Reflectarea fenomenului

periodicității în viața cotidiană

De Sorin Damaschin
 Introducere
•În anul 1869, savantul rus Dmitri Mendeleev a elaborat
lucrarea „Experiența sistemului de elemente, bazate pe
greutatea atomică și asemănări chimice”. În decurs de doi ani
savantul s-a dedicat creării bazelor învățăturii despre
periodicitate. Mendeleev introduce noțiunea de perioade
mici și perioade mari, inclusiv noțiunea de grupe ale
sistemului de elemente. În final, formuleazã legea
periodicității. Astfel, în chimie începe epoca
prognozării științifice, iar chimia devine integră datorită
lucrării lui Mendeleev despre periodicitate. 

Dmitrie .I. Mendeleev (1834-1907)

Chimist rus.  În februarie 1869, a
descoperit legea periodicității și a
creat primul sistem periodic al
elementelor.
• Proprietățile elementelor, precum formele și proprietățile compușilor lor, se află într-o
dependență periodicã de sarcina nucleului sau de numărul atomic al elementului.
Lothar Meyer (1830-1895) Chimist german. A
elaborat, independent de Mendeleev,
criteriile  de clasificare a elementelor chimice 
(decembrie 1869).
Sistemul periodic vechi, alcătuit de Dmitri
Mendeleev în anul 1869.
3. Spre deosebire de predecesorii săi, Mendeleev a intuit că șirul continuu
de elemente, publicat până la 1869, trebuie despărțit, lăsând loc pentru
elementele necunoscute, care urmează a fi descoperite. 
Astfel, în 1871, el a lăsat căsuțe goale, în tabelul periodic, mai jos de bor, aluminiu și
siliciu, numind aceste elemente, respectiv, ecabor (nr. 21), ecaaluminiu (nr. 31) și
ecasiliciu (nr. 32). Mai mult, el a prezis proprietățile și metodele de obținere a eca-
elementelor. De menționat cã toate aceste trei elemente au fost descoperite chiar
în următorii ani și caracteristicile lor s-au dovedit foarte apropiate de cele prevăzute
de Mendeleev. Astfel, în 1875, chimistul francez Lecoq de Boisbaudran descoperă Lecoq de Boisbaudran
elementul cu nr. 31, pe care l-a numit galiu, în cinstea patriei sale. În 1879, chimistul
suedez L.F. Nilson obține elementul cu nr. 21 — scandiu, iar în 1886 germanul C.
Winkler obține elementul cu nr. 32, numindu-l germaniu (tabelul 2.3). Aceste
descoperiri au marcat triumful legii periodicității. Cum scria Mendeleev în 1906,
„nici unul dintre predecesorii săi nu a riscat să prezică proprietățile elementelor
nedescoperite, să schimbe greutățile atomice acceptate și să considere legea
Lars Fredrik Nilson
periodicității o nouă lege a naturii, capabilă să sintetizeze date negeneralizate până
atunci“. Într-adevăr, se poate afirma că germanul Lothar Meyer, și alți savanți au fost
foarte aproape de a descoperi legea periodicității, dar nu au făcut-o.
Folosința Tabelului
Periodic
•Tabelul periodic a trecut prin multe schimbări de când Dmitri
Mendeleev a elaborat designul său original în 1869, totuși atât
primul tabel cât și tabelul periodic modern sunt importante din
același motiv: tabelul periodic organizează elemente în funcție de
proprietăți similare, astfel încât să puteți spune caracteristicile unui
element doar uitându-se la poziția sa pe masă.
•   Înainte ca toate elementele naturale să fie descoperite, tabelul
periodic a fost utilizat pentru a prezice proprietățile chimice și fizice
ale elementelor din golurile de pe masă. Astăzi, tabelul poate fi
utilizat pentru a prezice proprietățile elementelor care încă nu au
fost descoperite, deși aceste elemente noi sunt toate foarte
radioactive și se descompun în elemente mai familiare aproape
instantaneu.
•   Acum, tabelul este util pentru studenții și oamenii de știință
moderni, deoarece ajută la prezicerea tipurilor de reacții chimice la
care un anumit element este susceptibil să participe. În loc să
memoreze fapte și cifre pentru fiecare element, studenții și oamenii
de știință au nevoie doar să arunce o privire la masă aflați multe
despre reactivitatea unui element, dacă este posibil să conducă
electricitatea, dacă este dur sau moale și multe alte caracteristici.