Ziua de 27 ianuarie marchează eliberarea lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care au fost ucişi 6

milioane de evrei de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alegerea acestei date este legată
de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice în după-amiază zilei de 27
ianuarie.

Holocaustul este un termen care definește fenomenul deportării și uciderii a circa șase milioane de evrei în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial de către Germania nazistă.

Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-al doilea război mondial s-a petrecut la marginea
oraşului Bălţi, din Basarabia. Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de evrei.
Potrivit lui Iacov Verhovski, războiul în actuala capitală de Nord, a început în data de 22 ianuarie. Trupele
germane au ocupat orașul fiind susținuți de armata română. După sosirea acestora în oraș au început exterminarea
în masă a evreilor. Și atunci în oraș a venit „expertul în problemele evreilor – Rihter”.

Datorită lui, evreii din orașul Bălți au fost exterpați și alungați în ghetou. Greutățile prin care treceau evreii sunt de
nedescris. Oameni flămânzi, murdari, însetați au fost „ mânați ca vitele” pe drumurile din Basarabia și dealurile
din Bucovina. Lăsând în urmă zeci, sute de cadavre. Genocidul nu s-a incheiat aici, soldații germani fotografiau
copii evrei, care se aflau într-o stare mizerabilă, iar pozele le transmiteau rudelor în Germania. Jandarmii români
cu zâmbetul pe buză îi numeau pe copii evrei „armata sovietică”. Oamenii cădeau jos de foame și oboseală.
Gropile săpate la marginea drumurilor au fost pline, de cadavre :femei, copii, părinți. Evreii din Bălți au fost
„mânați” în ghetoul care se afla în Răuțel. Ion Antonescu, cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu, a avut
o întâlnire cu comandantul armatei germane11- generalul Eugen von Schobert, pentru a discuta acțiunele care vor
avea loc în oraș.

Orașul a fost aprope spulberat de bombardamente și împușcături. Pe străzile orașului „curgeau râuri de sânge”.

Evreii din orașul Bălți nu sunt primele sau ultimele victime ale cruzimii de care au dat dovadă regimul nazist. În
total, în lagărele fasciste au fost exterminaţi peste şase milioane de evrei, dar şi milioane de oameni de alte etnii.În
Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale
durerii în memoria victimelor Holocaustului. Sunt gesturi simbolice, cărora li se adaugă Memorialele
Holocaustului “Yad Vashem” din Israel, Memorialul Holocaustului din SUA, Memorialul Holocaustului din
Berlin sau alte zeci de astfel de instituţii din marile oraşe ale Europei, Statelor Unite ale Americii, Asiei sau din
Israel, care ţin vie amintirea victimelor genocidului.

De asemena as dori sa va prezint si traseul holocaustului.

Punctul de pornire a fost comisariatul de poliţie al municipiului Bălţi. Anume aici, odată cu revenirea
administraţiei româneşti, s-a format primul lagăr de concentrare a evreilor. Totuşi, reieşind din faptul că oraşul
Bălţi avea o minoritate evreiască numeroasă, a survenit necesitatea construirii unui nou lagăr de concentrare pentru
a asigura reţinerea tuturor evreilor. Astfel, în apropierea localităţii Răuţel, în perioada iulie-august 1941 a fost
amplasat un lagăr temporar. Condiţiile erau deplorabile, oamenii fiind lipsiţi de mîncare şi apă. Locuitorii din
localitate încercau să-i ajute, însă deseori erau prinşi şi pedepsiţi de către jandarmi. Lagărele de concentrare
temporare erau prevăzute pentru o perioadă scurtă, astfel că supravieţuitorii celui de la Răuţel au trebuit să se
deplaseze pe o distanţă mare pînă în satul Mărculeşti, unde exista un lagăr de concentrare strategic. Astăzi, în locul
său este de asemenea aşezat un monument în memoria evreilor ucişi. Scopul autorităţilor era de a deporta evreii de
partea opusă a Nistrului. Astfel, evreii au fost nevoiţi din nou să parcurgă pe jos o distanţă enormă pînă la satul
Vertiujeni, amplasat pe malul Nistrului. Pentru a nu atrage atenţia asupra lor, ei erau impuşi să se deplaseze de-a
lumgul văii, traseul lor numindu-se poteca morţii. Ultima destinaţie a excursiei a fost pădurea din Cosăuţi. În calea
sa de trecere peste Nistru, evreii au fost opriţi aici pentru a înnopta. Majoritatea erau slăbiţi de condiţiile aprige ale
climei, de foame, sete şi diverse boli. Ziua urmatoare, 6 mii de evrei au fost declaraţi morţi, după ce n-au rezistat
gerului. În locul acestui tragic eveniment, este instalat un monument care păstrează amintirea celor decedaţi în
chinuri.