Universitatea tefan cel Mare

Suceava 2014-2015

Profesor:Dr Coroam Mihaela

Student: Haidamac Andrei-Dnu
Articulatiile:
Articulatiile sunt zone de jonctiune formate din
totalitatea elementelor care participa la unirea a doua
sau mai mult oase adiacente sau la distanta. Prin
intermediu lor se permite mescarea fara frecarea
suprafetelor osoase, distributia fortelor si amortizarea
pesiunilor aplicate la acest nivel.
Clasificarea articulatiilor:
-diartroze(articulatii sinoviale)
-sinartroze: sinostoza, sincondroza, sindesmoza.
-gomfoze: localizate la nivelul dintilor-alveolele
dentare.
Sinartrozele
Sunt articulatiile ale caror suprafete osoase snt aproape in contact iar intre
elementele scheletice exista un tesut conjunctiv fibros sau cartilafinos:
1. Articulatii fibroase- intre suprafetele articulare exista
tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen si tesut fibro-elastic(suturi
gomfoze, sindesmoze)
2. Articulatii cartilaginoase- in acest caz elementele osoase
sunt unite de un cartilaj hialin sau de un disc fibrocartilainos (sincondroze,
simfize).
Sindesmoza: oasele sunt unite prin tesut osos. Din cauza acestui
aspect, articulatiile de acest tip sunt imobile. Acest tip de articulatie este
intalnit la adult la oasele craniului.
Sincondroza: oasele sunt unite prin carilaj hialin. Astfel de exemple
sunt cartilajele epifizare ale oaselor in crestere si intre ptima pereche de
coaste si stern.
Sindesmoza: oasele sunt unite prin ligament interosos format din tesut
conjunctiv dens. Un astefel de exemplu este simfiza pubiana.
Diartrozele
Sunt articulatii cu mobilitate crescuta. Acestea unesc
oasele lungi( articulatia genunchiulu, a cotului). Structura
capsulei diarttozelor este diferita in functie de
articulatie, dar in majoritatea cazurilor, acesteia i se
descrie un strat intern sinovial.
O particularitate a diartrozelor este ca legatura
dintre capetele osoase se realizeaza prin intermediul
unor ligamente si a unei capsule de tesut conjunctiv.
Aceasta capsula cuprinde cavitatea articulara care la
randul ei contie licid sinovial. Acesta are rolul de a
facilita glisarea suprafetelor articulare acoperite de
cartilaj hialin dar si de a hrani cartilajul articular.
Cartilajul articular contine fibre de colagen care sunt
asezate in forma de arcada ogivala, aceasta dispozitie
avand rolul de a distribui uniform fortele generate prin
aplicarea unei presiuni, asupra masei tisulare. Un element
important care contribuie la elasticitatea cartilajului este
respingerea electrostatica reciproca a gruparilor SH (Sulfat)
si COOH (carboxil), ambele electronegative, din cadrul
moleculei de glicozaminoglicani.
Socurile mecanice intermitente la care sunt supuse
permanent articulatiile sunt atenuate de cartilajul articular
elastic. La nivel molecular, responsabil sunt proteoglicanii
care retin cantitati mari de apa, functionand astefel ca un
amortizor biomecanic. In momentul aplicarii unei presiuni,
apa din matreice este deplasata in lichidul sinovial.
Clasificarea diartrozelor:
1. Diartrozele sunt clasificate din punct de vredere morfologic in:
-diartroze simple (acestea au o pereche de suprafete articulare)
-diartroze compuse (au mai mult de o pereche de suprafete
articulare).
2. Clasificarea diartrozelor in functie de tipul suprafetelor articuare:
-plane(artrodii)- au suprafete articulare plane, permit miscari de
alunecare.
-ginglimul(trohleana) suprafetele articulare sunt formate la unul din
oase de scripete sau trohlee, iar la osul opus de o cresta ce corespunde
santului scripetelui, si doua povarnisuri laterale care corespund partile
laterale ale scripetelui. Ele permit miscari de flexie-extensie, au si miscari
foarte reduse de lateralitate.
-trohoide-au suprafetele formate dintr-un cilindru osos continut intr-un
inel osteofibros. Poseda doar miscari de rotatie, cilindrul osos se rasuceste in
jurul axului sau in interiorul inelului osteofibros.
 -bincondiliene- la aceasta se oberva pe un os doua suprafete
articulare rotunjite, care sunt primite in doua depresiuni corespunzatoare ale
celuilalt os. Miscarile pe care le permite se vor petrece intr-un singur plan.
-articulatii in sa sau prin imbucatura reciproca are suprafetele
articulare opozite concave intr-un sens si convexe in celalalt sens, astefel ca
pentru concavitatea uneia corespunde convexitatea celeilalte. Poseda
miscarea de flexiune-extensiune, abductie-adductie si circumductie.
-articulatii elipsoidale sau articulatii condiliene- cele doua
suprafete articulare sunt astfel conformate: una este de forma unui segment
de elipsoid mai mult sau mai putin alungit, iar cealalta de forma unei
depresiuni corespunzatoare, putin adancita.
-articulatii sferoidale sau cotilice -denumite in nomenclatura romana
si franceza, enartroze. Au suprafetele opozite formate dintr-un cap
(segment de sfera) ce patrunde intr-o cavitate in forma de cupa. Prezinta o
mare mobilitate permitand: Flexie-extensie, abductie-adductie, circumductie
si rotatie.
3. Dupa numarul axelor in jurul carora se
executa miscarile in diferite articulatii, deosebim:

-articulatii uniaxiale-
acestea permit miscari opuse
intr-un intr-un singur plan, ca:
flexiunea-extensiunea, rotatie.
Inrudite cu ele sunt articulatiile
bicondiliene ale caror miscari
principale se efectueza in
jurul unui singur ax.
-articulatii biaxiale-
articulatii cu doua axe.
-articulatii triaxiale -
articulatiile cu trei axe de
rotatie, care permit miscari in
toate planurile de planurile
spatiului.
Bibliografie:
http://anatomie.romedic.ro/sistemul-articular
Anatomia omului- Victor Papilian pag: 90-92
Va multumesc!