1)

Ziua de 27 ianuarie marchează eliberarea lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care au fost ucişi 6
milioane de evrei de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alegerea acestei date este legată
de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice în după-amiază zilei de 27
ianuarie.

Holocaustul este un termen care definește fenomenul deportării și uciderii a circa șase milioane de evrei în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial de către Germania nazistă.

Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-al doilea război mondial s-a petrecut la marginea
oraşului Bălţi, din Basarabia. Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de evrei.
Potrivit lui Iacov Verhovski, războiul în actuala capitală de Nord, a început în data de 22 ianuarie. Trupele
germane au ocupat orașul fiind susținuți de armata română. După sosirea acestora în oraș au început exterminarea
în masă a evreilor. Și atunci în oraș a venit „expertul în problemele evreilor – Rihter”.

Datorită lui, evreii din orașul Bălți au fost exterpați și alungați în ghetou. Greutățile prin care treceau evreii sunt de
nedescris. Oameni flămânzi, murdari, însetați au fost „ mânați ca vitele” pe drumurile din Basarabia și dealurile
din Bucovina. Lăsând în urmă zeci, sute de cadavre. Genocidul nu s-a incheiat aici, soldații germani fotografiau
copii evrei, care se aflau într-o stare mizerabilă, iar pozele le transmiteau rudelor în Germania. Jandarmii români
cu zâmbetul pe buză îi numeau pe copii evrei „armata sovietică”. Oamenii cădeau jos de foame și oboseală.
Gropile săpate la marginea drumurilor au fost pline, de cadavre :femei, copii, părinți. Evreii din Bălți au fost
„mânați” în ghetoul care se afla în Răuțel. Ion Antonescu, cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu, a avut
o întâlnire cu comandantul armatei germane11- generalul Eugen von Schobert, pentru a discuta acțiunele care vor
avea loc în oraș.

Orașul a fost aprope spulberat de bombardamente și împușcături. Pe străzile orașului „curgeau râuri de sânge”.

2)

De asemena as dori sa va prezint si traseul holocaustului:

Punctul de pornire a fost comisariatul de poliţie al municipiului Bălţi. Anume aici, odată cu revenirea
administraţiei româneşti, s-a format primul lagăr de concentrare a evreilor. Totuşi, reieşind din faptul că oraşul
Bălţi avea o minoritate evreiască numeroasă, a survenit necesitatea construirii unui nou lagăr de concentrare pentru
a asigura reţinerea tuturor evreilor. Astfel, în apropierea localităţii Răuţel, în perioada iulie-august 1941 a fost
amplasat un lagăr temporar. Condiţiile erau deplorabile, oamenii fiind lipsiţi de mîncare şi apă. Locuitorii din
localitate încercau să-i ajute, însă deseori erau prinşi şi pedepsiţi de către jandarmi. Lagărele de concentrare
temporare erau prevăzute pentru o perioadă scurtă, astfel că supravieţuitorii celui de la Răuţel au trebuit să se
deplaseze pe o distanţă mare pînă în satul Mărculeşti, unde exista un lagăr de concentrare strategic. Astăzi, în locul
său este de asemenea aşezat un monument în memoria evreilor ucişi. Scopul autorităţilor era de a deporta evreii de
partea opusă a Nistrului. Astfel, evreii au fost nevoiţi din nou să parcurgă pe jos o distanţă enormă pînă la satul
Vertiujeni, amplasat pe malul Nistrului. Pentru a nu atrage atenţia asupra lor, ei erau impuşi să se deplaseze de-a
lumgul văii, traseul lor numindu-se poteca morţii. Ultima destinaţie a excursiei a fost pădurea din Cosăuţi. În calea
sa de trecere peste Nistru, evreii au fost opriţi aici pentru a înnopta. Majoritatea erau slăbiţi de condiţiile aprige ale
climei, de foame, sete şi diverse boli. Ziua urmatoare, 6 mii de evrei au fost declaraţi morţi, după ce n-au rezistat
gerului. În locul acestui tragic eveniment, este instalat un monument care păstrează amintirea celor decedaţi în
chinuri.
3)

HOLOCAUSTUL DIN PEPENI

Unul dintre cele mai cumplite momente ale persecuțiilor împotriva evreilor s-a produs la Pepeni, unde
pe data de 16 iulie 1941, peste 300 de locuitori ai satului de origine evreiască au fost exterminați în
urma celui de-al Doilea Război Mondial.

Masacrul din primărie

Trei zile au stat acolo închiși circa 300 de oameni: bărbați, femei, copii, tineri, vârstnici, chiar femei gravide,
dintre care una chiar a născut acolo. Au fost ținuți fără să primească apă sau mâncare. Unii săteni i-au ajutat
pe evreii închiși.
Pe data de 16 iulie, Ioan Bordei, sub pretextul că sovieticii atacă satul, a dat ordin să fie masacrați evreii
închiși la primărie. Bordei a aruncat o grenadă în clădire, după care jandarmii și sătenii au început să tragă
cu armele în evreii închiși. Cei care încercau să scape erau uciși de săteni cu sape, topoare, hârlețe, bâte și
alte obiecte. Jandarmii au mobilizat oamenii din sat, le-au pus arma-n mână și le-au spus: 'dacă nu tragi, te
împușc eu'.

Primarul comunei Pepeni, Oleg Rotaru, a precizat că:

„ Cetățenii satului Pepeni nu vor da uitării evenimentul tragic care a avut loc. Aici, unde astăzi este
ridicat acest monument au fost masacrați peste 300 de evrei, care locuiau în perioada dată în
localitatea noastră. Oamenii de bună credință nu pot uita acea pată neagră. Bunelul  îmi povestea
mereu că în ochii localnicilor s-a petrecut măcelul. Mulți dintre consătenii noștri care au fost martori al
evenimentului, nu mai sunt în viață. Iar cei care îi mai avem printre noi,  își amintesc cu groază de  zorii
zilei de 16  iulie 1941, când în sat sosise o unitate germană.  După ce i-au masacrat pe evrei, îi
impuneau pe localnici cu carele sau cu căruțele să ducă cadravrele evreilor masacrați de-asupra
satului, la cariera de piatră de la Bozdarevici. Printre ei se aflau și oameni vii încă. Cominutatea noastră
a fost marcată de „ un drum al sângelui”, mă refer aici la traseul dintre satul Pepeni și dealul
Bozdarevici.”

4)
„Drept între popoare” este un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul
institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (parlamentul israelian), martirilor și eroilor ne-
evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră
politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și averea pentru a-
și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.

79 basarabeni

• Lozan Paramon și Tamara

Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova. Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu, unde
soția lui lucra ca profesoară. Când regiunea a intrat sub control românesc, Paramon Lozan a fost somat să deschidă
școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune. Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în
clădirea școlii vor fi omorâți. Pentru a preîntâmpina crima, Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze. După câteva zile el
a fost executat de către autoritățile militare române.

• Serebrianski Isaak, Sparinopta Samuil, Mazur Ikim

Isaak Serebryanskiy, Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni, locuitori ai satului Broșteni, districtul
Râbnița. În timpul războiului, cei trei i-au ajutat în diverse moduri, hrănindu-i și ascunzându-i pe rând, pe vecinii lor,
frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941. Serebrianski a pregătit o
ascunzătoare pentru Naum și sora lui, săpând o groapă sub staulul oilor. Samuil Sparinopta a construit un loc secret în
interiorul casei, în spatele sobei, iar Ikim Mazur, care locuia la marginea satului, a ținut copiii într-un hambar. 

• Pereplecinski Vladimir și Maria

Într-o zi din septembrie 1941, Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată, Claudia Vainștein, care scăpase dintr-o
groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă. În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia
Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia.

Evreii din orașul Bălți nu sunt primele sau ultimele victime ale cruzimii de care au dat dovadă regimul nazist. În
total, în lagărele fasciste au fost exterminaţi peste şase milioane de evrei, dar şi milioane de oameni de alte etnii.În
Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale
durerii în memoria victimelor Holocaustului. Sunt gesturi simbolice, cărora li se adaugă Memorialele
Holocaustului “Yad Vashem” din Israel, Memorialul Holocaustului din SUA, Memorialul Holocaustului din
Berlin sau alte zeci de astfel de instituţii din marile oraşe ale Europei, Statelor Unite ale Americii, Asiei sau din
Israel, care ţin vie amintirea victimelor genocidului.

Scopul : cerceta si de aduce la cunostita desfasurarea holocaustului la noi in balti si in regiunile alaturate , dar si
de a evidentia traseul acestuia

Motiv dc am ales: balti este locul in care traim si e important sa cunoastem istoria localitatii noastre si sa
comemoram jertvele holocaustului intrucit acestia nu au fost intratit de indepartati de noi.

Concluzii: Holocaustul din Moldova a fost un eveniment tragic din istoria Europei ,si al Moldovei in care
aproximativ 150.000 de evrei au fost ucisi sau deportati in lagarele de concentrare. Holocaustul este o importanta
amintire a raului si al intolerantei care trebui sa ne aminteasca sa luptam impotriva antisemetismului si a oricarei
forme de discriminare