Modelul de reglementare a pieţei de capital din Republica Moldova se

realizează conform modelului - Mega-regulator, doar că reglementării îi este supus un

segment restrâns al pieţei financiare - piaţa financiară nebancară.
Comparând cele două modele de reglementare, se poate menţiona faptul că, în
ultimul timp, în majoritatea ţărilor, se observă tendinţa de delegare a responsabilităţilor de
reglementare şi supraveghere a pieţei naţionale de capital în sarcina unei singure instituţii,
ceea ce este carcteristic modelului Mega-regulator.
În anul 2007, s-a constituit Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care pînă atunci
se numea Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
CNPF este o autoritate autonomă a administraţiei publice centrale, responsabilă faţă de
Parlament, care autorizează şi reglementează activitatea participanţilor pe piaţa financiară
nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei.
Principalele obiective ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare sunt:
− consolidarea stabilităţii;
− asigurarea transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar, prin
adoptarea şi menţinerea unui cadru regulator şi de supraveghere a participanţilor pieţei
financiare adecvat pentru reducerea riscurilor sistemice, precum şi pentru prevenirea
practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase în sectorul financiar, în scopul protejării
intereselor clienţilor şi investitorilor.
Controlul exerciţiului economico-financiar al CNPF se efectuează de către Curtea de
Conturi.
Comisia Naţională este condusă de Consiliul de administraţie, care este un organ colegial
compus din 5 membri, inclusiv preşedinte şi doi vicepreşedinţi ai Consiliului de
administraţie.

SUA a fost prima ţară, care a dezvoltat un sistem de supraveghere a pieţei de capital, și
care a devenit model pentru alte economii naţionale.
În SUA, funcţia de supraveghere a pieţei de capital, dar și de asigurare a protecţiei
investitorilor revine Comisiei pentru Valori Mobiliare şi Operaţiuni Bursiere (The Securities
and Exchange Commission – SEC).

Alte instituţii care contribuie la activitatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital

din SUA este reprezentată de organismele de autoreglementare:
 Bursa de Valori,
 Asociaţia Naţională a Dealerilor de Valori Mobiliare (National Association of
Securities Dealers - NASD) etc.
Autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţelor futures în SUA este Comisia pentru
Negocierea Contractelor Futures pe Mărfuri (Commodity Futures Trading Commission -
CFTC).
În SUA piaţa titlurilor derivate dispune de două organisme de autoreglementare:
1. National Futures Association (NFA) - pentru contracte futures;
2. Options Clearing Corporation (OCC) - pentru opţiuni.
Un rol important în cadrul sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţei
financiare a SUA, îi revine şi băncii centrale (Federal Reserve System - FED). Influenţa sa se
extinde atât asupra activităţilor bancare, cât şi a celor de pe piaţa de capital.
 Această enumerare a instituţiilor, cu atribuţii de supraveghere şi reglementare a
pieţei de capital a SUA, justifică existenţa calificativului de piaţă cu structură de
supraveghere dispersată.
Exemplul Statelor Unite ale Americii reprezintă modelul în care structura de reglementare a
pieţei de capital deşi dispersată, este una bine prefigurată. În ţările Uniunii Europene,
reglementarea şi supravegherea pieţelor financiare, în general, şi a celor de capital, au
evoluat diferit, în funcţie de tradiţia legislativă din ţara respectivă. De exemplu Marea
Britanie, deşi membră a UE, a avut până în anul 2000 un sistem de reglementare a pieţei
financiare mai apropiat de sistemul american, spre deosebire de alte ţări europene, precum
Germania, în cadrul căreia funcţionează sistemul băncii universale, în care instituţiile bancare
desfăşoară activităţi pe piaţa de capital, oferind clienţilor lor un spectru mai larg de servicii,
decât băncile americane.
Această idee a unor autorităţi separate pentru bănci şi valori mobiliare este susţinută
nu doar de SUA, dar şi de unele state europene, precum Franţa, Italia, România etc. În
Franţa, reglementarea şi supravegherea activităţilor în domeniul valorilor mobiliare a fost
reformată prin legile:
− Legea nr. 88-70 din 22 ianuarie 1988, privind constituirea societăţilor de bursă;
− Legea 96-587 din 2 iulie 1996, ce avea ca scop modernizarea activităţilor
financiare. Competenţa de reglementare a fost astfel atribuită unor
organisme specializate:
− Comitetul Operatorilor de Burse (Comité des Operateurs en Bourse - COB), care
este o autoritate administrativă independentă, în componenţa căreia intră reprezentanţi ai
celor mai importante organisme judiciare, ai Băncii Centrale, ai Consiliului Pieţei Financiare
etc.
− Consiliul Pieţei Financiare (Conseil des Marches Financiers - CMF), care este o
autoritate profesionistă, cu personalitate juridică, ai cărei membri sunt desemnaţi prin
hotărâre de guvern.
− Alte organisme ce intervin pe piaţa de capital pentru a asigura reglementarea,
supravegherea şi controlul acesteia.
În România, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este autoritatea pieţei de capital,
care are ca atribuţii principale:
 propunerea proiectelor legislative ce reglementează piaţa de capital;
 emiterea de regulamente cu privire la activitatea participanţilor pe piaţă şi
desfăşurarea operaţiunilor de piaţă.
Organismele de autoreglementare de pe piaţa de capital românească sunt:
−Bursa de Valori Bucureşti, care cuprinde şi piaţa RASDAQ;
−Bursa Monetară şi Financiară de la Sibiu.
Acestea au regulamente proprii privind admiterea spre tranzacţionare a instrumentelor
financiare, desfăşurarea tranzacţiilor bursiere etc.
În Marea Britanie, până în anul 2000, atribuţii în domeniul reglementării şi
supravegherii pieţei de capital le-au avut mai multe organisme guvernamentale sau
profesionale:
−Banca Angliei (Bank of England);
−Biroul de Fraude Grave (Serious Fraund Office - SFO);
 −Departamentul de Comerţ şi Industrie (Department of Trade and Industry - DTI);
−Consiliul de Valori Mobiliare şi Investiţii (Securities and Investments Board - SIB),
autoritatea tutelară principală, creată în 1987 pentru protecţia investitorilor, care elabora şi
aplica reglementările de funcţionare a pieţei de capital.
De asemenea în Marea Britanie, funcţionau mai multe organisme de
autoreglementare:
−Bursa de Valori (The Stock Exchange), ca organism de autoreglementare;
−Autoritatea în domeniul Valorilor Mobiliare (The Securities and Futures Authority -
SFA), care era unul din cele mai importante organisme de autoreglementare, cu atribuţii în
domeniul valorilor mobiliare primare şi al derivatelor;
−Autoritatea Investiţiilor Private (The Personal Investment Authority - PIA);
−Organizaţia de Reglementare a Managementului Investiţiilor (The Investment
Management Regulatory Organisation - IMRO), care supraveghea firmele implicate în
gestiunea de portofolii şi consultanţă.
La momentul actual, cel mai important organism de reglementare a pieţei financiare
din Marea Britanie este reprezentat de Autoritatea pentru Servicii Financiare (Financial
Services Authority - FSA), înfiinţată în anul 2000, prin Legea serviciilor financiare. Acest
organism unic reglementează atât activitatea din domeniul valorilor mobiliare, cât şi
activitatea bancară şi pe cea de asigurare. După cum a fost deja menţionat, în ultimii ani, s-a
constatat o tendinţă de unificare a responsabilităţilor organismelor de reglementare a pieţelor
de capital. Modelul britanic de reglementare, de după anul 2000, a fost agreat de Suedia,
Irlanda, Olanda, Australia, Japonia etc., care au instituit o singură autoritate de reglementare
pentru întreaga industrie a serviciilor financiare. Există însă ţări în care reglementarea pieţei
de capital nu este bine prefigurată şi se efectuează de aceleaşi instituţii, care sunt
responsabile de reglementarea activităţilor bancare.
Spre exemplu în Germania rolul central în reglementarea pieţei de capital îl deţine Bundesbank,
în Belgia funcţionează o instituţie numită – „La Commission Bancaire”. De asemenea, se
poate menţiona că, în ultimii ani, în contextul tendinţelor de integrare a pieţelor financiare
naţionale din statele UE, a apărut necesitatea creării autorităţilor unice de supraveghere şi
reglementare a tuturor segmentelor pieţei financiare. Autoritatea Europeană pentru Valori
Mobiliare şi Pieţe (The European Securities and Markets Authority (ESMA)) este o agenţie
regulatorie care supraveghează tranzacţionarea valorilor mobiliare în spaţiul European. Aceasta
a apărut la 1 ianuarie 2011, ca parte a noului cadru regulator adoptat de Uniunea Europeană în
rezultatul crizei financiare. Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe este una din
cele trei organe care supraveghează activităţile financiare pentru bănci, pieţe, fonduri de pensii
şi de asigurări din spaţiul European. Celelalte 2 agenţii, organe sunt: Autoritatea Europeană
pentru Bănci (European Banking Authority (EBA)) şi Autoritatea Europeană pentru Asigurări
şi Fondurile de Pensii (European Insurance and Occupational Pensions Authority (EIOPA)). În
ultimele decenii, piaţa de capital internaţională a fost influenţată de multiple procese complexe
cu o dinamică variabilă, care au marcat evoluţia acesteia. Majoritatea ţărilor au luat diverse
măsuri în scopul dezvoltării sistemelor financiare, ce au contribuit la creşterea
internaţionalizării pieţei de capital, deschiderea pieţelor de capital naţionale investitorilor
străini, precum şi liberalizarea pieţelor bursiere naţionale. Astfel în contextul aderării Republicii
Moldova la Uniunea Europeană, piaţa de capital a ţării noastre trebuie sa parcurgă un şir lung
de paşi, coerenţi, bine gândiţi, care nu vor mai repeta unele greşeli întâlnite în procesul evoluţiei
sale, ce a fost unul destul de anevoios.