Tema:”Holocaust”

Realizator: Ciubotaru Ion,cl.a IX-a

Gimnaziul “Cezar Radu”

Coordonator: Vasilache Genoveva,

Profesor de istorie
 ”Holocaust”
“Nu toate victimile au fost evrei,dar toti evreii au fost victime.Evreii au fost
exterminati pentru ca se nascusera evrei.Ei nu au fost condamnati pentru ca
facusera ceva impotriva legii,ci pentru ca erau fii si fiice ale unor parinti evrei.”

(Elie Viesel,supravietuitor al Holocaustului)

Holocaust…lexemul ce tinde sa insumeze evenimentele cutremuratoare ce au

avut loc in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial,in urma politicii antisemite de
exterminare a minoritatilor etnice,propagate de Adolf Hitler.Xenofobia si
intoleranta fata de evrei si-a gasit radacinile intr-o societate lipsita de constiinta
morala si sociala.Acest trecut dezastruos fiind ireversibil poate fi doar depasit prin
comemorarea victimelor si aprofundarea in studierea acestor evenimente
tragice.Constientizarea consecintelor devastatoare a inconcesivitatii atit nationale cit
si general umane ,dezvolta o societate condusa de valori si creeaza ipoteza conform
careia istoria nu trebuie repetata.

Din Antichitate termenul de Holocaust se refera la ritualul de sacrificare prin

ardere a unui animal,cu regret atribuim aceasta notiune in Epoca
Contemporana,exterminarii prin camere de gazare a unei parti a populatiei evreiesti
si a altor minoritati nationale din Europa de catre nazisti si aliatii sai.Aceasta politica
inumana bazata pe teoria absurda antisemita isi are origine in Germania,fiind
propagata incepind cu 1933 de adeptii doctrinei naziste inaintate de Adolf Hitler.

Atit timp cit ratiunea fiintei umane va fi completata de emotii si sentimente,teme

precum Holocaustul vor ramine inepuizabile si actuale,intrucit doar sintetizarea
acestor lectii din istorie,sisteaza repetarea ororilor ce au curmat viata la mai mult de
6 milioane de evrei.Doar in lagarul de concentrare Auschwitz din Polonia, se
estimeaza moartea a cel putin 1,1 milioane de persoane dintre care 90% au fost
evrei.Numarul jertfelor nu insumeaza simple statistici menite sa totalizeze
consecintele razboiului,fiecare cifra reprezinta moartea zadarnica a unui suflet
nevinovat,ce a fost privat de hrana spirituala a oricarui om,speranta la viata.Tinara
Rutka Laskier,ce a murit in Auschwitz la doar 14 ani,reprezinta doar una dintre
cutremuratoarele istorii desprinse din notitele lasate de detinuti in asteptarea
mortii.Cu putin timp inaintea mortii sale,Rutka scria ca spaima si suferinta o priva
de insasi dorinta la viata “Fringhia din jurul nostru devine din ce in ce mai
strinsa.Ma transform intr-un animal care asteapta sa moara…”.Istoria ingrozitoare ce
expune crunta realitate despre somnul ratiunii omenirii,somn ce a condamnat la
pieire milioane de oameni este redata in cartea “Geamantanul Hanei.Din ororile
Holocaustului.” de Karen Levine,unde este expusa lectia de viata despre retrezirea
acestei ratiuni.Romanul a reusit sa conserve si transmita mai departe memoria
tuturor victimelor,transformind din numeroasele jurnale,poezii,desene,obiecte
personale,fotografii intr-o memorie colectiva a umanitatii.M-a marcat profund
aceasta carte,in urma careia am realizat ororile ce au avut loc.Doar dupa citirea
romanului am perceput grandoarea suferintei evreilor si a tuturor celor ce au indurat
Holocaustul.In timpul lecturii am vazut chipurile mamelor ce stiau ca copii lor
urmeaza sa moara la metri distanta,si neputinta lor de a schimba
ceva,copii ce nu au reusit sa cunoasca placerile si frumusetile vietii,caci constiinta
lor de copil a existat pentru putin timp,timp in care au vazut iadul cu proprii ochi.O
alta crunta experienta de viata strivita intr-un tavalug de ura si cruzime este expusa
in romanul “Lea,povestea familiei mele.” de Andrei Klein,in cadrul careia autorul isi
citeaza marturiile mamei sale,Roszi “Nu mai sunt copila,dar ma doare ca nu mai am
parinti.Sunt o femeie de 30 de ani cu parul alb,care am trait in partea urita a
vietii.Sunt dupa zvircolelile refugiului si trei ani jumate de lagar,unde in conditii
mizere si inumane l-am nascut pe baiatul meu…”

Cei ce urmau sa fie exterminati cu sadism,mai intii erau deposedati de nume si

idenitate,imbracati asemenea in pijame imbicsite de mirosul chinurilor stapinilor
trecuti ,ce erau deja morti.Infometati,lipsiti de demnitate prin “experimentele
medicale” ,detinutii erau torturati pina la demoralizarea completa.Zimbetele copiilor
inocenti si fetele vii a tinerilor erau peste noapte desfigurate si transformate in ceea
ce evoca apogeul suferintei umane.Intr-o singura camera de gazare incapeau intre
800-1200 de oameni,chinurile carora durau in jur de 20 minute incontinuu.In urma
acestor masacre teribile,trupurile neinsufletite erau in continuare batjocorite,fiind
extrase toate plombele de aur din dinti iar parul femeilor taiat.

Aceste fabrici ale mortii si-au terminat torturile in urma invingerii

Germaniei,astfel in ianuarie 1945 armata sovietica si americana eu eliberat acei
putini supravietuitori din lagare.Insa cu regret,salvarea fizica a supravietuitorilor,nu
a insemnat nici pe departe sfirsitul suferintelor.Dupa ce au cunoscut moartea intregii
familii,aceste evenimente tragice au continuat sa le bintuie viata,iar cosmarurile prin
care au fost supusi sa treaca le-au influentat modul de a fi ,si capacitatea de a iubi
sau macar a zimbi…

Dezvaluirile personale,operele artistice si evenimentele comemorative ce

abordeaza aceasta tema,au o importanta majora pentru noua generatie,caci destainuie
trecutul sfisietor si nu lasa acoperit de praful uitarii vicisitudinile istoriei.Consider,ca
cunoasterea si constientizarea repercusiunilor distructive a evenimentelor tragice ce
au avut loc in timpul Holocaustului,au un impact considerabil asupra cursului
evolutiv a societatii actuale,educind umanitatea pe baza valorilor general-
umane.Toleranta etnica,nationala,religioasa,respectarea drepturilor si libertatilor
individuale,promovarea pastrarii demnitatii inlesnesc prevenirea si evitarea
izbucnirii unui nou genocid,ce ar putea fi fatal.Memoria Holocaustului nu trebuie
marginalizata,ci transformata intr-o tema centrala a culturii,ce v-a anticipa
impunerea paradigmei multiculturalismului.

“ Si astazi ma incearca durere pentru cele intimplate cu poporul evreu,a caror

amintire trebuie sa ne ajute ca astfel de orori sa nu se mai intimple”

(Papa Benedict al XVI-lea)