Istoria Anatomiei – Curs 1

Evolutia istoriei anatomiei incepe din cele mai vechi timpuri pentru ca preocupari despre
structura corpului si relatiei dintre curp si suflet intalnim la cei mai vechi cercetatori.
Anatomia – greaca: *Ana = prin
*Tomein = taiere => studiul corpului omenesc prin taiere.

Anatomia si-a dobandit continutul pe un drum lung si anevoios, aflat in stransa legatura cu istoria
medicinei – IATROISTORIOGRAFIE. Documente despre istoria anatomiei sunt putine – 1974
Toma Ionescu scrie o istorie a anatomie si a chirurgiei.
In istoria anatomiei se disting 2 perioade:
1) Antichitatea indepartata (2500-3000 i.e.n. -> epoca renasterii)
2) Perioada anatomiei moderne (renastere – zilele noastre)

Din perioada de inceput exista divezi ca babilonienii aveau cunostinte sumare despre corpul
omenesc – ficat. Ei considerand, in special preotii, ca ficatul este centrul sufletului si diversele
parti ale sale au semnificatii profetice.

O alta dovada este ca la egipteni (sec. 3 i.e.n.), practicau cu maiestrie imbalsamarea si

mumifierea. -> redate de un document descoperit la Teva in 1962 in care erau descoperite
circumvolutiile creierului.

In India si China antica, progresele in acest domeniu au fost franate de teoriile lui Brahma si
Confucius. La chinezi disectia este interzisa; structura corpului este dedusa din cosmologie –
considerau ca inima are 7 orificii asa cum pe cer sunt 7 astrii in carul mare
Corpul are 360 de oase si muschi precum gradele unui cer.

Grecia: primele studii pe animale;

Alcmeon din Crotona – elev al lui Pitagora.
Descrie nervul optic ca pe un canal de legatura intre ochi si creier
Remarca relatia dintre creier si activitatea psihica
Hipocrat – parintele medicinei, fiu al unui medic din Cos
Scoala lui avea ca metoda de lucru observarea insa nu a adus contributii din cauza teoriei
umorale.
Teoria medicala a lui Hipocrat se bazeaza pe contributia naturii.
De pe vremea sa au ramas numeroase aforisme, fiind considerat un intelept.
De pe vremea sa dateaza juramantul pe care absolventii il depun.
Aristotel – discipol al lui Platon
Sustine ca sediul inteligentei este in inima
Vasele contin aer.
Este primul care imparte corpul in segmente: Cap, Gat, Pantece, Brate, Gambe

Scoala din Alexandria – Centru important in evolutia anatomiei;

Herofil: A descris creierul ca centru al sistemului nervos.
A descris cerebelul, deosebindu-l de creier.
A descris meningele cu vasele de sange confluentul venos
A efectuat peste 600 de necropsii.
Scoala Romana
Galenus din Pergam – 129 e.n.
Foloseste in anatomie metoda disectiei
Foloseste in fiziologie experimentul.

La 28 de ani devine medic la o scoala de gladiatori unde studiaza rani.

Scrie peste 40 de carti de anatomie realizand prima clasificare a oaselor, introduce
termenii de diafiza si epifiza, clasificare a articulatilor.
Descrie incomplet nervii cranieni pe care ii clasifica in senzitivi si motori si nu
lasa o clasificare completa.

In acea perioada disectia era interzisa - diseca pe animale.

Emite pareri eronate: sangele trece dintr-un atriu in celalalt.

Cu toate erorile, opera si ideile lui au dominat anatomia timp de 14 secole.

Dupa aceasta etapa au urmat ingradirile religiei crestine care au oprit cercetarile.

In Evul Mediu, dominand restrictiile impuse de Biseria si gandirii scolastice => perioada de
stagnare a dezvoltarii stiintelor in general si anatomiei in particular.
Centrul de greutate se muta in tarile arabe care au continuat traditiile scolilor gr. si romana.
Avicenna
Descrie in 5 volume in “Canonul medicinei practice” o serie de notiuni, unele
reale: sediul gandirii este in creier (emisfera cerebrala stanga)
Nevroze experimentale.
Nafiz din Damasc
Descrie circulatia sangelui cu 4 secole inaintea lui Harvey
Islamul nu practica disectia pe om, doar pe animale si indeosebi pe porc.

In Europa, in ultima parte a Evului Mediu, incep sa apara facultati de medicina in care disectiile
erau introduce treptat. Initial medicolegal, ulterior in scop demonstrative. Inca de la inceputul
secolului 9 se vorbeste de faimoasa scoala de medicina de la Salerno unde se practica disectia.

In 1220, la Montpellier, in sudul Frantei apare prima facultate de medicina din lume care exista si
astazi.
Incep sa apara la universitati disectii autorizate:
Viena: prima disectie publica – 1404;
Venetia: aprobata o disesctie pe an.
Leida, Spania: se diseca odata la 3 ani un criminal.
Ordonanta data de Frederich II in 1230 prin care se interzicea practicarea medicinei timp de 1 an
a fost anulata de Biserica.

Prima autorizatie oficiala a Bisericii a fost de Papa Sixtius al 7-lea, iar in timpul domniei lui
Carol Quintul Clement al 7-lea care avea tendinte spre stiinta a ordonat inchizitiei sa permita
disectia la facultatea teologica din Salamanca precum si medicilor in Saragosa. => apar primele
tratate de anatomie.
Toate acestea au capatat o dezvoltare in Renastere.
Miscarea artistica impusa de Renastere – Leonardo Da Vinci, Michelangelo, Rafael, Tiţian, Durer
si alti artisti au fost interesati de disectie si structura corpului uman, punand bazele anatomiei
artistice si reprezentant fundamental anatomiei moderne. – Andreas Vesalius

Leonardo Da Vinci a fost unul din putinele nume care sa se fi inscris cu egal prestigiu in
domenii multiple si diverse. Cele 5 veacuri care au trecut de la moartea sa neumbrindui gloria si
meritul.
Diseca singur peste 30 de cadavre
Realizeaza primele sectiuni topografice din membru
Injectari intramusculare cu ceara fierbinte realizand mulaje
A realizat planes anatomice – desene de mare valoare stiintifica.

Urmarind expresia artistica studiaza scheletul, articulatiile, muschii si organelle

interne facand corelatii cu fizica si inginerie, in domeniul parghiilor
osteoarticulare
26 de caiete de desene anatomice
14 volume de planes anatomice
750 de desene – studiile sale pt tablouri.

El este numele marcant al Renasterii.

Durer – pictor german

Desene anatomice in “Despre proprietatiile corpului omenesc” – Primele si cele
mai complete tratate de anatomie umana pe viu.

Michelangelo – Italian
Studiaza cu Mark Antonio de la Tore
Diseca cadavre umane personal.
David.

Jack Dubois (Sylvius) – Profesor de anatomie, cardinal

Cel mai mare professor de anatomie al Frantei in sec 16.
A fost un mare aparator al ideilor lui Galenus.
A reprezentat stalpul galenismului asaltat de Vesalius

In sec. 16 disectia s-a generalizat realizandu-se in amfiteatre de anatomie, surse de inspiratie

pentru artisti renumiti.

Cea de-a II-a perioada a anatomiei incepe in secolul 16 prin punerea bazei anatomiei moderne de
catre

Andreas Vesalius – nascut la Bruxelles in 1514

Manifesta interes pentru disectia animalelor, fiind obisnuit cu cadavrele pentru ca
locuia la marginea orasului Bruxelles unde erau adusi condamnatii la moarte.
Incepe studiile medicale la Paris ca elev al lui Sylvius.
 Izbucnirea razboiului franco-spaniol il determina sa operasca studiile sis a plece
din paris inainte de terminarea facultatii.

La 25 de ani termina facultatea si este numit profesor.

Reia datele anatomice accumulate si incepe sa le verifice prin disectii, controland
o mare parte din descrierile lui Galenus.
Aseaza anatomia pe temelii noi, exacte, bazate pe date stiintifice.
Executa singur desenele asa cum va face Van Calcar.

In 1538, Andreas publica “Planşe anatomice” pe baza unor disectii menite sa

infirme afirmatiile clasicilor
In 1543 publica “De humani corporis fabrica libri septem (On the fabric of the
human body in seven books)” – 7 volume cu peste 300 de figuri – intreaga
anatomie a corpului.

Dupa aparitia lucrarii Epitome, urmeaza pentru Vesalius o perioada grea de

acuzatii din partea celor care-l sustineau pe Galenus si il determina sa paraseasca
catedra de anatomie de la Padona sis a se dedice practicii medicale de la curtile
regale europene.

In 1567, el este condamnat la moarte de inchizitie pe motvul ca ar fi autopsiat un

spaniol inainte de moarte.
Este scapat de Filip al 2-lea care il trimite in pelerinaj la sf. Mormant dar la
intoarcere corabia sa naufragiaza in insula Zante unde el moare de foame.

Alte nume care au dus la dezvoltarea anatomiei –

Carolus Stephanus: studiaza cu Sylvius, coleg cu Vesalius
scrie tratat de anatomie cu peste 60 de figure.
Miguel Serveto: - spaniol; descrie correct circulatia sangelui cu 84 de ani inaintea lui
Harvey

In sec. 16 si 17, anatomia a fost dominate de conceptiile lui Vesalius si continuata de elevii sai
care detiuneau catedrele de anatomie de la marile facultati europene: la Padova a urmat elevul sau
Falloppio – descrie n. facial, coarda timpanului, tuba uterine si organelle genitale externe.

Eustachio descrie tuba auditiva, dintii, muschii mimicii, sistemul nervos vegetativ.

Constantino Varolio descrie Puntea lui Varolio,

Aranţius descrie legatura dintre vena ombilicala si vena cava superioara.

In Franta, anatomia a ramas multa vreme tributara conceptiilor lui Galenus prin conservatorismul
lui Sylvius si Jack Riolan, tatal si fiul (arcada lui Riolan)
In Franta, primul tratat de anatomie a fost descris de Aspoare (?) in 1561 – “Anatomia universala
a corpului uman”

Marile progrese in cunoasterea corpului omenesc in sec. 17 au avut la baza 2 factori:

1) descrierea circulatiei sg. de catre Harvey
 2) descoperirea microscopului.

In aceasta perioada, anatomia patrunde adanc in vasele sangvine prin injectii musculare.
Disectia este metoda durenta – tema de atractie pentru artisti.
Acest lucru a fost imortalizat de Rembrandt in tabloul “Lectia de anatomie a doctorului Tulp”.

In sec 17, contributii la dezvoltarea anatomiei a avut si Marcello Malpighi, cu ajutorul

microscoplui descrie capilarele si desc. microscopica a org.

Reinord Viosance (?) descrie vasele cordului in mod amanuntit si glanda parotida.

Alfonso Borelli pune bazele biomecanicii.

In sec 18-20, anatomia isi continua dezvoltarea in stransa legatura cu celelalte stiinte biologice si
prin realizarile din domeniul stiintei.

Descoperirea stetoscopului de caster Laennec permite ascultarea organelor internne, largind astfel
sfera anatomiei si introducand anatomia clinica – pe viu.

Este demn de remarcat ca disectiile – in amfiteatre – prof. citea din carte iar ajutoarele disecau si
aratau studentilor ceea ce el citea.

Abioa la inceputul secolului 19 incep sa disece si studentii in sali de disectie. Cu acest secol s-ar
putea spune ca a inceput invatamantul practice de anatomie, disectia fiind necesara pt formarea
ulterioara a medicilor si chirurgilor care “trebuie sa treaca de la cadavru la om viu si n u de la
om viu la cadavru, sa transforme scalpelul in bisturiu si nu bisturiul in scalpel, disectia din
operatie si nu operatia in disectie; pentru un chirurg disectia fiind ca harta pentru calator”

Papilian: ”Anatomia se invata de 17 ori, se uita de 16 si se retine o data”