MEDICINA RENAŞTERII

MEDICINA IRAŢIONALĂ
 s-a menţinut credinţa în acţiunea sfinţilor vindecători:
 ex: sfântul Vito vindeca coreea, sfântul Anton-focul sacru, sfântul Gennaro- erizipel, sfântul
Roccco ciuma, sfânta Lucia bolile de ochi;
 existau 123 de sfinţi ce puteau acţiona contra febrelor, 53 contra pestei, 49 puteau combate migrena,
47 bolile de ochi, 15 reumatismele, 23 guta, 18 colicile, 20 litiazele, 37 epilepsia,
 continuă să fie folosite talismanele din pietre:
 smaraldul pentru ciumă, otravă, epilepsie, rubinul pentru otravă, gangrenă, safirul pentru
ulcerele intestinale,
 atingerea regală era folosită pentru tratarea scrofulozei,

or
C) MEDICINA RAŢIONALĂ

til
C1) ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA RENASCENTISTĂ:
 există un document în care se vorbeşte despre o disecţie:
 datează din februarie 1302,
 are caracter medico-legal, en
ud
 e vorba de autopsierea unui cadavru pentru a stabili cauza morţii,
 anatomia lui Mondino dei Luzzi
 Castiglioni o considera ca fiind primul text de anatomie demn de acest nume,
st

 învăţământul de anatomie:
 până la începutul secolului al XIII-lea, deci mai bine de o mie de ani, a repetat observaţiile
ul

pozitive, dar şi greşelile lui Galen

 în universităţi:
uz

 munca de cercetare se desfăşura noaptea, în pivniţe,

 cadavrele erau marfă de contrabandă;
 biserica îi sancţiona pe cei care nu respectau normele acesteia prin condamnarea lor ca eretici,
pt

 contribuţia artiştilor la dezvoltarea anatomiei:

 până în 1400 cunoştinţele de anatomie proveneau în urma disecţiilor efectuate la animale,
 după această dată în ciuda interdicţiei oficiale şi a pedepselor prevăzute de autorităţi, tot mai
mulţi anatomişti şi artişti plastici vor recurge la disecţie ca metodă de cunoaştere,
 Leonardo Da Vinci (1452-1519)
 a efectuat împreună cu anatomistul Marc Antonio della Tore disecţii,
 aproximativ 1000 de desene după piese anatomice,
 din care 215 se găsesc în biblioteca castelului Windsor,
 a desenat:
 oase, muşchi, secţiuni prin organe (inimă, creier), uter gravid, faciesuri de leproşi, etc.,
69
 MEDICINA RENAŞTERII

 a precizat poziţia fătului,

 a inventat injectarea cu ceară fierbinte a cavităţilor pentru a le menţine forma,
 a obţinut mulajul cavităţilor cerebrale,
 a scris un tratat al vocii,
 a descris curburile coloanei vertebrale, particularităţile axisului, atlasului şi sacrului, sinusul frontal
şi maxilar superior, dinţii;
 afirmă că:
 în ventriculii laterali se afla sediul percepţiei,
 în ventriculul III sediul lui Sensus communis (sufletul),
 în ventriculul IV aflându-se memoria

or
 în reţeaua vasculară de pe suprafaţa internă a creierului are loc
transformarea spiritului vital venit de la ventriculul stâng în spirit

til
animal care circulă în nervi
 a proiectat un tratat de anatomie în 120 de capitole
 Albrecht Dürer (1471-1528)
 a realizat un tratat “Despre proporţiile corpului omenesc”, en
ud
 practic un tratat de anatomie plastică pentru pictori,
 4 volume în limba germană şi latină, din 1528,
 Michelangelo (1475-1564)
st

 şi-a făcut un portret la masa de disecţie,

 şi-a transformat chilia de la Florenţa într-o tainică
sală de disecţie,
ul

 a disecat împreună cu Marc Antonio della Torre

uz

şi Realdus Columbus,
 alţi artişti cu preocupări anatomice:
 Andreadi Cione –del Verrochio- (1435-1488)
pt

 Antonio del Pollainolo (1429-1498)

 pictor, gravor şi sculptor italian cu lucrări de disecţie
 Rafael Sanzio (1483-1520),
 Tizian (1490-1576),
 Cellini (1500-1571),
 a lucrat cu Berengario da Carpi şi Vidius,
 Veronese:
 a prezentat o lecţie de anatomie în frontispiciul pentru “De re anatomica libri XV” a lui Colombo,
b) contribuţia medicilor la dezvoltarea anatomiei:
 dezvoltarea accentuată a anatomiei în această perioadă s-a datorat:

70
 MEDICINA RENAŞTERII

 cercetărilor de anatomie comparată la om şi animale,

 cercetării topografice a organismului,
 transpunerii în desene a formaţiunilor anatomice,
 realizării unei terminologii unice, universale, în limba latina;
 polemicii între personalităţile medicale, răspândirea cunoştinţelor,
 trecerii de la anatomia descriptivă la încercarea emiterii de ipoteze fiziologice şi fiziopatologice,
 Andreas Vesal (1514-1564)
 fiul unui farmacist din Bruxelles,
 încă de la 6-7 ani a disecat şi desenat organe de animale;
 şi-a desăvârşit pregătirea la Bruxelles, Paris şi Montpellier,

or
 maeştrii: Guido Guidi, Jacques Dubois, Guenther von Andernach, ultimul îl citează printre
asistenţii care-l ajuta în mod magistral la realizarea preparatelor anatomice,

til
 profesor la Padova la 23 de ani,
 medic:

en
 la curtea regelui Carol Quintul şi apoi după abdicarea acestuia la cea a lui Filip al II-lea,
 va publica:
ud
 la 24 de ani-Tabulae anatomicae (planşe anatomice),
 la 29 de ani- De Humani Corporis Fabrica (Despre alcătuirea corpului omenesc), carte în 7
volume ilustrată de Stefano Calcar, elev al lui Tizian,
st

 structura celor 7 volume ale tratatului lui Vesal e:

 I: descrierea oaselor şi cartilajelor;
 II: ligamente şi muşchi;
ul

 III: vasele;
uz

 IV: nervii,
 V: organele digestiei şi urogenitale;
 VI: cordul şi organelor respiratorii;
 VII: creierul şi organele de simţ
pt

 lucrarea lui Vesal e primul tratat în care autorul; declară că nu acceptă ca metodă decât
observarea atentă a corpului uman. Lucrarea nu dă anatomiei un conţinut propriu, termeni
proprii
 a disecat, printre primii având alături un schelet montat, desene şi planşe iar după aceea urma
disecţia unui animal,
 dezvoltă veritabile studii de anatomie comparată,
 a considerat că vivisecţia are o importanţă deosebită pentru cunoaşterea funcţiilor vitale, aşa după
cum disecţia are aceeaşi importanţă pentru cunoaşterea morfologiei umane,
 arată de asemenea că există o serie de deosebiri între animale şi oameni;

71
 MEDICINA RENAŞTERII

 de exemplu distribuţia sistemului nervos în corpul câinelui diferă destul de mult de cea a omului
 a utilizat:
 observarea directă a corpului uman,
 cercetarea fiecărei formaţii anatomice,
 planşe şi desene anatomice,
 o terminologie anatomică precisă
 a arătat în scrierile sale că Galen a comis peste 200 de erori, preluate apoi de medicii Evului
Mediu
 preocupările erau variate: "Am descris pentru prima dată drumul adevărat al venelor, anatomia inimii, urechea

internă şi externă, fornixul, aritenoidele. Am dovedit inexistenţa osului intermaxilar...Am descris sternul, am

or
dezmembrat osul sacru în componentele sale, am descris corpii galbeni”. A descris de asemenea cavitatea
pulpară, dinţii de lapte, abraziunea învelişului osos în De Humani corporis fabrica. "Planşele

til
anatomice pe care le-am publicat în 1538, le-am desenat după modele reale şi nu după vagi figuri ale anticilor şi
nimeni după mine nu va putea lucra urmând o altă metodă."

 În prefaţa cărţii sale De humani corporis fabrica, Vesal îşi expune modul în care concepe

en
anatomia; nu ca pe o descriere seacă a organelor şi sistemelor, ci ca pe încercarea de a da o
explicaţie raţională formei biologice a fiinţei umane. El nu omite să încadreze în obiectivele
ud
anatomiei, studiul funcţiilor proprii fiecărei structuri organice. Deşi apelează şi el, uneori, la
"înţelepciunea forţei divine", Vesal încearcă să găsească corelaţii cât mai reale între formele
anatomice şi funcţiile pe care acestea le au de îndeplinit,
st

 a pus un accent mai mic pe studiul organelor interne,

 s-a consacrat cunoaşterii aprofundate a anatomiei sistemului osos, a articulaţiilor, a muşchilor, a
ul

vaselor sanguine, a nervilor periferici,

 de la Vesal se păstrează şi primul schelet uman la universitatea din Basel,
uz

 erori:
 vena cavă ia naştere din ficat,
 cristalinul este centrul ochiului,
pt

 deşi a demonstrat ca sângele arterial nu se amestecă cu cel venos, Vesal nu a reuşit să

precizeze adevăratul drum al sângelui în organism
 Vesal: "Mi-am luat sarcina să demonstrez structura omului pe el însuşi. Iar Galen a făcut autopsii nu pe oameni ci pe
animale, în special pe maimuţe. Nu este vina lui, el nu a avut altă posibilitate, dar sunt vinovaţi cei care, în prezent,
având în faţă organele omului, se încăpăţânează în reproducerea greşelilor. Oare respectul pentru memoria marelui
savant trebuie să se exprime prin repetarea greşelilor lui? Nu este permis să repetăm de la catedră conţinutul cărţilor
ca papagalii, fără să folosim observaţiile proprii".
 acuzat de clerici că ar fi efectuat necropsia unui nobil înainte ca această să fi murit a fost condamnat la ardere pe rug;
după alţii ar fi fost vorba de o femeie în agonie căreia în momentul în care ar fi încercat să-i deschidă cutia toracică
inima ar fi început să-i pulseze. Pedeapsa îi va fi comutată de Filip al II-lea într-un lung pelerinaj la Ierusalim, care în
condiţiile respective însemnă chiar o condamnare la moarte; dealtfel în urma acestuia va şi muri de tifos exantematic
în drum spre casă, înainte de a putea să revină ca profesor la universitatea din Padova.

72
 MEDICINA RENAŞTERII

 Miguel Servet (1511-1553)

 fiul unui notar spaniol, studii la Universitatea din Saragosa apoi la Toulouse
 a studiat: matematica, astronomia, greaca veche, latina, ebraica, dreptul, teologia, apoi medicina
la Paris avându-i ca maeştrii renumiţi pe Sylvius, Fernel, Guenther von Andernach
 unii biografi afirmă că nu şi-ar fi luat niciodată diploma în medicină,

 a descris corect mica circulaţie, arătând că oxigenarea sângelui ("amestecul cu aerul") se face la nivelul
plămânului şi nu la nivelul inimii,
 ideea fusese deja exprimată în sec.XIII la Damasc de Ibn Nafiz,

 Servet constată că nu există o comunicare între cele 2 ventricule. El arată că sângele din
ventriculul drept merge la plămân prin vena arterială (numită azi artera pulmonară), în plămân se
face amestecul de aer şi sânge şi nu în inimă, sângele amestecat cu aer se reîntoarce prin artera

or
venoasă (numită azi vena pulmonară) în ventriculul stâng, în momentul diastolei,
 aceste afirmaţii nu apar într-o carte de anatomie, ci într-un tratat de teologie: "Restaurarea

til
creştinismului" -1553, plecând de la faptul că el considera că sufletul şi sângele au un traiect comun,

en
 doctrina lui a făcut un mare scandal în Germania, obligându-l să-şi schimbe numele şi să plece în
Franţa. Acolo, în sălile de disecţie el caută substratul material al sufletului, pe care-l consideră a
fi sângele,
ud
 1531-De Trinitate erroribus- Erorile Trinităţii,
 1535- Lyon- cercetează şi adnotează Geografia lui Ptolemeu,
 1537- Syruporum universa ratis, Paris- lucrare medicală,
st

 1553- cartea "De christianismi restitutio" este considerată cea mai rară dintre cărţile cunoscute.
Deşi a fost tipărită în 800 de exemplare, cartea a fost confiscată şi arsă pe rug odată cu Servet. Se cunosc doar 3
ul

exemplare care au scăpat focului, din care unul a aparţinut bibliotecii Teleki din Târgul Mureş şi a fost dat, în timpul
imperiului austro-ungar, împăratului de la Viena, la Târgul Mureş rămânând doar o copie,

 Servet va fi ars pe rug la Geneva, teoriile sale fiind considerate eretice,

uz

 Giacomo Berengario Da Carpi (1470-1530)

 a descoperit timpanul, apendicele vermicular, ventriculele cerebrale, glanda pineală (epifiza),
a descris valvele inimii,
pt

 a descris: muşchii oblici ascendenţi şi descendenţi abdominali, sinusul sfenoidal, cartilajele

aritenoide, ventriculii cerebrali laterali, timusul, nicovala şi ciocanul, septul scrotal,
 a arătat că bazinul femeii e mai mare decât al bărbaţilor, la torace situaţia fiind inversă,
 a disecat peste 100 de cadavre,
 lucrări: Isagogae breves perlucidae et uberime in anatomiam corporis humani ad suorum
scholasticorum preces, editae cum aliquot figuris anatomicis- 1514,
 Comentarii cu foarte ample adaosuri la anatomia lui Mondino 1521,
 Gabriele Falloppio (1523-1562)
 a descoperit:

73
 MEDICINA RENAŞTERII

 coarda timpanului,
 canalele semicirculare din urechea internă,
 trompele uterine ce îi poartă numele,
 a studiat placenta şi aparatul genital la femei,
 Matteo Realdo Colombo (1516-1559)
 profesor de anatomie la Padova,
 a scris tratatul: De re anatomica,
 în care diferenţiază arterele pulmonare de venele pulmonare descriind exact traseul sângelui
pentru a ajunge, traversând plămânii, din ventriculul drept în cel stâng traseu descris anterior de
Servet,

or
 Bartolomeo Eustachio (1510-1574)
 profesor la Universitatea din Roma;

til
 a descoperit:
 trompa dintre faringe şi urechea medie, glandele suprarenale, originea nervilor optici, scăriţa,

en
muşchiul tensor al timpanului, melcul, transmiterea sunetului prin lanţul de oscioare,
 a descris şi clasificat dinţii;
ud
 la nivelul dinţilor a descris smalţul, dentina, pulpa dentară, vascularizaţia şi inervaţia dinţilor,
 Thomas Wharton (1610-1673)
 a descris: anatomia glandelor salivare, în special submaxilare, implicit canalul Wharton,
st

 cercetări asupra glandei tiroide,

 Johann Georg Wirsung (1600-1643)
ul

 a studiat pancreasul,
 a descris canalul care-i poartă numele,
uz

 Bonaccioli Ludovicus (1479-1540)

 s-a ocupat de anatomia sarcinii,
 Andrea Cesalpino (1519-1603)
pt

 elev al lui Colombo,

 a introdus pentru prima dată termenul de circulaţie,
 a afirmat că sângele se deplasează şi în timpul somnului,
 Leonardo Botalo (1530-1571)
 a descris canalul arterio-pulmonar (gaura lui Botal),
 Pierre Paul Broca (1524-1580)
 a descris anevrismele arteriale,
 Fabrizio d’Aquapendente (1537-1619)
 profesor la Padova,
 a fost profesorul lui Harvey,
74
 MEDICINA RENAŞTERII

 a descris valvulele venoase în cartea sa De venorum astiolis,

C2) PATOLOGIA GENERALA

 Jean Fernel (1497-1558)
 matematician, astronom celebru, filozof, medic al curţii regale în timpul lui Henric al II-lea
 studii: Paris- colegiu Sainte Barbe, facultatea de medicină, Paris,
 iniţiator al cercetărilor ce aveau să stabilească dimensiunile circumferinţei Terrei,
 1526- în “Monalosphoerium” expune o metodă de reprezentare a sferei cu ajutorul unui desen
plan
 1528- Cosmotheoria- relatează călătoria sa de la Paris la Amiens pentru a măsura o anumită porţiune

or
din meridian şi a determina circumferinţa pământului,
 se va dedica apoi medicinii,

til
 1542-cartea sa "Tratat despre medicină" e împărţită în 3 părţi: fiziologie, patologie şi terapeutică,
 a introdus în terminologia medicală:

en
 fiziologia- în accepţia sa curentă de ştiinţă a proceselor vitale şi
 patologia- în sensul general de studiu al bolilor, simptomelor, locului şi cauzelor acestora
ud
 analizează pulsul şi urina:
 Pulsul- scria Fernel- ne permite să cunoaştem starea inimii şi a arterelor, ne arată energia din
care se realizează facultatea vitală, iar urina decelează starea ficatului şi calitatea umorilor, ne
st

lămureşte asupra bolilor din care derivă starea morbidă respectivă

 împarte bolile în 2 mari clase:
 acelea care nu ocupă nici un sediu determinant- febrele, inapetenţa,
ul

 bolile speciale sau locale, interne sau externe, situate deasupra sau dedesubtul diafragmului
uz

 va atrage atenţia asupra unor greşeli ale lui Galen,

 el va considera că bolile contagioase intră în categoria bolilor localizate, datorită exantemului
vizibil, determinând apariţia unui nou curent: localicismul exclusivist,
 considera că observaţia personală şi experienţa câştigată la patul bolnavului constituie fundamentul
pt

formaţiei medicale,
 această opinie era diametral opusă concepţiei evului mediu,
 Paracelsus (1493-1541)
 fiul medicului german Wilhelm von Hohenheim, refugiat în Elveţia din motive religioase,
 a început studiul medicinii la 16 ani,
 a devenit profesor la Basel,
 a promovat desfăşurarea pregătirii medicale în limba germană, deşi cunoştea la perfecţie latina,
 refuza să se îmbrace în toga neagră cu bonetă roşie ce reprezenta costumul doctoral al epocii,

 a apărat 2 direcţii:

75
 MEDICINA RENAŞTERII

 metoda experimentală,
 concepţia că procesele chimice stau la baza activităţii organismului,
 Paracelsus a călătorit în: Franţa, Italia, Spania, Germania, Olanda, Anglia dar şi în ţara noastră,
 lucrări:
 "Despre marea chirurgie",
 “Opus Paramirum” în care arată:
 primatul experimentului, adversitatea faţă de doctrina celor 4 umori a lui Hippocrate şi
necesitatea utilizării chimiei în slujba medicinii,
 legătura între exploziile solare şi accidentele cardio-vasculare şi a considerat că boala era
un proces "viu", un dezechilibru între macrocosmos şi microcosmos; bolile apăreau ca o

or
conjunctură nefavorabilă a astrelor, dar în condiţiile unui organism slăbit,
 considera că trebuiau separate "elementele" unele de altele, deci că trebuiau separate apa, focul,

til
pământul şi aerul, că trebuiau depistate "substanţele subtile", care erau: quinte esentiae, arcana,
magisteria şi specifica care trebuiau introduse în reţete,

en
 a indicat existenţa unei a cincea categorii "subtile": substanţia; din această categorie fac parte:
sulful, mercurul şi sarea,
ud
 prin sulf înţelegea orice substanţă care se consuma în timpul arderii, mercurul fiind fumul, aburii
sau emanaţiile din timpul arderii, iar sarea ceea ce rămânea în urmarea arderii,
 pe baza substanţelor subtile a deosebit 6 categorii de medicamente:
st

 quintae essentiae- medicamente cu efecte puternice, pătrunzătoare,

 magisteria- medicamente cu efecte asemănătoare cu eterul,
 arcana- medicamente cu efecte puternice ce trebuie ţinute închise (cuprindeau şi elixirurile),
ul

 specifica- medicamente ce acţionează în mod propriu,

 elixiria- tincturile compuse şi mixturile,
 extrinseca- medicamente întrebuinţate exterior,
uz

 a realizat numeroase formule analgezice complexe: tincturi, extracte, decocturi, elixiruri,

 a cerut o atentă dozare a medicamentelor,
 este inovatorul medicinii spargice,
pt

 a cercetat condiţiile de muncă din mină.

 Girolamo Fracastoro (1483-1554)
 a studiat medicina la Padova, fiind coleg cu Nicolaus Copernic,
 geograf, astronom, matematician, poet, muzician,
 denumit părintele patologiei moderne,
 a sistematizat principiul infecţios specific şi înmulţirea “contagiilor”, stabilind direcţia în care
trebuie să se orienteze cercetările ulterioare,
 a considerat infecţia- contagiul- orice afecţiune care trece de la o persoană la alta,

76
 MEDICINA RENAŞTERII

 a dezvoltat ipoteza despre principiile invizibile, de dimensiunile extrem de mici ale bolilor
infecţioase care se transmit de la omul bolnav la cel sănătos,
 infecţia e produsă de particule invizibile, numite seminaria contagionis- seminţe de infecţie,
 pune bazele epidemiologiei moderne,
 lucrări:
 poemul Syphilis sive de morbos gallicos- 1530,
 descrie în versuri simptomele sifilisului,
 numit iniţial Morbus gallicus (s-a răspândit în Italia prin intermediul militarilor francezi);
 una din victime fiind ei Cesare Borgia,

 în Ardeal i s-a spus Sfranţ sau Fras,

or
 tratatul: "De contagione, contagionis morbis et eorum curratione"- 1546,
 grupa bolile după speciile pe care le afectează, în boli umane, animale, vegetale şi comune,

til
 considera că factorii etiologici sunt reprezentaţi de germeni infecţioşi numiţi: "Seminaria
prima sau Seminaria morborum",

en
 şi că pătrund în organism pe gură, pe cale aeriană, prin piele sau răni,
 există 3 posibilităţi de contaminare a omului şi animalelor:
 prin contact direct (râie, tuberculoza, lepra, sifilis),
ud
 prin contact indirect (prin aşternutul bolnavului, haine, veselă)
 prin contagiune la distanţă (ciuma, variola),
st

 a făcut diagnosticul diferenţiat între ciumă şi tifosul exantematic,

 a descris exantemul caracteristic tifosului şi pesta,
 Rodrigo Ruiz de Isla (1462-1542)
ul

 medic spaniol a fost primul care a considerat că sifilisul a fost importat în Europa din Indii de
marinarii lui Columb,
uz

 Santorio Santorio (1561-1631)

 promotor al medicinii experimentale,
 a scris “De medicina statica”,
pt

 a construit o balanţă de mari dimensiuni, s-a aşezat în interiorul acesteia, se alimenta, dormea,
cântărea alimentele consumate, dejecţiile şi variaţiile de greutate corporală,
 a construit un aparat de măsurat temperatura şi pulsul, o baie continuă pentru uzul bolnavului ce
făceau hidroterapie,
 a introdus conceptul de bilanţ
C3) CHIRURGIA
 în perioada Evului Mediu chirurgii erau asimilaţi bărbierilor,
 atunci când trebuiau să facă o intervenţie chirurgicală mai importantă ei trebuiau să lucreze sub
supravegherea unui medic universitar,

77
 MEDICINA RENAŞTERII

 o parte din anatomişti au fost de altfel şi chirurgi foarte buni;

 majoritatea se pregăteau pe lângă un maestru şi mai puţin în şcoli,
 de exemplu:
 Andrea Vesal:
 opera frecvent plăgi de război,
 extrăgea puroiul din pleureziile purulente,
 efectua ablaţia sânului în cancer mamar,
 Gabriele Fallopio
 renumit în tratarea plăgilor,
 Giovanni Da Vigo (1460-1525)

or
 medicul papei Iulian al II-lea,
 a scris Practica copiosa in arte chirurgica,

til
 a introdus instrumente chirurgicale,
 a elaborat metode de ligaturare a vaselor,
 Mariano Santo (1490-?)
en
 a recomandat utilizarea unei secţiuni laterale pentru extragerea pietrelor din vezică
ud
 Gaspare Tagliacozzi (1546-1599)
 anatomist şi chirurg,
 profesor universitar la Bologna,
st

 s-a ocupat de grefe după metoda antică indiană,

 pentru a reface nasul, urechile, porţiuni ale obrazului cu piele luată de pe braţ,
 mutilarea apărea probabil datorită războaielor, duelurilor, sifilisului şi lupusului tuberculos,
ul

 H.Von Pfalzpiunt:
uz

 este primul care a extras un proiectil de armă de foc din trupul unui rănit,
 a scris tratatul în limba germană,
 Hyeronimus Brunschwig:
 a introdus metoda setonului în tratamentul plăgilor- 1497,
pt

 adică introducerea unui mănunchi de fire de cânepă, bumbac sau fibre vegetale sub piele în apropierea plăgii
pentru a provoca supuraţia,

 în Chirurgia Hantwirckung de wund arztney arată cum se pot fixa dinţii mobili de cei vecini-
bine fixaţi cu ajutorul unui fir de argint,
 Ambroise Paré (1509-1590)
 a absolvit şcoala de la Hotel Dieu, apoi colegiu St. Côme,
 chirurg regal în timpul lui Henry al II-lea, Francois al II-lea şi Charles al IX-lea
 are un tratat asupra ciumei, plecând de la experienţa acumulată între 1531-1533,
 în 1536 primeşte titlul de maestru bărbier chirurg,

78
 MEDICINA RENAŞTERII

 1545- carte: “ Metoda de a trata plăgile făcute de puşcă şi alte arme de foc şi acelea care sunt
făcute de săgeţi, lance şi asemănătoarele, de asemenea combustiunile făcute de pulbere de tun,
compusă de A.P.- scrisă în franceză,
 1550- “Scurtă colecţiune de împărţire anatomică cu felul de a extrage copilul atât mort cât şi viu din
mamă, când natura singură nu poate să îndeplinească aceasta”,
 elaborează metoda prevenirii marii hemoragii în timpul amputaţiei, denudând printr-o mică incizie
vasele sanguine mari, deasupra amputaţiei şi legându-le,
 1571- Cinci cărţi de chirurgie,
 în tratatul dedicat tratamentului rănilor de război:
 a respins:

or
 hemostaza prin cauterizare,
 tratamentul plăgilor prin opărire cu ulei fierbinte,

til
 practicând:
 pentru hemostază ligatura vaselor,

en
 pentru plăgi un amestec de gălbenuş de ou, apă de trandafir alcoolizată şi terebentină;
 pansarea plăgilor se făcea cu feşe de bumbac,
ud
 a readus în actualitate operaţia de buză de iepure (descrisă în tratatele arabe),
 a combătut tratarea herniei inghinale după extirparea testiculului,
 a imaginat numeroase proteze pentru amputaţii sau proteze dentare,
st

 din gândirea lui Paré: “prefer să am dreptate singur, decât să mă înşel nu numai cu toţi înţelepţii,
dar cu tot restul lumii”,
ul

 Jakob Nufer:
 a practicat o operaţie cezariană reuşită propriei soţii,
uz

 alţi chirurgi:
 Guido Guidi 1509-1569
 cercetări anatomice asupra oaselor craniului,
pt

 a descris canal vidian de la baza apofizelor

pterigoide ale osului sfenoid,
 a descoperit tuberculii valvulelor sfigmoide,
ale orificiilor arterelor pulmonare şi aortă,
 Fabrica de Hilden 1560-1634,
 Félix Würtz 1518-1574,
 Conrad Gessner 1516-1565,
 William Clowes 1544-1604,
 Peter Lowe 1550-1610,

79
 MEDICINA RENAŞTERII

C4) STOMATOLOGIA:
 elementele de anatomie ale feţei i-au preocupat pe: Eustachio, Leonardo da Vinci, Vesal
 în această perioadă apare prima monografie dedicată exclusiv patologiei dentare editată la Leipzig în
1530,
 Higomore:
 a scris în: “Corpus Humani disguisito anatomica”,
 a descris cavitatea orală, nazală şi sinusuri,
 Hieronymus Cardanus (1501-1576)
 a enunţat ipoteză că infecţiile dentare pot genera şi întreţine inflamaţiile cronice articulare,
 cartea sa Opuscula Medica Senilia va apare postum,

or
 Hieronymus Brauschiweig:
 autorul cărţii Chirurgia Hantwirckung de wund arztney,

til
 în care arată cum pot fi imobilizaţi dinţii mobili de cei sănătoşi cu ajutorul unui fir de argint,
C5) ALTE INORMAŢII:

en
 între 1533-1554 apar marile spitale ale municipalităţilor din Lyon, Paris, Londra,
 se diferenţiază spitalele pentru bolnavii şi invalizii săraci de azilurile pentru cerşetorii sănătoşi,
ud
 s-au înfiinţat o confraterie particulară pentru ajutorarea săracilor, infirmilor şi Muntele de pietate,
 băile publice au fost închise; oamenii se spălau doar dacă erau bolnavi, iar lenjeria trebuia spălată
cât mai rar,
st

 lipsa de igienă a impus folosirea parfumurilor,

 încep să se folosească şi-n Europa oala de noapte, scuipătoarea şi ulterior şi batista.

ul
uz
pt

80