Tabelul periodic al elementelor, câteodată numit și tabelul periodic al lui Mendeleev, cuprinde

într-o formă tabelară toate elementele chimice, aranjate în funcție de numărul lor atomic (adică după
numărul de protoni dintr-un atom) și în funcție de configurația electronică și unele proprietăți chimice
recurente. Acest aranjament conduce la identificarea anumitor „tendințe periodice”, astfel că
elementele din aceeași grupă au proprietăți chimice asemănătoare. În general, în
aceeași perioadă elementele din partea stângă sunt metale, iar cele din extremitatea dreaptă
sunt nemetale.
Rândurile tabelului periodic se numesc perioade, iar coloanele se numesc grupe. Șase dintre grupe
au și denumiri speciale, ca de exemplu grupa a 17-a mai poartă numele de grupa halogenilor, iar a
18-a grupă este cea a gazelor nobile. Tabelul periodic poate fi folosit pentru determinarea relațiilor
dintre proprietățile elementelor, și de asemenea pentru a prezice proprietățile unor elemente noi,
care urmează să fie descoperite sau sintetizate.
Dimitri Mendeleev a publicat în anul 1869 ceea ce avea să fie primul tabel periodic recunoscut la
nivel mondial. Acesta și-a realizat tabelul astfel încât să ilustreze tendințele periodice pe care le
prezentau proprietățile elementelor cunoscute la acea vreme. Folosindu-se de această teorie,
Mendeleev a prezis unele proprietăți ale elementelor încă nedescoperite, care păreau să lipsească
din tabel. Majoritatea predicțiilor s-au dovedit a fi adevărate pe măsură ce noi elemente au fost
descoperite. De atunci, tabelul periodic al lui Mendeleev a fost dezvoltat și corectat, întrucât noi
elemente au fost sintetizate sau descoperite.
Toate elementele, de la numărul atomic 1 (hidrogen) până la 118 (oganesson) au fost descoperite
sau sintetizate, cele mai recent adăugate în tabel
fiind nihoniul, moscoviul, tennessinul și oganessonul (au fost confirmate de către IUPAC pe 30
decembrie 2015), completând astfel toate cele șapte perioade. [1][2] Primele 94 de elemente există în
natură, deși unele au fost observate în cantități infime și au fost sintetizate în laborator cu mult
înaintea descoperirii lor.[n 1] Elementele cu numerele atomice cuprinse între 95 și 118 au fost doar
sintetizate în laborator sau în reactoarele nucleare. [3] Sinteza elementelor cu un număr atomic peste
118 este planificată. De asemenea, numeroși radioizotopi sintetici ai unor elemente răspândite în
natură au fost produși în laboratoare.