Lagărul de la Majdanek

Pamp Daniel
Majdanek (sau Lublin) a fost o Concentrare
nazistă și lagăr de exterminare construit și
operat de SS la periferia orașului Lublin în
timpul celui de-al doilea Război Mondial.A
funcționat de la 1 octombrie 1941 până la 22
iulie 1944.Avea șapte camere de gaz,două
spânzurători din lemn și aproximativ 227 de
structuri,plasându-l printre cele mai mari
lagăre de concentrare conduse de naziști.Deși
inițial era destinat pentru muncă forțată decât
exterminare,tabăra a fost folosită pentru a
ucide oameni la scară industrială în timpul
operațiunii Reinhard.
Tabăra a fost poreclită Majdanek (“micul
Majdan’’) de către localnici in anul 1941
deoarece era adiacentă luii Majdan Tatarski
din Lublin.
Construcția
Construcția a început cu 150 de muncitori
forțați evrei dintr-unul dintre lagărele
Globocnik din Lublin, la care prizonierii se
întorceau în fiecare noapte. Mai târziu, forța
de muncă a inclus 2.000 de prizonieri ai
Armatei Rosii , care au trebuit să
supraviețuiască în condiții extreme, inclusiv
să doarmă în aer liber. Până la jumătatea lunii
noiembrie, doar 500 dintre ei erau încă în
viață, dintre care cel puțin 30% erau
incapabili de a continua munca. La mijlocul
lunii decembrie, cazarmele pentru 20.000 de
persoane erau gata când a izbucnit o epidemie
de tifos , iar până în ianuarie 1942 toți
muncitorii sclavi erau morți.Toată munca a
încetat până în martie 1942,când au sosit noi
prizonieri.
Camere de gaz și
crematorii
În primele luni ale anului 1942,s-au făcut
planuri de extindere și cvintuplare a
capacității sale.În cursul anului 1942 au fost
construite camere de gaz și crematorii;
camerele de gaz funcționau din septembrie-
octombrie 1942 până în toamna anului 1943.
Alte metode
Există, de asemenea, alte modalități de
asasinare a deportaților împușcături,
injecții cu fenol sau evipan.În 3 noiembrie
1943 mii de evrei au fost împușcați în
gropi situate în spatele cuptoarelor, în
timp ce difuzoarele difuzau valsurile lui
Strauss pentru a acoperi zgomotul.
Evacuarea
Tabăra a fost lichidată în iulie 1944,dar dintre
uzinele de exterminare,magazia de
crematoriu din lemn a fost singurul lucru pe
care SS a reușit să-i dea foc,înainte de sosirea
Armatei Roșii,lăsând cuptoarele,imensul coș
de fum și camerele de gazare.
Bilanțul morților
Estimarea oficială a 78.000 de victime,dintre
care 59.000 au fost evrei,a fost stabilită în
2005 de Tomasz Kranz,directorul
Departamentului de Cercetare al Muzeului
de Stat din Majdanek.
Urmări
Mausoleul ridicat in 1969 conține cenușă si rămășițe ale victimelor incinerate,adunate într-o
movilă după eliberarea lagărului în 1944.După preluarea lagărului,în august 1944 sovieticii au
protejat zona lagărului și au convocat o comisie polono-sovietică,pentru a investiga și documenta
crimele împotriva umanității comise la Majdanek.Acest efort consituie una dintre primele
încercări de a documenta crimele de război naziste din Europa de Est.
Comemorare
În iulie 1969,la împlinirea de 25 de ani de la eliberarea sa,un mare monument
proiectat de Wiktor Tolkin a fost construit la fața locului.Se compune din două părți:
un monument de poartă mare la intrarea taberei si un mausoleu mare care ține
cenușa victimelor la capătul opus.
În octombrie 2005,în cooperare cu muzeul
Majdanek,patru supraviețuitori ai lagărului s-
au întors la locul respectiv și au permis să
găsească aproximativ 50 de obiecte care
fuseseră îngropate de deținuți,inclusiv
ceasuri,cercei si verighete.
Deținuți notabili
Marian Filar-pianist
Israel Gutman-istoric
Dionys Lenard-a scăpat în 1942,avertizând
comunitatea evreiască slovacă
Dimitri Karbișev-general sovietic
Halina Birenbaum-scriitor,poet și traducător