ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE ȘI LABORATOR LA

CHIMIA ECOLOGICĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

ANALIZA ȘI APRECIEREA GRADULUI DE POLUARE A SOLULUI

Caracteristica a unor indici chimici de calitate a solului

Solul este un sistem polidispers solid şi se caracterizează prin diverse
procese boichimice şi geochimice. Solul conţine un număr mare de elemente
chimice, care sub influenţa microorganismelor uşor migrează din faza solida
în faza lichidă. Apa se află în contact permanent cu faza solidă şi cu gazele
din sol. Apa împreună cu gazele dizolvă partea minerală a solului, prin ce
compoziţia soluţiei solului este foarte variată.
5.1. Determinarea umidităţii hidroscopice a solului
Toate tipurile de sol au proprietatea de a absorbi şi de a reţine apa.
Adsorbţia vaporilor de apă atmosferici şi reţinerea lor de către particulele de
sol se numeşte hidroscopicitatea solului.
Hidroscopicitatea solului depinde de tipul solului, conţinutul chimic şi
desigur de cantitatea de umiditate din aer.
Materiale şi reactivi: dulap de uscare, balanţă analitică, creuzete,
câteva probe de sol, sită.
Modul de lucru
Creuzetele numerotate uscate şi cântărite la balanţa analitică se introduc
pe 2-3 ore în dulapul de uscare la temperatura de 105–110˚C. La balanţa
analitică se cântăresc 5-10 g probă de sol selectate din localităţi diferite, care
în prealabil au fost uscate, aerate şi trecute prin sită cu diametrul ochilor de 1
mm care se plasează în dulapul de uscare timp de 4-5 ore la temperatura
105˚C. După răcire probele de sol se cântăresc, şi din nou se trec în dulapul
de uscare pe timp de 1 oră. Uscarea se repetă până când masa creuzetelor cu
sol rămâne constantă.

Modul de calcul
 Diferenţa dintre masa solului de până la uscare şi masa de după uscare (a)
indică cantitatea de umiditate care a fost adsorbită de sol iar hidroscopicitatea
se calculează conform formulei: X

a
X = ∙ 100 %
b

Unde
X – hidroscopicitatea, %;
a – masa apei evaporate, g;
b – masa solului uscat, g.
Rezultatele obținute se notează în Tabelul16.
Tabelul 16. Valoarea umidităţi hidroscopice (%) în diferite probe de sol
Adâncime Nr Masa creuzetului cu sol, g Masa Masa Umiditatea
a de la prob probei apei, hidroscopică,
Până După uscare
care s-a ei sol. g %
la
luat proba 1 2 uscat,
uscare
de sol, cm cântărire cântărire g

15 1

15 2

15 3

2. Determinarea alcalinităţii totale a solului

Alcalinitatea totală (conţinutul HCO3-) se determină prin titrarea soluţiei
apoase de sol cu soluţie H2SO4 de 0,01 mol.echiv./l în prezenţa
metiloranjului conform ecuaţilor:
2NaHCO3 + H2SO4 = Na2SO4 + 2H2O + CO2
Ca(HCO3)2 + H2SO4 = CaSO4 + 2H2O + 2CO2
Materiale şi reactivi: balanţă analitică, sol, apă distilată, pâlnie, hârtie
de filtru, baloane de sticlă 100 şi 300 cm3, fenolftaleină, metiloranj.
Modul de lucru:
Pentru determinarea alcalinităţii soluţiei solului se cântăresc 50 g de sol
uscat, aerat şi se dizolvă în 250 cm3 apă distilată. Soluţia obţinută se amestecă
2
peste fiecare 5 minute timp de o oră şi după limpezire se filtrează printr-un
filtru dens. Dacă filtratul este tulbure filtrarea se repetă.
Alcalinitatea se determină cu soluţie H2SO4 0,01 mol.echiv./l în
prezenţa indicatorilor fenolftaleină sau metiloranj în dependenţă de mediul
soluţiei solului.
Pentru aceasta într-un balon conic se introduc 25 cm 3 de filtrat (extract)
şi 75 cm3 de apă distilată, se adaugă 2-3 picături de indicator metiloranj şi se
titrează cu H2SO4 de 0,01 mol.echiv./l până la trecerea culorii galbene în roz
slab.
Modul de calcul
Valoarea alcalinităţii (X) se determină conform formulelor:

ω⋅1000
X= (1 )
61
ω=0,00061⋅V⋅K⋅20 (2)

Înlocuim valoarea ω în expresia din (2) în ecuaţia (1) şi obţinem:

0,00061⋅V⋅K⋅20⋅1000
X=
61

Unde:
0,00061 – factor de convenţie a alcalinităţii reeşind din 1 cm 3 H2SO4
0,01mol.echiv./l convine 0,00061g HCO3-;
V – volumul soluţiei H2SO4 de 0,01 mol.echiv./l, cm3;
K – coeficient de titrare;
20 – coeficient de recalcul pentru 100 g, sol;
1000 – factorul de conversie în mmol.echiv./l;
61 – mmol.echiv./l HCO3-[9,19].
Rezultatele obținute se introduc în Tabelul 17

3
Tabelul 17. Valoarea alcalinităţi în diferite probe de sol
N Volumul Volumul Volumul Conţinutul
probei de sol total de extractului soluţiei de HCO3-,
extract al probei de H2SO4, mg/100 g,
solului, cm analiză, cm3 consumat la
3
sol
titrare, cm3
1
2
3

3. Determinarea acidităţii solului

Apa din atmosferă, care conţine cantităţi neânsemnate de dioxid de
carbon (IV), amoniac, acid azotos, acid azotic etc, la trecerea ei în sol
formează soluţia solului. Soluţia solului conţine atât substanţe anorganice cât
şi substanţe organice, concentraţia cărora depinde de condiţiile climaterice şi
cantitatea de poluanţi din atmosferă. Un rol important în procesele
biochimice, fizico- chimice, ce au loc în sol are aciditatea soluţiei solului,
care se exprimă prin valoarea pH-ului soluţiei .
În dependenţă de valoarea pH-ului se stabileşte gradul acidităţii. Cea
mai mare aciditate o au solurile cu pH = 3. La mărirea valorii pH-ului
aciditatea scade. La pH = 7 soluţia posedă o reacţie neutră. De la pH=8 până
la pH = 14 bazicitatea solului creşte. Pentru a caracteriza aciditatea solului se
utilizează 3 feluri de aciditate: activă, de schimb şi hidrolitică.
 Determinarea acidităţii active a soluţiei solului
Aciditatea activă este cauzată de prezenţa acizilor tari şi se determină
prin titrarea cu baze alcaline în prezenţa indicatorilor (fenolftaleină,
metiloranj sau turnesol).
Materiale şi reactivi: pipete, capsulă de porţelan, cilindre gradate,
linguriţă de porţelan, pahare de 50 şi 100 cm3, balanţă analitică, indicatori.
Modul de lucru:

4
 Pentru analiză se folosesc câteva probe de sol uscate, aerate cu masa de 20
g, care se trec în pahare cu volumul 100 cm 3, se adaugă câte 40 cm3 de apă
distilată după ce se amestecă bine, se lasă să se limpezească şi se filtrează.
Prima porţiune de filtrat se aruncă. Filtratul cu volumul de 3 cm 3 se trece în
eprubete, se adaugă 2-3 picături indicator sau se determină pH-ul cu hârtie
universală. Valoarea mai exact a pH-ul se poate determina cu pH-metru.
Electrozii se spală cu apă distilată, se usucă cu hârtie de filtru după ce se
introduc în paharul cu extractul de sol şi se determină pH-ul soluţiei.
Rezultatele se includ în Tabelul 18.

Tabelul 18. Valoarea pH-ul în diferite probe de sol

N probei de sol pH-ul Semnificaţie
1 0
2
3
Concluzie:

 Determinarea acidităţii de schimb

Aciditatea de schimb se explică prin eliberarea ionilor de hidrogen din
compuşii solului cu ajutorul unor săruri neutre: KCl, NaCl, BaCl 2 ş.a. Mai
des se foloseşte KCl. Prin tratarea solului cu soluţia de KCl are loc un schimb
de cationi dintre K+ şi H+ din sol. Cantitatea ionilor de H+, care a fost
deplasată din complexul solului în soluţia solului se determină prin titrare cu
o bază alcalină şi se exprimă prin ecuaţia reacţiei:
H-sol + KCl = HCl + K-sol
Aciditatea de schimb este cauzată îndeosebi de acizii humici.
Dacă solul are pH <5, atunci în afară de ionul de hidrogen solul mai
conţine şi ioni de Al3+. Ionii de aluminiu de obicei sunt legaţi de complexul
solului. Savantul Sokolov A. V. propune determinarea H + şi Al3+prin schimb
de ioni cu ajutorul soluţiei de KCl.

5
 Materiale şi reactivi: baloane conice de 100 şi de 500 cm 3, baghetă de
sticlă, biuretă de 25cm3, pâlnie, spirtieră, pipete gradate, hârtie de filtru,
balanţă, soluţie de fenolftaleină, soluţie NaOH de 0,02 mol.echiv./l, soluţie
KCl de 1mol.echiv./l, soluţie NaF de 3,5 %.
Modul de lucru
Într-un balon conic cu volumul de 500 cm3 se trec 100 g sol bine uscat
şi aerat, se adaugă 250 cm3 soluţie de KCl, se amestecă bine timp de 10-15
min şi se lasă pentri o dizolvare completă pe 24 ore.
Soluţia obţinută se filtrează printr-un filtru gofrat. Prima porţiune de
filtrat se aruncă, apoi filtratul cu volumul de 50 cm 3 se trece în douăbaloane
conice. Conţinutul primului balon se fierbe timp de 5 min. Se adaugă 5-7
picături fenolftaleină şi fierbinte se titrează cu soluţie NaOH până la
menţinerea culorii roze timp de 1 minut.
La sfârşitul titrării se fac calculele în mmol.echiv./l la 100 g sol.
Volumul 1 cm3 soluţie NaOH 0,02 mol.echiv./l corespunde 0,02
mmol.echiv./l ioni de hidrogen sau ioni de aluminiu.
Dacă pentru titrare au fost luate 50 cm3 soluţie înseamnă că lor le
corespund 20 g sol, fiind-că solul folosit are masa 100 g în 250 cm 3 soluţie de
KCl, atunci pentru recalcul cantitatea de substanţă cheltuită pentru titrare se
înmulţeşte la 0,1. De exemplu, dacă la titrarea a 50 cm 3 soluţie de extract
salin s-au cheltuit 12 cm3 soluţie NaOH 0,02 mol.echiv./l atunci se calculează
după formula:
12⋅0,02⋅100
X= =1,2 mmol . echiv . /l de H + şi Al 3+ la 100g sol .
20

În continuare se calculează cantitatea H + fără cantitatea de Al3+. Pentru

aceasta se iau 50 cm3 soluţie salină de extract de sol, se fierbe timp de 5
minute, se răceşte şi se adaugă 3 cm3 soluţie NaF de 3,5% (are loc
sedimentarea aluminiului), se adaugă 5-7 picături de fenolftaleină şi se
titrează cu soluţie NaOH de 0,02 mol.echiv./l până la culoarea slab roză.
Cantitatea soluţiei de NaOH cheltuită la titrare se înmulţeşte la 0,1 (care
serveşte drept coeficient, ce indică cantitatea de H+ de schimb, mmol.ech./l.
Dacă pentru determinarea cantităţii de H+ de schimb s-au consumat 3
cm3 soluţie de NaOH atunci cantitatea H+ constituie:
3 ∙ 0,1 = 0,3 mmol.echiv./l
6
 Cantitatea Al3+ în sol va fi:
1,2 – 0,3 = 0,9 mmol.echiv./l
În continuare este necesar de recalculat în caz că nu tot H + şi Al3+ au
fost eliberaţi. Pentru aceasta se foloseşte coeficientului 1,75, care se
înmulţeşte cu datele obţinute:
La determinarea ionilor H+
0,3 ∙ 1,75 = 0,525 mmol.echiv./l;
La determinarea ionilor de Al3+
0,9 ∙ 1,75 = 1,575 mmol.echiv./l.
Pentru a determina cantitatea de var folosită la neutralizarea solului,
valoarea acidităţii de schimb se înmulţeşte la coeficientul 1,5.
 Determinarea acidităţii hidrolitice a solului
Aciditatea hidrolitică este determinată de cantitatea ionilor de hidrogen
din sol, care se formează la hidroliza sărurilor formate din acizi slabi şi baze
tari. De exemplu, la hidroliza acetatului de sodiu sau acetatului de calciu
mediu este bazic:
CH3COONa + H2O CH3COOH + NaOH
Acidul acetic practic disociază foarte slab, iar NaOH este un electrolit
tare şi disociază uşor în soluţia solului, formând ionii de Na + şi OH-. Ionul de
Na+ înlocueşte hidrogenul din compuşi solului şi H+ se uneşte cu OH- şi
formează H2O. La titrare cu CH3COOH se determina conţinutul ionilor de H +
în sol şi totodată aciditatea.
RCOOH + Na+ RCOONa + H+
CH3COO- + H+ CH3COOH
Ca regulă aciditatea hidrolitică este mai mare decât aciditatea de schimb.
Materiale şi reactivi: biurete de 25 cm3 şi 250 cm3, ştativ metalic,
pahare d 50 cm3, balon de 100 cm3, pipete de 10 cm3, balanţă, linguriţă de
porţelan, baghete de sticlă, dulap de uscare; soluţie de fenolftaleină 0,1% în
alcool, soluţie acetat de sodiu de 1 mol.echiv./l.
Modul de lucru
Se cântăresc 40 g de sol bine aerat, uscat şi se introduce într-un balon
de 250 cm3, apoi se adaugă 100 cm3 soluţie de acetat de sodiu, se amestecă
7
bine timp de 5 minute şi se lasă pentru limpezire. Peste 24 ore soluţia se
filtrează printr-un filtru gofrat. Se iau 50 cm 3 de filtrat şi se titrează cu soluţie
NaOH de 1mol.ech./l în prezenţa 5-7 picături de fenolftaleină.

Modul de calcul
Pentru calcularea acidităţii hidrolitice se înmulţeşte volumul soluţiei de
NaOH de 0,1 mol.ech./l consumat la titrare la 0,875(coieficient de recalcul).
De exemplu, dacă la titrarea a 50 cm 3 extract de sol s-au consumat 1,2 cm 3
soluţie NaOH, atunci pentru 100 g de sol aciditatea hidrolitică constitue:
1,2 ∙ 0,875 = 1,05 mmol.echiv./l;
Pentru a determina cantitatea de var necesară pentru neutralizărea la 1 ha de
sol rezultatul obţinut se înmulţeşte la 1,5 [9, 19, 20].
4. Identificarea metalelor grele în sol

Materiale şi reactivi: pâlnii;baloane de 250cm3;bagete de sticlă;hârtie

de filtru;pahare de 250 cm3;cilindru de 100 cm3;eprubete;stativ;pipete de 1 și
5 cm3;probe de sol pentru cercetare; KCNS de 5%;K4[Fe(CN)6] de
5%;Pb(NO3)2 de 5 %;KI de 5%;K 2CrO4 de 5%;NaCl partea de masă
5%;FeCl3 de 5% ; CuSO4∙5H2O de 5% și soluție amoniacală de 10%.

Modul de cercetare
Pentru cercetare se pregătește extractul acid de sol.El se pregătește la
fel ca și extractul apos,care se acidulează.
1. Într-un pahar cu volumul 250 cm3 se introduc 20 g de sol deja uscat la
temperatura de 105°C și răcit până la temperatura camerei.
2. Se adaugă 50 cm3 de HNO3 de 1,5N.Această operațiune se efectuează sub
nișă!
3. Conținutul se amestecă bine un timp de 2−5 minute.
4. Conținutul paharului se filtrează (primele porțiuni se înlătură,deoarece ele
conțin săruri și alte impurități).
 Cercetarea ionilor de Pb2+ din extractul de sol
1. În 3 eprubete se introduc câte 3−4cm3 de soluție Pb(NO3)2 și se
adaugă respectiv soluțiile de NaCl,KI și K2CrO4.Se urmărește semnalul
analitic apărut,se confirmă prin ecuația reacțiilor.

8
 2. În 3 eprubete se introduc extract acid de sol cu volumul de 3−4cm 3și
se adaugă în fiecare respectiv soluțiile de NaCl,KI și K 2CrO4/. Dacă în
sol suntprezenți Pb2+ atunci poate apărea precipitat de culoare albă sau
galbenă ca în cazul cu soluțiile din primele 3 eprubete.
 Identificatrea ionilor de Cu2+din extractul de sol
1. Într-o eprubetă cu 3−4 cm3 de soluție de CuSO4˟5H2O cu partea de
masă 5% se adaugă 2−3 cm3(exces)de NH4OH de 10%.Obsevați aparția
precipitatului care inițial se dizolvă căpănd culoare
albastru−intensă.Scrieți ecuația reacției .
2. Într −o eprubetă cu 3−4cm3 de soluție de CuSO4˟5H2O cu partea de
masă de 5% se adaugă 1cm3 soluție de K4Fe(CN)6. Are loc formarea
unui precipitat roșu−cărămiziu.Scrieți ecuația reacției.
3. Repetați reacțiile anterioare înlocuind soluția deCuSO 4˟5H2O cu
extractul de sol.Urmăriți schimbarea culorii și apariția precipitatului.
 Identificarea ionilor de Fe3+din extractul de sol
1. În eprubetă se întroduc 3−4cm3 de FeCl3 la care se adaugă 1cm3 soluție
de K4Fe(CN)6 de 5%.Se formează precipitat albastru−închis.Scrieți
ecuația reacției.
2. La soluția de 3−4cm3de FeCl3 se adaugă 1cm3 de KCNS cu partea de
masă de 5%(se formează precipitat roșu). Scrieți ecuația reacției.
3. Repetați reacțiile pentru identificarea Fe 3+,la extractul de sol cu
volumul de 3−4 cm3 se adaugă pe rând sărurile enumerate în punctele 1
și 2.Observați dacă are loc sau nu are loc formarea
pricipitatelor.Rezultatele obținute se introduc într-un tabel.

 Determinarea ionilor deCu 2+din sol prin metoda iodometrică

Principiul metodei
Determinarea ionului se axează pe reacția de oxido-reducere între ionul de
Cu2+ și KI
2Cu2+ + 4I → 2CuI↓ + I2
Pregătirea extratului de sol
1. Solul bine uscat la 105°C se cântărește și se pregătește extractul de sol prin
dizolvarea lui în apă în raport 1:5.

9
2. Solul cu apă se amestecă bine cu ajutorul agitatorului timp de 1 oră,după
care se filtrează.
3. 10cm3 de filtrat se trec în balonul de titrare la care se mai adaugă 4cm 3
soluție de H2SO4 de 2N și 2g KI, se amestecă bine și peste 1−2 minute se
efectuează titrarea cu soluție Na2S2O3 de 0,1N în prezența iodului cu partea
de masă de 1% până la dispariția culorii albastre.
Modul de calcul
Conținutul Cu2+, mg/kg se calculează conform relației:
100∙ C ∙ V ∙ E
x= , mg∕kg
1000 m

Unde:
C − concentrația tiosulfatului de sodiu (Na2S2O3),mg.echiv∕l;
V − volumul Na2S2O3 cheltuit la titrare,cm3;
E − masa molară a echivalentului Cu2+,mgechiv;
m − masa solului luat pentru analiză, g [7, 9, 22].

5. Determinarea ionilor de Cu2+din sol cu dietilditiocarbamat de

sodiu
Principiul metodei
Determinarea Cu2+ cu dietilditiocarbamatului de sodiu se axează pe
formarea dietilditiocarbamatului de cupru care dă o culoare
galben−cărămiziu.Deoarece dietilditiocarbamatul de sodiu mai poate forma
complecși și cu alte elemente este necesar de a respecta mediul basic (prin
adăugarea soluției de NH4OH),pentru înlăturarea ionilor de fier și a
durității(ca în cazul apelor naturale). Este util de a folosi pentru cercetare
soluția de dietilditiocabamat de sodiu în CCl4.

C2H5 S C2H5 S S C2H5

Cu2+ + 2 N C N C Cu C N +2Na+
C2H5 S S C2H5
C2H5 SNa

Materiale şi reactivi:
10
agitator; pâlnie de decantare; eprubete de 20cm3; baloane de 200 cm3 cu
dopuri; pipete de 1 și 10cm3; biruetă; baloane cotate de 100 cm3; 1000 cm3;
probe de sol;soluție de dietilditiocarbamat de sodiu în CCl 4; soluție de 5 % de
citrat de amoniu; amoniac în soluție; fenoftaleină; HCl de 1N.

Modul de cercetare
Pregătirea extractului de sol
- Proba de sol supusă cercetării mai întâi se usucă bine în dulapul de uscare la
105°C, timp de 4-5 ore.
- După ce solul se răcește până la temperatura camerei el se mărunțește,se
cântărește și se dizolvă în apă în raport de 1:5.
- Extracția se efectuează după agitare majoră timp de 1 oră.
- Filtratul cu volumul 10-25 cm3 (primele porții de filtrat se aruncă)se trece în
pâlnia de decantare la care se adaugă 5 cm 3 de citrat de amoniu cu partea de
masă de 5%, o picătură de fenoftaleină și se neutralizează cu soluție de
amoniac până la apariția culorii roz.
- În pâlnia de decantare, din biuretă se introduc ˜15 cm 3 soluție de
dietilditiocarbamat de sodiu în CCl4 și energic scutură pâlnia (1-2 minute).
- După despărțirea fazelor se efectuează separarea și filtrarea stratului de jos
(cu CCl4, colorat în culoarea cărămizie).
-Se extrage un volum adecvat cuvei (pentru fotocolorimetru sau pentru
spectrofotometru) care se cercetează la 436 nm (filtru albastru), în raport cu
CCl4
Modul de calcul
a∙ V 0
x=
H∙V 1

Unde:
x–conținutul ionului de Cu2+,mg/kg;
a−conținutul ionului de Cu2+ din grafic, μg;
V0−volumul inițial al extractului,cm3;
V1−volumul luat la cercetare,cm3;
H−masa probei de sol,g.

Stabilirea curbei de etalonare

11
 Pregatirea soluţiei standard de sulfat de cupruCuSO4∙5H2O)
- 0,393 g de CuSO4∙5H2O se dizolvă întru-un balon de 1 dm 3 într-o cantitate
nu prea mare de apă bidistilată acidulată cu 1 cm 3 H2SO4 diluat 1:5 iar după
dizolvarea completă a sării, volumul balonului se aduce pînă la cotă cu apă
distilată (1cm3 de soluție conține 100 μg Cu2+).
Pregătirea soluţiei de lucru de CuSO4∙5H2O
Soluția standard de CuSO4∙5H2O se diluează de 10 ori cu H2O distilată. În 1
cm3 soluție se găsește 1 μg de Cu2+.

Construirea curbei de etalonare

Se extrag 0; 1;2; 5; 10; 20; 30 cm3 de soluție standard de lucru care se
trec în baloane de 50 cm3, la care se adaugă apă distilată până la
cotă.Conținutul Cu2+ este resectiv: 0;1; 2; 5;10; 20; 30 μg.

6. Determinarea nitraților din sol și produsele vegetale prin metoda

potențiometrică directă
Ionometria (potențiometria directă) se deosebește de celelalte metode
chimice de analiză prin faptul că aparatele necesare pentru analiză sunt relativ
eftine, folosirea electrozilor ion-selectivi dau posibilitatea de a efectua
determinarea nemijlocită atât a cationilor cât și a anionilor, timpul necesar
pentru pregătirea probelor pentru analiză este destul de scurt, iar măsurarea
potențialului E electrodului indicator nu depășește 2 minute. Electrozii ion-
selectivi se caracterizează prin sensibilitate înaltă (10 -7-10-5 mol/l). soluția de
analiză poate fi incoloră, colorată, si poate să conțină particule suspendate.
Principiul metodei
Într-o primă fază metoda are la bază extragerea nitraţilor din sol,
produse vegetale cu soluţii de alaun (potasiu şi de aluminiu). Urmează apoi
măsurarea concentrației nitraților în extractul apos cu ajutorul unui electrod
ionoselectiv. Electrodul ion-selectiv marca ЭЛИС-121 NO3 este destinat
împreună cu electrodul de referință Ag/AgCl și transformatorul electronic
(ionomerulИ-160 M) pentru măsurarea forței electromotoare a elementului
galvanic și activității ionilor NO 3 în soluții. Valoarea pH a soluției de analizat
poate varia de la 2 până la 10.

 Determinarea nitraţilor din sol

12
Principiul metodei
Metoda de determinare a conținutului de nitrați în sol se axează pe
extragerea lor cu soluție de alaunKAl(SO4)2∙12H2O cu partea de masă 1%,
sau cu soluție de sulfat de potasiu 0,05%. Concentrația nitraților se măsoară
cu ajutorul electrodului ion-selectiv ЭЛИС- 121 NO3.
Materiale şi reactivi: pH-metru; electrodul iono-selectiv pentru
determinarea NO3-; electrodul de calomel; balanţa tehnică şi analitică;
baloane cotate cu capacitate de 100 cm 3; pahare, alaun (sulfat dublu de
aluminiu şi potasiu) sau K2SO4,; azotat de potasiu; apă distilată; hârtie de
filtru; probe de sol.
Modul de lucru
Pregătirea soluțiilor pentru cercetare:
Prepararea soluţiei de extracţie: se cântăreşte 10 g de alaun de
aluminiu şi potasiu şi se trec într-un balon cotat de 1000 cm 3, se dizolvă în
puțină apă distilată, apoi se adaugă 1 g de KMnO 4 şi 0,6 cm3 de H2SO4
concentrat. Amestecul se agită bine pănă la dizolvarea completă, apoi soluţia
se aduce până la cotă cu apă distilată. Soluţia are concentraţia de 0,1 mol/l.
Prepararea soluţiei standard: soluţia standard se pregăteşte din nitratul
de potasiu (KNO3). Se cântăreşte 10,11 g de nitrat de potasiu, uscat la
temperatura de 100-105oC, se introduc într-un balon cotat de 1000 cm3 şi se
dizolvă cu soluţie de extracţie şi se aduce până la cotă cu aceeaşi soluţie.
Prepararea soluţiei de lucru: soluţiile de lucru se prepară din soluţie
standard de nitrat de potasiu, preparată conform metodei descrise mai sus
prin diluţie. Pentru a prepara soluţia de lucru cu concentraţia: C(NO 3-) = 0,01
mol/l, se iau cu pipeta 10 cm 3 de soluţie standard se introduc într-un balon
cotat de 100 cm3 şi se adaugă apă distilată până la cotă. Soluţia cu
concentraţia C (NO3-) = 0,001 mol/dm3 se prepară din soluţia cu C(NO3-) =
0,01 mol/dm3.
Într-un balon cotat de 100 cm3 se introduc cu pipeta 10 cm3 de soluţie
precdentă şi se adaugă apă distilată până la cotă, procedura se repetă până
când avem soluţiile de lucru cu concentraţiile:
Soluţia Nr.1 - 0,1 mol/l;
Soluţia Nr.2 - 0,01 mol/l;
13
 Soluţia Nr.3 - 0,001 mol/l;
Soluţia Nr.4 - 0,0001 mol/l.
Pregătirea electrozilor: electrozii se spală cu apă distilată, apoi cu
soluţie de KNO3 cu concentraţia 0,1 mol/dm3. După fiecare spălare se usucă
cu hârtie de filtru (atât înainte de măsurare, cât şi după fiecare măsurare).
Înainte de orice cercetare electrozii se încălzesc în apă distilată 15 min.
Stabilirea curbei de etalonare
Soluţiile de lucru preparate mai sus (Nr. 1, 2, 3, 4) se supun analizei
pentru a determina F.E.M. (Px-ul)acestor soluţii. Pentru a obţine date mai
precise se recomandă a pregăti câteva soluţii standard şi de a lucra cu P x
mediu pentru construirea curbei de etalonare. Rezultatele se înscriu în
Tabelul 20.
Tabelul 20. Date despre construirea curbei de etalonare pentru
determinareanitraților din sol

Concentraţi 10-1 10-2 10-3 10-4

a
mol/l
Px1
Px2
Px mediu

În baza datelor din tabel se construeste curba de etalonare, unde pe axa

absciselor se depun valorile concentraţiilor soluţiilor de lucru analizate, iar pe
axa ordonatelor Px-ul. Graficul obţinut permite dozarea ionilor de nitrat în
diferite probe: sol, apă, produse vegetale şi produse alimentare.
Pregătirea și cercetarea probelor se sol:
- Probele de sol uscate timp de 3 ore la temperatura de 105°C cu masa
20,0 g se trec în pahare, se adaugă 50 cm 3 soluție de extracție și se agită
timp de 3 minute.
- Suspensiile obținute peste câteva minute după ce se limpezesc se
filtrează. Filtratul se cercetează la ionomerul И-160 cu ajutorul
electrodului ion-selectiv ЭЛИС-121NO3.

14
 - În condiţii de umiditate normală (naturală) probele de sol se păstrează
până la 48 ore, la temperatură 50C, după aceea se analizează.
- Dacă se analizează probele uscate de sol, atunci este necesar ca ele să
fie mărunţite (1-2 mm).
- Prelevarea probelor de sol pentru analiză se face cel puţin din cinci
surse. Probele de sol cu masa 20,0 g se introduc în pahare, se adaugă 50
cm3 soluţie de extracţie şi se agită 3-5 minute.
- Suspensiile obţinute peste câteva minute după ce se limpezesc se
filtrează. Filtatul se trece în paharul special pentru a introduce electrozii
și a fixa concentrația nitraților.
Modul de calcul
Concentrația nitraților în soluția de sol (X) se calculează conform relației:
V
X =10 pN O ∙14 ∙
3
∙ 103 mg /kg
m

Unde:
14-masa azotului;
V – volumul soluției de extracție, cm3;
m – masa probei de sol, g;
PNO3 – logaritmul negativ a concentrației NO-3 [23].

 Determinarea nitraților în produsele vegetale cu ajutorul

difenilamunei

Principiul metodei
Identificării prezenței nitraților în produsele vegetale se axează pe reacția cu
difenilamina care se petrece conform ecuaţiei reacţiei:

HNO3
NH
2
difenilamina
N N

Albaastru de benzidin
benziddin

15
 Materiale şi reactivi: produsevegetale, sfeclă, cartofi, ciapă,
usturoi, sucuri naturale, difenilamină, capsule de porţelan, mojar, lamă
de sticlă.

Modul de lucru
Produsele vegetale pentru a fi cercetate se mărunţesc, apoi câteva
picături de suc se trec pe lama de sticlă şi se adaugă 1-2 picături de
difenilamină. Apariţia şi intensitatea culorii demonstrează prezenţa şi
cantitatea nitraţilor în produsul dat [7, 9,24].
Comparaţi datele obţinute cu datele din Tabelul 21.
Tabelul 21. Identificarea prezenței nitraților în produsele vegetale

Balul Culoarea sucului Prezenţa nitraţilor

0 Nu există culoare, tesutul să se Nu sunt prezenţi
înegrească din cauza carbonizării nitraţii
1 Apar numai nişte urme slabe de Cantitatea nitraţilor
culoare albastră care dispar repede este foarte mică
2 Albastră–deschis numai în vasele de Cantitatea nitraţilor
conducere este mică
3 Albastră–deschis, apare treptat şi Se conţine o cantitate
peste 2-3 min. dispare moderată de nitraţi
4 Albastră, apare mai târziu Se conţine o cantitate
medie de nitaţi
5 Albastră, apare imediat şi se păstrează Conţinutul nitraţilor
câteva minute este mare
6 Albastră-neagră, apare imediat şi se Se conţine o cantitate
păstrează îndelungat exagerată de nitraţi

 Determinarea conținutului de nitrați în produsele vegetale cu

ajutorul ionomerului И-160
Materiale și reactivi: ionomer de laborator marca И-160M; electrod
membranal ion-selectiv pentru ionii NO3- marca ЭЛИС- 121NO3; electrod de
16
referință Ag/AgCl; soluție saturată de KCl; soluție standard (etalon) cu
concentrația (KNO3)= 1,0 mol/l; șase baloane cotate cu capacitatea de 50 ml
și unul cu capacitatea de 200 ml; două pipete cu capacitatea de de 5 ml; hârtie
de filtru și milimetrică; două pahare cu capacitatea de 50 ml; balanța
analitică; probe de sol și produse vegetale. Al2 (SO4)3 ∙ K2SO4 ∙ 24H2O.
Modul de lucru
Pregătirea probelor pentru cercetare:Probele pentru afi cercetate se
mărunțesc cu un cuțit, bisturiu până la obținerea unei mase uniforme.

- Prepararea soluţiei de extracţie:

Se cântăresc 10 g de alaun de aluminiu şi potasiu care se trce într-un balon
cotat de 1000 cm3, se dizolvă în pățină apă distilată, apoi se aduce până la
cotă cu apă distilată.

- Prepararea soluției de extracție pentru culturile din familia

cruciferelor:
Se cântăresc 10 g de alaun de aluminiu și potasiu, care se trec într-un balon
cu volumul 1000 ml, se dizolvă în puțină apă distilată apoi se adaugă 1,0 g de
permanganat de potasiu, 0,6 ml de acid sulfuric concentrat. Amestecul format
se agită până la dizolvarea tuturor ingredienților apoi soluția se aduce la cotă
cu apă distilată. Soluția se păstrează într-un vas de sticlă nu mai mult de 1 an.

- Prepararea soluţiei standard:

Soluţia standard se pregăteşte din nitratul de potasiu (KNO 3). Se cântăresc
10,11 g de nitrat de potasiu, uscat la temperatura de 100-105 oC, se întroduc
într-un balon cotat de 1000 cm3 şi se dizolvă cu soluţie de extracţie,după
dizolvare completă se aduce până la cotă cu aceeaşi soluţie de extracție.
Soluția poate fi păstrată 1 an.

- Prepararea soluţiei de lucru:

Soluţiile de lucru se prepară din soluţie standard de nitrat de potasiu,
preparată conform metodei descrise mai sus prin diluţie.
Pentru a prepara soluţia de lucru cu concentraţia: C(NO 3-) = 0,01 mol/l,
se iau cu pipeta 10 cm3 de soluţie standard se întroduc într-un balon cotat de
100 cm3 şi se adaugă apă distilată până la cotă. Soluţia cu concentraţia
17
C(NO3-) = 0,001 mol/dm3 se prepară din soluţia cu C(NO3-) = 0,01 mol/dm3.
Într-un balon cotat de 100 cm3 se întroduc cu pipeta 10 cm3 de soluţie
precdentă şi se adaugă apă distilată până la cotă, procedura se repetă până
când avem soluţiile de lucru cu concentraţiile:
Soluţia Nr.1 - 0,1 mol/l;
Soluţia Nr.2 - 0,01 mol/l;
Soluţia Nr.3 - 0,001 mol/l;
Soluţia Nr.4 - 0,0001 mol/l.
Pregătirea electrozilor: electrozii se spală cu apă distilată, apoi cu
soluţie de KNO3 cu concentraţia 0,1 mol/dm3. După fiecare spălare se usucă
cu hârtie de filtru (atât înainte de măsurare, cât şi după fiecare măsurare).
Înainte de orice cercetare electrozii se încălzesc în apă distilată 15 min.
Construirea curbei de etalonare:
Soluţiile de lucru preparate mai su (Nr. 1,2,3,4) se supun analizei pentru a
determina Px-ul acestor soluţii. Pentru a obţine date mai precise se recomandă
a pregăti câteva soluţii standard şi de a lucra cu P x mediu pentru construirea
graficului de calibrare. Rezultatele se înscriu în Tabelul 22.
Tabelul 22. Date pentru construirea curbei de etalonare
Concentraţi 10-1 10-2 10-3 10-4
a
mol/l
Px1
Px2
Px mediu

În baza datelor din tabel se construeste curba de etalonare, unde pe axa

absciselor se depun valorile concentraţiilor soluţiilor de lucru analizate, iar pe
axa ordonatelor Px-ul. Graficul obţinut permite dozarea ionilor de nitrat în
diferite probe: sol, apă, produse vegetale şi produse alimentare.
Modul de efectuare a cercetării

18
 - Proba vegetală cu masa 10 g se introduce în paharul omogenizatorului,
se adaugă 50 cm3 soluție de extracție(relația dintre masa probei și
volumul soluției de extracție este 1:5) și se omogenizează timp de 1
minut. La analiza culturilor din familia cruciferelor este necesară diluția
de 10 ori când valorile pCNO3 este de la 2,5-3,0 și de 20 ori când sunt
mai mici decât 2,5. Pentru aceasta, suspensia se filtrează printr-un filtru
de hârtie, apoi se iau 2 cm3 din filtrat, se adaugă 38 cm3 soluție de alaun
de aluminiu și potasiu. În filtratul diluat se determină concentrația
ionului nitrat.
- Paharul se așează pe măsuța stativului și electrozii se introduc în
soluție. În continuare se măsoară potențialul electrodului ion- selectiv
față de electrodul de referință cu ajutorul ionomerului, care lucrează în
regim cu voltmetru.
- După fiecare măsurare electrozii se usucă cu hârtia de filtru.
- Mărimea pCNO3 în probele cercetate se determină după curba de
etalonare, construită după rezultatele soluțiilor staandard și de lucru
descrise anterior.
-
Modul de calcul:
Conținutul de nitrați în materialul cercetat (X) exprimată în p.p.m., mln -1,
mg/kg se poate calcula după formula:

−¿ 6
− pCN O3 ∙ 62∙10
ωH 10
X =V +( )∙ ¿
100 ∙1 1000 ∙ H

Unde :
62 - masa molară a ionului de nitrat, g;
H - masa probei luate pentru cercetare;
V - volumul soluției de extracție, cm3 ;
10-PCNO3 concentrația nitraților în exctract, mol/dm3;
1000 - coeficientul de transfer pentru dm3 în cm3;
ω - procentul de apă în probă, %;
1 - densitatea apei, g/cm3;
106 – coeficientul de transfer în p.p.m, mg/kg;
100 - coeficient de transfer a % în părți de unități.

Pentru volumul egal cu 50 cm3, H=10 g se obține:

19
 50+ ω
X= pCN O
3

10 ∙6200

În cazul diluției rezultatul se mărește de atâtea ori, de câte ori se

diluează extractul în timpul analizei [23, 24].
Concentrația maximă admisibilă de NO3- pentru unele vegetale este
prezentată în Tabelul 23. Rezultatele obținute în urma cercetărilor efectuate
se introduc în aceleași tabel.
Tabelul 23. Cantitatea de nitraţi obţinute în rezultatul experimentului şi
concentraţția maximă admisibilă pentru, nitraţi.
Denumirea Concentraţia maximă admisibilă Cantitatea de
-
produselor de NO3 în produsele proaspete, nitraţi în urma
mg/kg cercetărilor,
mg/kg
Sol închis Sol deschis Sol Sol
închis deschis
1. Varza (până la 200-250
1 august),
(după 1 august) 160

2. a) Morcov 400 300-200

(timpuriu)
b) (de toamnă) 250

3. Roşii 250 80
4. Sfeclă roşie 1400
5. Frunzoase 2500 2000
6. Castraveţi 300-500 150-400
Concluzie:

7. Lucrul individual
Probleme pentru autoevaluare cu variante de răspuns:
Alegeți răspunsurile corecte:
1. Cele mai stabile pesticide și cu proprietăți acumulative sunt
A – pesticidele clororganice
B – pesticide cu azot

20
 C –pesticide fosfororganice
D – pesticide piretroide
2. Eroziunea solului este:
A – procesul de alunecare a terenului
B – distrugerea și năruirea solului și a rocilor noi
C – sărăcirea solului în substanțe necesare procesului vital al plantelor
D – mărirea conținutului de humus în sol
3. Puterea de tamponare a soluluieste:
A – proprietatea micelelor solului de a capta ioni de OH-
B – Capacitatea solului de a se opune schimbului deioni
C – capacitatea solului de a se opune schimbărilor de pH
D – proprietatea micelelor de solului de a captaioni de H+ [12].
4. Viteza zilnică de producerea a CO 2 în sol conform cercetărilor poate varia
de la 5 până la 50 mg/kg. Calculați cantitatea de CO 2 emis în atmosferă de
1 hectar de sol dacă densitatea lui alcătuește 1,35 g/cm3.
(101,25t pentru emisiile maximale)
5. Pentru obținerea hexacloranului utilizat ca insecticid se consumă 25 cm3
de benzen (ρ=0,5 g/ml) și clor cu volumul 20 l. Calculați masa substanței
obținute cu un randament de 88%.

6. Să se scrie reacțiile chimice specifice degradării componentei organice

celulozice a solului, care este reprezentată prin celuloză atțt ăn condiții
aerobice cțt și anaerobice.
7. Conținutul de materie organică dintr-o probă de sol este de 5,4 mmol/kg
[CH2O]. Calculați procentul de carbon din sol (% C).

8. În aerul solului, conținutul de CO2 uneori este mai mare decât în aerul
atmosferic (datorită respirației microorganismelor). Calculați pH-ul
soluției solului (25 °C) dacă se admite că concentrația CO 2 alcătuește
5000 ppmv și se consideră nu sunt alte surse donore de electroni.
9. Care sunt principalele consecințe ale procesului de de denitrificare care se
petrec în sol.
10. Determinați formula pesticidului în molecula căruia C - 44,72%, H-
1,24%, O- 9,94 %, iar restul alcătuește clorul, densitatea vaporilor față de
oxigen este egală cu 10,1 g/cm3.

21
11. Valoarea pH a unei soluții de sol cu volumul 100 cm 3 este egală cu 4.
Calculați masa K2CO3 necesară pentru a fi întrodusă în sol pentru a aduce
pH-ul la 5 [9, 3,13].

22