Bio Med

Biologie medicala
Curs 1
Lector dr. Cristina Matanie
Istoric al evolutiei conceptului de boala
• Evolutia practicii medicale a fost legata de evolutia
anatomiei
• Conceptul de boala, a stat sub semnul empiricului din
cauza metodelor de cercetare sau conceptiilor filozofice
• In evolutia istorica a practicii medicale se disting doua

mari perioade:
I. Antichitate pana la Renastere

II. Renastere pana in zilele noastre
Dovezile istorice indica faptul ca informatiile anatomice dainuie din vremuri
preistorice, furnizand fundamentele medicinei ca stiinta.
Oamenii preistorici aveau nevoie de cunostinte de

anatomie pentru a supravietui.
O gama larga de mamifere pictate au fost gasite pe
peretii pesterilor ocupate de Homo sapiens din vestul
Europei de azi. Arta chirurgicala a trepanatiei era practicata in
In imagine este prezentata pozitionarea inimii unui cateva culturi preistorice. Surprinzator, o parte
mamut, precum si regiuni anatomice vulnerabile dintre pacienti supravietuiau acestei proceduri,
pentru bizoni. lucru evidentiat de osificarea aparuta pe
marginea osoasa a ranii.
" A short history of anatomy and phisiology from the Greeks to Harvey " C Singer 1957, Dover Publications, New York, NY
I. Antichitate - Renastere
• Sumerienii si babilonienii
plasau sediul sufletului la
nivelul ficatului;
Model din lut pentru un ficat de oaie (sec. XVII-

XIX I.H.)
I. Antichitate - Renastere
• Egiptenii stapaneau arta imbalsamarii si mumificarii
si astfel detineu cunostinte anatomice exacte -
• Egiptenii din Antichitate - majoritarea denumirilor

organelor si stucturilor externe ale corpului: creier,
meninge, lichid cerebrospinal
• nu considerau creierul ca fiind organ de o mare

complexitate si functionalitate
• s- au gasit descrieri ale circumvolutiunilor cerebrale,

meningelor cerebrale, nervilor, date de mica chirurgie
(oculara, stomatologica)
• The taboo against dissecting the bodies of the dead
goes back many centuries; it was prohibited by both
ancient Greek and Roman religions. Since ancient
times, The dissection of human cadavers has been
controversial.
Hum The taboo against dissecting the bodies of the
dead goes back many centuries; it was prohibited
by both ancient Greek and Roman religions. Since
ancient times, The dissection of human cadavers
has been controversial.
Human dissection and Roman religions.
http://www.scientistcindy.com/a-history-of-anatomy.html
India si China
• Interzise disectiile
• Nu aveau cunostinte clare de anatomie
• Au intuit inca din Antichitate, aspectul energetic al

tuturor fiintelor vii
• Chinezii sunt creatorii acupuncturii

China si Japonia
Scoala greaca
Hipocrate din Cos –
parintele medicinei
- atribuie bolilor cauze
naturale
- creatorul primei
tipologizari umane
- a intuit legatura dintre
constitutie (soma) si
temperament
- a intuit coordonarea
functiilor organismului prin
umori – coordonarea http://www.scientistcindy.c
endocrina de astazi om/a-history-of-
anatomy.html
Scoala greaca
Aristotel – parintele biologiei
• a eleborat prima clasificare a

animalelor – Historia animalium
• credea ca inima, si nu creierul este

sediul inteligentei si al sufletului –
teorii gresite privind anatomia umana
Scoala din Alexandria
• Herophilus – descrieri
exacte ale organelor
de la nivelul capului
• primele dovezi
privind disectiile
efectuate pe corpul
uman provin din
Alexandria
• din acele timpuri sunt

dovezi privind disectii
pe animale- maimute
Scoala romana
Cornelius Celsus – medic roman
• a preluat cunostintele de anatomie de la scoala greaca si de la cea din

Alexandria
• publica o serie de scrieri, f prolific
• sustine ca to open the bodies of a dead is necessary for learners.
• disectiile erau interzise in Antichitate

Scoala romana
Claudius Galen (129-199) medic grec, medic personal al imparatului Marc Aureliu
• considerat cel mai mare anatomist al Antichitatii
• conceptiile lui Galen au dominat medicina pana la Renastere
• care urmeaza sfatul lui Celsus, publica o serie de rezultate de anatomie pe baza
unor disectii clandestine (practica vivisectia)
• a facut prima clasificare a oaselor, articulatiilor
• terminologia anatomica sin in medicina provine din latina

Roma antica
Instrumente folosite in Roma antica pentru tratarea pacientilor

Evul mediu
• Perioada de stagnare pentru dezvoltarea anatomiei
• Erau interzise disectiile, in tarile europene
• Scolile arabe au continuat traditiile scolilor greaca si romana;
• reprezentant al scolii arabe Avicena – plaseaza sediul gandirii in

creier, introduce termeni cu origine araba in anatomie
• In Evul mediu tarziu apar universitati si facultati de medicina

"Lasarea de sange" este o
tehnica a carei practica
medicala dateaza de aproape
2000 ani.
Blood letting, from 'Tractatus

de Pestilencia'
Artist: M Albik
Renasterea (sec. XIV-sec.XVI)
• Renasterea artei grecesti si romane
• Miscarea artistica a pus bazele dezvoltarii

anatomiei moderne
• Da Vinci a disecat peste 30 cadavre - planse caiete

de anatomie
Da vinci/ http://www.scientistcindy.com/a-history-of-anatomy.html
Anatomia si arta
(https://bodyworlds.com/about/h
istory-of-anatomy/
Michelangelo)
Andreas Vesalius
-anatomist, medic
-fondatorul
anatomiei moderne,
parintele anatomiei
stiintifice
-combate multe din
scrierile lui Galen
-Vesalius descrie ce
observa in disectii
publice asupra
corpului uman
Andreas Vesalius
-prin observatii
directe, combate
multe din scrierile lui
Galen
-studiile lui
revolutioneaza
anatomia si medicina
http://www.scientistcindy.com/a-history-of-anatomy.html
• Disectii publice - tot mai multi

medici dar si oamenii obisnuiti
vor sa vada structuri din interiorul
corpului uman - with their own
eyes.
• termenul“autopsy” (autos-insusi,
opsis – vedere) provine din limba
greaca - “To see with one’s own
eyes”.
Secolele XVII-XVIII
- Dezvoltare
remarcabila a
anatomiei si
fiziologiei datorita
ridicarii interdictiei
disectiilor
Rembrandt - Lecţia de anatomie a doctorului Tulp, 1632 - Mauritshuis, Haga
Secolele XVII-XVIII
• A. van Leeuwenhoek – construieste primul microscop
• Marcello Malpighi – considerat parintele histologiei
• Francis Glisson
Secolul al XIX-lea
• Claude Bernard – parintele fiziologiei experimentale
- Introduce conceptul de mediu intern, conceptul constantei
mediului intern
• N. Kretzulescu
• Carol Davila
• Francis Rainer
Starea de sanatate
• echilibrul biologic dintre organism si mediu

cu mentinerea capacitatii de adaptare, se
numeste stare de sanatate
• organismul uman sanatos este sistemul aflat in

integrare, adaptare si conservare, apt sa si
mentina homeostazia fata de conditiile de
mediu, mereu variabil
Starea de sanatate
- presupune o stare fizica, psihica si sociala buna, nu doar

absenta bolii
- o stare normala fizica, o stare normala a proceselor

mentale si o buna adaptabilitate la mediu, familie,
societate, cu conservarea capacitatii de efort,
producatoare de valori(OMS).
Teren constitutional
• 1900, F. Martins impune conceptul de constitutie
• sanatatea este dependenta de terenul constitutional.
Constitutia – expresia bagajului genetic cu care individul se

naste
Terenul constitutional – reprezinta un moment in evolutia
constitutiei
• Terenul constitutional este starea dinamica dintr un anumit
moment, in timp ce constitutia este o stare mai stabila,
formata dintr o infinitate de stari (terenuri)
• 1922, N. Panda a propus numele de biotipologie – individului
ca rezultat al interactiunii dintre acesta si mediu
Tipul constitutional – reprezinta ansamblul caracteristicilor
structurale ci si a abilitatilor functionale ale unui organism,
determinate genetic
Tipul constitutional Descrierea Corelatie posibila cu
ansamblului boala
caracterelor
Normostenic -proportie armonioasa Hipertensiune arteriala

intre segmentele
corpului
Longilin -astenic -predominanata Ulcer gastro-duodenal
dimensiunilor
verticale; gat lung, corp Hipertiroidie
alungit, subtire, tesut
muscular si adipos
redus
Picnic-hiperstenic -predominanta Diabet zaharat, guta,
dimensiunilor litiaza biliara
transversale, cap
rotund, inaltime medie
Stare de boala
• presupune ansamblul efectelor induse de agenti
patogeni asupra organismului, efecte care tind sa
destabilizeze homeostazia, precum si ansamblul
masurilor de reechilibrare si a mecanismelor de aparare
specifice si nespecifice
• proces dinamic, complex la care ia parte intregul

organism, proces cu origine la nivel cellular
• bolile isi au originea la nivel celular, indiferent de

nivelul lor de manifestare (organism, sistem, organ,
tesut)
Starea de boala
- reprezinta starea biologic modificata, capabila sa

induca reactii psihice si sociale
- conceptul de boala nu poate fi suprapus “in oglinda”

celui de sanatate decat partial
- boala, ca stare biologica modificata, reflecta o

intensificare sau o diminuare, sau chiar o pierdere a
unor functii existente
• Boala se caracterizeaza prin doua
procese contradictorii, care se produc
simultan:
a. sindrom lezional - agresiunea

b. raspunsul protectiv (compensatoriu) al
organismului
• Evaluarea simptomelor:
- Simptom ce apartine sindromului lezional?
- Simptom ce se datoreaza masurilor de aparare?
Lipsa simptomelor (starea asimptomatica) nu este

echivalentul starii de sanatate.
Exemple:
1. Febra
2. Abces
Febra
• Stare de sanatate
- febra ca reactie adaptativa la efort fizic
• Stare de boala
- febra are reactii similare efortului fizic dar
prezenta intr o stare de boala limiteaza
capacitatea de adaptare la mediu
Febra
Stare de sanatate
• Febra ca reactie adaptativa la efort fizic:
- creste frecventa batailor cardiace
- creste frecventa si amplitudinea miscarilor
rerspiratorii
- creste TA
- intensificarea proceselor metabolice
- creste glicemia
Febra
Stare de boala
- considerata multa vreme o manifestare a
sindromului lezional
- febra are reactii similare efortului fizic, intr o stare
de boala este simptom de aparare nespecific
- este o reactie de aparare nespecifica
- efecte benefice daca e in concordanta ca intensitate
si durata cu gravitatea agresiunii
- stimuleaza mecanismele enzimatice de aparare
aport crescut de oxigen la nivelul organelor –
creste rezistanta fata de agentul patogen
2. Cazul unui abces
- proces lezional: tesut necrotic la periferie
- reactie protectiva: migrarea leucocitelor,
fagocitelor
Tratamentul este directionat catre limitarea sau

indepartarea distructiilor (stimularea reactiilor
protective).
Biologie medicala
Curs 2

Mentinerea homeostaziei
• Mecanisme de feed-back negative
- majoritatea sistemelor
- mentinerea temperaturii constante
- secretia hormonala se afla sub control
hipotalamo-hipofizar
• Mecanisme de feed-back pozitiv (regenerativ)

- contractia uterului gravid in timpul nasterii
- lactatia
- procesul de hemostaza
Model de feed-
back-negativ:
termoreglarea
Model de feed-back pozitiv:
eliberarea oxitocinei intensifica contractiile in timpul nasterii
Model de feedback pozitiv: Agregarea plachetelor sangvine
Agregarea si secretia plachetara

Plachetele care adera la leziunea vasculara secreta ADP, serotonina
si thromboxane A2; serotonina si thromboxanul A2 induc
vasoconstrictie; ADP si thromboxanul A2 atrag alte plachete la locul
leziunii vasculare si determina astfel formarea cheagului
plachetar/cheagul alb
Starea de boala
- afecteaza toti indivizii
- proces dinamic – implica intreg organismul
- manifestarile bolii pot merge de la forme usoare

la forme severe (nu exista boala exista pacienti)
- este necesara o abordare sistemica a bolilor,

stabilirea unor criterii in descrierea oricarei boli
Clasificarea bolilor
• Clasificarea etiologica
Ex: boli infectiose, b. neinfectioase (traumatice, de
iradiatie etc.)
• Clasificare dupa evolutie

Ex. boli acute, subacute, boli cornice
• Clasificarea topografica – clasificare anatomica

Ex: boli cardiovasculare, renale etc.
• Clasificarea dupa varsta si sex

Ex: boli ale copilariei, boli ale senectutii, boli ale
sistemului genital feminin
Stadii in dezvoltarea bolii
In evolutia unei boli functionalul precede organicul
1. Perioada de latenta (incubatia in bolile infectioase)
2. Perioada de stare
4. Perioada terminala
A. Evolutia catre vindecare
- Convalescenta
- Remisia
- Recurenta
- Recidiva(reinfectie)
B. Complicatiile
C. Tranzitia la o forma cronica
D. Exitus
Perioada de latenta
- intervalul de timp dintre momentul actiunii
agentului patogen pana la aparitia modificarilor
functionale ale organismului
- poate lipsi uneori – traumatisme, arsuri
- perioada de incubatie – in boli infectioase
- la sfarsitul perioadei de latenta, procesul

patologic se poate termina sau poate evolua catre
perioada de stare
Perioada de stare
• Intervalul de timp in care apar tulburari ale

functiilor organismului
• Reactiile sunt generale chiar daca agentul

patogen a actionat pe un teritoriu limitat sau
asupra unui anumit organ
Perioada de stare
• Reactiile de raspuns pot fi:
- Reactii de adaptare – modificari metabolice, morfologice
in afara reactiilor specifice; organismul poate raspunde
prin reactii nespecifice (Ex. secretii hipofizare,
suprarenaliene)
- Reactii de compensare – suplinirea functiilor

organismului lezat (Ex:accelerarea ritmului cardiac)
- Reactii patologice – conduc la distrugerea celulelor si a

tesuturilor; apar pe seama reactiilor de adaptare si
compensare care depasesc o anumita intensitate
Perioada terminala
A. Evolutia catre vindecare
- Convalescenta – disparitia majoritatii
simptomelor
- Remisia – ameliorarea semnelor si simtomelor

bolii
- Recidiva – reaparitia simptomelor bolii
- Reinfectie
Stresul – modalitati de actiune
Stresul acut- implica sistemul simpato-adrenal:
- din partea posterioara a hipotalamusului (care

coordoneaza activitatea SNS) ajung impusurile
nervoase la coarnele laterale ale MS (coarnele
laterale- partea centrala a SNS)
-fibrele preganglionare
fac sinapsa in ganglionii
latero- vertebrali
-fibrele preganglionare
de sub T6 intra in nervul
splahnic – fibre
preganglionare
simpatice lungi
(colinergice) care ajung
la medulosuprarenala
Stimularea fibrelor
preganglionare lungi
care ajung la
medulosuprarenala
– determina stimularea
celulelor cromafine
(feocromocite)
– feocromocitele
secreta adrenalina
(80%) si noradrenalina
(20%)
Stresul acut
• Determina descarcari mari de catecolamine:
- Activitate cardiaca – cresc frecventa cardica

- Metabolismul glucidic - glicogenoliza
- Act asupra sistem respirator- bronhodilatatie, cresterea
frecventei respiratorii
- Actiune asupra sist digestiv- inhiba secretiile, inhiba
peristaltismul intestinal
- Schimbari in
hemodinamica(vasodilatatie/vasoconstrictie) -
vasconstrictie pt vasele din tegument, viscere – cresterea
presiunii arteriale; vasodilatatie a vaselor din muschii
scheletici
- Mentinerea starii de alerta
Stresul – modalitati de actiune
Stresul cronic – reglajul este, in pricipal, realizat prin
nucleii parvocelulari – hormoni de eliberare si inhibare care
ajung la adenohipofiza - prin sange la corticosuprarenala –
stimuleaza secretia de glucocorticoizi (cortizol) si
mineralocorticoizi(aldosteron)
• Raspuns la stres
- retentie de Na,
- consecutiv retentie de apa – edeme
- retentia determina cresterea volemiei – hipertensiune
• Soc puternic – exces de glucocorticoizi- cresterea

glicemiei- diabet
Hipotalamusul si adenohipofiza
• In regiunea ventrala a hipotalamusului, in zona
tubero-infundibulara se gasesc neuronii de mici
dimensiuni- neuroni parvocelulari care secreta
neurohormonii adenofizotropi:
a. Neurohormoni cre stimuleaza secretia de
hormoni ai lobului anterior – factori de eliberare
(RH)
b. Neurohormoni care inhiba secretia si eliberarea
hormonilor lobului anterior al hipofizei – factori
de inhibare (IF)
Axul hipotalamo-hipofizar
https://www.researchgate.net/figure/Basic-representation-of-the-three-major-endocrine-
system-axes-mediated-by-hormonal_fig2_320908166
Stresul cronic
• Stresul cronic moderat este important pentru dezvoltare

cand nu atingi faza de epuizare (faza III de stres)
• Stresul cronic prelungit in faza de epuizare, perturba

functionarea sistemului imun
• In stres sunt modificate valorile hemoleucogramei –

leucopenie
• Multe forme de cancer se declanseaza dupa stres prelungit

Stresul cronic
- descreste activitatea digestiva – ulcer gastric
- schimbari de hemodinamica – in anumite zone

sufera vasoconstrictie acuta periferica (piele palida)
si vasodilatatie in creier, muschi scheletic, muschi
cardiac
- mentinerea starii de alerta (si in somn functioneaza

starea de alerta)
Stresul cronic
• Cele mai frecvente boli induse de stres cronic
sunt bolile psihosomatice:
- Ulcer gastric
- Emfizem pulmonar
- Boli cardiovasculare: angina pectorala – infarct
- Boli autoimune –lupus eritematos
- Psoriazis
- Astm bronsic
Biologie medicala
Curs 3
Descrierea bolilor
• Definitie
• Etiologie
• Patogenie
• Anatomie patologica
• Simptomatologie
• Forme clinice
• Evolutie
• Diagnostic
• Prognostic
• Profilaxie
• Epidemiologie
• Tratament
Descrierea bolilor
• Definitia
- Enumerarea sumara a celor mai specifice elemente ce caracterizeaza boala
respectiva
• Etiologie – studiul cauzelor bolilor
Agenti etiologici-endogeni si exogeni
Agentii endogeni:
- ereditari
- dobanditi: gusa endemica in zonele cu deficit de iod, hiperplazie
endometriala in hiperestrogenism
Etiologia poate fi:
-determinanta:
-predispozanta: sedentarism, obezitate, fumat – factori predispozanti in ateroscleroza
-favorizante: alcoolismul, frigul – factori favorizanti in pneumonie
Descrierea bolilor
• Patogenia/mecanisme patogenice
1. Conceptia organo-localicista – boala fiind considerata ca fiind urmare a
actiunii locale a unui agent patogen
2. Conceptia patologiei moleculare – sub actiunea agentilor patogeni in

organism se schimba compozitia umorilor (perturbarea homeostaziei),
modificari moleculare care explica perturbarile functionale ale
organismului
3. Conceptia sindromului de adaptare – demonstreaza ca in afara reactiilor

de aparare specifice, organismul raspunde agresiunilor prin reactii de
aparare nespecifice - prin intermediul secretiilor endocrine
Descrierea bolilor
• Patogenia/mecanisme patogenice
4. Conceptia nervista – cea mai evoluata conceptie patologica

- sustine interdependenta functionala a structurilor unui organism,
integrarea organismului in mediul de viata, coordonarea si integrarea
acestuia prin intermediul SNC
- considera ca agentul patogen actioneaza asupra terminatiilor nervoase,
impulsurile sunt transmise scoartei cerebrale:
- actiune reflexa, directa

- actiune umorala (scoarta este stimulata si pe cale umorala, de catre
produsele de degradare aparute la nivelul leziunii); prin axul hipotalamo-
hipofizar
Axul hipotalamo-hipofizar
Descrierea bolilor
• Anatomie patologica - modificari macro- si microscopice
• Simptomatologie – simptomele clinice, biologice si radiologice ale bolii
Simptome clinice
- Simptome generale: febra, frison, astenie, pierdere ponderala
- S. functionale (subiective): durere, greata, inapetenta, vertij, dispnee,
oboseala
- S. fizice (obiective): percepute de catre medic
Simptomele fizice se mai numesc si semne.
Se utilizeaza termenul de semn si in cazul cand un anumit simptom este
caracteristic pt o anumita boala si suficient pt diagnostic – semne
patognomonice
Semnul Babinski
- Leziunea cailor piramidale
Semnul Argyll Robertson
Semnul Argyll Robertson
Descrierea bolilor
• Forme clinice
Ex: pneumonia lobara are numeroase forme clinice atat la copii cat si la
persoane varstnice
Formele clinice au aceeasi etiologie, patogenie, in general aceleasi aspecte
histopatologice, aceleasi simptome si tratament
• Evolutia bolilor: diagnosticul, prognostic, strategii terapeutice
• Diagnostic
- diferential
- precoce
- etiologic
- patogenic - stabileste stadiul evolutiv
Descrierea bolilor
• Strategii terapeutice
- Profilactice
- Curative :
- etiologic
- functional
- simptomatic
Proces patologic
- combinatie de reactii locale si generale care se produc ca raspuns la
actiunea unui agent distructiv
- se produc procese de distructie in combinatie cu reactii compensatorii

protective
- se poate dezvolta la nivel molecular, celular, tisular, de organ, sistem; daca

procesul patologic cuprinde intreg organismul atunci se instaleaza boala
- nu e obligatoriu ca un proces patologic sa produca boala dar boala nu se

poate instala/nu exista boala fara proces patologic (de ex. reactia
inflamatorie la locul de intrare a unui agent patogen)
Procese patologice tipice
• Inflamatia
• Procesul neoplazic
• Hipoxia
• Febra
• Socul
Semnele cardinale ale inflamatiei
" Mediatori lipidici antiinflamatori si perspective in rezolvarea inflamatiei "

Toby Lawrence, Derek A. Willoughby & Derek W. Gilroy
Nature Reviews Immunology 2, 787-795 (October 2002)
Reprezentare plastica - semnele cardinale ale inflamatiei (căldură, roseată, tumefiere, durere si pierderea
functiei) - descrise prima data de către Celsus
Cele 5 stadii ale procesului inflamator
Modificari cantitative
• Atrofie
• Hipertrofie
• Hiperplazie
Modificari calitative
•Metaplazie
•Displazie
•Anaplazie
Biologie medicala
Curs 4
Clasificare si nomenclatura tumorilor
Tumori benigne
-sufixul “-om”, -”oma”, de regula denumeste o tumora
benigna
Exemple: fibrom, lipom, papilom
Exceptii:
a. Xantoma – nu e tumora
b. Exista tumori maligne denumite folosind acest sufix: melanom malign,
seminom, retinoblastom
• Tumori maligne
• Cancer=neoplazie=tumora maligna=transformare maligna
A. carcinoma(grec. carcinos –crab)/epiteliom (echivalentul frantuzesc)
– sufix utilizat pentru denumirea tumorilor maligne de tip epitelial
B. sarcoma(grec. sarcos) – utilizat pentru denumirea tumorilor
maligne de tip conjunctiv
• Neoplasmele sunt clasificate in conformitate cu tipul de tesut normal
cu care se aseamana(sau la nivelul caruia au originea):
I.Tumori epiteliale
Carcinoame(epitelioame)- originea celulelor tumorale este epiteliala
Adenocarcinoame- originea celulelor tumorale este epiteliul glandular
II.Tumori conjunctive
Sarcoame- originea conjunctiva a celulelor tumorale
III.Tumori ale tesutului limfoid si hematopoietic: leucemii, limfoame
IV. Tumori ale celulelor germinale (neoplasme germinale): seminom,
teratom (teratos – monstru).
V. Tumori cu nume propriu: Tumori Hogkin, non Hodgkin
- Nomenclatura bazata pe nume proprii: Limfom Hodgkin, Limfom non-

Hodgkin
Clasificare tumori benigne
- Inainte de revolutia genetica, clasificarea se realiza dupa localizare si

aspecte histopatologice
• Tumori benigne
-didermice(epiteliu – element inductor; tesut
conjunctivo- vascular (stroma)- element
indus): - papiloame,
- adenoame
- papiloadenoame
- monodermice
-fibroame(celule conjunctive-
element inductor; elemente
vasculare- elemente induse)
- lipoame(celulele adipoase- E.
inductor; elemente vasculare -E.
induse
Clasificare tumori benigne
- monodermice:
- leiomioame(fibre musculare
netede –E. inductor; elemente conjunctivo-
vasculare – E. indus)
- condroame – proliferari
autonome ale celulelelor cartilaginoase
- osteoame – proliferari
autonome ale celulelor osoase
• Clasificare dupa
- localizare
- aspecte histopatologice
• Astazi, analiza histopatologica

- determinanti primari ai diagnosticului, prognosticului
- Multe formatiuni pot fi confundate macroscopic cu tumori –
diferentierea este posibila in urma examinarii histopatologice si
imagistice
- evalueaza invazia si metastazarea
Trasaturi ale tumorilor Trasaturi ale
benigne tumorilor maligne
Aspecte macroscopice: Aspecte macroscopice:

-suprafata neteda -suprafata adesea ulcerata sau
-tip de crestere expansiv, bine necrozata
delimitata de tesutul adiacent, -tip de crestere expansiv dar si
tumora e incapsulata(nu rupe invaziv, fara zona de
demarcatie, slab delimitata– t.
MB) neincapsulate(rup MB)
-vascularizatie slaba prin urmare -vascularizatie bine dezvoltatata
-viteza de crestere lenta (neoangiogeneza)
-recidiveaza des
-recidiveaza rar si numai local
- invadeaza si metastazeaza
-nu invadeaza, nu metastazeaza
Analiza histopatologica
• Evalueaza procese precum invazia si metastazarea
• furnizeaza date despre originea neoplaziei - o serie de

pacienti prezinta cancere metastatice fara a putea fi
identificata tumora primara:
- Adenocarcinoame – 60%
- Carcinoame slab diferentiate – 30%
- Carcinoame scvamoase - %5
Trasaturi ale tumorilor Trasaturi ale tumorilor
benigne maligne
Aspecte microscopice: Aspecte microscopice:

-arhitectura tesutului adiacent grav
-arhitectura tesutului adiacent
afectata
nu este grav afectata
-celule tumorale slab diferentiate
-celule tumorale bine
sau nediferentiate (pleiomorfism)
diferentiate
-rata mitotica mare
-activitatea mitotica este
- mitoze atipice
normala- rata mitotica mica,
mitoze bipolare -nuclei pleiomorfici, hipercromatice,
multinucleate, macronucleoli
-morfologie nucleara adesea
normala -cresterea cantitatii de ADN nuclear
si a ratei nucelu-citoplasma
Dajmanov,2000
Aspect diferit al tumorilor: A-benign; B-malign

Tumori maligne
Structura:
1. Elemente celulare specifice aflate in proliferare
autonoma
2. Stroma conjunctivo-vasculara invadata de celule in
proliferare
3. Elemente care conduc la un proces inflamator –
prezente adesea la limita dintre cele doua
elemente anterior prezentate
Stadializarea tumorilor
• Realizeaza o combinatie intre examinarea clinica si cea

radiologica
• Se foloseste un sistem de stadializare uniforma pentru

mai multe tipuri de tumori – sistemul TNM
• Stadializarea TNM
- T- marimea tumorii primare
- N- prezenta noduli limfatici regionali
- M- metastaze
Gradarea tumorala
- gradul de diferentiere tumoral are semnificatie prognostica

- se clasifica in
-bine diferentiate – similare cu tesutul de origine
- nediferentiate
Tumori maligne in situ
Carcinom
de san
intraductal
in situ, cu
celule
neoplazice
in ducte si
strat
mioepitelial
intact.
• Clasificare dupa
- localizare
- aspecte histopatologice
• Astazi, analiza histopatologica

- determinanti primari ai diagnosticului, prognosticului
- Multe formatiuni pot fi confundate macroscopic cu tumori –
diferentierea este posibila in urma examinarii histopatologice si
imagistice
- evalueaza invazia si metastazarea
Tumori maligne invazive
Carcinom
de san
intraductal
invaziv cu
celule
neoplazice
invadand
stroma.
Criterii moleculare
• Proliferare independenta de factori de crestere

• Insensibile la factori inhibitori
• Evita apoptoza
• Nu sufera senescenta (Imortalizarea)
• Neoangiogeneza
• Invazie
• Metastazare
Biologie medicala
Curs 5
Modificari cantitative
• Atrofie
• Hipertrofie
• Hiperplazie
Modificari calitative
•Metaplazie
•Displazie
•Anaplazie
Ipotezele cancerizarii
• Ipoteza epigenetica
• Ipoteza virala
• Ipoteza carcinogenezei chimice
• Ipoteza mutatiilor somatice (genetica)
Ipoteza epigenetica(Ipoteza diferentierii
anormale)
a. Initial, se considera ca aceste t. maligne
contin celule tumorale care pierd diferentierea
– se dediferentiaza catre celule embrionare,
celule blast
a. Astazi, s a demonstrat ca celulele maligne nu

se mai diferentiaza, totusi se produce o
oarecare diferentiere care permite selectia
clonei care devine dominanta
Ipoteza epigenetica(Ipoteza
diferentierii anormale)
Procesul de diferentiere nu implica
modificari la nivelul genomului(modif,
genetice) ci doar modificari fenotipice
(epigenetice), acesta ipoteza a
diferentierii anormale sugereaza ca
procesul malign e un proces epigenetic.
Modelul epigenetic sustine ca procesul
malign este o consecinta a
alterarii/dereglarii expresiei unor gene,
este esentialmente un proces epigenetic,
fara a fi insotit de modificari de natura
genetica
anormale)
• Astazi, se accepta ca transformarea maligna implica si
modificari epigenetice care sunt responsabile pentru:
- Selectia rapida a celulelor tumorale care vor supravietui,

vor prolifera in organismul gazda, formand o clona (stiut
fiind ca intr o tumora exista o singura clona tumorala-
cea mai viabila)
- Heterogenitatea morfologica a celulelor dintr o tumora
– pleiomorfism celular
- Astazi se sustine ca:
Ipoteza epigenetica sustine tumorigeneza, dar astazi este
evident ca procesul malign presupune (si ) modificari
genetice.
anormale)
- In concluzie, astazi se sustine ca:
Ipoteza epigenetica sustine tumorigeneza,

dar este evident ca procesul malign
presupune (si ) modificari genetice.
anormale)
• Argumente pro teoria epigenetica:
- Intre structura ADN normal si tumoral nu exista diferentieri
semnificative
- Unele proprietati ale celulelor maligne (proliferare/
diviziune cu rata mare, lipsa inhibitiei de contact,
capacitate de invazie, pot fi exprimate si de celulele
normale: leucocite, macrofage, trofoblaste)
- Starea neoplazica este o stare reversibila. Dovezi pentru
reversia spontana a tumorilor maligne la om s au adus
pentru carcinomul epidermoid scvamos si pentru
neuroblastoma la copii
Vedere schematica privind posibilele efecte ale schimbarilor epigenetice in
mediul din jurul tumorilor
( Epigenetic changes in tumor microenvironment, P Dey, Indian J. of Cancer, 2011, Volume 48,
507-512 )
Ipoteza virala
• Ipoteza avansata in anii 70
• Virologii sustineau ca transformarea maligna se datoreaza
infectiei cu virusuri transformante
• Din aprox 600 virusuri infectioase la om si animale, 150
sunt considerate oncogene
Ex.:
-RSV – provoaca tumori la pui si sobolan (rat sarcoma)
- Virusurile Papiloma
- Virusul Epstein-Barr (limfom Burkitt, carcinom nazo-
faringian in Asia de S-E
- Retrovirusuri
Ipoteza virala
• Clasificare virusuri asociate cu cancere
A. Retrovirusuri (virusuri ARN) – mai mult de 30
virusuri
a. Fam. Oncovirinae: HTLV I, HTLV II
b. Fam. Lentivirinae: FIV, HIV (asociata cu sarcomul
Kaposi); virusurile HIV favorizeaza indirect
progresia tumorala prin blocarea RI antitumoral
c. Fam Spumavirinae – nu se cunosc boli la oameni
Abl-MuLV(Abelson –Murine Leukemia Virus)
Oncovirusurile de tip B – MuMTV-Murine Mammary
Tumor Virus)
Ipoteza virala
• Retrovirusurile se insera in genomul celulei
gazda si se comporta ca elemente genetice
transpozabile
• Retrovirusurile isi pot modifica rapid propriul
genom prin recombinare si mutatii sub actiunea
unor stimuli nocivi din mediu
• Capacitatea retrovirusurilor de a se insera si a
altera structura si functionarea genomului celulei
gazda a revolutionat intelegerea carcinogenezei
moleculare (descoperirea oncogenelor)
Ipoteza virala
B. Virusuri oncogene ADN
I. Virusuri Pox
II. Virusuri PAPOVA
- Virusuri PApiloma: HPV1-66, oncogene E6
si E7; BPV – oncogene E1, E2, E5, E6.
- Virusuri POlyoma: JCV (Leucemie
limfoblastica de cauza virala, la copii), Ag
TL, AgTM, Ag TS
- VAcuoliting Virus (SV40)- AgTL, Ag TM
III. Adenovirusuri - Oncogene E1A, E1B, E2A, E2B, E4
IV. Virusuri Herpes – ZHV, HCMV, HSV1, HSV2 (asociat
cu HPV16 si 18), HSV 6, 7, EBV (V. Epstein Barr)
V. Hepadnavirusuri – virusul hepatitei B
Virusuri ADN
• Spre deosebire de retrovirusuri, virusurile ADN,

poarta oncogene care apartin genomului viral de
milioane de ani - oncogene proprii
• Transformarea maligna prin infectia cu virusuri

ADN presupune utilizarea unor oncoproteine
pentru a perturba componente cheie ale
mecanismelor de control ale cc
Virusuri ADN
• Nu se cunosteau punctele de control

vizate de aceste oncoproteine virale
• In anii 80, s a demonstrat ca oncoproteine

apartinand virusurilor ADN vizeza proteine
codificate de unele gene celulare (gene
TS- supresor tumorale)
• s a demonstrat ca virusurile sunt

responabile pentru 20% din totalul
tumorilor maligne pe plan mondial
http//:emcd.ardes-ong.ro
Biologie medicala
Curs 6
Ipotezele cancerizarii
• Ipoteza epigenetica
• Ipoteza virala
• Ipoteza carcinogenezei chimice
• Ipoteza mutatiilor somatice (genetica)

Ipoteza agentilor carcinogeni
• S-a demonstrat experimental abilitatea radiatiilor si a
substantelor chimice de a induce tumori la animale si om
• Ames a demonstrat ca potentialul carcinogen al

substantelor chimice rezida din abilitatea lor de a induce
leziuni ale ADN
• S - a demonstrat ca tumorile induse de carcinogeni

chimici prezinta frecvent mutatii ale genelor ras
Sudan III(azobenzen)
www.mpbio.com/product.php
7, 12, DMBA – wwww.sigmaaldrich.com
Aflatoxina
Ipoteza mutagenezei
• Cel mai nou model, modelul acceptat astazi
• Numeroase neoplazii prezinta celule ce

poseda gene cu mutatii
• Celulele maligne sunt celule care au

acumulat mutatii; proliferarea anormala se
datoreaza mutatiilor pe care le detin
Ipoteza mutagenezei
• Genele mutante apar prin mutatii

somatice
• Doar 15-20% din cancere sunt provocate

de virusuri oncogene ceea ce a condus la
descoperirea faptului ca genele afectate
de mutatii sunt endogene, mai degraba
decat “importate”
Ipoteza mutagenezei
Astfel, interesul cercetatorilor s a concentrat
asupra genelor care initiaza si sustin
progresia tumorala
• Sunt gene care codifica trasaturi fenotipice

aberante
- Alterarea formei celulei
- Reducerea/independenta de factorii de
crestere
- Abilitatea de a prolifera fara a fi
dependente de ancorajul de substrat
Oncogene
• v-src – prima oncogena descoperita in genomul virusului

RSV(1974 de Varmus Bishop)
• S-a demonstrat ca gena virala avea corespondent in

genomul tuturor vertebratelor, acest corespondent fiind numit
c-src(cellular)
• c-src – a fost denumita proto-oncogene
Ipoteze privind preluarea genei src de genomul RSV:

• Progenitorul RSV fara v-src, a patruns in celule si a preluat o
copie a genei c-src pe care a incorporat o in genomul viral;
gena preluta se transforma in v-src si e exploatata de RSV pt
a transforma celulerle pe care le infecteaza.
Oncogene
S- a demonstrat astfel:
-plasticitatea retrovirusurilor
-existenta unor gene celulare care poseda
capacitatea latenta de a induce transformarea
maligna
• Proto-oncogenele se activeaza ca oncogene (cu

potential malign)
• Exista numeroase proto-oncogene in genomul

celulei normale a tuturor vertebratelor ; proto-
oncogenele sunt inalt conservate in seria
vertebratelor
Oncogene
• Distributia larga a proto-oncogenelor

indica faptul ca produsii proteici ai acestor
gene poseda roluri biologice esentiale
• Produsii protooncogenelor functioneaza in

puncte cheie pt caile de semnalizare
intracelulara: factori de crestere, citokine,
receptori TM, proteine citoplasmatice care
transduc semnale catre N, proteine
nucleare de tipul factorilor de transcriptie, ,
proteine implicate in controlul repplicarii
ADN
Oncogene
• Proto-oncogenele se activeaza ca oncogene (cu potential
malign)
• Exista numeroase proto-oncogene in genomul celulei normale
al tuturor vertebratelor;
• proto-oncogenele sunt inalt conservate in seria
vertebratelor
• Distributia larga a proto-oncogenelor indica faptul ca produsii
proteici ai acestor gene poseda roluri biologice esentiale
• Produsii protooncogenelor functioneaza in puncte cheie pt
caile de semnalizare intracelulara:
-factori de crestere, citokine,
-receptori TM pt FC, etc.
-proteine citoplasmatice care transduc semnale catre N,
-proteine nucleare de tipul factorilor de transcriptie,
-proteine implicate in controlul replicarii ADN
Oncogene
• Activarea oncogenelor:
-indusa de retrovirusuri
-indusa prin mutatii somatice cum ar fi
acelea induse de carcinogeni chimici si
fiziologici
• Activarea unei oncogene se finalizeaza
cu:
-afectarea secventei de reglare
(hiperexpresia unei gene,)
-amplificarea genica
- afectarea secventei genice
Oncogene
Clasa I - gene care codifica proteine prereplicative,
transactivatoare, intervin in pregatirea celulei pentru diviziune
Fam oncogenelor myc, genelor fos, jun, myb, ets
Clasa II – gene care codifica proteine din citosol, cu functie de
transductie a semnalelor preluate de la receptori
Fam. Proteinelor cu activitate GTP-azica (ras, rab, rho)
Clasa III – gene care codifica factori de crestere, incluzand toti
factorii de crestere, toate interleukinele, toate citokinele, gena
sis, TGF alpha, beta, TNF
Clasa IV gene care codifica receptori celulari: src, erbA, erbB,
abl, mos, fgr.
Cai de semnalizare mamaliene
Model multistadial al progresiei tumorale
• Modelul multistadial al progresiei tumorale sustine

ca o celula tumorala poarta doua sau mai multe
oncogene, fiecare activata de o mutatie somatica,
mutatii aparute de a lungul progresiei tumorale
• Validare dificila a acestui model, de regula, s a
identificat o oncogena,rareori s-au identificat doua
oncogene activate in genomul celulelor tumorale
• Astazi se sustine ca ipoteza multistadiala a
tumorigenezei e valida, celulele maligne poarta
multiple mutatii dar genele mutante nu s toate
oncogene ci pot fi gene supresor tumorale (TS)
Biologie medicala
Curs 7
Ipoteza mutagenezei
Interesul cercetatorilor s a concentrat asupra genelor care initiaza si
sustin progresia tumorala - sunt gene care codifica trasaturi fenotipice
aberante:
- Alterarea formei celulei

- Reducerea/independenta de factorii de crestere
- Abilitatea de a prolifera fara a fi dependente de ancorajul la substrat
Clasificare dupa criterii genetice:
- Pacienti cu tumori ce au aspecte histopatologice

similare au manifestari clinice diferite
- Neoplaziile sunt boli clonale dar se caracterizeaza prin

mare heterogenitate a celulelor tumorale
Criterii genetice
• Cancerul – boala genetica, caracterizata prin aparitia celulelor tumorale

care acumueaza modificari genetice care initiaza si mentin progresia
tumorala
• Marea majoritate a cancerelor au origine clonala
• Dupa criterii genetice cancerele se clasifica astfel:

- cancere sporadice - mutatii somatice ale oncogenelor sau ale
genelor supresor tumorale
- cancere cu predispozitie genetica: retinoblastoma, cancer de
san(gene BRCA 1si 2), cancerul de colon non polipos(HNPCC)
Patogeneza retinoblastomului
Celule somatice parentale
Celule germinative
Zigot
Celule somatice ale copiilor
Celule retinale
Gene supresor tumorale (TS)
Descoperirea genelor TS a fost dificila avand in vedere ca

existenta lor este vizibila atunci cand sunt inactivate
- previn transformarea maligna, limiteaza proliferarea

- in genomul celulelor tumorale se produce inactivarea genelor
supresor tumorale, spre deosebire de protooncogene care se
activeaza ca oncogene (se transforma in oncogene)
- pierderea genelor supresor tumorale permite proliferarea
necontrolata a celulelor (de unde denumirea de gene supresor
tumorale)
Ex:
Rb – mostenirea alelei defective predispune la apariatia timpuriu cu o
frecventa de 90% a retinoblastomului
APC – polipoza adenomatoasa de colon, cancer de colon
P53 - creste rata de aparitie a sarcoamelor si carcinoamelor – sindromul Li

Fraumeni
Concluzie:Un numar important de sindroame maligne mostenite sunt

asociate cu mostenirea unei gene supresor tumorale defective (alelela
defectiva)
• In anii 80, s a demonstrat ca oncoproteine apartinand virusurilor ADN vizeza unele
gene celulare (gene TS- supresor tumorale)
Ex.
1. Oncoproteina AgTL apartinand SV40 se cupleaza, formeaza complexe cu p53 si pRb,
astfel inactivandu-le
2. Oncoproteinele E6 si E7 ale virusurilor papiloma umane, de asemenea, se cupleza
proteine (p53) gazda implicate in reglarea proliferarii celulare(limitarea proliferarii
celulare)
Concluzie:Transformarea maligna indusa de virusurile ADN oncogene mimeaza fidel

statusul observat in tumori non-virale care au fost deprivate de proteinele p53 si Rb
(prin mutatii)
Reprezentarea schematica a cailor
apototice
dependente de p53
(www.weizmann.ac.il/home/ligivol/apopto
sis_project/)
Concluzii
1. Transformarea maligna indusa de virusurile ADN oncogene mimeaza fidel statusul
observat in tumori non-virale care au fost deprivate de proteinele p53 si Rb (prin
mutatii)
2. Mecanismele de transformare virala implica aceleasi gene si proteine cunoscute a fi

inactivate prin mecanisme mutationaler in tumori non-virale
3. Aceste constatari consolideaza ipoteza conform careia in procesul de transformare

maligna este perturbat sistemul de control al cc, sistem care sufera distructii printr-
o varietate de macanisme (care la o prima privire nu par a fi in interrelatii)
1. Procesul de transformare maligna este un proces multistadial care implica

colaborarea (co-alterarea sinergica) a oncogenelor si genelor supresor tumorale
Mecanisme implicate in tumorigeneza
A. Mecanisme defective ale repararii ADN

Ex. Ratei mutatiilor la pacientii cu Xeroderma pigmentosum – mutatii induse de radiatiile
UV
Cancerul de colon non-polipos(HNPCC) – este defectiv aparatul care recunoaste leziunile
AND
Cancerul de san familial - mostenesc varaiante mutante ale genelor BRCA 1 si 2 , gene care
participa la mentinerea integritatii genomice
Activarea oncogenică și metastazarea
Dasgupta S, Srinidhi S, Vishwanatha JK. Oncogenic activation in prostate cancer progression and metastasis:
Molecular insights and future challenges. J Carcinog 2012;11:4
Mecanisme implicate in tumorigeneza
B. Abilitatea de a recruta vase de sange in masa tumorala –

neoangiogeneza
C. Abilitatea de a metastaza
D. Capacitatea de a invinge sistemul imun
E. Capacitate replicativa nelimitatata (cell imortality)

Angiogeneza
Capacitate replicativa nelimitata
Telomere shortening in a cancer-progression model

Normal somatic cells lose telomeric repeats as they divide in the absence of telomerase. Eventually, telomeres become dysfunctional and can cause
chromosomal instability. Chromosomal instability occurs very early in tumorigenesis. It begins either before or soon after the initial mutation in a tumour
suppressor or oncogene. Chromosomal instability then drives the multiple genetic changes that are required for the formation of a carcinoma. Telomerase
activation occurs late in tumorigenesis as it can not be detected until the carcinoma stage49. Telomerase increases the replicative potential of a tumour,
facilitating tumour growth (Telomere dysfunction and the initiation of genome instability, David M. Feldser, Jennifer A. Hackett & Carol W. Greider, Nature
Reviews Cancer 3, 623-627, August 2003)
Oncogene
• Proto-oncogenele se activeaza ca oncogene (cu potential malign)
• Exista numeroase proto-oncogene in genomul celulei normale a tuturor

vertebratelor ; proto-oncogenele sunt inalt conservate in seria vertebratelor
• Distributia larga a proto-oncogenelor indica faptul ca produsii proteici ai

acestor gene poseda roluri biologice esentiale
• Produsii protooncogenelor functioneaza in puncte cheie pt caile de

semnalizare intracelulara: factori de crestere, citokine, receptori TM, proteine
citoplasmatice care transduc semnale catre N, proteine nucleare de tipul
factorilor de transcriptie, , proteine implicate in controlul repplicarii ADN
Oncogene
Clasa I - gene care codifica proteine prereplicative, transactivatoare,
intervin in pregatirea celulei pentru diviziune
Fam oncogenelor myc, genelor fos, jun, myb, ets
Clasa II – gene care codifica proteine din citosol, cu functie de
transductie a semnalelor preluate de la receptori
Fam. Proteinelor cu activitate GTP-azica (ras, rab, rho)
Clasa III – gene care codifica factori de crestere, incluzand toti factorii
de crestere, toate interleukinele, toate citokinele, gena sis, TGF alpha,
beta, TNF
Clasa IV gene care codifica receptori celulari: src, erbA, erbB, abl, mos,
fgr.
Oncogene Grupa I
• Proteine prereplicative, transactivatoare, intervin in transcriere si pregatirea

initiala a celulei pt diviziune
• Produsii acestor gene se pot cupla cu unele gene a caror expresie o moduleaza
• Din acesta grupa fac parte genele myc, myb, fos, jun, ets
• Fam. Oncogenelor myc – codifica factori de transcriptie nucleara, genele

codificatoare fiind amplificate in neoplazii pulmonare, neuroblastoame,
glioblastoame
• Oncogena myc a fost descoperita in genomul virusul MC29(V. leucemiei

mielomonocitice aviare); ulterior descoperita in genomul multor retrovirusuri
transformante
Oncogene Grupa I – gena c-myc
• c-myc este implicata in reglarea cc: proliferare, mitogeneza, diferentiere

apoptoza, functii realizate prin reglarea unui numar remarcabil de gene
• Se considera ca gena myc regleaza sinteza a 10-15% din genele umane
• Localizata pe bratul lung al cromozomului 8
• Formata din 3 exoni atat in celulele aviare cat si in cele mamaliene

Oncogene Grupa I – gena c-myc
• Proteine c-myc este un factor de transcriptie; fosfoproteina (aprox. 439 AA)
• Proteina c-myc este o proteina nucleara, care se cupleaza la ADN; in functie de

starea de diferentiere a celulei, aceasta proteina poate fi prezenta si in
citoplasma (astfel, proteina c-myc se acumuleaza in cantitati apreciabile in
citoplasma ovocitului de Xenopus infertilizat, translocandu se in nucleu doar
dupa fertilizare).
• Actioneaza primar ca activator si uneori ca represor
• Joaca un rol important in proliferarea celulelor hematopoietice

Biologie medicala
Curs 8
Oncogenele grupei II
Gena ras
- Omniprezenta in organe si tesuturi precum si in 10-15% din tumorile umane (tumori vezicale,
pulmonare, linii de celulele leucemice)
- Descoperita initial oncogena ras in sarcoame la sobolani (rattus sarcoma)
- Gena ras prezinta remarcabile omologii in lumea vegetala si animala- prezenta la Saccharomyces
(omologii de 70% cu gena mamaliana), Drosophila m. etc.
- La om s-au detectat 3 gene ras: Ha-ras, K-ras, N-ras(4 exoni codificanti)
- Gena ras in celula normala, apare ca

-reglator al formei celulei,
-in relatiile celula-celula
- prelucrarea si transmiterea semnalelor;
(www.wikipedia.org/wiki/File:Signal_transduction_v1png.)
• produsul genic apare in momente de varf ale ciclului celular; activarea ras este
determinata de cuplarea la ligand a receptorilor pt factori de crestere; activare ras se
realizeaza prin stimularea schimbarii GDP in GTP, se expun astfel situsurile de cuplare ale
kinazei raf, recruteaza raf din citoplasma, cuplare membrana, activare raf si acesta
activeaza calea MAPK
• Proteine monomerice –p21 ras prezinta 188-189 AA
• Proteinele ras celulare se deosebesc de omoloagele lor virale prin modificari la nivelul C-
terminal
• Sunt molecule de semnalizare intracelulara care mediaza o mare varietate de functii

celulare: proliferare, diferentiere, supravietuire
• Subfamilia ras prezinta cel putin 15 proteine(Ha-ras, N-ras, K-ras, R-ras, R-ras3)
• Proteinele ras sunt puncte majore de semnalizare ale caii RTK
• Carcinogenii chimici sunt cunoscuti ca mutageni si inductori de tumori la

sobolani
• Genele modificate in tumorile induse de carcinogeni chimici sunt frecvent

gene apartinand familiei ras
• Tumori cu mutatii ale ras: Adenocarcinoamele de pancreas 90%, carcinoame

de plamani (30%), c. de colon(50%), tumori tiroidiene 50%, tumori mieloide
30%
• Mutatiile K-ras sunt mai frecvente decat ale Ha-ras si de asemenea, K-ras are
valoare de prognostic
Grupa II Oncogene
The ERK Pathway
Functiile celulare ale RASSF1A.
RASSF1A regleaza dinamica microtubulilor, evolutia ciclului celular si apoptoza, prin abilitatea de a se angaja in interactiile
moleculare. (J. Carcinog2012, 11:3 The cellular functions of RASSF1A and its inactivation in prostate cancer Karishma S Amin, Partha P Banerjee)
Oncogenele grupei III
• Gene care codifica pt factori de crestere, responsabili pt trecerea celulei din G0

in faza G1 a cc/ progresia celulei prin cc; timpul necesar parcurgerii G1 este
influentat de FC; celulele blocate in G1, incapabile sa depaseasca pct. START
(G1-S), sunt celulele aflate in G0)
- Tumorile tesutului conjunctiv, cum ar fi sarcoamele si glioblastoamele exprima

PDGF, TGF alpha produs frecvent de carcinoame, melanoamele exprima FGF
- Factorii de crestere transformanti – polipeptide similare hormonilor care induc

proliferarea independenta de factori inhibitori (ancoraj la substrat, adeziune
celula – celula)
Oncogenele grupei III
- Gena v-sis (simian sarcoma) - codifica primul factor de crestere
transformant descoperit; codifica polipeptide omoloage PDGF; se cupleaza
la receptorul PDGF
- S-a lansat ulterior, ideea existentei FC tumorali: s-a descoperit si izolat din
melanomul malign un polipeptid similar EGF – TGF
- Productia autocrina de factori de crestere ofera un avantaj proliferativ unei

celulele preneoplazice, transformand o in final in celula neoplazica
- Celulele tumorii primare pot secreta VEGF – factor cu actiune mitogena

asupra celulelor endoteliale astfel tumora primara induce
angiogeneza/neoangiogeneza
Oncogenele grupei IV
• Constituita din gene care codifica receptori celulari: src, erbA, erbB abl, mos, rel, fgr,
.....
• Sunt proteinkinaze care se autofosforileaza si de asemenea fosforileaza substraturi
pentru transmiterea semnalelor catre nucleu
• Mutatii ale genelor pt receptorii factorilor de crestere determina:
a. Receptori trunchiati carora li se poate schimba localizarea in plasmalema
b. Hiperexpresia genelor pt R ai FC
Oncogena erbB
-prezenta in genomul AEV
Oncogena erbA
- A doua oncogena a AEV
- Omolog celular R tiroidian
Oncogena v-src
-detectata in RSV
Etapele procesului de transformare maligna
• Initiere
- Este un fenomen genetic ce pp, alterarea AND, in urma expunerii la un agent initiator ce
actioneaza indirect prin metabolitii sai(fizic, chimic, biologic)
- Se considera ca ROS mediaza activarea acestor agenti oncogeni
- Alterarea AND se refera la inducerea unei mutatii la nivelul uneia sau a mai multor gene
implicate in proliferare, diferentiere si moarte celulara
- Modificarea genetica este permanenta si transmisibila ereditar(alterare nucleotidica –
terapie genica)
- Numeroase leziuni prod de ag. oncogeni sunt reparate la nivelul genomului, astfel se
explica de ce nr. cel initiate este enorm comparativ cu nr. cel. promovate
- Este un proces rapid care se produce in cateva min/ore
- Celula poate ramane in stadiu de initiere un timp indefinit daca nu sufera un proces de
promovare
• Promotie
- Promotia consta in alterarea mec de control ale CC.(diferentiere si proliferare

celulara - fenomene epigenetice)- celula initiata e “incurajata“ sa se replice
(expansiune clonala) si astfel modificarile genetice din faza de initiere sunt
fixate ireversibil
- Transformarea celulei initiate in celula promovata se produce in saptamani,

luni, ani ceea ce explica perioada de latenta in dezvoltarea malignitatii
- Se poate produce prin doua mecanisme:
A. fie printr o concentratie mare a agentului oncogen ce a produs initierea
B. Fie prin actiunea, asupra celulei initiate a unei substante non carcinogene
numita promotor – mai frecventa
- In urma promotiei celulele sunt transformate in celulele preneoplazice,
depistate histologic ca tumori benigne
- confera avantaj selectiv in expansiunea clonala a celulelor preneoplazice

- este reversibila, astfel daca agentul promotor este indepartat, populatia de
celulele initiate nu mai este incurajata sa prolifereze
• Promotie
Agenti promotori:
- Nu sunt carcinogeni
- Au actiune reversibila
- Nu se leaga la ADN
- este necesara o valoare prag pt a declansa actiunea de promovare
Ex:Ester forbolul, medicamente(fenobarbital), promotori in alimentele

vegetale si animale, hormoni, fenoli, ROS
- Retinoizii au capacitatea de a inhiba sau reversa promotia
• Conversie
- Pt conversia celulelor promovate (preneoplazice) in celulele maligne sunt

necesare modificari genetice
- Fenotipul celulelor este caracteristic celulelor maligne
- Conversia necesita uneori o singura mutatie a unei protooncogene sau a unei

gene supresor tumorale
- Mutatiile pot sa apara spontan sau sunt produse de factori de mediu

• Progresie
- Consta in acumularea de modificari genetice si epigenetice la nivelul

celulelor transformate malign
- Se caracterizeaza prin cresterea ratei de proliferare, pierderea capacitatii de
diferentiere, scaderea ratei de apoptoza
- Rezulta cresterea masei tumorale, heterogenitatea morfologica acelulelor din
tumora, tumorile devin mult mai agresive
- Proliferarea e independenta de prezenta stimulilor (ag initiatori sau
promotori)
• Progresie
- Instabilitate genomica, frecventa crescuta a erorilor in replicarea ADN,
manifestate prin apariatia unor markeri genetici
- Comportamentul metastazant se explica tot prin activarea sau represia unor

gene specifice in cursul progresiei tumorale
- In aceasta etapa , numarul celulelor aberante creste f mult, cand atinge valori
de 10.5–carcinom “in situ”
Vedere schematica privind posibilele efecte ale schimbarilor epigenetice in
mediul din jurul tumorilor
( Epigenetic changes in tumor microenvironment, P Dey, Indian J. of Cancer, 2011, Volume 48,
507-512 )
Tumori maligne “in situ” – mica, avasculara, nu rupe
MB, fara simptome
Carcinom de san
intraductal in situ, cu
celule neoplazice in ducte
si strat mioepitelial intact.
Tumori maligne invazive
Carcinom de san
intraductal invaziv
cu celule neoplazice
invadand stroma.
Biologie medicala
Curs 9
Cancerizare chimica
Nicotina
- Nu are efect mutagen in sine, functioneaza ca si co-carcinogen
- Stimulare colinergica, determina blocarea apoptozei (nu s eliminate

celulele cu mutatii ceea ce poate conduce la transformare maligna)
- Nicotina inhiba biosinteza estrogenilor – perturbari in elaborarea

laptelui
I. Hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)
• Procarcinogeni – necesita metabolizare pt a avea actiune

transformanta
• Actioneaza, cu precadere, la locul introducerii in organism
• Molecule plane, se interpun intre catenele duplexului ADN sau
ARN
• Moleculele HPA metilate au efect carcinogen mai puternic (DMBA
fata de benzantracen)
• Cu cat molecula are mai multe cicluri benzenice cu atat este
mai activa in transformare
Mecanisme de actiune HPA
• Teoria densitatii electronice – HPA prezinta o regiune K cu
densitate electronica mare, regiune cu energie mare, necesara
interactiunii cu componentele tisulare
• Teoria golfului
– sustine ca metabolitii HPA actioneaza asupra moleculelor
celulare; metabolitii au capacitate transformanta
- s a emis ulterior, cand s a constatat ca HPA au nevoie de
activitate enzimatica pt a fi active in transformare – metabolitii
HPA au capacitatea de a reactiona cu componentele tisulare;
HPA
• In atmosfera, in fum se gasesc HPA care impreuna cu alte molecule
pot actiona la nivelul plamanilor, in urma metabolizarii lor de catre
enzime endogene numite oxigenaze
• Aril hidrocarbur hidroxilaza (oxigenaza) – se gasesc in aproape toate

tipurile celulare si are capacitatea de conversie a benzpirenului in
derivati epoxizi
• Epoxizii devin foarte electrofilici si au capacitate crescuta de a se

cupla cu proteine si ADN, ARN
Benzpiren (BP)
Transformarea prin benzpiren este posibila in tesuturile unde
arilhidrocarbur hidroxilaza este activata la cote inalte
Activatori ai Aril H H: oxid feric, Be, Mo

Oxidul feric
– activator al aril hidrocarbur hidroxilazei
- adjuvant al benzpirenului in transformare
Inhibitori ai Aril H H: Mg
Anticarcinogeni ai BP: DMFO ( dimetil fluor ornitina), curcumin
dupa Wikipedia, Eleska
Anticarcinogeni ai BP
Curcumin – molecula extrasa din Occinum basilicum

- Stimuleaza activarea unor enzime care are o activitatea anti-BP:
1. prin inhibarea metabolizarii BP
2. prin amplificarea detoxifierii acestuia (glutation S transferaza –
rol major in detoxifierea Bp)
Anticarcinogeni ai BP
• Sudan III – colorant cu actiune de atenuare a carcinogenului:
- Induce unele enzime care metabolizeaza si detoxifiaza
carcinogeni (GST, cit 450)
- Pare a avea cel mai puternic efect protectiv asupra actiunii

DMBA
- GST cu rol in detoxifiere a metabolitilor BP activi si astfel

eliminare rapida a acestora
DMFO
Sudan III(azobenzen)
www.mpbio.com/product.php
Benzpiren (BP)
Viteza de raspandire a benzpirenului in organism

In urma injectarii IV de BP, marcat cu C14, la sobolani Wistar:
- Sange
- Creier
- Tesut adipos
- Rinichi
- Ficat, splina, plamani
Modificari genetice asociate cu tumorigeneaza BP
- Pacientii cu carcinom pulmonar prezinta deletie 3p21 – cromozomul 3

tinta pt metabolitii BP
- Gradul de sensibilitate a cromozomului 3 la BP depinde de doza
- Nu toti fumatorii fac leziunii neoplazice –sensibilitatea la BP (testarea

sensibilitatii pe linii limfoblastice provenite de la pacientii cu cancer
pulmonar) poate fi un marker biologic pentru identificarea celor
sensibili la efectul carcinogen al fumul de tigara
Benzpirenul si oncogenele
• Soarecii A-J prezinta, in tumorile induse de BP, mutatii ale K-ras,
mutatii punctiforme in codonii 12, 61( codon CAA interactie cu
metaboliti BP)
• BP produce un semnal mitogenic slab in celulele epiteliale mamare

umane prin mimarea probabila a semnalizarii pe care o induc FC, mai
exact IGF1 – BP imita calea de semnalizare a Fc in celulele epiteliale
umane – perturbari ale proliferarii celulare
• BP interactioneaza cu membrii familiei Bcl2 (membrii pro- si

antiapototici) si joaca un rol important in apoptoza
II. Amine Aromatice (AA)
• Produc tumori la distanta de locul introducerii in organism spre
deosebire de HPA
• Tropism pentru sistem urinar, tesut hepatic, LyT si B – principala tinta

vezica urinara
• Dozele necesare pt transformare maligna sunt mult mai mari

comparativ cu HPA
• Determina transformarea maligna a tesuturilor prin intermediul

metabolitilor similar HPA
Amine aromatice
• Sunt prezente in fumul de tigara, in timpul prepararii carnii direct la foc
• Cele mai cunoscute AA - anilina, 2 amino fluoren (2AF)
• Lucratorii din fabricile de anilina – tumori vezicale
• Gruparea NH2 este importanta in transformarea maligna
• Metilarea si acetilarea acestor molecule le fac mai active in transformarea

maligna
• P53 arata o rata inalta de mutatii cu tumori vezicale (8 din 21 cazuri tumori
vezicale aveau mutatii p53)
Nitrozamine
• Se formeaza in organism prin interactiunea dintre nitriti exogeni si aminele
secundare endogene
• Compusi implicati in tumorigeneza gastrica
• Experimental s-au administrat nitriti si s a constatat ca nu se formeaza

nitrozamine prin combinarea cu amine secundare endogene. Se pare e
necesara o abundenta de nitriti exogeni in corelatie cu o concentratie
mare de amine secundare endogene (cum ar fi prolina, adrenalina)
Nitroazmine
• Furajele sunt bogate in nitrati; nitratii nu intra in reactie cu aminele
endogene secundare dar la caldura, umiditate , bacteriile transforma
nitratii in nitriti care favorizeaza formarea nitrozaminelor (daca alimentele
vegetale sunt consumate crude)
• In unele ape curgatoare exista cantitati importante de nitrati
• Conservele, fumul de tigara(cancer gastric la fumatori) contin nitrati

http://pt.wikipedia.org/wiki/Aflatoxina
Epidemiologie
• Frecventa cancerului
• Variatii internationale
• Migratia populatiilor
• Durata de supravietuire
• Curba de varsta
• Variatie etnica
• Factori socioeconomic
Epidemiologie
• Reprezinta studiul variatiilor de frecventa a anumitor boli in diverse populatii
umane; studiul factorilor care influenteaza aceste variatii
• Nu exista o incidenta uniforma a bolii in toate populatiile umane
• Cancerul cauza majora de mortalitate
• Exista mai mult de 200 tipuri de cancere dintre care 4 sunt responsabile de ½
din toate cazurile de cancer: c de san, pulmonar, colorectal, de prostata
Epidemiologie
Studiile epidemiologice utilizeaza mai multi parametrii:
1. Incidenta cuantifica nr de cazuri noi diagnosticate cu cancer, ce apar intr o

perioada de timp determinata (unit de timp – 1 an; populatia generala –
100.000 sau 1 mil. persoane)
In ultimii 30 de ani, incidenta generala, standardizata pe varste, a crescut cu 35%

la sexul masculin si cu 16% la sexul feminin, dar a ramas constanta in ultimii
10 ani din intervalul raportat
Epidemiologie
2. Mortalitatea (rata de deces) – cuantifica nr de persoane decedate de
cancer in unitatea de timp, raportat la populatia generala
3. Prevalenta(rata de manifestare) – cuantifica nr. de persoane (diagnosticate

anterior si in prezent) cu cancer (unii se vor vindeca, altii nu), intr o perioada
de timp determinata, raportat la populatia generala
• Prevalenta reflecta atat incidenta cat si modelul de evolutie si supravietuire
(imp. prognostica)
• Ex:in UK in 2008, aprox 3% din populatie au fost diagnosticate cu cancer
Epidemiologie
• Frecventa cancerului
• Variatii internationale
• Migratia populatiilor
• Variatia etnica
• Rata de supravietuire
• Curba de varsta
• Factorii socio-economici
Frecventa cancerului
• Cancer pulmonar, cancer colorectal urmat de cancer de prostata la sexul
masculin
• Cancer de san, cancer colorectal/sexul feminin
Migratia populatiilor
• Cancer de stomac la japonezii care au migrat in America
Variatii internationale
- Rolul factorilor de mediu, a particularitatilor geografice:
• Cancer esofagian- China, Iran
• Cancer hepatic –Asia, Africa
• Cancer vezical - Balcani

Variatii etnice
• Caucazienii – incidenta mai mare pt melanoame, limfoame Hodgkin, cancere

de col uterin
• Americani hispanici - rate inalte ale cancerului de colon, cancere biliare
• Japonezii americani - cancer de stomac
• Americanii filipinezi – cancer de tiroida

Curba de varsta
A. Incidenta creste cu varsta datorita:
- Cresterii susceptibilitatii la transformare maligna prin diminuarea functiei
imune
- S-a demonstrat importanta duratei de expunere la carcinogeni
B. Cancerele aparute la copii sugereaza influenta unor factori prenatali(factori
predispozanti)
Factorii socio economici
• Statusul socio-economic poate influenta supravietuirea, mortalitatea
prin facilitarea/ limitarea accesului la tratament
Ex: cancer esofagian

Biologie medicala
Curs 10
Sangele
• Varietate de tesut conjunctiv
• Prezinta componentele tesutului conjunctiv
• Caracterizat prin mare heterogenitate structurala – suspensie neomogena
• Ontogenie –origine mezoblastica, mezodermica
• Presupune doua compartimente:
-compartiment de productie (de regenerare)(MOH, timus,
organe limfoide secundare)
- compartiment functional (sangele circulant)
• Se formeaza din primele luni ale vietii intrauterine; compartimentele de
productie raman distincte si dupa nastere
• Potential multiplu al celulelor mezenchimale primitive care dau nastere

tesutului reticulo-endotelial al ficatului, MOH, splina, timus, ganglioni
limfatici; se regaseste si la nivelul interstitiilor din toate viscerele, in tesutul
conjunctiv din piele, seroase, mucoase
Elementele figurate ale sangelui
MOH
Ontogenie - origine mezoblastica(osteoblaste, celule reticulare)
Structura
- trabecule osoase
- capilare sinusoide
- stroma – retea de celule reticulare (celulele mezenchimale
primitive, nediferentiate)
- parenchim - dispus in ochiurile retelei
- formata din celule sangvine
Maduva osoasa hematogena
Tipuri de capilare – capilare sinusoide
MOH - structura
MOH- histologie
Punctie medulara
• Sistemul limfatic este alcatuit din:
- vase limfatice
- organe limfatice(limfoide)
- centrale
- maduva osoasa hematogena
- timus
- periferice (secundare)
- splina
- ganglioni limfatici
- tesuturi limfoide – localizate la
portile de intrare ale antigenelor in organism:
tegument, mucoase (GALT, BALT, placile Peyer,
inelul lui Waldayer)
Circulatia limfatica
• Este o circulatie
centripeta - conduce
limfa de la tesuturi spre
circulatia sangvina
• Incepe in spatiile
interstitiale, limfa e
preluata apoi de
capilarele limfatice,
vase aferente
ganglionilor, ganglioni
limfatici, vase eferente,
mari colectoare
limfatice, spatiu
retroclavicular stang si
drept, circulatie
venoasa
Timus
Splina
Ganglioni limfatici
Macrofage tisulare
Macrofage pulmonare
Hematopoieza
• Procesul de formare a elementelor figurate ale sangelui pp. proliferarea

mitotica, diferentierea si maturarea celulelor stem medulare
• Ontogenie –origine mezoblastica, mezodermica
• Embriologic deriva din aria vasculara primitiva care sta la originea

cordului si vaselor de sange
• Incepe la embrion, se dezvolta la fat si se maturizeaza in timpul vietii
extrauterine
• Singurele celulele sangvine care pastreaza capacitatea de diviziune
mitotica sunt limfocitele si partial monocitele (macrofagele)
Hematopoieza- etape
• Se desfasoara in 2 etape:
H. prenatala,
H.postnatala
• H. prenatala:
prehepatica,
hepatica,
medulara
• Etapa prehepatica(mezoblastica)
- se desfasoara la nivelul sacului vitelin
- apar insule de celulele mezenchimale, in sacul vitelin al embrionului de 3-4 saptamani
- celulele mezenchimale evolueaza in:
- celulele endoteliale
- eritroblasti primitivi
Aria vasculara primitiva
1. Etapa prehepatica (vitelina)
• Incepe in saptamanile 3-4 de viata intrauterina si se extinde pana in
saptamana 10 (scade in intensitate inca din saptamana 7).
• se initiaza producerea de eritrocite - Eritropoieza megaloblastica
• Eritroblasti primitivi (megaloblasti):
- conserva nucleul
- citoplasma intens bazofila
- celulele cu durata de viata mai scurta
- prezinta Hb embrionara:
Gower I (zeta2, epsilon2),
Gower II (alpha2, epsilon2),
Portland (zeta 2, gamma2)
2. Etapa hepatica
• incepe din luna a II a de dezvoltare intrauterina, ajunge pana in luna V;
descreste progresiv pana la nastere
• se produce la nivelul ficatului si ulterior, splinei
• Hematopoieza hepatica
- se formeaza celulele seriei rosii – Eritropoieza definitiva:
- normoblaste
- macrocite dar de dimensiuni mai mici decat in
eritropoieza vitelina,
- anucleate
- pe masura ce scade volumul hematiilor creste
numarul acestora
- prezinta Hb fetala (alpha2, gamma2)
- se initiaza formarea de granulocite(precursori in numar redus)
- se initiaza megacariocitopoieza
- se produce hepatomegalie in timpul dezvoltarii fetusului uman – normala
avand in vedere etapa hepatica hematopopoiezei
2. Etapa hepatica
• Hematopoieza splenica
- devine organ hematopoietic de tip mieloid (saptamanile 9, 10-12), prin
atragerea si migrarea celulelor stem din ficat
- devine inactiva mieloid incepand cu luna 6 de dezvoltare intrauterina
- dupa nastere, splina devine organ limfoid secundar
- splina conserva potenta hematopoietica prenatala, astfel poate deveni sediul
hematopoiezei extramedulare, in conditii patologice deosebite - anemii
cronice, leucemii
Hematopoieza- Ficat fetal
3. Etapa medulara
• Se dezvolta din luna a Va (cand apar centrii de osificare) in cavitatea medulara
primitiva, din celulele migrate din ficat(maturarea celulelor parenchimale-
ficatul devine un sediu neprielnic hematopoiezei)
• Predomina granulocitopoieza
• Eritropoieza produce:
normoblaste,
macrocite
anucleate
Hb A (alpha2, beta2)
• In MOH se perfecteaza hematopoieza asa cum se desfasoara acest proces, in
viata extrauterina si la adult
• MOH reprezinta singurul loc de producere a hematiilor si situsul primar de
formare a leucocitelor
Hematopoieza prenatala
• Timus – devine organ hematopoietic de tip limfoid incepand cu saptamana
9 cand este populat prima data cu celulele stem migrate din ficat, splina si
MOH
• Ganglionii limfatici
- limfopoieza in ganglionii limfatici apare in saptamana 12, aproximativ in
aceeasi perioada cu cea hematopoieza splenica
- Limfopoieza in ganglioni este intretinuta de timus si MOH
Obs. cand mielopoieza intra in declin, apare limfopoieza si creste in

intensitate pana la nastere
Reglarea hematopoiezei
www.shutterstock.com
Biologie medicala
Curs 11
• Hematopoieza neonatala
• Eritropoieza
Hematopoieza fetala si neonatala
• Hb A – apare o mica cantitate de Hb A tarziu in timpul gestatiei
• Conversia Hb fetale in HbA incepe imediat dupa nastere, concentratia Hb fetale

scade cu 3% /sapt
• Hb A devine dominanta la 6 luni dupa nastere (Hb fetala 2-3din Hb totala);

conversia continua de a lungul primului an de viata
• La adult Hb A 90%, HbA2 10% (alpha 2, delta 2);
• prezenta Hb embrio- fetale la adult indica o hemoglobinopatie calitativa sau

cantitativa
Hematopoieza fetala si neonatala
• Nivele scazute ale HbF la nastere sunt prezente la n-n cu trisomie 21
• Persistenta Hb Gower I, Gower II, Portland au fost descrise la copii cu

anomalii de dezvoltare
• Niveluri crescute persistent ale Hb fetale au fost obs. la copii care mor prin
sindromul de moarte subita
• Nivelul Hb la nastere – 16,8g/dl, cu variatii intre 13,7-20g/dl – variatia

reflecta evenimente perinatale, asfixiere, intarzierea clamparii cordonului
ombilical
Hematopoieza neonatala
• Valorile Hb si Ht cresc in primele ore dupa nastere datorita deplasarii

plasmei extravascular; valorile Hb si Ht sunt mai mici la n-n prematuri decat
la n-n la termen,
• Valorile Hb si Ht scad putin in prima saptamana de viata si scad mult mai

rapid in saptamanile 5-8 corespunzator anemiei fiziologice a n-n (scaderea
nivelelor de eritropoietina)
• Cele mai scazute valori ale Hb, la copilul nascut la termen se produc la
doua luni de la nastere
Hematopoieza neonatala
• Hematiile sunt marcat macrocite volumul si diametrul celular incep sa scada in

prima saptamana de viata; ajung la valori de adult la 9 saptamani dupa nastere
• Frotiu de sange periferic la n-n arata: macrocite, normocite, cateva hematii

nucleate, usoara anizocitoza (variatii in dimensiune), poikilocitoza (variatii ale
formei hematiilor), 3-5% din hematii pot prezenta fragmentari, distorsiuni
• Dupa 3-5 zile de viata, hematiile nucleate nu mai sunt, in mod normal,
prezente in sange atat la n –n la termen cat si la prematur;
• prezenta de hematii nucleate dupa 3-5 zile se observa, chiar in numar marcat
crescut in hemoliza sau stres hipoxic
• Timp de viata mai scurt decat al hematiilor n-n (60-80zile) comparativ cu h. de

la adult
Hematopoieza pre- si postnatala
Hematopoieza in seria vertebratelor
• Vertebrate premamaliene – splina este principalul organ hematopoietic
• La unii pesti, rinichii sunt implicati in producerea celulelor rosii
• Hematii nucleate prezente la Anelide dar si la vertebrate (reptile, pasari)
• Mamifere - hematii anucleate sub forma de disc biconcav, unele specii

au hematii de forma ovala
• Sensul evolutiei consta in preluarea functie hematopoietice a splinei de

catre ficat si ulterior preluarea de la nivelul ficatului de catre MOH
Eritropoieza
• Procesul de eritropoieza dureaza aproximativ 3- 5 zile
• Timpul de viata a unei hematii este de 120 zile – zilnic 1% din hematii sunt distruse
• Din totalul de hematii 60% sunt functionale, restul sunt fie hematii tinere, fie hematii
senescente
• Hematiile se produc la nivelul măduvei osoase, prin eritropoieză.

• Când este necesară o creştere a numărului de hematii, măduva roşie se extinde şi în
teritoriul ocupat de măduva galbenă, extinzandu se astfel suprafaţa MOH
producatoare hematii. Măduva cenuşie nu mai poate fi recuperată pentru eritropoieză
• Măduva osoasă roşie reprezintă singurul loc de producere a hematiilor, la adult

Eritropoieza
1.proeritroblast
- celulă voluminoasă, rotundă/ovală, nucleu mare, cromatină fină, în reţea, ,

cu 1-2 nucleoli, citoplasmă foarte puţină, intens bazofilă, cu zona perinucleară
cromofilă ce dă reacţie pozitivă pentru fosfataza acidă.
- celulă care apare prin diferenţierea celulelor stem mieloide, la randul lor
provenite din celula stem pluripotentă.
Eritropoieza
Eritropoieza
2. eritroblast bazofil – rata N/citoplasmă ¾, nucleu sferic, dispus
central cu cromatină în agregate, fără nucleoli, citoplasma intens
bazofilă dar zona perinucleară cromofilă mai puţin evidentă
3.eritroblast policromatofil – celulă rotundă/ovală, nucleu

excentric , cromatină mai condensată, fără nucleoli; bazofilia
citoplasmei scade pe măsura sintezei Hb
4. eritroblast oxifil (acidofil, normoblast) - celulă rotundă/ovală cu

nucleu ce ocupă ¼ din suprafaţa (volumul) celulei, nucleu excentric cu
început de picnoză, citoplasma oxifilă prin creşterea cantităţii de Hb.
Celula seamănă cu o hematie cu nucleu.
Eritropoieza
5.reticulocit
- hematii tinere, imature
- numeroase în măduvă
- ajung in circulatie: reprezintă 0,8% -1% (1-2%) din hematiile

circulante
- circula 24 de ore/ 1-3 zile, timp in care ajung la maturitate
- nu au nucleu
Eritropoieza
Reticulocit
- prezinta retea filamentoasa formata din organite si ribonucleoproteine
care precipita cu albastru de crezyl
- prezinta sinteza de Hb pana la saturarea citoplasmei,
- ciclu Krebs, diapedeza

Eritropoieza
5.reticulocit
- Numaratoarea de reticulocite demonstreaza eficienta eritropoiezei: MOH
incearca sa corecteze numarul scazut de hematii si astfel trimite in circulatie
mai multe reticulocite
- Acromocitele - sunt reticulocite tinere care au expluzat prematur nucleul

inainte ca citoplasma sa se fi saturat cu Hb (contin o cantitate mai mica de Hb);
deriva din eritrocitele policromatofile.
6. hematia circulantă
- circulă 120 zile, după care devine senescentă, acumulează leziuni
membranare sau de altă natură şi este fagocitată de macrofage în splină.
Biologie medicala
Curs 12
Eritropoieza
1.proeritroblast
- celulă voluminoasă, rotundă/ovală, nucleu mare, cromatină fină, în reţea, ,

cu 1-2 nucleoli, citoplasmă foarte puţină, intens bazofilă, cu zona perinucleară
cromofilă ce dă reacţie pozitivă pentru fosfataza acidă.
- celulă care apare prin diferenţierea celulelor stem mieloide, la randul lor
provenite din celula stem pluripotentă.
Eritropoieza
Eritropoieza
2. eritroblast bazofil – rata N/citoplasmă ¾, nucleu sferic,
dispus central cu cromatină în agregate, fără nucleoli, citoplasma
intens bazofilă dar zona perinucleară cromofilă mai puţin evidentă
3.eritroblast policromatofil – celulă rotundă/ovală, nucleu
excentric , cromatină mai condensată, fără nucleoli; bazofilia
citoplasmei scade pe măsura sintezei Hb
4. eritroblast oxifil (acidofil, normoblast) - celulă
rotundă/ovală cu nucleu ce ocupă ¼ din suprafaţa (volumul)
celulei, nucleu excentric cu început de picnoză, citoplasma oxifilă
prin creşterea cantităţii de Hb. Celula seamănă cu o hematie cu
nucleu.
Eritropoieza
5.reticulocit
- hematii tinere, imature
- numeroase în măduvă
- ajung in circulatie: reprezintă 0,8% -1% (1-2%) din hematiile

circulante
- circula 24 de ore/ 1-3 zile, timp in care ajung la maturitate
- nu au nucleu
Humanphysiology2011.wikispaces.com
Eritropoieza
Reticulocit
- prezinta retea filamentoasa formata din organite si ribonucleoproteine
care precipita cu albastru de crezyl
- prezinta sinteza de Hb pana la saturarea citoplasmei,
- ciclu Krebs, diapedeza

Eritropoieza
5.reticulocit
- Numaratoarea de reticulocite demonstreaza eficienta eritropoiezei: MOH
incearca sa corecteze numarul scazut de hematii si astfel trimite in circulatie
mai multe reticulocite
- Acromocitele - sunt reticulocite tinere care au expluzat prematur nucleul

inainte ca citoplasma sa se fi saturat cu Hb (contin o cantitate mai mica de Hb);
deriva din eritrocitele policromatofile.
6. hematia circulantă
- circulă 120 zile, după care devine senescentă, acumulează leziuni
membranare sau de altă natură şi este fagocitată de macrofage în splină.
Eritrocitul matur
• Celula „functionala” a seriei
• Circula 120 zile, ulterior devine senescenta si va fi fagocitata de

macrofagele din splina dar si din alte tesuturi
• Anucleata
• Nu prezinta organite celulare

Proprietati fizico-chimice ale eritrocitelor
Forma
• Pe frotiu are forma de disc biconcav cu zona palida centrala; in sectiune are
aspect de disc biconcav (piscot)
• Culoarea - la microscopul optic au culoarea rosie oranj, datorita Hb, zona lor
centrala este mai palida si zona periferica intensa colorata
Dimensiuni
• diametru 7,5-8,3 microni
• In sangele periferic al individului adult 60% hematii au dimensiuni normale,
39% sunt hematii senescente, de dimensiuni mai mici si aprox. 1% sunt
eritrocite „tinere”, de dimensiuni mai mari
( reticulocite)
• Suprafata eritrocitului normal este de 120-140 µ2,
• Volumul mediu al eritrocitului(VEM) normal este de 82-92 ft
• VEM= volumul eritrocitar mediu din 1000ml sange/numarul de eritrocite/mm3
• Numarul – exista variatii fiziologice in functie de anumiti factori – varsta, sex,

altitudine, temperatura mediului ambiant, efortul fizic
- Poliglobulie de altitudine – creste numarul de hematii din sangele periferic cu
aprox 30%
- Poliglobulie provocata scaderea acuta a cantitatii de oxigen din mediu ambiant,
poliglobulie ca urmare a unei splenocontractii
Figure 4.1. Characteristic formed elements of the blood
http://elte.prompt.hu
• Numarul
- Cresterea temperaturii mediului determina splenocontractie cu cresterea
numarului de eritrocite din torentul sanguin
- Activitatea fizica creste numarul de hematii circulante cu sporirea ratei
producerii de hematii, prin splenocontractie, prin lansarea in circulatie a
hematiilor (citodiabaza)
- Poliglobulii functionale se intalnesc si in cursul stresului emotional, ca
urmare a stimularii simpatice
- Variatiile cotidiene ale numarului eritrocitelor circulante dupa digestie,
termoreglare, somn-veghe, nu depasesc +/-10-15% din valoarea de fond
- Scaderi fiziologice ale numarului de eritrocite pot aparea prin
hemodilutie in urma ingerarii exagerate de apa
- Permeabilitate selectiva a membranei celulare – permite schimburi
permanente de gaze, glucoza, uree, ioni; impermeabila pt proteine
- Rezistenta la agresiuni de natura fizica, chimica, osmotica; rezistenta

scade la pH acid, scade cu varsta hematiei (se testeaza prin testarea
rezistentei osmotice a hematiilor – mediu hipoton….apar asa
numitele „fantome celulare” – pierd Hb, redevin biconcave)
- Scintililatia- capacitatea hematiilor de a emite reflexii luminoase

atunci cand sunt examinate la microscop; asemenea fenomene se
datoreraza unor miscari vibratorii – repercursiuni asupra indicilor de
refractie diferiti ai constituentilor eritrocitari
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
• VSH- test clinic - reprezinta rata de sedimentare a hematiilor dintr o
proba de sange prelevata pe anticoagulant, rata raportata la un anumit
interval de timp (o ora, doua ore, 24 ore)
• Mentinerea in suspensie a hematiilor in plasma sangvina depinde de:

- incarcatura electronegativa a membranei eritrocitare (se datoreaza
reziduurilor de natura glucidica)
- numarul hematiilor,
- de morfologia
- si de continutul in Hb (modificarile de forma, hipocromia scad VSH-ul);
VSH invers proportional cu hematocritul
- incetinirea circulatiei sangvine sau stagnarea va creste VSH –ul
- echilibrul proteinelor plasmatice:
• Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
a.Albuminele care se gasesc in sange in concentratie mai mare decat
globulinele si au sarcina electronegativa sa mai mare promoveaza
suspendarea eritrocitelor in plasma sangvina (scad VSH ul)
b. Globulinele au mai multe sarcini electropozitive – accelereaza VSH ul

In starile in care creste concentratia globulinelor serice(IgG, M, A), in cursul
infectiilor acute sau cronice, creste VSH ul
c. Cresterea fibrinogenului plasmatic accelereaza VSH ul

Viteza de sedimentare a hematiilor
• Valori normale:
3-5 mm/ora(3-8mm/ora sex masculin; 6-11mmm/ora, sex feminin)
5-10mm/2ore
20-50mm/24 ore
• Test clinic – indicator al raspunsului de faza acuta; apare o crestere in primele 24
ore de la initierea raspunsului inflamator
VSH crescut:
• Creste in sarcina continuu incepand cu saptamana a 4 a si pana in prima
saptamana postpartum
• Creste f mult in reumatism acut, TBC, cancer (80-120mm/ora)
• Creste in anemii
VSH scazut:
• la non nascut datorita Ht crescut
• In policitemii
Datorate formei:
- Suprafata maxima la un volum minim – adaptare perfecta la transportul de
O2
- Agregarea eritrocitara – dispunere eritrocitelor in fisicuri/rulouri precum
fisicurile de monede care faciliteaza curgerea prin vasele de calibru mic;
un fisic intreg poate trece printr un vas cu diametru apropiat de al
hematiilor, in timp ce o hematie izolata se loveste de peretii vasului sau se
lovesc unele de celelalte si pot crea blocaje ale fluxului sanguin
- Flexibilitatea (deformabilitatea) – sunt foarte flexibile, prin modificari de
forma putand strabate capilare cu diametru de 4 microni; hematiile
senescente pierd acesta proprietate
Biologie medicala
Curs 13
Eritrocitul matur
• Celula „functionala” a seriei
• Circula 120 zile, ulterior devine senescenta si va fi fagocitata de

macrofagele din splina dar si din alte tesuturi
• Anucleata
• Nu prezinta organite celulare

Structura hematiei
1. Membrana
- Complex de lipoproteine si glicoproteine sustinute de un citoschelet
subplasmalemal
- Contine 52% proteine, 40%lipide, 8% glucide asociate proteinelor
- Prezinta pe fata externa glicoproteine incarcate negativ datorita acidului
sialic
2. Citoplasma
- Contine 60% apa, 33-35 %Hb, 5-7%, alte substante – glucoza, ATP, fosfor,
zinc, fier
- Nu prezinta organite
- Nu contine enzime
Membrana hematiei
• ME releva 3 straturi:
Stratul extern (electronoclar/Microscop electronic-ME)
- natura glicoproteica – incarcat negativ- datorita reziduurilor de acid sialic
- prezinta numeroase antigene, receptori
Strat mijlociu (electronodens)

-natura lipidica= bistrat lipidic
-contine colesterol, fosfatidilcolina, fosfatidilserina, sfingomielina
Stratul intern (electronoclar)

-retea de proteine fibrilare si globuloase = citoschelet
- dispus pe fata interna a membranei
- confera forma, rezistenta, deformabilitate
Membrana hematiei (www.bvs.sdl.cu)
Membrana hematiei
Citoskeletul prezinta 15 proteine majore:
Spectrina- electroforetic apare ca proteina benzilor 1 si 2 (proteina b1.2)

-proteina structurala
-cea mai abundenta, reprezinta 25% dint totalul proteinelor asociate
membranei eritrocitare
-proteina fibrilara, flexibila, heterodimer (doua lanturi alpha si doua lanturi
beta)
- capatul COOH al monomerului alpha se cupleaza cu capatul NH2 al
monomerului beta - procesul de „cuplare al cozilor” este mediat de
actina si p. 4.1 – rezulta o retea deformabila situata pe fata plasmatica a
membranei
Membrana hematiei
- Se leaga la actina astfel asamblarea monomerilor spectrinei este mediata de
actina (proteina b5) si proteina b4.1
Citoscheletul bazat pe spectrina confera

- flexibilitatea necesara schimbarii formei hematiilor, care permite schimbarea
formei hematiilor,
- responsabila de forma de disc biconvex
- Mutatii in gena pt spectrina – hematii sferice, fragile, anemie.

- Severitatea anemiei creste cu gradul deficientei de spectrina
Anomalii morfologice ale eritrocitelor
• Anizocitoza – prezenta pe acelasi frotiu a hematiilor de dimensiuni diferite

Microcite – eritrocite mature cu diametrul de 5-6 microni; VEM, CHEM,
HEM sunt scazute
- fiziologic, apar la copii in varsta de 2-5 luni, la adult sunt
prezente in mod normal in pana la 20%
- prezenta microcitelor pe frotiul de sange periferic este
caracteristic anemiilor hipocrome, feriprive apar si in
talasemii, anemii hemolitice
- datorita volumului scazut si/sau incarcaturii reduse de Hb au
zona clara central; cand zona clara este extinsa, eritrocitele se
numesc anulocite
• Macrocitele –eritrocite mature cu dimensiuni peste valori normale(8-10
microni)
- VEM, HEM sunt crescute, CHEM este normal
- apar intens colorate pe frotiu desi CHEM este normal
- fiziologic, la adult sunt prezente pe frotiu pana la 20% din
totalul eritrocitelor; la nou nascut sunt prezente in primele 2
saptamani
- macrocitoza patologica apare in toate situatiile in care creste
nr de reticulocite si in anemia din insuficienta hepatica,
anemiile toxice, anemiile din neoplasme
• Megalocite – eritrocite mature de talie f mare (12-15 micron)
- VEM si HEM sunt crescute, CHEM este normal
- pe frotiu apar eliptice, fara zona clara centrala, aparent
hipercrome
- cauza aparitiei lor o reprezinta alterarea profunda a
mecanismelor de proliferare ca urmare a deficitului de vit B12
si/sau acid folic;
- caracteristica anemiei Biermer (megaloblastice) – eritropoieza
megaloblastica ineficienta
Poikilocitoza – prezenta pe acelasi frotiu a hematiilor cu forme diferite
• Schizocitele – fragmente de eritrocit cu diametru 2-4 microni, forma rotunda

sau neregulata, hipocrome
- fragmente de eritrocite patologice (megalocite, pokilocite) sau
de eritrocite normale aparute prin fragmentarea mecanica a
acestora
- au durata de viata scurta
- sunt caracteristice in anemiile hemolitice, traumatice(proteze
vasculare), apar si in anemia feripriva, anemii megaloblastice sau
in anemiile induse de chimioterapia antitumorala
Modificari de culoare:
- Normocromie - coloratie normala hematiilor , cu o zona palida centrala,

ocupand 1/3 din diametrul celulei
- Hipocromie – coloratie pala a hematiilor, cu extinderea zonei centrale cu aspect

palid („hematii goale”): hematii ”in tinta”, anulocite
- Hipercromie – coloratie intensa a hematiilor, caracteristica Anemiei

megaloblastice
Anizocitoza
Schizocite
Acantocite
Anemii hipocrome
• Caracteristica principala – sinteza deficitara a Hb
• Clasificare:
1. Tulburari in metabolismul fierului – a. feripriva, a. din boli cronice
1. Tulburari in sinteza porfirinelor si a hemului – anemii sideroblastice
1. Tulburari in sinteza globinei – talasemii, hemoglobinopatii prin hemoglobine

instabile
Siclemie – drepanocite, hematii in semn de tras „la tinta”
Anemie falciforma(www.medicalstudent.ro)
Anemii megaloblastice
- MOH care contine eritroblasti de tip megaloblast, este sediul unei
eritropoieze anomale – eritropoieza megaloblastica; hiperplazie
eritroblastica
- Cauzele eritropoiezei megaloblastice sunt:

1. Deficienta de vitB12 si acid folic
2. Anomalii ale metab vit. B12 sau a folatilor
Modificarile megaloblastice se observa cand sinteza ADN este

perturbata
Macrocitoza
Anemii hemolitice
• Dupa locul de producere a hemolizei pot fi:
A. Anemii hemolitice intravasculare: Leziunea mecanica a hematiilor,

Hemoglobinuria paroxistica nocturna (HPN),
B. Anemii hemolitice extravasculare: Sferocitoza ereditara, Boli ale Hb instabile
• Dupa origine pot fi:

A. A. hemolitice dobandite: anemii hemolitice imune, anemii hemolitice
autoimune - Hemoglobinuria paroxistica nocturna (HPN), boala hemolitica a
nou nascutului
B. A. hemolitice ereditare: Sferocitoza, eliptocitoza ereditara, Anomalii ale
enzimelor eritrocitare(glucozo-6-fosfat dehidrogenaza), anemia falciforma,
talasemii
Biologie medicala
Curs 14
Hemoliza intravasculara
• Hemoglobina ramane intacta numai in conditiile intracelulare ale hematiilor
• realizata de catre macrofage care recunosc si fagociteaza hematiile senescente
• 10% din totalul de hematii reciclate in fiecare zi, sufera hemoliza intravasculara
• in mod fiziologic este redusa cantitativ, poate deveni importanta in anemiile
hemolitice- hemoglobinurie paroxistica nocturna
A. Hb, eliberata in plasma, prin liza intravasculara a hematiilor se leaga
de haptoglobina (1:2)(proteina produsa de ficat).
• Complexele Hb-haptoglobina sunt captate de sistemul monocit-macrofag, sunt
transportate la ficat, unde hemul este convertit in biliverdina, care e apoi e
catabolizata la bilirubina
B. Cand cantitatea de Hb eliberata in cursul hemolizei intravasculara, depaseste
capacitatea de legare a haptoglobinei, in plasma se gaseste Hb libera
Hemoliza intravasculara
Hb eliberata in plasma prin hemoliza, se separa in componentele sale – hem si globina si
acestea vor fi ulterior reciclate:
1. Hemul
- eliberat din Hb este rapid oxidat la hematina
Hematina - contine Fe3+
a. se leaga, initial, de o proteina plasmatica, hemopexina; complexele hematina-
hemopexina vor fi preluate din circulatie de catre hepatocite
b. dupa saturarea moleculelor de hemopexina, hematina se combina cu albuminele
plasmatice si formeaza methemalbumina;
2. Globina - cand hemoglobinemia este prezenta, o parte din Hb libera se disociaza in dimeri:
a. ajung la nivel renal si sunt eliminate prin urina - hemoglobinurie
b. o parte din dimeri sunt prelucrati si depozitati de celulele tubulare renale, ca
hemosiderina
Hemosiderina poate fi detectata in sedimentul urinar, atat in celulele tubulare renale care s
au descuamat, cat si extracelular
Hemoglobinurie –daca un numar mare de hematii sunt lizate intravascular,
dimeri ai Hb ajung la nivel renal si se elimina pe acesta cale; urina devine bruna
sau rosie,
Hematurie – prezenta hematiilor intacte in urina – se produce numai in conditiile

unor leziuni renale sau a unor leziuni ale tractului urinar
Hemoliza extravasculara
• este realizata de sistemul reticulo-histiocitar si de catre macrofage care distrug
hematiile senescente la nivelul splinei, ficatului, maduvei osoase
• Componentele moleculei de urmeaza cai diferite:
1. Hemul- eliberat, este catabolizat pana la oxid de carbon, biliverdina,

fier,
Oxidul de carbon- este eliminat la nivel pulmonar sub forma de carboxiHb
Biliverdina care este redusa la bilirubina
Metoda cea mai simpla de evidentiere a distructiei eritrocitare crescute consta in

determinarea nivelului bilirubinei si derivatilor ei in plasma, urina si materii fecale
Bilirubina (pigment de culoare galbena):

• este eliberata in circulatie (forma libera neconjugata liposolubila),
• se cupleaza cu o albumina plasmatica, devine hidrosolubila (bilirubina
prehepatica),
• este transportata catre ficat,
• excretata prin bila in duoden
• este redusa de catre flora microbiana intestinala in urobilinogen si
stercobilinogen.
Fierul
-extras din hem reintra intr un circuit:
-depozite (feritina, hemosiderina)
-sursa pentru eritropoieza
-intervine in formarea altor compusi
• Fe bivalent este esential, intrucat aceasta forma intervine in transportul oxigenului
• Cantitati mari de fier liber sunt toxice pentru celule, astfel in corpul uman fierul este,
in general, cuplat la proteine de transport sau de depozit. Compusii esentiali care
contin fier sunt larg raspanditi in plasma si in toate celulele
• Fierul extras din hem poate fi legat si depozitat in celulele fagocitare sau eliberat in
circulatie unde se cupleaza la transferina
Reciclarea fierului de catre macrofage
Fierul in procesul de hematopoieza
• Fierul din plasma este rapid preluat, in special de tesutul hematopoietic
• Concentratia plasmatica a fierului este de 80-120microg/dl
• Precursorii eritroizi din MOH preiau AA si moleculele de transferina din
circulatie si le utilizeaza pentru sinteza a noi molecule de Hb
Fierul legat de transferina parcurge urmatoarele etape:
-fixarea transferinei la receptorii de pe membrana eritroblastilor
- endocitarea fierului pe calea complexului transferina-receptor
- captarea fierului de catre mitocondrii
- revenirea transferinei in plasma
• Fierul neutilizat este captat de apoferitina din citoplasma eritrocitelor, se
formeaza feritina, care este eliminata in lumenul intestinal odata cu
descuamarea mucoasei intestinale
Molecule de depozit sau transport ale fierului
Transferina (siderofilina)
- Proteina sintetizata de ficat
- cupleaza doi atomi de fier pentru fiecare molecula (preluat in
special din macrofage dar si din circulatie)
- Transferina plasmatica este cuantificata in functie de cantitatea
de atomi de fier pe care o poate lega, determinandu-se
capacitatea totala de legare a fierului (total iron-binding
capacity) TIBC
- transformarea Fe3+ (feric) in Fe2+(feros), care ulterior este
transportat la MOH pentru a fi folosit in formarea hemului
- excesul de transferina este preluat si degradat de catre ficat si
splina, iar fierul este stocat sub forma de feritina si hemosiderina.
Molecule de depozit ale fierului
Feritina
- leaga numerosi atomi de fier trivalent
- se poate prezenta in forma insolubila cand se asociaza in agregate
- fierul din feritina nu se poate determina
- cantitati mici de feritina circula in plasma; originea si rolul feritinei serice nu sunt
cunoscute dar s a constatat ca nivelul plasmatic al feritinei se coreleaza direct cu
depozitele de fier din organism (Valori normale ale feritinei serice 12-325 microg/ml)
Hemosiderina
- insolubila in apa
- reprezinta o mixtura de feritina denaturata si alti compusi ce contin Fe3+
- abundenta in macrofagele medulare, splenice, hepatice
- rezulta din agregatele de feritina in urma actiunii lizozomilor din macrofage
- vitamina C necesara pentru conversia Fe 3+ la Fe 2+
Circuitul fierului
• Sistemul de reciclare al fierului in organism este eficient, astfel
aprox. 26mg Fier sunt preluate zilnic in moleculele de Hb
• Aportul de fier prin dieta este necesar pentru a compensa
pierderile zilnice de 1-2 mg, care se produc la nivelul tractusului
digestiv, prin urina sau prin descuamarea epiteliilor
• Dereglarea metabolismului fierului afecteaza la procesul de
formare a hematiilor
• O cantitate prea mare de fier in organism conduce la cantitati
excesive de fier in depozite cum ar fi muschiul cardiac sau ficat
Anemia feriprivă
Dinamica fierului Cauze ale deficienţei de fier

Hemostaza
• Proces fiziologic complex care se desfasoara in 7 etape:
-F. vasculara
-F. plachetara
-F.de activare a factorilor de coagulare (plachetari,
plasmatici)- se formeaza cheagul definitiv – cheagul rosu
- Fibrinoliza fiziologica
- F. de activare a sistemului monocit-macrofag
- F. mecanica
- F. de actiune a anticoagulantilor naturali
A. Hemostaza primara
- dureaza 2-4 minute
- se realizeaza prin cooperarea fazei vasculare si plachetare
- duce la oprirea sangerarii numai in cazul vaselor mici – capilare,
venule
- se finalizeaza cu formarea cheagului alb plachetar
1. Faza vasculara – constrictia vaselor de sange prin mecanism reflex si
umoral(serotonina, tromboxan A2)
2.Faza plachetara
a. adeziunea plachetelor
b. agregarea plachetelor
c. secretia plachetara
Platelet Release Reaction- Platelets that stick to collagen undergo a release reaction, in which
they secrete ADP, serotonin, and thromboxane A2. Serotonin and thromboxane A2 cause
vasoconstriction. ADP and thromboxane A2 attract other platelets and make them stick to the
growing mass of platelets that are stuck to the collagen in the broken vessel this process is called
a platelet plug. Shown in the picture above.
3. Faza de activare a factorilor coagularii (Coagulare propriu - zisa sau Timpul
plasmatic, Hemostaza secundara)
-incepe odata cu hemostaza primara dar continua cateva minute dupa terminarea
acesteia(dureaza 5-9 minute)
- coagularea sangelui se datoreaza interactiunii a 13 factori plasmatici ai

coagularii precum si a 9 factori plachetari
-majoritatea factorilor plasmatici sunt proteine plasmatice care functioneaza fie

ca enzime fie ca substrat al actiunii enzimatice
- Factorii coagularii circula in sange sub forma inactiva sau sub forma de
precursori, cu exceptia factorului III(Factorul tisular)
The intrinsic pathway, which is the longer of the two, requires the activation of more clotting factors. The shorter
extrinsic pathway is initiated by the secretion of tissue thromboplastin when there is damage outside blood
vessels. The clotting sequence requires Ca2+ as a co-factor and phospholipids present in the platelet cell
membranes. Ca2+ and phospholipids convert Prothrombin into Thrombin as stated above. Thrombin converts
Fibrinogen to fibrin which polymerizes to form a mesh. As stated above the mesh then traps platelets and RBC's
to create a plug until the damage is repaired in the vessels.
3. Faza de activare a factorilor coagularii
(Coagularea propriu - zisa sau Timpul plasmatic, Hemostaza
secundara)
- Substratul coagularii este fibrinogenul(factorul I)
Hemostaza secundara
-transformarea fibrinogenului solubil in fibrina insolubila
-fibrina este o retea densa
Conversia fibrinogenului solubil in fibrina insolubila se face prin actiunea
trombinei:
- etapa1 – formarea protrombinazei (factor plasmatic III,
tromboplastina tisulara): initial activarea factorului de contact
XII(Hageman), la contactul acestuia cu suprafata leziunii, ulterior,
activarea in cascada a celorlalti factori plasmatici(IV, V, VII, VIII, IX, X, XI),
factor plachetar 3
- etapa2 – transformarea protrombinei in trombina sub actiunea

protrombinazei
- etapa 3 – transformarea fibrinogenului in fibrina sub actiunea

trombinei

Bio Med

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bio Med

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biologie medicala

• In evolutia istorica a practicii medicale se disting doua

I. Antichitate pana la Renastere

Oamenii preistorici aveau nevoie de cunostinte de

Model din lut pentru un ficat de oaie (sec. XVII-

• Egiptenii din Antichitate - majoritarea denumirilor

• nu considerau creierul ca fiind organ de o mare

• s- au gasit descrieri ale circumvolutiunilor cerebrale,

• Nu aveau cunostinte clare de anatomie

• Au intuit inca din Antichitate, aspectul energetic al

• Chinezii sunt creatorii acupuncturii

Aristotel – parintele biologiei

• a eleborat prima clasificare a

• credea ca inima, si nu creierul este

• din acele timpuri sunt

• a preluat cunostintele de anatomie de la scoala greaca si de la cea din

• publica o serie de scrieri, f prolific

• sustine ca to open the bodies of a dead is necessary for learners.

• disectiile erau interzise in Antichitate

• considerat cel mai mare anatomist al Antichitatii

• conceptiile lui Galen au dominat medicina pana la Renastere

• a facut prima clasificare a oaselor, articulatiilor

• terminologia anatomica sin in medicina provine din latina

Instrumente folosite in Roma antica pentru tratarea pacientilor

• Erau interzise disectiile, in tarile europene

• Scolile arabe au continuat traditiile scolilor greaca si romana;

• reprezentant al scolii arabe Avicena – plaseaza sediul gandirii in

• In Evul mediu tarziu apar universitati si facultati de medicina

Blood letting, from 'Tractatus

• Miscarea artistica a pus bazele dezvoltarii

• Da Vinci a disecat peste 30 cadavre - planse caiete

• Disectii publice - tot mai multi

• echilibrul biologic dintre organism si mediu

• organismul uman sanatos este sistemul aflat in

- presupune o stare fizica, psihica si sociala buna, nu doar

- o stare normala fizica, o stare normala a proceselor

Constitutia – expresia bagajului genetic cu care individul se

Normostenic -proportie armonioasa Hipertensiune arteriala

• proces dinamic, complex la care ia parte intregul

• bolile isi au originea la nivel celular, indiferent de

- reprezinta starea biologic modificata, capabila sa

- conceptul de boala nu poate fi suprapus “in oglinda”

- boala, ca stare biologica modificata, reflecta o

a. sindrom lezional - agresiunea

Lipsa simptomelor (starea asimptomatica) nu este

Tratamentul este directionat catre limitarea sau

Lector dr. Cristina Matanie

• Mecanisme de feed-back pozitiv (regenerativ)

Agregarea si secretia plachetara

- proces dinamic – implica intreg organismul

- manifestarile bolii pot merge de la forme usoare

- este necesara o abordare sistemica a bolilor,

• Clasificare dupa evolutie

• Clasificarea topografica – clasificare anatomica

• Clasificarea dupa varsta si sex

- poate lipsi uneori – traumatisme, arsuri

- perioada de incubatie – in boli infectioase

- la sfarsitul perioadei de latenta, procesul

• Intervalul de timp in care apar tulburari ale

• Reactiile sunt generale chiar daca agentul

- Reactii de compensare – suplinirea functiilor

- Reactii patologice – conduc la distrugerea celulelor si a

- Remisia – ameliorarea semnelor si simtomelor