COLEGIUL NAȚIONAL „MIHAI VITEAZUL” PLOIEȘTI

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA TÂRGȘORUL VECHI

REVISTA ȘCOLARĂ
HOLOCAUSTUL -
SĂ NU SE MAI ÎNTÂMPLE
NICIODATĂ!

2022
 De ce este important să nu uităm?

Apariția acestei reviste a venit firesc, ca o necesitate de a consemna munca elevilor și implicarea lor
într-o acțiune extracurriculară, inter și transdisciplinară. La nivel de catedră, noi, profesorii din CNMV ne-
am mobilizat într-un timp relativ scurt, pentru a pune la punct detaliile apariției lucrării de față. Astfel, elevii
claselor a VII-a, organizați de prof. Ioana Ionescu și prof. Roxana Bogdan, sub coordonarea doamnei
inspector școlar, prof. dr. Maria Mariana Gheorghe, au realizat lucrările de mai jos. Materialele primite de la
copii au fost diverse: de la desene, care mai de care mai elaborate, la recenzii de carte sau de film. Astfel,
prin acest mod, și nu numai, ne alăturăm și noi comunităților care comemorează victimele acestui tragic
eveniment din istoria noastră și a umanității, Holocaustul.
În România, Holocaustul denumește prigoana și exterminarea evreilor în teritoriile controlate de
statul român în anii 1937-1944, adică de la primele legi anti-evreiești ale guvernulu Goga-Cuza și până
la lovitura de stat din 23 august 1944. Potrivit istoricului Raul Hilberg, includerea soartei evreilor din
teritorii foste românești înainte de 1940, dar care nu se aflau sub control românesc în momentul faptelor,
constitue o definiție eronată a Holocaustului în România. Mai precis aceasta privește evreii care, indiferent
de cetățenia lor, au fost fie persecutați sau uciși de agenți ai statului român (sau de particulari
precum Legionarii) în teritoriile controlate de acest stat la momentul faptelor (inclusiv și mai
ales Transnistria), fie predați Germaniei naziste (cazul evreilor de cetățenie germană din România și celor de
cetățenie sovietică care fugeau de Einsatzgrupe trecând Bugul spre Transnistria).
În privința vinovaților, directorul Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, a declarat că ceea ce
particularizează Holocaustul din România este că exterminarea evreilor a început mai devreme decât în
teritoriile ocupate de Germania, dar s-a încheiat mai repede, iar responsabilitatea pentru acesta aparţine lui
Antonescu.

În lume, unul dintre motivele pentru care o mare parte din populația germană s-a oferit să se alăture
naziștilor l-a constituit teama în fața represaliilor. Mii de oameni care păreau normali și care locuiau alături
de vecinii lor evrei timp de generații nu au avut nicio problemă să-i predea în mâinile naziștilor și să ia parte
la programele de exterminare in masă.
Adevărul este, însă, mult mai tulburător. Pentru a-l întelege, trebuie să ne întoarcem în timp. La
începutul secolului 20, antisemitismul era un curent răspândit în toată Europa. În unele țări, evreii erau
considerați o adevărată amenințare la adresa societății și a economiei. Unii încă îi considerau pe evrei marii
vinovați pentru uciderea lui Iisus.
 Atunci când naziștii au ajuns la putere, Hitler a exploatat aceste sentimente. I-a condamnat pe evrei
în nenumărate discursuri pentru subminarea Germaniei în timpul Primului Război Mondial dar și pentru că
au provocat prăbușirea Bursei de pe Wall Street în 1929.
Propaganda anti-evreiască era peste tot: în ziare, în programa școlară, în cărticelele copiilor de la
grădiniță dar și în literatura momentului. Evreii erau dezumanizați în ochii unei mari părți ai societății
europene. Cei care s-au opus acestui curent au fost deportați. În acea vreme, lagărele erau o afacere
profitabilă. Averile evreilor ajungeau în mâinile soldaților care omorau pe bandă rulantă.
Nu este cunoscut numărul exact al evreilor ucişi în Holocaust, „soluţia finală a problemei
evreieşti”cum a fost numit programul de exterminare plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din
Germania condus de Adolf Hitler.
Cifra cel mai frecvent notată de istorici este de şase milioane.
Holocaustului se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste: circa trei
milioane de polonezi, o jumătate de milion de sinti şi roma, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoanele
cu handicap şi adepţii au sectei "Martorii lui Iehova", toţi etichetaţi drept „duşmani ai statului german”. Au
fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.
În ianuarie, Adolf Hitler a fost numit cancelarul coaliţiei de guvernământ, iar partidul său Naţional
Socialist devenea cel mai important din parlament.
Hitler şi-a consolidat rapid puterea suspendând multe libertăţi civile şi permiţând detenţia fără nici un
fel de judecată. Până în martie, primul lagăr de concentrare era înfiinţat la Dachau, nu pentru detenţia
evreilor, ci a disidenţilor politic. S-au dat legi care îi vizau pe evrei, de restricţionare a locurilor de muncă şi
revocare a cetăţeniei. A crescut sentimentul antisemit, pe măsură ce evreii au fost din ce în ce mai mult
blamaţi pentru problemele recente sau din istoria Germaniei.
Elie Wiesel, un supraviețuitor al Holocaustului, de origine română, scris următoarele, în Noaptea:
„Niciodată nu voi uita micile chipurile ale copiilor, ale căror corpuri le-am văzut transformate în
rotocoale de fum, sub un cer abastru, tăcut. Niciodată nu voi uita acele flăcări care mi-au mistuit credința
pentru totdeauna... Nu voi uita niciodată acele momente care mi-au ucis Dumnezeul și sufletul și mi-au
transformat visele în praf. Niciodată.”
 Tatuatorul de la Auschwitz – de Heather Morris

Anita Mihai Adrian – clasa VII E, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești

Cartea Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai
puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și
bărbați deopotrivă.
In primavara anului 1942 , regimul nazist hotărăşte sa inceapa uciderea în masă a evreilor în toate
lagărele controlate de nemti. La Auschwitz-Birkenau, Polonia, cel mai mare lagăr de exterminare,
transporturile se ţin lanţ – pleacă un tren, vine altul. Pentru cei năpăstuiţi, aici e ultima destinaţie.
După drumuri lungi, crunte, în căldură, fără apă, fără mâncare, înghesuiţi în vagoane destinate vitelor,
prizonierii, evreii şi ţiganii din toate zonele controlate de nazişti coboară pe peroanele lungi de la
Birkenau şi sunt luaţi în primire de soldaţi SS (Schutzstaffel, organizaţie paramilitară a NSDAP). La
debarcare, li se confiscă toate lucrurile pe care şi le aduseseră cu ei în speranţa – firavă, dar importantă –
că în următoarea staţie viaţa va fi acceptabila şi va avea o oarecare urmă de normalitate.
Când lui Lale( Ludwig Eisenberg) i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu
slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge
semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare.
De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel
insa din acest post, a reuşit să întreţină o activitate intensă de contrabandă pentru mâncare, riscându-şi zilnic
viaţa pentru a-i ajuta pe ceilalti detinuti sa nu moara de foame.
Aici la Auschwitz, Lale vede cum semenii sai evrei sunt tinuti in conditii inumane ca in final sa fie
ucisi prin gazare si arsi. Tot aici il intalneste pe temutul doctor Mangele care facea diverse experiente pe
detinuti si in special pe copii, obsesia lui fiind sterilizarea acestora.
In timpul petrecut in lagar, tatuatorul Lale s-a îndrăgostit de o deţinută, cu care s-a căsătorit la finalul
războiului, şi alături de care a fugit în Australia, în căutarea unui trai tihnit.
 Hacksaw Ridge
Ana Maria Bîrlă, clasa a VII-a E, Colegiul
Național „Mihai Viteazul”, Ploiești

68.047.059. La prima vedere este un număr oarecare, însă însemnătatea lui adevărată este
devastatoare. Acesta este numărul victimelor celui de-al Doilea Război Mondial. Au fost date lupte aprige,
vieţi nevinovate spulberate. Bătălia de la Okinawa a fost printre ultimele lupte, dar și printre cele mai
sângeroase. Biografia "Hacksaw Ridge" este un film ce ecranizează relatarea acestei bătălii. Mă numesc Ana
si as vrea să vă împărtăşesc ce impact a avut acest film asupra mea.

În acest film este vorba despre Desmond Doss, un tânăr băiat ce este pregătit să își sacrifice viata
pentru a se alătura frontului, ca medic. Însă din cauza orientărilor sale religioase, ce îi interzic să atingă vreo
armă sau să ucidă, coechipierii lui îl cred slab şi laș. Însă Desmond, cu Biblia şi poza soției sale, împinge mai
departe, ignorând batjocurile. A fost lovit şi considerat un nimic în continuare, până în ziua în care japonezii au
atacat cum nu au mai făcut-o până acum, iar Desmond a fost singurul care a rămas permanent pe front,
salvând viețile soldaţilor americani, ba chiar şi a unilor japonezi. Când japonezii au început să bombardeze
continuu, iar viețile lor erau pe muchie de cuțit, soldaţii au coborât de pe stâncă, întorcându-se la baza lor. Dar
nu și Desmond. El a rămas acolo întreaga noapte, căutând soldaţii căzuți(printre care şi cei ce cândva şi-au
bătut joc de el), administrându-le morfină si plasmă pentru dureri, după care trimiţându-i cu ajutorul unei
frânghii la baza de jos, pentru a fi preluați de ceilalți medici. Nu s-a gândit nicio clipă la el însuși, ci doar la
oamenii ale căror vieţi trebuie salvate. Iar cel mai rău duşman al său şi-a sacrificat viata pentru el, stiind că
numai Desmond putea supravieţui pe front și ajuta lumea.

Acum, ce e așa special, aşa de deosebit cu acest film? Păi, pentru mine a avut un impact puternic şi
emoţionant, un sentiment pe care nu cuvintele îl pot descrie, ci mai mult felul îmi care inima îmi bătea
puternic, iar sângele îmi pulsa inexplicabil de repede, sau cum îmi şiroiau lacrimile pe obraji. Faptul că
Desmond a nu s-a oprit niciodată din crezut, din încercat, îmi dă putere să continui în continuare. Faptul că știa
că lumea l-a tratat nedemn și totuşi, s-a sacrificat până în ultima clipă.

Cred că Desmond Doss a fost, şi este în continuare, un model de la care fiecare are câte ceva de
învățat. Prin curajul si generozitatea sa, suntem mândri să spunem, în 2022, că suntem liberi. Va fi mereu
tratat cu onoare, fiind unul dintre Marii Eroi ce s-au făcut auziţi în timpul nedreptății din cel de-al Doilea
Război Mondial.

„Doamne, ajută-mă să mai salvez unul!"- Desmond Doss,1945

Redactor-șef: prof. dr. Ioana Ionescu

Redactor: prof. Roxana Bogdan

Coordonator: insp.școlar, prof. dr. Maria-Mariana Gheorghe.