Postulatele Teoriei Celulare

(M. Schleiden, T. Schwann și R. Virchow)

Matthias Jakob Schleiden (n. 5 aprilie 1804 - d. 23 iunie 1881) a fost

botanist german, care, împreună cu Theodor Schwann și Rudolf Virchow, a creat
teoria celulară.

Biografie

A studiat Dreptul la Heidelberg în perioada 1824 - 1827. Până în 1831

practică avocatura în orașul natal, Hamburg. Nemulțumit de această carieră, în
1832 (sau 1833) începe studiul medicinei la Göttingen. Îl atrăgeau științele
naturii, mai ales botanica. În 1835 se duce la Berlin și studiază sub îndrumarea
profesorului Johann Horkel, ocupându-se cu precădere de embriologia vegetală.

În 1863 devine profesor de botanică la Universitatea din Dorpat.

Activitate

Schleiden a demonstrat că toate părțile plantelor au la bază celula și a

efectuat studii de pionierat în domeniul nucleului celulei..

A fost unul dintre primii biologi germani care au acceptat teoria

evoluționistă a lui Charles Darwin. Schleiden a fost cel care l-a stimulat pe Carl
Zeiss să producă microscoape la scară industrială.

Theodor Schwann (n. 7 decembrie 1810 - d. 11 ianuarie 1882) a fost

fiziolog, histolog și citolog german. Printre contribuțiile sale majore în cadrul
biologiei putem enumera: dezvoltarea teoriei celulare (împreună cu Matthias
Jakob Schleiden și Rudolf Virchow), descoperirea a ceea ce ulterior au fost
denumite teaca Schwann și celulă Schwann, studiul pepsinei, descoperirea
naturii organice a drojdiei și inventarea termenului de metabolism.
Biografie

A studiat mai întâi la Colegiul iezuit din Köln, apoi la Bonn, unde îl
întâlnește pe celebrul biolog Johannes Peter Müller. Sub influența și îndrumarea
acestuia, își continuă studiile la Universitatea Humboldt din Berlin. Müller își
pregătea celebra sa lucrare în domeniul fiziologiei, iar Schwann îl asista la
experiențele efectuate.

În 1838 devine profesor la Universitatea Catolică din Louvain, iar în 1848

la Universitatea din Liège, Belgia. Pentru meritele sale, Theodor Schwann
obține Medalia Copley în 1845.

Rudolf Ludwig Karl Virchow (n. 13 octombrie 1821, Schivelbein,

Pomerania, azi: Swidwin/Polonia - d. 5 septembrie 1902, Berlin) a fost un medic
și renumit patolog german, fondator al patologiei celulare.

Virchow s-a străduit să reunească medicina clinică cu fiziologia și cu

anatomia patologică, fiind considerat unul din cei mai importanți creatori ai
medicinii moderne. Celebrul său dicton Omnis cellula e cellula ("Orice celulă
provine din altă celulă") a modificat radical gândirea medicală în direcția unui
nou concept, și anume considerarea apariției bolilor drept consecință a
turburărilor în structura și funcțiunea celulelor organismului. Alte contribuții
esențiale ale lui Virchow la dezvoltarea medicinii sunt descoperirea și izolarea
nosologică a leucemiei, precum și studiile sale asupra naturii trombozei,
inflamației venoase și emboliilor, principiile stabilite de el fiind și astăzi
valabile. Energia sa inepuizabilă și dorința permanentă de a acumula noi
cunoștințe l-au condus și spre alte domenii de activitate: Antropologie,
Arheologie, Istorie, Sociologie, Organizare sanitară și Politică.

Biografie

După absolvirea gimnaziului din Köslin, Virchow începe în 1840 studiul

medicinii la Universitatea din Berlin ca bursier al Academiei Militare
"Pépinière", având ca profesor - printre alții - pe renumitul fiziolog Johannes
Peter Müller. După ce și-a luat doctoratul cu dizertația "De Rheumate
Praesertim Corneae" (1843), a început să lucreze ca asistent al lui Robert
Friedrich Froriep la Prosectura spitalului "Charité" din Berlin, efectuând
examenele autoptice ale pacienților decedați și obținând în acest fel o mare
experiență asupra modificărilor structurale survenite în organism în urma
îmbolnăvirilor. Din anul 1847, după primirea titlului de docent cu lucrarea "De
Osseficatione Pathologica", predă și la Universitate. Împreună cu Benno
Reinhardt editează revista "Archivs für pathologische Anatomie und Physiologie
und für klinische Medizin", devenită mai târziu "Virchow Archiv". Datorită
faptului că a participat la revoluția din martie 1848, este îndepărtat din toate
funcțiile. Primește în schimb, în 1849, funcția de profesor de Anatomie
Patologică la Universitatea din Würzburg. În 1856, este rechemat la Berlin ca
profesor și director al nou înființatului Institut de Patologie al Universității. Își
reia și funcția de șef al prosecturii de la spitalul "Charité", unde va lucra timp de
46 de ani, până la sfârșitul vieții. Aici a dezvoltat colecția de preparate anatomo-
patologice și, în 1899, inaugurează "Muzeul de Patologie", care va deveni mai
târziu "Berliner Medizinhistorisches Museum".

În 1858 publică opera sa capitală "Die Cellularpathologie in ihrer

Begründung auf physiologische und pathologische Gewebelehre" ("Patologia
celulară pe bazele teoriei fiziologice și patologice a țesuturilor"), în care arată
pentru prima dată cu argumente peremptorii că bolile rezultă din alterările
suferite de celulele organismului, lucrare care l-a făcut celebru în lumea
medicală. În anul 1863, apare culegerea prelegerilor sale "Die krankhaften
Geschwülste" ("Bolile tumorale"). Față de cuceririle microbiologiei, Virchow se
arată mai degrabă sceptic și nu admite lucrările lui Louis Pasteur asupra rolului
bacteriilor în provocarea infecțiilor, nici nu sprijină eforturile lui Ignaz
Semmelweis, care preconiza adoptarea unei asepsii severe în sălile de nașteri
pentru prevenirea febrei puerperale.

Teoria celulară
Teoria celulară, alcătuită independent de către T. Schwann, M. Schleiden
și R. Virchow, susține că:

 toate organismele vii sunt alcătuite din celulă;

 celula este unitatea funcțională, structurală și genetică a materiei
vii;
 fiecare celulă provine din altă celulă vie prin procese de diviziune;
 pot arăta reacții de adaptare față de schimbările condițiilor externe
și interne.

Toate aceste descoperiri constituie "teoria celulară", aceasta având trei postulate:

1. Celula este unitatea de bază, structurală și funcțională a tuturor

organismelor vii.
2. Toate organismele vii sunt alcătuite din una sau mai multe celule.
3. celulă provine din altă celulă prin procesul de diviziune.

Începând cu sec.XIX, conținutul celulei a primit denumirea de

"protoplasmă". Protoplasma este un material fluid în care se desfășoară
procesele vitale. Aceasta a dat viață tuturor organismelor vii de pe Pământ.