Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu”, or.

Drochia

Novac Nica , elevă clasa a VIII-D

Holocaust, istorii și lecții de viață

Holocaustul reprezintă unul dintre cele mai cumplite genociduri din istoria umanităţii. doar la auzul
acestui termen de Holocaust simți fiori de groază care îți inundă întreaga ființă. Originea cuvântului vine
de la „holos” („totul” în greacă) şi kaein („a arde” în greacă) iar în Antichitate termenul definea jertfa adusă
zeilor prin ardere. Termenul a fost preluat și în perioada anilor 1941-1945 și Holocaustul a fost cel mai
mare masacru din istoria omenirii.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) au fost asasinați circa șase milioane de
evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești” au fost
persecutați și asasinați evreii din Asia și nordul Africii, conform programului de exterminare a evreilor
plănuit și executat de regimul nazist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Cei
mai mulţi oameni au fost ucişi în septembrie 1941, lângă Kiev. În doar două zile au fost omorâţi mai bine de
33.000 de evrei. Aceştia au fost împușcat de trupele germane.

În vara anului 1941 pe teritoriul actual al Republicii Moldova existau 49 de lagăre de concentrare şi
ghetouri, iar în regiunea transnistreană – 189. Persecuția evreilor în Germania a început în 1933, aproape
imediat după venirea la putere a naziștilor. La început, acest lucru însemna ghetoizare și împușcături în masă
în Europa Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și 1945, au început deportările în centre de ucidere precum
Auschwitz, Treblinka și Belzec, mai întâi din locații din Polonia ocupată și apoi din întreaga Europă ocupată.
Metodele de torturare a bietelor victime erau foarte crude, acestea fiind gazate, ținute în condiții inumane dar
cel mai important despărțite de familiile acestora. O adevărată lecție de istorie am desprins din filmul
documentar ,,Cobaii lui Mengele” în care am reușit să cercetez întâmplările de la Auschwitz, unde doctorul
Josef Mengele subnumit „îngerul morții” făcea experimente pe copii, mai ales pe gemeni, vrând să
răspândească rasă ariană, considerată perfectă de regimul nazist. Uciderile erau executate în diferite moduri
care de care mai dureroase, de la împușcare până la moarte din cauza bolilor chinuitoare.

Lecturând cartea ,,Jurnalul Anei Frank”, de Ana Frank am reușit să interferez cu chinurile groaznice pe
care le-a trăit Ana Frank și familia acesteia pentru a scăpa din ghearele morții. Odată cu apariția acestei cărți
lumea a reușit să descopere ororile nazizmului prin ochii unei fete de 13 ani care, în ascunzătoarea în care se
adapostise cu familia, în 1942, și-a notat cu candoare tot ceea ce trăia și simțea.

După izbucnirea războiului în 1939, au fost înființate noi tabere, multe în afara Germaniei, în Europa
ocupată. România se află pe primul loc în rândul țărilor făptuitoare ale Holocaustului, altele decât Germania.
Legislația antisemită românească nu a fost o încercare de a-i liniști pe germani, ci mai degrabă în întregime
autohtonă, procedând autoritatea germană și însăși Germania nazistă. Ascensiunea Germaniei a permis
României să nu țină cont de tratatele minorităților care au fost impuse țării după Primul Război Mondial.
Legislația antisemită din România avea ca scop, de obicei, exploatarea evreilor, mai degrabă decât umilirea
lor ca în Germania. Populaţia evreiască reprezenta a treia minoritate din ţară. Aproximativ 300.000 locuiau
în Basarabia şi Bucovina. Epurarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de evrei, a fost realizată prin două
metode. Prima era arestarea şi împuşcarea imediată a evreilor, care a avut loc în multe localităţi basarabene.
În oraşe şi târguri de obicei execuţiile erau efectuate de armată, iar în localităţile rurale, de Legiunile de
jandarmi. A doua fază a asupritorilor împotriva evreilor din Basarabia este concentrarea lor în ghetouri şi
lagăre, după care a urmat deportarea lor peste Nistru. În total, erau cel puţin 45.000 evrei basarabeni rămaşi
după retragerea autorităţilor sovietice şi revenirea administraţiei româneşti. După alte date, cifra se ridica la
55 867, dar cel mai probabil era vorba de 80 mii evrei, o cifră care includea vreo 25 mii care au murit de
moarte naturală, au evadat sau au fost împuşcaţi. În perioada războiului, zeci de mii de evrei au fost
împușcați în masă, deportați în ghetouri și lagăre de concentrare organizate în Basarabia. Sergiu Nazaria în
cartea sa ,, Holocaust -pagini de istorie” descrie amănunțit ororile Holocaustului pe teritoriul țării noastre.

Raionul Drochia nu a rămas neatins de groaza celui mai teribil masacru din lume, aici evrei au fost
aproape în toate localităţile, dar cea mai mare comunitate de evrei a fost atestată în satul Zguriţa, ca dovadă
a acestei atestări în prezent este cimitirul din localitate. În Zguriţa ultima colonie evreiască din ţinutul
Basarabiei a fost înfiinţată în 1853 pe 400 desetine de pământ, fiind a 13-a la număr pe teritoriul Basarabiei.
În 1930, în această localitate se numărau 2541 de evrei ce constituiau 84% din toată populaţia ei. Acolo se
mai păstrează cimitirul evreiesc, al patrulea după mărime din zonele rurale ale republicii. Alte câteva familii
au locuit şi în Maramonovca, sau chiar în oraşul Drochia, satul Drochia etc.

Într-o discuție de suflet cu muzeograful Svetlana Pîntea am reușit sa cunosc mai multe despre ororile prin
care a trecut doamna Dubceac Liuba, o centenară care a simțit teribilitatea evenimentelor , lucru care au
marcat-o pe ea cât și pe viitoarea ei familie, ea renunțând și negând numele pe care îl purta pentru a nu fi
deconspirată și ca consecință de a fi supuși altor acte de agresiune. Liuba Dubceac, din satul Drochia,
născută pe 05.04.1922, relatează că sora și cumnatul ei au murit din cauza foametei, cum nepoata i-a murit
în brațe și cum a fost împușcată. O altă istorie descoperite din documentarele doamnei Pîntea Svetlana este
cea a Agafiei Guțu, locuitoare a satului Zgurița ce povestește cum „ îi puneau în coloane, cum pun de
sărbători copii în coloane să se ducă la parade, așa au pus și evreii legați de o mașină cu care erau trași. Iar
copii îi trăgeau prin țeapă”. Fotograful Valeria Levinscaia a reușit să meargă în Zgurița pentru a imortaliza
un loc al groazei pentru întreaga comunitate evreiască, beciul unde se presupune că au fost îngropații pruncii
evreilor care au fost trași pe țeapă. Acest loc încă rămâne a fi necercetat și necesită investigații pentru a
deschide o nouă filă a istorie. Muzeul din orașul Drochia găzduiește o expoziție a Holocaustului ce trezește
fiori fiecărui vizitator și ne face să înțelegem teroarea nedreptății. Astfel, în incinta muzeului au fost
organizate trei conferințe cu tematica ,,Holocaustul -o pată neagră pe obrazul istoriei” organizată trei ani
consecutiv.

Grigore Vieru spunea: ,,Puneţi una lângă alta petele de sânge de pe cămăşile noastre şi veţi avea în faţă
harta Basarabiei.‘’ Acest citat argumentează ideea că poporul nostru a fost foarte chinuit şi durerea ce au
purtat-o atât fizic cât şi psihic toate victimele deportărilor ne-au clădit nouă, tinerilor generaţii o viaţă
îndestulată trăită în pace şi armonie alături de cei dragi.

Viziunea mea personală asupra acestui subiect este una complexă, iar de câte ori deschidem această temă
împreună cu familia, prietenii, sau la orele de istorie mă cuprinde o tristeţe şi o suferinţă de nedescris
deoarece îmi dau seama că milioane de oameni au murit fiind nevinovaţi, femei, copii, bătrâni, şi-au pierdut
viaţa în chinuri înspăimântătoare .

În concluzie, susţin faptul că exterminarea în masă a adus cu ea consecinţe enorme, fiind lecţii de viaţă ce
vor rămâne în istoria omenirii ca terori infernale. Consider că Holocaustul a fost o tragedie, o crimă
împotriva umanității, noi suntem datori să ținem minte această lecție dură și dureroasă pentru a nu se mai
repeta. Este foarte important ca tinerii să cunoască adevărul despre acest lucru și locurile unde sau
întâmplat. Vă îndemn să nu discriminați clase sociale diferite de oameni și să vă informați mai mult despre
acest fenomen, din considerentul că nu e tolerabil în ziua de azi de a discrimina și de a nu aprecia ceea ce fac
alți oameni.