CHIMIE ORGANICĂ

- Curs 1 -
 Repere istorice

- prima referinţă pentru termenul de

„chimie organică”

- legea proporţiilor constante

- 1838 -descoperă proteinele

- tributar teoriei forţei vitale

Jöns Jakob Berzelius (chimist suedez)

 Repere istorice

- prima sinteză a unui compus organic

(uree) dintr-un compus anorganic
(cianatul de amoniu), în anul 1828

- introduce noţiunea de radical

Friedrich Wöhler (chimist german)

 Repere istorice

- sintetizează acidul acetic plecând de la

carbon, este primul care lansează ideea
conform căreia compuşii organici ar
putea deriva din cei anorganici (1843-45)

- adversar înverşunat al teoriei structurale

Adolph Wilhelm Hermann Kolbe

- prezice existenţa alcoolilor secundari şi
(chimist german) terţiari

- studiază electroliza acizilor graşi; obţine

acidul salicilic

- este primul care foloseşte cuvântul „sinteză”

 Repere istorice

~1860
- elaborarea teoriei structurale; Kekulé (Germania) şi
Couper (Scoţia) sugerează că în edificiile moleculare atomii
sunt legaţi prin legături şi că fiecare tip de atom este caracterizat
de acelaşi număr de legături în toţi compuşii săi
- s-a evidenţiat caracteristica esenţială a compuşilor organici -
prezenţa legăturilor C – C

- 1875 – Van't Hoff şi Le Bel – propun teoria naturii spaţiale

a moleculelor (la vremea respectivă considerată un nonsens
speculativ)

- 1917 – Gilbert Newton Lewis – descrierea legăturilor chimice

ca perechi de electroni, acesta este considerat descoperitorul
legăturii covalente
 În 1953 - Stanley Lloyd Miller
evidenţiază formarea compuşilor
organici (2% aminoacizi) din gaze
 Atomi şi particule elementare
Interacţiuni fundamentale
Interacțiunea gravitațională - guvernează mișcarea planetelor, a sistemelor solare, a întregii materii.
Interacțiunea Electromagnetică - este forța care guvernează mișcarea electronilor pe orbite, în jurul
nucleelor.
Interacțiunea Nucleară Slabă - este forța care ține legați protonii și neutronii, formând nucleele
atomilor.
Interacțiunea Nucleară Tare - este forța care ține legate quarkurile în protoni și în neutroni.
Atomi şi particule elementare
- electronul -
Atomi şi particule elementare
- protonul şi neutronul -
Teoria stringurilor
Radiaţii electromagnetice
Radiaţii ionizante
Sistemul periodic al elementelor
Izotopi
Număr atomic Z
Număr de masă A
Masă moleculară M
Sistemul periodic al elementelor
Imagine simplistă a moleculei de apă
Orbitali atomici
 Ocuparea orbitalilor cu electroni

Principiul de excluziune al lui Pauli

Un orbital poate conţine 0, 1 sau 2 electroni. Într-un orbital cu 2 electroni, aceştia sunt
întotdeauna de spin opus.

Regula lui Hund

În afara orbitalilor s, ocuparea cu electroni a orbitalilor
superiori urmează regula ocupării nivelelor degenerate
cu câte un electron înainte de formarea perechilor de
electroni.
Orbitali moleculari
Orbitali moleculari
Hibridizare sp2
Hibridizare sp
Exemplu – legătura C=O
Electronegativitate, polarizarea
legăturilor
 Forţe intermoleculare

Interacţii dipol-dipol

Interacţii ion-dipol

Legături de hidrogen

Interacţii Van der Waals

 Forţe intermoleculare
- legătura de hidrogen -

Imagine AFM-HR a legăturilor de hidrogen

în 8-hidroxichinolină
Forţe intermoleculare
- legătura dipol-dipol -
Forţe intermoleculare
- legătura ion-dipol -
Forţe intermoleculare
- Van der Waals -