SINARTROZE- Sunt articulatii imobile NEÎNTRERUPTE ale caror suprafete osoase

sunt aprope in contact iar intre elementele scheletice exista un tesut conjunctiv fibros
sau cartilaginos
SINFIBROZE Sinfibrozele (junctura fibrosa) constituie unirile oaselor prin
(cele doua oase se intermediul ţesutului conjunctiv fibros dens. La acest grup se
leagă prin țesut referă ligamentele, membranele, fontanelele, suturile((suturae)
fibros) reprezintă un strat îngust de ţesut conjunctiv fibros ce se află între
oasele craniului. Conform formei lor, deosebim suturi dinţate
(sutura serrata), scuamoase (sutura squamosa) şi plane
(sutura plana). Ele reprezintă zona de creştere a oaselor
craniului şi îndeplinesc funcţia de amortizare, protejând encefalul,
organul văzului, organul auzului şi echilibrului de zdruncinături şi
gomfozele.
SINCONDROZEL Ţesut cartilaginos hialin (coastele cu sternul, partea bazilară a
E (synchondroses) occipitalului cucorpul sfenoidului)
reprezintă unirea Fibros (discurile intervertebrale).
oaselor prin ţesut

SINOSTOZE Osul sacru

(synostosis) – uniri
imobile prin
intermediul
ţesutului osos.
SINSARCOZE
(Unirea prin mușchi)

DIARTROZE – ÎNTRERUPTE
UNIAXIALE  Cilindrică (articulatio Trochoidea) –Fața articulară
convexă, mișcări în jurul axului longitudinal – se produc
mișcări de rotație
 Trohleară ( ginglymus) – Articulațiile interfalangiene –
mișcări în jurul axului transvers.

În cele cilindrice axul de mişcare coincide cu axul lung al feţei

articulante şi asigură mişcarea în jurul axului longitudinal.
BIAXIALE  Elipsoidală (articulatio elipsoidea) – posibile mișcări de
(Extensia și flexia rotație (articulația radiocarpiană);
brațului;  Seliformă (ar.sellaris) – în formă de șa care se încalecă
Abducerea și reciproc (articulația carpometacarpiană a policelui);
Adducerea)  Condilară (ar.bicondylaris) – mișcări în jurul a două axe –
la genunchi – în jurul axului frontal are loc flexia și
extenzia; În jurul celui longitudinal – rotația.
PLURIAXIALE  Sferoidă (ar.spheroidea)-capul axilar are formă de sferă iar
(toate mișcările cea concavă forma respectivă, (articulația umărului).
brațului)  Cotilică (ar.cotylica)- o varietate a ar.sferoide – cuprinde
capul mai mult de jum. – e mai puțin mobilă
(Art.coxofemurală).
  Plană (ar.plana)- fețele articulare puțin încurbate, mișcări
realizate în jurul a 3 axe însă sunt limitate din cauza
diferenței mici dintre curbură și fețele de articulare –
Intermetacarpiene.
SIMFIZE Uniri fibroase sau cartilaginoase în profunzimea cărora există o
cavitate. Simfizele se întînesc în stern – simfiza manubriului
sternului; la coloana vertebrală-simfize intervertebrale și la
bazin – simfiza pubină

ELEMENTELE PRINCIPALE ALE ARTICULAȚIEI:

1) Fețele De Articulare(FACIA ARTICULARIS) - care sunt acoperite cu cartilaj hialinic
care netezește fețele de articulare și le amortizează, fețele trebuie să fie congruiente
(egale) dacă nu sunt congriente se lichidează prin discuri și meniscuri.
2)Capsula De Articulare(CAPUSLA ARTICULARIS) – închide ermetic articulația și mai
are funcția de recepție. Capsula articulară e formată din strat extern fibros și intern
sinovial.
3) Cavitatea Articulară (CAVITAS ARTICULARIS)- e cavitatea umplută cu lichid
sinovial.
4) Lichid sinovial
!!! DACĂ LIPSEȘTE MĂCAR UNA ATUNCI ESTE SIMFIZĂ

ELEMENTELE AUXILIARE:
1) Ligamente - care pot fi intraarticulare (între); Extraarticulare (Deasupra articulației);
Intracapsulare.
2) Inelele Cartilaginoase – mărire a suprafeței de articulație, alcătuiesc discurile și
meniscurile care reglează congruiența.
3) Oasele Sesamoide – măresc tracțiunea forțelor mușchilor.Patela (rotula)
4) Bursele Sinoviale – prolabări a membranei sinoviale (art. Genunchiului). situate între
suprafața osului și tendoanele musculare și au funcția de atenuare a forței de frecare.
5) Labrul – Situat pe marginea feței articulare convexe pentru a completa și a aprofunda.
(ARTICULATIA UMARULUI)

Articulațiile mai pot fi:

Simple – Participă 2 oase
Compuse – 3 și mai multe oase
Complexe – când în cavitatea articulției sunt meniscuri sau discuri.
Combinate – 2 combinații de sine stătătoare care funcționează în același timp.
Biomecanica articulațiilor
1. Axa forntala-flexia și extensia
2. Axa sagitala adducerea și abducerea
3. Axa longitudinala –rotația
4. Circumducția are loc de la trecerea de la o axă la alta

ARTICULAȚIA OASELOR TRUNCHIULUI

ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE
în structura coloanei vertebrale deosebim câteva tipuri de uniri
1) sindesmoze – ligamentele lungi şi scurte;
2) sinelastoze – ligamentele galbene;
3) sincondroze – discurile intervertebrale;
4) sinostoze – dintre vertebrele sacrale;
5) simfize – dintre sacru şi coccis;
6) diartroze – dintre apofizele articulare.
Componentele principale :
1.disc intervertebral
2.nucleul pulpos
3.inelul fibros
4.lamelele cartilaginoase
5.ligamentele longitudinale anterioare
6.ligg longitudinale posterioare
 Fețele de articulare
Articulația
A.proceselor articulare Între fețele articulare a
(articulationes vertebrelor (se termina la
zygapophysiales) prima vertebra
coccigiană)
Articulaţia lombosacrală Apofizele articulare
(articulatia inferioare ale vertebrei a
lumbosacralis) V-a lombară cu apofizele
articulare superioare ale
sacrului.
Articulaţia vârful sacrului cu prima
sacrococcigiană vertebră coccigiană.
(articulatia
sacrococcygea)
Articulaţiile apofizele
uncovertebrale unciforme şi scobiturile
în regiunea cervicală de de pe faţa inferioară a
la axis până la prima corpurilor vertebrei
vertebră toracală inclusiv supraadiacente
Articulaţia condilii occipitali şi
atlantooccipitală fosetele articulare
articulatio superioare ale maselor
atlantooccipitalis, laterale ale atlasului.
Articulaţia atlantoaxială atlasul se articulează cu
axisul prin trei articulaţii
separate: două
Clasificarea
Diartroză plană,
pluriaxială,combinată)
Diartroză de tip mișcări în jurul axului
trohoid,uniaxială,complexa transvers.
(are discuri)
Simfiza Cornua sacralia
şi cornua coccygea sunt
unite prin ţesut conjunctiv
- sindesmoză.
Diartroze pâlniforme cu
capsulă şi sinovială
Este o articulaţie
combinată de tip elipsoidal
diartroza biaxiala
Mișcările Ligamentele
Puțin mobilă ligamentele
intertransversale,
interspinoase şi
supraspinos.
ligg. sacrococcygeae
ventrale, dorsale
profundum, dorsale
superficiale et laterale.
mişcărilor de lateralitate ligamentele
în segmentul cervical. intertransversale,
interspinoase şi
supraspinos.
Mişcările se realizează în lig. alare; lig.transversum
jurul axului frontal – atlantis; lig. cruciforme
flexia şi extensia, şi în atlantis.
jurul axului sagital –
lateroflexia (înclinarea
laterală a capului).
în articulaţiile
atlantooccipitale şi
atlantoaxiale, au loc
 atlantoaxiale laterale şi
articulaţia atlantoaxială
mediană.
Articulaţia atlantoaxială feţele inferioare ale
laterală, articulatio maselor laterale şi feţele
atlantoaxialis lateralis, articulare superioare de
pe corpul atlasului.
Articulaţia atlantoaxială feţele articulare
mediană, articulatio anterioară şi posterioară
atlantoaxialis ale
mediana, apofizei odontoide şi
arcul anterior al
atlasului,
Articulaţiile costovertebrale (articulationes costovertebrales) Ele sunt alcătuite din două articulaţii: articulaţia capului coastei cu
corpurile vertebrale şi alta între tuberculul costal şi apofiza transversală. Ultima lipseşte la perechile XI şi XII de coaste.
Articulaţiile capului faţa articulară a capului
coastei (articulationes coastelor şi feţele costale
capitis costae) de pe corpul a două
vertebre alăturate.
Articulaţiile faţa articulară a
costotransversale tuberculilor costali ai
(articulationes primelor 10
costotransversaria) perechi de coaste şi faţa
costală de pe apofizele
transversale ale primelor
10 vertebre toracale.
articulaţie combinată cu
capsule articulare separate.
articulaţie trohoidă în care
dintele axisului se roteşte
în inelul osteo-fibros.
diartroze plane combinate
Diartroze uniaxiale,
combinate.
şase tipuri de mişcări –
înclinaţia înainte şi
înapoi, înclinaţii laterale,
rotaţie şi circumducţie.
Axul de rotaţie trece prin ligamentul costo-
centrele articulaţiilor în
jurul căreia se realizează costotransversarium).
ascensiunea şi
discensiunea coastelor.
lig. transversum atlantis
ligamentului apical al
apofizei odontoide (lig.
apicis dentis). igamentele
alare, ligg. alaria,
ligamentul cruciform al
atlasului, lig. cruciforme
atlantis.
ligamentul
capului coastei (lig.
capitis costae).
ligamentul radiat al
capului costal (lig. capitis
costae radiatum)
transversal (lig.
Articulaţiile sternocostale cartilajelor coastelor II – sincondroză. e ligamentele sterno-
(articulationes VII cu incizurile costale costale
sternocostalis) ale radiate (ligg.
sternului sternocostalia radiata).
ligamentul sternocostal
intraarticular (lig.
sternocostale
intraarticulare).
Articulațiile membranei superioare : I centurii scapulare ; II membranii superioare libere ;III mâinii
I Articulaţia faţa articulară a Simfiza sunt posibile mişcările de ligg. sternoclavicularia
sternoclaviculară extremităţii mediale a ridicare-coborâre, anterius et posterius),
(articulatio claviculei şi incizura antero-posterioare şi (lig. interclaviculare), (lig.
sternoclavicularis) claviculară a sternului circumducţie costoclaviculare)
I Articulaţia feţele articulare ale articulaţie plană Mişcările sunt posibile în (lig. acromioclaviculare).
acromioclaviculară extremităţii jurul a trei axuri, însă (lig.coracoclaviculare),
(articulatio laterale a claviculei şi a amplitudinea lor este (lig. trapezoideum),
acromioclavicularis) acromionului mult redusă lig. conoideum)
II Articulaţia capul humeral şi este o articulaţie sferoidă, flexie – extensie în jurul CAPSULA ARTICULARA
scapulohumerală sau cavitatea glenoidă a axului frontal; abducţie – ESTE ÎNTĂRITĂ DE
articulaţia umărului scapulei, deoarece capul adducţie până la nivelul lig. Coracohumerale
(articulatio humeri) humerusului este mai orizontal în jurul axului (lig. glenohumeralia):
mare decât cavitatea sagital superior,mijlociu şi
glenoidală, articulaţia circumducţia, ce are loc inferior
prezintă o prin trecerea de la un ax
formaţiune la altul unde capul
acomodatoare, care humerusului
măreşte cavitatea de descrie un cerc mic,
recepţie, numită urmărind conturul
labrum glenoidian cavităţii glenoide
(labrum glenoidale).
II Articulaţia cotului oasele antebraţului - Din punct de vedere al Din punct de vedere (lig. collaterale ulnare)
(articulatio radiusul şi ulna – cu suprafeţelor articulare, fiziologic se lig. collaterale radiale
cubiti) humerusul. articulaţia humeroulnară descriu două articulaţii: (lig.
. Articulaţia cotului este este trohleară, articulaţia articulaţia annulare radii),
formată din trei humeroradială este humero-antebrahială, în
articulaţii: humeroulnară, sferoidă, care se
humeroradială şi iar articulaţia radioulnară execută mişcări de flexie
radioulnară proximală proximală – extensie,
Toate aceste trei este trohoidă, şi articulaţia radioulnară
articulaţii proximală
au o capsulă şi o cavitate în care se execută mişcări
comună, de pronaţie
anatomic şi chirurgical se – supinaţie
descriu ca
o singură articulaţie.
II articulaţia radioulnară Epifizele ulnei şi
proximală (articulatio radiusului se unesc între
radioulnaris proximalis) ele prin două diartroze
şi articulaţia radioulnară
distală (articulatio
radioulnaris distalis).
II Articulaţia radioulnară unirea circumferinţei o articulaţie trohoidă articulaţie combinată cu (lig. quadratum)
proximală (articulatio articulare a radiusului şi mişcări de pronaţie şi
radioulnaris proximalis) incizura radială a ulnei. supinaţie. Cele două
II Articulaţia radioulnară incizura ulnară a articulaţie trohoidă, tipuri de mişcări se
distală (articulatio radiusului şi capul ulnei, uniaxială fac prin rotaţia radiusului
radioulnaris distalis) completate de discul în jurul ulnei.
articular (discus
articularis)
fibrocartilaginos
triunghiular.
III articulaţia faţa articulară
radiocarpiană (articulatio carpiană a radiusului,
radiocarpea) discul articular şi de
feţele articulare
superioare
ale scafoidului,
semilunarului şi
tricvetrului
III Articulaţia rândul proximal şi cel
mediocarpiană distal al oaselor carpiene
(articulatio mediocarpea) şi este legată funcţional
de articulaţia
radiocarpiană.
Articulaţiile intercarpiene feţele articulare ale
(articulationes oaselor carpiene aflate în
intercarpeae) contact articular.
Articulaţiile eţele articulare distale ale
carpometacarpiene oaselor carpiene din
(articulationes rândul doi cu
carpometacarpales) u feţele articulare ale
bazelor oaselor
metacarpiene. Cu
excepţia articulaţiei
carpometacarpiene a
policelui
Articulaţia faţa articulară a
carpometacarpiană a trapezului şi baza
policelui (articulatio metacarpianului I.
carpometacarpalis
pollicis)
diartroză compusă, Mişcările se efectuează în
elipsoidală, jurul axului frontal –
flexie - extensie – cu o
amplitudine de 700
; în jurul
axului sagital – adducţie,
amplitudinea de 400
şi adducţie de 150
.
Diartroza,plane
articulaţie în şa Capsula articulară largă şi
feţele articulare seliforme
permit realizarea
mişcărilor în jurul a două
axuri: frontal
ig. collaterale carpi
radiale, ig. collaterale
carpi ulnare (lig.
radiocarpeum palmare),
(lig. radiocarpeum
dorsale)
ligamente palmare şi
dorsale, ligamente
intercarpiene palmare şi
dorsale.
igamentele
carpometacarpiene
dorsale şi
palmare (ligg.
carpometacarpea dorsalia
et palmaria).
ligamentele
dorsale şi palmare (ligg.
metacarpea dorsalia et
palmaria) ale
metacarpului şi

Articulaţiile feţele articulare ale
metacarpofalangiene capului oaselor
(articulationes metacarpiene, ce au
metacarpophalangeae) aspectul unui segment de
sferă, şi bazele falangelor
proximale de formă
elipsoidală.
Articulaţiile Degetele mâinii prezintă
interfalangiene câte două articulaţii
(articulationes interfalangiene,
interphalangeae) una proximală şi alta
distală
– flexie şi extensie; ligamente interosoase
Mişcarea inversă, (ligg. metacarpea
revenirea policelui la interossea)
poziţia iniţială, se
numeşte repositio.
Mişcările sunt de: flexie igamentele colaterale
şi extensie, amplitudinea (ligg. collateralia).+ din
fiind de circa 900 carte fixic pg 180
; de apropiere şi
îndepărtare
a degetelor (abducţia şi
adducţia) şi de rotaţie,
care sunt mult limitate
de ligamentele colaterale.
După forma feţelor, flexia ligamentele palmare
acestea sunt trohleare. şi extensia. (ligg. palmaria)
şi colaterale (ligg.
collateralia).
 Articulaţiile membrului inferior
Articulaţiile centurii unirea oaselor bazinului
membrului inferior între ele în două planuri:
(articulationes cinguli anterior, prin simfiza
membri inferioris) pubiană, şi posterior cu osul
sacrum
prin articulaţiile sacroiliace.
Din unirile acestor oase
rezultă bazinul, unit cu
coloana vertebrală prin
articulaţia lombosacrală, iar
de părţile laterale – cu
partea liberă a membrului
inferior.
Simfiza pubiană Feţele
(symphysis pubica) simfiziale sunt tapetate cu
cartilaj
concresc cu discul
fibrocartilaginos
interpubian (discus
interpubicus).
Articulaţia şoldului sau Feţele articulare sunt
articulaţia reprezentate de capul
coxofemurală femurului şi faţa semilunară
(articulaţia coxae) a acetabulului, care pentru
a-şi mări suprafaţa articulară
şi adâncimea posedă un
Mişcările la nivelul
acestei articulaţii sunt
foarte reduse, suprafaţa
articulară iliacă
alunecând pe suprafaţa
articulară a sacrului. .
Aceste mişcări sunt
numite de nutaţie şi
contranutaţie. În nutaţie
baza sacrului se
îndreaptă anterior, iar
vârful posterior.
Contranutaţia este
mişcarea prin care sacrul
basculat anterior
revine la poziţia normală.
hemiartroză.
articulaţie sferoidală, mişcări: flexie – extensie,
care uneşte femurul cu abducţie – adducţie,
coxalul rotaţie şi circumducţie.
Amplitudinea mişcărilor
de flexie şi extensie
depinde de poziţia
lig.longitudinale
anterius;lig. iliolumbale;
lig. sacrococcygeum
anterius; ligg. sacroiliaca
interossea;
lig.sacrospinale;
lig.sacrotuberale;
symphysis pubis; lig.
arcuatum pubis; lig.
sacroiliaca ventralia
ligamentul pubian
superior (lig. pubicum
superius) şi din partea
inferioară – ligamentul
arcuat al pubisului (lig.
arcuatum pubis).
ligament transvers al
acetabulului (lig.
transversum acetabuli).
ligamentul capului
femurului (lig. capitis
femoris
 fibrocartilaj circular, numit genunchiului. Când Ligamentul iliofemural
burelet acetabular (labrium genunchiul (lig. iliofemorale, Bertini)
acetabulare). este flectat, flexia poate Ligamentul pubofemural
atinge 1200 (lig. pubofemorale)
, când genunchiul este Ligamentul
extins flexia ischiofemural (lig.
atinge 900 ischiofemurale)
. Când coapsele sunt Ligamentul colateral
extinse amplitudinea tibial (lig. collaterale
maximă de tibiale)
abducţieCircumducţia Ligamentul colateral
este mişcarea ce rezultă fibular (lig. collaterale
din alternarea celor patru fibulare)
mişcări precedente. În Pe partea posterioară a
timpul executării articulaţiei se
circumducţiei, capul evidenţiază: ligamentul
femural popliteu oblic (lig.
se învârteşte în acetabul; popliteum obliquum),
epifiza inferioară a ligamentul popliteu
femurului descrie un arcuat (lig. popliteum
cerc, arcuatum) ligamentele
iar diafiza acesteia, un cruciforme sau
con. încrucişate (ligamenta
cruciata genus)anterior si
posterior

Bursele seroase ale articulaţiei genunchiului

În jurul articulaţiei genunchiului există un număr mare de burse seroase. Unele sunt anexate ligamentelor, iar altele sunt dispuse în jurul
patelei şi a extremităţii superioare a tibiei, fiind împărţite în burse prepatelare şi pretibiale.
Bursele prepatelare sunt în număr de trei (una superficială şi două profunde):
- bursa subcutanată prepatelară (bursa subcutanea prepatellaris)
situată între piele şi fascia genunchiului;
- bursa subfascială prepatelară (bursa subfascialis prepatellaris)
se află între fascie şi tendonul muşchiului quadriceps al femurului;
- bursa subtendinoasă prepatelară (bursa subtendinea prepatellaris) dispusă între tendonul quadricepsului şi patelă.
Bursele pretibiale, la fel în număr de trei – două superficiale şi una profundă,
- bursa subcutanată infrapatelară (bursa subcutanea infrapatellaris) dispusă în ţesutul subcutanat, anterior de ligamentul patelar;
- bursa subcutanată a tuberozităţii tibiei (bursa subcutanea tuberositas tibiae) situată în ţesutul subcutanat al tuberozităţii tibiei;
- bursa infrapatelară profundă (bursa infrapatellaris profunda) localizată între ligamentul patelar şi tibie;
Articulaţia faţa articulară a capului diartroză articulaţie planiformă, nu este întărită de două
tubiofibulară fibulei cu faţa articulară plană prezintă decât mişcări de ligamente: ligamentul
(articulatio fibulară a condilului lateral alunecare de amplitudine anterior al capului fibulei
tibiofibularis) al tibiei. redusă. (lig. capitis fibulae
anterius) şi ligamentul
posterior
al capului fibulei (lig.
capitis fibulae posterius).
Sindesmoza nu prezintă cartilaj hialin, unire neîntreruptă între ligamentele tibiofibulare
tibiofibulară fiind acoperite numai de extremităţile distale ale anterior, posterior şi
(syndesmosis periost celor două oase ale interosos (ligg.
tibiofibularis) gambei tibiofibularia anterius et
posterius).
Articulaţia talocrurală formată de feţele articulaţie compusă au loc mişcările de flexie Ligamentul medial
(articulatio articulare ale epifizelor şi extensie a piciorului. (deltoid), Ligamentul
talocruralis), distale ale tibiei şi fibulei cu colateral lateral si medial
feţele articulare ligamentul talofibular
ale astragalului anterior, ligamentul
. Tibia şi fibula, unite prin calcaneofibular şi
sindesmoza tibiofibulară, talofibular posterior.
formează o scoabă alungită
transversal, în care pătrunde
corpul
 talusului.
Articulaţia subtalară uneşte talusul şi
(articulatio subtalaris) calcaneul prin două
articulaţii: una anterioară şi
cealaltă posterioară,
separate prin sinus tarsi.
faţa articulară anterioară şi
posterioară calcaneală de pe
suprafaţa inferioară a
astragalului şi de feţele
articulare de pe faţa
superioară a calcaneului.
Feţele articulare sunt
absolut congruente
Articulaţia capul
talocalcaneonaviculară astragalului, faţa posterioară
(articulatio concavă a navicularului, faţa
talocalcaneonavicularis superioară
) a calcaneului
Ligamentul
talocalcanean interosos
Articulatie sfweroidica Mişcările în aceste ligamentul
articulaţii se efectuează calcaneonavicular
simultan constituind o plantar (lig.
articulaţie combinată calcaneonaviculare
talotarsală, articulatio plantare), Ligamentul
talotarsalis. La rotaţia în talonavicular, ligamentul
afară se ridică marginea talocalcaneal
medială a piciorului – lateralligamentul
supinaţia. Simultan are talocalcaneal medial,
loc şi adducţia. În caz de
rotaţie înăuntru –
pronaţie,
marginea medială a
piciorului se coboară, iar
cea laterală se ridică. În
acelaşi timp are loc
abducţia piciorului.

Articulaţia
calcaneocuboidiană,
Articulaţia transversă a
tarsului, articulatio tarsi
transversa sau
articulaţia lui Chopart
Articulaţia
cuneonaviculară,
articulatio
cuneonavicularis, e
faţa articulară cuboidală a
calcaneului şi faţa articulară
posterioară a cuboidului.
articulaţia talonaviculară şi
articulaţia
calcaneocuboidiană.
Interliniul articular este
dispus
transversal, având forma
literei “S” culcat.
unirea navicularului cu cele
trei oase cuneiforme
Aşadar, mişcarea de
flexie dorsală se îmbină
cu supinaţia şi adducţia,
iar flexia plantară se
poate îmbina cu pronaţia
şi abducţia, la fel şi cu
supinaţia şi adducţia
e siliformă, feţele ligamentul
articulare sunt calcaneocuboid plantar,
maximal congruente, lig. calcaneocuboideum
mişcările sunt limitate. plantare,
şi ligamentul plantar
lung, lig. plantare
longum
lig.bifurcatum, denumit
“cheia articulaţiei”(
ligamentul
calcaneonavicular,
ligamentul
calcaneocuboidian,)
ligamentele
cuneonaviculare dorsale
şi plantare, ligg.
cuneonavicularia
plantaria et dorsalia, de
ligamentele
intercuneiforme
interosoase, ligg.
intercuneiformia
interossea, şi de
 ligamentele
intercuneiforme dorsale
şi plantare, ligg.
intercuneiformia dorsalia
et plantaria
Articulaţiile Prin articulaţia oaselor articulaţii plane, ligg. cuneometatarsia
tarsometatarsiene, cuneiforme şi amfiartroze interossea, în număr de
articulationes a cuboidului se realizează o trei: medial,
tarsometatarseae boltă osoasă mijlociu şi lateral,
sau articulatia Lisfranc transversală cu concavitatea ligamentele
inferior – arcada tarsiană tarsometatarsiene
dorsale şi plantare, ligg.
tarsometatarsea dorsalia
et plantaria; ligamentele
cuneometatarsiene
Articulaţiile unirea oaselor metatarsiene planiforme Aceste articulaţii ligamentul metatarsian
intermetatarsiene, la nivelul prezintă numai mişcări dorsal, lig. metatarseum
articulationes bazei, limitate de alunecare. În dorsale; ligamentul
intermetatarseae, aceste articulaţii sunt metatarsian plantar,
posibile mişcările de lig. metatarseum
flexie şi extensie cu o plantare şi ligamentul
amplitudine totală de metatarsian interosos,
900 lig. metatarseum
. Flexiunea este mai transversum profundum
accentuată decât
extensiunea şi este
însoţită de
adducţie. Abducţia este
posibilă numai când
degetele sunt întinse