Tema Chimie

➢ Friedrich Wöhler

➢ S-a născut la Eschersheim lângă Frankfurt. În 1823 Wöhler a terminat studiile

de medicină la Heidelberg în laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrând apoi cu
Jöns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia între 1825 și 1831 la Școala
Politehnică din Berlin; până în 1836 a lucrat la Școala Politehnică din Kassel,
devenind apoi profesor de chimie la Universitatea din Göttingen, unde a
rămas până la sfârșitul vieții.

❖ Contribuții în chimie

❖ Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorită sintetizării

ureei (sinteza Wöhler) în 1828. Până în 1828 se credea că substanțele chimice
se pot forma doar sub influența "forței vitale" în corpul animalelor și plantelor.
Wöhler a demonstrat că această teorie este falsă prin prepararea artificială a
ureei folosind numai materiale anorganice. Sinteza ureei a fost esențială
pentru biochimie deoarece ea a dovedit că un compus cunoscut ca fiind
produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite
condiții, din materiale fără viață. Această sinteză in vitro de materie organică
a invalidat teoria general acceptată la acea vreme (vitalism) despre vis
vitalis, o "forță a vieții" transcedentală necesară pentru producerea
compușilor organici. Arătând că cianatul de amoniu se poate transforma în
uree printr-o transpoziție internă de atomi, fără câștig sau pierdere de masă,
Wöhler a arătat unul dintre primele exemple de izomerie, abolind vechea
idee prin care două corpuri, A și B, având proprietăți fizice și chimice diferite,
nu pot avea aceeași compoziție. În anul în care a realizat sinteza ureei,
Wöhler devine profesor la vârsta de 28 de ani.
❖ Doi ani mai târziu, în 1830, Wöhler a publicat, în colaborare cu Justus von
Liebig, rezultatele cercetărilor privind caracterul polimeric al acizilor cianic și
cianuric. Berzelius, în raportul său către Academia Regală de Științe din
Suedia, a calificat aceste lucrări drept cele mai importante din acel an în
domeniile fizicii, chimiei și mineralogiei. Aceste rezultate, imprevizibile, au adus
dovezi suplimentare în favoarea conceptului de izomerie.Descoperirile lui
Wöhler au avut o mare influență asupra teoriei chimiei. În perioada 1820-
1881, practic toate revistele de chimie au publicat în fiecare an articolele
sale.
 Descoperiri și lucrări de cercetare

 Wöhler a fost și co-descoperitorul beriliului și siliciuliui, precum și a sintezei

carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler și Liebig au publicat un studiu
despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experiențe ei au demonstrat că
un grup de atomi de carbon, hidrogen și oxigen se poate comporta ca un
element, poate înlocui un element și poate fi înlocuit de un element în
compuși chimici. Astfel a fost introdusă noțiunea de radical, o doctrină care a
avut o influență profundă asupra dezvoltării chimiei.
 De la descoperirea potasiului făcută de Humphry Davy, se considera că
alumina conține un metal în combinație cu oxigenul. Davy, Oerstedt și
Berzelius au încercat să extragă acest metal, dar fără succes. Lucrările lui
Wöhler pe același subiect au dus la descoperirea aluminiului metalic. Lui i se
datorează și izolarea elementelor ytriu, beriliu și titan, observația că siliciul
poate fi obținut sub formă de cristale și că unii meteoriți conțin materie
organică. El a analizat o mare cantitate de meteoriți și timp de mai mulți ani
a scris rezumatul literaturii despre meteoriți în Jahresbericht der Chemie; a
deținut cea mai mare colecție particulară de pietre și metale meteorice.
Wöhler și Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar
Wöhler împreună cu Buff compușii siliciului cu hidrogenul și un oxid cu valență
scăzută al siliciului. În timpul șederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un
procedeu de obținere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alți doi
prieteni a deschis o fabrică pentru obținerea acestui metal.