Tradiționalismul este un termen care desemnează tendința de conservare a valorilor

autohtone

Tradiționalismul este un termen care desemnează tendința de conservare a valorilor

autohtone (orientare excesivă spre tradiţie, spre folclor şi istorie); respingerea ideii
de civilizaţie. În cultura şi literatura română, tradiţionalismul s-a manifestat în
programul unor curente social-politice şi cultural-literare din primele decenii ale
secolului XX: sămănătorismul, poporanismul, gîndirismul.

Modernismul desemnează tendinţa inovatoare a unei literaturi într-o anumită

epocă. În sens larg, denumeşte forme de expresie ale spiritului novator în planul
creaţiei artistice. Modernismul este opusul tradiţionalismului şi subsumează toate
curentele de avangardă: simbolism, expresionism, imagism, dadaism, suprarealism.
Modernismul românesc cuprinde tendinţe inovatoare apărute înainte şi după Primul
Război Mondial, îndeosebi în poezie, susţinute consecvent de Eugen Lovinescu.

Curentul are ca obiectiv încercarea de a răspunde sensibilităţii omului modern, de

a se sincroniza cu literaturile europene avansate, presupunîndu-se şi ideea de
progres.

Caracteristici comune: refuzul dogmelor, mai ales al celor tradiţionaliste, primatul

psihologicului, al individualului, al sincopismului estetic (Al. Macedonski, T.
Arghezi, L. Blaga, C. Petrescu, I. Barbu, G. Bacovia etc.)

Sămănătorism

Teoretician al curentului: Nicolae Iorga

Trăsături:

 Idealizarea vieții rurale

 Compasiune pentru condiția grea a țăranului
 Evocare trecutului istoric marcat de tradiții
 Dezrădăcinarea – cauză a inadaptării și a înfrângerii
 Atitudinea antiorășenească
 Tragedia dispariției: opoziția boier de neam – arendaș venetic