Holocaust

Holocaustul este, fără îndoială, cel mai oribil eveniment care a

avut loc în istorie. Este, de asemenea, unul dintre cele mai
importante evenimente din istoria recentă. Deși a fost un
eveniment oribil, a fost și este încă un instrument valoros, care
trebuie folosit în învățarea noastră pentru evitarea
evenimentelor asemanatoare. Trebuie să înțelegem ce i-a
împins pe oameni să urăscă atât de mult cum au făcut naziștii,
astfel încât să putem spera să prevenim întâmplări similare.
Acest eseu va fi orientat spre importanta studierii Holocaustului
și cum putem să prevenim repetarea raului.
A fost o perioadă plina de ură, o perioadă ar putea fi uitat acest
eveniment , dar fotografiile, poveștile și amintirile bântuitoare
au și vor continua să ne amintească de atrocitățile care au avut
loc la sfârșitul anilor 30 și începutul anilor 40. Al Doilea Război
Mondial, Hitler, Holocaustul, Ghetoul, lagărele de concentrare,
pentru mulți dintre noi acestea sunt doar niste simple cuvinte,
dar pentru unii au fost o cruda realitate. Pentru ei, pentru
oamenii, care simt durerea acestor cuvinte, trebuie să
continuăm să ne amintim, să împărtășim și să ne educăm
asupra evenimentelor oribile care au avut loc sub stăpânirea lui
Hitler. Sarcina cade acum pe umerii noștri pentru a proteja
generațiile viitoare de a experimenta dușmănia pe care au
simțit-o odată cei care au suferit prin Holocaust.
Cautand surse pentru realizarea acestui eseu, am văzut o poză
cu o fetiță mică, nu mai mult de opt ani, care desenase pe o
tablă niste linii incalcite. Fata era un evreu polonez înnebunita
de experiențele sale într-un lagăr de concentrare. Într-un alt
articol, am vazut o poveste despre oameni care vor muri, lăsând
note celor dragi, un exemplu recent fiind un membru al marinei
ruse de pe submarinul Kursk. În ghetoul de la Varșovia, cei care
își vedeau prietenii și familiile ucisi fie de naziști, de înfometare,
fie de boală, ar găsi mici resturi de hârtie, note către membrii
sau prietenii familiei, facandu-le suluri și bagandu-le în mici
crapaturi din pereți. Acești oameni au trăit groaza Europei
naziste.
Când văd fotografii cu toți evreii, țiganii, homosexualii și
martorii lui Iehova care au fost torturați înfometați și tratați ca
o turmă de animale bolnave, mă simt dezgustata. Mă gândesc,
de ce? Care a fost ideea? Și mai ales,CUM? Cum ar putea orice
ființă umană să-i trateze pe cei din propria rasă cu o ură atât de
înfricoșătoare cu care naziștii i-au tratat pe evrei? Sunt
dezgustata de acest cult al ucigașilor programați pentru a
permite astfel de evenimente agonizante să aibă loc într-o lume
în care toate au fost create egal.
S-ar fi crezut că, după un eveniment precum Holocaustul, ar
exista mari tulburări și amărăciuni în întreaga lume, dar ca o
tăietură adâncă, Holocaustul s-a vindecat lăsând doar o
cicatrice de amintire. Mă mir surprinsă de acceptarea celor care
au simțit durerea Holocaustului. Iertarea lor față de cei care i-
au rănit fără milă este o dovadă pentru mine că rasa umană
este în general puternică și iubitoare. În timp ce Anne Frank
scria „Încă cred că oamenii sunt cu adevărat buni la inimă”.
(251)

Datorita orelor de istorie,am invatat prin ce au trecut victimile

Holocaustului. De asemenea, prin cei care au suferit, vedem
care este realitatea ghetourilor și a lagărelor de concentrare.
Băieții tineri fiind transformați în naziști în miniatură,
experimente medicale atât de groaznice încât nu ar putea fi
făcute nici măcar pe animale, durerea de a-ți vedea mama,
bunica și surorile pentru ultima oară în timp ce se plimbă
violate și dezbrăcate într-o cameră de gaz. Acestea sunt
atrocitățile care ne bântuie în realizarea faptului că acest lucru
nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Numai din acest motiv,
continuăm să răspândim amintirile Holocaustului. Este atât de
important pentru întreaga rasă umană să studieze acest
eveniment tragic,încât el sau ceva asemănător nu va mai avea
loc niciodată.
Else Kleinmann a marturisit prin ce trecea ea in inchisoarea din
Cracovia, Polonia, timp de șase luni, dar dintr-o perspectivă
uluitor de diferită. Doamna Kleinmann fusese închisă pentru că
naziștii au auzit că părinții ei sunt înstăriți și vor plăti o
răscumpărare mare.
„M-au băgat într-o celulă cu un grup de prostituate”, a spus ea.
'' Femeile m-au împins și m-au lovit cu piciorul și a trebuit să
dau cu piciorul și să mă bat înapoi. Atunci am crezut ca este
noroc. Un soldat german m-a scos pentru interogatoriu. Dar și
el m-a împins, m-a lovit, m-a scuipat și alții mi-au injunghiat
spatele cu bătăi și mi-au rupt dinții.

'' Când m-au întors in celulă '', a continuat ea, '' am fost atât de
speriată încât nu mai aveam putere să mă apar de femei. Dar
când au văzut cum arătam, cei care mă chinuiseră înainte mi-au
adus apă și mi-au scos hainele - pentru a mă spăla. Ele au spus:
„Niciodată nu vă vom face nimic.” Ele au fost cei care au făcut
posibil să îndur șase luni de închisoare; mi-au dat puterea să
privesc pe fereastră și să văd frumusețea străzilor. ''
Deși evenimente asemanatoare genocidului au loc încă astăzi,
acestea nu sunt la fel de monstruoase ca Holocaustul. Actele
flagrante vor fi întotdeauna o parte a societății. Întotdeauna va
exista un grup de oameni care au atâta mânie în interiorul lor,
încât simt nevoia să-l învinovățească pe cel inocent. Cu toate
acestea, datorită lucrurilor invatate de pe urma Holocaustului,
sperăm să nu permitem niciodată lumii să experimenteze acel
grad agonizant de ură.

În general, Holocaustul a fost un timp tragic și agonizant în

istorie. Poveștile și imaginile ne dovedesc asta, dar prin
întunericul durerii strălucește o lumină. Lumina de aur a
speranței ne-a ridicat din această perioadă a durerii și ne-a
permis să învățăm din greșelile făcute de semenii noștri, astfel
încât să putem deveni în general ființe umane mai bune.
"Vreau să continuăm să trăiesc chiar și după moartea mea"
(283) a fost dorința Annei Frank și a devenit realitate atât
pentru ea, cât și pentru ceilalți care au suferit durerile
Holocaustului. Amintirile acestor oameni ne vor bântui pentru
eternitate. Aceste amintiri le vom ține cu toții aproape, pentru
a împiedica răul să se repete.