Ministerul Educatieial Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Tiraspol

Lucru individual
Disciplina: Evolutionism
Tema: Ernst Heckel

A elaborate: Braniste Valeria

Gr.306
Ernst Haeckel: biografie, muncă științifică. Contribuția lui Haeckel la biologie
După ce și-a dedicat viața studiului naturii vii, Ernst Haeckel a făcut multe
descoperiri și a adus o mare contribuție la știință. Mai multe detalii despre
activitățile științifice ale omului de știință găsiți mai târziu în articol.
Ernst Haeckel: Biografie
Filosoful și naturalistul german E. Haeckel sa născut în Potsdam în 1834. După
absolvirea școlii din Miesburg, a studiat medicina și știința în universitățile din
Berlin, Würzburg. El și-a susținut teza de doctorat în zoologie la Universitatea din
Jena. În 1858 a obținut o diplomă de doctor. Ernst Haeckel a arătat un interes
neobișnuit în anatomia și zoologia microscopică. În 1859, el a plecat într-o
expediție în Italia, unde a studiat plancton, bureți, viermi și a descoperit noi tipuri
de radiolarieni. La întoarcerea sa, omul de știință ocupă postul de profesor și apoi
profesor asistent la Universitatea din Jena și predă o anatomie comparativă.
Din 1863, activul socială și științifică. Vorbește despre darwinism, își publică
propriile lucrări tipărite, formulează teoriile științifice. La sfârșitul secolului al
XIX-lea, cercetătorul a plecat într-o expediție către Egipt, Algeria, insulele
Madeira și Ceylon. Mai târziu a călătorit în Siria, Corsica, Tenerife, Norvegia,
Gibraltar și alte locuri, studiind fauna lor și făcând schițe. În 1867, Ernst Haeckel
sa căsătorit cu Agnes Hushke. Au un fiu Walter, fiica lui Emma și a Elizabeth.
Moartea soției sale în 1915 a afectat foarte mult sănătatea și bunăstarea omului de
știință. A murit în Germania pe 9 august 1919.
Cercetare și publicații
Primirea diplomei de doctor nu a afectat activitatea profesională a omului de
știință. În multe privințe, cercetarea și viziunea sa asupra lumii au fost influențate
de comunicarea cu Charles Darwin. Cărțile Ernst Haeckel încep să publice din
1866. Prima sa lucrare se numește "Morfologia generală a organismelor". După un
timp, este publicată cartea "Istoria naturală a formării păcii", în care vorbește în
sprijinul teoriei evolutive.
În 1866 formează o versiune îmbunătățită a legii biogenetice formulate cu câțiva
ani mai devreme. În acest sens, Ernst Haeckel construiește o teorie a gastrelor,
explicând originea organismelor multicelulare de la organismele unicelulare. Acest
lucru îl face cunoscut pe Haeckel în comunitatea științifică
În timpul expediției din Africa și Asia, a scris lucrări despre meduze, pești de
adâncime, radiolarieni, după care consacră o carte "Filogenie sistemică" cercetării
acestor organisme. În total, Ernst Haeckel a scris aproximativ 26 de lucrări, unele
traduse în limba rusă.
Morfologia generală a organismelor
O altă disciplină, în dezvoltarea căreia Ernst Haeckel a avut o contribuție
semnificativă, este ecologia. În prima sa carte, "Morfologia generală a
organismelor", omul de știință prezintă teoria necesității de ao separa într-o
disciplină biologică separată. În opinia sa, procesele complexe de interacțiune
dintre organismele vii și legătura lor cu mediul ar trebui să facă obiectul unui
studiu al științei numit ecologie.
Ernst Haeckel a crezut că principala sarcină a acestei discipline este studierea
condițiilor organice și anorganice ale mediului, la care organismele vii sunt
obligate să se adapteze. Sub natura anorganică a omului de știință înțeleg factorii
climatici, cum ar fi lumina, energie electrică atmosferică, umiditate, căldură,
precum și compoziția solului și a apei. Pentru Haeckel organic au fost incluse toate
tipurile relațiile dintre organisme.
Legea biogenetică
Inspirat de teoria evoluționistă, Haeckel a formulat o lege, numită și Legea lui
Haeckel-Muller. Se bazează pe presupunerea că în timpul dezvoltarea unui
organism individual repetă formele principalelor etape ale evoluției sale. Adică,
prin observarea dezvoltării embrionului, se poate urmări modul în care a avut loc
formarea naturală a speciilor sale. Pentru prima dată, o astfel de ipoteză a fost
prezentată de Charles Darwin în publicația "Originea speciilor", dar nu a fost foarte
clară. În 1864, Fritz Muller, în cartea sa despre Darwin, spune că dezvoltarea
istorică a unei specii se reflectă în dezvoltarea individului. Doi ani mai târziu,
Haeckel, pe baza propriilor cercetări, a dat o formulă clară a acestor gânduri sub
numele de lege biogenetică.
Legea este adesea folosită ca dovadă a teoriei darwiniste, deși în prezent există
multe fapte care îi pot denunța corectitudinea. De exemplu, în stadiile inițiale,
dezvoltarea vertebratelor nu este aceeași. Asemănările sunt notate numai în etapele
ulterioare.
Teoria gastrelor
Pe baza legii biogenetice, Ernst Heinrich Haeckel creează o teorie care explică
originea organismelor multicelulare de la organismele unicelulare. În opinia sa,
prima creatură multicelulare avea trăsături asemănătoare cu o gastrula - o formă
embrionară constând dintr-un strat de celule exterioare și interioare.
Conform teoriei, organismul unicelular a început să se divizeze, în care celulele
fiice nu s-au despărțit, ci au format un grup. Ulterior, ele au început să difere în
funcție de caracteristicile funcționale și anatomice - unele responsabile pentru
mișcare, altele pentru digestie. Astfel, conform teoriei lui Haeckel, sa format un
organism multiculos, numit gastrea. A reamintit primele animale cu coelenterați.
Concluzie
În timpul vieții sale, Ernst Heinrich Haeckel a publicat multe lucrări, a introdus
termenii ecologie, Pithecanthropus, ontogenie și filogenie în știință. Explorând
fauna marină în expediții, a descoperit mai mult de o sută de tipuri de radiolarieni.
Haeckel a fost unul dintre primii zoologi din Germania care a aderat la teoria lui
Darwin. Susținând teoria evoluționistă în studiile sale, el a încercat să determine
sistemul de dezvoltare a regnului animal, formulat legislația biogenetică și teoria
originii organismelor multicelulare.