Lagărul de concentrare Buchenwald

Buchenwald a fost unul dintre primele lagăre de concentrare înființate de regimul

nazist. Construit în 1937, a fost o extensie al lagărelor din nord (Sachsenhausen) și

din sud (Dachau) și a fost construit pentru a adăposti muncitorii înrobiți, care lucrau

în fabricile locale de muniții 24 de ore pe zi, în schimburi de 12 ore. Deși nu era, din

punct de vedere tehnic, un lagăr al morții, în sensul că nu avea camere de gazare,

totuși sute de prizonieri au murit lunar, din cauza malnutriției, bătăilor, bolilor și

execuțiilor.

Lagărul se lăuda cu o instalație sofisticată pe terenul său, numită Divizia de cercetare

a tifosului și a virușilor din cadrul Institutului de Igienă al Waffen SS. În realitate, era o

cameră a ororilor în care se efectuau experimente medicale de cea mai mare

cruzime pe prizonieri împotriva voinței lor. Victimele erau adesea injectate intenționat

cu diverse substanțe pentru a testa vaccinuri. Eutanasia era, de asemenea,

efectuată în mod regulat pe evrei, romi și prizonieri bolnavi mintal.

Printre cei mai cruzi supraveghetori de la Buchenwald s-a numărat infama Ilsa Koch,

soția comandantului SS Karl Koch și cunoscută sub numele de „Vrăjitoarea din

Buchenwald”. În cele din urmă a fost condamnată la închisoare pe viață pentru

sadismul ei, dar s-a spânzurat după 16 ani petrecuți în spatele gratiilor.

Buchenwald a fost eliberat de Aliați la 11 aprilie 1945, cu o zi înainte de moartea

președintelui Franklin Roosevelt. Ulterior, a fost folosit de Uniunea Sovietică ca lagăr

de concentrare pentru dușmanii Germaniei de Est. În ianuarie 1945, peste 10.000

de deținuți de la Auschwitz și alte lagăre din Polonia au fost duși la

Buchenwald . Lagărul Buchenwald a fost eliberat de trupele americane la 11
aprilie 1945. Se estimează că 56.000 de prizonieri au fost uciși acolo, inclusiv
aproximativ 11.000 de evrei.