De ce am ales tema: am considerat ca este un subiect este necesar pentru o cercetare ,intrucat dominația

colonială nu doar modelează ideile noastre despre rasă, dar influențează puternic și modul în care oamenii
gândesc despre clasă, cultură, gen și sexualitate.
Scop: Scopul acestei cercetari este de a afla cum a reusit colonialismul sa ne afecteze viețile cultural, politic
și mai mult sau mai puțin combinând acestea două, astfel datorită mobilității și expunerii la gândurile
occidentale moderne, oamenii au început să se gândească la libertate si drepturile omului.

Colonialismul este definit ca „controlul de către o singură putere asupra unei zone sau a unui popor dependent”. Apare
atunci când o națiune o subjugă pe alta, cucerind populația și exploatând-o, adesea forțând propria sa limbă și valorile culturale
asupra poporului din acea zona.

Motivele de practicare a colonizarii :

. dorința de a obtine profituri,
. expansiunea puterii metropolei,
. evitarea persecutarii din metropola,
. convertirea populatiei bastinase la religia colonistilor,
. largirea teritoriului,
. marirea influentei strategice asupra altor state.

Istoria colonialismului începe atunci când Portugalia căuta noi căi comerciale și civilizatii noi în afara
Europei

La inceputul epocii descoperirilor, se atesta primul semn al colonialismului ,aparut în 1415, o dată cu cucerirea de catre
portughezi a portului musulman Ceuta, din Africa de Nord. Colonialismul a fost condus de explorările portugheze şi spaniole din
America de Nord şi de Sud, de pe coastele Africane, Orientul Mijlociu, India si Asia de Est.
Primele imperii coloniale - spaniol și portughez - s-au format după Marile descoperiri geografice. Cuceritorii spanioli au înrobit
centrul și o parte semnificativă a Americii de Sud. Portughezii, după ce au deschis ruta maritimă către India (1498), au creat
fortărețe pe coastele de vest și de est ale Africii, au câștigat un punct de sprijin pe coasta de vest a Indiei, au capturat Moluca din
Asia de Sud-Est și Brazilia în emisfera vestică.

La sfârşitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea. Țările de Jos(Olanda) au apărut ca o putere colonială majoră.
Ajuns la mijlocul secolului al XVII-lea. punctul culminant al puterii sale, Țările de Jos au pus stăpânire pe majoritatea coloniilor
portugheze din est. Hegemonia colonială stabilită de Țările de Jos a fost lichidată de Anglia ca urmare a războaielor anglo-
olandeze din secolul al XVII-lea.

În ciuda unor încercari anterioare, abia în sec. 17, Marea Britanie, Franţa şi Olanda şi-au format cu success imperii în afara
Europei, fiind în competiţie directă cu Spania şi Portugalia şi cu fiecare în parte.

La sfârşitul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea. Franța a intrat pe calea cuceririi coloniale. Politica colonială a
fost dusă în epoca acumulării primitive de mari companii comerciale privilegiate special create. Deși politica colonială a fost o
sursă de profituri uriașe pentru toate puterile care o urmăreau, ea a avut un efect diferit asupra acestor țări: acolo unde a fost
dusă de domnii feudali, a contribuit la stagnarea și apoi la declinul acestor state. . Spania și, în mare măsură, Portugalia au căutat
să-și reproducă organizarea feudală în teritoriile cucerite. Fondurile colosale venite din colonii au mers către monarhii absoluti,
nobilimea și biserica, întărind ordinea feudală, paralizând stimulentele pentru dezvoltarea industriei și agriculturii.

Odată cu începutul erei capitalismului, Marea Britanie devine cea mai mare putere colonială. După ce a provocat o înfrângere
Franței în cursul unei lungi lupte în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ea și-a mărit posesiunile pe cheltuiala ei, precum și în
detrimentul Olandei, Spaniei și Portugaliei. Marea Britanie a subjugat India.Monopolul colonial, împreună cu monopolul
industrial, au asigurat Marii Britanii poziția de cea mai puternică putere de-a lungul aproape întregului secol al XIX-lea.Franța a
subjugat Algeria (1830-1848), Vietnam (anii 50-80 ai secolului al XIX-lea), și-a stabilit protectoratul asupra Cambodgiei (1863),
Laos (1893). Expansiunea colonială a țarismului rus s-a răspândit mai ales în sud-est și est.
Țarismul rus a transformat regiunile Asiei Centrale și Caucazul în coloniile sale. În prima jumătate a secolului al XIX-lea. Statele
Unite s-au alăturat luptei pentru colonii. Doctrina Monroe proclamată de ei (1823) a mărturisit pretențiile Statelor Unite pentru
exploatarea în monopol a țărilor din America Latină. SUA în anii 40-50. secolul al 19-lea a impus tratate inegale Chinei și Japoniei.

Politica de aservire colonială s-a lovit de rezistența eroică a popoarelor care i-au devenit victime și a dat naștere unui număr de
mișcări puternice de eliberare națională în colonii și țările dependente.
Principalii colonizatori
Națiunile care și-au creat propriile colonii pe teritorii străine includ:

 Marea BritanieȘi-a stabilit coloniile în India, Sudan, Afganistan, Egipt, Singapore, Birmania și Malacca,
Cape, Rodezia, Nigeria, Somalia, Kenya și Uganda, pe lângă privilegiile de care s-a bucurat în Canton,
Hon-Kong și Shanghai.

Marea Britanie și-a pus amprenta și în Oceania prin coloniile sale din Noua Zeelandă, pe lângă controlul pe care
îl exercita deja asupra Canadei, Jamaica, Guyanei Engleze și Insulelor Falkland.

 Franţa: A fost realizat cu colonii din: Algeria, Tunisia, Madagascar, Maroc, Senegal, Coasta de Fildeș,
Benin și Ciad, Annam, Tomkin și Laos. I se mai alătură Haiti, Guyana Franceză și unele insule din
Oceania și pe coasta de est a Canadei.
 RusiaÎn ciuda interesului țarilor de a realiza ieșirea în Marea Mediterană, coloniile lor erau situate la est
de Ural.
 Belgia: Domeniul său a fost concentrat în bazinul Congo, Africa.
 Germania și Italia: începând târziu cu procesul de extindere, au trebuit să se mulțumească cu controlul
Eritreii, Tripoli, Cirenaica și o parte a coastei Somaliei (în cazul Germaniei) și a unor sectoare din Africa
de Nord (în cazul Italiei).
 Statele Unite: S-a extins spre vest pe continentul american, ajungând în Pacific și colonizând Puerto
Rico, Hawaii, Alaska, Filipine și, până de curând, Canalul Panama.
 Japonia: S-a extins în Asia de Est, colonizând insula Formosa, Coreea, Port Arthur și partea de sud a
insulei Sahalin.
 Portugalia: Și-a menținut puterea asupra Angolei și Mozambicului.
 SpaniaDupă ce a controlat Cuba, Puerto Rico, Guam, Filipine și o parte a Africii, a reușit să mențină
doar câteva posesiuni în această din urmă națiune, inclusiv în Sahara spaniolă.

Destrămarea sistemului colonial

Mișcările de eliberare ale coloniilor s-au datorat în general la ș 3 factori:
 intensificarea exploatării coloniale în timpul războiului;
 maturizarea conștiințelor naționale
 aparitia unor lideri național-politici, care să posede cultură și carismă, în scopul îndrumării
maselor.
Cele două războie mondiale sunt esențiale în maturizarea revendicărilor de decolonizare.
Începutul decolonizării este rezultatul suprapunerii tuturor nemulțumirilor din colonii asupra situației
internaționale favorabile pentru luptele de eliberare națională de asupritori și pentru obținerea
independenței. I-ul Război Mondial a fost acel element, care a zdruncinat din temelii colonialismul
mondial, distrugând Imperiul German, Imperul Habsburgic, Imperiul Otoman, iar Conferința de Pace de
la Paris (1919-1920) a rezolvat problema repartizării coloniilor statelor învinse.
Aceste evenimente, constitue de fapt începutul procesului de cădere a imperialismului, un punct de
pornire fiind această primă conflagrație mondială. Apariția procesului de decolonizare după încheierea
celei de-a doua conflagrații mondiale a fost unul din fenomenele care au marcat pe termen lung istoria
secolului XX. Decolonizarea și revoluția au modificat spectaculos harta politică a globului. Numarul de
state independente din Asia, recunoscute pe plan internațional a crescut de cinci ori . În Africa, unde în
1939 era un singur stat liber, acum erau cincizeci. Chiar și în America, sau adaugat vreo zece state
libere. Un important aport la destrămarea sistemului colonial mondial l-au adus SUA și URSS, care
promovau o politică antiimperialistă și se implicau în lupta de independență a coloniilor. În acea epocă,
a fost organizata o importanta Conferința internaționala care s-a desfașurat în capitala Indoneziei -
Bandung (18-25 aprilie 1955). Rezoluția finală a Conferinței afirma dreptul popoarelor de a dispune de
ele însele, suveranitatea și egalitatea între toate națiunile, refuzul implicării în treburile interne de alte
state. Ea cerea în mod hotărât reglementarea, pe cale pașnică, a tuturor conflictelor, dezarmarea,
interzicerea armelor de nimicire în masa.

Consecințele sistemului colonial

Sistemul colonial poate fi numit cu greu un fenomen clar pozitiv sau negativ în viața
comunității mondiale. A avut atât laturi pozitive, cât și negative atât pentru statele
metropolitane, cât și pentru colonii. Prăbușirea sistemului colonial a dus la anumite
consecințe.

Consecinţe pozitive şi negative pentru Colonii:

 Pozitive: Negative:
 Au fost construite :  Dispariţia unor civilizaţii
- Întreprinderi,  Comportamentul inuman al stapîni-
- căi de comunicaţie, lor cu sclavii săi. Demonstraţie este ,,Codul
- căi ferate Negrilor,, martie 1685
 Au fost deschise :  distrugerea și pierderea culturii și modului de viață
- şcoli şi biserici tradițional, exterminarea completă a unor
 apariţia unor fundaţii pentru viitoarea dezvoltare naționalități;
independentă a ţării.  distrugerea forțelor productive
 A întârziat dezvoltarea economică și politică a acestor
țări
 jefuirea unor regiuni vaste

Consecinţe pozitive şi negative pentru Metropolă:

Pozitive:
 Dominaţie deplină asupra teritoriilor,
 Obţinerea braţelor de muncă ieftine,
 Extragerea materiei prime,
 Acumulare de capital,
 Îmbogăţirea metropolei,
 Dezvoltarea industriala
 Superioritatea militara asupra altor puteri
Negative:
 Pierderi umane şi materiale în timpul
luptelor cauzate de răscoalele din colonii,
 o scădere a capacității proprii de producție din cauza
deținerii piețelor și resurselor coloniilor și, prin
urmare, a lipsei de stimulente,
 investiții în colonii în detrimentul țării-mamă,
 crize economice

Concluzie

Sistemul mondial colonial a permis tarilor inalt dezvoltate sa isi inmulteasca bogatiile financiare si teritoriale pe
contul tarilor mai slab dezvoltate ce nu aveau in posesia lor tehnologii destul de avansate pentru a beneficia pe
deplin de resursele sale naturale.Acest lucru a facut ca aborigenii sa sufere din cauza degradării mediului,
răspândirea bolilor, instabilitate economică, rivalități etnice și încălcări ale drepturilor omului ce a dus mai apoi la
miscari revolutionare si razboaie civile.Coloniile eliberandu-se au mai simtit impactul colonialismului asupra lor inca
zeci de ani insa multe dintre ele au reusit sa ajunga state suverane,stabile si in plina dezvoltare.