Chimia ca știință[modificare 

| modificare sursă]

Influențați de noile metode empirice, adoptate de către Sir Francis Bacon și alți chimiști. Un grup de
chimiști de la Oxford, Robert Boyle, Robert Hooke și John Mayow au început remodelarea tradițiilor
vechi, de ordin alchimic, într-o disciplină științifică. În mod special, Boyle este considerat a fi părintele
chimiei datorită celei mai importante lucrări ale sale, Chimistul sceptic, unde diferențierea este făcută
între cunoașterea alchimiei și descoperirile științifice ale noii chimii.[48] Acesta a formulat legea lui
Boyle, a respins teoria clasică a celor "4 elemente" și a propus o alternativă mecanistă a atomilor și
reacțiilor chimice al căror studiu s-ar fi putut face prin experimente riguroase.[49]

Antoine-Laurent de Lavoisier este considerat a fi "Părintele chimiei moderne.[50]

Teoria flogistonului (substanța aflată la baza tuturor reacțiilor de combustie) a fost propus de către
germanul Georg Ernst Stahl la începutul secolului al XVIII-lea și a fost accentuată de către chimistul
francez Antoine Lavoisier, analogul chimic al fizicianului Newton, care a reușit mai mult decât oricine
să făurească o nouă știință bazată pe filon teoretic, prin elucidarea principiului conservării masei și
dezvoltării unui sistem nou de nomenclatură chimică utilizat până în zilele noastre.[51]

Cu toate acestea, înainte de eforturile lui Lavoisier, numeroase descoperiri importante au fost făcute,
în special privind natura aerului, care s-a demonstrat a fi compus din numeroase gaze. Chimistul
scoțian Joseph Black (primul chimist experimental) și olandezul J. B. van Helmont descoperiseră
dioxidul de carbon, sau ceea ce Black numise 'aer inert' în 1754; Henry Cavendish descoperise
hidrogenul și elucidase proprietățile sale, iar Joseph Priestley și, independent, Carl Wilhelm
Scheele izolaseră oxigenul pur.
În tabelul său periodic, Dmitri Mendeleev prezice existența a 7 noi elemente chimice,[52] unind în mod
corect toate cele 60 de elemente cunoscute la vremea respectiva[53]

Chimistul englez John Dalton a propus teoria moderna a atomilor, aceea că toate substanțele sunt
compuse din 'atomi' indivizibili ai materiei și că fiecare atom are o masă atomică variabilă.

Dezvoltarea în teoria electrochimică a combinațiilor chimice apare la începutul secolului al XIX-lea, ca

rezultat al muncii a 2 oameni de știință în particular, J. J. Berzelius și Humphry Davy; aceasta a putut fi
descoperită datorită invenției pilei voltaice, de către Alessandro Volta. Davy descoperise 9 elemente
chimice noi, incluzând metalele alcaline prin extragerea acestora utilizând curentul electric aplicat pe
minereurile acestora.[54]

Britanicul William Prout a propus pentru prima oară ordonarea tuturor elementelor chimice folosind
masa lor atomică, datorită faptului că toți atomii aveau același multiplu al masei atomice de
hidrogen. J. A. R. Newlands începuse o variantă timpurie a tabelului periodic, care a fost ulterior
dezvoltat în tabelul periodic modern[55] în anii 1860 de către Dmitri Mendeleev și independent de alți
oameni de știință, precum Julius Lothar Meyer.[56][57] Gazele inerte, ulterior numite "gaze nobile", au
fost descoperite de către William Ramsay în colaborare cu Lord Rayleigh la finalul secolului,
completând astfel structura de bază a tabelului.

Chimia organică a fost dezvoltată de către Justus von Liebig și alții, ca urmare a sintezei ureei de
către Friedrich Wöhler, care dovedise că organismele vii erau reduse, în teorie, în chimie.[58] Alte
avansări cruciale ale secolului XIX-lea erau înțelegerea legăturilor valente (Edward Frankland în 1852)
și aplicarea termodinamicii în chimie (J. W. Gibbs și Svante Arrhenius în anii 1870).