Umanismul universal

Definiție: Termenul cunoaște 2 semnificații: Doctrină morală care recunoaște valoarea supremă a
omului; Mișcare culturală din epoca renașterii

Renașterea reprezintă mișcarea literară artistică și științifică a secolelor XIV-XVI fondată pe imitarea
antichității

Particularități ale umanismului universal:

1) Promovarea conceptului de om universal (multilateral)

2) Admirație față de literatura antichității greco-latine
3) Încredere în rațiune
4) Apărarea ideii de progres a civilizației umane înspre o formă ideală de umanitate în care omul ar
fi liber
5) Armonia dintre om și natură
6) Dezvoltarea nelimitată a posibilităților omului

Reprezentanți ai umanismului universal:

 William Shakespeare – „Romeo și Julieta”

 Niccolo Machiavelli – „Principele”
 Erasmus din Rotterdam – „Laudă prostiei”

Umanismul românesc

Apare mai târziu, în sec. XV-XVII dar se manifeste în sec. XVI-XVII.

Particularitățile umanismului românesc

1) Nararea faptelor trecutului în cadrul unor meditații asupra destinului neamului și al omului.
2) Afirmarea rolului eductiv al cărții
3) Încrederea în dreptate, adevăr, eroism
4) Afirmarea idee de reevaluare a raporturilor omlui cu sine și cu alții
5) Afirmarea latinității limbii și romanității poporului

Reprezentanți:

 Nicolaus Olahus – „Hungaria”

 Dimitrie Cantemir – „Istorie Ieroglifică”
 Neagoe B asarab – „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”

Umanism cronicăresc

 Interesul pentru recuperarea și conservarea istoriei

 Afirmarea valorii educative a istoriei (a înaintașilor)
  Cultul pentru adevăr, responsabilitate ăn fața contemporanilor și a urmașilor
 Preocuparea de a oferi urmașilor modele de comportament exemplar ale înaintașilor, de fapte
de vitejie
 Interesul pentru etnogeneza românească
 Reflecție adâncă asupra condiției umane
 Atitudinea față de imperiul otoman

Umanismul românesc

Definiție: Termenul cunoaște 2 semnificații: Doctrină moerală care recunoaște valoarea supremă a
omului; Mișcare culturală din epoca renașterii

Apare mai târziu în secolele XV-XVII dar se manifestă în secolele XVI-XVII

Particularități:
1) Nararea faptelor trecutului n cadrul unor meditații asuprea destinului neamului și al omului
2) Afirmarea rolului educativ al cărții
3) Încrederea în dreptate, adevăr, eroism
4) Afirmarea ideii de reevalueare a raporturilor omului cu sine și cu alții