
colecţie de antichităţi, având ca scop „luminarea neamului nostru”1. M. Ghica a fost
membru al Societăţii de istorie şi antichităţi din Odesa, creată în anul 1839. Încă din
1842, el milita pentru crearea unui corpus al inscripţiilor antice, greceşti şi latine
descoperite pe teritoriul principatelor român. Completarea fondurilor muzeului s-a
realizat pe parcursul sec. XIX mai mult din descoperirile ocazionale şi din donaţiile
colecţionarilor privaţi. În anul 1874 a fost aprobat regulamentul privind explorările
şi cumpărările de obiecte antice2, care a fost, practic, primul act oficial privind
reglementarea investigaţiilor arheologice3. De numele lui Gr. Tocilescu, succesorul
lui Al. Odobescu, sunt legate nu numai activităţile din cadrul muzeului din Bucureşti,
dar şi eforturile îndreptate către formarea unei echipe de specialişti şi de realizare
a unor campanii de săpături arheologice3. Gr. Tocilescu a promovat activ ideea
dezvoltării Inventarului general al aşezărilor şi fortificaţiilor antice, întocmirea
hărţii arheologice şi a militat pentru constituirea de rezervaţii arheologice, protestând
vehement împotriva distrugerii siturilor de pe teritoriul României. Primele săpături
sistematice româneşti de la cetăţile geto-dacice din Munţii Orăştiei au loc după
primul război mondial, sub conducerea lui D.M. Teodorescu4.
În anul 1872 a fost creată, la Timişoara, o societate de istorie şi arheologie, care
a impulsionat cercetările ştiinţifice din zona Banatului, fiind iniţiate primele şantiere
arheologice şi publicate la începutul sec. XX repertorii numismatice şi arheologice,
datorate în special lui I. Berkeszi şi F. Milleker5.
Pe teritoriul României, primele situri medievale timpurii sunt cunoscute
încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1872, într-un raport adresat
Ministerului Instrucţiuni cu privire la răspunsurile învăţătorilor din fostul jud. jed.
Dorohoi la chestionarul arheologic trimis de el, Al. Odobescu menţionează existenţa
în nordul Moldovei a urmelor de aşezări întărite de la Dersca, Fundu Herţii, Hudeşti,
Ibăneşti şi Orofteana6. Primele descoperiri funerare medievale timpurii sunt atestate
în anul 1865 la Sebeş, când a fost descoperit un schelet de adult în corelaţie cu
rămăşiţele unui schelet de copil, încadrate cronologic în sec. IX–X, după care au
urmat descoperirile din necropola de la Gâmbaş (sec. X–XI)7. Printre acestea se
numără descoperirea necropolei şi apoi investigaţiile din cadrul cimitirului tumular
de la Nuşfălău, între 1878–18808 şi începutul săpăturilor de la Biharea de către P.
Cseplö şi I. Karácsony în anul 1900. În perioada interbelică, sub conducerea lui
M. Roska (1924–1925) au fost continuate săpăturile la Biharea şi a fost iniţiată
studierea peşterilor din defileul Crişului Repede, în rezultatul cărora s-a descoperit

752
material ceramic încadrat în sec. IX–X. Cercetările din această perioadă au fost mai
mult ocazionale, cum a fost şi în cazul aşezării Valea lui Mihai – Terenul lui Krizsán,
ca rezultat al lucrărilor de amenajare a terenului au fost descoperite urme de locuire
din sec. VIII–X, fără a fi însă cercetate sistematic.
Anii ’20 ai sec. XX sunt marcaţi de activitatea lui V. Pârvan, care a întreprins
un şir de acţiuni privind organizarea muzeului şi a şcolii de arheologie de pe lângă
această instituţie, unele dintre ele fiind zădărnicite de criza provocată de primul
război mondial. După anul 1920, V. Pârvan a încercat să adune, în cadrul muzeului,
o nouă echipă de specialişti şi să promoveze prin publicaţii descoperirile arheologice
din România. Astfel, în anul 1924 apare revista Dacia. Recherches et découvertes
archéologiques en Roumanie, devenită una din cele mai prestigioase publicaţii de
profil atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Totodată, în scopul protejării monu-
mentelor arheologice şi expunerea lor publicului V. Pârvan a militat pentru crearea
parcurilor şi muzeelor arheologice în aer liber. Continuator al lui Gr. Tocilescu, V.
Pârvan a reuşit să realizeze trecerea de la muzeul de concepţie anticvarică la unul
de tradiţie modernă9. În primele decenii ale sec. XX atenţia era concentrată asupra
monumentelor preistorice şi antice, cele din epoca post-romană fiind încă modest
cunoscute şi cercetate.
În anul 1916 este înfiinţat Muzeul de Antichităţi, ca laborator al Catedrei
de istorie veche şi arheologie a Universităţii din Iaşi, avându-l ca promotor pe
profesorul O. Tafrali, sub îndrumarea căruia s-a iniţiat valorificarea organizată a
vestigiile arheologice de pe teritoriul Moldovei10. În anii 40 ai sec. XX, P. Verona şi
C. Ambrojevici au început investigaţiile în aşezarea fortificată de la Fundu Herţii,
jud. Botoşani11.
În perioada interbelică, activitatea muzeelor a luat amploare. Muzeele de la
Bucureşti, Cluj, Timişoara, Deva, Alba Iulia, Sibiu, Iaşi, Constanţa, Turnu Severin
ş.a. şi-au completat colecţiile cu importante materiale din epocile antică şi medievală
timpurie. În anii 1935–1936, sunt iniţiate de către P. Verona săpăturile de la Fundu
Herţii, care au atestat urmele palisadei aşezării fortificate medievale timpurii12.
Cu toate dificultăţile provocate de situaţia politică din 1940–1941, investigaţiile
arheologice au continuat pe întreg teritoriul României. Pentru evul mediu timpuriu
o importanţă deosebită o au săpăturile şi descoperirile arheologice de la Sărata-
Monteoru, conduse de I. Nestor13.
Interesul faţă de monumentele medievale timpurii a crescut pe măsura dez-
voltării infrastructurii academice după cel de-al doilea război mondial atât în
România, cât şi în celelalte state europene. Astfel, de la mijlocul sec. XX şi până în
prezent arheologii români au depus un efort considerabil pentru cercetarea siturilor
arheologice din a doua jumătatea a mileniului I.
În anul 1946, C. Daicoviciu (ministru subsecretar de stat) şi I. Nestor (angajat
al muzeului naţional de antichităţi şi profesor la Catedra de arheologie şi preistorie
a Facultăţii de litere şi filosofie din Bucureşti) elaborează un proiect de lege privind
organizarea unui institut de arheologie în România14, iniţiativă căreia însă nu i s-a

753
dat curs la acel moment. Muzeul de Antichităţi a fost transformat în Institut de
arheologie în cadrul Academiei RPR abia în anul 1956, iar apoi muzeul devine o
secţie în cadrul instituţiei nou-create15. Muzeul Naţional de Antichităţi a rămas a
fi o instituţie ştiinţifică românească importantă, până în anul 1971, când au fost
cedate Muzeului de Istorie al RS România, nou înfiinţat, cele mai valoroase colecţii
arheologice şi numismatice16.
În 1947, a fost reorganizată structura Muzeului Naţional de Antichităţi (secţi-
unea preistorie, secţiunea de arheologie antică, arheologie clasică şi medievală),
au loc un şir de cercetări de suprafaţă în urma cărora au fost descoperite noi situri
arheologice, datate din preistorie până în evul mediu timpuriu. În acelaşi an, I.
Nestor devine director al muzeului, dar este schimbat în 1951 cu C. Balmuş, înlocuit
la rândul său în anul 1952 de Gh. Ştefan.
În anul 1948 este reorganizată şi Academia de Ştiinţe în Academia RPR, în cadrul
căreia a trecut şi coordonarea cercetării arheologice la nivel naţional şi a obținut
un caracter de stat17 şi „un caracter planificat”18, iar descoperirile arheologice au
trebuit, în contextul noilor realităţi politice, să fie interpretate prin prisma concepţiei
materialismului istoric19. În anul 1949, s-a luat decizia realizării unui Repertoriu
arheologic al României, care să cuprindă date privind descoperirile arheologice de
pe tot teritoriul României.
Tot în anul 1949 a avut loc la Bucureşti Conferinţa arheologilor pe ţară, în
cadrul căreia s-au prezentat şi discutat rapoartele preliminare de săpături arheologice,
această întrunire devenind ulterior şedinţă anuală tradiţională a arheologilor din Ro-
mânia, numită Sesiunea anuală de rapoarte.
Începând cu anii ‘50 ai secolului al XX-lea, s-au format colective de cercetare
în vederea cercetărilor sistematice în obiective de importanţă majoră, precum, spre
exemplu, Şantierul Valea Jijiei (Iaşi–Botoşani–Dorohoi), condus de vestiţi arheologi
ca Ion Nestor, Radu Vulpe, Dimitrie Tudor, M. Petrescu-Dîmboviţa. Atât colectivul
muzeului de la Bucureşti, cât şi cel al Muzeului de Antichităţi de la Iaşi au întreprins
în primii ani ai deceniului al VI-lea al sec. XX un şir de sondaje de teren în vederea
descoperirii de noi situri arheologice noi20. Pentru o cunoaştere mai largă a descope-
ririlor arheologice, s-a decis publicarea unor noi reviste – Studii şi cercetări de
istorie veche, din 1950, şi Materiale şi cercetări arheologice, din 1953.
În anul 1953, Prezidiul Academiei RPR a organizat, în cadrul Muzeului Naţional
de Antichităţi, patru sectoare de cercetare ştiinţifică: sectorul paleolitic, responsabil
D. Berciu21; sectorul neolitic şi epoca metalelor, responsabil I. Nestor22; sectorul
sclavagist, responsabil Gr. Florescu23 şi sectorul prefeudal, responsabil I. Barnea24.
În acelaşi an, în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi a fost creată
„Secţia de istorie veche şi arheologie”, care iniţial a coordonat şi activitatea Muzeului
de Antichităţi al Universităţii, reorganizat în 1957 în Muzeul de Istorie a Moldovei25.
Practic, în anii ’50 ai secolului trecut au început cercetările aşezărilor medie-
vale timpurii care au pus bazele unei şcoli arheologice în acest domeniu. Printre pri-
mele se numără săpăturile de la Garvăn (1949–1955)26, descoperirile de suprafaţă
din Dobrogea şi de-a lungul Dunării27, aşezarea Hlincea–Iaşi (1952–1954)28,

754
Spinoasa–Iaşi29. În 1954 sunt reluate de către M. Rusu săpăturile la Biharea, ca
parte a planului larg de cercetări arheologice a Institutului de Arheologie din Cluj.
Săpăturile au continuat în zona Biharea – Cărămidărie, iniţiate încă de M. Roska.
Realităţile politice de după cel de-al doilea război mondial şi aservirea unor
state europene faţă de URSS a avut un impact direct şi asupra arheologiei30. În
cazul României, sarcina arheologilor, în anii ’50–’60 ai secolului trecut, era de a
arăta rolul slavilor în istoria poporului român prin descoperea aşezărilor slave în
toate regiunile RPR31. La nivelul anilor ‘60 ai sec. XX numărul de situri investigate
rămâne modest, deoarece majoritatea descoperirilor medievale timpurii ţineau de
cercetarea nivelurilor arheologice mai vechi, cum ar fi în cazul celor de la Oradea–
Salca, Culciu Mic, Berea-Ciumeşti ş.a. Un interes deosebit în această perioadă au
prezentat investigaţiile arheologice din cadrul aşezărilor de la Bratei32, Moreşti33,
Hlincea, Dridu34 şi necropolelor de la Sărata Monteoru35, Nuşfălău şi Someşeni36. În
bilanţul a două decenii, se menţionează despre descoperirea aşezărilor avare şi slave
şi pătrunderea ungurilor în Transilvania din sec. IX–X37.
Schimbările politice din România de la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX
au condus la revizuirea poziţiei Academiei în anumite probleme privind istoria
şi cultura poporului român. Astfel, în anul 1957 este reluată publicarea revistei
„Dacia”, desfiinţată în anul 1948, care devine publicaţia de bază a Institutului de
Arheologie din Bucureşti, iar la Iaşi este înfiinţată în anul 1961 revista „Arheologia
Moldovei”. În aceeaşi perioadă, pe baza săpăturilor de la Dridu38 s-a definit, pe baza
ceramicii, o nouă cultură arheologică – „La civilisation de Dridu”39.
În anii ’70–’80 ai secolului trecut, situaţia se modifică, prin intensificarea cer-
cetărilor de suprafaţă şi descoperirea aşezărilor medievale timpurii şi organizarea de
noi şantiere arheologice. În anii 1961–1962, K. Horedt a întreprins cercetări în aşezarea
şi cimitirul aferent din sec. IX–X de la Blandiana – La brod40. În anii 1961–1966, au
fost întreprinse cercetări de suprafaţă în culoarul dunărean, care au condus la iniţierea
unui program de investigaţii în zonă41. În anul 1967, sunt reluate, sub conducerea lui
C. Ambrojevici, săpăturile în cetăţuia de la Fundu Herţii42. În acelaşi an, au început
săpăturile la Dodeşti, jud. Vaslui, care au durat până în anul 1974, aducând un bogat
material privind cultura materială a populaţiei din sec. VI–XI43. În anul 1968, s-au
început cercetările arheologice sistematice din aşezarea de la Gornea, desfăşurate,
cu unele întreruperi pe parcursul anilor 1968–199144. Săpăturile arheologice de la
Bratei (1973, 1977), conduse de I. Nestor, au demonstrat prezenţa unui complex
arheologic model (aşezări, cimitire) pentru cercetarea realităţilor medievale timpurii
din Transilvania. Totodată, sunt reluate sub conducerea lui S. Dumitraşcu, în anul
1973, săpăturile în cetăţuia de la Biharea, extinse apoi în aşezarea din sec. VIII–X din
afara sistemului defensiv şi care au continuat până în anul 1985, când au fost sistate de
autorităţile centrale. Rezultatele descoperirilor din anii 1973–1980 au fost publicate,
din cauza barierelor birocratice ale regimului comunist, abia în 199445. Între anii 1973
şi 1976, au loc săpături extinse în aşezarea Remetea Mare – Gomila lui Pituţ46. În
această perioadă se evidenţiază şi descoperirile din aşezările fortificate de la Dăbâca –
Cetate47 şi Cluj Napoca – Calvaria (Cluj-Mănăştur)48.

755
 Eforturile arheologilor români se intensifică pe parcursul anilor ‘80, prin să-
păturile din aşezările Bucov–Ploieşti49, Lazuri – Râtul lui Bela50, Sânnicolau Român
– Bereac51, necropola Alba Iulia – Staţia de salvare52 etc. Cercetările de suprafaţă
din depresiunea Oraviţa, din această perioadă, au completat repertoriul arheologic
al Banatului cu noi puncte din sec. IV–X53. Descoperirile medievale timpurii din
Oltenia au fost sistematizate şi publicate într-un volum separat de O. Toropu54.
Pentru cunoaşterea realităţilor de la est de Carpaţi se remarcă activitatea
arheologilor ieşeni Dan Gh. Teodor, V. Spinei, iar pentru partea centrală a Moldovei
dintre Carpaţi şi Siret cea a lui I. Mitrea. Cele mai cunoscute aşezări sunt cele de
la Dodeşti55, Gura Idrici, Banca, Vineţeşti, Bodgăneşti–Vaslui, Băiceni – Silişte56,
Brăsăuţi, Poiana Dulceşti–Neamţ, Suceava–Drumul Naţional, Fundu–Herţii,
Dersca–Botoşani, Stoicani–Galaţi57, Dăvideni – La Izvoare–Spieşti, jud. Neamţ58 etc.
În perioada 1971–1984, au avut loc cercetările arheologice din aşezarea medievală
timpurie Izvoare–Bahna – La Pod la Hărmăneşti, jud. Neamţ care au scos în lumină
importante descoperiri privind sec. VI–IX59.
Dinamica investigaţiilor arheologice, din motive economice, a scăzut către finele
sec. XX. Impactul reformelor politice, economice, culturale şi academice din ultimele
două decenii poate fi urmărit şi în cercetarea arheologică. Printre siturile medievale
timpurii cercetate în această perioadă se evidenţiază cele de la Alba Iulia–str. Arhim.
Iuliu Hossu60, Borşeni – Bulgărie61, Cefa62, Dumbrăviţa63, Lazuri – Lubi Tag64, Lăpuşel
– Ciurgău65, Poiana – În Huci la Fedcu66, Popeni – Cuceu67, Sânandrei68, etc.
La etapa actuală, după evenimentele din 1989 şi transformările democratice care
au urmat acestora, studierea siturilor medievale timpurii de pe teritoriul României
este realizată sub egida mai multor instituţii de nivel naţional şi regional (institute
de arheologie, universităţi, muzee judeţene). Cele mai mari centre de cercetare sunt
concentrate la Bucureşti69, Iaşi70, Cluj-Napoca71, Constanţa72, Timişoara73, Sibiu74,
Alba Iulia75, urmate de un şir de instituţii de nivel regional şi judeţean, cum ar fi
Suceava, Piatra Neamţ, Galaţi, Brăila, Tulcea, Ploieşti, Sf. Gheorghe, Zalău, etc.
Astfel, sondajele de suprafaţă şi cercetările sistematice sunt în continuă creştere în
ultimii ani.
La fel de importante sunt cercetările realizate de C. Gaiu, care, în special pe
baza săpăturilor arheologice din judeţul Bistriţa-Năsăud (Dipşa, Ocniţa, Şirioara,
Şopteriu, Stupini etc.), abordează un şir de probleme privind locuirea medievală
timpurie pe teritoriul Transilvaniei76. O contribuţie specială la cunoaşterea epocii
migraţiilor, în special din zona Maramureşului, o reprezintă lucrările lui I. Stanciu.
În ultimele două decenii pe lângă investigaţiile arheologice de teren, arheologul
clujean abordează un şir de probleme privind particularităţile ceramicii, apartenenţa
etnică a descoperirilor din regiunea menţionată etc.77.
Cercetarea regiunii de nord-vest a României este completată prin studiile
recente ale tânărului arheolog de la Zalău, D. Băcueţ-Crişan, valorificând astfel
rezultatele recentelor descoperiri arheologice din regiune78. Cercetarea istoriei
regiunilor de la nord-est de munţii Carpaţi constituie subiectul mai multor studii

756
ale arheologului M.  Andronic, care analizează un şir de aspecte ale vieţii materiale
şi spirituale, etnice şi culturale, integrând descoperirile din România, Republica
Moldova şi Ucraina, ceea ce contribuie la reconstituirea realităţilor arheologice la
nivel de microregiune79.
Pe baza celor relatate mai sus putem constata că în decursul ultimelor 6–7
decenii arheologia română a făcut progrese deosebite în cunoaşterea realităţilor
istorice. Şcoala arheologică românească, prin impulsul dat de I. Nestor, îşi aduce
contribuţii largi la reconstituirea istoriei evului mediu timpuriu. Din numărul total
de situri arheologice din sec. VIII–IX atestate pe teritoriul României, doar un număr
restrâns, cca. 250 de aşezări şi necropole (Harta), au fost cercetate prin sondaje de
salvare sau cercetări sistematice, integral fiind dezvelite doar câteva (aşezările de
la Comana de Jos, jud. Braşov, Fundu Herţii, jud. Botoşani, Izvoare-Bahna, jud.
Neamţ, Dodeşti, jud. Vaslui, Poiana, jud. Botoşani şi necropolele de la Chişcani,
jud. Brăila, Obârşia Nouă, jud. Olt, Ocna Sibiului, Bratei, jud. Sibiu).
Pentru o mai bună cunoaștere a acestei perioade se necesită atât publicarea
integrală a descoperirilor arheologice de pe teritoriul României, cât și deschiderea
unor noi șantiere arheologice, iar compararea acestor descoperiri cu realitățile
arheologice din toate regiunile de la nordul Dunării Inferioare ne va permite
reconstituirea tabloului istoric al sec. VIII–IX.

Hartă: Siturile din sec. VIII-IX atestate în regiunile carpato-danubiano-nistrene

Map: The settlements from Carpathian-Danubian-Dniestr region from 8-9 c.

757
 Note:

1
Pentru detalii privind istoria muzeului din Bucureşti vezi, Alexandru Păunescu,
Irina Casan-Franga, Petre Diaconu, Începuturile arheologiei româneşti. Istoricul Muzeului
Naţional de Antichităţi, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 1, 1984,
p. 3-44; Alexandru Ştefan, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti –
Institutul de Arheologie, II, Progresele arheologiei şi muzeografiei în România în perioada
1881–1927, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 2, 1984, p. 109-143;
Constantin C. Petolescu, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti – Institutul
de Arheologie, III, Arheologia şi muzeografia românească în perioada 1927–1943, în Studii
şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 2, 1984, p. 144-157; Eugen Comşa, Istoricul
Muzeului Naţional de Antichităţi, IV, Arheologie şi muzeografie în perioada 1944–1956, în
Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 3, 1984, p. 209-221.
2
Decret nr. 736 din 10 aprilie 1874 privind promulgarea „Regulamentului asupra
explorărilor şi cumpărărilor de obiecte antice”.
3
În 1881, a efectuat săpături pe Insula Şerpilor şi la Troesmis, în 1882 la Constanţa
şi la Adamclisi, din 1890 încep cercetările la Tropaeum Traiani, precum şi alte investigaţii
realizate pe teritoriul Dobrogei, Olteniei şi Moldovei. Pentru detalii vezi Alexandru Ştefan,
Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti – Institutul de Arheologie, II,
Progresele arheologiei şi muzeografiei în România în perioada 1881–1927, în Studii şi
Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 2, 1984, p. 109-143.
4
Alexandru Ştefan, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti – Institutul
de Arheologie, II, Progresele arheologiei şi muzeografiei în România în perioada 1881–
1927, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 2, 1984, p. 111.
5
Dumitru Ţeicu, Banatul montan în evul mediu, Timişoara, 1998, p. 38.
6
Dan Gh. Teodor, Aşezări întărite din regiunile est-carpatice ale României în secolele
VIII–XI, în Hierasus, Anuarul Muzeului Judeţean Botoşani I, 1978, p. 197.
7
Aurel Dragotă, Ioan Marian Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele
din Transilvania (sec. IX–XI), în Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul Castelul
Corvineştilor, Hunedoara VI, 2000, p. 126.
8
I. Mattyasovsky a săpat în anul 1878 un tumul, iar K. Toma în 1879 altul. În 1980
J. Hampel, Fl. Romer şi alţii au cercetat alţi cinci tumuli, iniţial descoperirile fiind atribuite
sarmaţilor. M. Comşa, Slavii pe teritoriul R.P.R. în secolele VI–IX în lumina cercetărilor
arheologice, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche 1, X, 1959, p. 71, notele 3-4 şi p. 72 nota 1.
9
Alexandru Ştefan, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti – Institutul
de Arheologie, II, Progresele arheologiei şi muzeografiei în România în perioada 1881–
1927, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 2, 1984, p. 143.
10
Dan Gh. Teodor, Institutul de Arheologie din Iaşi. Trecut şi prezent, în Arheologia
Moldovei XXII, 1999, p. 6.
11
Dan Gh. Teodor, Contribuţia cercetătorilor ieşeni la cunoaşterea istoriei mileniului I
p.Chr., în Arheologia Moldovei XXIII-XXIV (2000-2001), 2003, p. 250.
12
Dan Gh. Teodor, Aşezări întărite din regiunile est-carpatice ale României în secolele
VIII–XI, în Hierasus, Anuarul Muzeului Judeţean Botoşani I, 1978, p. 197-216, p. 198.
13
Constantin C. Petolescu, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti –
Institutul de Arheologie, III, Arheologia şi muzeografia românească în perioada 1927–1943,
în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 2, 1984, p. 156.

758
 14
Eugen Comşa, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi, IV, Arheologie şi
muzeografie în perioada 1944–1956, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie
35, 3, 1984, p. 210.
15
Pentru detalii privind istoricul Institutului de Arheologie vezi Constantin Preda,
Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi, V, De la Muzeul Naţional de Antichităţi la
Institutul de Arheologie, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 35, 3, 1984, p.
222-233.
16
Constantin Preda, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi, V, De la Muzeul
Naţional de Antichităţi la Institutul de Arheologie, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi
Arheologie 35, 3, 1984, p. 225.
17
Din realizările arheologiei româneşti în epoca socialistă. Idei luminoase ale
preşedintelui Nicolae Ceauşescu cu privire la importanţa istoriei şi la interpretarea unor
aspecte esenţiale ale istoriei României, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie
36, 1-2, p. 3-30.
18
Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu Mureş, 1995, p. 23.
19
Eugen Comşa, Istoricul Muzeului Naţional de Antichităţi, IV, Arheologie şi
muzeografie în perioada 1944–1956, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie
35, 3, 1984, p. 215.
20
M. Petrescu-Dîmboviţă, Rezultatele ultimelor cercetări ale arheologilor sovietici
cu privire la aşezările de tip Romen-Borşevo şi importanţa lor pentru arheologia R.P.R.,
în Studii şi Cercetări de Istorie Veche V, 3-4, 1954, p. 569-584; M. Petrescu-Dîmboviţă,
Données archéologiques relatives aux établissements slaves de l’epoque ancienne en
Moldavie, în Slovenská Archeológia 1958; N. Zaharia, Recunoaşteri arheologice executate
de colectivul muzeului de antichităţi din Iaşi, în anul 1953, în cuprinsul Moldovei, în Studii
şi Cercetări de Istorie Veche VI, 1-2, 1955, p. 287-295; Zaharia N., Cercetările de suprafaţă
efectuate în Moldova în cursul anului 1954, Studii şi Cercetări de Istorie Veche VI, 3-4,
1955, p. 897-912.
21
Membri: H. Dumitrescu, C.N. Mateescu.
22
Membri: E. Zaharia, E. Vulpe, V. Zirra, E. Comşa, S. Morintz.
23
Membri: R. Vulpe, I. Stoian, E. Bujor, B. Mitrea, V. Canarache, C. Preda.
24
Membri: D. Popescu, A. Matrosenco, V. Popescu.
25
Dan Gh. Teodor, Institutul de Arheologie din Iaşi. Trecut şi prezent, în Arheologia
Moldovei XXII, 1999, p. 6-7.
26
Eugen Comşa, Despre tipurile de locuinţă din cuprinsul aşezării din secolele IX–XII
de la Garvăn, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche 1, 10, 1959, p. 101-116.
27
Eugen Comşa, Cercetări şi observaţii în legătură cu valurile din Dobrogea, în Studii şi
Cercetări de Istorie Veche 2, II, 1951, p. 233-238; Eugen Comşa, Contribuţia la harta arheo-
logică a Dobrogei de nord-vest, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche 3-4, IV, 1953, p. 747-
575; Eugen Comşa, Cercetări arheologice în preajma lacului Greaca, în Studii şi Cercetări
de Istorie Veche 3-4, V, 1954, p. 584-593; Eugen Comşa, Câteva descoperiri arheologice
din raionul Medgidia (regiunea Constanţa), în Materiale şi Cercetări Arheologice IV, 1957,
p. 325-334; Eugen Comşa, Limesul dobrogean. Cercetări de suprafaţă de-a lungul Dunării
între Ostrov (reg. Galaţi) şi Hârşova (reg. Constanţa), în Materiale şi Cercetări Arheologice
V, 1959, p. 761-768.
28
M. Petrescu-Dîmboviţă, A. Niţu, E. Zaharia, M. Dinu, Şantierul arheologic Hlincea-
Iaşi, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche VI, 3-4, 1955, p. 687-712.

759
 29
Anton Niţu, Emilia Zaharia, Dan Teodoru, Sondajul din 1957 de la Spinoasa-Erbiceni
(r. Tg. Frumos, reg. Iaşi), în Materiale şi Cercetări Arheologice VI, 1959, p. 531-539.
30
Alexandru Madgearu, Cultura Dridu şi evoluţia poziţiei României în lagărul socialist,
Comunicare susţinută în cadrul conferinţei History, Culture and Civilization in Southeastern
Europe, 10th edition of the International Academic Conference Culture and Civilization in
South-Eastern Europe, Chişinău, April 13-16, 2006, secţiunea I, Arheologia între Ştiinţă,
Ideologie şi Propagandă, în http://egg.mnir.ro/studii/Dridu/Drid_frame.htm.
31
“cercetările colectivului arheologic, care avea ca obiectiv de studiu Aşezări slave în
regiunile Mureş şi Cluj s-a oprit şi asupra localităţii Gilău”, M. Rusu, Cercetări arheologice
la Gilău, în Materiale şi Cercetări Arheologice II, 1956, p. 685.
32
Ion Nestor, Eugenia Zaharia, Raport preliminar despre săpăturile de la Bratei. Jud.
Sibiu (1959–1972), în Materiale şi Cercetări Arheologice X, 1973, p. 191-201.
33
Rezultatele descoperirilor de la Moreşti au fost publicate abia în anul 1980, Kurt
Horedt, Die Frühgeschichtliche Siedlungslandschaft Siebenbürgens, în Aluta. Anuarul
Muzeului Judeţean Covasna X-XI, 1980, p. 77-95.
34
Cercetările în aşezarea de la Dridu s-au desfăşurat între anii 1956 şi 1962, Ion Nestor,
Eugenia Zaharia, Sondajele de la Dridu (r. Urziceni, reg. Ploeşti), în Materiale şi Cercetări
Arheologice V, 1959, p. 547-553, Ion Nestor, Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, în
Materiale şi Cercetări Arheologice VI, 1959, p. 593-603, Ion Nestor, Eugenia Zaharia,
Săpăturile de la Dridu (r. Urziceni, reg. Ploeşti), în Materiale şi Cercetări Arheologice VII,
1961, p. 561-569, Ion Nestor, Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, în Materiale şi Cercetări
Arheologice VIII, 1962, p. 661-665; Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţie la
arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, Bucureşti, 1967.
35
I. Nestor, La nécropole slave d’époque ancienne de Sărata Monteoru, în Dacia N.S.
Nouvelle Série: Revue d’archéologie et d’histoire ancienne I, 1957, p. 289-295.
36
Dorin Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Romînă în anul 1957,
în Studii şi Cercetări de Istorie Veche IX, 1, 1958, p. 147, nr. 49; Dorin Popescu, Les fouilles
archéologiques dans la République Populaire Roumaine en 1958, în Dacia N.S. Nouvelle
Série: Revue d’archéologie et d’histoire ancienne III, 1959, p. 595; Dorin Popescu, Săpăturile
arheologice din Republica Populară Romînă în anul 1958, în Studii şi Cercetări de Istorie
Veche X, 1, 1959, p. 152, nr. 62; M. Makrja, Slavjanskij mogil’nik v Somešeni, în Dacia N.S.
II, 1958, p. 351-370; M. Macrea, Necropola slavă de la Someşeni, în MCA V, 1959, p. 519-
527; M. Macrea, Şantierul arheologic Someşeni-Cluj, în Materiale şi Cercetări Arheologice
VI, 1959, p. 515-522; Maria Comşa, Săpăturile de la Nuşfalău (r. Şimleu, reg. Oradea), în
Materiale şi Cercetări Arheologice VII, 1961, p. 519-529; N. Vlassa, Cercetări arheologice în
regiunile Mureş-Autonomă Maghiară şi Cluj, în Acta Musei Napocensis II, 1965, p. 36; Sever
Dumitraşcu, Descoperiri arheologice din sec. V–VI e.n. de la Biharea, în Ziridava, Studii şi
Cercetări, Muzeul judeţean Arad X, 1978, p. 68; Şt. Matei, Fortificaţiile pe teritoriul Banatului
în lumina izvoarelor scrise, în Banatica. Muzeul Banatului Montan V, 1979, p. 480-482.
37
M. Macrea, I.H. Crişan, Două decenii de cercetări arheologice şi studii de istorie
veche la Cluj (1944–1964), în Acta Musei Napocensis 1, 1964, p. 333.
38
Investigaţiile de teren au fost iniţiate de către I. Nestor şi E. Zaharia în anul 1956.
39
I. Nestor, Contributions archéologiques au problème des Proto-Roumains. La
civilisation de Dridu. Note préliminaire, în Dacia N.S. Nouvelle Série: Revue d’archéologie
et d’histoire ancienne II, 1958, p. 371-382; Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu.
Contribuţie la arheo-logia şi istoria perioadei de formare a poporului român, Bucureşti,
1967; Eugenia Zaharia, Cultura Dridu şi problemele arheologiei şi istoriei sec. VIII–XI e.n.,
în Carpica, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Bacău XIV, 1982, p. 87-91.

760
 40
Aurel Dragotă, Ioan Marian Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele
din Transilvania (sec. IX–XI), în Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul Castelul
Corvineştilor VI, 2000, p. 128.
41
D. Tudor, E. Comşa, S. Morintz, E. Bujor, P. Diaconu, N. Constantinescu, Cercetări
arheologice în zona viitorului lac de acumulare al hidrocentralei «Porţile de Fier», în Studii
şi Cercetări de Istorie Veche 16, 2, 1965, p. 401,403.
42
Dan Gh. Teodor, Aşezări întărite din regiunile est-carpatice ale României în secolele
VIII–XI, în Hierasus, Anuarul Muzeului Judeţean Botoşani I, 1978, p. 197-216.
43
Dan Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone la est de Carpaţi în secolele
VI–XI e.n., Iaşi, 1984.
44
D. Ţeicu, Gh. Lazarovici, Gornea. Din arheologia unui sat medieval din Clisura
Dunării, Reşiţa, 1996.
45
Sever Dumitraşcu, Biharea I. Săpăturile arheologice (1973–1980), Oradea, 1994.
46
Adrian Bejan, Aspecte ale organizării economice, sociale şi politice de pe teritoriul
Banatului în secolele VIII–IX e.n., în Studii de Istorie a Banatului, Timişoara 6-7, 1981, p.
3-13; Adrian Bejan, Banatul în secolele IV–XII, Timişoara, 1995, p. 70.
47
Babeş, Mircea, Les fouilles archéologiques en Roumaine en (1970), în Dacia. N.S.
XV, 1971, p. 370, nr. 60; S. Morintz, Les fouilles archéologiques en Roumaine (1971), în
Dacia N.S. XVI, 1972, p. 336, nr. 54; S. Morintz, Les fouilles archéologiques en Roumaine
(1972), în Dacia N.S. XVII, 1973, p. 373, nr. 50; Adriana Stoia, Les fouilles archéologiques
en Roumanie (1973–1974), în Dacia N.S. XIX, 1975, p. 283, nr. 63; Adriana Stoia, Les
fouilles archéologiques en Roumanie (1978), în Dacia N.S. XXIII, 1979, p. 360, nr. 45;
Dorin Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1964, în
Studii şi Cercetări de Istorie Veche 16, 3, 1965, p. 601, nr. 98; Dorin Popescu, Săpăturile
arheologice din Republica Socialistă România în anul 1966, în Studii şi Cercetări de Istorie
Veche 18, 3, 1967, p. 533, nr. 88; Dorin Popescu, Săpăturile arheologice din Republica
Socialistă România în anul 1967, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche 19, 4, 1968, p.
693, nr. 109; Dorin Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în
anul 1969, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche 21, 3, 1970, p. 513, nr. 128; Vladimir
Dumitrescu¸ Fouilles archéologiques en Roumanie 1966–1969, în Bulletin d’Archéologie
Sud-Est Européenne 2, 1971, p. 112, nr. 104; Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, autori
I.H. Crişan, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, editor Muzeul de Istorie a
Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1992, p. 174-177, nr. 71.
48
Şt. Pascu, Începuturile Clujului medieval, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj
XVII, 1974, p. 60-67; P. Iambor, Şt. Matei, Cetatea feudală timpurie de la Cluj-Mănăştur,
în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj XVIII, 1975, p. 291-304; Repertoriul arheologic
al judeţului Cluj, autori I.H. Crişan, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, editor
Muzeul de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1992, p. 118-120, nr. 1.
49
Investigaţiile au început în anul 1978 sub conducerea M. Comşa.
50
Gh. Lazin, Două piese de metal din sec. VIII-IX descoperite în localitatea Lazuri jud.
Satu Mare, în SM V-VI, 1981-1982, p. 137-142; Gh. Lazin, M. Hep, Aşezări şi descoperiri
arheologice din secolele V–IX e.n. în judeţul Satu Mare, în Sympozia Thracologica 8, Satu
Mare-Carei, 8 septembrie 1990, p. 81, nr. 19b; Neţa Iercoşan, Săpăturile arheologice din
judeţul Satu Mare (1971–1990), în Satu Mare, Studii şi Comunicări, Muzeul Judeţean Satu
Mare IX–X, 1992–1993, p. 86; Ioan Stanciu, Contribuţii la cunoaşterea epocii romane în
bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, în Ephemeris Napocensis V, 1995, p. 144-145;
Ioan Stanciu, Vestigii medievale timpurii din judeţul Satu Mare, în Satu Mare, Studii şi
Comunicări, Muzeul Judeţean Satu Mare XIII, 1996, p. 74.

761
 51
Sever Dumitraşcu, Cuptoare descoperite la Sînicolau Român, judeţul Bihor, în Crisia
XVIII, 1988, p. 47-54; Sever Dumitraşcu, Ioan Crişan, Cuptoare de ars oale descoperite la
Sînicolau Român judeţul Bihor, în Crisia XVIII, 1988, p. 47-54; Sever Dumitraşcu, Ioan
Crişan, Descoperiri şi cercetări arheologice din anul 1988 de la Sînnicolau Român, judeţul
Bihor, în Crisia XX, 1990, p. 102-103; Sever Dumitraşcu, Cercetările arheologice de la
Sînnicolau Român, jud. Bihor, în Materiale şi Cercetări Arheologice XVII/1, 1992, p. 194.
52
Aurel Dragotă, Ioan Marian Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele
din Transilvania (sec. IX–XI), în Corviniana VI, 2000, p. 129.
53
Dumitru Ţeicu, Cercetări arheologice în depresiunea Oraviţa, în Banatica IX, 1987,
p. 330-333.
54
Octavian Toropu, Romanitatea tîrzie şi străromânii în Dacia traiană sud-carpatică
(sec. III-IX), Craiova, 1976.
55
Dan Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone la est de Carpaţi în secolele
VI–XI e.n., Iaşi, 1984.
56
Ion Ioniţă, Victor Spinei, Aşezarea prefeudală târzie de la Băiceni-Silişte, în
Arheologia Moldovei VII, 1972, p. 307-330.
57
Dan Gh. Teodor, Descoperiri arheologice şi numismatice la Est de Carpaţi în secolele
V–XI d.H. (contribuţii la continuitatea daco-romană şi veche românească), Bucureşti, 1997,
p. 22; Dan Gh. Teodor, Contribuţia cercetătorilor ieşeni la cunoaşterea istoriei mileniului I
p.Chr., în Arheologia Moldovei XXIII-XXIV (2000-2001), 2003, p. 254.
58
Ioan Mitrea, Comunităţi săteşti la Est de Carpaţi în epoca migraţiilor. Aşezarea de la
Davideni din secolele V–VIII, în MA IX, 2001.
59
Ioan Mitrea, Aşezarea din secolele VI-IX de la Izvoare-Bahna. Realităţi arheologice
şi concluzii istorice, Piatra Neamţ, 1998.
60
Matei Drâmbărean, Nicolae Rodean, Adrian Gligor, Viorica Moga, Dan Anghel, O
nouă necropolă medievală timpurie descoperită la Alba Iulia, în Apulum XXXV, 1998, p.
187-205; Aurel Dragotă, Dănuţ Sever Brândă, Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia
– str. Arhim. Iuliu Hossu (fosta Brânduşei). Săpăturile de salvare din anul 1999, în Apulum
XXXVIII/1, 2001, p. 289-318; Aurel Dragotă, Ioan Marian Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor
privind necropolele din Transilvania (sec. IX–XI), în Corviniana VI, 2000, p. 131.
61
În anii 1992, 1994-1996 şi 2000 au fost cercetate 3 locuinţe adâncite din sec. VIII-
IX, Ştefan Cucoş, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Neamţ, în Memoria
Antiquitatis, Acta Mvsei Petrodavensis, Revista Muzeului de Istorie Piatra-Neamţ XVIII,
1992, p. 44-46; I. Mitrea, Gh. Dumitroaia, E. Ciubotaru, Cercetările arheologice de la
Borşeni-Neamţ, în Memoria Antiquitatis XXI, 1997, p. 182-189; Ioan Mitrea, Comunităţi
săteşti la Est de Carpaţi în epoca migraţiilor. Aşezarea de la Davideni din secolele V–VIII,
în Memoria Antiquitatis IX, 2001, p. 22; Ioan Mitrea, L’hanitat des Ve – VIIIe siècles de
Borşeni-Neamţ, în Studia Antiqua et Archaeologica IX, 2003, p. 387-398; Dan Gh. Teodor,
Descoperiri arheologice şi numismatice la Est de Carpaţi în secolele V-XI d.H. (contribuţii
la continuitatea daco-romană şi veche românească), Bucureşti, 1997, p. 54, nr. 99.
62
Ioan Crişan, Descoperiri arheologice în hotarul localităţii Cefa (jud. Bihor), în Crisia
XVII, 1987, p. 23; Ioan Crişan, O locuinţă feudală timpurie descoperită la Cefa (jud. Bihor),
în Crisia XXI, 1991, p. 300; Ioan Crişan, Săpăturile arheologice de la Cefa-La pădure,
judeţul Bihaor din anul 1992, în Crisia XXIII, 1993, p. 13-15; Ioan Crişan, Săpăturile
arheologice din anul 1993 de pe şantierul Cefa-La Pădure, judeţul Bihor, în Crisia XXIV,
1994, p. 25; Luminiţa Bejenaru, Arheozoologia spaţiului românesc medieval, Iaşi, 2003, p.
30, 51-52.

762
 63
F. Draşovean, D. Benea, M. Mare, D. Tănase, F. Chiu, S. Regep-Vlascici, A.
Ştefănescu, M. Muntean, M. Crânguş, D. Micle, A. Szentmiklosi, C. Timoc, Săpăturile
arheologice preventive de la Dumbrăviţa (jud. Timiş). DN6-varianta ocolitoare Timişoara,
km 549+076-DN 69, km. 6+430, Timişoara, 2004, p. 38-42.
64
Neţa Iercoşan, Săpăturile arheologice din judeţul Satu Mare (1971–1990), în Satu
Mare IX-X, 1992-1993, p. 85; A. Canache, Fl. Curta, Depozite de unelte şi arme medievale
timpurii de pe teritoriul României, în Mousaios IV, 1, 1994, p. 204; Ioan Stanciu, Contribuţii
la cunoaşterea epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, în EN V,
1995, p. 145; Călin Cosma, Consideraţii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinţe din
Transilvania în secolele VIII–X, în EN VI, 1996, p. 275; Ioan Stanciu, Despre ceramica
medievală timpurie de uz comun, lucrată la roata rapidă în aşezările de pe teritoriul
României (secolele VIII–X), în Arheologia Medievală III, 2000, p. 127-191.
65
Ioan Stanciu, Descoperiri din a doua jumătate a mileniului I î.H. şi mileniul I d.H.
în judeţul Maramureş, în Ephemeris Napocensis II, 1992, p. 175; Ioan Stanciu, Aşezarea
prefeudală de la Lăpuşel, jud. Maramureş (Cercetările arheologice din anii 1992, 1993),
în Ephemeris Napocensis IV, 1994, p. 267-322; Ioan Stanciu, Contribuţii la cunoaşterea
epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, în Ephemeris Napocensis V,
1995, p. 150; Călin Cosma, Consideraţii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinţe din
Transilvania în secolele VIII–X, în Ephemeris Napocensis VI, 1996, p. 275.
66
Mugur Andronic, Cultura materială din secolele VIII-X din teritoriul nord-est Carpatic,
în Suceava XXVI-XXVII-XXVIII, 1999-2000-2001, 2001, p. 242-244; Mugur Andronic,
Préoccupations artisanales dans l’habitat de VIIIe – IXe siècle de Poiana, în SAA IX,
2003, p. 411-416; Mugur Andronic, Poiana o aşezare din secolele VIII-IX d. Chr., supliment
al anuarului Suceava XXIX-XXX/1 (2002-2003), nr. VIII, Suceava 2005; Simina Stanc,
Luminiţa Bejenaru, L’évaluation d’âge de sacrifice et des données méthriques concernant
les animauz exploités dans l’établissement de Poiana/Suceava (VIIIème – IXème siècle), în
AŞUI XLVII, 2001, p. 171-180; Simina Stanc, Luminiţa Bejenaru, Archaeozoological study
of fauna remains at the Poiana settlemnt (the VIIIth – IXth centuries), în SAA IX, 2003,
p. 417-428; Simina Stanc, Luminiţa Bejenaru, Silvia Leonov, Donnees archeozoologiques
concernant les restes de faune provenant du site de Poiana, departement de Suceava
(VIIIème – IXème siècle), în Volum omagial Vasile Radu, Cluj-Napoca, 2002, p. 123-128.
67
Ioan Stanciu, Alexandru V. Matei, Sondaje din aşezarea prefeudală de la Popeni-
Cuceu, jud. Sălaj. Câteva observaţii cu privire la ceramica prefeudală din Transilvania,
în Acta Musei Porolissensis XVIII, 1994, p. 135-163; Călin Cosma, Consideraţii privind
aşezările rurale şi tipurile de locuinţe din Transilvania în secolele VIII-X, în Ephemeris
Napocensis VI, 1996, p. 275.
68
În 1992–1993 s-au descoperit şi cercetat primele morminte din necropola medievală
timpurie, Adrian Bejan, Banatul în secolele IV-XII, Timişoara, 1995, p. 80-85.
69
Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, Universitatea din Bucureşti, Muzeul Naţional
de Istorie al României, etc.
70
Institutul de Arheologie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Muzeul, etc. Pentru contribuţia
arheologilor ieşeni la cunoaşterea istoriei mileniului I, vezi detalii Dan Gh. Teodor,
Contribuţia cercetătorilor ieşeni la cunoaşterea istoriei mileniului I p.Chr., în Arheologia
Moldovei XXIII–XXIV (2000-2001), 2003, p. 249-257.
71
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Muzeul
Naţional de Istorie a Transilvaniei de Arheologie, Centrul de Studii Transilvane, etc.

763
 72
Universitatea „Ovidius”, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie etc.
73
Universitatea de Vest, Muzeul Banatului.
74
Universitatea „L. Blaga”, Muzeul Naţional Brukenthal.
75
Universitatea „1 decembrie 1918” şi Muzeul Naţional al Unirii.
76
Corneliu Gaiu, Aşezarea prefeudală de la Şopteriu (com. Urmeniş), în Apulum
XVII, 1979, p. 265-271; Corneliu Gaiu, Descoperiri din epoca migraţiilor în nord estul
Transilvaniei, în AMP III, 1979, p. 535-543; Corneliu Gaiu, Aşezarea prefeudală de la
Şirioara, com. Şieu-Odorhei, jud. Bistriţa-Năsăud, în Marisia XIII-XIV, 1984, p. 59-
64; Corneliu Gaiu, Aşezarea din secolul al VI-lea de la Dipşa, jud. Bistriţa-Năsăud,
în Revista Bistriţei VII, 1993, p. 91-107; Corneliu Gaiu, Vestigii feudale timpurii din
nord-estul Transilvaniei, în Revista Bistriţei XIV, 2000, p. 379-408; Corneliu Gaiu,
Aşezarea din sec. V–VI p. Chr. de la Stupini „Vătăştina”, în Revista Bistriţei XVI,
2002, p. 113-158; Corneliu Gaiu, Locuirea medievală timpurie (sec. VIII–IX) de la
Stupini „Vătaştină”, jud. Bistriţa-Năsăud, în In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale
civilizaţiei româneşti în context european, Bistriţa-Năsăud, 2003, p. 151-161; Corneliu
Gaiu, Aşezări din secolele V-VI p. Chr. în Transilvania de nord-est, în Revista Bistriţei
XVII, 2003, p. 97-136 etc.
77
Ioan Stanciu, Descoperiri din a doua jumătate a mileniului I î.H. şi mileniul I d.
H. în judeţul Maramureş, în Ephemeris Napocensis II, 1992, p. 169-191; Ioan Stanciu,
Aşezarea prefeudală de la Lăpuşel, jud. Maramureş (Cercetările arheologice din anii
1992, 1993), în Ephemeris Napocensis IV, 1994, p. 267-322; Ioan Stanciu, Contribuţii la
cunoaşterea epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, în Ephemeris
Napocensis V, 1995, p. 139-226; Ioan Stanciu, Vestigii medievale timpurii din judeţul
Satu Mare, în Satu Mare XIII, 1996, p. 71-91; Ioan Stanciu, Date şi observaţii cu privire
la epoca migraţiilor în spaţiul nord-vestic al României, în Ephemeris Napocensis VII,
1997, p. 167-209; Ioan Stanciu, Über frühslawische Tonklumpen und Ton „brötchen”,
în Ephemeris Napocensis VIII, 1998, p. 215-272; Ioan Stanciu, Aşezarea slavă timpurie
de la Lazuri – „Lubi tag”, jud. Satu Mare (Cercetările arheologice din anii 1977, 1993–
1995). Contribuţii la cunoaşterea secolelor 6–7 în zona Tisei Superioare, în Satu Mare
XV-XVI, 1998-1999, p. 115-266; Ioan Stanciu, Über die Slawischen Brandhügelgräber
vom Typ Nuşfalău-Someleni (Nordwesten Rumäniens), în Acta Musei Napocensis 36/1,
1999, p. 245-263; Ioan Stanciu, O nouă aşezare slavă timpurie din zona Someşului
Inferior (Calciu Mare-Zöldmezö, comuna Culciu, judeţul Satu Mare), în Relaţii
româno-ucrainene, istorie şi contemporanietate, Satu Mare, 1999, p. 128-148; Ioan
Stanciu, Despre ceramica medievală timpurie de uz comun, lucrată la roata rapidă
în aşezările de pe teritoriul României (secolele VIII–X), în Arheologia Medievală III,
2000, p. 127-191; Ioan Stanciu, Teritoriul nord-vestic al României şi Khaganatul Avar,
în Acta Musei Porolissensis XXIII, I, 2000, p. 403-451; Ioan Stanciu, Slavii timpurii
în cercetarea arheologică românească, în Ephemeris Napocensis XI, 2001, p. 105-
143; Ioan Stanciu, «Tonbrote» als Indiz für die Wanderung und die maglisch-rituellen
Glauben und Praktiken der fürhen Slawen, în Eastern Review. Sankturaia i Kult 5, Łódz,
2001, p. 123-154; Ioan Stanciu, Alexandru V. Matei, Sondaje din aşezarea prefeudală
de la Popeni-Cuceu, jud. Sălaj. Câteva observaţii cu privire la ceramica prefeudală din
Transilvania, în Acta Musei Porolissensis XVIII, 1994, p. 135-163; Ioan Stanciu, Horea
Pop, O brăţară medievală timpurie descoperită la Şimleul Silvaniei (jud. Sălaj), în Acta
Musei Porolissensis XXIII, I, 2000, p. 395-402 etc.

764
 78
Dan Băcueţ-Crişan, Descoperiri arheologice la Şimleul Silvaniei (jud. Sălaj),
în Ephemeris Napocensis IX-X, 1999-2000, p. 307-326; Dan Băcueţ-Crişan, Săpături
arheologice de salvare la Panic, punctul „La Blocuri” (jud. Sălaj), în Marisia XXVI, 2000,
p. 147-168; Dan Băcueţ Crişan, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Sălaj.
Descoperiri de suprafaţă din secolele VII-XIII d. Ch., în Acta Musei Porolissensis XXIII,
I, 2000, p. 521-575; Dan Băcueţ Crişan, Câteva piese medievale (arme) din muzeul de
istorie şi artă Zalău, în Acta Musei Porolissensis XXIII, I, 2000, p. 577-588; Dan Băcueţ
Crişan, Contributions regarding the north-west part of Romania in the 7th – 11th centuries.
Considerations based on the archaeological reseraches made in Silvania Depression, în C.
Gaiu, C. Găzdac, (eds.), Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistriţa-
Cluj-Napoca, 2006, p. 829-844.
79
Mugur Andronic, Evoluţia habitatului uman ăn bazinul hidrografic Soloneţ din
paleolitic până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Suceava 22-23, Supliment VI, Iaşi,
1997; Mugur Andronic, Cultura materială din secolele VIII-X din teritoriul nord-est
Carpatic, în Suceava XXVI-XXVII-XXVIII, 1999-2000-2001, 2001, p. 219-282; Mugur
Andronic, Préoccupations artisanales dans l’habitat de VIIIe – IXe siècle de Poiana,
în SAA IX, 2003, p. 411-416; Mugur Andronic, Teritoriul nord-est carpatic în a doua
jumătate a primului mileniu creştin, Suceava, 2005; Mugur Andronic, Poiana o aşezare
din secolele VIII-IX d. Chr., supliment al anuarului Suceava XXIX-XXX/1 (2002-2003),
nr. VIII, Suceava, 2005.

765