Lagărul Auschwitz-Birkenau: infernul pe pământ

În suburbiile oraşului polonez Oświęcim, germanii au construit cel mai mare centru de
ucidere în masă. În cinci ani, în complexul de lagăre de concentrare de la Auschwitz au
murit un milion de oameni – evrei, ţigani, polonezi, ruşi etc. – fără ca nimeni să poată
face nimic. Lagărul de Concentrare de la Auschwitz a fost eliberat în 1945 de către
trupele sovietice. Evacuarea lagărului de către germani a început la jumătatea lunii
ianuarie, în 1945, dar Armata Roşie a deschis porţile lagărului abia pe 27 ianuarie.Pe
parcursul celor cinci ani de existenţă, modul de operare al lagărului s-a schimbat mult:de la
un lagăr al cărui raison d’êtreera izolarea elementelor sociale considerate inamice de către
regimul nazist – aşa cum se decisese la început, în 1940, fără să fie, de fapt, implementat – la
un lagăr de concentrare, un spaţiu unde prizonierii erau anihilaţi treptat şi cu toate ustensilele
la îndemână (înfometare, muncă silnică, boli etc.), şi, în final, la un nou tip de lagăr, un centru
de exterminare imediată după modelul oferit de Treblinka sau Bełżec. Aşadar, istoria,
conform acestor etape, poate fi împărţită astfel:de la fondare, din 1940, până în primele luni
ale lui 1942, Auschwitz a funcţionat exclusiv ca un lagăr de concentrare, unde numai munca
te elibera – conform dictonului macabru ce străjuia intrarea în lagăr –, iar din 1942 până în
octombrie 1944, lagărul a continuat să fie unul de concentrare, dar, simultan, funcţiona şi ca
cel mai mare centru pentru uciderea în masă a evreilor, polonezilor sau ţiganilor aduşi aici
Când Armata Roşie a ajuns la linia Vistula-Wisłoka, în iulie-august 1944, la mai puţin de 200
de kilometri de Oświęcim, conducerea germană avea în perspectivă două opţiuni cu privire la
soarta lagărelor de concentrare:fie sunt lichidate în cazul unui succes continuu al Armatei
Roşii, fie sunt păstrate în circumstanţe favorabile naziştilor. Aşadar, precauţi, germanii au
început o serie de paşi pentru evacuarea şi lichidarea (eventuală) a lagărului, fază care a durat
până la jumătatea lunii ianuarie 1945.În a doua jumătate a anului 1944 şi în primele două
săptămâni din ianuarie 1945, aproximativ 65.000 de prizonieri – dintre care aproape toţi
polonezii, ruşii şi cehii rămaşi în lagăr – au fost evacuaţi şi trimişi la diverse fabrici din inima
Reich-ului.Dar alţi 65.000 de prizonieri au fost ţinuţi în continuare la Auschwitz, până în
ultimul moment.Majoritatea lucrau în fabrici din zona industrială a Sileziei Superioare şi alte
centre apropiate, esenţiale pentru a menţine potenţialul de război al Germaniei. Pe 11
decembrie 1944, oficialii germani din industria chimică discutau la Katowice modalităţile de
a creşte productivitatea prizonierilor de la Auschwitz care munceau în fabricile lor. La
începutul lui ianuarie, înainte ca Armata Roşie să ajungă în Silezia Superioară, prizonierii de
la nou-fondatul sub-lagăr Hubertshütte încă munceau la un combinat siderurgic din Bytom-
Łagiewniki.Aproximativ 90% dintre victimele Lagărului de Concentrare de la Auschwitz au
murit la Birkenau. Iar nouă din zece erau evrei. De asemenea, şi peste 70.000 de polonezi şi-
au găsit sfârşitul la Birkenau.

Bibliografie:

https://historia.ro/sectiune/general/lagarul-auschwitz-birkenau-infernul-pe-pamant-
576953.html

https://aboutholocaust.org/ro/facts/de-ce-este-auschwitz-atat-de-important

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lag%C4%83rul_de_concentrare_Auschwitz

Șimonca Antonia