Birkenau era cel mai mare dintre lagărele care compuneau complexul de la Auschwitz.

A operat timp
de trei ani, având mai multe funcţii. Construcţia sa a început în octombrie 1941 şi s-a dorit a fi un
lagăr pentru 125.000 de prizonieri de război. S-a deschis în martie 1942, ca o aripă a lagărului de la
Auschwitz, dar a funcţionat, concomitent, şi ca un centru de exterminare a evreilor. În faza finală, din
1944, a devenit şi locul unde prizonerii erau concentraţi înainte de a fi trimişi la muncă în industria
germană.

Aproximativ 90% dintre victimele Lagărului de Concentrare de la Auschwitz au murit la Birkenau. Iar
nouă din zece erau evrei. De asemenea, şi peste 70.000 de polonezi şi-au găsit sfârşitul la Birkenau.

Prima menţiune a fondării unui lagăr la Brzezinka, un sat din apropiere de Auschwitz, este conectată
cu prima inspecţie făcută de Heinrich Himmler la Auschwitz, pe 1 martie 1941. Fostul comandant de
la Auschwitz, Rudolf Höss, a consemnat în autobiografia sa că Himmler a dat o serie de decrete în
timpul vizitei sale, vizând extinderea lagărului. Una dintre directivele date de Himmler era şi crearea
unui „lagăr pentru 100.000 de prizonieri de război”.