Anatomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Rembrandt - Lecția de anatomie a doctorului Tulp

Anatomia (ana=prin și tomein=tăiere) este[1][2] o ramură a biologiei morfologice care studiază

forma și structura organismelor, ca și ale părților lor componente. În mod curent, termenul are
mai ales o conotație medicală deși metodele anatomiei sunt aplicabile pentru orice organism
pluricelular (inclusiv animale, plante, unele ciuperci). Studiul anatomiei este strâns legat de cel al
fiziologiei, iar cu timpul (mai ales în secolul XX) din anatomie s-au desprins discipline
complementare: histologia, embriologia, biologia celulară.

Disecție pentru descoperirea trigonului carotic. Disecția este o metodă indispensabilă în studiul
anatomiei.

Cuprins
 1 Clasificare și domeniu de studiu
 2 Scurt istoric
o 2.1 Începuturile anatomiei
 o 2.2 Antichitatea
o 2.3 Perioada medievală
o 2.4 Renașterea
 3 Anatomia în România
 4 Vezi și
 5 Note
 6 Bibliografie
 7 Legături externe

Clasificare și domeniu de studiu

Există mai multe variante ale anatomiei, care pot fi clasificate astfel:

1. După obiectul de studiu: anatomia vegetală, animală si Anatomia omului

2. După modul de abordare al obiectului de studiu*: Anatomia descriptivă (sau

generală,sistemica) - studiaza țesuturile și organele ținând seama și de proprietățile lor
fiziologice și urmărește organizarea acestora în aparate și sisteme.

Anatomia topografică - studiază pozițiile diferitelor elemente anatomice precum și raporturile

dintre acestea. Are ca pricipiu de studiu criteriul sintetic, pe regiuni, stratigrafic, al organismului.
De aceea este numita si anataomie regionala sau pentru ca este strans legata de practica
chirurgicala i se mai spune anataomie chirurgicala sau aplicativa. In studiul Anatomiei trebuie sa
fie luate in considerațiune in mod permanent ambele aspecte: anatomia trebuie sa fie in acelși
timp sistemica, cat si topografica.

Anatomia funcțională - studiază relațiile de cauzalitate și dependență dintre forma, poziția și

funcția diferitelor elemente anatomice.

Anatomia patologică (Anatomopatologia, Morfopatologia) - este disciplina medicală care

studiază modificările de ordin macroscopic și microscopic intervenite la nivelul organelor și
țesuturilor ca urmare a unei stări patologice, sau pe cele care cauzează diferite stări patologice.

Anatomia clinică - se ocupă cu integrarea cunoștințelor de anatomie în practica medicală

(examen clinic, manevre terapeutice etc.). Ca subdiviziuni ale sale se pot menționa anatomia
chirurgicală și anatomia radiologică (mai nou anatomia imagistică)

Anatomia comparată - studiază comparativ alcătuirea acelorași elemente la diferite specii,

căutând să integreze diferențele și similitudinile în cadrul proceselor de evoluție, adaptare,
speciație.

Anatomia varstelor - studiaza particularitațile de varsta survenite in decursul vieții omului. Ca

etalon se ia anatomia copilului și anatomia varstnicilor ( gerontologia ).
Anatomia artistică sau Anatomia plastica - studiază din punct de vedere estetic relațiile dintre
dimensiunile, relifurile și proporțiile corpului uman, jocul mușchilor, diferite atitudini și mișcari
cu scopul teoretizării și înțelegerii frumuseții.

*Această clasificare se aplică de obicei anatomiei animale și celei umane.

Studiul lui Leonardo da Vinci privind proporțiile corpului uman. Ilustrație pentru cartea De
Divina Proportione a lui Luca Pacioli, 1509

Metodele de studiu al anatomiei constau mai ales în observație. Aceasta poate fi:

 macroscopică

 pe viu, cu ochiul liber, prin palpare, percuție, sau prin intermediul diferitelor
tehnici de imagistcă sau
 pe cadavru, cu ajutorul disecției - procedeul cel mai folosit și cel mai util.

 microscopică

 Observarea și descrierea structurilor cu ajutorul microscoapelor, sau al altor

tehnici.

Scurt istoric
Începuturile anatomiei

Primele metode folosite în studiul anatomiei au fost simpla observare și descriere a organismelor,
însoțită obligatoriu de corelații cu funcțiile diferitelor componente. Aplicațiile imediate ale
cunoștințelor dobândite astfel erau folosite de oameni pentru diferite scopuri: producerea
obiectelor de îmbrăcăminte, a armelor, a locuințelor; însă încă din cele mai vechi timpuri,
aplicația cea mai importantă și mai spectaculoasă a noțiunilor de anatomie a fost cea medico-
chirurgicală, la început concretizată în intervenții simple ca hemostaze, aplicare de pansamente,
sau chiar (după unii cercetători) manevre mai complexe ca trepanații. De altfel, dintre toate
științele medicale, anatomia este poate cea mai veche, apărută spontan și natural din simpla
vizualizare a corpului uman sau a corpurilor animalelor.

Antichitatea

Hippocrate (460-375 îen), considerat părintele medicinei, a folosit ca principală metodă

observația directă, și pe baza acesteia a formulat și susținut teoria umorală care, deși falsă din
punct de vedere științific, a avut marele merit de a pregăti terenul Endocrinologiei moderne:

"...omul este, ca destin, urmașul celor patru umori..."

Aristotel (384-322 îen), tutorele și mentorul lui Alexandru cel Mare, a formulat primele noțiuni
de embriologie și de anatomie comparată, descriind embrionul de găină și lichidul spermatic.

În secolul II en, Galenus din Pergam, medicul lui Marcus Aurelius folosește metoda disecției
experimentale, face prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor, descrie duramater și
piamater și face unele referiri la alantoidă, amnios și placentă.

Perioada medievală

Cu Galenus se încheie perioada de înflorire și de evoluție rapidă a științelor medicale în spațiul

european. Urmează aproximativ 14 secole de declin, corespunzătoare epocii de dominație
creștină și asanării valorilor antichității. Orice tentativă de considerare a materialității ființei
umane este descurajată și se instalează domnia superstițiilor și misticismului. Această situație a
durat până la sfârșitul Evului Mediu. Între timp, epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se
mută în spațiul arab. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicenna (980-
1037), cu lucrarea sa "Canonul medicinei practice" ce va deveni cartea de căpătâi a multor
înțelepți europeni din perioada medievală.

Renașterea
Planșa 164 din cartea "De Humani Corporis Fabrica" de Andreas Vesalius

În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci reia și amplifică studiul anatomiei. Deși contribuțiile
sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a
realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre.

Fondatorul anatomiei moderne este Andreas Vesalius (1514-1564). El așază anatomia pe noi
temelii, elaborează metode de cercetare, descoperă și descrie destul de corect vasele spermatice,
descrie sistemul osteomuscular, circulația venoasă, mezenterul, ovarul, face distincția între marea
și mica circulație. Reușește să detroneze cristalinul din postura de organ al recepției vizuale, și
descrie ligamentul inghinal. Opera sa principală este De Humani Corporis Fabrica (1453), o
carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 tomuri, cu peste 300 de ilustrații, care a
dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul XIX.

Anatomia în România
În forma sa modernă, anatomia a început să se dezvolte în România din secolul XIX, chiar dacă
cu destul de mult timp în urmă, mulți tineri români studiaseră medicina în Europa occidentală,
unii chiar cu Vesalius. De Humani Corporis Fabrica a circulat pe teritoriul românesc până la
începutul secolului XX. În 1843 Nicolae Kretzulescu publică, ajutat de Carol Davila, un
„Manual de anatomie descriptivă“, în limba română, dar cu caractere chirilice. În aceeași
perioadă, în Transilvania și prin Banat se bucură de o largă circulație „Antropologhia sau scurtă
arătare despre om și însușirile sale“, editată în 1830 la Buda, în limba română, dar tot cu litere
chirilice. În 1855, Carol Davila înființează, cu concursul domnitorului Barbu Știrbey, „Școala de
mică chirurgie“ sau „de felceri“, de la Spitalul Oștirii. La Colțea, Carol Davila înființează prima
bibliotecă medicală și un mic muzeu de anatomie.
Portretul lui Vesalius - De Humani Corporis Fabrica, pag. xii

În 1869 „Școala de mică chirurgie“ devine Școala Națională de Medicină și Farmacie cu sediul
în localul Spitalului Militar Central. Mai târziu se mută la Spitalul Colțea, unde existau săli
spațioase de disecție și unde se va construi și un amfiteatru de anatomie. Thoma Ionescu (1860-
1926) vine în 1865 la catedra de „Anatomie topografică și chirurgie operatorie“. El este primul
anatomist român autor al unor lucrări științifice apreciate pe plan internațional, ca:

 Herniile interne retroperitoneale (premiul Laborie al Academiei de Medicină din

Paris)
 Evoluția intrauterină a colonului pelvin
 capitolul de Anatomie a tubului digestiv din tratatul lui Poirier și Charpy
 Anatomia simpaticului cervical (în colaborare cu Dimitrie Gerota)

Tot el fondează și prima revistă medicală românească: Revista de chirurgie.

Joseph Francisc Rainer (1874-1944), ce va avea să fie profesor al eminentului George Emil
Palade, activează la Catedra de Anatomie a Facultății de Medicină din Iași începând cu anul
1913. În 1920 preia Catedra de Anatomie din București, unde rămâne până în 1942. Are
contribuții extrem de importante în promovarea conceptului de anatomie funcțională, căutând să
elimine descrierea rece și seacă, enumerarea noțiunilor fără a ține seama de ființa vie:

„...idealul ar fi [...] să studiem pe viu, să surprindem forma în mersul ei spre realizare,

nu în oprirea ei ireversibilă.“

Se implică și în studii destul de complexe de antropologie fizică, satisfăcându-și astfel și

pasiunea pentru fotografie și etnologie. Alcătuiește o valoroasă colecție de cranii și schelete
umane complete, cea mai numeroasă din Europa acelor vremuri. Pune bazele Institului de
Antropologie care astăzi îi poartă numele (Centrul de Cercetări Antropologice "Francisc I.
Rainer"). Descoperă ganglionii limfatici subepicardici, observă resorbția cartilajului în cadrul
osificării, descrie tractul iliotibial și multe altele.Dar cel mai tare lucru fascinant este sistemul
nervos care este alcatuit din neuroni si celule gliale.
Vezi și
 Anatomia pentru începători
 Anatomie umană
 Anatomie patologică
 Anatomie vegetală
 Imagistică medicală
 Chirurgie
 Medicină
 Istoria medicinii
 Biologie
 Histologie
 Lista celor mai importanți medici români

Note
1. ^ https://ru.m.wikipedia.org/wiki/Анатомия. Accesat în 10 septembrie 2018. Lipsește
sau este vid: |title= (ajutor)
2. ^ https://dexonline.ro/definitie/anatomie. Accesat în 10 septembrie 2018. Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)

Bibliografie
 M. Șt. MILCU - Istoria medicinei românești, Ed. Medicală, București, 1972
 R. BUISSON - Histoire de la médicine, Larousse, Paris, 1967
 Victor Papilian. Anatomia omului. Volumul I – Aparatul locomotor. Ediția a XI-a,
revizuită integral de prof. univ. dr. Ion Albu. Editura ALL, 2006
 Viorel Ranga. Anatomia omului, vol. 2 - Membrele. Editura: CERMA. 2002
 Z. Iagnov, E. Repciuc, I. G. Russu. Anatomia omului. Aparatul locomotor. Editura
Medicală. București. 1962
 Mihail Ștefaneț. Anatomia omului. Volumul I. Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic
Medicina, 2007
 Ion Albu, Radu Georgia. Anatomia topografică. Ediția a II-a integral revizuită și
adăugită. Editura ALL, București, 1998
 Mircea Ifrim, Gheorghe Niculescu. Compendiu de anatomie. Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1988
 Constantin Enciulescu. Anatomie. Membrele. Vol VI. Universitatea de Medicină și
Farmacie Târgu Mureș. 2013
 I. C. Voiculescu, I. C. Petricu. Anatomia și fiziologia omului. Editura Medicală,
București 1971
 Susan Standring. Gray's Anatomy: The Anatomical Basis of Clinical Practice, Expert
Consult - Online and Print, 40th Edition. Publisher: Churchill Livingstone, 2008
  L. Testut. Traité d'anatomie humaine. Tome premier. Ostéologie – Arthrologie –
Myologie. Paris, 1899.
 Pierre Kamina. Anatomie clinique. 4e édition. Tome 1, Anatomie générale, membres.
Maloine, Paris 2009
 Necrasov. Anatomia comparată a vertebratelor. Vol. I. Editură Didactică și Pedagogică.
București, 1968.
 D. Mișcalencu, Florica Mailat-Mișcalencu. Anatomia comparată a vertebratelor. Editura
Didactică și Pedagogica. București. 1982.

Legături externe
Portal medicină

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de anatomie

 E-anatomy
 Institutul de Antropologie "Francisc I. Rainer"
 George E. Palade – Autobiografie (NobelPrize.org)
 Colecție de imagini anatomice
 Netanatomy.com, site interactiv de anatomie
 Catedra de Anatomie și Embriologie a Universității de Medicină și Farmacie din Tg.
Mureș
 Gray's Anatomy
 Procedeul plastinației la Universitatea de Medicină din Viena
 Ediție on-line a cărții De Humani Corporis Fabrica

[ascunde]
v • d • m
Ramuri ale biologiei
Aerobiologie · Agrobiologie · Anatomie · Antropologie · Bacteriologie ·
Biologie celulară · Biologie moleculară · Botanică · Briologie · Citologie ·
Criobiologie · Criptobiologie · Criptozoologie · Cronobiologie · Ecologie ·
Embriologie · Endocrinologie · Epidemiologie · Etologie · Evoluționism ·
Exobiologie · Farmacologie · Ficologie · Filogenie · Fitopatologie · Fiziologie ·
Ramuri
Genetică · Genomică · Hidrobiologie · Histologie · Imunologie ·
Microbiologie · Micologie · Morfologie · Neurobiologie · Oncologie ·
Ontologie · Paleobiologie · Paleobotanică · Paleontologie · Paleozoologie ·
Palinologie · Parazitologie · Patologie · Protozoologie · Pteridologie ·
Sociobiologie · Taxonomie · Toxicologie · Virusologie · Zoologie
Domenii Bioacustică · Biochimie · Biogeografie · Biofizică · Bioinformatică ·
interdisciplinar Bioinginerie · Biomatematică · Biomecanică · Bionică · Biotehnologie ·
e Xenobiologie
 GND: 4001895-7
 LCCN: sh85004835
Informații
 NARA: 10666355
bibliotecare
 NDL: 00564479

Categorie:

 Anatomie

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare

 Articol
 Discuție

 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook

Participare

 Cum încep pe Wikipedia

 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte

 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata

Tipărire/exportare

 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit

În alte proiecte

 Wikimedia Commons

În alte limbi

 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 februarie 2020, ora 23:18.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia
 Termeni
 Versiune mobilă
 Dezvoltatori
 Statistics
 Cookie statement