Despre Konrad Lorenz

Biolog si zoolog austriac, laureat al Premiului Nobel. A studiat comportamentul animalelor salbatice
si domestice. In 1973 a impartit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina cu specialistii in
comportamentul animalelor Karl von Frisch si Nikolaas Tinbergen. A scris carti celebre precum Er
redete mit dem Vieh den Vogeln und den Fischen si Das sogenannte Bose. Zur Naturgeschichte der
Agression. A fost fiul unui chirurg ortoped, iar numele sau intreg este Konrad Zacharias Lorenz. De la
o varsta frageda a manifestat un interes pentru animale si chiar a crescut unele de diferite specii -
pesti, pasari, maimute, caini, pisici si iepuri - pe care le-a adus acasa din excursiile sale din copilarie.
In tinerete a ingrijit animalele bolnave de la gradina zoologica Schönbrunner din apropiere. De
asemenea, a tinut inregistrari detaliate ale comportamentului pasarilor sub forma de jurnale.

In 1922, dupa absolvirea liceului, a urmat dorinta tatalui sau de a studia medicina si a urmat doua
semestre la Universitatea Columbia din New York. Apoi s-a intors la Viena pentru a studia. A studiat
medicina, iar de la varsta de 34 de ani a predat psihologia animalelor si anatomia comparata la Viena
timp de trei ani. In timpul studiilor sale de medicina, Lorenz a continuat sa faca observatii detaliate
asupra comportamentului animalelor; un jurnal despre o ciocarlie pe care il tinea a fost publicat in
prestigiosul Journal fur Ornithologie. In 1928 a obtinut diploma de doctor in medicina la
Universitatea din Viena, iar in 1933 a primit un doctorat in zoologie. Incurajat de reactia pozitiva la
activitatea sa stiintifica, Lorenz a infiintat colonii de pasari, cum ar fi ciorile si gastele cenusii, a
publicat o serie de lucrari de cercetare privind observatiile sale asupra acestora si a dobandit in
curand o reputatie internationala.

In 1936 a fost infiintata Societatea Germana pentru Psihologia Animalelor. In anul urmator, Lorenz a
devenit coeditor sef al noii Zeitschrift für Tierpsychologie, care a devenit o revista de top in domeniul
etologiei. De asemenea, in 1937, a fost numit lector de anatomie comparata si psihologie animala la
Universitatea din Viena. Intre 1940 si 1942 a fost profesor si sef al departamentului de psihologie
generala la Universitatea Albertus din Königsberg, Germania (in prezent Kaliningrad, Rusia). Intre
1942 si 1944 a fost medic in armata germana si a fost capturat ca prizonier de razboi in Uniunea
Sovietica. S-a intors in Austria in 1948 si a condus Institutul de Etologie Comparata de la Altenberg.
In 1950 a infiintat un departament de etologie comparata in cadrul Institutului Max Planck din
Buldern, Westfalia, devenind codirector al institutului (1954).

Intre anii 1961 - 1973 a fost director al Institutului Max Planck de Fiziologie a Comportamentului, din
Seewiesen. In 1973, Lorenz, impreuna cu Frisch si Tinbergen, a primit Premiul Nobel pentru
Fiziologie sau Medicina pentru descoperirile lor privind modelele de comportament animal. Lucrarile
lor au pus bazele unei noi discipline in biologie: etologia. In acelasi an a devenit director al
departamentului de sociologie animala de la Institutul de Etologie Comparata al Academiei Austriece
de Stiinte din Altenberg. Primele contributii stiintifice ale lui Lorenz au vizat natura actelor
comportamentale instinctive, in special modul in care apar aceste acte si sursa de energie nervoasa
pentru indeplinirea lor. Conceptele lui Lorenz au contribuit la intelegerea stiintifica moderna a
modului in care modelele comportamentale evolueaza la o specie, in special in ceea ce priveste rolul
jucat de factorii ecologici si valoarea adaptativa a comportamentului pentru supravietuirea speciilor.
La sfarsitul vietii sale, Lorenz, apropiat de miscarile ecologiste si antinucleare, si-a dedicat cercetarile
unei reflectii umaniste asupra viitorului umanitatii. Konrad Lorenz a murit la 27 februarie 1989, la
Altenberg.

Lucrari: Er redete mit dem Vieh den Vögeln und den Fischen (1949, King Solomon's ring); So kam der
Mensch auf den Hund (1950, Asa a descoperit omul cainele); Evolution and Modification of Behavior
(1965); Das sogenannte Bose. Zur Naturgeschichte der Agression (1966); Studies in Animal and
Human Behavior (I-II, 1970, 1971); Die acht Todsunden der zivilisierten Menschheit (1973, Cele opt
pacate capitale ale omenirii civilizate); Die Rückseite des Spiegels: Versuch einer Naturgeschichte
menschlichen Erkennens (1973, In spatele oglinzii); The Foundations of Ethology (1982); Der Abbau
des Menschlichen (1983); The Natural Science of the Human Species: An Introduction to
Comparative Behavioral Research - The Russian Manuscript 1944-1948 (1995).