Chimia este o ştiinţă care va avea asupra

vieţii o influenţă imensă şi o amplă aplicare.

GOETHE

CHIMIE

Bazele fizico-chimice ale studiului

materialelor de construcţie

Conf. univ. dr. ing. Larisa Meliță

1
 Probleme administrative
 Structura Semestrului I (14 săptămâni)
 2 ore curs / săptămână
 2 ore laborator / săptămână

 Cerințe
 Prezenţa: 12 / 14 Cursuri
11 / 13 Lucrări laborator + Colocviu de Laborator

 Caiet de notiţe (slide-uri) + caiet de laborator

 Cursuri bibliotecă
 Chimie - Bazele fizico-chimice ale studiului materialelor de construcţie
 Laborator – Aplicații în studiul bazelor fizico-chimice ale materialelor de
construcție

 Evaluarea activităţii
 20% activitatea de laborator
 30% verificarea pe parcurs
 50% examenul din sesiune

 Colaborarea din timpul anului – Puncte Bonus

2
 Cuprins
1. Structura substanţelor ca
determinantă a proprietăţilor fizico-
chimice şi mecanice;
2. Noţiuni de termodinamică chimică,
cinetică şi echilibrul reacţiilor
chimice;
3. Stările de agregare ale substanţelor;
4. Sisteme disperse de substanţe.

3
 1. Structura substanţelor ca
determinantă a proprietăţilor fizico-
chimice şi mecanice

1.1. Noţiuni de structura atomului

 Fundamentele mecanicii cuantice (ondulatorii)

 Funcţia de undă. Numere cuantice

 Reguli de completare cu electroni a învelişului

electronic

4
 1. Structura substanţelor ca
determinantă a proprietăţilor fizico-
chimice şi mecanice

1.2. Legături intra- şi inter- moleculare

1.2.1. Legături intramoleculare

 Legătura covalentă (atomică). Corelaţia legătură
covalentă – structură - proprietăţile materialelor
 Legătura electrovalentă (ionică). Corelaţia legătură
ionică- structură- proprietăţile materialelor
 Legătura metalică

1.2.2. Legături intermoleculare

 Legătura ion-dipol
 Legătura de hidrogen
 Legături Van der Waals 5
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC
Aristotel şi Platon au descris materia ca
fiind compusă din patru elemente
fundamentale: pământ, foc, aer şi apă.

Standard
& String
Theory
M Theory

Prin experimentale sale la inceputul anilor 1800,

Dalton a dedus:
• toate elementele chimice sunt compuse din atomi
• atomii sunt indivizibili şi sunt particule indestructibile
Modelul planetar al atomului.
• atomii aceluiaşi element chimic sunt identici
Bohr a plasat electronii pe
În 1897 omul de ştiinţă englez niveluri energetice specifice.
• atomii unor elemente chimice sunt diferiţi între ei
J.J. Thomson a promovat idea
• compuşii chimici sunt formaţi prin gruparea atomilor
că atomul este compus din sub-
a două sau mai multe elemente chimice particule elementare. 6
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC

- În 1897 - J.J. Thomson a promovat idea că

atomul este compus din sub-particule elementare.
- A propus un model denumit, uneori, modelul
budinca cu stafide – modelul “masiv” al
atomului neutru (1904).
- Atomul este constituit dintr-un corp încărcat
pozitiv în care sunt dispersate particule încărcate
negativ - denumiţi corpuscului, ca şi stafidele
J.J. Thomson într-o budincă.
1897
-Thomson a studiat trecerea curentului prin gaze şi a
remarcat prezenţa unor raze încărcate cu sarcină electrică
negativă.
- A remarcat că sarcinile negative provin din atomii de
gaz care, iniţial trecerii curentului electric prin gaz, nu au
fost încărcaţi electric.
Dispozitivul experimental - Deoarece gazul era neutru d.p.d.v. electric, Thomson a
al lui J.J. Thomson concluzionat că trebuie să existe sarcini pozitive în atom
care să compenseze sarcinile negative. A căutat
1. Atomii conțin electroni “corpusculii negativi” dar nu i-a “găsit” niciodată...
2. Sunt neutri d.p.d.v. electric
7
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC

Rutherford
1908

- Rutherford a conceput un experiment prin care bombarda o foiţă subţire de aur (cca. 1560
straturi de atomi) cu sarcini pozitive.
- Majoritatea acestor “proiectile” (sarcini încărcate pozitiv) treceau prin foiţa de aur fără să-
şi schimbe traiectoria, ceea ce înseamnă că foiţa este mai mult “spaţiu gol ”.
- Totuşi, unele sarcini pozitive erau deviate ca şi cum ar fi lovit “ceva solid ”. El ştia că
sarcinile pozitive resping sarcini pozitive şi a concluzionat că atomul are un centru mic,
dens şi încărcat cu sarcină pozitivă pe care l-a denumit nucleu.
8
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC

 1911, Ernest Rutherford – modelul planetar al

atomului

9
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC
• În 1913 danezul N. Bohr a adus unele îmbunătăţiri modelului
Rutherford.
• A plasat electronii pe niveluri energetice specifice.
• A considerat că electronii se deplasează pe orbite bine definite
în jurul nucleului asemenea planetelor în jurul Soarelui.
• Orbitele sau nivelurile energetice erau localizate la anumite
distanţe faţă de nucleu (modelul planetar al atomului).

N. Bohr
1922

10
 CERCETĂRI ÎN
PREZENT

Comparaţie între mărimea Soarelui şi a

sistemului solar în raport cu mărimea
atomului de aur.

11
 Noţiuni de structura
atomului
 Alcătuirea atomului:
neutroni
0n
1

 Nucleu (nucleoni)
protoni
Număr atomic 1p
+1

Înveliş deZelectroni -10e

AX


Masa atomică

Atomi de Wolfram (W), 2,74 Ǻ

(1 Ǻ = 10-10 m) 12
 Noţiuni de structura
atomului
Fundamentele mecanicii cuantice

 1911, Ernest Rutherford – modelul planetar al

atomului
 1913, Postulatele lui Bohr
• Orbitele electronului sunt staţionare
• Atomul emite sau absoarbe energie, discontinuu, sub
formă de cuante (h)
 1915, Sommerfeld – n, l, m
 1924, Louis de Broglie - Dualitatea corpuscul – undă
 1926, Schrödinger – modelul ondulatoriu
13
Noţiuni de structura
atomului
Dualitatea corpuscul – undă

m  v2
 e  V; λ = h ; h = 6,62510-34 J  s
2 m v

h
 ; e = -1,6 10-19 C
2me V

Aplicaţie: Microscopul electronic

14
 Noţiuni de structura
atomului
Scară macroscopică Scară microscopică

alică de plumb electron

m = 10-3 kg m = 0,91·10-30 kg
v = 1 m/s v = 106 m/s
 = 6,6·10-21Å  = 7,2 Å
Aplicaţii:
•1927, Davisson şi Germer – difracţia electronilor într-un cristal de Ni
• Structura cristalelor prin difracţia electronilor
15
 Noţiuni de structura
atomului
Principiul incertitudinii
(nedeterminării) al lui Heisenberg
x · p  h/2

x
Unda asociată unei
microparticule localizată cu
o incertitudine x
x=0
Unda asociată unei
microparticule perfect
localizată (x = 0)
16
 Funcţia de undă

 Schrödinger – ecuaţia de propagare a undei

asociate electronului în mişcare
2 2 2
      8  2m
2  2  2  ( E  V )  0
x y z h2
unde: , funcţia de undă în coordonate
spaţiale
m, masa electronului
E, energia totală a electronului
V, energia potenţială a electronului
 n, l, m

17
 Numere cuantice
 n - număr cuantic principal = 1,2,3,…………n
este în dependenţă cu energia straturilor electronice
(n=1 stratul K; n=2 stratul L;…..).

 l - număr cuantic secundar (azimutal) = 0,1,2,3…., n-1

numărul de substraturi dintr-un strat; geometria
orbitalilor.
 l = 0 orbitali cu geometrie sferică, s orice direcţie;
 l = 1 orbitali cu geometrie bilobară, p caracter direcţionat;
 l = 2 orbitali cu geometrie tetralobară, d caracter direcţionat;
 l = 3 orbitali cu geometrie octolobară, f caracter direcţionat;

18
 Numere cuantice
n=3 h·
n=2
n=1

Forma orbitalilor
s

Forma şi orientarea orbitalilor p

19
 Numere cuantice

Forma şi orientarea orbitalilor d

Forma şi orientarea orbitalilor f

20
 Numere cuantice
 m – număr cuantic magnetic = –l …0…+l = (2l + 1) valori;
numărul de orientări posibile, în spaţiu, ale unui orbital
când atomul este supus unui câmp magnetic exterior.
 Exemplu: l=0m=0
l = 1  m = (-1, 0, +1)
l = 2  m = (-2, -1, 0, +1, +2)
 ms – număr cuantic de spin =  ½
caracterizează mişcarea de rotaţie a electronului în jurul
axei sale.
 1, 0, 0 - pentru atomul de hidrogen
21
 Numere cuantice
Exemple de calcul

n = 1, l = 0, m = 0 1s2

n = 2, l = 0, m = 0 2s2

l = 1, m = -1 2p6
m= 0
m = +1

22
Numere cuantice

n = 3, l = 0, m=0 3s2

l = 1, m = -1 3p6
m= 0
m = +1

l = 2, m = -2 3d10
m = -1
m= 0
m = +1
m = +2

23